Disjunctia Acromio Claviculară Postoperatorie

LEGENDĂ

Introducere

1.1 Frecvența traumatismelor umărului la portarii de fotbal-Generalități

După cum știm fiecare sport în parte are o frecvență mai ridicată sau scazută in număr de accidentări și de regiuni implicate in accidentări, aceste evenimente neplăcute încercăm pe cât posibil să le evităm deoarece știm cu toții cât de neplăcute și dureroase pot fi. O secundă de neatenție, o mișcare greșită, o lovitură și răul este făcut, dar ne trebuiesc zile, săptămâni, luni chiar ani pentru a ne reveni din urma unor întâmplări neplăcute. Accidentările se pot ivi oriunde și oricând, dar sportul este un mediu în care accidentările apar frecvent și variază in funcție de ramura sportivă, de la membru la membru și de la gravitate minoră la majoră. Sportul este activitatea care îi permite practicantului să se relaxeze într-un mod activ după o zi plină de stres, de asemenea ajută la menținerea unei vieți sănătoase, îmbunătățirea condiției fizice este și un bun factor social, prin numeroasele sale ramuri oferă posibilitatea oamenilor de a socializa și de a se destinde. Sportul de asemenea antrenează și menține sănătatea psihicului, întărește voința, spiritul competițional si perseverența. Însă sportul practicat la nivel de performanță nu este tocmai benefic deoarece practicantul este de multe ori suprasolicitat, iar în aceste condiții apar și accidentările mai frecvente și specifice fiecărui sport în parte.

1.2 Motivație

Este bine cunoscut faptul că postul de portar este unul important în jocul de fotbal pentru că acesta are responsabilitatea cea mai mare de a împiedica mingea de a intra în plasă, și pentru aceasta e esențial să ai un portar bun și să îl menții sănătos, pentru că în momentul în care apare o accidentare sau chiar și o ușoară durere acesta nu mai poate exercita aceeași performanță care o solicită jocul și astfel randamentul acestuia scade. Motivul sau mai bine spus motivele alegerii temei sunt pe o parte datorită faptului că fiind sportiv în domeniul fotbalului pe postul de portar am avut aceasta înclinație și am considerat că îmi este pe plac sa fac un studiu despre o pasiune de a mea, am fost interesat de traumatismele ivite în cadrul acestui sport, în special traumatismelor membrului superior la nivelul umărului la portari. Pe de altă parte alt motiv a fost dorința mea de a continua și a folosi informațiile dobândite și prezentate în lucrarea de licență, motivul final fiind că în urmă cu ceva timp portarul pe care am făcut lucrarea de licență a suferit din nou o accidentare la nivelul umărului și am avut șansa de a prezenta alt caz legat de traumatismul umărului.

Pe parcursul practicării fotbalului am întâlnit multe cazuri diferite de traumatisme la segmente diferite ale corpului dar, am de gând să acord atenție membrului superior. Astfel din experiențele întâlnite, văzute, și trăite de mine și de alții am decis să îmi axez studiul asupra zonei umărului deoarece e un component important pentru postul de portar.

Cum am mai menționat si in lucrarea de licență prezentată umărul este important pentru portar pentru a prinde mingea, ridica brațele, direcționa jucătorii, pentru a amortiza șocurile ivite în timpul jocului, pentru a-și lua avânt și pentru coordonarea unor mișcări specifice portarilor.

Pe lângă cele menționate, acest nou traumatism ivit fostului si actualului meu subiect mă ajută să îmi constitui lucrarea de disertație și mă ajută să il ajut să reintre în formă pentru competiție. Studierea acestui caz mă va ajuta la mai buna înțelegere a intervențiilor de recuperare a umărului și la prevenirea accidentărilor.

2. Noțiuni de biomecanică a umărului

Regiunea umărului este o structură ce cuprinde o combinație de articulații, tendoane și mușchi care permit realizarea unui număr mare de mișcări ale brațului în comparație cu celelalte articulații.

2.1 Biomecanica umărului in acțiunea de aruncare a mingii

Articulația scapulo-humerală este o articulație de formă sferoidală care permite libertatea de mișcare la amplitudine maximă, iar aceasta este amplificată prin participarea celorlalte articulații ale centurii scapulare, acromio-claviculară, sterno-claviculară,și interscapulo-toracică.

Această alcătuire anatomică permite capului humeral să se miște în jurul a numeroase axe, să realizeze cele mai variate mișcări, din care amintim 4 principale; flexie – extensie; abducție – adducție; circumducție și rotație.

Mișcările de flexie și rotație în momentul aruncării mingii spre exemplu, determină un stres suplimentar la nivelul articulației umărului și a altor segmente ale extremității superioare.

Cunoașterea biomecanicii acestor activități sportive, sunt esențiale în dezvoltarea unor programe antrenament și de recuperare eficiente.

“Aruncarea este o acțiune complexă a corpului uman prin care acesta urmărește să azvârle cât mai departe un obiect oarecare.”Forța de aruncare este distribuită prin lanțul kinetic dinspre membrele inferioare spre brațe iar apoi mișcarea finalizându-se în degete.Extremitatea inferioară produce forța.Prin rotația trunchului se permite transferul de energie dinspre umăr spre cot și flexia, extensia, abducția sau adducția falangelor oferă direcționarea mingii înainte ca aceasta să se desprindă de falange și să intre pe traiectoria aruncării.

2.1.1 Fazele aruncării:

1. Faza de pregătire a aruncării: Pregătirea mișcării de aruncare se produce la nivel cerebral, creierul trimite comenzile necesare legate de forță, distanță, direcție, viteză, și înălțime. Faza de pregatire a aruncării se termină în momentul separării uneia din mâinile portarului si minge , după ce portarul prinde mingea.

Această mișcare necesită un bun control și echilibru muscular,și forță bună la nivelul trunchiului și pelvisului toate acestea încadrate intr-o coordonare bună.

2. Faza de inițiere a aruncării: debutează cu momentul separării uneia dintre mâini cu mingea și se termină cu rotația externă maximă și abducție a umărului. Deltoidul și supraspinosul acționează împreună pentru a realiza mișcarea de ridicare a umărului peste 900. Flexorii, rotatorii externi, subscapularul, pectoralul mare, dorsalul mare, acționează pentru a împiedica mișcările adiționale, având rol important în controlul mișcării.Mușchiul dințat anterior este principalul rotator,infraspinosul și rotundul mic sunt responsabili pentru rotația externă. Subscapularul, pectoralul mare și dorsalul asigură suportul capsular anterior.

3. Faza de accelerație: Începe cu mișcarea de rotație externă maximă și abducție a umărului și se încheie cand mingea este eliberată. Mușchii dințat anterior și pectoralul mare sunt activați puternic, subscapularul și dorsalul se contractă concentric pe măsură ce este inițiată mișcarea de rotație internă a brațului. În acest timp pectoralul mare și rotundul mic acționează împreună pentru a controla rotația internă a umărului.

4. Faza de decelerație și de încheiere a mișcării: pornește cu eliberarea mingii și se încheie în momentul in care este finalizata mișcarea de aruncare. Muschiul roundul mic este mai activ decât mușchii glenoumerali, controlând decelerația. Deltoidul este activat puternic la începutul fazei, tricepsul se contractă excentric pentru a reduce forțele de distracție prezente în articulația cotului. Rotatorii externi, trebuie să decelereze brațul după eliberarea mingii și să se opună forțelor de distracție ce apăr la nivelul umărului.

2.1.2 Factorii de care depinde funcționalitatea umărului

Pentru a funcționa normal umărul are nevoie de:

1-Stabilitate

2-Forță musculară scapulară

3-Raport echilibrat între forțe

4-Relația umărului cu alte segmente ale corpului

5-Postură corectă a corpului

1. Stabilitatea este fundamentală pentru funcționarea normală a articulațiilor.

Stabilizatorii statici includ:

Capsula articulară

Ligamentele

Cavitatea glenoidă

Stabilitatea dinamică

Nervii și mușchii, asigură suportul echilibrului activității musculare.

2. Nivelul de forță și control este crucial pentru umăr, de aceea exercițiile ce includ mușchi angrenati in miscare trebuie introdusi cât mai devreme în programul de recuperare chiar și în cazul unei intervenții chirurgicale.

Toate programele de reabilitare ale umărului trebuie să includă exerciții de stabilizare a mușchilor scapulari. O scapulă instabilă poate conduce la impingement sau tendinite ale coafei rotatorilor și bicepsului.

Pentru a controla și reantrena trapezul superior pot fi utilizate două tehnici diferite. Biofeedbackul – facilitează activitatea mușchilor coafei rotatorilor, acesta reduce activitatea fascicolelor trapezului superior în timpul exercițiilor de abducție a umărului.

Taping-ul scapular-folosit în cazul prezenței unui impingement secundar, în care poziționarea greșită a scapulei în timpul mișcării deasupra capului, cauzează impingementul tendonului coafei rotatorilor.

Taping-ul trebuie însoțit de exercițiile de reeducare a mușchilor scapulari, pentru a fi capabili să poziționeze scapulă corect, în timpul mișcării umărului.

3. Mișcările active ale umărului se bazează mai ales pe acțiunea cuplurilor de forțe. În articulația glenohumerală, infraspinosul și rotundul mic formează un cuplu de forțe cu subscapularul, iar mușchii rotatori ai coafei cu deltoidul.

Cuplul de forțe scapular include trapezul superior și inferior și dințatul anterior ce lucrează împreună pentru a rota în sus scapulă, iar pectoralul mic, ridicătorul scapulei și romboidul, se contractă pentru a rota în jos scapulă.

Pentru a produce mișcarea dorită, mușchii din cadrul aceluiași cuplu de forțe trebuie să se coordoneze din punct de vedere al timpului și nivelului de intensitate.

4. Stabilitatea trunchiului și extremității inferioaresunt importantepentru funcționarea scapulară. Trunchiul și membrele inferioare asigură 51% până la 55% din energia kinetică și forța totală necesară activităților de „overhead”. Umărul contribuie cu 13% din producția totală de energie și cu 21% din forță totală.

5. O postură corectă este esențială pentru funcționarea și echilibrul umărului.

Postura trebuie corectată pentru că un program de recuperare să obțină rezultate corespunzătoare.

O postură cifotică toracala determină protractia scapulei și rotația internă a humerusului. Există o relație strânsă între coloana cervicală și umăr.

Limitarea mișcărilor humerale poate determina și limitarea mobilității articulare la nivelul coastelor și spinei toracice.

2.1.3. Viteza de reacție

Viteza de reacție este un atribut esențial al portarului ce nu trebuie neglijat, ea este testată și antrenată prin numeroase exerciții însă lucrarea de față prezintă doar una care este aplicată în fotbalul modern la nivele superioare de performanță.

Viteza de reacție (sau latența reacției motrice) exprimă durata unui ciclu de procese fiziologice și biochimice care au loc în urma aplicării unui stimul, urmat de o reacție de răspuns. Componentele perioadei latente a reacției motrice sunt în număr de cinci (Zațiorschi, Matveev și alții citați de A. Dragnea, 1996):

– Apariția excitației în receptor;

– Transmiterea aferentă spre sistemul nervos central a mesajului, sub forma unei unde de depolarizare;

– Transmiterea eferentă a mesajului de răspuns de la centrii corticali motori;

– Excitarea mușchiului care prin contracție materializează reacția de răspuns sub forma lucrului mecanic .

3. Patologia umărului

Umărul și cotul sunt expuse accidentărilor în permanență pentru că în orice moment se poate să vină un șut de la distanță scurtă care îl poate surprinde pe portar, sau fazele riscante la care este expus portarul, numeroasele coliziuni cu adversarii, coechipierii, barele portii si chiar suprafata de joc. Leziunile musculare pot să fie produse direct prin traumatism, prin suprasolicitare în cazul unor sesiuni de efort ridicat și menținut nelăsând loc organismului pentru refacere și odihnă sau prin invazie tisulară (prinrupere).

Alte accidentări pot aprarea din lipsă de pregătire a organismului la efort, în urma învățării greșite a anumitor mișcări ce pot afecta umărul, sau chiar în urma unor contacte dure între jucători.

După procesul de reparare și remodelare apar modificări ale funcției mușchiului, ca deficite de forță, tulburări ale echilibrului de forțe grupele agoniste și antagoniste, flexibilitate, propriocepție (prin receptoriii cutanați, musculari și articulări) în lipsa unor tratamente adecvate, sportivul riscă să facă noi leziuni în aceleași structuri sau într-o altă regiune, lanțul kinetic funcțional fie ele leziuni ale mușchilor articulațiilor sau oaselor.

Pentru evitarea acestor evenimente nedorite se recomandă întărirea structurilor care sunt solicitate si expuse la postul de portar astfel încât numărul accidentărilor să fie redus.

În desfășurarea lucrării de dizertație au fost parcurse mai multe materiale de specialitate, discuții și articole din cadrul accidentărilor la umăr și a recuperării acestuia, articolele mai jos prezentate încearcă să prezinte o dezbatere între a se intervene chirurgical sau nu la o disjuncție acromioclavicularade gradul III, care, este și traumatismul suferit de subiectul prezentat în această lucrare de disertație.

În articolul “Acromioclavicular joint separations grades I-III: a review of the literature and development of best practice guidelines” în traducere (Gradele I-III de separare a articulației acromioclaviculare: o trecere în revistă a literaturii și a dezvoltării de ghiduri de bune practici) se menționează că accidentările legate de disjuncția acromio claviculara sunt frecvente în rândurile popoulatiei sportive.

Disjuncțiile acromioclaviculare (AC) sunt împărțite în mai multe grade de la I –VI, gradul I reprezentând cel mai mic traumatism. În numeroase cazuri și studii se prezintă importanța recuperării disjuncțiilor de gradele I-III într-un mod conservativ prin recuperare terapeutică, kinetoterapeutică, pe când traumatismele de la gradul III în sus sunt de obicei tratate prin intervenție chirurgicală.

Un alt articol prezintă 2 metode care deși au abordări diferite dau în mare măsură randament egal, este vorba despre tehnica Vukov și Phemister. Scopul studiului a fost de a analiza comparativ cele două metode de recuperare aplicate pacienților cu disjuncție acromioclaviculara de gradul III.

Studiul s-a efectuat pe 60 de pacienți, 30 au urmărit tehnica Vukov și 30 Phemister.

Tehnica Vukov prevede inițierea recuperării în prima zi după operație pe când tehnica Phemister prevede inițierea recuperării după 7 săptămâni ambulatoriu. În totalitate tehinca Vukov necesită ~40 de zile pentru recuperare, ceea ce e de recomandat sportivilor pentru a putea reintra în circuitul sportiv cât mai repede. Tehnica Phemister deși durează ~60 de zile este la fel de eficientă dinpunct de vedere al stabilității umărului, dezavantajul fiind doar timpul de recuperare, în alegerea tehnicii aplicate chirurgul poate lua decizia cea mai favorabilă pentru fiecare caz în parte.

Un al treilea articol subliniază faptul că disjuncțiile AC sunt cele mai frecvent întâlnite traumatisme întâlnite în practica ortopedică și medicina sportivă. Au fost descries numeroase metode de trarament operativ sau nonoperativ pentru disjuncția AC. Gradele I și II de disjuncție fără discuție se recuperează nonoperativ însă disputa dintre numeroasele studii și păreri ale diferiților chirurgic și ortopezi încă lasă greu de aflat care e cea mai bună procedură de recuperare în cazul disjuncțiilor de gradul III, cele de gradul IV, V și VI automat intrând la recuperare operative.

Majoritatea problemelor localizate la nivelul umerilor se încadrează în patru categorii majore:

– inflamația tendoanelor (tendinită sau bursită) sau ruptura de tendon;

– artrită;

– instabilitate;

– fractură;

Alte cauze mai puțin frecvente ale durerilor de umăr sunt tumorile, infecțiile și probleme legate de lezarea nervilor.. 

3.1Bursita

Uneori, utilizarea excesivă aumăruluiduce la inflamația și umflareaburseidintre coafa

 rotatorilor și acromion. Rezultatulesteafecțiunea numită bursită subacromială…………

3.2Tendinita

Cele mai multe dintre tendinite sunt rezultatul inflamației tendonului, proces care apare lent, în timp, din cauza utilizării excesive. Tendoanele cel mai frecvent afectate de la nivelul umărului sunt coafă rotatorilor și unul dintre tendoanele bicepsului.

Coafa rotatorilor este alcătuită din patru mușchi ce înconjoară articulația umărului asemănător unei manșete. Coafa rotatorilor este cea care susține stabilitatea umărului și permite mișcările acestuia./

3.3 Ruptura sau fisura de tendon

Ruptura sau fisura de tendon poate fi rezultatul unor leziuni acute sau degenerative cauzate de vârsta, uzură, utilizarea excesivă și pe termen lung a acestuia.

Ruptura de tendon poate fi parțială sau completă și poate duce la ruperea în două bucăți a tendonului.

3.4 Impigementul subacromial

Impigementul subacromial apare atunci când partea acromionului presează țesuturile moi subiacente atunci când brațul este ridicat departe de corp. Când brațul este ridicat, intre acromion, tendoanele rotatorilor și bursa se produce o fricțiune => tendinita și bursita.

3.5 Instabilitatea 

Instabilitatea umărului apare atunci când capul humeral este forțat și iese din cavitatea glenoidă. Acest lucru se poate întâmpla că urmare a unei leziuni sau a utilizării excesive a umărului. Dislocarea umărului poate fi parțială, sau completă.

3.6 Artrita

Durerile de umăr pot fi inclusiv rezultatul artritei. Există mai multe feluri de artrită, cel mai frecvent tip fiind osteoartrita. Simptomele specifice sunt: durerea, inflamația, rigiditatea, care se manifestă mai ales la persoanele cu vârstă mijlocie. Afecțiunea poate fi declanșată de mișcări făcute în timpul activităților sportive, accidente de muncă sau ca urmare a uzurii și fisurării cronice de la nivelul articulațiilor.

3.7 Fractura

Fractura de umăr implică de obicei clavicula, osul brațului (humerus) și al scapulei (omoplatul). Fracturile cauzează dureri severe, umflarea și învinețirea umărului.

3.8 Disjuncția, descriere și tipuri

Articulația acromio-claviculara este implicată frecvent in traumatismele ce afectează umărul în numeroase sporturi cum ar fi rugby, judo, baschet, atletism, handbal și fotbal. Majoritatea traumatismelor la acest nivel sunt datorate de o cădere pe umăr, de un impact fizic puternic cu un adversar sau de o acțiune repetitivă în care este implicat umărul (de exemplu, la judoka în urma proiectărilor sau la portarii de fotbal la plonjonul inainte). Aceste afectiuni se întalnesc cel mai des după a doua decadă de viață, cu incidența mai crescută la bărbați.

Figura 2. Radiografie disjunctie acromioclaviculară Figura 3. Articulația acromio-claviculară

Mecanismul producerii. Cădere pe umăr cu bratul în adducție (brațul pe langă corp).

Afecțiuni asociate (traume asociate):

-Dislocare scapulo-toracică;

-Fracturi (clavicula, acromion, proces coracoid);

-Afectarea plexului brahial;

-Osificari coraco-claviculare;

-Osteoliza a claviculei distale (osteoliza = rarefierea structurii osoase).

Odată menționată o scurtă descriere a producerii disjuncțiilor și câteva afecțiuni asociate putem prezenta o clasificare a tipurilor de disjuncție.

Clasificare:

Tip I – prezintă slăbiciune minimă, către moderată, în articulație; proces inflamator la nivelul articulației, fără semne palpatorii de deplasare;

-durere suportabilă, care apare doar la miscarea bratelor.

Tip II – apare subluxația articulației acromioclaviculare

-durere moderată spre severă;

-terminatia laterală a claviculei este instabilă in directia antero-posterioară (la palpare);
-slabiciune la palparea anterioară a spatiului coraco-clavicular.

Tip III – luxație completă

-caracteristic, extremitatea superioară addusă intr-o pozitie elevată (antalgică); partea afectată (umărul), este coborată, comparativ cu partea sanatoasă;

-durere moderată, care creste in intensitate la mișcarea de abducție;

-spre deosebire de tipurile IV si V, tipul III de disjuncție poate fi redus si ortopedic.

Tipul IV – prezintă toate semnele clinice ale tipului III;

-clavicula (partea distală) deplasata către posterior;

-durerea la mișcarea umarului este mult mai accentuata decat la tipul III datorită devierii posterioare a claviculei;

-articulatia sternoclaviculară se examinează pentru a se exclude o posibilă dislocare anterioară asociată.

Tip V – este o exagerare a tipului III

-partea distală a claviculei fiind deplasată superior, aproape ințepand pielea;

-durerea este mult mai accentuată, mai ales in jumatatea distală a claviculei;

-uneori, datorită deplasarii inferioare mari a extremității superioare, pacientul poate prezenta simptome de tracțiune a plexului brahial.

Tip VI – foarte rare;

-aparent nu sunt deformări ca și in celelalte tipuri de disjuncții; se vorbește totuși de o dislocare subcoracoidă a claviculei, cu șanse mari de asociere a unei fracturi de claviculă și afectare a plexului brahial.

Diagnostic. Examenul radiologic este extrem de important, recomandându-se că incidență să fie făcută direct pe articulație și nu radiografie normală de umăr. Incidentele sunt: antero-posterioară și axilară. Se efectuează și o radiografie de stres în care pacientul va ține în mână, pe partea afectatata, o greutate de 15kg. Această greutate va accentua în momentul efectuării radiografiei disjuncția și va certifica diagnosticul.

` Figurile 6, 7 si 8 Radiografie Disjunctie acromioclaviculara umar stang

Tratament:

Descrierea tratamentului este făcută in functie de tipul disjuncției acromio-claviculare:

Tip I – tratament ortopedic. De obicei, simptomele dispar după 7-10 zile de repaus; gheață local, în primele 12-24 de ore; imobilizare cu eșarfa. Se întrerup activitățile sportive și ridicarea greutăților pentru o perioadă mai îndelungată (până la dispariția simptomelor și a durerii palpatorii).

– tratament chirurgical se indică atunci când se dezvoltă o artrită simptomatică la 6 luni după tipul I de disjuncție acromioclaviculara. Practic, eșecul tratamentului conservator 3-6 luni recomandă o intervenție chirurgicală, care constă în rezecția ultimilor 5 mm din extremitatea distală a claviculei. Figura 9. Bandaj Dessault

Tip II – ortopedic, comun cu tipul I de disjuncție, 14 zile de imobilizare în bandaj Dessault, după 7 zile de la imobilizare, dacă simptomele se atenuează, se indică mișcări ușoare ale brațului, pentru activități necesare zilnice. Activitățile grele, ridicările, sporturile de contact, nu sunt recomandate timp de 6 săptămâni.

-chirurgical, are indicații ca și în cazul tipului I de disjuncție.

Tip III – ortopedic/chirurgical în funcție de gradul de activitate al pacientului. În cazul tratamentului ortopedic, perioadă de imobilizare este de 14-21 zile, reluarea activităților obișnuite, după 21 zile (la atenuarea simptomelor). La 4 săptămâni mobilitatea este la 80% față de umărul sănătos. Recuperarea totală se obține în 3 luni.

-chirurgical constă în fixarea claviculei în poziție normală cu ancore sau prin plastie musculară. Recuperarea după o intervenție chirurgicală este de 1 lună, până la recăpătarea completă a mobilității și 6 luni până la practicarea activităților sportive.

Tipurile IV, V și VI au întotdeauna indicație chirurgicală.

Optiunile tratamentului chirurgical:

Figura 10. Plastia musculară Figura 11. Plastia musculară

Figura 12. Plastia prin ancore Figura 13. Sutura trasosoasă

– reconstrucție anatomică a ligamentelor acromioclaviculare, coracoclaviculare prin sutura lor (se indică doar în urgență.)

fixare acromioclaviculara intraarticulara (pinuri Steinmann, broșe percutane Kirschner, șuruburi) – multe din aceste procedee chirurgicale și principiul fixării acromioclaviculare în șine, sunt abandonate în prezent, datorită riscului de a dezvolta o artroză zgomotoasă clinic, la nivelul acestei articulații.

Figura 14. Fixarea claviculei de procesul coracoid Figura 15. Fixarea cu surubul Bosworth

– reducerea și fixarea claviculei de procesul coracoid cu ajutorul ancorelor sau șurubului Bosworth.

-reconstrucția deltoidului și a trapezului.

3.9 Investigații

Pentru a se depista cauzele durerilor de umăr va fi necesară o examinare completă. Medicul va cauta orice anomalie de ordin fizic: umflare, deformare sau slăbiciune musculară și va verifica zonele sensibile. Acesta va examina inclusiv flexbilitatea și puterea articulațiilor.

Specialistul poate solicita efectuarea unor teste specifice utile pentru identificare cauzelor durerii și pentru diangosticarea altor probleme.. 

– Radiografia -Imagistica prin rezonanța si ultrasunete magnetica-Tomografia computerizată- Electromiograma -Artrograma – Artroscopia-

3.10 Tratament

– Modificarea activitătilor–adaptarea activităților zilnice la nevoia pacientului

-Medicație –medicatie prescrisă de medic pentru inbunatatirea cât mai rapidă a stării pacientului.

-Chirurgie-Pentru rezolvarea unor probleme a urmarului poate fi necesară și chirurgia, deși 90% dintre pacienți răspund la metodele simple de tratament, cum ar fi modificarea activitătilor, odihnă, activităti fizice și medicație.

4. Evitarea accidentărilor

Evitarea și prevenirea accidentărilor deși a mai fost menționată în lucrarea de licență, e prezentată și aici sub o formă mai concisă și de asemenea se prezintă mai mult și subiectul profilaxiei, a prevenirii traumatismelor.

Pentru a putea evolua și dezvolta calitatile sportive un jucător trebuie sa știe cum să prevină aparitia accidentărilor, deci prevenire este in egală masură importantă cu pregătirea și munca în timpul antrenamentului. Mai putine accidentări rezultă in participarea la mai multe antrenamente ce rezultă la o evolutie continuă și perfecționarea atribuțiilor pentru postul jucat.

De asemenea este de considerat invatarea și chiar accentuarea miscărilor evazive astfel scăzand riscul accidentărilor ce pot aparea in timpul antrenamentelor si meciurilor.

Conducerea și specialiștii FIFA recomandă următoarele lucruri.

1. Recuperare 100% după o accidentare .

2. Folosirea echipamentelor de protecție speciale.

3. Fair Play: Respectarea regulilor jocului: protejează-te pe tine și pe adversar în momentul în care seivește o fază a jocului în care puteți fi puși într-o situație cu risc de accidentare.

4. Practicarea regulată a exercițiilor pentru prevenirea accidentărilor și pentru obișnuirea organismului cu șocurile ce se pot întâmpina în timpul jocului. De asemenea o încălzire completă și executată bine trebuie să facă parte din rutina zilnică înaintea fiecărui antrenament.

. Echipamentele de protecite nu trebuie neglijate, imaginile de la 10 la 16 prezintă “instrumentele” de protective ale portarilor, genunchierele fiind utilizate în cazul terenurilor foarte tari și în fotbalul pe teren mic, mănușile de portari în ziua de azi sunt esențiale datorită evoluarii continue a acestora, ele oferă protective defetelor numeroase modele având inserate tije protectoare iar la nivelul încheieturilor s-au adăugat bandaje elastic mai rezistente și mai lungi pentru a putea înfășură încheietura mai bine.

Pantalonii și bluzele de portari cu bureți, deși nu sunt prea utilizate în fotbalul de înaltă performanță ( datorită terenurilor de joc foarte bune) sunt totuși importante în ligile, nivelele inferioare de fotbal pentru a proteja șoldurile și genunchii, umerii, coatele de numeroasele impacturi, fasele elastice oferă stabilitate zonelor articulare aflate în continuă mișcare și pericol (cum ar fi gleznele și încheieturile mâinilor) apărătorile de tibie au evoluat și ele fiind din ce în ce mai rezistente și în același timp mai usuoare. În cele din urmă avem bandă kinesiologica, o bandă ce adevenit des utilizată, chiar esențială în sporturile de performanță, ea se utilizează pentru suport muscular, în caz de întinderi, inflamații, contuzii etc.

Portarul în jocul de fotbal trebuie săprezinte numeroase calitati sportive cum ar fi pregătirea fizica foarte buna, viteza de reacție si viziune asupra jocului.Trebuie să fie agil și să se miște repede în direcțiilecerute de momentul jocului. Trebuie sa przinte o detenta superioara jucatorilor de camp, să săra cât mai înalt la loviturile de la colțul terenului, sa prezinte o forta fizica general mare pentru a se putea luptapentru a intra în posesia mingii, iar pentru aceasta trebuie să mai aibă poziționare și orientare spațială bună. El trebuie să aibă și o sincronizare foarte buna, portarul trebuie să fie un atlet bine dezvoltat din toate punctele de vedere pentru a performa bine în domeniul fotbalului.

Pregătirea psihică este de asemenea importantă pentru un portar pentru a face față la situațiile tensionate, determinarea și lipsa fricii sunt unele din cele mai importante atribuții, determinarea de a evolua, de a ajunge la minge înaintea adversarului, lipsa fricii este un factor ce previne multe accidentări, portarul fiind implicat în multe contacte fizice atât cu jucătorii de pe teren cât și cu solul, determinarea și lipsa fricii împreună îi ridică portarului un profil psihic care îl pregătește pentru evaluarea și recepționarea contactului ce are să se producă.

Acestea fiind menționate e de subliniat și de înțeles că postul de portar implică multă responsabilitate, riscuri (calculate pe cât posibil), și calități atât fizice cât și psihice.

De multe ori trebuie să prindă mingea în aer și apoi să aterizeze fără a putea să îți protejeze mâinile, brațele și umerii. Rezultatul acestui contact poate fi de multe ori un traumatism la mâini, coate, brațe sau umeri, traumatisme ce constă în disjuncții, luxații, subluxații, dislocări sau contuzii.

De asemenea se poate întâmpla ca portarul să aterizeze cu piciorul pe piciorul unui adversar sau coechipier astfel apărând și posibilitatea accidentării membrului inferior care pe lângă traumatismele umărului și cotului sunt și ele frecvente. Portarii trebuie uneori să se arunce în fața altor jucători pentru a-i bloca pe aceștia și pentru a le lua mingea astfel apare riscul lovirii portarului în cap, umeri, brațe, mâini, coaste, piept. Mai sunt și întâmplări când, portarul se lovește de bară în urma unui plonjon sau sărituri după minge pentru a o opri de a intra în poartă.

În cazul unui șut la poartă foarte puternic degetele, coatele, umerii și capul portarului sunt vulnerabile și de aceea trebuie protejate cât de bine se poate prin orice mijloace, pentru a evita fisurile, fracturile, contuziile, și alte leziuni.

Statisticile fifa au arătat că accidentările portarilor în ligile de fotbal superioare sunt mai numeroase pentru că nivelul competiției e ridicat, miza e considerabil mai mare și sportivii riscă mai mult pentru a înscrie un gol.

Pe de altă parte pe locul al doilea se află cei ce practică fotbal de plăcere în ligile inferioare, aceștia se accidentează fie din lipsă experienței fie din lipsă de pregătire specifică.

Apoi, pe locul al treilea sunt cei din ligile de categorie mijlocie aceștia menținând un echilibru din punct de vedere al accidentărilor la portari.

Statisticile FIFA spun că 73% din accidentările portarilor se întâmplă în timpul meciurilor. Portarii se antrenează în medie de 2.5 ori mai mult decât joacă în meciuri oficiale.În timpul antrenamentelor numărul accidentărilor e mai mic deoarece portarii nu intervin în situațiile de joc periculoase și de asemenea și colegii îi protejează.

Prevenirea accidentărilor

Este dezirabil ca portarii să fie pregătiți specific de către un antrenor specializat pentru portari care să ii sfătuiască și încurajeze să folosească atat echipamente protective în zonele unde șansa accidentărilor e mai mare cat și technicile de evitare a coliziunilor ce pot cauza accidentări.

Aici intervine folosința genunchierelor, cotierelor și fașelor elastice, benzile speciale pentru a evita impacturile puternice cu solul și prevenirea apariției bursitelor. Genunchierele și cotierele ar trebui să fie obligatorii pentru portari spun cei de la FIFA.

Pantalonii de portar trebuie să prezinte bureți dispuși în partea laterală a feselor, șoldului și coapsei, printre altele ar trebui folosite și "scoicile” pentru protejarea zonei genitale (desi in fotbal este mai grea folosirea scoicilor datorita mișcărilor de diferite amplitudini.

Este obligatoriu pentru portari să poarte apărători pentru tibie la fel cum e obligatoriu și pentru jucătorii de câmp. Apărătorile au rol important în protecția tibiei care este foarte sensibilă din punct de vedere al durerii la lovituri.

Este recomnandat ca portarii de fotbal să facă și exerciții specifice de agilitate pentru a putea evita mai ușor accidentările.

Școala căderii:

Școala căderii este o parte foarte importantă în orice sport ce implică mișcare și contact cu suprafețe solide deoarece o școală a căderii corecte scade semnificativ riscul accidentărilor si poate creste eficienta sportivilor.

În fotbal există școala căderii atât la jucătorii de câmp cât și la portari, bine înțeles la portari școala căderii este mai complexă și specifică postului.

Mișcările specifice portarilor:

Plonjonul jos

2. Plonjonul mediu

3.Plonjonul înalt

Plonjonul jos

Plonjonul mediu

Plonjonul înalt

Plonjonul înainte

Aterizarea în urma unei sărituri la ominge înaltă

5. Prezentarea studiului

5.1 Scopul studiului

Studiul de față își propune să evalueze impactul disjuncției acromioclaviculare, asupra activității sportive a portarului de fotbal în comparație cu traumatismul precedent suferit tot la umăr.

5.2. Obiectivul studiului

dezvoltarea unui program de kinetoterapie preventiv

ameliorarea calitățiolor specifice postului de portar: viteza de reacție, precizia ambidextria

consolodarea și tonifierea structurii umărului

5.3. Date generale privind subiectul studiat

Subiectul luat în studiu este V.I. jucător de fotbal de performanță de liga a 3-a, pe postul de portar, la “CS. Luceafarul Felix ” din Oradea, in varsta de 26 de ani, 193cm inaltime si 84 kg.

Istoric sportiv:

V.I.a început sportul la vârstă de 7 ani ca jucător de câmp la fotbal, dar după jumătate de an s-a reprofilat pe postul de portar.

Pe parcursul activității sportive a suferit diferite accidentări cum ar fi:

întinderi, contuzii, entorse(entorsa de gr1 a gleznei drepte, refăcută complet în urma a 5 sedințe de băi termale și gimnastică în apă .

dislocare a umarului drept în 2011, recuperat in aproximativ 6 saptamani.

cea mai recentă accidentare este disjunctia acromio-claviculara la umarul stangTraumatismul dateaza din 27 mai 2015 (tabelul nr. 1)

Tabel nr.1 Caracteristicile subiectului

5.5. Metode de evaluare a subiectului

5.5.1. Chestionar privind cel mai recent traumatism suferit la nivelul umarului

Ancheta s-a desfasurat prin adresarea mai multor întrebari subiectului sub forma de chestionar cu intrebari deschise despre traumatismul suferit, îngrijirile medicale de urgență și de recuperare acordate.

Aceastaare ca scop acumularea de informații care pot duce la mai buna întelegere a modului în care s-a produs traumatismul

Diagnostic dat de doctor?

Cum s-a întamplat?

Ce intervenție au avut medicii în cazul traumatismului?

Cât timp a durat imobilizarea?

Cine a făcut recuperarea cu ține?

Cât timp a durat recuperarea?

Ce program exerciții a fost aplicat?

Există durere la anumite mișcări sau exerciții?

Sunt prezente anumite sechele fizice sau psihice? ex: frică de a plonja pe partea afectată, lipsă de mobilitate, durere care împiedică o prestație de 100%, umflătura în zonă umărului?

În timpul pauzei de activitate s-a constatat o creștere în greutate?

5.5.2. Evaluarea durerii s-a făcut cu ajutorul Scalei vizual analoge

Figura 38. Scala visual analogă

5.5.3. Evaluarea mobilității articulare active

Evaluarea mobilității s-a făctu la umăr afectat (stâng) și la cel îndemânatic (drept)

Instrument de măsurare folosit: Goniometru

Flexie

P.i: Pacientul în ortostatism,

Kt.: Homolateral, așează goniometrul cu centrul în centrul articulației umărului pe partea laterală și cere pacientului să flecteze brațul.

Brațul mobil al goniometrului: pe centrul părții laterale a liniei humerale.

Brațul fix al goniometrului: perpendicular cu solul.

Extensie

P.i: Pacientul în ortostatism, Br.lângă corp

Kt.: Homolateral, așează goniometrul cu centrul în centrul articulației umărului pe partea laterală și cere pacientului să extindă brațul.

Brațul mobilal goniometrului: pe centrul părții laterale a liniei humerale.

Brațul fixal goniometrului: perpendicular cu solul.

Adducție: Adducția este de 0° , Pi. Este in ortostatism cu br.lângă corp.

Abducție

P.i: Pacientul în ortostatism, Br.lângă corp

Kt.: În spatele pacientului, așează goniometrul cu centrul în centrul articulației umărului pe partea posterioară și cere pacientului să abducă brațul ("ridică brațul lateral").

Brațul mobilalgoniometrului: pe centrul părții posterioare a liniei humerale.

Brațul fixal goniometrului: perpendicular cu solul.

Abducție Orizontală

P.i: Pacientul în decubit ventral, Br.abdus la 90°

Kt.: La capul pacientului, așează goniometrul cu centrul în centrul articulației umărului pe partea superioară și pacientului să abducă brațul.

Brațul mobil al goniometrului: pe centrul părții laterale aliniei humerale.

Brațul fix al goniometrului: paralel cu solul.

Adducție Orizontală

P.i: Pacientul în decubit dorsal, Br.abdus la 90°

Kt.: La capul pacientului, așează goniometrul cu centrul în centrul articulației umărului pe partea superioară și cere pacientului să adducă brațul.

Brațul mobil al goniometrului: pe centrul părții laterale a liniei humerale.

Brațul fix al goniometrului: paralel cu solul.

Rotație internă:

P.i: Pacientul în decubit dorsal, Br.abdus la 90 de grade cotul flectat 90 de grade, antebraț supinat, cotul la marginea patului.

Kt.: Homolateral, așează goniometrul cu centrul în centrul articulației cotului pe partea cubitala și cere pacientului să roteze intern brațul.

Brațul mobil al goniometrului: pe centrul articulației cotului pe partea posterioară (olecran) și urmărește antebrațul.

Brațul fix al goniometrului: perpendicular cu solul.

Rotație externă:

P.i: Pacientul în decubit dorsal, Br.abdus la 90 de grade cotul flectat 90° cu antebraț supinat la marginea patului.

Kt.: Homolateral, așează goniometrul cu centrul în centrul articulației cotului pe partea cubitală și cere pacientului să roteze extern brațul.

Brațul mobil al goniometrului: pe centrul articulației cotului pe partea posterioară (olecran) și urmărește antebrațul.

Brațul fix al goniometrului: perpendicular cu solul.

5.5.4 Teste funcționale pentru forța specifică activității portarului de fotbal

Aruncarea mingii cu două mâini de la piept

Aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului

Aruncarea mingii cu o mână de deasupra capului (stânga, dreapta)

Aruncarea mingii cu o mână din lateral (stânga, dreapta)

Lansarea mingii de jos (stânga, dreapta)

Se execută de 3 ori fiecare mișcare în parte și se măsoară distanțele, precum și prezența sau nu a durerii în timpul aruncării pe baza unei scale în care:

0 – fără durere (0%);

1- durere ușoară (20%);

2- durere medie, senzație de disconfort (40%)

3- durere mare, senzație stresantă (60%)

4- durere foarte mare, senzație oribilă (80%)

5- durere extremă (100%)

Aruncarea mingii cu două mâini de la piept

Aruncarea mingii cu două mâini de deasupra capului

Aruncarea mingii cu o mână de deasupra capului

Aruncarea mingii cu o mână din lateral

Lansarea mingii cu o mână de jos

5.5.5. Teste specifice portarului de fotbal pentru evaluarea vitezei de reacție

Aceste teste specifice activității sportive sunt utilizate în scopul evaluării subiectului la un moment dat din punct de vedere al vitezei de reacție și al preciziei, și totodată ele constituie tehnici și mijloace de antrenare și perfecționare a acestor calități și abilități motrice.

Testarea implică după cum vor prezenta figurile 55 și 56, 3 persoane, o persoană care pasează mingea la persoana care stă pe ladă, persoana de pe ladă care eliberează mingea din mâini fie prin partea dreaptă fie prin partea stângă a celui din față să și, în cele din urmă portarul care trebuie să reacționeze fie cu mână stângă fie cu mână dreaptă la mingile care sunt în cădere.

Obiectivul sau este de a reacționa cât mai rapidpentru a palma în lateral mingea în cădere

Subiectul în cauză a efectuat acest exercițiu de 2 ori, o testare inițială în momentul reînceperii antrenamentelor după recuperare, și o altă testare la 2 săptămâni mai târziu. Exercițiul a constat în o serie de 20 de repetări din care 10 au fost executate cu membrul stâng și 10 cu membrul drept. Este normal că un portar ce are pretenții de joc la nivel înalt și aspiră la evoluție să prezinte control foarte bun cu ambele member chiar ambidextrie.

Figura 55. Pi.exercitiu viteza de reacție Figura 56. Pf.exercitiu viteza de reacție

5.5.6. Teste specifice portarului de fotbal pentru evaluarea preciziei

În urma recuperării umărului afectat au fost executate testări pentru precizia paselor din mână; precizia pasului este importantă în desfășurarea mai rapidă și eficientă a jocului de fotbal.

Dispunerea portarilor este de obicei în triunghi sau romb (fig. 57)

Desfășurarea exercițiului este următoarea: portarul primește mingea de la cel din fața lui, acesta prinde mingea și la semnalul pasatorului se orientează să paseze mingea la unul din jucătorii din dreaptă sau stânga să. De asemenea jucătorii din lateral se pot deplasa în direcțiile înainte/înapoi și stânga/dreaptă astfel evaluând și antrenând precizia paselor portarului cu mână la diferite distanțe.

Acest exercițiu a fost aplicat pe subiectul luat în studiu, testarea a constat în executarea a câte 10 pase spre stângă cu membru stâng și 10 pase spre dreaptă cu membrul drept.

Figura 57. Exercițiu de testare/dezvoltare a precizie în romb

5.6. Programul de kinetoterapie urmat de pacient

Tabelul nr. 2 Desfășurarea recuperării din prima zi postoperatorie

Tabelul numărul 2 reprezintă perioada de recuperare și etapele recuperării portarului din prima zi postoperatorie. În primele 2 săptămâni după intervenția chirurgicală asupra umărului, introducerea unei tije pentru fixarea acromioclaviculară și sutura tendoanelor, portatul a fost imobilizat în bandaj Dessault urmând apoi 4 săptămâni de recuperare kinetoterapeutică din care primele 2 săptămâni au fost axate pe ameliorarea mobilității active, iar ulterior 2 săptămâni pentru consolidarea forței musculaturii umărului.

Ultimele 2 săptămâni din recuperare au fost petrecute în cadrul antrenamentului specific postului de portar.

Obiectivele exercițiilor 1-8 este de a îmbunătăți mobilitatea activă și creșterea tonusului muscular.

Ex.1

P.I așezat pe scaun, brațele pe lângă corp

KT. în spatele pacientului asistă miscarea

Priza: 1/3 distală humerus partea laterală

Contrapriza: partea superioară a umărului

Comanda: "ridică brațele prin lateral” / “coboară usor brațele

T1- ridicarea brațelor prin abducție cat permite mobilitatea, dar nu mai mult de 90º, contracție concentrică deltoid

T2- coborarea brațelor lateral, contracție excentrică deltoid

T3,4,5…pană la oboseală

Ex.2:

P.I: D.D., brațele ABD la limita mobilitații, Ri., policele arătand spre picioare

KT.: asistă la executarea corectă a mișcarii

Comanda: "rotează extern brațele”

T1- RE. brațelor pana la limita mobilității, contracție concentrică deltoid fascicul posterior.

T2- menținere prin izometrie 5 sec.

T3-RI. brațelor pană in PI. /contracție concentrică deltoid fascicul anterior, contracție excentrică deltoid fascicul posterior

T4,5,6… repetare pană la oboseală

Ex.3:

PI.: stând cu brațele F la 90º cu palmele E, la ~5-10 cm de scara fixă

Kt.: homolateral asistă la executarea corectă a mișcării

Comanda: “dezechilibrează-te spre inainte și impingete inapoi din scara fixă cu brațele extinse”

T1- inclinare spre inainte cu sprijinul palmelor pe scara fixă, contracție excentrică pectoral și deltoid fascial anterior

T2- impulsie din scara fixă in PI., contracție concentrică pectoral și deltoid fascicul anterior

T3,4… repetare până la primul semn de durere

Ex.4:

PI.: stând cu bastonul apucat de capete la nivelul șoldurilor

KT: asistă verbal

Comenzi: “ridică bastonul cât de sus poti “,“menține”,”coboară incet bratele la 45º”

T1- ridicarea bastonului pâna la limita durerii, contracție concentrică deltoid

T2- menținere 3 secunde, izometrie deltoid

T3- coborarea bratelor la 45º, contracție excentrică deltoid fascicul anterior

T4- menținere 3 secunde, izometrie deltoid fascicul anterior

Ex.5:

PI.: stând cu bastonul apucat de capete la nivelul soldului

KT: asistă

Comanda: “ridica bastonul deasupra capului”,”coboarâ bastonul la ceafă”

T1- ricicarea bastonului deasupra capului, contracție concentrică deltoid fascicul anterior și mijlociu

T2- coborarea bastonului la ceafă, contracție excentrică deltoid

T3- ridicarea bastonului deasupra capului, contracție concentrică deltoid

T4- coborarea bastonului in PI, contracție excentrică deltoid anterior și mijlociu

Ex.6:

PI.: stand cu bastonul apucat de capete la nivelul șoldului

KT.: asistă

Comanda: “ridica brațele intinse deasupra capului”,“du bratele intinse spre dreapta/stânga”

T1- ridicarea brațelor intinse deasupra capului, contracție concentrică deltoid

T2- coborarea brațelor spre dreapta, c.e. deltoid drept și suprasipinos drept/ c.c deltoid stâng, supraspinos stâng

T3- revenire in T2, c.c. deltoid și supraspinos drept

T4- coborarea brațelor spre stanga, c.e deltoid stang și supraspinos stâng/ c.c. deltoid drept și supraspinos drept

T5- revenire in T2, c.c. deltoid și supraspinos stâng

T6- revenire in PI, c.e. deltoid mijlociu si anterior

Ex.7:

PI.: stând cu bastonul apucat de capete la spate la nivelul feselor

KT.: asistă ca executia ex. Sa fie corectă

Comanda: “ridică bastonul”,”coboară bastonul”

T1- ridicarea bastonului aproape de spate, c.c. biceps

T2- coborarea bastonului aproape de spate, c.e. biceps

T3,4 – repetare până la oboseală

Ex.8:

PI.: stând cu bastonul apucat de capete la spate la nivelul feselor

KT.: asistă

Comanada: “ridică/coboară bastonul cu brațele intinse”

T1- ridicarea bastonului cu bratele întinse, c.c. deltoid posterior și rotund mare

T2- mentinere 3 secunde, izometrie

T3- revenire in PI., c.e. deltoid și rotund mare

Exercitiile 9-16 sunt exercitii de creștere a forței musculare efectuate după două saptamâni de recuperare permit sportivului sa inceapa consolidarea forței umarului prin exerciții cu un grad mai mare de dificultate.

Ex.9

PI.: pozitie de flotare cu genunhii pe sol, bratele usor departate drepte

KT.: asistă

Comanda: “îndoaie coatele si coboară trunchiul/ îndreapta coatele și ridica trunchiul”

T1- indoirea coatelor si coborarea trunchiului, c.e. triceps și pectoral

T2- indreptarea coatelor și ridicarea trunchiului, c.c. tricepts și pectoral

T3,4- pană la oboseală/durere

Ex.10:

Exercitiul 9 cu modificarea poziției brațelor, brațele apropiate langă corp

Ex.11:

PI. : poziție de flotare cu genunchii pe sol, brațele la nivelul umerilor

KT.: asistă

Comanda: ridică bratul spre lateral sus

T1-ridicarea bratului drept lateral sus cu RE, c.c. deltoid posterior, rotund mic și dorsal mare

T2-revenire in PI, c.e. deltoid posterior, rotund mic și dorsal mare

T3- idem pe partea opusă

T4-

Ex.12:

P.I: așezat pe scaun, brațele pe lângă corp cu gantere de 1 kg în mâini

KT.: în spatele pacientului

Priza: 1/3 distală humerus partea laterală

Contrapriza: partea superioară a umărului

Comanda: "ridica brațul prin lateral”

T1- ridicarea brațului prin abducție la 90º, contracție concentrică deltoid

T2- menținere prin izometrie 5 sec. în abd 90º

T3-ridicarea brațelor prin contracție concentrică a deltoidului până la limita mobilității.

T4- coborârea brațului prin add, contracție excentrică deltoid

Ex.13:

P.i: ortostatism pe banda elastică, mâinile apucă cele două capete

KT.: asistă

Comanda: ridică brațele la orizontală, depărtează brațele orizontal

T1- flexia brațului 90º prin contracția concentrică a deltoidului anterior

T2- abducția orizontală a brațului prin contracția concentrică a deltoidului posterior

T3- adducția orizontală prin contracția excentrică a deltoidului posterior

T4- revenire in P.I. prin contractia excentrica a deltoidului anterior

Ex.14:

P.I: decubit dorsal, brațele apucă bandă elastică

KT.: asistă

Comanda:"ridică brațele sus prin lateral"

T1- ridicarea brațelor sus(coate întinse) prin contracția concentrică a deltoidului

T2- revenire în P.I.contracția excentrică a deltoidului

Ex.15:

P.I: ortostatism, cu brațele flectate la 90º, cot extins, palmele lipite

KT.: în față pacientului

Contrapriza pe mâna pacientului, împingând în diferite direcții

Comanda: "nu mă lasă să-ți mișc mână"

T1-T2-T3-T4- contracții izometrice alternante deltoid, pectoral, dorsal mare.

Ex.16:

P.I: decubit dorsal, genunchii flectați, mâinile apucă mingea medicinală de 4kg deasupra capului

KT.: asistă

Comanda: flectează coatele, extinde coatele, extinde brațele, flectează brațele.

T1- aproprierea mingii medicinale de cap prin contracția concentrică a bicepsului

T2- îndepărtarea mingii medicinale de la cap prin contracția concentrică a tricepsului

T3- ridicarea mingii prin contracție concentrică a deltoidului și pectoralului

T4- apropierea mingii medicinale de cap prin contracția excentrică a tricepsului

T5- depărtarea mingii medicinale de cap prin contracția concentrică a tricepsului

T6- coborârea brațelor la abdomen și atingerea acestuia cu mingea medicinală prin contracție excentrică a deltoidului

T7- menținerea mingii medicinale deasupra abdomenului prin contracție izometrică a deltoidului

T8- apropierea mingii de piept prin contracția concentrică a bicepsului și deltoidului

T9- apropierea mingii de abdomen prin contracția concentrică a tricepsului

T10- relaxare și revenire în P.i.

6. Rezultate și discuții

6.1. Date anamnetice – Rezultatele chestionarului privind cel mai recent traumatism suferit la nivelul umărului

Diagnosticul pus de doctori a fost cel de disjunctie acromio-claviculară.

Am ieșit să prind o minge și atacantul advers a intrat în mine cu coapsa în zona claviculei.

Am fost operat și mi s-a introdus o tijă. (la spitalul județean)

Am fost imobilizat 2 săptămani, pană mi s-au scos firele de la operație.

Recuperarea am facut-o la Hotel Termal:

ultrasunete,

kinetoterapie, hidrokinetoterapie și înot,

duș subacval și băi galvanice

Recuperarea a durat aproximativ o lună.

Exercițile au fost prezentate la subcap. 5.6.

Dureri nu mai am. Simt usoara durere, discomfort doar uneori la schimbarea vremii.

Am frica de a plonja lung pe partea stangă. Mobilitatea mi-a ramas cam la fel, ca și inainte. Dureri nu am deloc, doar frică. Am o umflatura la umărul operat, care sper că se va retrage.

Da, am avut 81 kg si m-am ingrășat pană la 90 kg, la o lună după recuperare am ajuns la greutatea actuală de 84 kg.”

În prezent umărul este recuperat din punct de vedere al stabilității însă prezintă ușoară “nesigurantă”. De asemenea mai e de menționat faptul că sportivul a făcut repaus în activitatea sportivă timp de 2 săptămâni în urma interventiei chirurgicale prin care s-a intrudus o tijă pentru a fixa articulația acromio-claviculară și încă 4 săptămâni de recuperare a funcției umarului, și in cele din urma 2 saptamani de antrenamente specifice pentru postul de portar(viteza de reacție si precizie)

6.2. Aprecierea durerii

Durerea a fost apreciată de către subiect ca fiind mare in momentul accidentării, el a descris-o între 9-10, clavicula era orientată usor în sus, umărul cazut, roseala pielii, durere intensă în zona umărului însotit de un grad ridicat de impotentă functională.

6.3. Mobilitatea articulară

Tabel nr.3 Rezultatele evaluării mobilității articulare a umărului

Grafic1: Graficul de mai sus prezintă diferența dintre amplitudinea mobilității umărului stâng și drept. În grafic amplitudinile de mișcare ale umărului afectat (stang) sunt reprezentate de culoarea roșie și amplitudinile umărului neafectat (stâng) sunt reprezentate de culoarea albastră. În urmă disjunctiei acromio claviculare umărului drept ligamentele, mușchii, vasele de sânge și toată structură articulară a avut de suferit, clavicula si acromionul și-au pierdut contactul, fiind nevoită inserarea unei tije pentru a fixa la loc cele două stucturi osoase după care a urmat o imobilizare de două săptămani și astfel în urma recuperării după traumatism la măsurarea mobilității s-a constatat o ușoară diminuare a mobilității umărului care a fost dislocat, dar și a celuilalt umăr (cel drept) denotand faptul că tendoanele acestuia și-au revenit de la traumatismul prezentat cu 2 ani in urma la lucrarea de licenta și anume dislocarea temporală a umărului.

Graficul 2 luat din lucrarea de licenta intitulata “Studiu de caz privind impactul dislocării umărului asupra funcției și performanței sportive la portarul de fotbal” de Cristian Vesa, prezintă diferentele de mobilitate intre umărul afectat si cel neafectat in urma dislocării umărului drept, și are scopul de a evidentia efectele traumatismelor asupra mobilitătii ambilor umeri in ambere traumatisme.

Tabel nr.4 Rezultatele testării performanței și evaluării durerii

Tabelul cu numărul 4 ilustrează distanțele aruncării mingii, câte 3 încercări pentru fiecare aruncare și media acestora, care la rândul ei o comparăm cu media aruncărilor din urmă traumatismului prezentat la lucrarea de licență și anume dislocarea temporală a umărului drept.

Comparația între cele două medii se face pentru a putea observa procesul de evoluție a sportivului și cum afectează traumatisumele suferite performanțele în aruncarea mingii.

Grafic3: Graficul nr.3 a fost făcut pentru a evidenția efectul disjunctiei acromio claviculare si asupra performanței aruncării în lungime a mingii. Trebuie reamintit că subiectul a mai avut un traumatism, dislocare temporală a umărului drept, fapt ce se poate observa în graficul 3 și 4, de asemenea în graficul 1 unde se observă o micșorare a gradului de mobilitate a umărului drept ceea ce duce la presupunerea că tendoanele alungite în urmă dislocării și-au reveni la lungimea normală sau în orice caz s-au mai scurtat.

Graficul nr.4 Rezultatele testării performanței după dislocarea temporală (material din licență)

Graficul nr.4 luat din lucrarea de licență “Studiu de caz privind impactul dislocării umărului asupra funcției și performanței sportive la portarul de fotbal” este menționat pentru a putea înțelege mai bine graficul nr.3 și a se nota urmările traumatismelor și evoluția performanței sportivului la aruncările mingii din diferite poziții.

6.4. Rezultatele testării specifice activității sportive

6.4.1. Viteza de reacție

În urma efectuării testării s-a constatat:

La prima testare membrul superior drept a avut a avut o reacție mai bună, decât membrul stâng, reușind să palmeze mingile lateral între nivelul gâtului și genunchilor.

Membrul superior stâng a avut ușoară latență reușind efectuarea palmarii mingilor între nivelul gâtului și gleznelor, majoritatea mingilor fiind palmate în zonă tibiilor și o minge a atins solul.

În urma acestor testări antrenorul și staful care este însărcinat cu pregătirea fizică poate nota și executa exerciții pentru tonifierea musculaturii părții stângi în regim de viteză, și aprofundarea exercițiilor de reacție ce constau în solicitarea portarului de a reacționa cât mai repede la anumite semnale sonore sau vizuale pentru a intra în posesia mingii, pentru a o palma sau pasa cu mână mingea.

După 2 săptămâni de antrenamente specifice pentru îmbunătățirea vitezei de reactive s-a observant o ușoară imbunatarire: cu mână dreaptă mingile au fost palmate între nivelul gâtului și șoldului, iar cu membrul stâng între nivelul gâtului și genunchilor fără că vreo minge să atingă solul.

6.4.2. Precizia paselor cu mâna

Este normal ca un portar ca orice alt sportive are un membru predominant în dexteritate dar în cazul portarului se cere o precizie bună a paselor pe cel puțin ~20 metri cu ambele membre, deci se poate spune că până în distanță de 20 de metri dacă apar diferențe, acestea pot fi cauzate de traumatisme sau de alte cauze ce împiedică eficiența maximă a portarului.

S-a început cu pase la distanță mai scurtă și treptat s-a ajuns la 20 m.

Pe partea dreaptă 9 pase din 10 au fost precise, la piciorul colegului acesta fiind mereu în deplasare spre diferite direcții. Pasa greșită trecând la aproximativ 0.5-1 m de destinatar.

Pe partea stânga 6 pase din 10 au fost precise, la piciorul colegului și acesta fiind mereu în mișcare. Pasele greșite au trecut la aproximativ 0.5-1 m de destinatar și cu o viteză ușor scăzută față de pasele cu membrul drept.

Aceste testări ajută la formarea programului de dezvoltare fizică și tehnică a portarului, din aceste testări se poate observa cum precizia și forța membrului stâng este inferioară membrului drept, se repetă faptul că pe distanță de până la 20m precizia e dezirabilă a fi cât mai asemănătoare la ambele membre pentru ca în timpul jocului de fotbal pasele de lungime scurtă și medie se execută cel mai bine cu mâinile, astfel dând posibilitatea lansării eficiente a contraatacurilor.

7. Concluzii și propuneri

Lucrarea are ca scop urmărirea evoluției și a performanței sportive, a unui portar de fotbal, care a suferit în prima fază o dislocare temporală antero-superioară a umarului drept (prezentat în lucrarea de licență) și recent o disjuncție acromio claviculară la umărul stâng, cu intervenție chirurgicală și inserarea unei tije pentru fixarea articulației traumatizate. De asemenea se analizează, se compară și se discută pe baza rezultatelor grafice performantele testate.

Din evaluările efectuate, s-a constatat că înainte de accident, starea funcțională a subiecutlui luat în studiu se prezentă astfel:

Distanța aruncării mingii la membrul neafectat a scăzut cu aproximativ 1 metru datorită opririi antrenamentelor.

Distanța aruncării mingii la membrul afectat (STANG) a scăzut considerabil la toate aruncarile ce implică doar mâna stângă, valoarea minimă fiind de ~ 1 m și valoarea maxima fiind de ~2,5 m.

În urma măsurătorilor de mobilitate s-a constatat că membrul superior traumatizat (stang) are o mobilitate mai mică sau egala cu testarea precedentă, iar membrul superior drept are valori ale mobilitătii usor diminuate la unele miscări, ce poate denota faptul ca lungimea tendoanelor lezate in urma dislocarii (din studiul de licentă) s-a mai redus.

Pe plan psihologic subiectul a prezentat o ușoare frică sau nesiguranță asta cu timpul a scăzut datorită recuperării funcției umărului și consolidării structurii acestuia, ședințele de kinetoterapie având un rol primordial.

Viteza de reacție testată inițial pregătirii specifice a prezentat ameliorare în 2 săptămâni de exercițiu specific pentru dezvoltarea acesteia

Precizia paselor cu mâna pe distanță scurtă este la un nivel acceptabil dar care încă poate fi îmbunătățit prin numeroase repetări de pase la distanțe de diferite lungimi.

Concluzia și în același timp propunerea care trebuie evidențiată pentru subiectul disjuncției acromioclaviculare la portarul de fotbal este că o recuperare cât mai rapid inițiată postoperatoriu scurtează timpul revenirii pe teren a sportivului.

8.Bibliografie

1. Bogdan R., Bucur Angela, Chiriac, M., Ciobanu Dorina, Cristea Dana, Dan Mirela, Ianc Dorina, Lozincă Isabela, Marcu, V., Mărcuț, P., Matei Corina, Pasztai Elisabeta, Pasztai, Z., Pâncotan, V., Pețan, P., Serac, V., Șerbescu Carmen, Tarcău, E., (2006), „Kinetoterapie Fizioterapie”, Editura Universității din Oradea.

2. Chiriac, M. (2009), Studii și cercetări privind evaluarea în cultura fizică și sport, Editura Universității din Oradea.

3. Dumitrescu, G.,(2011) Metodica predării fotbalului in liceu, Editura Universității din Oradea.

4. Gagea, A., (1999) – Metodologia Cercetării științifice în Educație fizică și Sport, Editura Fundației ”România de mâine”, București.

5. Ianc Dorina (2009) – Biomecanica aplicata in activităti motrice, Editura Universitătii din Oradea, Oradea.

6. Maroti, Ș., (2008) – Metodologia cercetării științifice în Educație Fizică și Sport, Editura Universității din Oradea, Oradea.

7. Maroti, S., Marcu, V., Leah Claudia (2000), Ghid pentru realizarea lucrării de licență, Institutul Biblic Emanuel.

8. Oxford Radcliffe Hospitals –Rehabilitation after shoulder dislocation Editon II, Published by NHS Trust, 2010.

9. Papilian Victor – Anatomia Omului, Volumul I Aparatul Locomotor Editia a XII-a 1993,1998,2001, 2003 Editura Bic All.

10. Pick RY. Treatment of the dislocated shoulder. ClinOrthop 1977.

11. Șerbescu, Carmen (2007), Kinetoprofilaxie primară – Biologia condiției fizice (ediția a II-a rev), Ed. Universității din Oradea.

12. http://www.fifa.com/aboutfifa/footballdevelopment/medical/news/newsid=77592/

13.http://www.fifa.com/aboutfifa/footballdevelopment/medical/playershealth/injuries/prevention.html

14.https://www.google.pl/search?q=fifa+safety+play&biw=1366&bih=639&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiFpa6a-qTKAhVC_iwKHbu7BSIQ_AUIBygC#tbm=isch&q=gk+gloves&imgrc=iw-Fnwm7jlSIfM%3A

15.https://www.google.pl/search?q=fifa+safety+play&biw=1366&bih=639&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiFpa6aqTKAhVC_iwKHbu7BSIQ_AUIBygC#tbm=isch&q=shin+guard&imgrc=pw0C_A-KvvsVgM%3A

16.http://www.mediculmeu.com/patologia-chirurgicala-ortopedica/luxatii/luxatiile-scapulohumerale.php

17. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22784232

18. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22924310

19. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20226315

20.http://sportsanatate.blogspot.ro/2008/09/adaptarea-inimii-la-efort-tensiunea.html

21.http://ro.scribd.com/doc/23943522/16/CENTURA-SCAPULAR%C4%82

22.http://www.sfatulmedicului.ro/Anatomia-membrelor-superioare/anatomiaumarului _5677#Ligamentele _si_tendoanele

23.http://www.sfatulmedicului.ro/Anatomia-membrelor-superioare/anatomiaumarului _5677#Ligamentele _si_tendoanele

24. http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-membrului-superior/durerile-de-umar_9387

25.http://www.gettyimages.com/detail/news-photo/goalkeeper-manuel-neuer-receives-a-shoulder-injury-during-news-photo/492272099

26. Vesa, C., (2013) Studiu de caz privind impactul dislocării umărului asupra funcției și performanței sportive la portarul de fotbal, Oradea.

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A

LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării ________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

Autorul lucrării _____________________________________________

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea _________________________________________ din cadrul Universității din Oradea, sesiunea_______________________ a anului universitar ______________.

Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP) _____________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________,

declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea,

Data Semnătura