Diversitatea Vegetației din Zona Urziceni

INTRODUCERE

Țara noastră, având condiții foarte variate de relief, climă și sol, are și o floră diversificată din punct de vedere taxonomic. De la nivelul mării și până la cele mai înalte culmi ale munților, vegetează diferite specii ierboase și lemnoase, spontane sau cultivate.

Fără îndoială, una din trăsăturile esențiale ale lumii vii este diversitatea. Lumea vie evoluează neîntrerupt pentru că este diversă, iar diversitatea nu poate avea loc în afara evoluției. Diversitatea lumii vii a atins cote atât de înalte și de perfecte, încât pentru a înțelege cauzele și mecanismele biologice ale transformărilor, omul rămâne uimit de ceea ce observă la prima vedere: bogăția, frumusețea și diversitatea formelor de viață.

Biodiversitatea nu este suspendată undeva în afara mediului natural, ea există în interiorul lui, într-o strânsă interdependență cu toți factorii de mediu. Pierderea oricărui habitat duce inevitabil la pierderea tuturor formelor de viață ce le-a adăpostit.

Biodiversitatea înseamnă diversitatea formelor de viață sub toate aspectele – diversitatea speciilor, varietatea genetică în cadrul aceleiași specii si a ecosistemelor. Aceasta furnizează o gamă largă de beneficii omenirii – spre exemplu bunuri (lemn/ cherestea și plante medicinale) și servicii de vitală necesitate (precum ape curate, reducerea riscurilor naturale, reducerea poluării, polenizare). Pierderea continuă a biodiversității a fost unanim recunoscută ca fiind cea mai urgentă problemă de mediu cu care societatea de azi se confruntă. Bogăția fondului natural și a habitatelor reprezintă un element de mare valoare pentru calitatea vieții noastre. Și mai important este că aceste zone joacă un rol critic în reglarea sistemelor naturale (circuitul apei, a climei) și unele resurse naturale de care societatea noastră depinde. Valoarea economică a acestor „servicii de ecosistem” este covârșitor mai mare comparativ cu costul necesar protejării și conservării lor.

Pentru ca plantele să poată fi conservate, ele trebuie mai întâi identificate și colectate. Identificarea lor se face prin explorarea acelor areale, care, pe baza studiilor ecologice efectuate și a unor informații primite de la oamenii locului, ar prezenta o importanță prin existența unor specii de plante de valoare pentru unele utilizări.

În dorința de progres și creștere economică cu orice preț, omul a uitat, adesea, că este și parte a sistemului natural, intervenind, uneori, peste capacitatea de suport a acestuia. Astfel au apărut dezechilibre ale căror efecte deja se simt, preocupările la nivel mondial fiind tot mai accentuate în direcția contracarării acestor efecte.

Educarea și pregătirea tuturor cetățenilor consituie baza indispensabilă și fundamentală care trebuie sa însoțească toate politicile publice care au legatură cu ecologia și dezvoltarea durabilă.

Fiecare cetățean sau organizație trebuie sa conștientizeze că dezvoltarea durabilă reprezintă singura cale pe care omenirea trebuie să o respecte pentru a avea asigurat un viitor.

Motivul pentru care am ales aceasta lucrare l-a constituit aflarea și însușirea cât mai multor informații referitoare la diversitatea vegetației din zona Urziceni, cu scopul transmiterii și îmbogățirii sistemului de cunoștințe științifice al elevilor, cu date noi despre lumea înconjurătoare, astfel încât aceștia să-și dezvolte interesul pentru cunoașterea și protejarea naturii.

Actualitatea temei abordate este relevantă prin faptul că multe specii joacă un rol important în diferite comunități vegetale, prezentând o însemnătate economică deosebită. În același timp, plantele necultivate invazive din agroecosisteme aduc daune considerabile agriculturii, motiv pentru care a apărut necesitatea obținerii informațiilor biologice și ecologice ale acestor specii, în scopul elaborării unor metode de prevenire și combatere a speciilor dăunătoare.

Scopul lucrării îl constituie evidențierea compoziției taxonomice, a particularităților bioecologice și corologice a florei și vegetației din zona Urziceni, inventarierea speciilor floristice și a principalelor tipuri de vegetație în raport cu condițiile fizico-geografice ale teritoriului, precum și urmărirea unor modalități de utilizare a rezultatelor în procesul instructiv- educativ.

Principalele obiective urmărite în lucrarea de față sunt:

1) Cunoașterea florei și vegetației în condițiile fizico- geografice și economice ale zonei cercetate;

2) Analiza componenței taxonomice, a bioformelor, elementelor geologice și grupelor ecologice principale;

3) Cercetarea comunităților vegetale și întocmirea conspectului cenotaxonomic al vegetației;

4)  Studierea și evidențierea plantelor folositoare din zona studiată;

5) Realizarea unor aplicații practice împreună cu grupe de elevi, în zona stabilită.

Doresc să aduc pe această cale mulțumiri respectuoase tuturor autorilor de lucrări științifice care mi-au fost un îndreptar prețios și permanent în întreaga activitate. De asemenea, țin să mulțumesc tuturor cadrelor universitare care m-au format ca profesor de biologie și, în special, celor de la catedra de Botanică Sistematică și catedrele înrudite care mi-au insuflat interesul pentru plante. Nu în ultimul rând, îi mulțumesc doamnei Conferențiar Doctor Paulina Anastasiu care m-a îndrumat și a coordonat realizarea acestei lucrări.

CAP. I CARACTERISTICILE FIZICO- GEOGRAFICE

ALE TERITORIULUI CERCETAT

Condițiile geomorfologice

Delimitarea zonei cercetate și încadrarea sa în unitatea geomorfologică respectivă

„În aval de Urziceni, lunca extinsă a Ialomiței, prin numeroasele instalații și amenajări de irigare, pare o vale a Nilului, în miniatură.”(Iancu M. 1964. Noua geografie a patriei. Cap. Apele din R.S.R. București: Ed. Științifică. Pp. 94).

Zona cercetată este amplasată în punctul de început al cursului inferior al râului Ialomița, în dreptul orașului Urziceni. Ea se desfășoară de o parte și de alta a văii râului începând de la nord de Coșereni (în amonte) și continuându-se până la marginea nord- estică a localității Alexeni (în aval). Pe malul stâng este cuprinsă o porțiune de teren cu lățimea variind între 9 km (la Coșereni) și 5 km (la Alexeni), iar pe cel drept fâșia este mai îngustă (2-3 km, la Coșereni), lărgindu-se în dreptul localității Bărcănești (6km) și îngustându-se din nou la Condeești (4 km). Ca formă, arealul cercetat seamănă cu un trapez, sprijinindu-se cu baza mare pe terasa care mărginește Bărăganul Sudic (pantă numită de localnici „Coastă”) și delimitată de localitățile Coșereni, Bărcănești și Condeești. Baza mică a trapezului se înscrie în aliniamentul : împrejurimile nordice ale orașului Urziceni, intersecția Șoselei Manasia- Gîrbovi cu calea ferată Făurei, în continuare Unitatea Militară Alexeni și localitatea respectivă (parte sa estică).

Încadrând-o în raionarea teritorială a țării, regiunea cercetată, având ca axă valea actuală a Ialomiței, cu direcția vest- est, face parte din unitatea geomorfologică Câmpia Română, sectorul Câmpia Română de Est (numită și Câmpia Munteniei de Est), subunitatea de silvostepă și stepă, la limita sa vestică și subunitatea de pădure și silvostepă a Câmpiei Munteniei Centrale și de Vest . Valea Ialomiței delimitează, astfel, prin cursul său inferior, Bărăganul de Sud (spre malul drept), de Bărăganul de Mijloc (spre malul stâng), iar râul Sărata, la confluența sa cu Ialomița (în partea nord- vestică a orașului Urziceni), separă Câmpia de divagare (zona cursurilor inferioare ale râurilor Prahova, Teleajen, Cricovul Sărat, respectiv Sărata) de Câmpia tabulară a Bărăganului de Mijloc.

1.2 Formele de relief și de vegetație

„Câmpia Română este netedă, aproape ca o apă, dar nu peste tot la fel. În Muntenia, până la București, este înaltă mai puțin… . Numai dincolo de București (la răsărit de Urziceni) începe adevărata câmpie uscată, fără văi, netedă și fără păduri- Bărăganul acoperi de grâne.” (Morariu T. 1964. Noua geografie a patriei. Cap. Câmpiile și luncile. București: Ed. Științifică. Pp. 52).

Ca formă majoră de relief, regiunea cercetată cuprinde o fâșie îngustă din estul Câmpiei Române, având ca axă lunca Urzicenilor, iar de o parte și de alta, fâșii înguste din Bărăganul de Sud, respectiv din cel Mijlociu, cât și o porțiune unghiulară din Câmpia de divagare, numită „Câmpia Săratei” sau „Câmpia Gherghiței”.

De-a lungul Ialomiței, pe malul său drept, se află lunca ce urmărește fidel meandrele râului, desfășurându-se pe o lățime cuprinsă între 3-5 km (cu lățimea maximă în sectorul Manasia- Bărcănești), incluzând o câmpie stepizată și câteva microdepresiuni pline cu apă și cu vegetație caracteristică. În continuare, spre sud se întinde pădurea având 1-3km lățime în zona mai sus menționată, lărgindu-se apoi până la 5-6 km, între Urziceni- Borănești. Paralel cu pădurea și delimitată spre sud de șoseaua Coșereni- Condeești (care duce spre Axintele- Horia), se află, de asemenea, o fâșie de câmpie cu accentuat caracter de stepizare. Ca forme negative de relief se întâlnesc câteva vâlcele, văi cu început de înmlăștinire și numeroase depresiuni. În cuprinsul pădurii se află câteva văi destul de lungi care reprezintă brațele părăsite ale Ialomiței (care prin colmatare și înmlăștinire au format ceea ce localnicii numesc „Matca Veche”) și care se alimentează mai puțin din viiturile de primăvară și, mai ales, din precipitații și prin stagnarea apei. Între anii 1974- 1975, s-a construit un dig de apărare împotriva inundațiilor care au făcut adevărate ravagii în anul 1973. Spre Coșereni se întâlnește o meandră închisă formând „Belciugul Ialomiței” și care s-a separat treptat de fluxul apei râului.

Dincolo de marginea sudică a localităților Coșereni- Condeești se află „Coasta” considerată a fi una dintre terasele Ialomiței sau, după unii geologi, chiar malul Sudic al Lacului Pontic (din Cuaternar) aflat într-una din fazele sale de involuție geologică. De aici, spre Sud, se întinde Bărăganul de Sud cu câmpia sa tabulară, prezentând din loc în loc crovuri de mică dimensiune a căror existență este legată „de prezența rocilor löessoide poroase”. Arealul cercetat cuprinde în această zonă sudică porțiuni de teren cu lățimea de 1-2 km, la Coșereni și de 3-5 km, la Bărcănesti și Condeești.

Pe malul stâng, începând de la Coșereni, se desfășoară pădurea Bălăceanu, ocupând o parte însemnată din unghiul format aici de confluența Săratei cu Ialomița și care reprezintă aria sud- estică a Câmpiei de divagare a Săratei; în rest se află câmpia joasă a Săratei și Pârâul Sărat, care câmpie se continuă la est de Sărata până la Valea Cotorca din partea nordică a orașului. La E de oraș, arealul se continuă cu o câmpie mai înaltă, făcând parte din Bărăganul de Mijloc și care prezintă pregnante caractere de stepizare. Totuși, și aici se întâlnesc câteva văi mai lungi și relativ adânci și care se varsă în Ialomița: Valea Plopului (la E de oraș), Valea Măgarului (la E de Manasia), Valea Rogozului(la N- E de Alexeni). De asemenea, se întâlnesc câteva crovuri cu prea mică importanță economică (Balta „La Nemți”, etc.).

Bărăganul de Mijloc are o înclinație către E- S-E, prezentând o altitudine medie de 70m, iar cel Sudic este înclinat de la N (81m cotă, la Speteni- Bărcănești) către S și de la V spre E.

Lunca, în ansamblul ei, are o înclinație medie relativă, panta sa atingând 0,6m/km pe traseul său. Ca formă de câmpie, Lunca Urzicenilor este de tip Băilești (luncă înaltă și, în general, plană).

Asupra trăsăturilor principale ale reliefului din zona amintită au influențat atât factorii interni (mișcări orogenetice), cât și cei externi (condiții paleoclimatice și climatice actuale, cât și sedimentarea depozitelor Lacului cuaternar). De asemenea, existența unei fâșii de divagare a râurilor în care terasele dispar, și manifestarea fenomenului de virgație a râurilor de la E de Olt, din ce în ce mai accentuat spre Câmpia Siretului, sunt în același timp efecte și dovezi ale mișcărilor tectonice recente din cuprinsul Câmpiei Române.

2. Câteva date geologice

„Ca localizare, în procesul de geneză, Câmpia Română aparține ariei depresionare dintre Orogenul Carpatic și Platforma Moesică fiind sub influența, atât a factorului pericarpatic cât și a celui dunărean”. (Posea Gr. 1983. Geografia României (Cap. Eustatismul cuaternar). București: Ed. Științifică. Pp. 106).

Din punct de vedere al trecutului geologic, ca unitate de relief, Câmpia Română s-a format în timpul etapei geomorfologice cuaternare, și anume, începând cu faza Pleistocenului sub influența mișcărilor tectonice care au coordonat alternanța fazelor glaciare. De o mare importanță au fost și mișcările de ridicare și coborâre a nivelului Mării Negre cât și, într-o măsură mai mică, activitatea vulcanică din Transilvania. La sfârșitul Levantinului, apele Lacului cuaternar (Lacul Pontic), în urma procesului de sedimentare, se retrăseseră parțial, astfel încât pe mari suprafețe apăruse uscatul, respectiv în Câmpia Română de Est și în Dobrogea de Sud, însă, la sfârșitul Pleistocenului inferior și începutul celui mediu, în urma procesului de subsidență, apele mării au transgresat peste uscatul Câmpiei Române, ducând ulterior la depunerea stratelor de tip Mostiștea. Colmatarea Lacului s-a desfășurat, apoi, prin trecerea treptată la un regim de bălți și mlaștini (în Pleistocenul superior) care au persistat în cuprinsul ariei de divagare până în Holocen. În această fază geologică apar pe lângă mișcări generale, pe verticală, și mișcări epirogenetice de amplitudine redusă. Astfel, în zona Urzicenilor are loc o gupare convergentă a rețelei hidrografice într-o piață de adunare a apelor (aria Prahova- Sărata). Aceste mișcări aduc ultimele modificări de ansamblu teritoriului ocupat de Câmpia Română.

Râurile actuale, respectiv Ialomița și-au săpat treptat în acest uscat văile cu terasele respective. În Câmpia Română s-au depus treptat aluviuni de löess și nisipuri de dune. Sub pătura de löess se află depozite mezobazice cretacice, jurasice și triasice superioare, așezate, la rândul lor, peste cristalin. Un rol important în formarea stratelor l-au avut și vânturile sub influența cărora, în faza glaciară, s-a depozitat o parte din löessul existent formându-se astfel dunele vechi din Bărăgan, orientate pe direcția N-E- S-V. Depozitele cuaternare reprezentate de roci löessoide au o mare importanță deoarece ele formează subsolul regiunilor agricole ale țării.

Aici, în partea de N- E a Ialomiței, sub influența mișcărilor tectonice negative, terasele dispar treptat prin afundare (mișcare care depășește 2mm/an) determinând și unele schimbări ale cursului; prin scurtarea meandrelor apar numeroase talveguri (fără apă) sau „belciuge” (cu apă) care formează ceea ce localnicii numesc „Matca Veche”.

3. Caracteristici legate de climă

„La sfârșitul Pleistocenului, clima era rece (Câmpia Română),…acționau vânturi puternice în condiții de uscăciune (cu direcția dirijată de lanțul carpatic) care au favorizat acumularea depozitelor de löess din partea de Est a câmpiei , ducând la formarea dunelor din estul și vestul acesteia”. (Ischim I. 1983. Geografia României (Cap. Relieful periglaciar). București: Ed. Științifică. Pp. 142).

Climatul care caracterizează Câmpia Română este de tip continental- ucrainian (climă temperat- continentală sau danubiană), în zona cercetată, climatul fiind considerat „ținut de câmpie, din districtul de stepă, subdistrictul Bărăgan”. Aici, în Estul Câmpiei Române se întâlnește, deci, un climat de tranziție, unde-și dau întâlnire masele de aer răcoros, venind dinspre Oceanul Atlantic, cu cele uscate și calde („supraîncălzire continentală”) sau, dimpotrivă, reci (după anotimp) venind dinspre continentul asiatic (anticiclonul siberian). Uneori au loc și invazii de aer polar, în special iarna, sau de aer cald și excesiv, dinspre Africa, în timpul verii. Datorită maselor de aer de origine africană (tropicală) în multe veri se instalează adevărate zile de caniculă. Indicele de ariditate al climatului este reprezentat prin formula (P/ T-10)× (20-24), (P= precipitații; T= temperatură).

Totuși, microclimatul din Lunca Ialomiței, deși de tip uscat, este ușor diferit de climatul arid al stepei vecine, aspect reflectat, de altfel și în structura vegetației din luncă raportată la cea din stepa propriu-zisă.

3.1. Temperatura și lumina

„Nu diferențele de latitudine sunt cele care dau tonul în variațiile temperaturii medii a țării ci, acelea de altitudine la care se adaugă conformația locală a reliefului. Cele mai călduroase regiuni fiind Câmpia Română și Dobrogea.” (Rădulescu I. 1983.Geografia României (Cap. Clima). București: Ed. Științifică. Pp. 66).

Temperatura

Temperatura influențează direct dezvoltarea vegetației prin procesele fiziologice de transpirație și respirație, precum și de fotosinteză.

Temperatura medie anuală este cuprinsă între 10-11 grade Celsius (izoterma anuală medie), uneori și peste (mai în sud), considerată a fi printre cele mai ridicate din țară.

Temperaturile medii anuale anotimpale sunt, pentru anotimpul de iarnă (luna ianuarie), cuprinse între 0- 4 grade Celsius (în pădure sunt cuprinse între 0-1 grade Celsius), pentru vară (luna iulie) sunt cuprinse între 21-23 grade Celsius (pentru pădure sunt cuprinse între 20-22 grade Celsius), iar pentru toamna (luna octombrie) sunt cuprinse între 11-12 grade Celsius.

Amplitudinea medie anuală este cuprinsă între 22-26 grade Celsius

Temperatura medie cea mai ridicată se înregistrează în lunile iulie-august: 22-23 grade Celsius, iar cea mai scăzută, în februarie: -1-(-2) grade Celsius.

Temperatura minimă absolută s-a înregistrat în 1940 (luna februarie): -24 grade Celsius, iar maxima absolută, în 1941 (luna august) : + 37 grade Celsiu, pentru Urziceni. Se observă un contrast pregnant între anotimpuri, având loc o trecere bruscă de la primăvară la vară; iernile sunt friguroase, începând cu noiembrie și se termină în martie,având un caracter cvasipolar.

În centrul Câmpiei Române , cuprinzând partea de la Sud de București și continuându-se spre Fundulea, și mai spre Est incluzând perimetrul Urzicenilor, se află o „insulă termică” (orientată NE-SV), având amplitudinea medie anuală a temperaturii peste 26 grade Celsius.

Radiația solară

Câmpia Română dispune de un potențial energentic solar de peste 125 kcal/cm pătrat, radiația globală (directă și difuză) înregistrată la București Băneasa fiind: vara, la Zenit, 1,10 cal/cm pătrat/min, iar la Afumați de 1,11 cal/cm pătrat/min. Durata de strălucire a Soarelui se înscrie, la Urziceni, la 2200 ore/an; la Sud de oraș trecând limita valorii de 2250 ore/an caracteristică Bărăganului de Est și Dobrogei de Nord .

Nebulozitatea

Norii, ecranând Soarele temporar, modifică esențial și diferențiat principalele componente ale bilanțului radiativ și caloric al stratului de aer de la suprafața Pământului. Ei opresc ziua, o mare cantitate de radiații care căzând pe Pământ l-ar încălzi, iar noaptea, prin stratul lor dens, împiedică răspândirea unei părți însemnate de căldură.

Valoarea medie anuală a nebulozității este cuprinsă între 5-7 (pentru Câmpia Română fiind în jur de 4,9). Aici, în Câmpia Română, norii nu ajung la dimensiuni prea mari sau, adesea, nu se formează, fapt determinat de marea înălțime de condensare. Deasupra luncilor umede (vezi Lunca Urzicenilor), curenții ascendenți verticali sunt slabi, ziua formându-se inversiuni de temperatură urmate de descendență, fapt care determină reducerea nebulozității.

Nebulozitatea totală, la București Băneasa este de: 7,1 (ianuarie); 3,7(iulie); 7,8(decembrie).

3.2. Precipițiile și umiditatea atmosferică

„Scăderea cantitativă a precipitațiilor din sectorul sud-estic al țării, cât și frecvența ploilor torențiale, precum și ruperile de nori din timpul verii, trădează caracterul mai accentuat al gradului de continentalism ”. (Rădulescu I. 1983. Geografia României (Cap. Precipitațiile atmosferice). București: Ed. Științifică. Pp. 71)

Repartiția și regimul precipitațiilor atmosferice sunt strâns legate de valoarea umezelii aerului, de gradul de înnorare, cât și de durata de strălucire a soarelui. De asemenea, sunt legate de formele de relief și de anotimp; vara fiind influențate de masele de aer umed de origine vestică (oceanică), iar iarna ,de cele estice (de natură continentală), cu aer rece și uscat. Lunile cu precipitațiile cele mai ridicate sunt iunie și iulie (60-80 mm), iar februarie este luna cu cele mai scăzute precipitații (30-40 mm, uneori chiar sub această valoare). Anotimpul cel mai ploios este, deci, vara, iar mai secetos este toamna, deși uneori se resimte influența mediteraneană (în partea sud- vestică a arealului), prin cel de al doilea maxim de precipitații, din toamnă. În zona limitrofă a orașului s-au înregistrat la Sălciile- Armășești- 867 mm, iar la Grivița, 807,7 mm. Cele mai scăzute valori s-au înregistrat în anii 1945-1946, ajungând, spre exemplu, sub 200 mm, la Armășești.

Media anuală a umidității relative este de 76,9%, la Afumați și de 70-75% pentru Bărăganul de Est (Grivița). Pentru Urziceni (altitudinea 55 m) izohieta anuală are valoarea de 507,5 mm, iar izohietele anotimpale au atins 77,8 mm (iarna), 126,8 mm (primăvara), 191 mm (vara) și 111,9 mm (toamna).

În partea de vest a teritoriului cercetat media precipitațiilor anuale ajunge uneori peste 600 mm, în estul acestuia, în schimb poate scădea până la 400- 450 mm. Aici se întâlnește, adesea, tendința de instalare a secetei.

Valorile umidității relative a atmosferei au o mare importanță pentru regimul de evaporație, pentru transpirația plantelor, în procesul de formare a norilor și a ceții, precum și în procesele radiative.

3.3. Umiditatea atmosferică absolută

În Câmpia Română, la București (și Urziceni), media anuală a umidității absolute a atmosferei este de 7,4 g/ m3. În timpul verii, când temperatura este ridicată, se remarcă o creștere a valorii umezelii absolute, ajungând în câmpie la 10-13 g/ m³, coborând, în schimb, la 3-4 g/ m³ în anotimpul rece.

Stratul de zăpadă. Numărul zilelor de ninsoare pentru Bărăgan este cuprins între 20-24, durata stratului de zăpadă fiind de 40-45 de zile, iar grosimea zăpezii, pe sol, atingând, în medie 40 cm.

Sfârșitul verii și începutul toamnei sunt de obicei perioade mai uscate, iar, în unii ani, și primăverile și, uneori, chiar iernile sunt deficitare în precipitații. Spre vest de Urziceni se consideră a se instala o climă de pădure, iar spre est, clima devine de câmpie; limita dintre topoclimatul de pădure și cel de câmpie este dată de izohieta de 500 mm/ an care trece prin Urziceni .

Arealul studiat aparține zonei de umiditate considerată semiaridă, având spre vest limita zonei deficitare în umiditate, iar spre sud- sud- est, a zonei semiendoreice .

3.4. Rețeua hidrografică și regimul râurilor

La vest de Urziceni, rețeaua hidrografică are o densitate cuprinsă între 0,2-0,4 km/km² (limita valorii de 0,37 trecând la nord de oraș, pe valea râului Sărata). La est de Urziceni, densitatea rețelei hidrografice se înscrie între 0- 0,2 km/km², în unele porțiuni ale Bărăganului de Sud coborând chiar , între 0- 0,1 km/km².

Ca tip de regim al râurilor, Ialomița se înscrie în categoria stabilită pentru întreg Bărăganul- tip de regim torențial, cu viituri, prepontic- danubian, cu strat de zăpadă efemer și subțire, cu scăderea frecvenței apelor mari de primăvară pe râuri, cu alimentare pluvionivală; apele de primăvară având frecvența sub 50%.

Adâncimea pânzei freatice variază, în Câmpia Română, de la câțiva metri (uneori la suprafață ca în zona de subsidență- Câmpia de divagare a Săratei) până la 40 și ,chiar, 60 m, în Bărăganul de Sud (mai ales, în partea sa estică).

3.5. Presiunea atmosferică și regimul eolian

De valoarea și repartiția presiunii atmosferice sunt indisolubil legate viteza și direcția vântului. Iarna, valoarea maximă absolută a presiunii atmosferice ajunge, în Bărăgan, la 1055- 1059 ml cu maxima realizată în 1909, 24 ianuarie. Pentru țara noastră și, în special, pentru Câmpia Română, catena Carpaților are rol de regulator de climă, de barieră climatică, astfel, în Câmpia Română, masele de aer rece ale anticiclonului siberian neîntâlnind nicio stavilă în calea lor determină ierni friguroase, uneori Crivățul depășește 100 km/ oră, ridicând, în Bărăgan, nămeți înalți.

Crivățul, ca vânt dominant de N-NE sau estic spre SV, datorită frigului, uscăciunii și violenței sale imprimă un caracter continental părții estice a Câmpiei Române. El suflă puternic,27- 57 km/h, atingând după scara Beaufort gradul 5-7, viscolind uneori zăpada, precipitațiile fiind de multe ori sub 500 mm. Uneori, Crivățul depășește 100 km/oră, ridicând, în Bărăgan nămeți înalți. De asemenea, el poate determina dezgolirea vegetației și, chiar, ruperea lăstarilor, înghețul solului și prinderea poleiului pe organele plantelor. Intensitatea maximă a vântului se produce pe o durată medie de 10 zile anual, în rest , intensitatea sa este mai scăzută.

Un alt vânt care are o mai mică importanță este Austrul (numit și „Sărăcilă”), vânt uscat prezent aproape în toate anotimpurile, mai ales în sudul țării, iarna producând ger și vara secetă, iar primăvara determină uscarea în câteva zile a solului umed.

Băltărețul este, de asemenea, un vânt cu mai mică importanță. El bate mai rar, în special toamna și primăvara, din sud- est sau din est spre vest, însoțit de nori negrii și groși și producând ploaie măruntă și deasă, de scurtă durată. Uneori bate și iarna, aducând ceață.

Vara aduce răcoare, iar când bate dinspre sud (spre sfârșitul iernii) aduce, în Câmpia Română, primele semne de împrimăvărare.

Un alt vânt specific zonei Bărăganului, este Suhoveiul.

Vânturile, în general, au un rol important în viața plantelor accelerând transpirația, afânând solul, ajutând la procesul de polenizare (la plantele anemofile) și de diseminare a unor fructe și semințe (samare, achene, semințele aripate ale unor conifere, etc). Ele sunt considerate ca fiind reglatoare ale umidității relative, ale ploii, cât și ale temperaturii atmosferice și a solului. În zona cu soluri friabile, mobile, în speță nisipoase, ele determină, în schimb dezrădăcinarea plantelor, mai ales a celor cu sistem radicular fasciculat. Sub acțiunea permanentă a vânturilor în pădurile antestepei Urzicenilor apar forme repente ale bazelor tulpinilor arbuștilor și uneori ale arborilor (la ulm, porumbar, măceș, cătină de râu, salvie, etc). Aceste plante au înclinație vizibilă, opusă direcției de acțiune a vânturilor. Primăvara și vara, vânturile fiind calde și uscate și determinând diminuarea apei din sol, accelerând transpirația plantelor, au favorizat instalarea, mai ales în Bărăganul de Mijloc, a unei vegetații adaptate la condițiile de uscăciune, la condițiile stepei.

Viteza medie anuală a vântului, în condițiile Bărăganului este de sub 4m/s; media lunară maximă fiind în martie- aprilie, iar frecvența anuală a vântului fiind în zona cercetată cuprinsă între 4001- 5000 ore .

4. Caracterizarea pedologică

„Aproape întreaga câmpie (Câmpia Română) este acoperită cu depozite cuaternare loëssoide și cu loëss pe care s-au format predominant molisoluri: cernoziomuri, cernoziomuri și cernoziomuri cambice, cernoziomuri cambice și cernoziomuri.”(Florea N. 1983. Geografia României (Cap. Solurile). București: Ed. Științifică. Pp. 229) .

Spre sudul arealului cercetat se află o fâșie îngustă cu dispunerea paralelă cu valea râului Ialomița cuprinzând sol de tip cernoziom și cernoziom cambic; în restul părții sudice și în toată partea nordică se află cernoziom cambic. De asemenea se mai întâlnește o zonă insulară în unghiul format de confluența Săratei cu Ialomița care conține sol de tip cernoziom, specific, mai ales, zonei de stepă. De o parte și de alta a râului, sub forma unor fâșii înguste care nu copiază fidel meandrele râului, se găsesc soluri neevoluate (sau trunchiate) din categoria solurilor aluviale și protosoluri aluviale și care, în funcție de frecvența și durata inundațiilor, prezintă diferite stadii de evoluție spre tipul de sol zonal. Materialul din luncă este format „din aluviuni de vârstă cuaternară depuse de râurile Ialomița și Sărata; la baza aluviului se află un strat de pietriș sau nisip urmat de aluviuni stratificate nisipoase și nisipo- lutoase acoperite de aluviuni mai fine luto- nisipoase sau lutoase până la luto- argiloase”. În partea de sud a pădurii, spre localitatea Borănești, în urma unui proces de deflație s-a format o fâșie îngustă de sol nisipo- argilos (în restul zonei având loc un proces intens de solificare), iar în nordul localității Urziceni, pe partea stângă a Săratei și întinzându-se până la Pârâul Sărat, se află porțiuni de sol sărăturos. Unii tributari ai Ialomiței, străbătând regiuni salifere, conțin un procent însemnat de sare, accentuat și de procesul intens de evaporare: Cricovul Sărat, Sărata și Pârâul Sărat. De aceea, caracterul salin al acestor afluenți se resimte în mică măsură și în pânza freatică, cât și în soluția solurilor din zona de luncă. Depresiunile, din cadrul suprafețelor plane în care s-au produs stagnări de apă, au creat condiții propice pentru formarea de soluri cu procese intense de pseudogleizare.

Se poate concluziona că procesul de formare a solurilor este determinat atât de factorii topoclimatici (natura terenului; permeabilitatea sa, înclinația, pânza freatică- adâncimea și dinamica, compoziția chimică; acțiunea pedogenetică a precipitațiilor, etc.), cât și de condițiile de rocă și vegetație. În cadrul arealului respectiv, cuprinzând soluri caracteristice zonei de silvostepă, o contribuție deosebită au avut-o condițiile de climă (silvostepă internă, de tip umed), forma de relief (câmpie medie, plană) și materialul parental (loëssul ), determinând aici, formarea tipurilor genetice de sol caracteristice acestei regiuni: cernoziomuri brune, formate sub influența climei central europene și cernoziomuri vechi, puternic levigate, în special în partea vestică a Bărăganului.

Loëssul, depus peste rocă mamă în interfluvii și pante, este acoperit de material loëssoid cu permeabilitate (pentru apă și aer), cu textură ușoară spre mijlocie, bogat în carbonat de calciu, material care a determinat formarea unor soluri cu profil lung, cu aciditate slabă și complex absorbativ saturat în baze.

Ca procese actuale care influențează negativ structura solurilor din arealul studiat se menționează: procesele de tasare (care afecteată suprafețele orizontale interfluviale), procesele de sufoziune (ce afectează loëssurile și depozitele loëssoide), procesele de acumulare fluvială de-a lungul râurilor, cât și, procese eoliene de deflație.

De asemenea, regimul modelării actuale a terenului a fost influențat prin extinderea suprafețelor arabile care a schimbat complet circulația apei, cât și prin defrișările efectuate pe unele suprafețe ocupate de soluri nisipo- argiloase sau argiloase (vezi marginea de Sud a pădurii Borănești și „Coasta” la Eliza- Stoenești și Condeești).

În urma cercetărilor și determinărilor efectuate în Câmpia Română și Câmpia de Vest, începută de Gh. Murgoci și continuate de Em. Protopopescu- Pache și Petru Enăchescu, s-au stabilit 15 tipuri de cernoziom caracteristice solurilor de stepă est și central- europene. În arealul cercetat s-au identificat 11 tipuri de soluri (cartarea fiind reluată și aplicată în practică sub îngrijirea Ocolului Silvic Urziceni).

4.1. Caracterizarea tipurilor de sol din arealul studiat

4.1.1. Molisolurile- conțin orizont A molic și orizont subiacent, avînd culori de orizont molic cel puțin în partea superioară.

4.1.1.1. Solul de tip cernoziom- prezintă succesiv orizont A molic (având culori închise), cu aproximativ 40-50 cm, urmând orizonturile A umbric, 16-25 cm și orizont C sau C calcic(Cca), cu aproximativ 60-80 cm, având concrețiuni de calciu. În arealul studiat se întâlnește humus, având un conținut cuprins între 2,8- 5,7%, acesta fiind prezent sub formă insulară alungită în unghiul de confluență a Săratei cu Ialomița, cât și pe terasa Bărăganului de Sud , spre Condeești si Ulești. Ca vegetație- indicatori întâlnim pajiști de Festuca și Agropyron.

4.1.1.2. Solul de tip cernoziom cambic (levigat)- prezintă orizont A molic (30-45 cm), urmat de orizont B (15-20 cm), orizont B cambic/ Bv (20-65 cm) și orizont C sau Cca (70-120 cm). Conținutul de humus este cuprins între 2,7- 4,8% și îl întâlnim în restul arealului, atât în Bărăganul de Sud, cât și în cel Mijlociu. În Bărăganul Sudic sunt întâlnite zone cu cernoziom și cernoziom cambic, la marginea sud- estică a arealului. Acesta este caracterizat de zona de silvostepă sau antestepă cu Quercus și covor ierbos de Carex, Poa, Festuca, etc. Cernoziomul are o structură grăunțoasă mică și mijlocie, poliedrică subungulară mică, pe când cernoziomul cambic prezintă o structură grăunțoasă, alunară- nuciformă, columnoidă- prismatică.

4.1.1.3. Sol de tip cernoziom puternic levigat- format pe loëss, având un profil format din orizont A molic (Am), orizont B cambic(Bv), orizont C sau orizont D. Pe acest tip de sol se dezvoltă arborete de stejar brumăriu.

4.1.1.4. Sol de tip cernoziom levigat semigleic lutos sau luto- argilos- format din loëss, cu profil Am- Bv- G- Go (orizont A molic- orizont B cambic- orizont gleic- orizont gleic de oxido- reducere). Pe acest tip de sol se dezvoltă arborete de șleau: stejar, arțar, păducel, măr pădureț, etc.

4.1.1.5. Sol brun cernoziomic- este un sol molic lutos- luto-argilos, având următorul profil Am- Bv- Cca-C. Aici, sunt întâlnite arborete de stejar cu jugastru, arțar, ulm, etc.

4.1.2. Soluri neevoluate (de luncă)- sunt caracterizate prin lipsa orizonturilor diagnostice, având cel mult orizont A, slab format, urmat de material parental, reprezentat de depozite aluviale sau aluvio-proluviale

4.1.2.1. Protosolul aluvial- prezintă orizont A ocric (Ao) care prezintă mai puțin de 20 cm grosime și orizont C; materialul parental este reprezentat de depozite fluviatile recente a căror grosime este de cel puțin 50 cm. Acest tip de sol este întâlnit în Campia de divagare a Săratei, dar și în partea dreaptă a Luncii Ialomiței, găzduind pajiști mezofile și păduri de șleau. Conținutul de humus este cuprins între 0,8- 2%.

4.1.2.2. Solul aluvial- prezintă orizont A ocric (Ao), cu grosimea de cel puțin 20 cm, urmat de orizont A molic(Am) și orizont C; conținutul în humus este de 2-5%. Ambele tipuri de sol au o structură poliedrică sau angulară, uneori fiind astructurate. Deși solurile neevoluate au o structură simplă, având fertilitate scazută, categoria solurilor aluviale face excepție, solurile respective fiind folosite pentru diferite culturi agricole, în special legumicultură și viticultură. În zona forestieră se întâlnesc următoarele tipuri de sol: aluvial stratificat, care este intens humifer (molic) și aluvial stratificat mijlociu, care este puternic gleizat, humifer. Pe cele două tipuri de sol arborete cu arțar, stejar pedunculat, plop și sălcete.

Asociații de soluri prezente în arealul studiat

În Bărăgan se întâlnește asociația de soluri specifice climatului semiarid (de stepă- silvostepă) ocupând platourile interfluviale și câmpurile drenate cu ape adânci.

Solul crovurilor și micilor depresiuni conține:

Cernoziomuri argiloiluviale (degradate),

Soluri hidromorfe (lacoviște) frecvent solonetizate, întâlnite în vechile brațe, Matca Veche și Belciugul Ialomiței de la Coșereni

Soluri gleice , întâlnite în vechile brațe (Matca Veche și Belciugul Ialomiței)

Soluri halomorfe (solonețuri și solonceacuri), prezente în partea nordică a arealului, pe marginile Săratei și Pârâului Sărat.

Terenurile cu soluri prăfoase și nisipoase s-au fixat parțial cu ajutorul culturilor de graminee sau cu cele de leguminoase.

Zona cercetată se încadrează în catalogarea pedogeografică la Regiunea danubiano- pontică, domeniul molisolurilor de câmpie și podiș, desfășurându-se în trei categorii:

Districtul Vestul Bărăganului, care prezintă următoarea componență: cernoziom cambicși cernoziom argiloiluvial (degradat), asociate cu variante freatic- umede

Districtul Câmpia de subsidență, care prezintă cernoziom cambic și cernoziom argiloiluvial, asociate cu lacoviște, sărături și sărături aluviale

Districtul Estul Bărăganului, care prezintă cernoziom și cernoziom freatic umed, asociate cu soluri nisipoase .

CAP. II MATERIALE ȘI METODE FOLOSITE

Inventariere pe transecte

Cercetările floristice, fitocenologice, ecologice, au debutat cu delimitarea precisă a teritoriului ce urma a fi investigat, stabilindu-se punctele extreme cardinale: N, S, E și V ca și zonele intermediare. O dată delimitat, în cadrul teritoriului au fost stabilite transectele ce urmau a fi parcurse.

Transectele s-au stabilit în funcție de formele de relief, microclimate, de distribuția formațiunilor de vegetație, în așa manieră ca, prin parcurgerea lor, să fie abordate în mod egal toate formațiunile de vegetație și de relief. Numărul transectelor a fost cu atât mai mare cu cât diversitatea geomorfologică a terenului a fost mai accentuată, iar fitodiversitatea mai neuniform distribuită, astfel:

1. Terasamentul căii ferate Urziceni- Alexeni, precum și fâșia de câmpie din imediata vecinătate, mai ales partea nordică a acesteia care este intens stepizată;

2. Zona limitrofă Văii Sărata până la liziera Pădurii Bălăceanu, care prezintă vegetație psamofilă și halofilă;

3. Pădurea Bălăceanu;

4. Câmpia ușor degradată (nisipo-argiloasă) din partea sudică a pădurii, ce cuprinde vegetație stepizată;

5. Lunca Urziceniului;

6. „Coasta”, cuprinsă între Coșereni și Condeești- Ulești, cu vegetație specifică terenurilor lutoase și argiloase;

7. „Matca Veche” și „Belciugul Coșereni”;

8. Vegetația văii Ialomița și a zonei de câmpie de pe malul său drept (pînă la liziera pădurii);

9. Plantele ruderale din localitățile incluse în areal și de pe drumurile de acces și intercomunale.

Parcurgerea acestor transecte s-a materializat prin colectări de probe biologice (indivizi biologici sau organe ale acestora), fitosociologice (efectuarea de relevee), necesare pentru toate tipurile de cercetare, efectuarea de schițe și fotografii.

Afectînd pentru fiecare zonă a arealului cercetat un număr diferit de zile, în funcție de suprafața cercetată, de abundența speciilor, de dificultatea recoltării și urmărind în timp fazele fenologice ale diferitelor specii lemnoase sau ierboase, am reușit să recoltez și să determin un număr de aproximativ 640 de specii și cîteva subspecii.

Din speciile mai greu de determinat, fiind foarte apropiate ca înfățișare și chiar ca alcătuire florală (specii de Lolium, Poa, Bromus, Sisymbrium, Rorippa, Thlaspi, Lepidium,etc), am recoltat mai multe exemplare, în diferite stadii de dezvoltare, urmărind atît frunzele bazale, cît, mai ales, aspectul plantei, în ansamblu: ramificația părții superioare a tulpinii la graminee, gradul de pilozitate al organelor, aspectul cespitos al tulpinii, dispunerea florilor și fructelor, etc.

Știind din lucrările de specialitate și observînd pe teren, concret, că unele specii sunt diminuate ca număr de fitoindivizi, am recoltat din acestea numai 1-2 exemplare (brebenelul, ruscuța de primăvară, podbal).

În vederea fixării zonei unde s-a făcut recoltarea plantei (terasament, marginea drumului, teren bătătorit, gunoit, lutos sau nisipos,etc) am însoțit fiecare plantă de o etichetă provizorie (pînă la determinarea acesteia), conținînd unele detalii necesare recunoașterii ulterioare a acestora, pe baza determinatorului.

În vederea realizării unei cercetări cît mai fidele, raportînd speciile întâlnite în areal la factorii de mediu, am analizat plantele în funcție de arealul lor de răspândire, pe plan general și local, de cerințele față de mediu, cât și de longevitatea lor și de asigurarea perenității, aspecte care reies din graficele întocmite.

Identificarea materialului cu ajutorul determinatoarelor

Identificarea taxonilor s-a realizat prin utilizarea întregii game de tehnici și procedee clasice promovate de literatura de specialitate.

Pentru stabilirea genurilor, speciilor și subspeciilor de plante din arealul cercetat au fost consultate lucrări de specialitate (determinatoare) elaborate de botaniști români: Ciocârlan V., Chirță C. 1982. Determinatorul pentru buruienile culturilor agricole. București: Edit. Ceres; Beldie Al. 1977. Flora României. Determinatorul ilustrat al plantelor vasculare. București: Edit. Academiei Republicii Socialiste România; Prodan I. ,Buia Al. 1958. Flora mică ilustrată a României. București: Edit. Agro- Silvică de Stat

Pentru verificarea corectitudinii determinărilor au fost consultate atlase de plante: Moruzi C., Popovici L., Toma I. 1994. Atlasul botanic. București: Edit. Didactică și Pedagogică; Todor I. 1968. Mic atlas de plante. București: Edit. Didactică și Pedagogică.

Herborizarea

Herborizarea constituie operația de conservare a plantelor.

Pentru herborizare sunt necesare o serie de ustensile și materiale:

lupa, necesară pentru o primă identificare a plantelor pe teren, facilitând observarea unor caractere inaccesibile ochiului uman,

deplantator metalic (lopățică), necesar scoaterii plantelor superioare tericole, împreună cu porțiunea lor subterană;

botanieră (cutie specială din tablă, de formă cilindrică), necesară depozitării temporare a plantelor, pe teren; în lipsa acesteia se pot utiliza pungi de plastic;

presa de teren (două bucăți de placaj sau carton, de formă dreptunghiulară, 30 × 45 cm, ce pot fi strânse cu chingi sau benzi de cauciuc, între care se prind colile de sugativă sau foile de ziar; pot fi intercalate și câteva coli de carton gofrat pentru a asigura aerisirea), este necesară în cazul unor plante care necesită presarea imediat după colectare;

hârtie sugativă specială sau, în lipsa acesteia, hârtie de ziar, necesară la presarea plantelor pe teren;

etichete pe care se vor nota imediat după colectare,denumirea plantei (dacă aceasta a fost identificată pe teren), localitatea, stațiunea, altitudinea, expoziția și data colectării;

caiet de teren în care se notează toate datele referitoare la plantele recoltate;

harta regiunii în care se face deplasarea și o busolă;

Herborizarea se realizează în mai multe etape, astfel:

3.1. Colectarea materialului botanic se face în mod diferit pentru diferitele grupe taxonomice.

La colectarea cormofitelor terestre, se va folosi deplantatorul pentru detașarea plantei de substrat, împreună cu organele sale subterane. În aceste situații, există o serie de observații, precum:

plantele nu se colectează pe timp ploios sau pe arșiță,

se colectează numai plante sănătoase, cu toate organele vegetative și reproducătoare,

organele tuberizate se secționează, reținându-se numai o parte din acestea, pentru a putea fi mai ușor de presat și uscat,

de la plantele lemnoase se vor lua doar acele părți care sunt strict necesare pentru identificarea lor,

se recomandă a se colecta mai multe exemplare din aceeași specie, dar nu se vor lua niciodată toate plantele întâlnite, iar în cazul celor rare și ocrotite nu se va colecta niciun exemplar, prezența acelei specii va fi notată în caiet și, dacă este posibil, va fi fotografiată,

de fiecare plantă se va atașa o etichetă care va conține datele menționate mai sus.

3.2. Presarea și uscarea se face în linii generale, în mod similar la toate grupele de plante. Cormofitele terestre transportate în laborator, trebuie imediat presate și uscate.

Fiecare plantă se curăță bine de pământ, apoi se așează pe hârtia de ziar (așezarea trebuie sa fie într- o poziție cât mai naturală).

Plantele se usucă în decursul mai multor zile, dar este bine ca „stratul tampon” să fie schimbat în fiecare zi, hârtia umectată fiind schimbată cu alta uscată.

3.3. Determinarea

Identificarea taxonilor este o operație doesebit de importantă. Pentru determinarea taxonilor sunt utilizate: determinatoare pentru grupul respectiv, atlase, albume, etc. În determinatoare sunt incluse cheile dichotomice, diagnozele, desenele și fotografiile habitusului taxonilor sau a altor caractere morfologice și anatomice esențiale.

3.4. Montarea plantelor pe colile de herbar

După presare, uscare și determinare, plantele vor fi aranjate pe colile de herbar. Colile de herbar sunt cartoane duplex, de culoare albă, având dimensiunile de 42 × 29 cm.

Plantele se fixează pe cartoane prin fâșii de hârtie gumată cu grosimea de 2- 3 mm. În colțul din dreapta jos al colii se lasă suficient loc pentru lipirea etichetei, care va cuprinde: denumirea științifică, denumirea populară, localitatea, stațiunea, altitudinea și numele celui care a recoltat și determinat planta.

După lipirea tuturor plantelor, colile se grupează după criterii taxonomice sau în funcție de scopul pentru care a fost întocmit herbarul respectiv.

CAP. III CONSPECTUL PLANTELOR VASCULARE

DIN ZONA CERCETATĂ

Istoricul cercetărilor botanice și geobotanice în regiunea cercetată

Cercetările botanice și, mai ales, cele geobotanice asupra estului Câmpiei Române au fost relativ puține, doar în ultimul timp s-a dat o mai mare însemnătate studiului vegetației și florei acestei părți a câmpiei țării noastre. Primii care au efectuat cercetări valoroase au fost Dimitrie Brândză (1879- 1883) și Dimitrie Grecescu (1898), care după minuțioase determinări și sistematizări au publicat lucrări interesante. Iuliu Prodan (1923- 1928) a adus și el contribuții deosebite asupra studierii speciilor de plante în unele sectoare ale Câmpiei Române. Ulterior, A. Procopianu- Procopovici (1902) face o sinteză amplă asupra vegetației acestei regiuni, la care adaugă și o schiță de hartă geobotanică, prima încercare de acest gen bazată pe date științifice. La rândul său, Petru Enculescu (1924) face cercetări asupra vegetației, ținând seama și de factorii fitopedoclimatici, efectuând și o hartă completă a vegetației care constituie baza lucrărilor de cartografiere geobotanică românească. S. Pașovschi (1967), Șt. Purcelean (1970) și alții au realizat o serie de studii de o deosebită importanță asupra speciilor forestiere, a tipurilor fundamentale de păduri și a zonelor de silvostepă. De asemenea, academicianul Traian Săvulescu (1940, 1952- 1958), pe baza complexelor climatice, face o sinteză pe provincii floristice și formațiuni vegetale publicând numeroase lucrări și efectuând hărți întocmite riguros științific.

Asupra vegetației islazurilor și a plantelor segetale, cât și a celor ruderale s-au efectuat valoroase lucrări de către D. Pușcaru (1963), E. Pușcaru- Soroceanu (1963), C. Zahariade (1959) și alții, realizându-se o completă raionare a Bărăganului. Asupra solurilor, în general și ,în special, asupra celor din zona de silvostepă s-au orientat cercetările efectuate de E. Protopopescu-Pache (1941) și G. Munteanu Murgoci (1911), iar asupra pădurilor din zona silvostepei au fost efectuate cercetări de Al. Beldie, C. Chiriță (1967), publicându-se lucrări legate de flora indicatoare din pădurile noastre.

De o importanță deosebită pentru cunoașterea problemelor legate de vegetație și floră, de pedologie și climă, sunt lucrările care au stat la baza întocmirii Atlasului Climatologic al R.S.R. și a Monografiei Geografice a R.S.R., materiale de o mare importanță științifică și practică.

După anii ’50 s-au efectuat cercetări legate de condițiile fitopedoclimatice din zona Câmpiei Române și de către I. Șerbănescu și colaboratorii săi (1954), care au întocmit și o cartare a solurilor. Lucrări de fitocenologie și geobotanică au realizat, de asemenea, Doina Ivan (1979) și N. Doniță (1975), iar despre vegetația de pajiști și de mlaștină au publicat A. Buia (1962) și Traian Ștefureac (1972). Despre elementele de biogeografie au făcut referiri științifice E. Pop (1944), I. Pop (1977), cât și academicianul R. Călinescu (1973).

Privire generală

„Din vegetația naturală a acestei zone de tranziție, între stepă și pădure, abia s-au păstrat mici masive de pădure care se conservă, pe ici pe colo, în poieni și petice de pajiști caracteristice. Majoritatea terenurilor din silvostepă este defrișată și desțelenită, solurile foarte fertile ale acestei zone fiind folosite agricol.” (Ivan D. 1979. Fitocenologia și vegetația R.S.R. Cap. Zona silvostepei. București: Editura Didactică și Pedagogică. Pp. 289)

Flora regiunii cercetate cuprinde sporadic specii de Equisetum, atât pe lângă șanțurile executate pentru desecări, cât și pe terenurile de cultură din fâșia îngustă de câmpie desfășurată între DN 2A (secțiunea Urziceni –Slobozia) și Valea Ialomiței. Speciile de gimnosperme se întâlnesc, în schimb, atât în parcuri și grădinile din gospodăriile din oraș și comunele menționate, cât și în cultură forestieră aparținând Ocolului Silvic. Referitor la speciile de angiosperme, acestea sunt bine reprezentate atât în cadrul vegetației spontane (marginea șanțurilor, canale de desecare,pajiști stepizate, etc), cât și a celei cultivate (parcuri, grădini, culturi de câmp, etc).

Ca specii lemnoase, în areal abundă Robinia, în liziere, de-a lungul căilor feratesau în plantații masive, în cadrul unității forestiere productive aparținând Ocolului Silvic. De asemenea, se întâlnesc specii de Quercus, Ulmus, Acer, Populus și Salix, cât și specii pomicole.

Ca specii de arbuști abundă Rosa, Prunus, Cornus, Crataegus, etc.

Dintre speciile ierboase, dicotiledonatele sunt mai bine reprezentate față de monocotiledonate.

Interesant de menționat este prezența unor specii de plante întâlnite sporadic, cum ar fi: podbalul, sovîrvul, curpenele câinesc, cătina de râu, cerul, ruscuța de primăvară,etc.

Referitor la plantele de cultură, menționez că în zonă se cultivă aproape toate categoriile: cereale, plante tehnice, plante de nutreț.

3. Conspectul plantelor din zona cercetată

ÎNCRENGĂTURA PTERIDOPHYTA

Familia Equisetaceae

Equisetum arvense L. – Coada calului

Caractere biologice și ecologice: Specie geofită, euritrofă, eurifită, euriacidofilă, heliosciadofilă, cosmopolită.

Răspândire generală: Această plantă este cosmopolită, crește în locuri umede, culturi prășitoare, râpe argiloase, la margini de cale ferată, lunci, tinoave cu mușchi, pe marginea apelor de munte, pe terenuri nisipoase, în locuri cultivate din zona stepei până în etajul boreal.

Răspândire locală: Plantă întâlnită pe marginea șanțurilor de desecare (Valea Măgarului), sporadică pe marginea drumurilor.

Equisetum ramosissimum Desf. (E. giganteum L.) – Coada calului ramificată

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, euritrofă, alternant erifită.

Răspândire generală: Această plantă este cosmopolită, crește în locuri umede, margini de cale ferată, lunci, pe terenuri nisipoase, în locuri cultivate din zona stepei până în etajul boreal.

Răspândire locală: Planta este întâlnită în Lunca Ialomiței, la sud de Manasia, marginea Văii Cotorca, Valea Măgarului.

ÎNCRENGĂTURA SPERMATOPHYTA

SUBÎNCRENGĂTURA GYMNOSPERMAE

Familia Pinaceae

Abies alba Mill. – Brad alb

Caractere biologice și ecologice: Specie moderat acidofilă– neutră, mezohigrofită, mezotermă, heliosciadofilă- sciadofilă, mezotrofă- euritrofă.

Răspândire generală: Specie frecvent întâlnită din subetajul fagului până în etajul boreal, formând păduri curate numite brădete sau în amestec cu fagul și/ sau molidul; formează păduri întinse în Carpații Orientali (altitudini de 600- 1200 m), în Carpații Meridionali, în amestec (700- 1300 m), în Munții Apuseni.

Răspândire locală: Planta este întâlnită pe străzi și la Ocolul Silvic Urziceni.

Abies concolor Hooper. – Brad argintiu

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Specie cultivată în scopuri decorative, prin parcuri, spații verzi și grădini. De origine americană, din Colorado și California, bradul argintiu este adus în Europa, pentru prima dată, în 1851; specia este frecvent întâlnită din subetajul fagului până în etajul boreal.

Răspândire locală: Plantă întâlnită sporadic în Parcul Gării Urziceni și în Parcul „Castelul Hagienoff” Manasia

Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco – Duglas

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, este cea mai higrofită varietate de duglas

Răspândire generală: Specie frecvent întâlnită din subetajul fagului până în etajul boreal, originară din America de Nord.

Răspândire locală: Culturi ornamentale și forestiere în Parcul „Castelul Hagienoff” Manasia, perdea forestieră în Ocolul Silvic Urziceni

Picea abies (L.) H.Karst. – Molid

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, euritrofă, eurifită, mezofită- higrofită

Răspândire generală: Este o specie cu răspândire boreală, arealul sau ocupând Peninsula Scandinavă, nordul Europei, iar mai la sud, numai etajele mai înalte ale munților Alpi și Carpați.

Răspândire locală: Marginea șoselei Coșereni, parcuri, grădini, străzi, Ocolul Silvic Urziceni.

Picea pungens Engelm. – Molid argintiu înțepător

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: În Europa, molidul argintiu înțepător apare ca specie ornamentală cultivată, frecvent prin parcuri și grădini. Ca arbore decorativ, acest conifer este mult apreciat. În arealul său natural (Munții Stâncoși), molidul argintiu înțepător formează păduri.

Răspândire locală: Sporadic în Parcul Gării Urziceni, Parcul „Castel Hagienoff”, în grădini.

Larix decidua Mill. – Zada

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, euritrofă, mezoxerofită- mezofită.

Răspândire generală: Planta este întâlnită în toate zonele globului, prezintă un areal fragmentat, care include îndeosebi teritorii montane, dar și unele ținuturi de mică altitudine.

Răspândire locală: Întâlnită în pepiniera Ocolului Silvic, în unele grădini (Manasia), în parcurile dintre blocurile de locuințe.

Pinus strobus L. – Pin neted (strob)

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originar din America de Nord.

Răspândire locală: Sporadic în Parcul Gării Urziceni și Parcul „Castel Hagienoff” .

Pinus nigra J.F.Arnold – Pin negru (austriac)

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Pinul negru cuprinde cele mai mari suprafețe în regiunile mediteraneene.

Răspândire locală: Întâlnit sporadic în Parcul Primăriei Urziceni, Parcul „Castel Hagienoff” Manasia.

Pinus excelsa Wall. ex D. Don – Pin de Himalaia

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originar din Asia Centrală (India)

Răspândire locală: Prezent sporadic în Parcul Primăriei Urziceni și în Parcul „Castel Hagienoff”

Familia Cupressaceae

Chamaecyparis lawsoniana (A. Murray bis) Parl. – Chiparos albastru

Caractere biologice și ecologice : Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originar din America de Nord, unde este concentrat mai mult de-a lungul coastei Pacificului.

Răspândire locală: Parcul Gării Urziceni, Parcul „Castel Hagienoff”, unele grădini din Manasia.

Thuja orientalis L. – Arborele vieții (Tuia)

Caractere biologice și ecologice : Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din Extremul Orient.

Răspândire locală: Planta este întâlnită în parcuri , grădini și pe străzi.

Thuja occidentalis L. – Arborele vieții

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Plantă originară din America de Nord și Canada

Răspândire locală: Prezent în Parcul Casei de Cultură Urziceni, Parcul Gării Urziceni, Parcul „Castel Hagienoff”

Juniperus virginiana L. – Ienupăr de Virginia

Caractere biologice și ecologice : Plantă fanerofită

Răspândire generală: Plantă originară din America de Nord

Răspândire locală: Parcul Primăriei Urziceni, Parcul „Castelul Hagienoff”

Juniperus sabina L. – Cetină de negi

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezoxerofită, saxicolă, preferențial calcicolă.

Răspândire generală: Plantă ce aparține florei spontane din zonele montane europene și regiunilor cu climă temperată. În România este întâlnit pe stâncăriile și grohotișurile calcaroase din Munții Apuseni, dar este și cultivat ca arbore decorativ în parcuri.

Răspândire locală: Parcul Gării Urziceni, Parcul „Castelul Hagienoff”

Familia Taxaceae

Taxus baccata L. – Tisa

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă- mezotrofă, saxicolă, petrofilă, calcicolă.

Răspândire generală: Plantă întâlnită în Eurasia, din Marea Britanie până în Caucaz, Iran, Africa.

Răspândire locală: Culturi ornamentale în Parcul Gării Urziceni

Familia Ginkgoaceae

Ginkgo biloba L. – Ginko, Arborele pagodelor, Piersic de argint

Caractere biologice și ecologice : Plantă fanerofită.

Răspândire generală: Ginkgo biloba este originar din Extremul Orient și considerat a fi cea mai veche specie de arbori din lume. Țările de origine sunt China, Japonia, Coreea.

Răspândire locală: Parcul Gării Urziceni.

SUBÎNCRENGĂTURA ANGIOSPERMAE

Clasa Dicotyiledoneae

Familia Salicaceae

Salix triandra L. – Salcie

Caractere biologice și ecologice : Plantă fanerofită, eutrofă- mezotrofă, higrofită- ultrahigrofită.

Răspândire generală: Plantă prezentă în emisfera nordică, originară din Eurasia.

Răspândire locală: Planta este întâlnită pe malul apelor, lunci, străzi, grădini.

Salix alba L. – Salcie albă

Caractere biologice și ecologice : Plantă fanerofită, mezotrofă, eutrofă, higrofită- ultrahigrofită.

Răspândire generală: Plantă prezentă în emisfera nordică, originară din Eurasia.

Răspândire locală: Întâlnită în lunci, zăvoaie, pe malul apelor, marginea șanțurilor de desecare și irigații.

Salix babylonica L. – Salcie pletoasă, salcie plângătoare

Caractere biologice și ecologice : Plantă fanerofită.

Răspândire generală: Plantă originară din Asia de Est.

Răspândire locală: Culturi ornamentale, grădini, străzi.

Salix fragilis L. – Răchită

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezotrofă- eutrofă, higrofită.

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală:Prezentă în lunci , zăvoaie.

Populus alba L. – Plop alb

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezohigrofită.

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia.

Răspândire locală: Întâlnită în lunci, zăvoaie, marginea pădurii (Pădurea Bărcănești), adesea în pâlcuri pure, culturi forestiere (ex: Bentu- Speteni, Borănești, Coșereni).

Populus canescens (Aiton) Sm. – Plop cenușiu

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezohigrofită.

Răspândire generală: Prezent în Europa.

Răspândirea locală:Întâlnit în zăvoaie, lunci, marginea Pădurii Coșereni

Populus nigra L. – Plop negru

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezohigrofită- higrofită.

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia.

Răspândire locală: Întâlnit în zăvoaie, lunci, terenuri aluviale.

Populus canadensis Moench. – Plop de Canada

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită.

Răspândire generală: Prezent în pepiniere, ca specie hibridă, în Europa Centrală și Răsăriteană

Răspândire locală: Culturi ornamentale și forestiere, lunci, regiuni inundabile, uneori în lungul drumurilor.

Populus nigra var. pyramidalis Spach. – Plop piramidal

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Prezent în Eurasia

Răspândire locală: Culturi ornamentale și forestiere, uneori în lungul drumurilor

Familia Juglandaceae

Juglans regia L. – Nuc

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, euritrofă, mezohigrofită, calcicolă, subtermofilă.

Răspândire generală: Arealul natural al nucului se întinde din Turcia de Est, Armenia și Iran, peste Afganistan și India de Nord, până în China. Nucul a fost mult extins în afara arealului său natural, fiind cultivat și pe celelalte continente: Europa, America de Nord și America de Sud.

Răspândire locală: Planta este întâlnită în grădinile dintre blocurile de locuințe, cât și în grădinile din comunele învecinate.

Juglans nigra L. – Nuc negru

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Plantă originară din America de Nord

Răspândire locală: Culturi ornamentale din Pădurea Borănești, precum și pe marginea drumurilor, în comuna Manasia.

Familia Betulaceae

Betula pendula Roth. – Mesteacăn

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, oligotrofă, euritrofă

Răspândire generală: Plantă originară din Eurasia.

Răspândire locală: Culturi ornamentale, adesea între blocuri.

Familia Corylaceae

Corylus avellana L. – Alun

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă- mezotrofă, mezohigrfită, mezofită

Răspândire generală: Alunul prezintă un areal întins, în Europa și Asia Mică.

Răspândire locală: Sporadic, la marginea Pădurii Bălăceanu, în diverse grădini din zonă.

Corylus colurna L. – Alun turcesc

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezofită, calcicolă, termofilă

Răspândire generală: Specie indigenă, cu areal sudic în Peninsula Balcanică, Asia Mică, Caucaz.

Răspândire locală: Întâlnit în culturi pomicole din Bărcănești și Urziceni.

Familia Fagaceae

Quercus rubra L. – Stejar roșu, stejar boreal

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Specie originară din estul Americii de Nord.

Răspândire locală: Planta este întâlnită sporadic în Pădurea Bălăceanu

Quercus cerris L. – Cer

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, euritrofă, mezoxerofită- xerofită

(alternant eurifită)

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Planta este întâlnită sporadic în Pădurea Bălăceanu și în culturi forestiere în Ocolul Silvic

Quercus pubescens Willd. – Stejar pufos, tufă

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, euritrofă– mezotrofă, xerofită, subtermofilă- termofilă, calcicolă.

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Planta este întâlnită în rariști de pădure, pâlcuri sau copaci izolați.

Quercus petraea (Matt.) Liebl. – Gorun

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, euritrofă, eurifită.

Răspândire generală: Gorunul ocupă suprafețe importante în ținuturile Europei Centrale și de Vest.

Răspândire locală: Prezent în Pădurea Bălăceanu și Pădurea Bentu- Speteni, precum și în Parcul Gării Urziceni

Quercus pedunculiflora K. Koch. – Stejar brumăriu

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezoxerofită, euritrofă, pontică.

Răspândire generală: Stejarul brumăriu are un areal limitat la Peninsula Balcanică, nordul Asiei Mici, Caucaz, Crimeea.

Răspândire locală: Planta este întâlnită în culturi ornamentale și forestiere, în Ocolul Silvic, Pădurea Bălăceanu, parcuri și grădini.

Quercus robur L. – Stejar, Stejar pedunculat, Tufan

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, euritrofă, eurifită (alternant eurifită)

Răspândire generală: Stejarul este o specie europeană, al cărui areal este foarte asemănător cu cel al gorunului în ținuturile sudice, unde coboară până în bazinul Mării Mediterane. Este întâlnit și în Asia Mică și Turcia.

Răspândire locală: Pădurea Borănești, Pădurea Bărcănești, grădini și parcuri

Familia Ulmaceae

Ulmus laevis Pall. – Velniș

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezohigrofită- higrofită

Răspândire generală: Prezent în estul Franței, nordul Italiei, sudul Peninsulei Balcanice și Munții Urali; a fost semnalat și în Siberia (regiunea Tobolsk).

Răspândire locală: Prezent în zăvoaie, lunci, marginea pădurii, uneori formând pâlcuri departe de pădure, culturi forestiere și ornamentale.

Ulmus minor Mill. – Ulm de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, eurifită.

Răspândire generală: Specie indigenă, răspândită de la Oceanul Atlantic până la Marea Caspică.

Răspândire locală: Culturi forestiere și ornamentale, în parcuri și grădini.

Celtis australis L. – Sâmbovină

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, termofilă.

Răspândire generală: Specie indigenă, răspândită în Europa mediteraneană, Africa de Nord și Asia de Vest. La noi apare sporadic în Banat, Oltenia si Dobrogea și Muntenia

Răspândire locală: Culturi ornamentale în Parcul „Castel Hagienoff” Manasia

Celtis occidentalis L. – Sâmbovina americană

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Specie exotică, răspândită din sudul și estul Americii de Nord până în Munții Stâncoși. În țară se cultivă exclusiv în parcuri și grădini.

Răspândire locală: Culturi ornamentale în Parcul „Castel Hagienoff” Manasia

Familia Moraceae

Morus alba L. – Dud alb

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, heliosciadofită, ruderală.

Răspândire generală: Arbori și arbuști originari din Asia, America de Nord și Africa. Specie subspontană originară din China și Japonia.

Răspândire locală: Plantă întâlnită în diverse grădini, pe străzi.

Morus nigra L. – Dud negru

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Specie originară din Iran și spațiul transcaucazian

Răspândire locală: Plantă întâlnită în diverse grădini, pe străzi,livezi.

Ficus carica L. – Smochin

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Specie mediteraneană și asiatică, la noi se poate cultiva numai în zonele cu clima blândă, în sudul țării. S-au semnalat și exemplare sălbatice, subspontane (Mangalia, Techirghiol)

Răspândire locală: Plantă întâlnită, în special, în grădini

Familia Nyctaginaceae

Mirabilis jalapa L. – Barba împăratului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Planta este originară din Mexic, este frecvent cultivată și mai rar este întâlnită forma sălbatică.

Răspândire locală: Culturi ornamentale în grădini (Manasia, Borănești)

Familia Cannabinaceae

Humulus lupulus L. – Hamei

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezo-higrofită

Răspândire generală: Originară din Europa de Vest și Asia.

Răspândire locală: Sporadică pe lunci, tufișuri, în culturi ornamentale, grădini.

Cannabis sativa L. (Cannabis ruderalis Janisch.) – Cânepa

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezofită- mezoxerofită.

Răspândire generală: Plantă originară din Asia Centrală și de Sud – Vest.

Răspândire locală: Întâlnită pe diferite drumuri de acces din localități. Prezentă sporadic în câmpie, marginea unor păduri, lunci, coline, precum și la marginea pădurii Bălăceanu.

Familia Urticaceae

Urtica dioica L. – Urzică mare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cosmopolită, eutrofă, nitrofilă, mezofită- mezohigrofită, ruderală.

Răspândire generală: Plantă tipic antropofilă, legată ecologic de așezările omenești sau de locuri în care a intervenit activitatea umană pe malul apelor și în tăieturi de pădure.

Răspândire locală: Prezentă pe merginea drumurilor, a pădurilor, în diverse grădini.

Urtica urens L. – Urzică mică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cosmopolită, eutrofă, nitrofilă, mezofită- mezohigrofită, ruderală.

Răspândire generală: Plantă tipic antropofilă, legată ecologic de așezările omenești sau de locuri în care a intervenit activitatea umană pe malul apelor și în tăieturi de pădure.

Răspândire locală: Prezentă pe marginea drumurilor

Parietaria officinalis L.(Parietaria erecta Mert. & W.D.J. Koch.) – Paracherniță, grâul potârnichii

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită- mezofită, cosmopolită, ruderală,subtermofilă.

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Prezentă pe ziduri, garduri, pârloage

Familia Loranthaceae

Loranthus europaeus Jacq. – Vâsc de stejar

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Întâlnită în Europa

Răspândire locală: Plantă parazită pe specii de Quercus, în parcul „Castelul Hagienoff”

Familia Aristolochiaceae

Asarum europaeum L. – Piperul lupului, pochivnic

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, hemicriptofită, eutrofă, mezofită.

Răspândire generală: Originară din Eurasia , prezentă în rariști de pădure, precum și pe pajiști ușor umede.

Răspândire locală: Prezentă în Pădurea Bărcănești și în Pădurea Bălăceanu

Aristolochia clematitis L. – Mărul lupului, curcubețică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă- mezoxerofită, calcicolă, subtermofilă.

Răspândire generală: Plantă mediteraneană, prezentă în zăvoaie, văi, ogoare.

Răspândire locală: Întâlnită în grădini, pe lângă garduri, în localitățile arealului cercetat.

Familia Polypoganaceae

Polygonum aviculare L.- Troscot

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezoxerofită- xerofită, cosmopolită, ruderală, arenicolă.

Răspândire generală: Planta este întâlnită în locuri bătătorite, pe lângă drumuri.

Răspândire locală: Fiind plantă cosmopolită este prezentă pretutindeni, în parcuri, în grădini, pe marginea drumurilor, etc.

Polygonum orientale L. – Moțul curcanului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Planta este originară din Extremul Orient, din India.

Răspândire locală: Întâlnită în diverse grădini, unde se cultivă ca plantă ornamentală.

Polygonum amphibium L. – Sălcuță, troscot de apă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- hidrofită, higrofită- ultrahigrofită, cosmopolită. Planta prezintă două varietăți: var. aquaticum Leyss- plantă acvatică, hidrofită și var. terrestre Leyss.– plantă terestră, higrofită.

Răspândire generală: Planta crește în locurile nisipoase, inundabile, pe marginea apelor, în lunci, pe soluri gleice, lacoviști, cernoziomuri

Răspândire locală: Planta este frecvent întâlnită la câmpie, în ape stătătoare, mlaștini, stufăriș, pajiști inundabile, ogoare.

Polygonum persicaria L. – Iarbă roșie

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezohigrofită, mezofilă, cosmopolită.

Răspândire generală: Plantă prezentă în zăvoaie, diverse locuri cultivate, pe malul apelor, șanțuri,etc.

Răspândire locală: Planta este prezentă în apropierea malului râului Ialomița.

Polygonum lapathifolium L. – Iarbă roșie, troscot porcesc

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotrofă, eutrofă, higrofită, nitrofilă, ruderală.

Răspândire generală: Plantă circumpolară, prezentă pe malul apelor, în locuri cultivate, în șanțuri, drumuri de acces prin pădure, lunci, ogoare.

Răspândire locală: Planta este prezentă la marginea orașului Urziceni, în apropierea malului Ialomiței

Fagopyrum esculentum Moench. – Hrișcă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, slab acidofilă, mezoxerofilă

Răspândire generală: Planta este originară din Asia Centrală și de Est, răspândită rapid și în Extremul Orient.

Răspândire locală: Planta este întâlnită ca buruiană sau în culturi.

Fagopyrum tataricum (L.) Gaertn. – Hrișcă tătărească

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Plantă originară din Asia de Est

Răspândire locală: Planta este întâlnită ca buruiană sau în culturi.

Fagopyrum baldschuanicum (Regel) Gros. – Hrișcă de chioșcuri

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, heliofită.

Răspândire generală: Planta este originară din Turkestan.

Răspândire locală: Întâlnită în diverse grădini, unde este cultivată în scop ornamental.

Rumex acetosella L.- Măcriș mărunt

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, oligotrofă, mezoxerofită, calcifugă, ruderală, cosmopolită; ssp. acetosella prezintă tulpina erectă.

Răspândire generală: Frecventă în zonele de câmpie, coaste lutoase, pârloage, etc.

Răspândire locală: Planta este întâlnită pe drumul de acces spre Valea Măcrișului

Rumex acetosa L. – Măcriș

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, euritrofă, mezofită, mezohigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Planta este prezentă pe malul apelor și pe pajiști

Răspândire locală: Prezentă în lunca Manasia către Bărcănești

Rumex patientia L. – Ștevie de grădină

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală

Răspândire generală: Planta este prezentă în Europa Continentală

Răspândire locală: Prezentă în grădini, pârloage, cultivată în scop alimentar.

Rumex crispus L. – Dragavei

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, mezofită, mezohigrofită,

Răspândire generală: Planta este întâlnită în Europa și Asia, prezentă pe pajiști, ogoare, șanțuri, pârloage, malul apelor

Răspândire locală: Marginea șanțurilor spre Manasia

Rheum rhaponticum L. – Rubarbă, rabarbăr

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Plantă originară din Mongolia

Răspândire locală: Planta este întâlnită în Urziceni și comunele învecinate, în grădinile de legume

Rheum palmatum L. – Revent

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Plantă originară din Extremul Orient, adusă ulterior în Rusia.

Răspândire locală: Cultivată în scop ornamental în comuna Manasia.

Familia Chenopodiaceae

Atriplex hortensis L. – Lobodă de grădină

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezo- higrofită,heliofobă- sciadofilă

Răspândire generală: Plantă prezentă în Eurasia.

Răspândire locală: Prezentă în diverse grădini, unde e cultivată în scop alimentar.

Atriplex tatarica L. – Lobodă sălbatică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, ruderală

Răspândire generală: Plantă prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Planta este prezentă pe islazuri, ogoare, pârloage, pajiști.

Beta vulgaris L. – Sfeclă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, termofilă, plantă cultivată.

Răspândire generală: Planta este întâlnită în Eurasia.

Răspândire locală: Prezentă în diverse grădini.

Ceratocarpus arenarius L. – Ciulei

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, mezoxerofită.

Răspândire generală: Plata este prezentă în Europa și Asia continentală, în ogoare, islazuri, pârloage.

Răspândire locală: Coasta Eliza- Stoenești

Chenopodium album L. – Spanac alb

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezofită, mezoxerofită.

Răspândire generală: Plantă cosmopolită, prezentă pe ogoare, culturi prășite, grădini, pârloage.

Răspândire locală: Prezentă în diverse grădini, pe marginea drumurilor, pe aliniamentul căii ferate.

Chenopodium hybridum L. – Spanac puturos, spanac porcesc

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezofilă, cosmopolită.

Răspândire generală: Plantă cosmopolită, prezentă pe ogoare, pârloage.

Răspândire locală: Planta este prezentă pe marginea drumurilor, în diverse grădini, pârloage.

Chenopodium polyspermum L. – Spanac sălbatic

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezohigrofită, ruderală.

Răspândire generală: Planta este întâlnită în Europa de Vest și în Asia.

Răspândire locală: Frecvent întâlnită în culturi de prășitoare, grădini, pajiști, pe lângă garduri.

Chenopodium urbicum L. – Iarba drumeților

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită.

Răspândire generală: Planta este întâlnită în Eurasia.

Răspândire locală: Este întâlnită pe marginea drumurilor, pe ogoare, și pârloage.

Kochia scoparia (L.) Schrad. – Mături

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală

Răspândire generală: Planta este întâlnită în Eurasia

Răspândire locală: Prezentă în diverse grădini, pârloage, marginea drumurilor, terasamentul căii ferate.

Salsola kali L. – Săricică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, xerofită, subtermofilă, halofilă.

Răspândire generală: Răspândită în Eurasia

Răspândire locală: Întâlnită pe ogoare, pârloage.

Spinacia oleracea L. – Spanac

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Planta este originară din Asia Mică

Răspândire locală: Întâlnită în grădini, unde este cultivată în scop alimentar

Familia Amaranthaceae

Amaranthus albus L. – Știr alb

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită- xerofită

Răspândire generală: Originar din America de Nord

Răspândire locală: Planta este prezentă pe ogoare, pârloage, marginea drumurilor

Amaranthus blitoides S. Watson – Știr

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, mezoxerofită.

Răspândire generală: Originar din America de Nord

Răspândire locală: Planta este prezentă pe ogoare, pârloage, marginea drumurilor

Amaranthus caudatus L. – Moțul curcanului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Plantă originară din America de Nord

Răspândire locală: Cultivată în grădini, ca plantă de ornament

Amaranthus hybridus L. – Știr de ogoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, xerofită- mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Planta este prezentă pe ogoare, pârloage, marginea drumurilor

Amaranthus retroflexus L. – Știr

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Planta este prezentă pe ogoare, pârloage, grădini, marginea drumului, aliniamentul liniei ferate.

Celosia argentea L. – Creasta cocoșului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Plantă originară din India

Răspândire locală: Prezentă în diverse grădini, unde este cultivată în scop ornamental

Familia Portulacaceae

Portulaca grandiflora Hook. – Agurișoară, pietricele

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Planta este originară din Brazilia și Argentina

Răspândire locală: Prezentă în diverse grădini, unde e cultivată în scop ornamental

Portulaca oleracea L. – Iarbă grasă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, arenicolă, psamofilă, mezoxerofită, cosmopolită

Răspândire generală: Planta este originară din Europa de Est și Orientul Mijlociu

Răspândire locală: Planta este prezentă pe ogoare , în vii, grădini, pârloage.

Familia Caryophylaceae

Agrostemma githago L. – Neghină

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Frecventă în culturile de cereale și lucernă

Cerastium brachypetalum Desp. ex. Pers. – Struna cocoșului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, oligotrofă- mezotrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Europa, zona mediteraneană

Răspândire locală: Prezentă în rariști de pădure, terenuri degradate, pârloage

Dianthus caryophyllus L. – Garoafă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Prezentă în zona mediteraneană

Răspândire locală: Prezentă în parcuri și grădini

Dianthus carthusianorum L. – Garofiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Coasta Eliza- Stoenești, și pe terenuri degradate

Dianthus chinensis L. – Cuișoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generalăOriginară din nordul Chinei, Mongolia și S-E Rusiei

Răspândire locală: Prezentă în parcuri și grădini

Dianthus pallens Sibth. & Sm. – Garofiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, xerofită

Răspândire generală: Plantă prezentă în Balcani

Răspândire locală: Prezentă pe Coasta de loëss Condeești

Gypsophila acutifolia Steven ex Spreng. – Floarea miresei

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită

Răspândire generală: Prezentă în Caucaz

Răspândire locală: Prezentă în culturi ornamentale

Holosteum umbellatum L. – Cuișoriță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, xerofită- mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pajiști, rariști, islazuri

Lychnis coronaria Desr. (Silene coronaria (Desr.) Clairv ex Rchb.) – Flocoșele, curcubeu

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecventă în rariști de pădure, tufișuri

Lychnis flos- cuculi L. – Floarea cucului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiștile umede, mlaștini, malul apelor, în zona „ Matca Veche”

Saponaria officinalis L. – Odogaci (săpunariță)

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezoxerofită- mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe malul apelor, în zona „Matca Veche”, în grădini

Sagina procumbens L. – Grățătoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- camefită, mezohigrofită

Răspândire generală: Comună pe ogoare, drumuri, locuri bătătorite

Răspândire locală: Latura estică a Văii Sărata

Silene alba (Mill.) E.H.L. Krause – Opaiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Comună pe marginea drumurilor, pe ogoare, pârloage, pe lângă garduri

Răspândire locală: Prezentă în zona Unității Militare Alexeni

Silene vulgaris (Moench) Garcke. – Gușa porumbelului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Comună pe rariști de pădure, pajiști, tufișuri

Răspândire locală: Întâlnită pe „Coasta Coșereni”

Spergula arvensis L. – Hrana vacii

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, mezotrofă, mezofită, calcifugă, cosmopolită

Răspândire generală: Plantă comună pe ogoare, locuri cultivate, tăieturi de pădure

Răspândire locală: Întâlnită în zona digului, precum și pe islazurile comunale

Stellaria graminea L. – Rocoțea

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligomezotrofă, eurifită, arenicolă

Răspândire generală: Întâlnită în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, ogoare, diverse drumuri de acces

Stellaria holostea L. – Iarbă moale

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită, arenicolă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în tufișuri, margini și rariști de pădure

Vaccaria pyramidata Medik. – Floarea călugărului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Sporadic întâlnită în culturile de lucernă și în vii, întâlnită în latura sudică a Unității Militare Alexeni

Familia Ceratophyllaceae

Ceratophyllum demersum L. – Cosor

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, eutrofă, cosmopolită

Răspândire generală: Frecventă în apele stagnante din regiunile temperate și tropicale

Răspândire locală: Frecventă în „ Matca Veche”, Canalul „ Valea Măgarului”, Manasia

Familia Ranunculaceae

Adonis aestivalis L. – Cocoșei de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Întâlnită în Eurasia

Răpândire locală: Comună în semănături și arături

Adonis vernalis L. – Ruscuță de primăvară

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia Continentală

Răspândire locală: Sporadică pe pajiști și rariști de pădure, în Pădurea Vangheleasca de pe Coasta Condeești

Adonis flammea Jacq. – Cocoșeii de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezoxerofită, calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în zona mediteraneană

Răspândire locală: Sporadică în Pădurea Frumușica (Condeești- Ulești)

Anemone ranunculoides L. – Păștiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună în tufișuri, rariști de pădure, pajiști

Aquilegia vulgaris L. – Căldărușă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord, Asia temperată și zona alpină a Europei

Răspândire locală: Întâlnită în culturi ornamentale

Clematis vitalba L. – Curpen

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Comună în margini și rariști de pădure, zăvoaie, garduri

Clematis recta L. – Luminoasă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă în rariști de pădure, tufișuri, în Pădurea Borănești

Consolida ambigua (L.) P.W.Ball. & Heywood (Consolida ajacis (L.) Schur.) – Surguci

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Prezentă în zona mediteraneană

Răspândire locală: Întâlnită în culturi ornamentale, în Urziceni și localitățile vecine

Consolida regalis Gray – Nemțișori

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă, preferențial calcicolă.

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună pe ogoare și în culturile de cereale

Consolida orientalis (J. Gay) Schrödinger. – Nemțișor

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa și Asia Continentală

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare și pe marginea drumurilor

Paeonia officinalis L. – Bujor

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Prezentă în culturile ornamentale și pe Coasta Eliza- Stoenești

Nigella arvensis L. – Negrușcă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Frecventă în culturile de cereale, lucernă, arături, mariginea ogoarelor

Răspândire locală: Întâlnită în comuna Alexeni spre Valea Măcrișului

Nigella damascena L. – Chica voinicului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa de Sud, Nordul Africii și Sud- Vestul Asiei

Răspândire locală: Întâlnită în grădini, ca plantă ornamentală

Ranunculus sceleratus L. – Boglari

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă

Răspândire generală: Frecventă pe marginea apelor ,în locuri mlăștinoase, șanțuri, uneori locuri sărăturate

Răspândire locală: Prezentă pe marginea șanțului de scurgere din Valea Plopului, Urziceni

Ranunculus arvensis L .- Piciorul cocoșului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în semănături și pârloage

Ranunculus sardous Crantz – Jerbiu

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, higrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună pe ogoare, islazuri, șanțuri, malul apelor, uneori pe soluri sărăturoase

Ranunculus repens L.- Floarea de leac

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, higrofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, zăvoaie, ogoare, grădini, malul apelor, șanțuri

Ranunculus bulbosus L. – Piciorul cocoșului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Întâlnită sporadic pe pajiști, rariști de pădure, groapa lutoasă „Gogu Șchiopu”

Ficaria verna Huds. – Untișor, grâușor

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Întâlnită în culturi ornamentale

Familia Berberidaceae

Berberis vulgaris L. – Dracilă

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, eurifită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Întâlnită sporadic pe coaste lutoase (Com. Bărcănești), în parcuri și grădini (Condeești, Urziceni)

Mahonia aquifolium (Pursh) Nutt. – Mahonie

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Specia este originară din America de Nord

Răspândire locală: Frecvent întâlnită în culturile ornamentale din parcuri și grădini,Prcul „Castel Hagienoff” Manasia

Familia Papaveraceae

Chelidonium majus L. – Rostopască

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună în margini de pădure, tufișuri, ziduri, garduri

Corydalis solida (L.) Clairv. – Brebenei

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună în păduri, tufișuri, plantații de salcâm, Pădurea Bălăceanu

Dicentra spectabilis (L.) Lem. – Cerceii doamnei

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Originară din Asia și America de Nord

Răspândire locală: Întâlnită în grădinile de flori, în Manasia

Glaucium corniculatum (L.) Curtis – Mac cornut

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, în vii, pârloage, șanțuri, terasamente

Fumaria schleicheri Say- Will. – Fumariță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, în grădini, vii, pârloage, tufișuri

Fumaria rostellata Knaf – Fumariță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, ogoare, vii

Papaver orientale L. – Mac roșu de grădină

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Planta este întâlnită în Eurasia

Răspândire locală: Culturi ornamentale și grădini

Papaver somniferum L. – Mac bătut de grădină

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Întâlnit în Europa (Pen. Balcanică) și Asia, dar și în India, Pakistan, Rusia

Răspândire locală: Prezent în culturi ornamentale

Papaver dubium L. – Mac de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comun pe pajiști, terasamentul căii ferate către Alexeni, marginea șanțurilor

Papaver rhoeas L. – Mac roșu de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecvent întâlnit în șanțuri, pârloage, culturi de cereale

Familia Cruciferae

Armoracia rusticana P. Gaertn., B.Mey. & Scherb. – Hrean

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită- hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Prezentă în Europa și Asia Continentală

Răspândire locală: Întâlnită în grădini, unde se cultivă în scop culinar

Berteroa incana (L. ) DC. – Cuicușoară, cuișoară

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, mezotrofă, eutrofă, mezoxerofită- xerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună în rariști de pădure, pârloage, pajiști

Brassica oleracea L. – Varză

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită,cultivată

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Prezentă în grădini

Brassica rapa L. – Rapiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită- terofită, ruderală, cultivată

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună pe ogoare

Brassica elongata Ehrh. – Muștar sălbatic

Caractere biologice și ecologice:Plantă terofită- camefită, ruderală, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Continentală și în Asia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști , rupturi de coaste (Borănești)

Camelina sativa (L.) Crantz – Lubiț

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Întâlnită în Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Sporadic pe ogoare, pârloage, tufișuri, în Lunca Urziceni

Capsella bursa- pastoris (L.) Medik. – Traista ciobanului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezotrofă, eurifită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Prezentă pe ogoare, pârloage, grădini, vii

Cardaria draba (L.) Desv. – Urda vacii

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, ogoare, pârloage, vii

Cheiranthus cheiri L. – Micșunele de grădină

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Prezentă în culturi ornamentale, în parcuri și grădini

Diplotaxis tenuifolia (L.) DC. – Puturoasă

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă- mezotrofă, eurifită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Întâlnită sporadic pe ogoare, pârloage, șanțuri, terasamente

Diplotaxis muralis (L.) DC. – Puturoasă

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită- hemicriptofită, eutrofă, mezotrofă, eurifită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecvent întâlnită în câmpie, coaste lutoase, ogoare, pârloage, grădini, vii

Draba nemorosa L. – Flămânzică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, mezotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Comună în câmpie, pajiști, ziduri, gropi uscate (Groapa Gogu Șchiopu)

Erysimum repandum L. – Bărbușoară

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită- xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pârloage, vii, islazuri

Erysimum diffusum Ehrh. – Micșunea sălbatică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezoxerofită- xerofită, prefențial calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, Coasta Condeești, Coasta Eliza- Stoenești

Draba verna L. – Flămânzică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, oligotrofă- mezotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Comună pe pajiști și ogoare

Lepidium campestre (L.) R.Br. – Hreniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pârloage, pajiști, grădini

Lepidium ruderale L. – Păducherniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, marginea drumurilor, șanțuri

Lepidium perfoliatum L. – Hreniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, eutrofă, mezofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecvent întâlnită pe pajiști, gropi uscate, șanțuri, pârloage

Lunaria annua L. – Pana zburătorului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Prezentă în culturi ornamentale

Matthiola incana (L.) R.Br. – Mixandre

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Prezentă în culturi ornamentale

Raphanus raphanistrum L. – Ridiche sălbatică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezofită, calcifugă, oleaginoasă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Comună pe ogoare, drumuri, șanțuri, pârloage

Raphanus sativus L. – Ridiche

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Întâlnită în grădini, unde se cultivă în scop alimentar

Rorippa austriaca (Crantz) Spach. – Năsturel

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, higrofită

Răspândire generală: Plantă prezentă în Europa și Asia, introdusă și în America de Nord

Răspândire locală: Frecventă în șanțuri, pajiști, ogoare, islazuri, mlaștini

Rorippa sylvestris (L.) Besser – Boghiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezotrofă, higrofită- ultrahigrofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord și N Europei

Răspândire locală: Comună în șanțuri, malul apelor, ogoare

Sinapis arvensis L. – Muștar de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită- mezofită, oleaginoasă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, în vii, pârloage

Sinapis alba L. – Muștar alb

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, mezofită, oleaginoasă

Răspândire generală: Originară din regiunea Crimeei

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare și în culturile oleaginoase

Sisymbrium officinale (L.) Scop. – Brâncuță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe islazuri, pârloage, șanțuri, marginea drumurilor

Sisymbrium altissimum L. – Gălbenea

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe islazuri, ogoare, terasamente, pârloage, Groapa „Gogu Șchiopu”

Sisymbrium orientale L. – Voinicică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, eutrofă, xerofită- mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, pârloage, vii, șanțuri

Sisymbrium loeselii L. – Voinicică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Plantă prezentă în Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frcventă în pârloage, ogoare, marginea șanțurilor, terasamente

Sisymbrium sophia L. – Voinicică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită.

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe terasamente, marginea drumului

Thlaspi perfoliatum L. – Punguliță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotrofă- oligotrofă, mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Europa și Asia de Vest

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști degradate, ogoare, gropi uscate,vii

Thlaspi arvense L. – Punguliță de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită, ruderală

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pajiști, pârloage, garduri

Familia Resedaceae

Reseda lutea L. – Rechie

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, mezotrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună în tufișuri, vii, șanțuri uscate, pe latura estică a Unității Militare Alexeni, în Lunca Bărcănești

Reseda odorata L. – Rozetă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Originară din Egipt și Libia

Răspândire locală: Cultivată în scop ornamental

Familia Tropaeolaceae

Trapaeolum majus L. – Călțunași, condurul doamnei

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Peru

Răspândire locală: Prezentă în grădinile de flori, plantă ornamentală

Trapaeolum pentaphyllum Lam. – Călțunași mari

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Originară din Peru

Răspândire locală: Întâlnită în grădini, înManasia

Familia Crassulaceae

Sempervivum tectorum L. – Urechelniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Întâlnităîn parcuri și grădini, plantă ornamentală

Sedum acre L. – Iarbă de ronduri

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Întâlnităîn parcuri și grădini, plantă ornamentală

Familia Saxifragaceae

Philadelphus coronarius L. – Iasomie

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Italia, Austria, Caucaz

Răspândire locală: Prezentă în culturi ornamentale din grădini și parcuri

Philadelphus inodorus L. – Iasomie nemirositoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Parcul Școlii Manasia

Ribes nigrum L. – Coacăz negru

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Întâlnită la Manasia și Condeești, în diferite grădini

Ribes aureum Pursh. – Cuișoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Întâlnită în diverse grădini

Ribes rubrum L. – Coacăz roșu

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Întâlnit în grădini

Hydrangea opuloides (Lam.) K. Koch – Hortensie

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită, cultivată

Răspândire generală: Originară din China și Japonia

Răspândire locală: Întâlnită în culturi ornamentale

Familia Rosaceae

Spiraea salicifolia L. – Taulă

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Specie originară din sudul Europei, nord-estul Asiei și Japonia

Răspândire locală: Întâlnită în culturi ornamentale, parcuri, grădini, garduri vii, Parcul Școlii Manasia

Spiraea vanhouttei (Briot) Carrière – Floarea miresei

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din America și Asia de Nord

Răspândire locală: Culturi ornamentale, Parcul Gării Urziceni, grădini de flori în Manasia și Coșereni

Spiraea ulmifolia Scop. – Cununiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, saxicolă, mezofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Culturi ornamentale, parcuri și grădini din orașul Urziceni, Parcul Școlii Manasia

Rubus idaeus L. – Zmeur

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezofită,cultivată

Răspândire generală: Originar din Estul Asiei

Răspândire locală: Întâlnită în diverse grădini

Rubus caesius L. – Mur negru de pădure

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, ruderală, eutrofă, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Comună în marginile de pădure, ogoare, șanțuri

Rubus canescens DC. – Mur

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecventă în șanțuri, ogoare, margini de pădure

Rosa canina L. – Măceș

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Comună în margini și rariști de pădure, tufișuri, șanțuri, margini de drum, terasamente

Rosa gallica L. – Măceș

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, ruderală, xerofită- mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Comună pe pajiști, în tufișuri, păduri

Rosa foetida Herrm. – Trandafiri

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia de Sud- Vest și Europa

Răspândire locală: Prezentă în culturi ornamentale din parcuri și grădini

Agrimonia eupatoria L. – Turiță mare

Caractere biologice și ecologice: Specie mezofită- xeromezofită, heliofilă către heliosciadofilă.

Răspândire generală: Plantă sporadică din zonă de stepă până în etajul fagului, margini și rariști de pădure, tufișuri și locuri ruderale pe soluri afânate

Răspândire locală: Marginea pădurii Bălăceanu

Geum urbanum L. – Cerențel

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezent în Europa și Orientul Mijlociu

Răspândire locală: Comună în margini și rariști de pădure, tufișuri, zăvoaie

Potentilla anserina L. – Coada racului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezohigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Comună pe pajiști, tufișuri, „Matca Veche”

Potentilla reptans L. – Cinci degete

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezotrofă, mezohigrofită- higrofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare umede, pajiști, șanțuri, malul apelor

Potentilla argentea L. – Scrântitoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, oligotofă, xerofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună în rariști de pădure, zăvoaie, șanțuri, tufișuri

Potentilla erecta (L.) Raeusch. – Buruiana cu cinci degete

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, oligomezotrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în păduri, marginea drumurilor, pajiști, „Groapa Gogu Șchiopu”

Fragaria moschata Duch. – Căpșuni

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezofită, preferențial calcifugă, cultivată

Răspândire generală:Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Întâlnită în diverse grădini

Fragaria viridis Duch. – Fragi de câmp (căpșuni)

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligomezotrofă, mezoxerofită, subtermofilă, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală:Întâlnită sporadic pe terasamentul căii ferate Manasia– Alexeni

Filipendula vulgaris Moench – Agrică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă- mezotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală:Prezentă în rariști de pădure, pajiști, tufișuri

Cydonia oblonga Mill. – Gutui

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia Centrală și de Sud- Vest

Răspândire locală: Întâlnit în grădini

Pyrus communis L. – Păr

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Prezent în Europa orientală și Asia Mică

Răspândire locală: Întâlnit în culturi fructifere și grădini

Pyrus pyraster (L.) Du Roi – Păr pădureț

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezotrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezent în Europa

Răspândire locală: Frecvent în tăieturi și rariști de pădure, rupturi de coaste

Malus domestica Borkh. – Măr

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Asia de Vest

Răspândire locală: Culturifructifere și grădini

Malus sylvestris Mill. – Măr pădureț

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă- mezotrofă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezent în Europa

Răspândire locală: Comun în margini de pădure, zăvoaie, tufișuri

Mespilus germanica L. – Moșmon

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Culturi fructifere din Manasia

Crataegus monogina Jacq. – Gheorghin

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezotrofă, mezoxerofită.

Răspândire generală:Întâlnit în Europa

Răspândire locală: Prezent în margini de pădure, zăvoaie, câmpuri degradate, marginea șanțurilor uscate

Crataegus pentagyna Waldst & Kit. – Păducel

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezotrofă, mezoxerofită- mezofită

Răspândire generală: Întâlnit în Europa

Răspândire locală: Prezent în rariști de pădure, tufișuri, rupturi de coaste

Prunus armeniaca L. – Cais

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Plantă originară din Asia de Vest

Răspândire locală: Culturi fructufere și grădini

Prunus dulcis (Mill.)D.A. Webb – Migdal

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Asia Centrală și de Est

Răspândire locală: Sporadic în grădini

Prunus persica (L.) Stokes – Piersic

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din China

Răspândire locală: Cultivat în grădini

Prunus cerasifera Ehrh. – Corcoduș

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Prezent în Europa și Asia

Răspândire locală: Culturi fructifere, în parcuri și pe străzi

Prunus spinosa L. – Porumbar

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă- mezotrofă, mezoxerofită- mezofită

Răspândire generală: Prezent în Europa

Răspândire locală: Comun pe marginea drumurilor, terasamente, zăvoaie, rariști de pădure, vii

Prunus domestica L. – Prun

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Asia de Vest

Răspândire locală: Culturi fructifere și grădini

Familia Fabaceae

Cercis siliquastrum L. – Arborele Iudei

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din Europa de Sud și Asia de Vest

Răspândire locală: Culturi ornmentale din parcuri și grădini

Gleditschia triacanthos L. – Grădiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Culturi ornamentale și forestiere, garduri vii

Sophora japonica L. – Salcâm japonez

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Japonia

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Laburnum anagyroides Medik. – Salcâm galben

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din Europa Sudică.

Răspândire locală: Culturi ornamentale din parcuri și grădini.

Genista tinctoria L. – Drobiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită- camefită, oligotrofă

Răspândire generală: Originară din America de Nord și Europa

Răspândire locală: Prezentă în rariști și margini de pădure, coaste lutoase, Coasta Eliza- Stoenești

Lupinus luteus L. – Lupin

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Culturi ornamentale, grădini

Robinia pseudacacia L. – Salcâm

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originar din America de Nord

Răspândire locală: Culturi forestiere, ornamentale, plantații de protecție

Wistaria sinensis (Sims) DC. – Glicină

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din Asia de Est

Răspândire locală: Culturi ornamentale, în parcuri și grădini

Astragalus glycyphyllos L. – Unghia găii

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă- mezotrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în tăieturi de pădure, rariști, tufișuri, zăvoaie, Pădurea Bărcănești

Astragalus onobrychis L. – Cosași

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezoxerofilă, heliofilă, termofilă, alcalinofilă, azotofugă

Răspândire generală: Prezent în Europa

Răspândire locală: Răspândită în locuri uscate, însorite, rupturi de coaste

Astragalus contortuplicatus L. – Unghia găii

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezohigrofită, psamofilă.

Răspândire generală: Prezentă în Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Întâlnită în „Matca Veche”

Glycyrrhiza echinata L. – Lemn dulce

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Culturi ornamentale, parcuri

Amorpha fruticosa L. – Salcâm mic

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Prezentă în culturi ornamentale, garduri vii, terasamente, poduri, zăvoaie

Phaseolus vulgaris L. – Fasole

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din America de Sud

Răspândire locală: Comună în culturile alimentare

Glycine max (L). Merr. – Soia

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia de Est

Răspândire locală: Culturi oleaginoase

Cicer arietinum L. – Năut

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Originară din Asia de Sud- Vest

Răspândire locală: Sporadic în culturile alimentare

Vicia pannonica Crantz – Borceag, mazăre de toamnă, măzăriche de toamnă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezotrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Culturi furajere

Vicia faba L. – Bob

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Africa de Nord și Asia de Sud- Vest

Răspândire locală: Culturi alimentare și furajere

Vicia grandiflora Scop. – Măzăriche

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în spațiul Ponto- balcano- caucazian

Răspândire locală: Frecvetă pe ogoare, pârloage, zăvoaie, rariști de pădure

Vicia villosa Roth – Măzăriche

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, euritofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună în pârloage, tufișuri, Lunca Ialomiței din zona Manasia

Vicia cracca L. – Măzăriche

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, euritrofă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună în margini de pădure, tufișuri, malul apelor, ogoare, pârloage

Lathyrus tuberosus L. – Oreșniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, mezotrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, vii, culturi de cereale, pajiști

Lathyrus niger (L.) Bernh. – Orăștică

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită- hemicriptofită, oligotrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă în margini de pădure, tufișuri, zăvoaie, Pădurea Bălăceanu

Vicia sepium L. – Măzăroi sălbatic

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă- mezotrofă, mezofită- mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pajiști, tufișuri, în păduri

Lens culinaris Medik. – Linte

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Orietul apropiat

Răspândire locală: Culturi alimentare

Lotus corniculatus L. – Ghizdei

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotofă, eurifită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, ogoare, rariști de pădure, terenuri degradate, marginea șanțurilor

Lotus tenuis Waldst. et Kit. – Ghizdei

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, higrofită, preferențial halofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, terenuri lutoase (Coasta Condeești), și sărăturoase (Valea Cotorca)

Pisum sativum L. – Mazăre

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia de Vest

Răspândire locală: Culturi alimentare și furajere

Ononis arvensis L. – Osul iepurelui

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- camefită, mezoxerofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Prezentă lângă terasamentul căii ferate Manasia- Alexeni, pe malul Văii Plopului

Melilotus alba Medik. – Sulfina albă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- terofită, eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în pârloage, ogoare, rariști de pădure, tufișuri, zăvoaie

Melilotus officinalis (L.) Pall. – Sulfina galbenă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă- mezotrofă, mezoxerofită- mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală:Întâlnită pe pajiști, ogoare, culturi de trifoi și lucernă, rariști de pădure

Medicago sativa L. – Lucerna

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Originară din Asia de Sud- Vest

Răspândire locală: Culturi furajere

Medicago lupulina L. – Trifoi mărunt( galben)

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă- mezotrofă, mezoxerofită- mezohigrofită

Răspândire generală: Prezent în Eurasia

Răspândire locală: Prezent pe ogoare, pârloage, terenuri degradate, rariști de pădure

Medicago falcata L. – Culbecească

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, margini de pădure, rariști, tufișuri, ogoare, vii

Trifolium campestre Schreb. – Trifoiaș galben

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, oligotrofă, mezotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezent în Europa

Răspândire locală: Frecvent pe pajiști, tufișuri, vii, rariști de pădure, terasamente, marginea șanțurilor, ogoare, terenuri nisipoase

Trifolium pratense L. – Trifoi roșu

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă- eutrofă, eurifită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Întâlnit în rariști de pădure, ogoare, în marginea drumurilor, pajiști

Trifolium hybridum L. – Trifoi corcit

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, mezotrofă, mezohigrofită- higrofită

Răspândire generală: Prezent în Europa

Răspândire locală: Frecvent întâlnit pe ogoare, șanțuri uscate sau umede, pajiști, malul apelor, în culturi furajere

Coronilla varia L. – Coroniște

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă- mezotrofă, mezoxerofită- xerofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă în margini de pădure, tufișuri, terasamente de cale ferată (Alexeni), terenuri degradate (Coasta Bărcănești), vii, ogoare

Onobrychis viciifolia Scop. – Sparcetă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă- mezotrofă, mezoxerofită, calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Sporadică pe Coasta Bărcănești- Eliza- Stoenenști, terasamentul căii ferate Alexeni- Manasia

Familia Oxalidaceae

Oxalis corniculata L. – Măcrișul iepurelui

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită

Răspândire generală: Originară din India. Plantă comună în locuri umbrite, marginile drumurilor, plantații și peluze.

Răspândire locală: Culturi ornamentale, în grădina Dispensarului Comunal Manasia

Oxalis europaea Jord. – Măcriș mărunt

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, adventivă

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Frecvent întâlnită pe ogoare, vii, marginea șanțurilor uscate

Familia Geraniaceae

Geranium robertianum L. – Năprasnică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- terofită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Prezentă în Europa, Asia și America de Nord

Răspândire locală: Frecventă în păduri, tufișuri, marginea drumului spre Manasia

Geranium pusillum L. – Buchet

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită- mezofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, vii, plantații de salcâm, gropi lutoase

Erodium cicutarium (L.) L’Her. – Pliscul cucoarei

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită, cosmopolită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, ogoare, vii, coaste nisipoase

Familia Cornaceae

Cornus mas L. – Corn

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originar din Sudul Europei și Sud- Vestul Asiei

Răspândire locală: Sporadică în păduri, tufișuri, coaste de lăstăriș, culturi fructifere Alexeni

Cornus sanguinea L. – Sânger

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezotrofă, mezofită, mezohigrofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezent în Europa Centrală (zona submediteraneană)

Răspândire locală: Întâlnit în rariști și margini de pădure, tufișuri, zăvoaie, coline, culturi ornamentale

Familia Araliaceae

Hedera helix L. – Iedera

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezotrofă, mezofită- mezohigrofită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Culturi ornamentale, parcuri, grădini

Familia Primulaceae

Lysimachia nummularia L. – Drețe, gălbișoară

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită, mezotrofă, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Frecventă pe malul apelor, depresiuni, șanțuri vechi

Anagallis arvensis L. – Scânteiuță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezotrofă, mezofită

Răspândire generală: Originară din Europa, Asia și America de Nord

Răspândire locală: Comună în grădini, vii, rariști și tăieturi de pădure

Familia Oleaceae

Fraxinus ornus L. – Mojdrean

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezotrofă, mezoxerofită, calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Sporadic în culturi forestiere, în trupul Bentu- Speteni, culturi ornamentale, parcuri și străzi

Faxinus pallisae Wilmott – Frasin pufos

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezent în Bulgaria și România

Răspândire locală: Prezent în Lunca Urziceni, culturi forestiere

Fraxinus excelsior L. – Frasin

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Culturi ornamentale, pe marginea străzilor, în parcuri și grădini

Ligustrum vulgare L. – Lemn câinesc

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezotrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa, zona submediteraneană

Răspândire locală: Prezent pe marginea poienițelor, tufișuri, zăvoaie

Syringa vulgaris L. – Liliac

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală:Prezent în Carpați și Anatolia

Răspândire locală:Culturi ornamentale

Forsythia suspensa (Thunb.) Vahl – Forsiția

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din China

Răspândire locală: Culturi ornamentale, parcuri, grădini

Familia Apocynaceae

Vinca minor L. – Saschiu

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită, mezotrofă, mezofită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecvent în culturi ornamentale, în grădini

Familia Asclepiadaceae

Cynanchum acutum L. – Curpene câinesc

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Sporadic în rariști și tăieturi de pădure, tufișuri, Pădurea Bărcănești și Bentu- Speteni

Cynanchum vincetoxicum (L.) R.Br. – Iarba fiarelor

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezoxerofită, mezotrofă, preferențial calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în păduri, Pădurea Bălăceanu

Familia Rubiaceae

Galium mollugo L. – Sânziene albe

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în păduri, pajiști și tufișuri

Galium aparine L. – Lipicioasă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună în plantații de salcâm, ogoare, marginea pădurilor, garduri

Galium tricornutum Dandy – Sânziene

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Sporadică pe ogoare, pârloage, garduri, pe lângă plantații de vii

Galium verum L. – Sânziene galbene

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe margini și rariști de pădure, poienițe, Pădurea Bărcănești

Galium schultesii Vest. – Cucută de pădure

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Frecventă la marginea pădurilor, șanțuri, parcuri (Parcul Stadion)

Asperula humifusa (M. Bleb.) Besser – Lipitoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, xerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa de Sud- Vest

Răspândire locală: Sporadică pe pajiști, pe loëss și nisip, sudul Unității Militare Alexeni

Familia Convolvulaceae

Convolvulus arvensis L. – Volbură

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezotrofă, euritrofă, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din Europa și Asia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pârloage, grădini, tăieturi de păduri, plantații de salcâm

Calystegia sepium (L.) R. Br. – Cupa vacii

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, euritrofă, mezotrofă, mezohigrofită- higrofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în poienițe, tufișuri, păduri

Ipomaea purpurea (L.) Roth. – Zorele

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală:Originară din America Centrală

Răspândire locală:Culturi ornamentale, grădini

Familia Cuscutaceae

Cuscuta campestris Yunck. – Tortel

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală

Răspândire generală: Originar din America de Nord

Răspândire locală: Frecvent parazită pe diferite plante

Familia Tamaricaceae

Myricaria germanica (L.) Desv. – Cătină mică

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, oligotrofă, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Europa și Asia de Sud- Vest

Răspândire locală: Frecventă pe marginea apelor, culturi ornamentale

Familia Cucurbitaceae

Bryonia alba L. – Mutătoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Prezentă în tufișuri, rariști și tăieturi de pădure, garduri

Citrullus lanatus (Thunb.) Matsum. & Nakai – Pepene verde

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Origianră din Africa de Vest

Răspândire locală: Culturi alimentare

Cucumis sativus L. – Castravete

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din India

Răspândire locală: Culturi alimentare

Cucumis melo L. – Pepene galben

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia tropicală și Africa

Răspândire locală: Culturi alimentare

Cucurbita pepo L. – Bostan (dovleac)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din America Centrală

Răspândire locală: Culturi alimentare

Luffa cilindrica (L.) M. Roem. – Burete vegetal

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia și Africa

Răspândire locală: Culturi ornamentale, grădini (Manasia)

Familia Lythraceae

Lythrum virgatum L. – Răchitan

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezotrofă, higrofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecvent pe malul apelor („Matca Veche”)

Familia Umbeliferae

Chaerophyllum bulbosum L. – Baraboi

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, eutrofă, mezotrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezent în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecvent pe pajiști, șanțuri uscate, păduri, plantații de salcâm, Pădurea Bărcănești- Condeești

Coriandrum sativum L. – Coriandru

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Africa de Nord

Răspândire locală: Culturi alimentare

Pimpinella anisum L. – Anason

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Asia

Răspândire locală: Culturi alimentare

Anethum graveolens L. – Mărar

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Asia de Sud

Răspândire locală: Culturi alimentare

Carum carvi L. – Chimen

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, prezentă pe soluri argiloase și uscate

Răspândire generală: Originară din Europa și Vestul Asiei

Răspândire locală: Cultivată în grădini

Conium maculatum L. – Cucută

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- terofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecvent în șanțuri, ruine, tufișuri, drumuri

Apium graveolens L. – Țelină

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Culturi alimentare

Petroselinum crispum (Mill.) Nyman ex A.W.Hill. – Pătrunjel

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Prezent în Europa de Sud- Est

Răspândire locală: Culturi alimentare

Levisticum officinale W.D.J. Koch – Leuștean

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Iran

Răspândire locală:Culturi alimentare

Pastinaca sativa L. – Păstârnac

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezoxerofită, mezohigrofită, cultivată

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Culturi alimentare

Torilis arvensis (Huds.) Link – Hațmațucul măgarului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecvent pe pajiști, plantații de salcâm, șanțuri, ogoare, marginea drumului

Daucus carota L. – Morcov sălbatic

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezent în regiuni temperate din Europa și Asia de Sud, naturalizat în Nordul Americii de Nord și Australia

Răspândire locală: Frecvent în rariști de pădure, vii, pajiști, zăvoaie, șanțuri

Daucus carota var. sativa Hoffm. – Morcov

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezoxerofită, mezofită, cultivată

Răspândire generală: Prezent în regiuni temperate din Europa și Asia de Sud, naturalizat în Nordul Americii de Nord și Australia

Răspândire locală: Culturi alimentare

Familia Boranginaceae

Heliotropium europaeum L. – Vanilie sălbatică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Europa de Sud- Est (zona mediteraneană)

Răspândire locală: Frecventă în pârloage, ogoare, Lunca Manasia

Echium vulgare L. – Iarba șarpelui

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, euritrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, marginea șanțului, terasamentul căii ferate

Lithospermum purpurocaeruleum L. – Mărgelușe

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală, submediteraneană

Răspândire locală: Frecventă în păduri și poienițe, Pădurea Bărcănești

Lithospermum arvense L. – Mei păsăresc

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, oligotrofă, mezotrofă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Prezentă în ogoare, pârloage, pajiști, vii, tufișuri

Lithospermum officinale L. – Mei păsăresc

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecvent pe ogoare, pârloage

Myosotis arvensis (L.) Hill – Nu- mă- uita

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, eutrofă, mezotrofă, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Prezentă în rariști, tăieturi de păduri, ogoare

Asperugo procumbens L. – Lipicioasă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, mezofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Sporadic pe ogoare, rariști și tăieturi de păduri, tufișuri,

Lappula echinata Gilib. – Lipici

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, xerofită- mezoxerofilă, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Prezentă pe ogoare, pârloage

Cynoglossum officinale L. – Limba câinelui

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Prezentă pe pajiști degradate, terenuri lutoase, nisipoase, marginea șanțului

Pulmonaria officinalis L. – Mierea ursului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezotrofă, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă în margini și tăieturi de pădure, pajiști umede

Anchusa officinalis L. – Limba boului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, xerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare nisipoase, terasamentul căii ferate din zona Manasia

Anchusa azurea Mill. – Miruță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezotrofă, xerofită- mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Sporadică pe marginea drumului, terasamente, Coasta Condeești

Symphytum officinale L. – Tătăneasă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, higrofită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare umede, șanțuri

Borago officinalis L. – Limba mielului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Plantă mediteranenaă, originară din Siria

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Nonea pulla (L.) DC. – Ochiul lupului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe marginea drumului spre Alexeni

Familia Verbenaceaae

Verbena officinalis L. – Sporici

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, cosmopolită

Răspâdire generală: Originară din Peru și Brazilia

Răspândire locală: Comună pe marginea drumului, pârloage, șanțuri

Verbena hybrida Voss – Verbine de grădină

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită

Răspâdire generală: Originară din Peru și Brazilia

Răspândire locală: Culturi ornamentale, grădini

Familia Labiatae

Ajuga reptans L. – Vinariță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, mezotrofă, mezofită, oligotrofă, mezohigrofită

Răspâdire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală.: Comună pe marginea drumului spre Alexeni, terasamentul căii ferate din zona Manasia

Ajuga genevensis L. – Suliman

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezotrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspâdire generală: Prezentă în Europa Continentală

Răspândire locală. Marginea drumului, spre Alexeni, terasamentul căii ferate

Marrubium vulgare L. – Unguraș

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- camefită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă la marginea pădurilor, șanțuri, terasamente, zona Coșereni

Lavandula angustifolia Mill. – Levănțică

Caractere biologice și ecologice: Plntă hemicriptofită

Răspâdire generală: Prezentă în zona mediteraneană

Răspândire locală: Culturi ornamnetale, în grădini

Scutellaria galericulata L. – Mirgău

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezotrofă, higrofită

Răspâdire generală: Prezentă în emisfera nordică, în Europa, Asia și o mare parte din America de Nord

Răspândire locală: Fecvent în zăvoaie, mlaștini, pajiști umede, malul apelor

Lycopus europaeus L. – Cervană

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită

Răspâdire generală: Originară din Europa și Asia

Răspândire locală. Frecventă în locuri mocirloase, malul apelor (Valea Ialomiței)

Glechoma hederacea L. – Sâlnic

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, eutrofă, mezotrofă, mezohigrofită

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe marginea drumului, terasamente, păduri

Prunella vulgaris L. – Busuioc de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, mezotrofă, eutrofă, mezofită, mezohigrofită, cosmopolită

Răspâdire generală: Originară din Europa, Asia și America de Nord

Răspândire locală: Comună în rariști și tăieturi de pădure, malul apelor, ogoare.

Lamium galeobdolon (L.) Crantz – Gălbiniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- camefită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspâdire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă pe marginea pădurilor, tufișuri

Lamium amplexicaule L. – Urzică moartă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pârloage, tufișuri, islazuri

Lamium purpureum L. – Urzică moartă (sugel puturos)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pârloage, grădini, vii, garduri, terasamente, marginea drumului

Lamium album L. – Urzică moartă (sugel alb)

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezofită

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecvent în zăvoaie, șanțuri, marginea pădurilor

Lamium maculatum (L.) L. – Urzică moartă mare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- camefită

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în tuișuri, buruieni, malul apelor, lângă garduri

Leonurus cardiaca L. – Talpa gâștei

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună în răzoare, tăieturi de pădure, pârloage, plantații de salcâm

Stachys annua (L.) L. – Cinsteț

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, mezotrofă, mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspâdire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună în ogoare, pârloage, grădini, islazuri

Stachys recta L. – Jaleș de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, oligotrofă, xerofită

Răspâdire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecvent la marginea pădurilor, tufișuri, rariști, zăvoaie

Salvia officinalis L. – Jaleș

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspâdire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Culturi aromate, ornamentale

Salvia nemorosa L. – Jaleș de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, xerofită- mezoxerofită

Răspâdire generală: Originară în Europa de Sud- Est

Răspândire locală: Comună pe ogoare, margini de drum, terasamente

Salvia pratensis L. – Jaleș

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezoxerofită- xerofită, preferențial calcicolă, subtermofilă

Răspâdire generală: Prezentă în Europa submediteraneană

Răspândire locală: Frecvent pe ogoare, șanțuri, marginea drumurilor,

Salvia splendens Sellow ex Roem & Schult. – Jaleș de grădină

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspâdire generală: Originar din America de Sud

Răspândire locală: Frecvent în culturi ornamentale

Melissa officinalis L. – Roiniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezofită, subtermofilă, preferențial calcicolă

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Sporadică în zăvoaie, tufișuri, păduri, uneori în culturi ornamentale, plantă meliferă

Origanum vulgare L. – Sovârv

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezotrofă, mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe coaste, Coasta Condeești- Eliza- Stoenești, marginea pădurilor, Pădurea Bărcănești

Mentha pulegium L. – Busuiocul cerbilor, izmă proastă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, higrofită, mezotrofă

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, șanțuri, pârloage umede, malul apelor, depresiuni inundabile

Mentha aquatica L. – Izmă de apă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, eutrofă, higrofită

Răspâdire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Prezentă pe malul apelor, tufe de sălcii, șanțuri

Mentha piperita L. – Izmă bună

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspâdire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Culturi aromată și medicinală

Mentha arvensis L. – Izmă de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspâdire generală: Prezentă în regiunile temperate ale Europei de Vest, Asiei Centrală și Americii de Nord

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, marginea șanțurilor, pârloage umede, malul apelor

Familia Solanaceae

Lycium barbarum L. – Cătină de garduri

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecventă în culturi ornamentale, garduri vii

Hyosciamus niger L. – Măselariță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- terofită, eutrofă, mezoxerofită (mezofită)

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, pârloage, vii, tufișuri, ziduri

Physalis alkekengi L. – Păpălău

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecvent în rariști și margini de păduri, tufișuri, plantații de salcâm

Solanum dulcamara L. – Lăsnicior

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită, eutrofă, mezotrofă, higrofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună în rariști și margini de pădure, pajiști umede, tufișuri, malul apelor

Solanum nigrum L. – Zârnă (umbra nopții)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, cosmopolită

Răspândire generală: Prezentă în Europa, introdusă și în America, Australia și Africa de Sud

Răspândire locală: Prezentă pe islazuri, ogoare, vii, în grădini

Datura stramonium L. – Ciumăfaie

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din America de Nord, adusă și în Europa

Răspândire locală: Prezentă în pârloage, locuri gunoite, grădini și vii

Nicotiana tabacum L. – Tutun

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din America de Sud

Răspândire locală: Culturi industriale

Nicotiana alata Link et Otto – Regina nopții

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din America de Sud

Răspândire locală: Frecventă în culturi ornamentale

Solanum tuberosum L. – Cartof

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Peru

Răspândire locală: Culturi ornamentale, grădini

Solanum lycopersicum Lam. – Pătlăgele roșii

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originare în America de Sud

Răspândire locală: Culturi ornamentale, grădini

Solanum melongena L. – Pătlăgele vinete

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originare din India și Sri Lanka

Răspândire locală: Culturi ornamentale, grădini

Familia Scrophulariaceae

Verbascum phlomoides L. – Lumânărică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezotrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală și de Sud- Est

Răspândire locală: Prezentă pe ogoare, islazuri, pajiști, tăieturi și margini de păduri

Linaria vulgaris Mill. – Lânariță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, eutrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Prezentă îe ogoare, margini de păduri, tufișuri, terasamentul căii ferate spre Alexeni, șanțuri uscate, plantații de salcâm

Linaria genistifolia (L.) Mill. – Buruiana de in

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezoxerofită- xerofită, mezofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe coaste lutoase, rupturi de maluri, teren nisipos, pajiști uscate, Coasta Coșereni- Borănești

Veronica arvensis L. – Șopârliță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotrofă, eutrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală:Comună pe ogoare, răzoare, tăieturi și rariști de pădure, tufișuri, vii

Veronica serpyllifolia L. – Șopârliță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezotrofă, mezofită, cosmopolită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pajiști, tufișuri, buruieni

Veronica hederifolia L. – Doritoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Prezentă pe ogoare, în grădini și zăvoaie, tufișuri

Veronica polita Fr. – Șopârliță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe islazuri, grădini, vii, plantații de salcâm

Veronica chamaedrys L. – Șopârliță

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită, ruderală, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună în pădure, tufișuri, plantații de salcâm, terasamentul căii ferate Urziceni- Alexeni

Veronica teucrium L. – Șopârliță

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită, oligotrofă, mezotrofă, mezoxerofită (mezofită), preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în rariști de pădure, Pădurea Bărcănești

Veronica austriaca L. – Sburător

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită, oligotrofă, mezotrofă, xerofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală și de Sud- Est

Răspândire locală: Frecventă pe terasamente, ogoare uscate

Familia Bignoniaceae

Catalpa bignonioides Walter – Catalpă

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Culturi ornamentale, în parcuri și grădini

Tecoma radicans (L.) Juss. – Pipa haiducului

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Origianră din Sud- Estul Statelor Unite și Canada de Sud

Răspândire locală: Culturi ornamentale, pe garduri și stâlpi, în Urziceni și Manasia

Familia Orobanchaceae

Orobanche ramosa L. – Lupoaie

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, în culturi de tutun, de floarea- soarelui

Familia Plantaginaceae

Plantago lanceolata L. – Pătlagină îngustă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști umede, zăvoaie, ogoare, șanțuri

Plantago major L. – Pătlagină mare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezotrofă, mezofită- mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe islazuri, malul apelor, tăieturi de pădure

Plantago media L. – Pătlagină moale

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pajiști, tufișuri, tăieturi de pădure

Familia Caprifoliaceae

Sambucus ebulus L. – Boz

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Europa de Sud și Asia

Răspândire locală: Frecventă în buruieni, rariști de pădure, plantații de salcâm, marginea șanțurilor

Sambucus nigra L. – Soc negru

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, ruderală, eutrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună prin rariști și margini de păduri, tufișuri, zăvoaie,

Viburnum lantana L. – Dârmoz

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezotrofă, mezoxerofită, mezofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală submediteraneană

Răspândire locală: Frecventă pe rupturi de coaste, Coasta Bărcănești- Speteni, rariști de tufișuri

Viburnum roseum L. – Călin

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Specie indigenă

Răspândire locală: Frecvent în culturi ornamentale, parcuri și grădini de flori, cu inflorescențe mari (bulgări de zăpadă)

Lonicera caprifolia L. – Caprifoi, Mâna Maicii Domnului

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Europa Centrală

Răspândire locală: Culturi ornamentale, parcuri și grădini, pe garduri

Lonicera japonica Thunb. – Caprifoi

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din Asia de Est

Răspândire locală: Culturi ornamentale, parcuri, pe garduri

Lonicera tatarica L. – Caprifoi

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din Asia de Vest

Răspândire locală: Tufă prezentă în parcuri și grădini

Familia Valerianaceae

Valeriana officinalis L. – Valeriană

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Originară din Europa Submediteraneană și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști umede, malul apelor (Matca Veche), rariști de păduri

Familia Dipsacaceae

Dipsacus silvester Huds. – Varga ciobanului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezoxerofită, preferențial calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Europa Centrală

Răspândire locală: Sporadic pe malul apelor, printre sălcii

Dipsacus laciniatus L. – Scaiete

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, eutrofă, mezohigrofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecvent în margini de pădure, spre Borănești

Cephalaria transsylvanica (L.) Schard. Ex Roem. & Schult. – Sipică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Sporadică pe ogoare uscate, nisipuri, pârloage și margini de drum, întâlnită pe Coasta Eliza- Stoenești

Scabiosa ochroleuca L. – Sipică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Comună pe câmpie uscată, islazuri, tufișuri, Coasta Bărcănești- Speteni

Familia Campanulaceae

Campanula rapunculoides L. – Clopoței

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă (eutrofă), mezoxerofită- mezofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Europa submediteraneană și Asia

Răspândire locală: Frecventă în tufișuri și rariști de păduri, Coasta Eliza- Stoenești, marginea Pădurii Bărcănești

Campanula medium L. – Clopoței mari

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Originară din Europa submediteraneană și Asia

Răspândire locală: Culturi ornamentale, în grădini, Manasia, Coasta Eliza- Stoenești

Familia Asteraceae

Subfamilia Tubuliflora

Bellis perennis L. – Bănuței, părăluțe

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Mediteraneană

Răspândire locală: Comună în păduri, pajiști ușor umede, pădurea Bălăceanu

Aster amellus L. – Steliță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, oligotrofă, mezoxerofită, calcicolă

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală

Răspândire locală: Frecventă în păduri, rariști și rupturi de coaste, povârnișuri lutoase, Coasta Bărcănești- Speteni

Callistephus chinensis (L.) Nees. – Ochiul boului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Originară din China și Japonia

Răspândire locală:Culturi ornamentale, în parcuri și grădini

Erigeron canadensis L. – Bătrâniș

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezotrofă, mezoxerofită- mezofită, adventivă

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Comună pe ogoare, terasamente, vii, plantații de salcâm,

Enigeron annuus (L.) Pers. – Bunghișor

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, adventivă

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Frecventă în rariști și tăieturi de păduri, pajiști umede, adesea abundente și invadatoare

Filago arvensis L. – Flocoșele

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, oligotrofă, mezoxerofită- xerofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în tufișuri, vii, ogoare și pârloage nisipoase, terenuri ușor degradate, marginea sudică a Pădurii Bărcănești

Xanthium spinosum L. – Holeră

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, mezohigrofită, adventivă

Răspândire generală: Originară din America de Sud

Răspândire locală: Comună pe islazuri, pârloage, locuri gunoite

Xanthium strumarium L. – Cornuți

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecvetă pe islazuri, malul apelor, malul Ialomiței, spre Manasia, vii, pârloage

Helianthus tuberosus L. – Napi porcești

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Sporadic în culturi furajere și alimentare

Helianthus annuus L. – Floarea soarelui

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din America

Răspândire locală: Cultură industrială frecventă

Anthemis cotula L. – Romaniță puturoasă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită- mezofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din Europa și Africa de Nord

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, pârloage, Alexeni

Anthemis tinctoria L. – Floare de perină

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe coaste, râpe lutoase, Coasta Eliza- Stoenești, Coasta Condeești

Anthemis arvensis L. – Romaniță de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită- mezofită, calcifugă

Răspândire generală: Originară din Europa submediteraneană

Răspândire locală: Frecventă în culturi, șanțuri, marginea drumului, Valea Măcrișului, Alexeni

Anthemis ruthenica M. Bieb. – Romaniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită, preferențial calcifugă

Răspândire generală: Originară din Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă în vii, nisipuri, în sudul Pădurii Bărcănești

Achillea coarctata Poir. – Romaniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, xerofită, subtermofilă.

Răspândire generală: Plantă pontico- mediteraneană

Răspândire locală: Sporadică pe Coasta Condeești, maluri lutoase

Achillea setacea Waldst. et Kit. – Coada șoricelului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligomezotrofă, mezoxerofită, preferențial calcicolă, ruderală.

Răspândire generală: Plantă întâlnită în Eurasia continentală

Răspândire locală: Planta poate fi întâlnită în rariști de pădure, pajiști, coaste ruderale sau pe marginea drumurilor.

Achillea collina (Becker ex Rchb.f.) Heimerl – Șoricică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, mezoxerofită, subtermofilă.

Răspândire generală: Originară din Europa continentală

Răspândire locală: Comună pe pajiști, ogoare, vii.

Achillea millefolium L. – Coada șoricelului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- camefită, mezotrofă- eutrofă, mezoxerofită- mezohigrofită.

Răspândire generală: Planta este frecvent întâlnită în toată țara, în zona pădurilor de stejar, subetajul gorunului până în etajul subalpin, pajiști, tufărișuri. Originară din Eurasia.

Răspândire locală: Întâlnită pe marginea drumurilor și pe digurile de protecție din parte stângă a râului Ialomița.

Matricaria chamomilla L. – Mușețel

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă- mezotrofă, mezoxerofită- mezofită, preferențial calcifugă

Răspândire generală: Originară din Europa mediteraneană și Asia

Răspândire locală: Frecvent pe ogoare, șanțuri, vii, plantații de salcâm

Tripleurospermum inodorum (L.) Schultz. – Romaniță nemirositoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită- mezohigrofită, preferențial calcifugă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pârloage, margini de șanțuri și drumuri, sărături, tăieturi de păduri

Tanacetum vulgare L. – Vetrice

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală:Frecventă în zăvoaie, grădini

Tanacetum balsamita L. – Calomfir

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Originară din Asia de Sud- Vest

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Chrysanthemum millefolium (L.) Nyár – Valentiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, xerofită, calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Zona Balcanilor

Răspândire locală: Sporadică pe pajiști, marginea șanțurilor, Lunca Manasia spre Bărcănești

Chrysanthemum leucanteum L. – Margarete de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezotrofă- mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, pârloage, rariști de pădure (Pădurea Bălăceanu)

Chrysanthemum indicum L. – Tufănică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia și Nordul Europei

Răspândire locală: Culturi ornamentale, în parcuri și grădini

Artemisia dracunculus L. – Tarhon

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Siberia

Răspândire locală: Cultură aromatică

Artemisia vulgaris L. – Pelinariță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- camefită, eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în zona temperată a Europei, Asia, Africa și naturalizată în America de Nord

Răspândire locală: Comună pe pajiști, ogoare, pârloage, zăvoaie, vii, tăieturi și rariști de pădure, malul apelor

Artemisia absinthium L. – Pelin bun

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună în pârloage, rariști de pădure, pajiști

Artemisia annua L. – Năfurică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită, mezofită, adventivă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, șanțuri, plantații de salcâm, grădini

Artemisia pontica L. – Peliniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- camefită, ruderală, oligotrofă, mezotrofă- mezoxerofită, mezofită, subtermofilă, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, tufe, vii, rariști de pădure,

Artemisia scoparia Waldst. et Kitam. – Pelin de mături

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în pârloage, pajiști

Artemisia campestris L. – Pelin nemirositor

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită, calcicolă

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecvetă în rariști de pădure, pajiști, tufișuri, vii, nisipuri

Artemisia austriaca Jacq. – Peliniță

Caractere biologice și ecologice: Plantă camefită- hemicriptofită, ruderală, mezotrofă, mezoxerofită, calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, rariști de pădure, tufișuri, șanțuri uscate

Tussilago farfara L. – Podbal

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită- hemicriptofită, eutrofă, mezotrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Sporadic în tăieturi de pădure, rupturi de coaste, Pădurea Bărcănești

Senecio vulgaris L. – Cruciuliță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezofită, adventivă, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună în ogoare, vii

Senecio vernalis Waldst. et Kit. – Spălăcioasă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, grădini de legume, vii

Senecio jacobaea L. – Rujină

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, ogoare, margini de păduri, surpături de terenuri

Calendula officinalis L. – Gălbenele (filimică)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Originară din Europa de Sud

Răspândire locală: Comună în culturi ornamentale

Echinops ruthenicus M. Bieb. – Tătarnică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Peninsula Balcanică

Răspândire locală: Sporadică pe pajiști, vii, coaste erodate, Coasta Condeești

Xeranthemum annuum L. – Plevaiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, oligotrofă, xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecventă în rupturi de coaste ( Coasta Eliza- Stoenești), terasamentul căii ferate spre Manasia

Arctium tomentosum Mill. – Brusture

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, mezofită, mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în pârloage, tufișuri, margini de pădure

Arctium lappa L. – Brusture

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită- mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună în rariști de pădure, pârloage, margini de drum

Galinsoga parviflora Cav. – Busuioc sălbatic (ciuma câmpului)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezofită, mezohigrofită, adventivă

Răspândire generală: Originară din America de Sud

Răspândire locală: Comună în vii, tufișuri, pajiști, ogoare, pârloage

Galinsoga quadriradiata Cav. – Busuioc de camp

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită, adventivă

Răspândire generală: Originară din America de Sud

Răspândire locală: Sporadic pe ogoare, grădini și șanțuri umede

Carduus nutans L. – Ciulin

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- terofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită- xerofită

Răspândire generală: Originar din Eurasia

Răspândire locală: Frecvent pe ogoare, pârloage, terasamente

Carduus achantoides L. – Spin

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită

Răspândire generală: Originar din Europa

Răspândire locală: Comună pe margini de drum, pârloage, vii, Lunca ialomiței

Carduus crispus L. – Pălămidă mare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezohigrofită

Răspândire generală: Originar din Europa

Răspândire locală: Frecventă pe malurile apelor, islazuri, sudul Pădurii Borănești

Cirsium vulgare (Savi) Ten. – Scai

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită- mezofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe islazuri, pârloage, Canalul Valea Plopului

Cirsium arvense (L.) Scop. – Pălămidă

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, mezotrofă, higrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, zăvoaie, marginile mlaștinilor, Matca Veche

Cirsium canum (L.) All. – Pălămidă

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, mezotrofă, higrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, zăvoaie, marginile mlaștinilor, Matca Veche

Onopordum acanthium L. – Scai măgăresc

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună în pârloage, islazuri, pajiști, lângă garduri

Centaurea solstitialis L. – Scai galben

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Europa Sudică, Asia Centrală și de Vest

Răspândire locală: Frecvent in pârloage, pajiști, ogoare, Alexeni (în partea sudică, în pâlcuri, pe lângă garduri)

Centaurea calcitrapa L. – Mături

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită- xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Sporadică pe marginile șanțurilor în Coșereni, pajiști

Centaurea cyanus L. – Albăstriță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită- mezofită, cosmopolită

Răspândire generală: Origine mediteraneană

Răspândire locală: Comună pe ogoare, vii

Centaurea orientalis L. – Scai răsăritean

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, xerofită- mezoxerofită

Răspândire generală: Origine pontică

Răspândire locală: Frecvent pe coaste lutoase, nisipuri, pajiști, Coasta Eliza- Stoenești

Centaurea arenaria M. Bieb. ex Willd. – Scai

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, xerofită, subtermofilă,

Răspândire generală: Origine balcanică

Răspândire locală: Sporadic în nisipuri, rupturi de coaste, Valea Sărată și Coasta Sinești- Coșereni

Centaurea diffusa Lam.

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, xerofită- mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Întâlnită în Asia de Sud- Vest și Europa de Sud și Est

Răspândire locală: Sporadică pe pajiști, ogoare, vii, Alexeni și Valea Măcrișului

Centaurea micranthos S.G. Gmel.

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită, preferențial calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Originră din Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă în rariști și tăieturi de pădure, vii, Condeești

Carthamus lanatus L. – Pintenoagă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, xerofită- mezoxerofită, preferențial calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Sporadică în islazuri, pârloage, buruieni, Borănești

Carthamus tinctorius L. – Șofrănași

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Originară din Asia de Vest

Răspândire locală: Culturi oleaginoase și ornamentale, sporadic în grădini

Cosmos bipinnatus Cav. – Fluturași

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Originară din Mexic

Răspândire locală: Culturi ornamnetală, în grădini, uneori subspontană

Coreopsis tinctoria Nutt. – Lipscănoaice

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Culturi ornamentale, în grădini

Subfamilia Liguliflorae

Cichorium intybus L. – Cicoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, euritrofă, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pajiști, pârloage, șanțuri, islazuri, vii

Lapsana communis L. – Zgrăbunțică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, eutrofă, nitrofilă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în păduri, tufișuri, terasamente

Leontodon autumnalis L. – Capul călugărului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe islazuri, păduri, Canalul Cotorca- Sărata

Picris hieracioides L. – Amăruță, iarba găii

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, mezotrofă, eutrofă, mezoxerofită, mezofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, pârloage, islazuri, spre Borănești

Tragopogon orientalis L. – Barba caprei

Caractere ecologice și biologice: Plantă hemicriptofită- geofită, ruderală, mezotrofă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe islazuri, ogoare, Lunca Ialomiței

Tragopogon dubius Scop. – Barba caprei

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotrofă, mezoxerofită, preferențial calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în plantații de salcâm, terasamente de cale ferată

Chondrilla juncea L. – Răsfug (amețeala oilor)

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe islazuri, ogoare, pârloage, terenuri nisipoase sau argiloase, pe Valea Ialomiței- pe Digul de apărare

Taraxacum officinale Webb – Păpădie

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe islazuri, păduri, răzoare, tufișuri

Taraxacum serotinum (Waldst. et Kit.) Poir. – Păpădie, părăsita găinilor

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezotrofă, xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Europa și America de Nord

Răspândire locală: Sporadică pe islazuri, rupturi de coaste, nisipuri, nordul orașului Urziceni

Sonchus asper (L.) Hill. – Susai aspru

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din Europa și America de Nord

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, marginile drumurilor, șanțuri și garduri

Sonchus arvensis L. – Susai

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită- mezohigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Plantă invazivă în regiunea Marilor Lacuri

Răspândire locală: Comună pe ogoare, răzoare, vii, tufișuri,

Sonchus oleraceus (L.) L. – Susai moale

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită- mezofită

Răspândire generală: Originară din Europa mediteraneană și Asia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, vii, grădini și pajiști

Lactuca serriola L. – Salată sălbatică(plantă busolă)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună în pârloage, ogoare, tufișuri, păduri,

Lactuca sativa L. – Lăptuci

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Comună în culturi alimentare

Crepis tectorum L. – Gălbenuși

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotrofă- eutrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună în islazuri, ogoare, pârloage, vii, soluri nisipoase

Hieracium pilosella L. – Vulturică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Comună în tufișuri, ogoare, nisipuri, islazuri

Scorzonera hispanica L. – Scorsonera, salsif

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită, preferențial calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecvent în raariști de păduri, terasamente, tufișuri, pajiști

Podospermum canum C.A. Mey

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă- eurifită, preferențial halofită, subtermifilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, islazuri, ogoare

Inula britanica L. – Solovârvariță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezoxerofită- mezohigrofită

Răspândire generală: originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe islazuri, malurile apelor, zăvoaie, sărături

Dahlia variabilis (Willd.) Desf. – Gherghină, dalie

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Mexic

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Tagetes patula L. – Crăițe

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din America de Sud

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Zinnia elegans Jacq. – Cârciumărese

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Mexic

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Familia Zygophyllaceae

Tribulus terrestris L. – Colții babei

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită, termofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare ,în grădini, pe soluri nisipoase

Familia Linaceae

Linum usitatissimum L. – In

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Culturi textile și oleaginoase

Linum austriacum L. – Ineață

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe marginea șanțurilor, tufișuri, coaste lutoase

Familia Euphorbiaceae

Euphorbia stricta L. – Alior

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotrofă

Răspândire generală: Originară din Europa Contonentală

Răspândire locală: Comună în zăvoaie, margini de pădure

Euphorbia platyphyllos L. – Laptele câinelui

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, ruderală, eutrofă, mezoxerofită- mezofită

Răspândire generală: Originară din Europa Contonentală

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, pârloage, grădini

Euphorbia polychroma A. Kern. – Laptele câinelui

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din zona ponto- balcanică

Răspândire locală: Frecvent în tufișuri, margini și rariști de pădure

Euphorbia cyparissias L. – Laptele câinelui

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezoxerofită- xerofită

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, răzoare, coaste lutoase, nisipuri, tufișuri

Familia Polygalaceae

Polygala vulgaris L. – Amăreală

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- camefită, oligotrofă, mezofită- mezoxerofită, calcifugă

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Frecventă în tufișuri, pajiști, locuri lutoase, terasamentul căii ferate spre Manasia

Familia Anacardinaceae

Cotinus coggygria Scop. – Scumpie

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Plantă din zona ponto- meziteraneană

Răspândire locală: Culturi ornamnetale, prezentă în parcul de lângă Stadionul Urziceni

Rhus typhina Torner. – Oțetar

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Culturi ornamentale, Parcul „Castelul Hagienoff” Manasia

Rhus glabra L. – Oțetar

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Culturi ornamentale și grădini

Familia Aceraceae

Acer negundo L. – Arțar american

Caractere biologice și ecologice: Plantă fenerofiă

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Culturi ornamentale, marginea străzilor, parcuri și grădini

Acer tataricum L. – Arțar tătăresc

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezotrofă, mezoxerofită

Răspândire generală: Originar din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecvent în tufișuri, păduri, garduri vii, culturi forestiere și ornamentale.

Acer campestre L. – Jugastru

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originar din Europa, Sud- Vestul Asiei și Africa de Nord

Răspândire locală: Frecvent la marginea pădurilor, în tufișuri, culturi ornamnetale

Acer platanoides L. –Paltin de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezent în Europa

Răspândire locală: Culturi ornamentale, străzi, parcuri și grădini, Pădurea Bărcănești

Acer pseudoplatanus L. – Paltin de munte

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă- mezotrofă, mezofită, mezohigrofită, preferențial calcicolă.

Răspândire generală: Originar din Europa Centrală.

Răspândire locală: Întâlnit pe străzi, în Parcul Tineretuli Urziceni, Parcul „Castel Hagienoff” Manasia.

Familia Hippocastanaceae

Aesculus hippocastanum L. – Castan sălbatic

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originar din Peninsula Balcanică

Răspândire locală: Culturi ornamentale, străzi și parcuri

Familia Celastraceae

Evonymus europaea L. – Salbă moale, voniceriu

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, mezotrofă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Originea în Europa

Răspândire locală: Frecventă în păduri și plantații de salcâm, tufișuri, margini de șanțuri umede

Familia Buxaceae

Buxus sempervirens L. – Merișor

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Origine mediteraneană

Răspândire locală: Culturi ornamentale, garduri vii, parcuri

Familia Rhamnaceae

Rhamnus cathartica L. – Verigariu, spinul cerbului

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, oligotrofă, mezotrofă, mezoxerofită, altitudinal mezofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originea în Eurasia

Răspândire locală: Prezentă în păduri, pajiști

Familia Vitaceae

Vitis vinifera L. – Viță de vie

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia de Sud- Vest și regiunea mediteraneană

Răspândire locală: Cultură pentru struguri și vin

Parthenocissus tricuspidata (Slebold & Zucc.) Planch. – Viță japoneză

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Japonia, Koreea și NE Chinei

Răspândire locală: Cultură ornamentală, întâlnită în Urziceni și Bărcănești

Parthenocissus quinquefolia (L.) Planch. – Viță de Canada

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din America de Nord

Răspândire locală: Cultură ornamentală, prezentă la Manasia

Familia Tiliaceae

Tilia tomentosa Moench. – Tei alb

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezofită, subtermofilă, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din zona Balcanilor

Răspândire locală: Pădurea Borănești; culturi ornamentale în parcuri și pe străzi

Tilia cordata Mill. – Tei pucios

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Origianră din Europa

Răspândire locală: Culturi ornamentale și forestiere, în Pădurea Bentu- Speteni

Tilia platyphyllos Scop. – Tei

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, eutrofă, mezoxerofită, mezofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Origianră din Europa Centrală

Răspândire locală: Culturi ornamentale pentru parcuri și străzi

Familia Malvaceae

Malva neglecta Wallr. – Cașul popii

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, eutrofă, nitrofilă, mezofită- mezoxerofită, ruderală

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, ogoare și vii, pârloage

Malva sylvestris L. – Nalbă mijlocie

Caractere biologice și ecologice: Plată terofită- hemicriptofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, ruderală

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, ogoare și vii, pârloage, grădini

Malva pussilla Sm. – Nalbă mică

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, nitrofilă, mezoxerofită, preferențial calcifugă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, ogoare , câmpie și margini de drumuri

Althaea officinalis L. – Nalbă mare

Caractere biologice și ecologice: plantă hemicriptofită, mezotrofă, higrofită, altitudinal higrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, rariști și margini de păduri, tufișuri, margini de șanțuri umede

Althea rosea (L.) Cav. – Nalbă de grădină

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită

Răspândire generală: Originară din China și adusă în Europa în sec. XVI

Răspândire locală: Culturi ornamentale și subspontană

Abutilon theophrasti Medik. – Pristolnic, Teișor, Crucea popii

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotofă, mezohigrofită, termofilă- subtermofilă.

Răspândire generală: Originară din Eurasia.

Răspândire locală: Plantă frecvent întâlnită pe ogoare, pârloage, terenuri lutoase

Utilizare: plantă medicinală (se utilizează întreaga plantă)

Hibiscus syriacus L. – Trandafir chinezesc

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originea în Asia de Est și de Sud

Răspândire locală: Culturi ornamnetale în parcuri și grădini

Hibiscus trionum L. – Zămoșită, ochiul broaștei

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezotrofă, mezofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, lunci mocirloase, vii și grădini de legume

Abelmoschus esculentus (L.) Moench – Bame

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Originară din Africa

Răspândire locală: Culturi alimentare

Familia Elaeagnaceae

Elaeagnus angustifolia L. – Sălcioară

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită

Răspândire generală: Originară din Asia

Răspândire locală: Culturi ornamentale, în parcuri și grădini, uneori cultivată pe terasamente

Hippophäe rhamnoides L. – Cătină albă

Caractere biologice și ecologice: Plantă fanerofită, oligotrofă, altitudinal higrofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe coaste lutoase- Canalul Cotorca- Sărata, pe terenuri argiloase- în Pădurea Bărcănești, în zona nisipoasă din Valea Sărata

Familia Hypericaceae

Hypericum perforatum L. – Sunătoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Prezentă în șanțuri de irigare uscate- la Bărcănești și Gârbovi, pe terassamnt de cale ferată- la Manasia, pe coaste lutoase- la Eliza- Stoenești- Condeești

Familia Violaceae

Viola odorata L. – Micșunele de pădure (toporași)

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, mezofită, termofilă

Răspândire generală: Origine mediteraneană

Răspândire locală: Frecventă în păduri și poienițe

Viola tricolor L. – Trei frați pătați

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, euritrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Sporadic pe terasamente- la Alexeni

CLASA MONOCOTYLEDONEAE

Familia Alismataceae

Alisma plantago- aquatica L. – Limbariță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, mezotrofă, higrofită- ultrahigrofită

Răspândire generală: Prezentă în emisfera nordică; Europa, Asia de Nord și America de Nord

Răspândire locală: Frecventă pe malul apelor și pe terenuri înmlăștinite- pe Canalul de la Valea Plopului

Sagittaria sagittifolia L. – Săgeata apei

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, mezotrofă, ultrahigrofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe lângă ape încet curgătoare și stufăriș, în Matca Veche

Familia Butomaceae

Butomus umbellatus L. – Crin de baltă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, mezotrofă, eutrofă, ultrahigrofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Prezentă în ape stagnante și lacuri, stufărișuri și mlaștini (la Matca Veche)

Familia Hydrocharitaceae

Hydrocharis morsus- ranae L. – Iarba broaștelor

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, euritrofă, ultrahigrofită, preferențial calcifugă

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecventă lângă ape stagnante și stufărișuri, întâlnită la Valea Plopului și Coșereni

Stratiotes aloides L. – Foarfeca bălții

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, euritrofă, ultrahigrofită, preferențial calcifugă

Răspândire generală: Originară din Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecventă în ape stagnante și mlaștini

Familia Juncaginaceae

Triglochin palustris L. – Iarba șerpilor

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, euritrofă

Răspândire generală: Plantă originară din America de Nord

Răspândire locală: Frecventă în mlaștini, aluviuni și marginea bălților, în Matca Veche

Familia Potamogetonaceae

Potamogeton crispus L. – Pașă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, eutrofă, ultrahigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din Eurasia, introdusă și în America de Nord

Răspândire locală: Frecventă în ape stagnante, la Matca Veche, Valea Măgarului, Belciugul Ialomiței (Coșereni)

Potamogeton pusillus L. – Broscăriță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, eutrofă, ultrahigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din America de Nord și America Centrală

Răspândire locală: Frecventă în ape stagnante și slab sărăturoase, la Valea Săratei

Potamogeton natans L. – Broscăriță plutitoare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, mezotrofă, oligotrofă

Răspândire generală: Originară din America de Nord și America Centrală

Răspândire locală: Frecventă pe ape stagnante, văi mlăștinoase și canale, la Valea Plopului

Familia Najadaceae

Najas marina L. – Inariță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, eutrofă- mezotrofă, ultrahigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Plantă acvetică, prezentă din regiunile reci până la tropice

Răspândire locală: Frecventă în ape stagnante, mlaștini, uneori în ape sărăturoase

Familia Typhaceae

Typha angustifolia L. – Papură îngustă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, eutrofă- mezotrofă, ultrahigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din America de Nord și de Sud, Eurasia, Africa

Răspândire locală: Frecventă pe malul apelor stagnante, stufărișuri și șanțuri, la Valea Măgarului

Typha latifolia L. – Papură lată

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, eutrofă, ultrahigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din America de Nord și de Sud, Eurasia, Africa

Răspândire locală: Frecventă în mlaștini și stufărișuri

Familia Sparganiaceae

Sparganium erectum L. – Buzdugan de apă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, eutrofă- mezotrofă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe malul apelor stagnante și în șanțuri, Canalul Valea Plopului

Sparganium emersus Rehmann – Buzdugan

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, ultrahigrofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe malul apelor stagnante, la Matca Veche

Familia Liliaceae

Gagea villosa (M. Bieb.) Sweet – Scânteiuță

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, rariști de păduri, vii, pajiști, pârloage, islazul de la Bărcănești, Pădurea Bălăceanu

Gagea minima (L.) Ker Gawl. – Scânteiuță

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezoxerofită, mezofită, mezohigrofită, ruderală

Răspândire generală: Prezentă în Europa Continentală și Asia

Răspândire locală: Frecventă în tufișuri, rariști de pădure, Pădurea Borănești

Gagea pratensis (Pers.) Dumort. – Ceapa ciorii

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezoxerofită, mezofită,

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, ogoare, tufișuri, plantații de salcâm, Pădurea Bărcănești

Hemerocallis lilioasphodelus L. – Crin galben

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală: Prezentă în Europa de Sud- Est

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Hemerocallis fulva (L.) L. – Crin portocaliu

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală: Prezentă în Europa de Sud- Est

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Allium rotundum L. – Pur

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, mezotrpfă- eutrofă, xerofită- mezoxerofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Prezentă în Europa de Sud- Est

Răspândire locală: Sporadică în tufișuri și coaste lutoase, la Speteni- Bărcănești

Allium porrum L. – Praz

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală:Culturi alimentare

Lilium bulbiferum L. – Coroana împăratului

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa de Sud

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Lilium regale E.H. Wilson – Crin regal

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din China

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Fritillaria imperialis L. – Lalea pestriță

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia de Vest

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Scilla bifolia L. –Viorea

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezoxerofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Centrală

Răspândire locală: Comună în păduri, zăvoaie, tufișuri, plantații de salcâm

Ornithogalum umbellatum L. – Bălușcă

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezoxerofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Centrală

Răspândire locală: Prezentă în rariști de pădure, tufișuri, vii, plantații de salcâm, Pădurea Bălăceanu și Bentu –Speteni

Muscari botryoides (L.) Mill. – Porumbei

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, mezotrofă, mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Europa Centrală submediteraneană

Răspândire locală: Frecvent pe pajiști, tufișuri și rariști, în Pădurea Borănești

Asparagus verticillatus L. – Umbra iepurelui

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Europa, Nordul Africii și Asia de Vest

Răspândire locală: Sporadică în păduri și pajiști puțin umede, în Pădurea Bărcănești

Asparagus tenuifolius Lam. – Umbra iepurelui

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Plantă ponto- mediteraneană

Răspândire locală: Prtezentă în păduri și coaste argiloase, Pădurea Bălăceanu

Polygonatum odoratum (Mill.) Druce – Coada cocoșului

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, mezotrofă, mezoxerofită, mezofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în păduri, tufișuri și rariști, în Pădurea Speteni

Polygonatum latifolium (Jacq.) Desf. – Coada cocoșului

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Peninsula Balcanică

Răspândire locală: Frecventă în păduri și tufișuri, în Pădurea Bălăceanu

Convallaria majalis L. – Mărgăritar

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în tufișuri, păduri, uneori în culturi ornamnetale, în Pădurea Bărcănești- Speteni

Hosta plantaginea (Lam.) Asch. – Crin de toamnă

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală:Plantă originară din Nordul Asiei

Răspândire locală: Culturi ornamentale prezente în diverse grădini

Allium cepa L. – Ceapa

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, mezofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Europa și Asia

Răspândire locală: Culturi alimentare

Familia Amaryllidaceae

Galanthus nivalis L. – Ghioccei

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Centrală

Răspândire locală: Frecvent în păduri și tufișuri, uneori în culturi ornamentale, în Pădurea Bărcănești

Leucojum aestivum L. – Ghiocei bogați

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, higrofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă originară din Europa Centrală și de Sud; introdusă și pe Coasta de est a Americii de Nord

Răspândire locală: Culturi ornamentale din parcuri și grădini

Narcissus pseudonarcissus L. – Narcisă (cu flori galbene)

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală: Plantă originară din Europa de Vest

Răspândire locală: Culturi ornamentale din parcuri și grădini

Narcissus poeticus L. – Narcisă (cu flori albe)

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală:Plantă originară din Europa

Răspândire locală: Culturi ornamentale din parcuri și grădini

Familia Iridaceae

Iris variegata L. – Stânjenei pestriți

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă originară din Europa Centrală și de Est

Răspândire locală: Frecvent în tufișuri, margini de păduri, Sărata- Cotorca

Iris pseudacorus L. – Stânjenei galbeni

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită- hidrofită, higrofită- ultrahigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Submediteraneană

Răspândire locală: Frecventă în mlaștini, pajiști umede, malul apelor

Iris florentina L. – Stânjenei albi

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită

Răspândire generală: Plantă originară din Europa

Răspândire locală: Culturi ornamentale

Iris pumila L. – Rățișoare (stânjenei pitici)

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită

Răspândire generală: Plantă originară din Europa

Răspândire locală: Culturi ornamentale (cu flori galbene sau violot)

Crocus reticulatus Steven ex Adam – Brândușă

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, xerofită- mezoxerofită, preferențial calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Sporadic în rariști de păduri și plantații de salcâm, în Pădurea Bălăceanu

Gladiolus imbricatus L. – Gladiolă

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită

Răspândire generală: Plantă originară din zona mediteraneană a Europei, întâlnită și în Asia, Africa Tropicală și Afrcia de Sud

Răspândire locală: Culturi ornamnetale și de grădină

Familia Juncaceae

Juncus conglomeratus L. – Pipirig

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezohigrofită- higrofită

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Comună pe pajiști mlăștinoase, malul apelor, șanțuri de irigații părăsite- Manasia

Juncus effusus L. – Pipirig, rugină

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, oligotrofă, mezohigrofită- higrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Plantă comună în țările din zona temperată

Răspândire locală: Comună pe malul apelor și șanțuri

Juncus inflexus L. – Pipirig

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrof, mezohigrofită- higrofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia, precum și din Africa de Sud

Răspândire locală: Comună în locuri mlăștinoase și islazuri, Valea Măgarului și Manasia

Juncus bufonius L. – Iarba bivolului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotrofă, eutrofă, mezohigrofită- higrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Plantă originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe șanțuri, pajiști umede , malul apelor, soluri sărăturoase, Canalul Cotorca- Sărata

Familia Cyperaceae

Cyperus michelianus (L.) Delile – Căprișor

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotrofă, altitudinal higrofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Sporadică pe malul apelor și în șanțuri, la Nord- Est de Urziceni

Cyperus fuscus L. – Căprișor

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, higrofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în mlaștini, ogoare umede, șanțuri de desecare, la Nord de Pădurea Bărcănești

Cyperus serotinus Rottb. – Căprișor

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, mezohigrofită,- higrofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Sporadic pe malul apelor, în Valea Plopului

Bolboschoenus maritimus (L.) Palla. – Pipirig

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită- hidrofită, mezotrofă, eutrofă, halofilă, higrofită- mezohigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Plantă cosmopolită, întâlnită în multe zone ale globului

Răspândire locală: Frecventă în mlaștini, stufăriș și malul apelor

Carex vulpina L. – Rogoz

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, altitudinal higrofită

Răspândire generală: Originară din Europa și Asia

Răspândire locală: Sporadic în mlaștini și malul apelor, la Matca Veche

Carex divulsa Stokes – Rogoz

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezofilă, mezohigrofilă

Răspândire generală: Origine în Europa Centrală Submediteraneană

Răspândire locală: Frecventă în margini de păduri, tufișuri, terasamente, la Manasia și Alexeni

Carex brizoides L. – Rogoz

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, mezotrofă, mezohigrofită, higrofită, preferențial calcifugă

Răspândire generală: Origine în Europa Centrală și Asia

Răspândire locală: Frecvent pe terenuri mlăștinoase

Carex gracilis Curt. – Rogoz

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită- hemicriptofită, mezotrofă- eutrofă, higrofită

Răspândire generală: Origine în Europa și Asia

Răspândire locală: Frecvent pe pajiști mlăștinoase și lunci inundabile

Carex pilosa Scop. – Rogoz păros

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă în tăieturile de pădure, la Coșereni

Carex hirta L. – Rogoz roșu ( pir roșu)

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, mezotrofă, eutrofă, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa submediteraneană

Răspândire locală: Comună pe pajiști, islazuri, mlaștini și malul apelor

Carex caryophyllea Latourr. – Rostogol

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, mezotrofă, xerofită, mezoxerofită

Răspândire generală: Origianră din Europa submediteraneană și Asia

Răspândire locală: Frecventă în rariști de păduri, pajiști, islazuri, diguri și terasamente

(Gara Alexeni)

Eleocharis palustris (L.) Roem. et Schult. – Pipiriguț

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezotrofă, higrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Planta este prezentă în zona Transilvaniei, Banat, Oltenia, Muntenia, Lunca și Delta Dunării

Răspândire locală: Frecvet pe pajiști, stufăriș, malul apelor, șanțuri

Familia Poaceae

Andropogon ischaemum L. – Bărboasă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, xerofită, subtromofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa submediteraneană și Asia

Răspândire locală: Comună în rariști, nisipuri, în sudul comunei Bărcănești

Chrysopogon gryllus (L.) Trin. – Sadină

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa submediteraneană și Asia

Răspândire locală: Frecventă în pajiști, rariști, terasamente (Alexeni)

Sorghum halepense (L.) Pers. – Costrei

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- terofită

Răspândire generală: Origine mediteraneană

Răspândire locală: Sporadic pe ogoare, culturi furajere, culturi de plante prășitoare

Sorghus bicolor (L.) Moenh. – Mături

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Originară din Africa

Răspândire locală: Culturi furajere

Echinochloa crus- galli (L.) P. Beauv. – Costrei, mohor înalt

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, nitrofilă, mezofită, higrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din Asia și Africa

Răspândire locală: Comună pe ogoare, grădini, mașlul apelor, vii și islazuri

Panicum miliaceum L. – Mei

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia Centrală

Răspândire locală: Culturi alimentare și furajere

Digitaria sanguinalis (L.) Scop. – Meișor roșu

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, xerofită- mezoxerofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pârloage, vii, margini de drum și șanțuri

Setaria lutescens (Weigel) F.T.Hubb. – Mohor

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, nitrofilă, mezofită, mezohigrofită, cosmopolită, ruderală

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Comună pe pajiști, islazuri, vii, șanțuri, grădini, malul apelor

Setaria viridis (L.) P. Beauv. – Mohor

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită- mezofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Sporadic pe ogoare, pajiști, vii

Setaria verticillata (L.) P. Beauv. – Mohor mare

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, mezoxerofită- mezofită, subtermofilă, ruderală

Răspândire generală: Originară din Europa

Răspândire locală: Sporadic pe pajiști, ogoare, vii

Phleum pretense L. – Timoftică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă-mezotrofă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe islazuri, tufișuri, pajiști, la marginea Pădurii Bălăceanu

Alopecurus pratensis L. – Coada vulpii

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe terasamente, margini de drum, la Alexeni, Manasia

Alopecurus geniculatus L. – Coada vulpii

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, cosmopolită

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Frecvent pe terasamente, margini de șanțuri, terasamentul căii ferate spre Alexeni, Lunca Bărcănești

Zea mays L. – Porumb

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Origianră din America de Sud

Răspândire locală: Culturi alimentare și oleaginoase

Triticum aestivum L. – Grâu

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia de Sud- Vest

Răspândire locală: Culturi furajere

Secale cereale L. – Secară

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia Centrală și de Sud-Vest

Răspândire locală: Culturi alimentare

Avena sativa L. – Ovăz

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Orient

Răspândire locală: Culturi alimentare și furajere

Hordeum vulgare L. – Orz

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, cultivată

Răspândire generală: Originar din Orientul Apropiat și zona balcanică de est

Răspândire locală: Culturi alimentare și furajere, uneori subspontane

Hordeum distichon L. – Orzoaică

Caractere biologice și ecologice: Plantă teofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Orient

Răspândire locală: Culturi alimentare, Alexeni

Agrostis stolonifea L. – Iarba câmpului

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă- eutrofă, higrofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia și Africa de Nord

Răspândire locală: Comună pe pajiști, islazuri, zăvoaie, mlaștini, ogoare, locuri inundabile, marginea Pădurii Borănești

Apera spica- venti (L.) P. Beauv. – Iarba vântului

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă- mezotrofă, mezoxerofită- mezofită, preferențial calcifugă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe islazuri, nisipuri, ogoare, lunci- Lunca Manasia

Calamagrostis epigeios (L.) Roth. – Trestie de câmp

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, oligotrofă- mezotrofă, xerofită- mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă la marginea pădurilor, pe pajiști, nisipuri, aluviuni

Deschampsia caespitosa (L.) P. Beauv. – Păiușul bălților

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă- mezotrofă, mezohigrofită- higrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Originară din America de Nord și de Sud, precum și din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, în zăvoie, marginea șanțurilor, lunci, rariști și tăieturi de pădure, aluviuni

Arrhenatherum elatius (L.) P. Beauv. ex J. Presl. & C. Presl. – Ovăscior

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă- mezotrofă, mezoxerofită- mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, tufișuri, rariști, ogoare, lângă UM Alexeni

Avena fatua L. – Odos

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, xerofită- mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe ogoare, pârloage, în culturile de ovăz

Phragmites australis (Cav.) Trin ex Steud. – Stuf

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită- geofită, eutrofă- mezotrofă, higrofită- ultrahigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Origine neclară, larg răspântită în Europa, Asia, Africa, America și Australia

Răspândire locală: Frecventă în ape stagnante, mlaștini, șanțuri umede, malul apelor, depresiuni, ogoare înmlăștinite

Molinia caerulea (L.) Moench – Iarbă albastră

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă

Răspândire generală: Prezentă în Europa

Răspândire locală: Frecventă în mlaștini,pajiști umede, lângă Pădurea Bălăceanu

Eragrostis poaeoides P. Beauv.

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, xerofită- mezoxerofită, cosmopolită

Răspândire generală: Plantă mediteraneană

Răspândire locală: Frecventă pe terasamente, pârloage, vii

Melica uniflora Retz. – Mărgică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, mezotrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă în margini de pădure, zăvoaie, Pădurea Bălăceanu și Bentu- Speteni

Cynosurus cristatus L. – Pieptănariță

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă- mezotrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe coaste lutoase, (Eliza- Stoenești și Condeești), pajiști uscate (lângă Parcul Stadion)

Dactylis glomerata L. – Golomoț

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită- mezofită.

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, marginea pădurilor, margini de drum, șanțuri uscate (șanțul șoselei Manasia- Urziceni), terasamente

Dactylis polygama Horv.

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă- mezotrofă, mezofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Centrală

Răspândire locală: Sporadică pe terasamente, rariști de pădure, pajiști

Sclerochloa dura (L.) P. Beauv. – Iarba potecii

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, xerofită- mezoxerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa de Sud și Asia de Sud- Vest

Răspândire locală: Frecventă pe soluri bătătorite, margini de cărări, lângă terasamente de cale ferată

Poa pratensis L. – Firuță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală

Răspândire generală: Prezentă în Europa, Asia, Africa de Nord

Răspândire locală: Comună pe paiști, tufișuri, ogoare, pârloage, plantații de salcâm

Poa annua L. – Hirușor

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, ruderală, eutrofă, xerofită- mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa, Asia, Africa de Nord

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pajiști, marginea șanțurilor, soluri compacte

Poa bulbosa L. –Firicea

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă- mezotrofă, xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, rariști de pădure, coaste de loëss, nisipuri, pârloage, Coasta Eliza- Stoenești și Condeești- Ulești

Glyceria maxima (Hartm.) Holmb. – Mană de apă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, ultrahigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa și Siberia de Vest

Răspândire locală: Frecventă în mlaștini, stufărișuri, Matca Veche, Belciugul Ialomiței

(Coșereni)

Puccinelia distans (Jacq.) Parl. – Iarbă de sărătură

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, nitrofilă, mezofită, mezohigrofită, ruderală

Răspândire generală: Prezentă în Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe islazuri, ogoare uscate și nisipoase, între Valea Sărata și Valea Cotorca

Festuca gigantea (L.) Vill. – Păiuș

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă- eutrofă, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa de Nord și Asia Occidentală și Centrală

Răspândire locală: Frecventă în zona de luncă, pajiști, spre Pădurea Bărcănești

Festuca rubra L. – Păiuș roșu

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă- eutrofă, mezofită- mezohigrofită

Răspândire generală: Pantă prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună pe pajiști, în culturi furajere

Festuca pratensis Huds. – Păiuș de livezi

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, eutrofă- mezotrofă, mezofită- mezohigrofită

Răspândire generală: Plantă prezentă în Europa

Răspândire locală: Comună în zonele de coaste, tufișuri, margini de șanțuri uscate

Festuca pseudovina Hack. ex Wiesb. – Păiușcă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, ruderală, mezotrofă, xerofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa Continentală și în Asia

Răspândire locală: Comună pe ogoare, pajiști, sudul Pădurii Bărcănești

Festuca valesiaca Schleich. ex Gaudin – Păiușcă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, oligotrofă, xerofită, preferențial calcicolă, subtermofilă

Răspândire generală: Prezentă în Europa Continentală și în Asia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, coaste de loëss (Coasta Eliza- Stoenești), depresiuni uscate

Bromus tectorum L. – Obsigă (pletoasă)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, ogoare, pârloage, coaste lutoase, șanțuri uscate și terasamente

Bromus sterilis L. – Obsigă (înaltă)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, nitrofilă, xerofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa mediteraneană și Asia

Răspândire locală: Frecventă în vii, lângă garduri, la UM Alexeni

Bromus inermis Leyss. – Obsigă (nearistată)

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, xerofită- mezoxeroftiă, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe coaste lutoase, margini de drum uscate, rariști de pădure

Bromus arvensis L. – Obsigă (cu panicul rar)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită- hemicriptofită, mezotrofă, mezoxerofită, mezofită, preferențial calcicolă, ruderală

Răspândire generală: Originară din Europa submediteraneană și Asia

Răspândire locală: Frecventă pe pajiști, ogoare, vii

Bromus mollis L. – Obsigă ( cu panicul strâns)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotrofă, eutrofă, mezoxerofită, mezofită

Răspândire generală: Originară din Europa submediteraneană și Asia

Răspândire locală: Comună pe islazuri, ogoare, terasamente și margini de drumuri

Bromus squarrosus L. – Obsigă ( cu panicul sărac)

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, subtermofilă, ruderală

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă pe nisipuri, pajiști și coaste lutoase

Bromus japonicus Thunb. – Obsigă

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, mezotrofă, xerofită- mezoxerofită, preferențial calcicolă, subtermofilă, ruderală

Răspândire generală: Originară din Europa submediteraneană și Asia

Răspândire locală: Comună în tufișuri, islazuri, ogoare, Coasta Coșereni și Sintești

Cynodon dactylon (L.) Pers. – Pir gros

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, mezotrofă- eutrofă, mezoxerofită- xerofită, subtermofilă, cosmopolită, ruderală

Răspândire generală: Plantă prezentă în N-E Africii, Asia, Australia, S Europei

Răspândire locală: Comună pe islazuri, vii, ogoare, margini de șanțuri și drumuri, pajiști

Brachypodium sylvaticum (Huds.) P. Beauv. – Obsigă

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, mezotrofă, mezoxerofită, mezohigrofită, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Europa submediteraneană și Asia

Răspândire locală: Frecventă în plantații de salcâm, Pădurea Bălăceanu

Lolium perenne L. – Zâzanie

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită- mezofită,

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Comună pe pajiști, vii, plantații de salcâm, grădini, pârloage

Lolium temulentum L. –Sălbătie

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă- mezotrofă, preferențial calcicolă

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Sporadică pe ogoare , pârloage, marginile șanțurilor, pe lângă garduri

Lolium remotum Schrank. – Zâzanie

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa submediteraneană

Răspândire locală: Sporadică pe ogoare, margini de drum, pe lângă garduri, pajiști

Agropyron repens (L.) P. Beauv. – Pir

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, eutrofă, mezotrofă, mezoxerofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Prezentă în Europa, Asia, Africa de N-V

Răspândire locală: Comună pe pajiști, vii, ogoare, pârloage, islazuri, terasamente (spre Alexeni)

Agropyron intermedium (Host) P. Beauv. – Pir

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, mezotrofă, xerofită, mezoxerofită, preferențial calcicolă, subtermofilă, ruderală

Răspândire generală: Originară din Europa continentală și Asia

Răspândire locală: Frecvent în râpe lutoase, pajiști, tufișuri, rariști de păduri, valea Cotorca

Agropyron cristatum (L.) Gaerth. – Pir cristat

Caractere biologice și ecologice: Plantă hemicriptofită- geofită, oligotrofă, xerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Europa de Sud- Est și Asia Mică

Răspândire locală: Întâlnit pe soluri nisipoase și coaste lutoase, Coasta Bărcănești- Speteni

Aegilops cylindrica Host. – Ciucure

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, oligotrofă, xerofită- mezoxerofită, subtermofilă

Răspândire generală: Originară din Europa continentală și Asia

Răspândire locală: Sporadică pe pajiști, soluri lutoase sau nisipoase, la UM Alexeni, în parcul Valea Plopului din Urziceni

Hordeum murinum L. – Orzul șoarecilor

Caractere biologice și ecologice: Plantă terofită, eutrofă, nitrofilă, mezoxerofită, ruderală

Răspândire generală: Originară din Europa continentală și Asia

Răspândire locală: Comună pe șanțuri uscate, terasamente, pârloage, vii, islazuri

Familia Orchidaceae

Neottia nidus- avis (L.) Rich. – Trânji (cuibul păsărelelor)

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, saprofită, mezotrofă, eutrofă, mezofită- mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Eurasia

Răspândire locală: Frecventă în păduri, pajiști

Familia Araceae

Arum maculatum L. – Rodul pământului

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, eutrofă, mezofită, mezohigrofită

Răspândire generală: Originară din Europa Centrală

Răspândire locală: Frecventă în păduri, tufișuri, rariști și tăieturi de pădure, în Pădurea Bărcănești

Familia Lemnaceae

Lemna trisulca L. – Lintiță mare

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, eutrofă, mezotrofă, ultrahigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Plantă prezentă în regiunile temperate și subtropicale ale lumii, Africa, Asia, Europa, America de Nord, naturalizată și în America de Sud și Australia

Răspândire locală: Comună în ape stagnante, în Pădurea Manasia, Matca Veche

Lemna minor L. – Lintiță mică

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, eutrofă, ultrahigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Plantă prezentă în regiunile temperate și subtropicale ale lumii, Africa, Asia, Europa, America de Nord, naturalizată și în America de Sud și Australia

Răspândire locală: Comună, adesea abundentă, în ape stagnante sau lin curgătoare

Spirodela polyrhiza (L.) Schleid. – Lintiță

Caractere biologice și ecologice: Plantă hidrofită, eutrofă, mezotrofă, ultrahigrofită, cosmopolită

Răspândire generală: Plantă prezentă în regiunile temperate și subtropicale ale lumii, Africa, Asia, Europa, America de Nord, naturalizată și în America de Sud și Australia

Răspândire locală: Comună în ape stagnante, frecventă pe Canalul Valea Plopului, în Matca Veche

Familia Cannaceae

Canna indica L. – Canaide

Caractere biologice și ecologice: Plantă geofită, cultivată

Răspândire generală: Originară din Asia de Est

Răspândire locală: Culturi ornamentale, în parcuri și grădini

CAP. IV ANALIZA ȘI CARACTERIZAREA

FLOREI ȘI VEGETAȚIEI DIN ZONA STUDIATĂ

1. Descrierea tipurilor de vegetație / Studiul analitic și sintetic

,,Microclimatul din luncă este diferit de climatul arid al stepei vecine încât vegetația lemnoasă dezvoltată în luncă nu se întâlnește în stepă decât arareori, ca arbori izolați.”(Șerbănescu I. 1959. Cercetări asupra vegetației din Estul Câmpiei Române. din Studii ale Comitetului Geologic București. Vol X. Pp. 25)

Arealul cercetat a fost divizat în șase zone de vegetație, după cum urmează:

– vegetația din zona pădurilor

– vegetația din zona câmpiei (vegetație spontană)

– vegetația de pe coline lutoase și terasamente

– vegetația psamofilă și halofilă

– vegetația higrofilă și hidrofilă

– vegetația ruderală și segetală

1.1 Vegetația din zona pădurilor cuprinde o porțiune amplasată în partea de nord a Șoselei Urziceni– Coșereni, constituind Pădurea Bălăceanu, la care se adaugă trupul de pădure Condeești– Ulești, din partea estică a arealului care este împărțită, la rândul său, în patru trupuri: Coșereni, Borănești, Bentu– Speteni, Bărcănești.

Găsind condiții prielnice de microclimat mai umed și de sol (cernoziom levigat și soluri aluvionare), pădurea s-a instalat de-a lungul râului Ialomița având în componența sa o bogată vegetație lemnoasă, dar și ierboasă.

Ca specie, arborescentă predominantă se întâlnește stejarul pedunculat (Q. robur) în amestec cu stejarul brumăriu (Q. pedunculiflora). Mai rar, în Pădurea Bălăceanu, se semnalează câteva pâlcuri de cer (Q. cerris). De asemenea, reprezentativ este ulmul (cu speciile Ulmus minor și U. laevis), la care se adaugă specii de Acer (Acer tataricum și Acer campestre ) și de Rhamnus (R. cathartica). Rar apar specii de Pyrus pyraster și Malus sylvestris, Morus alba și Morus nigra, Cornus sanguinea și Cornus mas, Evonimus europaea, Lygustrum vulgare și de Sambucus nigra.

Interesantă este prezența cătinei de râu (Hippophaë rhamnoides), pe unele porțiuni de teren mai ridicate, lutoase (din aluviunile aduse de viituri).

Ca vegetație ierboasă se întâlnesc specii de rozacee (Geum urbanum, Potentilla argentea, mai rar, Filipendula vulgaris, etc.), de umbelifere (Conium maculatum, Chaerophyllum bulbosum, Torilis japonica, etc.), de compozite (Bellis perennis, Aster amellus, Actium lappa, Tussilago farfara, mai rar Erigeron annuus, etc).

Ca specii de graminee se pot enumera: Deschampsia caespitosa, Arrenatherum elatius, Molina caerulea, etc.

Se constată, spre marginea pădurii, o înlocuire treptată a stejarului cu ulmul, care, datorită uscăciunii din timpul verii, apare aici, sub formă de pâlcuri de exemplare pipernicite cu ritidom gros și crăpăcios, cu ramuri răsucite purtând frunze atacate de insecte galicole. Spre mijlocul pădurii, ulmul apare sub formă normală concurând, însă fără succes, cu stejarul, arbore înalt și falnic, deși atacat la rându-i de insecte galicole. Prezente pretutindeni, și la ele acasă, sunt speciile de Acer.

1.2 Vegetația din zona câmpiei (vegetația spontană )

Zona de câmpie se desfășoară, atât pe partea stângă a Văii Ialomiței (o fâșie îngustă dincolo de calea ferată Urziceni– Slobozia și altă fâșie, mai lată între Șoseaua Națională și malul râului) cât mai ales, pe partea dreaptă a văii, între râu și pădure, între pădure și ,,Coastă”, ca și pe terasa Bărăganului Sudic, de asemenea pe o porțiune îngustă.

În partea dreaptă a Ialomiței, mai ales la nord de calea ferată, se întâlnesc elemente floristice cu caracter accentuat de stepizare (Aegilops cylindrica, Poa pratensis și, mai rar, Poa bulbosa, Festuca pseudovina, etc). De asemenea, pe alocuri am întâlnit specii de Euphorbia cyparissias, Artemisia austriaca , Carthamus lanatus, Centaurea solstitialis, mai rar Centaurea calcitrapa .

În ansamblul său, câmpia este populată cu specii de graminee (Poa annua, Festuca gigantea, Bromus mollis, Agropyron repens, Lolium perene, etc.), de crucifere (Sisymbrium leoselii, Rorippa austriaca, etc.) , de composite (Xanthum spinosum, Anthemis ruthenica, etc.). Datorită dezvoltării agriculturii, speciile amintite mai sus se întâlnesc pe spații restrânse formând pajiști înguste pe lângă drumurile de acces, lângă garduri, la poalele plantelor pe terenurile pârlogite, etc.

1.3 Vegetația de pe colinele lutoase și terasamente

Coasta lutoasă se desfășoară de la Coșereni până la Condeești– Ulești având porțiuni cultivate cu viță de vie (Bărcănești și Coșereni) sau cu pomi fructiferi (Borănești și Coșereni), în rest prezintă vegetație spontană, lemnoasă și ierboasă.

Ca specii de plante lemnoase se întâlnesc: Prunus spinosa, Rosa canina, Berberis vulgaris, Cornus sanguinea și Viburnum lantana și mai rar, la Coșereni, Amorpha fruticosa (salcâm mov). Ca plante ierboase abundă compositele (Xeranthemum annuum, Centaurea orientalis, Anthemis tinctoria, Achillea coarctata, Echinops ruthenica, etc), dipsacaceele (Scabiosa ochroleuca, Cephalaria transsilvanica, etc.), gramineele (Agropyron cristatus, Alopecurus pratensis, Crysopogon gryllus, etc.) și leguminoasele (Coronilla varia, Lotus tenuis, Genista tinctoria, Onobrychis viciifolia,etc.). Sporadic se întâlnește Geum urbanum, alături de Campanula ranunculoides, Erodium cicutarium și Erysimum diffusum.

Încântând ochiul, dar foarte rar, am semnalat speciile de garofițe: Dianthus pallens și Dianthus carthusianorum, cu corola lor gingașă.

Pe coastele râpoase de pe malurile văilor Cotorca și Sărata, ca și pe canalul Cotorca– Sărata s-au instalat rare exemplare de Hippophaë rhamnoides și de Tamarix germanica (coborând spre nivelul apei ), iar ca specii ierboase: Rumex crispus, R. patientia, etc.

1.4 Vegetația psamofilă și halofilă

Vegetația psamofilă (pe terenuri nisipoase) se întâlnește în partea sudică a pădurii, spre Borănești-Speteni, fiind instalată pe un teren nisipo-argilos, supus unui ușor proces de deflație, în restul arealului a avut loc un proces continuu de solidificare.

Ca specii caracteristice se întâlnesc unele graminee (Poa pratensis, Cynodon dactylon, Botriochloa ischaemum, Bromus squarrosus și Bromus japonicus, Alopecurus pratensis, etc.) la care se alătură specii de composite (Artemisia campestris, Centaurea solstitialis, etc.) și altele.

Vegetația halofilă (de sărătură) apare pe terenul sărăturos ce se desfășoară pe malurile văii Sărata.

Se întâlnesc atât specii caracteristice (Salsola kali, Stellaria graminea, Atriplex tatarica, etc.) cât și unele specii întâlnite și pe alte areale (Lotus tenuis, Portulaca oleracea, Amaranthus albus, Polygonum aviculare, etc.)

1.5 Vegetația higrofilă și hidrofilă

Vegetația iubitoare de umiditate se întâlnește pe terenurile aluvionale cele mai noi, supuse în fiecare an inundațiilor, de pe văile Ialomiței, Măgarului, Plopului și Rogozului, pe brațele vechi obturate (“Matca Veche” și “Belciugul-Coșereni”), pe locuri joase, băltoase sau mocirloase din luncă, precum și în crovuri, microdepresiuni, canale de irigații și desecări, în sanțuri, etc.

Ca plante lemnoase se întâlnesc speciile: Populus, Salix, etc. Speciile de salcie formează, de asemenea răchitișuri sau sălcete, mai ales pe malul apelor stagnante. Tot aici, se mai întâlnesc specii de Thypha, Carex, Bolboschoenus maritimus, Phragmites australis, Eleocharis palustris, etc.

În apă abundă: Ceratophyllum demersum, Alisma plantago-aquatica, etc. Ca plante pelagice se semnaleazează specii de Lemna (L. trisulca și L. minor) și Spirodela polyrhiza.

1.6 Vegetația ruderală și segetală

Vegetația ruderală însoțește așezările omenești, marginea drumurilor intercomunale și de acces dintre tarlalele cultivate, cât și șanturile uscate care traversează câmpurile sau de pe marginea căilor de comunicație. Ea este influențată de gradul de modificare antropică a peisajului. Este bine reprezentată în areal, așezările și drumurile de acces fiind numeroase.

Pe solurile bătătorite din curți și pe marginea drumurilor de țară se întâlnesc specii de: Polygonum aviculare, Sclerochloa dura, Malva pusilla, M. neglecta, Hordeum murinum, Poa annua, Urtica urens, etc.

Lângă drumuri cresc speciile: Atriplex tatarica, Lepidium ruderale, Plantago lanceolata, Capsella bursa-pastoris, Cannabis ruderalis, Salvia nemorosa, Dactylis glomerata, Lolium perenne, Festuca gigantea,etc.

Pe lângă garduri apar: Lycium barbarium, Arctium lappa, Xanthium spinosum, Hyoscyamus niger, Conium maculatum, Leonurus cardiaca etc, iar pe lângă gunoaie se întâlnesc speciile: Datura stramonium, Sonchus asper, etc.

Pe islazuri și, mai ales, în apropierea stânelor își semnalează prezența speciile: Carduus nutans, Lappula echinata, Reseda lutea, Berteroa incana etc, iar pe marginea șanțurilor uscate apar sporadic: Oxalis corniculata, Centaurea calcitrapa, Glechoma hederacea, Lapsana communis etc, și mai des: Anagallis foemina, Galium aparine, Verbena officinalis, Ajuga reptans, Lamium purpureum, etc.

Vegetația segetală este bine reprezentată în zona de câmpie, suprafața arealului fiind cultivată în procent de 70%, plantele segetale însoțind pretutindeni plantele de cultură.

În culturile de plante păioase se întâlnesc speciile Adonis aestivalis, Nigella arvensis, Centaurea cyanus, Setaria lutescens, Glaucium corniculatum, Papaver rhoreas, Consolida orientalis, Sinapis arvensis, etc.

În cultura de plante prășitoare, apar specii precum: Chenopodium album, Amaranthus retroflexus, Fagopyrum tatricum, Hibiscus trionum, Heliotropium europeum, Portulaca oleracea și Agrostemma githago, gramineele: Cynodon dactylon, Sorghum halepense, Echinochloa crus-galli, Setaria viridis. Pe soluri uscate se instalează speciile: Bromus squarrosus, Setaria viridis, Cirsium arvense, Lathyrus tuberosus, Polygonum lapathifolium, etc.

2. Analiza sistematică – Cercetarea calitativă și cantitativă

Apreciem că au fost determinate și analizate în cadrul subcapitolului “Conspectul florei cormofitelor” un număr de 640 de specii de plante. Dintre acestea, pteridofitele sunt reprezentate prin două specii (de Equisetum), gimnospermele dețin 16 specii, iar angiospermelor le revin 622 specii, din care dicotiledonee- 495 specii și monocotiledonee- 127 specii.

Speciile enumerate sunt cuprinse în 94 familii, din care pteridofitele dețin o singură familie (Equisetaceae), gimnospermele dețin 4 familii, iar angiospermele, restul de 89 familii, din care, dicotiledoneele-71 familii, iar monocotiledineele doar 18 familii.

Ca număr de specii în familie, se detașează compozitele (84 specii), urmate de graminee (60 specii), leguminoase (39 specii), cruciferele (33 specii), rosacee (32 specii), apoi labiatele (26 specii), liliaceele (20 specii), ranunculacee (19 specii), iar cariophylaceele (cu 18 specii). În continuare numărul de specii pe familie scade de la boranginacee (16 specii) pâna la taxacee, ginkgoacee, betulacee, cuscutacee, araliacee, etc. care sunt reprezentate doar printr-o specie.

2.1 Analiza elementelor sau formelor biologice

Din totalul de 640 de specii de plante, un număr de 200 (30,7%) sunt hemicriptofite (specii erbacee perene, cu mugurii și lăstarii de rezistență situați la nivelul solului și, uneori, fiind acoperiți de părțile moarte ale plantelor), iar 170 (26,1%) sunt terofite (plante anuale sau bienale având drept forme de rezistență înseși semințele și sporii, în condițiile în care organele vegetative de degradează). De asemenea, 127 de specii (19,6%) sunt reprezentate de fanerofite (plante lemnoase având mugurii hibernali localizați la distanță față de suprafața solului; arbori – macrofanerofite și arbuști – nanofanerofite), 41 de specii (6,3%) sunt geofite (plante de uscat, cu organe de rezistență situate în sol), hidrofitele (plante de apă, cu organele de rezistență sub nivelul sub nivelul apei, în mal) sunt reprezentate de 16 specii (2,4%) și chamefitele (plante erbacee și arbuști cu muguri de regenerare situați aproape de suprafața solului) sunt reprezentate de 13 specii (2%). În rest, se întâlnesc specii care prezintă tendința de trecere de la o formă biologică la alta, și anume: hemicriptofite- terofite, 38 specii (6%), hemicriptofite- geofite, 18 specii (2,7%), camefite- hemicriptofite, 16 specii (2,4%), geofite- hidrofite, 4 specii (0,6%), terofite- camefite, 2 specii (0,3%) și hemicriptofite- hidrofite, fanerofite- camefite și epifite- fanerofite, cu câte o singură specie (0,15%).

Fig. 1 Analiza bioformelor

2.2 Analiza elementelor fitogeografice

Din cele 640 de specii întâlnite în arealul cercetat, un număr destul de mare, 190 de specii (29,69%) își au originea în Eurasia, iar 80 de specii (12,5%), sunt caracteristice Europei. De asemenea, aparțin Eurasiei continentale, 48 de specii (7,5%), iar Eurasiei centrale, doar 8 specii (1,25%), Europei continentale îi aparțin, în schimb, 25 de specii (3,91%), iar celei centrale 38 (5,94%). Continentul Asia participă cu un număr de 45 specii (7,03%), iar zona mediteraneană, cu 30 (4,69%).

Restul speciilor aparțin zonelor: pontico-mediteraneană- 24 specii (3,75%), circumpolară- 22 specii (3,43%), carpato-balco-caucaziană- 16 specii (2,5%), pontică- 12 specii (1,87%) și din America de Sud- 12 specii (1,87%), atlantico-mediteraneană -10 specii (1,56%), America de Nord – 28 specii (4,37 %), iar Africii, doar 8 specii (1,25%). Manifestând fenomenul de cosmopolitism, în areal s-au semnalat, de asemenea, 52 de specii (8%) bine adaptate la condițiile de mediu ale acestuia.

Ca rezultat al amplasării zonei cercetate, în regiunea influențelor mediteraneene, se constată o oarecare abundență de specii caracteristice acesteia sau zonelor limitrofe, și anume: mediteraneană, ponto-mediteraneană și atlantico-mediteraneană, însumând un număr de 64 de specii. De asemenea, din Asia propriu-zisă, sau cuprinse în cadrul Eurasiei se semnalează numeroase specii, respectiv 45 pentru Asia, 190 pentru Eurasia (cu cotă parte corespunzătoare celor două continente), la care se adaugă încă 8 specii pentru Eurasia centrală și 48 pentru cea continentală.

Africa este reprezentată doar cu 8 specii, de aici, dovada amplasării diferite a arealului cercetat față de continentele luate în calcul.

Fig. 2 Analiza elementelor fitogeografice

2.3 Analiza elementelor ecologice

În ansamblul lor, speciile cercetate în areal sunt adaptate din plin la condițiile de semiariditate ale Câmpiei Bărăganului, astfel un număr de peste 162 de specii (25,31%) sunt cotate ca mezoxerofite, cele xerofite, fiind și ele în număr de 32 specii (5%), iar xero-mezoxerofitele dețin 56 de specii (8,75%). Un număr apreciabil de specii aparțin plantelor mezofite, instalându-se pe soluri reavene până la reavăn-jilave (144 specii- 22,5%), cât și celor mezoxer-mezofite (56 specii- 8,75%) și mezohigrofite (48 specii- 7,5%). Pe solurile mai puțin umede dar care au anumite perioade își pot modifica procentul de umiditate (numite mezoxer-mezohigrofite) s-au întâlnit 21 specii (3,28%), iar pe cel mezofit-mezohigrofite (reavăn-jilave până la jilav-umede), doar 16 specii (2,5%).

Plantele, cu adevărat iubitoare de umiditate crescută și cele care duc viață acvatică sunt reprezentate astfel: cele mezohigrofite- higrofite dețin 12 specii (1,87%), cele higrofite- 28 de specii ( 4,37%), iar ultrahigrofitele sunt reprezentate prin 16 specii (2,5%).

De asemenea, plantele eurifite (cu largă amplitudine față de umiditatea solului) dețin un număr destul de mare – 48 de specii (7,5%), fiind plante, în general cosmopolite, ușor adaptabile la condițiile de mediu mereu variabile.

Fig. 3 Analiza elementelor ecologice

CAP. V. PLANTE CU IMPORTANȚĂ ECONOMICĂ

În componența ecosistemelor agricole, urbane și chiar a celor naturale (forestiere, de stepă, luncă, acvatice și palustre, pietrofite) vegetează un număr considerabil de specii utile (folositoare), care ar putea fi utilizate în calitate de plante: aromatice, comestibile, condimentare, decorative, furajere, homeopatice, medicinale, melifere, antisurpătoare, tinctoriale, tanante, etc.

Aceste plante constituie și astăzi o sursă naturală de neînlocuit care, nici în viitorul apropiat, nu-și va pierde valoarea. Însă și la etapa actuală de dezvoltare omenirea este obligată să acorde o mai mare atenție resurselor naturale, inclusiv celor care intră în componența florei necultivate. Numai o atitudine judicioasă și echilibrată, științific argumentată, ne va da posibilitatea de a folosi aceste resurse vegetale renovabile. A sosit timpul când omul nu are dreptul să se comporte ca un consumator pasiv al produselor florei spontane, ci activ trebuie să se încadreze în procesele de ocrotire și de îmbogățire a resurselor. Este necesar să se manifeste o grijă generală și permanentă în ceea ce privește conservarea biodiversității și restabilirea resurselor vegetale.

Plantele aromatice și condimentare, în cele mai multe cazuri se folosesc în complex, ceea ce duce la o mai bună asimilare a hranei. Sunt folosite ca ingredient la prepararea bucatelor, aromatizarea produselor de panificație, la fel și pentru prepararea unui șir de băuturi răcoritoare.

Plantele se pot folosi atât în stare proaspătă, cât și uscată. Printre ele se numără: Achillea sp., Artemisia vulgaris, Ficaria verna, Geum urbanum, Mentha sp., Sambucus nigra, Sinapis arvense,Carum carvi, Pimpinella anisum, Anethum graveolens, etc.

De la aceste plante se folosesc diferite organe (rădăcini, rizomi, frunze, flori, inflorescențe), toată masa verde sau fructele și semințele. De remarcat că nu toate speciile se folosesc la fel de des, dar ele merită o atenție mai mare, pentru că pot fi destul de folositoare pentru organismul uman.

Dintre plantele cu proprietăți tanante, demnă de amintit este Geum urbanum care conține în frunze un procent de 19% substanțe tanante, dar și Cydonia oblonga, Rubus canescens sau Pyrus communis. Substanțele tanante sunt substanțe cu proprietăți antiinflamatorii, dezinfectante, vasoconstrictoare; au gust astringent și reduc peristaltismul intestinal.

Referitor la plantele tinctoriale, multe dintre ele, se foloseau în trecut pe larg în industria de vopsire a țesăturilor. În momentul de față, datorită dezvoltării intensive a industriei producătoare de coloranți sintetici, coloranții vegetali aproape că au fost eliminați din industria textilă. O însemnătate mare au și coloranții vegetali netoxici folosiți în industria alimentară și în producerea vopselelor folosite în pictură. În calitate de coloranți alimentari sunt apți pentru folosire: Sambucus nigra, Urtica dioica etc. În industria de producere a parfumurilor își găsesc întrebuințare coloranții, care se prepară din plante ca: Anchusa officinalis, Saponaria officinalis- rizomi, etc. În industria farmaceutică pe larg se folosește colorantul extras din frunze de Urtica dioica. Acest colorant este utilizabil și în industria alimentară.

Grupa plantelor alimentare este una din cele mai mari grupe de plante ce se caracterizează printr-o varietate specifică mare și un caracter de folosire variat. Ele au avut o însemnătate mare pentru alimentarea populației în trecut. Multe dintre ele se folosesc și astăzi ca plante leguminoase alimentare necesare în rația zilnică. În cele mai multe cazuri aceste plante sunt legume de o calitate înaltă, îmbogățind sortimentul plantelor folosite în alimentație. Valoarea plantelor leguminoase constă în faptul, că ele conțin diferite substanțe, precum sunt hidrații de carbon, sărurile minerale, un șir de vitamine (cca. 30), uleiurile eterice, substanțele azotoase și pectinice, care sunt atât de necesare organismului și posedînd o aromă și gust plăcut. Schimbul de substanțe din organism se realizează mai bine prin intermediul acestor plante,ele contribuind la efectuarea multiplelor funcții fiziologice. Dintre aceste plante amintim: Spinacia oleracea, Armoracia rusticana, Brassica oleracea, Citrullus lanatus, Cucumis sativum, Triticum aestivum, Zea mays,etc.

În grupa plantelor utilizate pentru pregătirea băuturilor alcoolice, răcoritoare, stimulatoare, nutritive intră specii care conțin diferite substanțe active, cât și cele aromatice. Componența floristică a acestui grup este destul de variată. Pentru pregătirea băuturilor se folosesc diferite organe ale plantelor, care în multe cazuri sunt utilizate separat unele de altele.

Rădăcinile și rizomii se folosesc de la specii precum: Saponaria officinalis, Taraxacum officinale, etc.; frunzele– Fragaria vesca, Potentilla anserina, Sambucus nigra, etc.;florile– Humulus lupulus, Sambucus nigra, etc. Toate aceste plante se folosesc pentru a da băuturilor o aromă și un gust specific, iar unele dintre ele se folosesc la prepararea băuturilor spumoase, spre exemplu Saponaria officinalis.

Plantele furajere vegetează prin păduri, liziere, lunci, pășuni, terenuri degradate, culturi agricole, etc. Prețioase din punct de vedere furajer sunt următoarele plantele: Trifolium arvense, Vicia grandiflora, Beta vulgaris, Brassica rapa, Medicago sativa, Helianthus anuus, Echinochloa crusgalli, Poa bulbosa, Poa pratensis, Setaria sp., Sorghum halepense, etc.

Plantele melifere sunt plantele vizitate de către albinele, care colectează nectar și polen. Dintre plantele frecvent vizitate pot fi enumerate: Agrimonia eupatoria, Centaurea cyanus, Cirsium arvense, Conium maculatum, Daucus carota, Ficaria verna, Linaria vulgaris, Melilotus officinalis, Potentilla anserina, Portulaca oleracea, Prunella vulgaris, Robinia psedoacacia, Sonchus oleraceus, Taraxacum officinale, Carduus sp., Mentha sp., Sinapis sp., Sisymbrium sp., Trifolium sp., Vicia sp., Viola sp., iar printre genurile care sunt bogate în polen se numără: Amaranthus, Artemisia, Chenopodium, Plantago, Verbascum, etc.

Plantele cu un conținut bogat de vitamine, care sunt extrem de utile pentru creșterea, dezvoltarea, înmulțirea și supraviețuirea organismelor, conțin nu numai un complex de vitamine, dar și un șir de substanțe (de exemplu, sărurile necesare) ce îmbunătățesc eficacitatea acțiunii vitaminelor.

Această materie vegetală se clasificată după mai multe criterii; poate să fie împărțită în funcție de conținutul unei vitamine sau a unui complex/ grup de vitamine; spre exemplu, materia vegetală care conține vitamina C; vitamina K; vitamina E sau materia vegetală care conține un complex de vitamine – C și A, C și K, sau C, A, B și K, etc.

Majoritatea plantelor vitaminoase conțin vitamina C, iar dintre specii pot fi amintite: Capsella bursa-pastoris , Chenopodium album, Ficaria verna, Melilotus albus, Polygonum aviculare, Potentilla anserina, Rumex crispus, Taraxacum officinale, Thlaspi arvense, Trifolium repens, Urtica dioica.

Se remarcă faptul că, la un șir de specii ca: Artemisia vulgaris, Daucus carota, Melilotus officinalis, Rumex crispus, Sonchus oleraceus, Taraxacum officinale, etc., spre sfârșitul vegetației, conținutul vitaminei C se mărește treptat , iar la unele specii, precum: Capsella bursa-pastoris, Ficaria verna, Geum urbanum, Potentilla anserina, Thlaspi arvense, Trifolium hybridum, Urtica dioica, etc., conținutul maximal în vitamina C este la începutul perioadei de vegetație, iar spre sfârșitul perioadei de vegetație acest conținut se micșorează vizibil.

Penetrabilitatea membranelor capilarelor vaselor sangvine este reglată de vitamina P care este conținută în fructele de Rosa sp. Rolul vitaminei P pot să-l îndeplinească și flavonoizii, care sunt prezenți în toate speciile. de plante.

Retinolul (vitamina A) este larg răspândit în natură. În țesuturile vegetale el se întâlnește sub formă de provitamina A– pigmentul carotinei, care în organism se transformă în retinol.

Printre speciile care conțin cantități mari de carotinoizi se numără: Daucus carota și Urtica dioica, precum și receptaculele lățite și concrescute ale măceșului.

Vitamina E este conținută de: Amaranthus retroflexus, Melilotus officinalis, Trifolium arvense, Trifolium hybridum, etc.

Vitamina K este prezentă în organele verzi ale plantelor; dintre acestea pot fi numite: Achillea sp.,Thlaspi arvense, Urtica dioica, etc.

Printre plantele deosebit de valoroase sunt plantele medicinale. Circa 45% din numărul total de medicamente, se prepară din plante sau din materie vegetală. Un număr considerabil de plante acumulează în structurile lor vegetative sau reproducătoare o paletă extrem de diversificată de substanțe anabolice sau catabolice cu un real potențial terapeutic. Avându-se în vedere legile generale ale organizării și funcționării sistemelor biologice, s-a statuat că nu există afecțiune umană sau animală care să nu poate fi tratată cu medicamente ce au la bază unul sau mai multe principii active vegetale. La tratarea maladiilor cardiovasculare, gastrointestinale, sistemului nervos și a bolilor de ficat și rinichi, cota preparatelor vegetale este de 80-90%. Avantajul preparatelor vegetale este diversitatea substanțelor biologice active, care sunt conținute în plante și care nu pot fi create artificial. La baza plantelor medicinale, indiferent de originea și poziția lor sistematică, stau principiile active. Acestea au fost studiate intens de către specialiști ce s-au aplecat în cercetările lor asupra structurilor chimice ale acestora. Principiile active se regăsesc în clasele de substanțe ale chimiei organice. Principiile active reprezintă un termen general pentru o substanță activă, substanță medicamentoasă, materie primă chimică, biologică sau minerală, conținută într-o formă farmaceutică, responsabilă de o acțiune terapeutică. Grupul de substanțe active și mai rar o singură substanță activă reprezintă un fitocomplex.

De aici este clară actualitatea studierii bogăției specifice, răspândirii resurselor, posibilităților de colectare și metodelor de reînoire a suprafețelor de plante medicinale.

Dintre plantele cu potențial medicinal amintim: Achillea millefolium, Equisetum arvense, Calendula officinalis, Chelidonium majus, Hedera helix, Symphytum officinale, Lavandula angustifolia, etc.

Plantele ornamentale sunt prezente atât în parcuri, cât și în diferite grădini și sunt reprezentate de numeroase specii, precum: Amaranthus caudatus, Celosia argentea, Portulaca grandiflora, Dianthus sp., Gypsophila acutifolia, Aquilegia vulgaris, Consolida ambigua, Paeonia officinalis, Nigella damascena, Ficaria verna, Dicentra spectabilis, papaver sp., Cheiranthus cheiri, Sempervivum tectorum, Philadelphus coronarius, Hedera helix, etc.

CAP VI. MODALITĂȚI DE APLICARE

A REZULTATELOR CERCETĂRII ÎN PROCESUL DIDACTIC

Motto: „Este imposibil ca elevii să învețe ceva cât timp gândurile lor sunt robite și tulburate de vreo patimă. Întrețineți-i, deci, într-o stare de spirit plăcută, dacă vreți să vă primească învățăturile. Este tot atât de imposibil să imprimi un caracter frumos și armonios într-un suflet care tremură, pe cât de greu este să tragi linii frumoase și drepte pe o hârtie care se mișcă. ”

(John Locke- „Some Thoughts Concerning Education”)

1. Delimitări conceptuale: tehnologie, metodologie, metodă, procedeu, mod de organizare a învățării

Proiectarea și realizarea optimă a activității instructiv– educative depind de felul cum se desfășoară, dimensionează și articulează componentele materiale, procedurale și organizatorice, care imprimă un anumit sens și o anumită eficiență pragmatică formării tineretului.

1.1. Termenul de tehnologie didactică desemnează demersul întreprins de profesorîn vederea aplicării principiilor învățăriiîntr-o situație practică de instruire. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri ( Dumitru I., Ungureanu C. 2005. Pedagogie și elemente de psihologia educației. București: Edit. Cartea Universitară. Pp.226.):

a. în sens restrâns, reprezintă ansamblul mijlocacelor audiovizuale utilizate în practica educativă,

b. în sens larg, reprezintă ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învățământ, al strategiilor de organizare a predării- învățării, puse în aplicare în interacțiunea dintre educator și educat, printr-o strânsă corelare a lor cu obiectivele pedagogice, conținuturile transmise, formele de realizare a instruirii, modalitățile de evaluare.

1.2. Metodologia didactică vizează ansamblul metodelor și procedeelor didactice utilizate în procesul de învățământ, precum și teoria care stă la baza acestuia.

1.3. Metoda didactică. Cuvântul metodă ( termenul de metodă derivă din termenii grecești metha = spre, către; odos = drum, cale) semnifică drumul spre, calea de urmat pentru atingerea unui scop, modul de căutare, de descoperire a adevărului sau „ drum care conduce la cunoașterea realității și la transformarea acesteia pe baza cunoașterii.” (Cerghit I. 2003. Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri, strategii. București: Edit. Aramis. Pp.109. )

Prin metodă de învățământ se înțelege o modalitate comună de acțiune a cadrului didactic și a elevilor în vederea realizării obiectivelor pedagogice. Sub raportul structurării, metoda este un ansamblu organizat de operații și procedee.

În anumite situații, o metodă poate deveni procedeu în cadrul altei metode (ex. problematizarea poate fi inclusă într-o demonstrație).

Metodele de învățământ sunt un element de bază al strategiilor didactice, în strânsă relație cu mijloacele de învățământ și cu modalitățile de grupare a elevilor. De aceea, opțiunea pentru o anumită strategie didactică condiționează utilizarea unor metode de învățământ specifice.

Totodată, metodele de învățământ fac parte din condițiile externe ale învățării, care determină eficiența acesteia. De aici decurge importanța alegerii judicioase a metodelor corespunzătoare fiecărei activități didactice.

Ioan Cerghit consideră că metoda este „o cale eficientă de organizare și conducere a învățării, un mod comun de a proceda care reunește într-un tot familiar eforturile profesorului și ale elevului.” (Cerghit I. 1980. Metode de învățământ. București: Edit. Didactică și Pedagogică. Pp.109)

Numeroși specialiști atrag atenția asupra faptului că metodele folosesc mai multor scopuri: de cunoaștere (stăpânirea normelor și metodelor de gândire), de instruire (asimilarea unor cunoștințe, priceperi și operații de lucru), formative (de formare și perfecționare a trăsăturilor de personalitate).

Astfel se conturează funcțiile metodelor: cognitivă, formativ-educativă, instrumentală, normativă.

1.4. Procedeul didactic este o tehnică mai limitată de acțiune, un detaliu sau o componentă a metodei. Între metodă și procedeu există stânse interacțiuni. De exemplu demonstrația poate fi un procedeu în cadrul metodei explicației; în alt context, explicația poate fi doar un procedeu în cadrul altei metode (exercițiul, demonstrație, etc.).

2. Tendințe în metodologia didactică

Societatea prezentului, dar mai ales a viitorului se circumscrie unui timp al informației, al complexității. De aceea, investiția în inteligența, creativitatea și capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor va fi extrem de rentabilă în viitor. Spiritul contemporan trebuie să facă față unor mari sfidări: explozia informațională, stresul, accelerarea ritmului vieții, creșterea gradului de incertitudine. Aceste argumente duc la o nouă ecologie educativă, care presupune dezvoltarea unei gândiri de tip holistic, a unor competențe de procesare informațională, dezvoltarea memoriei. Rolul învățătorului în procesul de modelare a omului este, poate, cel mai important; punându-și elevii în situații variate de instruire, el transformă școala „ într-un templu și un laborator” (Mircea Eliade).

Învățarea activă înseamnă, conform dicționarului, procesul de învățare calibrat pe interesele, nivelul de înțelegere, nivelul de dezvoltare al participanților la proces. În cadrul învățării active, se pun bazele unor comportamente:

comportamente ce denotă participarea (elevul este activ, răspunde la întrebări, ia parte la activități),

gândirea creativă (elevul are propriile sugestii, propune noi interpretări)

învățarea aplicativă (elevul devine capabil să aplice o strategie de învățare într-o anumită instanță de învățare)

construirea cunoștințelor (în loc să fie pasiv, elevul îndeplinește sarcini care îl vor conduce la înțelegere).

Strategia didactică reprezintă o schemă procedurală care vizează eficientizarea demersurilor didactice.

Profesorii și elevii pot și trebuie șă stăpânească mai multe modalități de abordare a învățării. Existența unui număr mare de strategii de instruire, aplicate sau aplicabile în experiența educațională, a impus cerința de a le ordona, de a le tipologiza, după un ansamblu de criterii.

Noile orientări în metodologia didactică sunt expresia evoluției teoriilor și practicii în educație, ce reflectă evoluția din societate. Azi, în societatea cunoașterii și comunicării, competențele de comunicare și de relaționare, de gândire critică și capacitatea de decizie sunt cele mai solicitate. De aceea ele trebuie formate încă din școală cu ajutorul unor metode adecvate.

S.Panțuru (Panțuru S. 2002. Elemente de teoria și metodologia instruirii. Brașov: Edit. Universității Transilvania. Pp.172- 173) analizează principalele tendințe în metodologia didactică:

Îmbogățirea și diversificarea metodologiei didactice;

Creșterea ponderii și calității metodelor cu un grad sporit de activizare a elevilor, a metodelor activ-participative, care să pună mai bine în valoare potențialul intelectual, de inițiativă și creativitate a elevilor, să solicite structurile cognitiv- operatorii și energizant- reglatorii ale personalității;

Amplificarea caracterului formativ al metodelor;

Extinderea utilizării unor combinații și ansambluri metodologice, evitându-se dominanța metodologică și promovându-se alternarea și complementaritatea metodologică;

Instrumentalizarea optimă și eficientă a metodologiei prin încorporarea unor mijloace de învățământ noi;

Folosirea pe scară mai largă a metodelor care solicită componenetele relaționale ale activității didactice și formează disponibilitățile de comunicare și cooperare, învățare și formare prin participare alături și împreună cu alții (profesor-elevi, elevi-elevi);

Folosirea în concepții și paradigme noi a metodelor activ-participative în „câmpul” învățării prin cooperare (strategia învățării prin cooperare și dezvoltarea gândirii critice);

Reevaluarea și revitalizarea metodelor „tradiționale”;

„Pragmatizarea” metodologiei didactice, în sesul deschiderii caracterului său practic-aplicativ și, prin aceasta, a eficienței sale.

3. Sistemul metodelor de învățământ

Metodele de învățământ pot fi clasificate după mai multe criterii.

– după criteriul istoric: metode vechi (tradiționale sau clasice) și metode noi (moderne)

– după gradul de generalitate: metode generale și metode speciale

– după organizarea muncii: metode de muncă individuală, de echipă și în grup

– după funcția fundamentală îndeplinită: metode de transmitere și asimilare a cunoștințelor, de formare a priceperilor și deprinderilor, de consolidare, de aplicare, etc.

– după modul de determinare a activității mentale, întâlnim metode algoritmice, semialgoritmice și nealgoritmice.

În cele ce urmează ne vom opri asupra unei clasificări realizate de I.Cerghit ce are la bază criteriul izvorul cunoașterii sau sursa generatoare a învățării școlare.

3.1. Metode de comunicare

3.1.1. Metode de comunicare orală

3.1.1.1 Metode expozitive (povestirea, descrierea, explicația, prelegerea clasică, prelegerea cu oponent, prelegerea tip dezbatere, instructajul, conferințe)

Metodele expozitive denumite de P.I.Galperin metodele „trasferului dintr-un cap în altul” pot fi analizate prin prisma avantajelor și dezavantajelor lor.

Ca avantaje , I. Cerghit, subliniază următoarele:

reprezintă modalități de transmitere ordonată, sistematică și continuă a unui sistem de cunoștințe;

– sunt căi simple și funcționale, directe și rapide, economice și foarte eficace de predare;

– în expunerea profesorului, elevii pot găsi un model coerent de gândire științifică și de vorbire;

– sunt caracterizate prin mare flexibilitate;

– conferă profesorului spontanietate și putere de adaptare la specificul temei, la nivelul intelectual al elevilor, la disponibilitățile de timp și condițiile didactico-materiale.

Ca dezavantaje:

– oferă cunoștințe „de-a gata elaboarate”, impuse în mod autoritar, obligându-i pe ascultători să accepte cele afirmate ca adevăruri de la sine înțelese;

– se menține riscul de a genera pasivism la elevi;

– fluxul unidirecțional de comunicare, cu slabe posibilități de interacțiune profesor-elev, de diferențiere și de individualizare a predării și de asigurare a feed-back-ului optim;

– cunoștințele expuse oral se rețin parțial și se uită ușor;

– notițele luate de elevi sunt fragmentare și uneori inexacte;

– provoacă scăderea rapidă a atenției.

Pentru a contracara unele din limitele acestor metode, autorul propune și modalități de optimizare cum ar fi:

– combinarea cu metode active cum ar fi expunerea cu oponent, prelegerea-discuție, conferința-dezbatere, etc;

– utilizarea unor procedee care să solicite operațiile găndirii;

– stabilirea unui contact viu cu auditoriul;

– utilizarea unor dinamizatori ai expunerii (mijloacele audio-vizuale);

– schițarea pe tablă a planului expunerii.

Printre metodele repezentative ale acestei categorii există:

a) Explicația (în sens etimologic, a explica = a face să fie mai ușor de înțeles, a lămuri) – este metoda didactică ce urmărește să dezvăluie, să clarifice și să asigure înțelegerea semnificațiilor, cauzelor relațiilor, principiilor, legilor, ipotezelor, teoriilor esențiale, care definesc obiectele, fenomenele, procesele studiate.

Este una dintre metodele/ procedeele clasice indispensabile predării oricărei discipline. Prin modul în care se desfășoară, explicația poate reprezenta un model de argumentare pentru elevi.

b) Prelegerea (în sens etimologic , cuvântul prelegere derivă din termenii latinești: prae= în fața cuiva (a unui auditoriu); legere= acțiunea de citire) se realizează la nivelul unor colectivității organizate sub forma unui auditoriu omogen din perspectiva pregătirii și a motivației învățării.

Prelegerea, folosește ca procedee didactice descrierea și explicația, îmbinate cu diferite modalități demonstrativ-intuitive, logico-matematice specifice predării unei discipline. De regulă, prelegerea ia forma unei înlănțuiri logice de raționamente, prin intermediul căreia profesorul comunică o unitate informațională nouă, sau puțin cunoscută din programa școlară unui auditoriu. Având în vedere exigențele legate de pregătirea auditoriului, înțelegerea și necesitatea, concentrării atenției pe o durată mai mare (2 ore, de regulă), prelegerea se recomandă a fi utilizată pentru un auditoriu adult, studenți sau elevi în ultimele clase de liceu.

3.1.1.2 Metode interogative (conversația, discuția colectivă, problematizarea, învățarea prin descoperire, metodele de dezvoltare și stimulare a creativității).

Metodele interogative compensează, în parte, limitele metodelor expozitive, prin faptul că ele activează auditoriul, transformându-l în partener de dialog.

a) Una dintre metodele reprezentative ale acestei categorii, care se bucură de un mare interes și utilizare în didactica actuală este metoda conversației (cuvântul conversație provine din termenul latinesc conversatio, compus din con= cum, cu; versus= întoarcere, ceea ce sugerează acțiunea de întoarcere, de examinare a unei probleme sub toate aspectele ei). Problema importantă în conversație o reprezintă formularea întrebărilor, structurarea întrebărilor și a răspunsurilor. Funcțiile pe care le îndeplinește această metodă justifică interesul de care se bucură:

funcția euristică, de descoperire a unor adevăruri (de asimilare a unor noi cunoștințe) și în același timp formativă (conversația de tip euristic);

funcția de clarificare, de sintetizare și de aprofundare a cunoștințelor, cu care elevii au avut în prealabil un anumit contact cognitiv (conversația de aprofundare);

funcția de consolidare și sistematizare a cunoștințelor, de întărire a convingerilor științifice (conversația de consolidare);

funcția de verificare sau de control (de examinare și evaluare) a performanțelor învățării (conversația de verificare).

Conversației, ca metodă de comunicare orală, i s-a acordat o atenție deosebită de către toți marii pedagogi, din antichitate și până în zilele noastre, datorită valențelor activ-participative, euristice și formative în cadrul procesului de predare-învățare.

Prin conversație se stabilește o relație și o comunicare intimă și eficientă între inteligența profesorului și cea a elevului, permițând o activitate intelectuală și profesională elevată care asigură atât progresul învățării, cât și satisfacția procesului de predare-învățare.

Conversația îi ajută pe elevi să se exprime, să gândească și să răspundă, să reproducă și să folosească cunoștințele asimilate.

În practica pedagogică se întâlnesc următoarele tipuri de conversații:

Conversația catehetică ( gr. „katekismos”= învățătură) – are la bază învățarea mecanică, „pe de rost”, specifică elevului mediu și perioadei „magister dixit” (profesorul a spus).

Conversația euristică ( gr. „evrika”= am descoperit) – este o formă de conversație bazată pe învățarea conștientă, folosindu-se dialogul profesor-elev. O mare importanță o dețin întrebările atent puse, tocmai pentru a-i invita pe elevi să reflecteze, să argumenteze, să descopere. Este mult mai eficientă deoarece elevii realizează un efort de gândire cu efecte formative majore, dezvoltându-se gândirea convergentă și divergentă materializată în explicații, aplicații, analize, sinteze, interpretări, etc. Acest tip de conversație mai este cunoscut și sub denumirea de „maieutică”, încă de pe vremea filosofului grec Socrates (469 – 399 î.Hr).

b) Problematizarea, predarea prin rezolvare de probleme, este o metodă de comunicare orală conversativă, care urmărește realizarea obiectivelor propuse prin formularea, lansarea și rezolvarea unor situații-problemă. Altfel spus, metoda constă în crearea unor dificultăți practice și/ sau teoretice, a căror rezolvare presupune o activitate proprie de cercetare efectuată de către elevi, dezvoltându-le acestora gândirea independentă.

De menționat că noțiunea de „situație-problemă” trebuie înțeleasă ca un concept pedagogic distinct de conceptul de „problemă”.

Astfel, conceptul de „situație-problemă” desemnează o situație contradictorie, conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realități incompatibile între ele, pe de o parte experiența trecută, iar pe de altă parte elementul de noutate, de surpriză, necunoscutul cu care este confruntat elevul.

Conceptul didactic de problemă, reprezintă o sarcină didactică rezolvabilă prin aplicarea unor cunoștințe dobândite anterior.

Prin urmare, rezolvarea unei situații-problemă solicită la căutare și descoperire, la găsirea unor soluții noi, la găsirea unor relații aparent absente între vechi și nou, între experiența trecută și necunoscut. Problematizarea presupune, pe lângă înțelegerea noțiunii de situație – problemă și definirea noțiunilor de predare problematizată și învățare problematizată.

Predarea problematizată constă în crearea situațiilor-problemă, este realizată de cadrul didactic care asigură, prin proiectare didactică, organizarea situațiilor problematice, formularea acestora prin obiective concrete și specifice și ajută elevii în sesizarea și conștientizarea „conflictului”.

Învățarea problematizată – vizează activitatea elevilor, coordonată de profesor prin predarea problematizată și asigură rezolvarea situației problemă prin valorificarea creativității proprii, a gândirii divergente.

Valoarea formativă a metodei este indiscutabilă, deoarece:

– se dezvoltă și fortifică structurile cognitive ale gândirii elevului;

– se stimulează spiritul de explorare, „curiozitatea” elevului;

– se formează un stil de muncă personal al elevului;

– se dobândesc încredere, autonomie funcțională și cutezanță în depășirea unor conflicte intelectuale;

– se dezvoltă creativitatea.

c) Brainstorming, asaltul de idei, cascada ideilor (etimologie: „ brain”= creier, „ storm”= furtună, plus desinența „ing”, ceea ce înseamnă„ FURTUNĂ ÎN CREIER” (furtună în creiere), adică efervescență, aflux de idei; )- presupune strângerea unui număr cât mai mare de idei, dezvoltarea de noi idei ce rezultă din discuțiile purtate între mai mulți participanți, în cadrul căreia fiecare vine cu o mulțime de sugestii, dar cu amânarea evaluării pentru o etapă ulterioară, de unde și numele de metoda evaluării amânate.

Avantaje:

– lărgirea viziunii asupra temei;

– stimularea creativității, originalității, a spontaneității;

– obținerea unei cantități mari de idei, rapid și care generează calitate;

– participarea activă și contagiunea ideilor;

– exprimarea personalității;

– analizarea și luarea deciziilor în alegerea soluțiilor optime;

– dezvoltarea relațiilor interpersonale prin observarea calităților altor

persoane;

– exprimarea liberă a opiniilor și a informațiilor;

– formularea ideilor proprii, eliberate de prejudecăți;

– studiul într-o manieră deschisă, plăcută, atractivă;

-motivare pentru activitate.

d) Învățarea prin descoperire – este tot o modalitate de lucru grație căreia elevii sunt puși în situația de a redescoperi adevărul prin refacerea drumului, elaborării cunoștințelor prin activitate proprie, independentă sau semindependentă. Este o metodă de factură euristică, care face trecerea de la învățarea reproductivă (sau de întreținere) la învățarea creativă (sau de dezvoltare).

Premisa de la care se pleacă în învățarea prin redescoperire constă în delimitarea a ceea ce este util și oportun să se de-a elevului „de-a gata” și ce este necesar să decopere el însuși, prin propriile căutări, independent sau cu o minimă îndrumare a cadrului didactic. Prin urmare, activitatea de descoperire se poate realiza prin descoperire independentă – când elevul este „actorul” principal, iar profesorul supraveghează discret acest proces și prin descoperire dirijată – când profesorul conduce activitatea de redescoperire a elevului prin sugestii, întrebări, etc.

Tipuri de descoperiri, după baza de raționament:

1. descoperiri inductive: pornind de la particular, concret (de exemplu: organisme, procese), prin analiză, comparare, analogie, sinteză, abstractizare să se descopere generalul, esențialul (de exemplu: caractere generale, legi)

2. descoperiri deductive: pornind de la general și esențial să se descopere valabilitatea prin observarea, analiza, compararea, cercetarea unor cazuri particulare, concrete

3. descoperiri analogice, transductive: se bazează pe asemănările existente între sisteme, elemente ale acestora, între procese; reprezintă predarea comparativă.

e) O altă metodă din această categorie mult utilizată azi este metoda discuțiilor și dezbaterilor. Discuția, arată I. Cerghit, are „semnificația unui schimb reciproc și organizat de informații și de idei, de impresii și păreri, de critici și de propuneri în jurul unei teme sau chestiuni determinate.” Dezbaterea este o discuție mai largă și mai amănunțită a unor probleme, adeseori controversate și rămase deschise, urmărindu-se influențarea convingerilor, atitudinilor și conduitei participanților.

Ca avantaje, pot fi numite următoarele (Cerghit I. 1980. Metode de învățământ. București: Edit. Didactică și Pedagogică. Pp.70):

– sunt o formă socializată de învățare;

– intensifică intercomunicarea reală și relațiile din cadrul grupului;

– formează deprinderi de cooperare;

– participarea activă a individului la viața clasei (grupului);

– caracter operațional, spontaneitate.

Printre dezavantajele metodelor se numără:

– ritmul asimilării informației este redus;

– poate avea efect inhibitor asupra unor membrii ai grupului;

– subiectivitatea participanților;

– tendința unor participanți de a-și impune propria părere.

În conducerea discuțiilor este importantă abilitatea profesorului de a interveni discret atunci când unele persoane tind să domine și să încurajeze contribuția a cât mai mulți participanți; de asemenea, respectarea structurii unei discuții/ dezbateri contribuie la buna ei desfășurare:

a. introducerea în dezbatere (formularea problemei de către conducătorul discuției);

b. dezbaterea propriu-zisă (luările de cuvânt ale participanților);

c. sintetizarea rezultatelor (sistematizarea concluziilor și a argumentelor la care s-a ajuns, însoțite de aprecieri).

3.1.2. Metode de comunicare scrisă (lectura, studiul cu manualul sau cu alte surse bibliografice)

Metodele de comunicare scrisă uzează de limbajul scris și au avantajul că îl obișnuiesc pe elev cu studiul/ munca independentă, pregătindu-l pentru autoinstruire și autoformare.

Lectura este metoda principală de comunicare scrisă. Ca tehnică fundamentală de muncă intelectuală, lectura îndeplinelte următoarele funcții:

– de culturalizare;

– de învățare propriu-zisă (de instruire și autoinstruire);

– de informare;

– de documentare.

3.1.3. Metode de comunicare oral-vizuală (instruirea realizată prin radio, TV, etc.)

Metodele de comunicare oral-vizuală au avantajul că solicită simultan mai mulți analizatori, ceea crește perfomanța reținerii informațiilor.

Metodele de predare-învățare oral-vizuale implică utilizarea unor mijloace de învățământ adecvate. De regulă, aceste metode sunt complementare metodelor de comunicare orală sau scrisă și se bazează pe transmiterea de informații prin radio, TV și prin Internet.

Aceste informații audio-video vor completa eficient și pragmatic cunoștințele dobândite prin metodele de comunicare orală sau scrisă.

3.2. Metode de explorare a realității

Extinzând conținutul definiției („a explora” = ”a cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice”, conform DEX) la procesul de învățământ, prin metodele de explorare se înțelege ansamblul activităților desfășurate în vederea cercetării, studierii, urmăririi unor obiecte și fenomene de către elevi, sub îndrumarea cadrului didactic, în scopul sesizării, descifrării și înțelegerii unor noi aspecte ale realității și îmbogățirea cunoștințelor despre aceste realități.

3.2.1. Metode de explorare directă (observarea independentă, experimentul, studiul de caz, etc.)

3.2.1.1. Observarea independentă (etimologia cuvântului: în latină servare ob- a avea înaintea ochilor, a avea ochii pe…, a cerceta) reprezintă una din căile specifice de predare- învățare a biologiei, cu o valoare deosebită în explorarea și descoperirea de către elevi a lumii vii.

Prin această metodă elevii percep activ și selectiv sistemele biologice prin activitate independentă. Metoda, verigă esențială în cunoașterea prin acțiune a lumii vii, se află în strânsă corelație cu alte metode, pe prim plan cu experimentul de laborator, care nu poate fi aplicat decât folosind observarea independentă ce devine, astfel, procedeu al experimentului.

Observarea organismelor, a procedeelor și fenomenelor biologice reprezintă deseori premise ale punerii de probleme și ale rezolvării acestora de către elevi.

3.2.1.2. Experimentul de laborator se caracterizează prin efectuarea de către elevi, în mod independent, în laboratorul de biologie, a unor activități de cunoaștere nemijlocită a sistemelor biologice prin aplicarea unor experiențe de fiziologie vegetală și animală, analiză, comparare și cercetare macroscopică, lucrări de microscopie, disecții, sub conducerea profesorului. Experimentul de laborator pune elevii în situația de a provoca și reproduce fenomene și procese biologice pe cale experimentală, determină formarea unor deprinderi de lucru cu aparatură specifică științelor biologice, asigură descoperirea, aprofundarea și verificarea cunoștințelor biologice de către elevi, dezvoltă spiritul de investigație și observație, gândirea flexibilă și originală.

Experimentul este definit și ca procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează .

Din punct de vedere didactic, experimentul poate fi și trebuie folosit pentru dezvoltarea spiritului de investigare, a curiozității științifice și implică următoarele etape :

– motivarea psihopedagogică a elevului;

– argumentarea importanței experimentului pentru activitatea didactică;

– prezentarea ipotezelor de lucru;

– reactualizarea cunoștințelor necesare desfășurării experimentului;

– desfășurarea experimentului;

– observarea și consemnarea principalelor fenomene ce apar pe parcurs;

– prelucrarea rezultatelor și elaborarea concluziilor preliminare;

– definitivarea concluziilor în sens științific și pedagogic, raportarea lor la ipoteze și validarea (sau invalidarea) acestora.

De menționat că activitatea experimentală poate avea caracter:

– de cercetare – pentru familiarizarea elevilor cu demersul investigației știintifice;

– aplicativ – verificarea unor idei teoretice, etc;

– demonstrativ – de ilustrare, de susținere a unei explicații;

– de formare a unor deprinderi psiho-motorii- pentru dezvoltarea abilităților de mânuire a unor aparate sau instrumente de laborator.

3.2.2. Metode de explorare indirectă (demonstrația cu ajutorul obiectelor reale, demonstrarea cu ajutorul imaginilor, demonstrația grafică, modelarea.)

3.2.2.1. Demonstrația – constă în cunoașterea adevărurilor prin prezentarea, descrierea, observarea obiectelor, fenomenelor și proceselor studiate (a demonstra= a arăta în mod convingător, prin argumente, prin raționamente logice sau prin exemple concrete, adevărul sau neadevărul unei afirmații, al unui fapt, etc.; a proba, a dovedi ).

3.2.2.2. Modelarea didactică asigură cercetarea originalului prin analogie, cu ajutorul metodelor și constă în reprezentarea materială, ideală, logică și matematică a unor sisteme sau trăsături ale sistemelor biologice, urmărind surprinderea esențialului acestora. Piaget arată că învățarea constă în procese operatorii care urmăresc transformarea realității în acțiuni sau în gândire, determinând asimilarea proceselor, fenomenelor, obiectelor în sisteme de operații

Modelul este un sistem obiectual, figurativ sau simbolic, elaborat, în scopul de a înlocui originalul-care de obicei este mai complex- și care, pe baza analogiei cu originalul, servește drept mijloc de a studia indirect proprietățile sau transformările originalului. Utilizând un model, cunoașterea devine mai ușoară, mai rapidă și mai temeinică. Utilizând modelarea, elevii se familiarizează cu raționamentul analogic și li se stimulează cunoașterea euristică.

3.3. Metode de acțiune

Metodele de acțiune sau metodele practice pot fi încadrate în două mari categorii:

3.3.1.Metode de acțiune reală (exerciții practice, lucrări practice, elaborarea de proiecte, etc.)

3.3.1.1 Exercițiul – reprezintă o metodă de acțiune reală care presupune o acțiune conștientă și repetată în vederea dobândirii unei îndemânări sau aptitudini.

Exercițiul presupune, deci, o succesiune de acțiuni/ activități care se reiau relativ identic și care se finalizează prin formarea unor componente automatizate ale comportamentului elevilor. Pe lângă formarea și consolidarea unor deprinderi, prin exercițiu se pot realiza și alte sarcini didactice cum ar fi: adâncirea înțelegerii unor concepte, reguli, principii și teorii învățate, dezvoltarea operațiilor mintale, producerea unor stări afective pozitive, generate de satisfacția reușitei etc.

3.3.1.2. Lucrările practice – ca procedee ale metodei de acțiune reală valorifică resursele dezvoltate prin exercițiu și algoritmizare, integrându-le la nivelul unor activități de instruire cu obiective specifice de ordin productiv.

3.3.1.3. Elaborarea de proiecte – este o metodă de predare-învățare de acțiune reală, o modalitate de autoinstruire/ instruire grație căreia elevii efectuează o cercetare orientată spre anumite obiective practice și finalizată printr-un obiect, aparat, un album, o lucrare științifică, etc.

Specific acestei metode este faptul că ea reprezintă o cale de învățare bazată pe anticiparea mentală a unei acțiuni și executarea ei, independent sau în echipă. Deci la realizarea unui proiect se îmbină munca teoretică, de investigare științifică, cu acțiunea practică a elevului.

3.3.1.4. Metoda studiului de caz. Acestă metodă (lat. casus = a cădea, cădere, accident) s- născut, așa cum arată I. Cerghit, din necesitatea găsirii unor căi de apropiere a instruirii de modelul vieții, al activității practice, sociale sau productive. Spre deosebire de alte metode tradiționale care oferă “cazuri fictive”, imginate de profesor, sugerate în manuale, metoda studiului de caz, mijlocește o confruntare directă cu o situațiea autentică din viață. Asemenea “cazuri de viață”, cazuri-problemă luate ca exemple tipice, reprezentative și semnificative pentru anumite stări de lucruri sunt supuse unei analize atente, sub toate aspectele, până ce elevii vor ajunge la înțelegerea complexă a problemei date și la soluționarea ei prin adoptarea unor decizii optime.

Efectele formative ale studiului de caz se concretizeză în:

– deprinderea de a argumenta soluțiile sau deciziile adoptate;

– capacitatea de a trasfera cunoștințe, teorii, deprinderi;

-capacitatea de anticipare și de a lua decizii în situații excepționale;

– intensifică relțiile intercolegiale între participanți;

– cultivă spiritul de responsbilitate și accentuează maturizarea social-morală a elevilor.

3.3.2. Metode de acțiune simulată (jocul didactic, jocul de simulare, învățarea pe simulatoare)

Metodele de acțiune simulată reprezintă modalități de predare- învățare prin intermediul unor mijloace similare (analoage) celor reale, originale realizate la o scară redusă.

3.3.2.1. Jocul didactic- este metoda prin care informațiile, cunoștințele, deprinderile se însușesc prin simulare într-un joc. În acest caz, jocul este folosit ca pretext pentru a face învățarea mai antrenantă, mai plăcută și este utilizat mai mult în sfera învățământului preșcolar și primar, mai puțin în învățământul liceal.

3.3.2.2. Jocul de simulare (sau simularea) este o modalitate activă de predare-învățare, prin care se pot simula acțiuni și fenomene reale, ce se produc în natură și care intră în obiectivele pedagogice ale unei discipline de învățământ. Se pretează mai ales pentru formarea comportamentului socio-moral- prin jocul de rol, cu caracter general sau specific (de exemplu: joc de simulare didactică; joc de negociere; etc).

Din aceeași categorie a metodelor de acțiune simulată face parte și învățarea pe simulatoare. Simulatorul nu este altceva decât un „obiect”, un sistem tehnic construit prin analogie cu cel original, existând o corespondență biunivocă între componentele lor structurale și funcționale. Simularea se poate realiza și prin folosirea mijloacelor informatice (simularea pe calculator).

3.4. Instruirea asistată de calculator

Calculatorul, considerată de Alvin Toffler cea mai mare schimbare în sistemul de cunoaștere, de la inventarea tiparului, este o prezență din ce în ce mai puternică în școli.

El aduce schimbări în:

– organizarea învățării

– conducerea învățământului

– cercetarea pedagogică

Computerul în general și instruirea asistată de calculator în special, reunește toate proprietățile materialelor didactice „clasice” (radio, televizor, planșe, reviste, filme etc) ceea ce îl face un instrument indispensabil pentru școala din zilele noastre.

C.Cucoș realizează o listă a funcționalității calculatorului în școală:

– calculatorul este un mijloc de înregistrare a unor expresii, precum tabla și foaia de hârtie, ce conțin linii, forme, culori;

– computerul este un mijloc de construcție și de modelizare, devenind un adevărat laboartor de investigație;

– calculatoruldevine un excelent mijloc de experimentare în mediul școlar;

– calculatorul integrat într-o rețea are rolul de mijloc de comunicare și de exteriorizare în mediul școlar;

– calculatorul joacă rolul de dispozitiv de programare, cu ajutorul lui fiind posibile planificarea diferitelor secvențe cu caracter operațional.

Desigur că acestea sunt numai funcțiile cele mai comune care fac din calculator unul din instrumentele necesare pentru buna desfășurare a întregii activități școlare, de la proiectare până la evaluare, de la monitorizarea învățării elevului până la menținerea legăturilor cu părinții, de la motivarea și stârnirea interesului elevilor și profesorilor la autoformare și aotudezvoltare.

Noile tehnologii ale comunicării au stârnit așa cum era de așteptat, atât entuziasmul unora care cred în puterea miraculoasă a computerului, cât și scepticismul altora care văd computerele ca fiind periculoase.

Printre dezavantajele utilizării TIC cele mai frecvent menționate chiar de către profesori ar fi:

transformarea elevilor în roboți (utilizând internetul vor uita cum arată o carte);

mulți elevi știu mult mai multe despre computere decât ar putea să-i învețe un profesor;

computerele sunt periculoase (afectează atît sănătatea fizică cât și psihică – tinerii devin antisociali);

este dificil de cultivat creativitatea cu ajutorul computerelor;

este favorizată cultura „copy-paste” și o atitudine relaxată față de munca intelectuală;

creează inegalități între elevi prin accesul diferit la computere.

Așa cum se poate observa dezavantjele prezentate mai sus sunt în mare măsură temeri și mituri legate de noile tehnologii. Unele din aceste temeri sunt reacții firești în fața unor lucruri noi, sau reacții legate de (im)posibilitatea de adaptare la noile cerințe.

Soluția cea mai potrivită este formarea unor competențe (cunoștințe, deprinderi și atitudini) necesare pentru acestă nouă cultură a cunoașterii și comunicării ce are avantaje demne de luat în considerare (menționate mai sus). Nu în ultimul rând, TIC, contribuie la personalizarea și definirea propriei ființe: „Computerul devine un fel de fereastră care permite universalizarea și mondializarea individualității noastre” (Cucoș C. 2006. Informatizarea în educație. Iași: Edit. Polirom. Pp. 69-70).

4. Importanța cunoașterii resurselor naturale pentru procesul instructiv-educativ

În vederea realizării procesului instructiv-educativ la un nivel superior, se cere ca, în afara activităților susținute în clasă (prilej cu care elevii primesc un bogat volum de cunoștințe teoretice, cu fundament știintific, sau practice, prin efectuarea de experimente care asigură front deschis participării efective a elevilor), să se desfășoare și activități nonformale (în afara clasei), în scopul observării pe viu a mediului natural, apropiat zonei în care este amplasată școala, cât și al colectării unui bogat material biologic pentru îmbogățirea bazei didactico-materiale a școlii.

De asemenea, prin desfășurarea unor deplasări în natură, în zona din împrejurimile școlii, elevii își pot aprofunda unele cunoștințe, însușite în orele de curs, asupra vegetației din zona de câmpie sau pădure, din zona nisipoasă sau argiloasă, din terenurile mai joase, intens mocirlite sau din apele care străbat regiunea, etc.

Pentru formarea sentimentelor de dragoste față de bogățiile țării, respectiv, pentru trezirea interesului pentru munca din agricultură, de un real folos sunt vizitele și excursiile didactice efectuate pe terenurile de cultură ale unităților economice din regiune, elevii observând pe viu multe specii de buruieni care, necombătute la timp, prin plivit manual sau chimic (ierbicidare), cât și prin prașilă mecanică, pot determina diminuarea substanțială a recoltei.

5. Modalități de cunoaștere a resurselor naturale în cadrul activităților de biologie

Excursie didactică

Una dintre modalitățile de cercetare a resurselor naturale din zona limitrofă școlii și de realizare a caracterului practic-aplicativ al predării biologiei, este excursia didactică. Aceasta se poate organiza în mai multe variante (cu o parte din colectivul clasei, cu întreg colectivul sau chiar cu mai multe clase- la nivelul cercurilor de biologie, etc.), de fiecare dată fiind necesară stabilirea unei anumite tematici, care la rândul său implică unele cerințe:

1) Să fie în concordanță cu particularitățile de vârstă ale elevilor;

2) Să corespundă intereselor și preocupărilor elevilor;

3) Să îmbine armonios activitatea teoretică cu cea practică și ulterior, cu cercetarea științifică;

4) Să ajute la îmbogățirea bazei didactico-materiale a școlii prin colectarea, conservarea și depozitarea materialului biologic în bune condiții;

5) Să cuprindă o problematică legată de specificul zonei în care se află școala;

6) Să se efectueze pe etape, astfel încât să fie cuprinsă întreaga tematică propusă, dar fără să devină obositoare pentru elevi (prin suprasolicitarea fizică sau intelectuală), ceea ce ar determina diminuarea interesului elevilor și, implicit, ar scădea eficiența deplasării în teren.

Astfel, pentru realizarea în condiții optime a unei activități didactice de observare, de cercetare a materialului biologic din zonă, și pentru a avea o eficiență sporită, se întocmește, din timp, un plan al excursiei, se împart elevii pe grupe (fiecare grupă având o anumită sarcină de lucru) și se stabilesc responsabilii grupelor (dintre elevii cei mai constiincioși și care dau dovadă de autoritate, pentru a fi în măsură să supravegheze și să îndrume elevii din cadrul grupei respective).

Pentru o oarecare edificare, în ceea ce privește modalitățile de organizare și efectuare a excursiilor didactice, dau mai jos câteva exemple de planuri de excursie:

Excursia efectuată cu elevii întregii clase

-se efectuează cu scopul fixării și aprofundării cunoștințelor însușite în cadrul unui capitol, după parcurgerea lecțiilor dintr-o unitate de învățare sau la sfârșit de an școlar;

– tematica generală poate fi: ” Cercetarea speciilor de plante din Pădurea Manasia-Bentu-Speteni, studierea procesului de adaptare”.

Elevii sunt împărțiți pe grupe, fiecare grupă urmărind o anumită tematica extrasă din tematica generală a activității didactice respective, și anume:

-Grupa 1- urmărește diversificarea plantelor (ierboase sau lemnoase, înalte sau scunde, cu sau fără flori, cu diverse fructe și semințe, din margini sau rariști de pădure, din poienițe sau tufișuri, din locuri mlăștinoase sau din apă).

-Grupa 2- constată procesul de adaptare la condițiile de mediu a plantelor ierboase sau lemnoase, proces reflectat în aspectul plantelor, în structura lor generală, etc.

-Grupa 3- cercetează și colectează, în vederea conservării, unele organe de reproducere sau organe vegetative.

Stabilirea elevilor în cadrul grupelor s-a efectuat ținându-se seama de volumul de cunoștințe însușite, de interesul pentru studiu și cercetare, etc.

Elevii și-au notat, individual sau în cadrul grupei, unele constatări reieșite din sarcina de lucru primită, ca și câteva date necesare întocmirii ulterioare a unor referate de analiză și sinteză asupra problematicii fiecărei grupe. Acestea vor fi realizate ca temă pentru acasă, urmând ca ulterior, pe baza lor să facă o dezbatere de ansamblu a conținutului lor și a importanței și eficienței excursiei.

Materialul biologic recoltat va fi pregătit în vederea conservării sale pentru a îmbogăți baza didactico-materială a școlii.

Excursia efectuată cu membrii cercului de biologie

Cercul de biologie reprezintă una dintre formele de activitate realizate în școală, în afara orelor prevăzute în planul de învățământ pentru disciplina biologie sau pentru disciplinele opționale derivate din biologie.

Obiectivele cercului de biologice:

îmbogățirea sistemului de cunoștințe științifice format la elevi în cadrul obiectului biologie cu noi date despre lumea vie, în scopul unei cunoașteri mai extinse și mai aprofundate a proceselor acesteia;

dezvoltarea la elevi a spiritului de investigare, de cercetare, a curiozității și a creativității;

dezvoltarea competențelor specifice activităților practice de investigare și cercetare a lumii vii, familiarizarea cu metodele și mijloacele de lucru specifice biologiei;

realizarea unor conexiuni strânse între teorie și practică;

accentuarea spiritului de echipă, realizarea unui echilibru optim între cooperare și competiție în realizarea proiectelor de cerc.

Elevii împărțiți, de asemenea, pe grupe, primesc câte o sarcină de lucru, desprinsă din tematica excursiei, care poate fi, spre exemplu: ”Studiul plantelor medicinale din zonă; recunoaștere, recoltare, preparare, experimentarea efectelor acestora”.

Ca problematică, la nivelul grupelor se pot stabili următoarele:

1) Depistarea de noi specii de plante medicinale ( unele învățate în activitatea de cerc dar, încă neindetificate pe teren);

2) Cercetarea răspândirii speciilor de plante medicinale în zonele arealului respectiv și a asocierii acestora cu alte specii vegetale;

3) Recoltarea unor părți aeriene sau subterane (fără a vătăma sau stânjeni restul organelor plantei), păstrarea lor corespunzătoare până la depozitarea definitivă în vederea deshidratării și conservării ulterioare.

Reîntorși acasă, elevii au în continuare sarcina să definitiveze conservarea plantelor medicinale recoltate, în vederea valorificării și experimentării efectelor acestora.

6. Folosirea materialului colectat în aplicațiile pe teren, în cadrul activităților de biologie

Realizarea obiectivelor studiului biologiei în școală necesită existența unei baze didactico-materiale care să asigure condiții optime pentru folosirea în lecții a metodelor active de învățare, în scopul stimulării elevilor pentru cunoașterea știintifică a lumii vii. Tocmai existența acestei baze didactico-materiale este strâns legată de efectuarea a cât mai multor aplicații pe teren, sub forma excursiilor didactice de documentare a elevilor sau ca deplasări speciale pentru colectare de material didactic.

Materialul biologic aflat în dotarea școlii (în cadrul laboratorului de biologie), ajută la însușirea conținutului știintific al lecțiilor de biologie, pe baza studierii biologiei pornind de la observarea macroscopică a structurilor către cea microscopică contribuind la realizarea caracterului practic-aplicativ al predării biologiei în școală.

De asemenea, aplicațiile asigură îmbogățirea biobazei școlare, pe baza căreia se pot desfășura o multitudine de activități în cercurile științifice sau tehnico-aplicative.

Având o bază didactică bogată, elevii beneficiază de o serie de avantaje și pot realiza o observare concretă a materialului distribuit, cât și experimentarea unor procese și fenomene biologice, pentru asimilarea activă a cunoștințelor și pentru formarea priceperilor și deprinderilor de lucru, prin participarea lor afectivă, prin contactul direct cu realitatea vie sau naturalizată; se realizează, astfel, un învățământ conștient și activ, intuitiv și temeinic și se asigură legarea teoriei de practică, de viață. Elevii își ridică, în acest fel, nivelul lor de pregătire biologică, își pot evalua în mod obiectiv volumul de cunoștințe însușit, putând aplica în situații concrete, practice, cele însușite în mod teoretic, își formează deprinderi de studiere a naturii sub toate aspectele ei, care mai de care mai fascinante.

Unele materiale biologice au fost destinate pentru dezvoltarea parcului dentrologic (exemplare de sânger și corn, de arțar sau jugastru, de salbă moale, lemn câinesc, gheorghin, cătina de râu și cătină mică, de ulm, stejar, de valeriană, sovarv, etc.), iar altele au fost naturalizate sub forma de piese de herbar sau ca organe deshidratate: probe de coajă, colecții de ramuri și muguri, de frunze, flori, fructe și semințe, etc.

Elementele rezultate din cercetarea florei și a vegetației au fost folosite în stimularea creativității și interesului elevilor pentru cunoașterea naturii și frumuseților patriei, precum și pentru protejarea și conservarea mediului înconjurător

Asigurând îmbogățirea volumului de material didactic (biologic) din școală prin aplicațiile pe teren desfășurate cu elevii în mod curent și punându-i în situația de a participa activ (în orele de curs sau de laborator,etc.) se ajunge la statornicirea unor relații profesor- elevi de o altă factură, relații de colaborare și de apropiere de modul de a gândi al elevilor, dar și de cel de a lucra cu intrumentarul biologic sau de a căuta adevăruri știintifice. Profesorul devine, astfel îndrumător și coordonator al activității elevilor.

În urma desfășurării excursiilor didactice, mai ales cu membrii cercurilor cu profil biologic, elevii (nu înainte de a observa unele aspecte legate de arealul de răspândire, de locul recoltării în asocierea cu alte specii, de particularitățile biologice, etc.) au participat la colectarea unui număr apreciabil de specii de plante. În ora de cerc următoare, ei au putut desfășura, sub îndrumarea profesorului, o activitate de cercetare documentară, participând concret la stabilirea cu ajutorul determinatoarelor a unora dintre speciile colectate.

De asemenea, elevii îmbinând activitatea de învațare cu practica și cu investigația științifică, au participat efectiv la depistarea unor specii noi de plante medicinale (ca și la determinarea lor), cât și a unor specii de arbuști de pădure sau de râu (cătina de râu, corn, alun, măceș, porumbar, soc, etc) având diverse întrebuințări.

Elevii și-au putut îmbogăți sistemul de cunoștințe științifice cu noi date despre fenomenele lumii vii, participând la cunoașterea mai aprofundată a florei și vegetației zonei limitrofe școlii. Ei și-au dezvoltat în acest mod, interesul pentru cunoaștere în general, și în special pentru cunoașterea naturii, cât și spiritual pentru cercetarea fenomenelor lumii vii. Și-au format deprinderi de a folosi metode de cercetare cu fundament științific, unii dintre ei gândind deja în spiritul concepției științifice despre lume și viață.

Deplasările în mijlocul naturii, observarea și cercetarea plantelor în activitatea de cerc, în vederea determinării unor specii, ca și activitatea în sine de participare la naturalizarea unor materiale biologice recoltate, au trezit elevilor interesul pentru cunoașterea naturii, cât și sentimente de dragoste pentru frumusețile ei și pentru protejarea acesteia.

Admirând cele câteva exemplare de cătină albă (din rariștile de pădure), de potbal și curpene câinesc sau de brândușă vărgată, rodul pământului, mărgăritar ori ghiocei, etc., ei sunt pe deplin convinși că numai printr-o acțiune comună a tuturor putem contribui la păstrarea pentru generațiile viitoare a acestor frumuseți ale naturii.

PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ

I. Introducere:

Școala:Colegiul Național ”Grigore Moisil” Urziceni

Profesor: Dobre- Nicolae Oana

Clasa : a IX- a

Nr. ore/ săptămână: 2 ore

Disciplina: Biologie

Unitatea de învățare: Regnul Plantae

Tema lecției: Încrengătura Pinophyta

Tipul lecției: Lecție mixtă (predare- învățare)

Scopul lecției: Cunoașterea și caracterizarea speciilor reprezentative de conifere și evidențierea caracterelor de superioritate față de mușchi și ferigi.

Obiective operaționale:

La sfârșitul orei de biologie elevii vor fi capabili:

O1. să identifice caracterele de superioritate ale coniferelor față de mușchi și ferigi;

O2. să descrie cele două generații de dezvoltare a coniferelor;

O3. să observe caracterele morfologice ale conurilor bărbătești și femeiești;

O4. să recunoscă diferiți reprezentanți ce aparțin coniferelor, utilizând cheia de terminare din manual;

O5. să reprezinte schematic ciclul de dezvoltare a coniferelor.

Resurse procedurale: observarea independentă, conversația euristică, brainstorming, descrierea, explicația, modelarea.

Resurse materiale: atlase botanice, fișe de lucru, materiale proaspete, planșe, manuale.

Forma de organizare: activitate frontală, individuală și pe grupe.

Modalități de evaluare: observarea sistematică, probă orală, rezolvarea unor fișe de lucru.

Bibliografie:

Gavrilă L., Toma N. 2004. Manual de biologie pentru clasa a IX-a. București: Edit. Economică Preuniversitaria

Huțanu E. 2008. Manual de biologie pentru clasa a IX-a. București: Edit. Didactică și Pedagogică

Lazăr V., Nicolae M. 2007. Lecția- forma de bază a organizării procesului de predare-învățare-evaluare la disciplina biologie.Craiova: Edit. Arves

Mohan Gh. 2001. Atlasul plantelor medicinale din România. București: Edit. Corint

II. Desfășurarea lecției

SCHEMA TABLEI

ÎNCRENGĂTURA PINOPHYTA

Mediul de viață

Generația sporofitică

MUȘCHII Ciclul de viață Generația gametofitică

(Încrengătura Nutriția

Bryophyta) Reproducerea

Reprezentanți

Schema ciclului de viață

Mediul de viață

Generația sporofitică

Ciclul de dezvoltare

FERIGILE Generația gametofitică

( Încrengătura Nutriția

Pteridophyta)

Reproducerea

Reprezentanți

Ciclul de viață al ferigilor

METODA ȘTIU/ VREAU SĂ ȘTIU/ AM ÎNVĂȚAT

FIȘĂ DE LUCRU

1. Completați spațiile punctuate cu termenii considerați corecți (6p):

a) Frunzele coniferelor sunt…………..și sunt așezate ……………………..

b) Conurile feminine au un ax cu………ce prezintă două ovule și o…,situată la bază.

c) Ciclul de dezvoltare a coniferelor are două generații: …………. și ………… .

2. Alegeti raspunsul corect (1p×3 = 3p):

Coniferele sunt: a. arbori si arbuști

b. plante cu ovare și fructe

c. plante cu sămânță neînchisă în fruct

Gametofitul la conifere este reprezentat de : a. grăunciorul de polen

b. nucleii spermatici

c. zigot

Conul masculin al gimnospermelor este: a. o floare,

b. o inflorescență,

c. format din carpele.

Notă: Se acordă 1p din oficiu!

FIȘĂ DE EVALUARE

Completați spațiile punctate ( 2p):

În comparație cu plantele inferioare, gimnospermele au rădăcină, …………………., …………………., ………………………. și ……………….. . În comparație cu gimnospermele, angiospermele au și …………………… .

Completați tabelul (4p):

3. Completați schema (2p) :

Se întâlnește în Lemnul este folosit în

………………….. ………………….

Molidul

Toate organele au o substanță numită Formează păduri numite

………………………. …………………………

4. Enumerați alte plante înrudite cu molidul (1p) :

……………………………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………….

Notă: Se acordă 1 punct din oficiu!

BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE

Subiectul 1 (2p):

În comparație cu plantele inferioare, gimnospermele au rădăcină, tulpină, frunze , flori și semințe. În comparație gimospermele, angimospermele au și fructe.

Subiectul 2 (4p):

Completați tabelul:

Subiectul 3 (2p):

Se întâlnește în Lemnul este folosit în

regiunile înalte, construcți, tâmplărie,

de deal și munte Molidul industria mobilei, celulozei

Toate organele au

Formează păduri numite molidișuri o substanță numită rășină

Subiectul 4 (1p):

Enumerați alte plante înrudite cu molidul :

Pinul, bradul, tuia, jneapănul, zada.

Se acordă un punct din oficiu!

PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ

I. Introducere:

Școala: Colegiul Național ”Grigore Moisil” Urziceni

Disciplina: Biologie

Clasa : a IX-a

Unitatea de învățare: Regnul Plantae

Subiectul lecției: Filum Magnoliophyta (Angiosperme)

Tipul lecției: Lecție mixtă (predare – învățare)

Scopul lecției: Elevii să cunoască și să înțeleagă particularitățile morfologice, structurale și funcționale ale angiospermelor, adaptările acestora la mediul și modul de viață cu evidențierea caracterelor de superioritate față de ferigi și gimnosperme.

Obiective operaționale:

La sfârșitul orei de biologie elevii vor fi capabili :

O1: să prezinte caracterele generale ale angiospermelor cu privire la mediul și modul de viață și particularitățile morfologice ale acestora, precizând caracterele de superioritate față de gimnosperme.

O2: să descrie organizarea florii la angiosperme, identificând componentele acesteia în diferite imagini.

O3: să redea prin desen modelul unei flori.

O4: să numească structura florii în raport cu funcțiile pe care aceasta le îndeplinește.

O5: să precizeze importanța spermatofitelor superioare

Resurse procedurale: observarea independentă, conversația euristică, descoperirea, explicația, modelarea, brainstorming.

Resurse materiale: atlase botanice, imagini cu diferiți reprezentanți ai angiospermelor, reprezentări schematice ale fecundației și germinației la angiosperme, calculator, videoproiector.

Forma de organizare : activitate frontală și individuală

Modalități de evaluare: observarea sistematică, probă orală, probă scrisă.

Bibliografie:

Gavrilă L., Toma N. 2004. Manual de biologie pentru clasa a IX-a. București: Edit. Economică Preuniversitaria

Huțanu E. 2008. Manual de biologie pentru clasa a IX-a. București: Edit. Didactică și Pedagogică

Lazăr V., Nicolae M. 2007. Lecția- forma de bază a organizării procesului de predare-învățare-evaluare la disciplina biologie.Craiova: Edit. Arves

II. Desfășurarea lecției:

SCHEMA TABLEI

Încrengătura Magnoliophyta

( Caracterele generale ale angiospermelor)

Angiospermele:

sunt spermatofite superioare ( prezintă semințe acoperite în fruct)

cormul este bine individualizat

sunt plante foarte variate, de la plante ierboase până la plante lemnoase, de la plante anuale până la cele perene

florile pot fi unisexuate sau hermafrodite

floarea este formată din pedicel, receptacul, înveliș floral și organe reproducătoare

nutriția este autotrofă fotosintetizantă

reproducerea are la bază o fecundație dublă

Importanța angiospermelor:

medicină,

industria alimentară,

obținerea nutrețurilor,

industria textilă,

industria lemnului,

etc.

FIȘĂ DE LUCRU

1. Identificați organele vegetative și de reproducere ale plantei din imaginea de mai jos (4,5p).

Completați legenda desenului și descrieți structura florii la angiosperme, folosindu-vă de informațiile primite în clasă.( 4,5p)

FIȘĂ DE EVALUARE

Complement simplu (2p)

1. Superioritatea angiospermelor față de gimnosperme constă în:

a) prezența organelor vegetative veritabile

b) apariția florii și a seminței

c) prezența traheidelor ca vase xilematice

d) apariția fructului

2. Angiospermele dicotiledonate au următoarele caracteristici:

a) tulpina nu crește secundar în grosime

b) florile au înveliș simplu pe tipul 4 sau5

c) rădăcinile sunt pivotante sau rămuroase

d) frunzele sunt pețiolate cu nervațiune paralelă

Asociere (6p)

Dicotiledonate Trandafir

Lalea

Măr

Crin

Monocotiledonate Tisa

Fasole

Salcâm

Tei

Stânjenel

Molid

Stejar

Specificați în ce constă importanța angiospermelor. (1p)

Notă: se acordă 1 punct din oficiu!

PROIECT DE ACTIVITATE DIDACTICĂ

I. Introducere:

Profesor: Dobre-Nicolae Oana

Școala: Colegiul Național ” Grigore Moisil” Urziceni

Disciplina: Biologie

Clasa: a IX-a

Unitatea de învățare: Regnul Plantae

Tema lecției: Alcătuirea florii la angiosperme

Tipul lecției: Lecție de elaborare de noi cunoștințe, deprinderi intelectuale și motrice

Scopul lecției: Elevii să-și însușească noțiunile despre structura florii și să înțeleagă rolul componentelor florale pentru desfășurarea normală a funcțiilor florii.

Obiective operaționale:

La sfârșitul orei de biologie, elevii vor fi capabili:

O1. să descrie elementele componente ale florii angiospermelor,

O2. să redea prin desen modelul unei flori, pe baza observațiilor făcute în experiment,

O3. să prezinte structura florii în raport cu funcțiile pe care le are aceasta,

O4. să formuleze aprecieri obiective, argumentate, cu privire la funcțiile componentelor florii.

Resurse procedurale: observarea independentă, conversația euristică, descoperirea, explicația, modelarea, demonstrația, problematizarea.

Resursele materiale: atlase botanice, microscoape, truse de disecție, material biologic proaspăt ( flori de cais), planșe, manuale școlare, programa școlară aflată în vigoare.

Forma de organizare: Activitate pe grupe, frontală și individuală

Modalități de evaluare: observarea sistemică, probă orală, probă scrisă

Bibliografie:

Gavrilă L., Toma N. 2004. Manual de biologie pentru clasa a IX-a. București: Edit. Economică Preuniversitaria

Huțanu E. 2008. Manual de biologie pentru clasa a IX-a. București: Edit. Didactică și Pedagogică

Lazăr V., Nicolae M. 2007. Lecția- forma de bază a organizării procesului de predare-învățare-evaluare la disciplina biologie.Craiova: Edit. Arves

II. Desfășurarea lecției:

SCHEMA TABLEI

ALCĂTUIREA FLORII LA ANGIOSPERME

Floarea este organul de înmulțire a plantei din care se formează fructele și semințele.

Alcătuire:

pedicel

receptacul

înveliș floral: – sepale: rol protector

– petale: rol de a atrage insectele polenizatoare

organele de înmulțire: – bărbătești = stamine

– femeiești = carpele

Alcătuirea staminei:

– filament

– conectiv

– anteră: cu grăunciorul de polen ce conține celula bărbătească

Alcătuirea pistilului:

– stil

– stigmat

– ovar, cu ovule ce conține celula femeiască

FIȘĂ DE LUCRU

ALCĂTUIREA FLORII LA ANGIOSPERME

Definiția: Floarea este organul de înmulțire sexuată a plantei din care se formează fructele și semințele:

Principiul metodei: se vor studia componentele unei flori de angiosperme( floarea de cais)

Materiale necesare: microscop, trusă de disecția, lupă, material biologic proaspăt;

Modul de lucru: – se desprind componentele florii cu penseta, începând cu învelișul floral;

– componentele desprinse se etalează pe o foaie albă;

– fiecare tip de componentă este identificată și notată mai jos în fișă;

– se realizează preparatul microscopic cu grăunciorul de polen și se examinează la microscop;

– se realizează o secțiune longitudinală prin pistil și se observă locul ovulului.

Schema de alcătuire a florii hermafrodite a angiospermelor: P……………………….

R………………………

Învelișul floral: rol……………………………………………………………… . Este format din …………………= caliciu și ………………..= corola

Partea bărbătească = ……………………………reprezintă totalitatea staminelor

Stamina: – …………………….

– ……………………produce ………………, ce conține celula bărbătească

Partea femeiască =…………………., este alcătuită din : Stil, rol ……………………………..

S…………………………………..

Rol…………………………………

Ov…. ,conține în interior ………. .

Desenați schematic floarea utilizând culori corespunzătoare.

Observații……………………………………………………………………………………………

Concluzii ……………………………………………………………………………………………

FIȘĂ DE EVALUARE

Completați legenda desenului și descrieți structura florii la angiosperme

Notă:

Timpul de lucru este de 5 minute!

Se acordă 1p pentru fiecare răspuns corect și 1p din oficiu!

CONCLUZII

Lucrarea de față aduce pe cât posibil o oarecare contribuție la cercetarea florei cormofitelor și a vegetației dintr-o zonă îngustă cuprinsă în Estul Câmpiei Române, și anume, pe Valea Ialomiței (Lunca Urzicenilor), zonă studiată mai ales în ultima vreme, sub aspectul importanței economice a pășunilor și fânețelor din Bărăgan, cât și a zonei forestiere, destul de bine reprezentată în arealul cercetat.

Studiile respective mi-au servit ca un îndreptar prețios în activitatea desfășurată concret pe teren sau pentru determinările efectuate. Astfel, prin colectarea unui număr de peste 600 de specii de plante caracteristice regiunii (specii care sunt date în lista floristică), am reușit să aduc o oarecare clarificare asupra speciilor și subspeciilor întâlnite în acest areal, printr-o determinare amănunțită și o raportare permanentă la studiile referitoare la această zonă a Câmpiei Române- Bărăganul.

Arealul studiat cuprinde mai multe zone dispuse sub formă de fâșii înguste de o parte și de alta a Văii Ialomiței. Pe malul stâng se desfășoară o fâșie aparținând Bărăganului de Mijloc, cuprinzând elemente de floră și vegetație intens stepizate, iar în continuare, de-a lungul văii se întâlnește lunca propriu- zisă, aproape inexistentă pe partea stângă, dar bine reprezentată pe malul drept. Sub formă de trupuri forestiere bine delimitate se desfășoară Pădurea Urzicenilor, iar în continuare, cuprinsă între pădure și coastă (marginea Bărăganului de Sud), se întinde o fâșie de câmpie uscată cu sol argilo- nisipos, pe alocuri supus acțiunii vântului și având vegetație spontană caracteristică.

În cadrul pădurii (vezi zona ”Matca Veche” și „Belciugul Coșereni”) și în unele canale și microdepresiuni, am întâlnit vegetație de mlaștină, iar pe malul Săratei (mai ales, pe cel drept) se întâlnește influența solului sărăturos și a inundațiilor repetate.

Investigațiile floristice s-au finalizat cu identificarea în flora spontană și cultivată din zona Urziceni a 640 de specii de plante, dintre care 2 specii aprținân pteridofitelor, 16 specii aparținând gimnospermelor și 622 de specii aparținând angiospermelor (dicotiledonate- 495 specii și monocotiledonate- 127 specii ).

Interesante elemente floristice se semnalează pe panta „Coastei” Bărăganului Sudic, adaptată la solul argilos, în schimb, pe fâșia îngustă din Bărăganul Sudic propriu- zis, vegetația spontană este reprezentată doar de câteva specii retrase pe marginea șanțurilor, a drumurilor, etc.

Ca familii cu specii numeroase, întâlnite în flora spontană sau cultivată, se pot cita: fam. Compositae (84 specii), fam. Gramineae (60 specii), fam. Leguminosae (39 specii), fam. Cruciferae (33 specii), fam. Rosaceae (32 specii), fam. Labiatae (26 specii), fam. Liliaceae ( 20 specii), fam. Ranunculaceae ( 19 specii), fam. Caryophyllaceae (18 specii), fam. Boranginaceae (16 specii), fam. Polygonaceae (14 specii), fam. Umbeliferae (13 specii), fam. Cyperaceae (12 specii), fam. Solanaceae (11 specii), fam. Chenopodiaceae (11 specii), etc.

Ca specii de plante ruderale și segetale, se mai pot menționa pe lângă cele cuprinse în familiile mai sus amintite, specii din familiile: Amaranthaceae, Euphorbiaceae, Malvaceae, Scrophulariaceae, Papaveraceae, Rubiaceae, Convolvulaceae, Cannabinaceae, Urticaceae, Geraniaceae, Plantaginaceae, Dipsacaceae, etc.

Pe lângă apele stagnante, cât și pe malul râurilor din zonă abundă specii din familiile: Salicaceae, Cyperaceae, Iridaceae, Typhaceae, Polygonaceae, Ranunculaceae, Juncaceae, Potamogetonaceae, etc.

În zona forestieră s-au întâlnit specii de quercinee, ulmacee, aceracee, rhamnacee, malvacee, rosacee, oleacee, graminee, liliacee, etc. Ca specii- reper pentru zona de silvostepă se întâlnesc stejarul pedunculat ( Q. robur) și brumăriu ( Q. pedunculiflora).

Analiza ecologică a luat în considerare drept criteriu de caracterizare umiditatea solului. În raport cu exigențele speciilor față de umiditatea solului s-a înregistrat următorul spectru: mezoxerofite (25,31%), mezofite (23,5%), mezohigrofite (7,5%), eurifite (7,5%).

Spectrul bioformelor reliefeză participarea covârșitoare a hemicriptofitelor (30,7%), urmat[ de terofite (26,1%), fanerofite (19,6%). Cu procente mai mici participă bioformele intermediare ca : camefite- hidrofite (0,6%), terofite- camefite (0,3%), hemicriptofite- hidrofite (0,15%), fanerofite- camefite (0,15%), epifite- fanerofite (0,15%).

Spectrul geoelementelor este dominat de speciile eurasiatice (29,6%), urmate de cele europene (12,5%). Se întâlnesc,de asemenea, specii cosmopolite (8,12%) care sunt principalii constituenți ai pădurilor, pajiștilor și ai vegetației acvatice și palustre, dar și central- europene (5,93%), mediteraneene (4,68%), pontico- mediteraneene (3,75%), atlantico- mediteraneene (1,56%).

În țara noastră, ca și în întreaga lume, se înregistrază o revenire spectaculoasă la medicina naturistă, homeopatică și mai ales la fitoterapie, cu speranța că acestea vor fi remedii eficiente ale efectelor nocive ale diverșilor factori poluați și de risc care afectează sănătatea oamenilor.

În etapa actuală de dezvoltare, omenirea este obligată să acorde o mai mare atenție resurselor naturale, inclusiv celor care intră în componența florei spontane, necultivate și numai o atitudine echilibrată ne va da posibilitatea de a folosi aceste resurse vegetale renovabile.

BIBLIOGRAFIE

Beldie Al., Chiriță C. 1967. Flora indicatoare din pădurile noastre. București: Edit. Agrosilvică

Beldie Al. 1977. Flora României- Determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol. I. București: Edit.Academiei Republicii Socialiste România

Beldie Al. 1979. Flora României- Determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol. II. București: Edit.Academiei Republicii Socialiste România

Brândză D. 1879-1883. Prodromul florei României sau Enumerațiunea plantelor până asta- di cunoscute în Moldova și Valachia. București: Tipografia Academiei Române

Buia A., Păun M., Pavel C. 1962. Studiul geobotanic al pajiștilor. București: Edit. Agro- Silvică

Călinescu R., Bunescu A., Pătroescu M. 1973. Biogeografie. București: Edit. Didactică și Pedagogică

Cerghit I. 1980. Metode de învățământ. București: Edit. Didactică și Pedagogică. Pp.109

Cerghit I. 2003. Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri, strategii. București: Edit. Aramis. Pp.109.

Ciocârlan V., Chirță C. 1982. Determinatorul pentru buruienile culturilor agricole. București: Edit. Ceres

Cucoș C. 2006. Informatizarea în educație. Iași: Edit. Polirom. Pp. 69-70

Doniță N., Ivan D., Sanda V., Popescu A., Chifu T., Paucă- Comănescu M., Mititelu D., Boșcaiu N. 1992. Vegetația României. București: Edit. Tehnică Agricolă

Dumitru I., Ungureanu C. 2005. Pedagogie și elemente de psihologia educației. București: Edit. Cartea Universitară. Pp.226

Enculescu P. 1924. Zonele de vegetație lemnoasă din România în raport cu condițiile oro- hidrografice, climatice, de sol și subsol. Memoriile Institutului Geologic. București.

Florea N. 1983. Geografia României (Cap. Solurile). București: Ed. Științifică. Pp. 229

Grecescu D. 1898. Conspectul Florei României. București: Tipografia Dreptatea

Iancu M. 1964. Noua geografie a patriei.Cap. Apele din R.S.R. București: Ed. Științifică. Pp. 94

Ischim I. 1983. Geografia României (Cap. Relieful periglaciar). București: Ed. Științifică. Pp. 142

Ivan D., Doniță N. 1975. Metode practice pentru studiul ecologic și geografic al vegetației. București: Tipografia Universității din București

Ivan Doina. 1979. Fitocenologia și vegetația R.S.R. (Cap. Zona silvostepei). București: Editura Didactică și Pedagogică. Pp. 289

Morariu T. 1964. Noua geografie a patriei. Cap. Câmpiile și luncile. București: Ed. Științifică.Pp. 52

Moruzi C., Popovici L., Toma I. 1994. Atlasul botanic. București: Edit. Didactică și Pedagogică

Murgoci G.M. 1911. Cercetări geologice în Dobrogea Nordică, lucrare prezentată la Institutul Geologic al României

Panțuru S. 2002. Elemente de teoria și metodologia instruirii. Brașov: Edit. Universității Transilvania. Pp.172- 173

Pașovschi Ș., Doniță N. 1967. Vegetația lemnoasă din silvostepa României. București: Edit. Academiei Republicii Socialiste România

Pop E. 1944. Trecutul pădurilor noastre de la sfârșitul terțiarului până astăzi. Iași: Revista științifică V. Adamachi, nr. 2-3

Pop I. 1977. Biogeografiae ecologică. Cluj- Napoca: Edit. Dacia

Posea Gr. 1983. Geografia României (Cap. Eustatismul cuaternar). București: Ed. Științifică. Pp. 106

Procopianu- Procopovici A. 1902. Harta vegetațiunii a regiunii dintre Nistru și Tisa, în vol. România și țările locuite de Români de Murgoci G.M

Prodan I. 1923. Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc în România. Cluj: Edit. Minerva

Prodan I. 1928. Flora mică ilustrată a României. Cluj: Edit. Minerva

Prodan I. ,Buia Al. 1958. Flora mică ilustrată a României. București: Edit. Agro- Silvică de Stat

Protopopescu- Pache E. 1941. Elemente de știința solului. București: Edit. Societății Progresul Silvic

Purcelean Șt., Pașovschi S., Leandru V., Drăguț N., Stoiculescu C.D. 1970. Cercetări tipologice în teișuri și arborete amestecate cu participarea teiului. București: Edit. Silvică

Pușcaru D., Pușcaru- Soronceanu E., Buia D. 1963. Pășunile și fânețele din Republica Populară Română: Studiu geobotanic și agroproductiv. București: Edit. Academiei Republicii Populare Române

Rădulescu I. 1983.Geografia României (Cap. Clima). București: Ed. Științifică. Pp. 66

Rădulescu I. 1983. Geografia României (Cap. Precipitațiile atmosferice). București: Ed. Științifică. Pp. 71

Săvulescu T. 1952- 1958. Flora Republicii Populare Române vol. I- VI. București: Edit. Academiei Republicii Populare Române

Șerbănescu I., Teaci D. 1954. Cercetarea și cartarea solului. București: Edit. Agro- Silvică de Stat

Șerbănescu I. 1959. Cercetări asupra vegetației din Estul Câmpiei Române. din Studii ale Comitetului Geologic București. Vol X. Pp. 25

Ștefureac T.I. 1972. Evoluția plantelor oglindită în opere recente de botanică filogenetică. București: Edit. Didactică și Pedagogică

Todor I. 1968. Mic atlas de plante. București: Edit. Didactică și Pedagogică.

Zaharide C., Pușcariu E., Ilichevici C. 1959. Pajiștile naturale din Bărăgan, în Omagiul lui T. Săvulescu. București: Edit. Academiei Republicii Populare Române

Declarație de autenticitate,

Subsemnata Dobre- Nicolae G. Oana- Maria, cadru didactic la Colegiul Național „Grigore Moisil” din localitatea Urziceni, județul Ialomița, înscrisă la examenul de acordare a gradului didactic I, seria2010/ 2012, cunoscând dispozițiile articolului 292 Cod penal cu privire la falsul în declarații, declar pe propria răspundere următoarele:

lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;

nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie;

nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale subsemnatei Dobre- Nicolae Oana- Maria;

lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Dau prezenta declarație fiindu-mi necesară la predarea lucrării metodico- științifice în vederea avizării de către conducătorul științific, doamna Conferențiar Doctor Anastasiu Paulina.

Declarant,

( nume, prenume)………………………………………………………………………..

( semnătura)……………………………………………………………………………….

Data: 18. 08. 2011