Discriminarea

1. Discriminarea – concepte, forme

Discriminare reprezintă orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice (Ordonanța Guvernului nr. 137/200 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare).

Discriminarea este un fenomen frecvent intalnit in Romania, dar despre care discutam cu dificultate de cele mai multe ori la nivel informal, fara a cauta / gasi solutii. In urma studiului realizat de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii in acest an, a reiesit ca 51% dintre romani considera fenomenul de discriminare ca fiind una dintre problemele actuale.

Discriminarea vizeaza un tratament diferit care defavorizeaza o persoana sau un grup in comparatie cu altele aflate in situatii similare. Cele mai intalnite forme de discriminare sunt cele legate de sex, varsta, orientare sexuala, rasa, precum si discriminarea persoanelor cu dizabilitati.

La locul de munca identificam cazuri de discriminare la interviu si la angajare, in stabilirea si schimbarea conditiilor de munca, in sansele de dezvoltare si formare profesionala, in accesul la sansele de promovare si in cazuri de concediere.

In mediul organizational, luam contact cu persoane de diferite varste, rase, care au propriile credinte si opinii. Cu cat mai mari sunt diferentele intre colegi, cu atat exista mai multe sanse sa apara un comportament de discriminare. In contextul organizational, apar doua forme particulare de discriminare: mobbing si bullying.

Mobbing-ul este un fenomen la granita cu discriminarea si poate fi doar partial considerat un tip de discriminare, deoarece se leaga exclusiv de locul de munca. Acesta se refera la actiuni de agresivitate psihologica realizate de un sef sau coleg pentru a determina victima sa paraseasca compania, in conditiile in care concedierea sa nu se poate realiza, fara motive intemeiate. Aceste actiuni pot afecta starea de sanatate a persoanei supusa unei astfel de agresiuni psihologice si chiar ii poate aduce prejudicii psihice si sociale.

Pentru ca aceste situatii sa fie incadrate in fenomenul de mobbing, astfel de comportamente trebuie sa se repete cu o frecventa regulata pe o perioada de minim 6 luni.

Tipuri de comportamente specifice fenomenului de mobbing:

 Actiuni destinate limitarii posibilitatii de exprimare a victimei – aceasta nu are posibilitatea de a-si expune punctul de vedere in fata sefilor, este intrerupta cand vorbeste, colegii jignesc victima, facand referire la munca si viata personala a acesteia.

 Actiuni care vizeaza izolarea victimei – nu se vorbeste cu victima, aceasteia i se atribuie un loc care sa o izoleze de colegi, este ignorata prezenta ei.

 Actiuni de desconsiderare a victimei in fata colegilor – sunt lansate diverse zvonuri despre victima, este ridiculizata si chiar hartuita sexual.

 Actiuni de discreditare profesionala a victimei – nu ii sunt atribuite sarcini sau i se atribuie unele sub sau peste nivelul calificarii, uneori trebuie sa indeplineasca sarcini umilitoare.

 Actiuni care vizeaza compromiterea sanatatii victimei – ii sunt incredintate sarcini periculoase sau nocive pentru sanatate sau victima este agresata fizic si/sau sexual.

Bullying-ul este un comportament abuziv, caracterizat prin dorinta de a umili pe cineva prin utilizarea violentei psihologice, verbale sau fizice. Bullying-ul este specific superiorilor si nu colegilor situati pe aceeasi treapta ierarhica. Aceasta actiune deriva din dorinta de a-si consolida propria pozitie si are drept consecinta pierderea eficacitatii victimei, in cazul in care aceasta cedeaza acestui comportament abuziv. In situatia in care victima ia masuri impotriva acestui tip de comportament, atacatorul se va retrage. Spre deosebire de mobbing, care apare cu o anumita frecventa, bullying-ul poate avea o aparitie singulara sau regulata, dar fara a urmari un anumit tipar.

Efectele pe care le pot avea mobbing-ul si bullying-ul vizeaza atat consecintele organizationale, cele asupra victimei, cat si consecintele sociale.

Consecintele organizationale – eficacitatea victimei scade, angajamentul angajatului fata de organizatie se diminueaza si creste fluctuatia de personal.

Consecinte asupra victimei. Victima isi poate pierde increderea in sine in urma unor actiuni de discriminare repetate, poate experimenta diverse stari precum furie, frustrare, depresie sau poate avea probleme de sanatate cauzate de nivelul prea ridicat de stres la care este supusa.

Consecintele sociale. Acestea se refera la decizia victimei de a parasi compania, care poate presupune si o perioada de somaj, precum si implicarea unei instante de judecata, in cazul in care aceasta decide sa ia masuri legale impotriva atacatorului.

Termenii “sex” și “gen” sunt folosiți interșarjabil în multe situații, însă sensul celor două cuvinte este diferit. În timp ce “sex” se referă la diferențele biologice dintre femei și bărbați, termenul “gen” indică diferențele sociale între femei și bărbați și rolurile pe care le asociem femeilor și bărbaților.

Discriminarea de gen directă

Orice diferențiere, excludere sau restricție bazată pe gen, care are ca efect sau scop împiedicarea sau anularea recunoașterii, beneficiului sau exercitării de către femei, indiferent de statutul lor matrimonial, pe baza egalității dintre bărbați și femei, a drepturilor omului și libertăților fundamentale, în domeniile politic, economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu (Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor).

Discriminare de gen indirectă

Discriminarea de gen indirectă are loc atunci când o dispoziție, o practică sau o politică aparent neutră poate avea ca efect dezavantajarea femeilor în raport cu bărbații sau viceversa.

Discriminarea multiplă

Discriminarea multiplă este definită în Romînia drept orice faptă de discriminare bazată pe două sau mai multe criterii de discriminare (Legea 202/2002). Discriminarea multiplă sau discriminarea intersecțională se referă la situația în care criteriile pe baza cărora are loc discriminarea interacționează în același timp astfel încât nu pot fi separate (Comisia Europeană, 2007, p.17).

Cum îmi dau seama că am fost discriminată?

Discriminarea de gen ca deosebire

Pentru aceeași vechime în muncă și pentru același post salariul unei femei este mai mic decât cel al colegilor ei bărbați.

Discriminarea de gen ca excludere

Un anunț de angajare care specifică faptul că pot aplica doar bărbați.

Discriminarea de gen ca restricție

Împiedicarea accesului femeilor la anumite cursuri de perfecționare prin trimiterea informațiilor doar către angajații bărbați.

Discriminarea de gen ca preferință

Acordarea unor bonusuri sau beneficii din partea angajatorului doar salariaților bărbați.

Victimizarea se referă la orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau o acțiune în instanță sau la instituțiile competente împotriva unei fapte de discriminare.

Dispoziția de a discrimina se referă la situațiile în care o persoană aflată în funcție de decizie stabilește regulamente interne discriminatorii sau își execită autoritatea pentru a determina o altă persoană să discrimineze.

Hărțuirea presupune crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv pe baza genului unei persoane.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD)

CNCD este autoritatea de stat în domeniul discriminării și își desfășoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influențată de alte instituții sau autorități publice. CNCD are atribuții în următoarele domenii: prevenirea, medierea, investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare, monitorizarea cazurilor de discriminare și acordarea de asistență de specialitate victimelor discriminării

Cine poate sesiza CNCD?

Persoana care a fost victimă a discriminării, organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminării în domeniul lor de activitate, atunci când aduce atingere unei comunități sau unui grup de persoane sau organizațiile neguvernamentale, la cererea victimei disciminării.

Cum pot sesiza CNCD?

Sesizarea poate fi realizată prin formularea în scris a unei petiții ce va fi transmisă prin poștă, email sau fax către CNCD sau poate fi formulată oral atunci când victima discriminării solicită serviciul de audiențe al CNCD. Sesizarea poate fi transmisă la cel mult un an de la săvârșirea faptei sau din momentul în care persoana vătămată a aflat despre fapta de discriminare

Ce trebuie să conțină o petiție?

– datele de identificare ale persoanei sau organizației care formulează petiția;

– numărul de telefon și adresa de corespondență pentru a primi răspunsul formulat de CNCD și pentru a putea fi contactată de CNCD în vederea solicitării unor informații suplimentare;

– detalierea faptelor de discriminare, precum și orice altă informație care ar putea ajuta la soluționarea cazului;

– datele de identificare ale persoanei acuzate de discriminare, pentru a fi contactată de către CNCD în vederea audierii sau pentru investigații suplimentare;

Coaliția Anti-Discriminare

Coaliția Anti-discriminare este o structură nonguvernamentală informală, formată din zece organizații active în domeniul drepturilor omului în România. Coaliția a derulat numeroase acțiuni pentru prevenirea și combaterea discriminării și a contribuit prin expertiza sa la îmbunătățirea cadrului legislativ anti-discriminare din România.

Organizațiile membre ale Coaliției Anti-discriminare sunt Asociația ACCEPT, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Asociația ActiveWatch, Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice (ECPI), Centrul de Dezvoltare Curriculara și Studii de Gen: FILIA, Institutul pentru Politici Publice (IPP), Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii, Fundația Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Liga Pro Europa și Roma Education Fund (REF).

În legislația românească există mai multe forme de discriminare, reglementate prin Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial 99 din 8 februarie 2007.

Astfel, în cazul accesului la serviciile publice administrative și juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri și facilități, o persoană fizică este discriminată dacă i se refuză acordarea serviciilor publice administrative și juridice, dacă i se refuză accesul la serviciile de sănătate publică – alegerea medicului de familie, asistență medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgență sau alte servicii de sănătate.

De asemenea, se consideră că persoana este discriminată dacă i se refuză dreptul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinație de locuință, cu excepția situației în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

În același timp, se consideră a fi discriminate persoanele care întâmpină următoarele situații:

– li se refuză acordarea unui credit bancar sau încheierea oricărui alt tip de contract, cu excepția situației în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim;

– refuzarea accesului la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee și expoziții;

– refuzarea accesului la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alți prestatori de servicii, indiferent daca sunt în proprietate privată ori publică.

– refuzarea accesului la serviciile oferite de companiile de transport în comun – prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace.

– refuzarea acordării unor drepturi sau facilități.

În ceea ce privește accesul la educație, se consideră a fi discrminată persoana căreia i se refuză accesul la sistemul de educație de stat sau privat, la orice formă, grad și nivel, din cauza apartenenței acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale.

Potrivit Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, constituie contravenție solicitarea unor declarații doveditoare ale apartenenței acelei persoane sau acelui grup la o anumită etnie, care să condiționeze accesul unei persoane sau unui grup de persoane la educație în limba maternă. Excepție face situația în care în învățământul liceal și universitar candidații concurează pe locuri special acordate pentru o anumită minoritate și se impune dovedirea, printr-un act din partea unei organizații legal constituite a minorității respective, a apartenenței la această minoritate.

De asemenea, constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, orice îngrădiri pe criterii de apartenență la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată în procesul de înființare și de acreditare a instituțiilor de învățământ înființate în cadrul legislativ în vigoare.

Referitor la libertatea de circulație, dreptul la libera alegere a domiciliului și accesul în locurile publice, constituie contravenție, conform Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, orice acțiuni constând în amenințări, constrângeri, folosirea forței sau orice alte mijloace de asimilare, strămutare sau colonizare de persoane, în scopul modificării compoziției etnice, rasiale sau sociale a unei zone a țării sau a unei localități.

În același timp, constituie contravenție orice comportament constând în determinarea părăsirii domiciliului, în deportare sau în îngreunarea condițiilor de viață și de trai cu scopul de a se ajunge la renunțarea la domiciliul tradițional al unei persoane sau al unui grup de persoane aparținând unei anumite rase, naționalități, etnii sau religii, respectiv al unei comunități, fără acordul acestora.

Nu în ultimul rând, se consideră discriminare și se pedepsește conform legii interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane în locurile publice din cauza apartenenței acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la oricare altă categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

În ceea ce privește dreptul la demnitatea personală, constituie contravenție orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-sovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

Solutii:

Daca ai ajuns in situatia in care te simti discriminat si au inceput sa apara consecinte din cauza comportamentului colegilor sau sefilor, dupa ce te-ai informat in prealabil despre tipul de discriminare la care esti supus, trebuie sa iei o serie de masuri, pentru a opri aceste actiuni.

In primul rand, trebuie sa aduni dovezi care sa confirme spusele tale. Iti poti nota data, ora, cuvintele sau actiunile specifice ale agresorului, persoanele care erau de fata si care pot fi martori. Orice e-mail care contine injurii sau umiliri trebuie pastrate ca probe.

Urmatorul pas consta in raportarea acestor comportamente sefului direct, iar in cazul in care acesta nu te sustine sau chiar el este agresorul, poti cere ajutorul departamentului de Resurse Umane, pentru a investiga aceasta plangere.

In cazul in care iti doresti sa parasesti compania cat mai repede, este recomandat sa iti cauti un alt loc de munca inainte de a face acest pas.

O metoda eficienta de a face fata stresului este de a adopta o alimentatie sanatoasa, de a face sport, iar in cazul care simti ca nu vei reusi sa treci singur peste efectele unei astfel de situatii, poti apela la un psiholog, care te poate ajuta sa faci fata mai usor.

O ultima optiune ar fi de a apela la o instanta de judecata, dar este de preferat sa te consulti cu un avocat, pentru a fi sigur ca dovezile tale vor fi admise. Desi in Romania nu exista legi pentru pedepsirea comportamentelor de mobbing, acestea vor intra in categoria formelor de discriminare.

Desi in Romania inca nu sunt foarte cunoscute aceste doua fenomene, diverse ONG-uri au inceput sa ridice problema lor in mediul organizational. Pentru semnalarea cazurilor de discriminare si pentru a ti se oferi suport in astfel de situatii, poti apela la ajutorul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii si la primul Centru Anti-Mobbing.

2. Cauzele discriminării în societate

Discriminarea este aciunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite drepturi în mod nejustificat, pe baza unor considerente neîntemeiate.

În majoritatea tărilor democratice există legi împotriva discriminării, iar egalitatea de tratament este în general garantată de Constituie. Cu toate acestea fenomenele de discriminare există chiar și în absenta unor legi pro-discriminare, și împotriva eforturilor legislative de combatere a fenomenului. Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe bază de vârstă:

Se manifestă printr-o preferintă a firmelor de a angaja cu predilectie proaspăt absolventi, care acceptă un salariu mic în pofida volumului de muncă mare, pentru că altfel nu pot acumula experienta necesară.

De asemenea, există o reticentă a firmelor în a angaja persoane cu vârste peste 40, persoane despre care se consideră că s-ar acomoda mai greu valorilor firmei și despre care se știe că au așteptări mai mari din punct de vedere salarial sau sunt mai putin interesate de a lucra ore suplimentare Discriminarea pe baza de avere Discriminrea pe baza de convingeri politice Discriminarea pe baza de nationalitate sau de rasă Discriminare rasială diferentiată între indivizi, pe bază de rasă a fost politica oficială a guvernului în mai multe tări, precum Africa de Sud în epoca apartheid, și Statele Unite ale Americii, înaintea Războiului de Secesiune. Încă din timpul Războiului Civil American, termenul de "discriminare", în general, a evoluat în limba engleză americană fiind utilizat ca si tratament defavorabil al unui individ – termenul referindu-se initial numai la intelesul de rasă, mai târziu generalizându-se ca membru într-un anumit grup social sau categorie socială nedorită. În prezent, discriminarea bazată pe sex este definită ca o aciune ostilă împotriva unei alte persoane, dar care nu ar fi avut loc cu o persoana de alt sex. Aceasta este considerată o formă de prejudiciu și este ilegală în anumite conditii enumerate în majoritatea tărilor.

Discriminarea sexuală poate apărea în diferite contexte. De exemplu, un angajat poate fi discriminat prin a-i pune întrebări discriminatorii în timpul unui interviu de angajare, sau pentru că un angajator nu a angajează, nu promovează sau concediază pe nedrept un angajat pe baza de sex, sau angajatorii plătesc inegal în funcie de sex. Discriminarea bazată pe sex si pe orientare sexuală În multe tări creștine au existat restrictii cu privire la ocupatiile pe care evreii puteau să le profeseze, împingându-i în roluri marginale sociale considerate inferioare, cum ar fi cele fiscale, cele legate de colectarea chiriilor, de camătă, ocupatii în care erau tolerati ca pe un "rău necesar". Numărul de evrei permis de ședere în diferite locuri a fost limitat, ei s-au concentrat în ghetouri și nu le-au fost permis să aibe teren propriu. Discriminare pe baza de religie Cauzele…

si urmarile Discriminarea directă

• Unele femei primesc mai puțin decât bărbații pentru aceeași muncă prestată. (Acest factor explică numai o mică parte a diferenței de remunerare între femei și bărbați, datorită eficacității dreptului comunitar și a legislațiilor naționale.) Subevaluarea muncii femeilor

• Cel mai adesea, femeile primesc mai puțin decât bărbații pentru o muncă de valoare egală. Una dintre principalele cauze este modul în care sunt evaluate competențele femeilor în comparație cu cele ale bărbaților. Tradițiile și stereotipurile

• Segregarea este în mod frecvent legată de tradiții și stereotipuri. Deși în unele cazuri acestea reflectă alegerile personale, tradițiile și stereotipurile pot să influențeze de exemplu, alegerea filierelor educaționale și, prin urmare, carierele profesionale pe care le aleg fetele și femeile.

• Cu toate că 55% din studenții instituțiilor de învățământ superior sunt femei, acestea reprezintă o minoritate în domenii cum ar fi matematica, știința de calcul și tehnologia. Concilierea vieții profesionale și a vieții private

• Femeile suportă, mai mult decât bărbații, dificultățile legate de concilierea vieții profesionale și a vieții private.

• Responsabilitățile privind familia și îngrijirea copiilor sunt în continuare repartizate în mod inegal. Îngrijirea membrilor de familie dependenți este, în mod esențial, asumată de către femei. Recurgerea la concediul parental rămâne o caracteristică dominant feminină. Acest aspect, alături de lipsa de facilități pentru îngrijirea copiilor și a vârstnicilor, se reflectă în faptul că femeile sunt adesea nevoite să părăsească piața muncii: procentul de ocupare a forței de muncă în cazul femeilor cu copii în întreținere este de numai 62,4% în comparație cu 91,4% în cazul bărbaților cu copii în întreținere.

SOLUTII?

– Realizarea unor scurte filme documentare și aplasarea lor pe posturile tv care au o arie de acoperire națională ;

– Impărțirea de fluturași pe străzi în centrele de învățămînt, a fluturașilor care să conțină mesaje antidiscriminatorii;

– Crearea, organizarea unui site și reclamarea acestuia pe principalele siteuri comerciale și anume pe cele mai vizitate siteuri- crearea unei structuri în subdiviziunea Ministerului Justiției, care să supravegheze și să exercite controlul, asupra respectării drepturilor omului precum și a combaterii dicriminării la nivel național;

– Organizarea unor manifestații culturale, cum ar fi de exemplu concerte, expoziții de fotografii, care să fie oferite gratuit cetățenilor pentru a asigura o prezență maximă ;

– Crearea unei organizații extinse la nivel național de voluntari care să ofere suport psihologic persoanelor care sunt discriminate și a persoanelor complexate din acest motiv;

– Promovarea unor campanii de informare a minorităților, încurajarea lor de implicare activă în societate ;

– Asigurarea acccesului minorităților la educație, oferirea burselor în instituțiile de învățămînt superior, în special pentru minorități;

– Deschiderea unui centru de asitență victimelor discriminării, creare unei linii verzi de asistență juridică ;

– Amplasarea panourilor publicitare pe principalele străzi și pe magistrale, care să conțină mesaje sugestive.

De unde vin prejudecatile si se declanseaza discriminarea? De ce tindem sa favorizam membrii in-grupului mai mult decat pe cei ai out-grupului? Diferitele stiinte umane au abordat aceste probleme conform nivelurilor lor proprii de analiza conducand la raspunsuri partiale dar complementare.

Personalitatea autoritara – Adorno (1950) demonstreaza ca individul autoritar valorizeaza puterea si fermitatea; gandirea lui este organizata in functie de categorii sociale rigide: “noi/ei”. Adorno si colegii lui au stabilit ca relatiile indivizilor autoritari cu membrii out-grupului se caracterizeaza prin etnocentrism. Adorno a constatat ca persoanele etnocentrice nu erau doar antisemite, ci aveau si prejudecati despre numeroase alte out-grupuri etnice, religioase si culturale. Conforme teoriei, ostilitatea reprimata in timpul copilariei era ulterior “ proiectata” asupra minoritatilor etnice si asupra altor out-grupuri considerate indezirabile intr-un context social dat. Asadar, “agresiunea autoritara” impotriva minoritatilor “indezirabile” poate servi drept supapa pentru sentimente de frustrare reprimate pe o perioada indelunata in contextul familial. Acest tip de dinamica familiala permite lui Adorno sa afirme ca personalitatea autoritata este sursa etnocentrismului si a discriminarii.

Teoria conflictelor reale – afirma ca una din cauzele fundamentale ale prejudecatilor, discriminarii si ostilitatii intergrupuri o constituie concurenta dintre grupuri pentru resurse limitate (Sherif, 1966). Conform teoriei conflictelor reale, cu cat exista o mai mare competitie pentru resurse limitate, cu atat vor fi mai intense prejudecatile, discriminarea si ostilitatea intre grupurile in cauza.

Stratificarea sociala si discriminare – studii ale lui Schadev indica net un comportament mai discriminatoriu in cazul membrilor grupului dominant decat in cel al membrilor grupului dominat, deoarece puterea absoluta permite manifestarea bias-ului in favoarea in-grupului in distributia resurselor. Rezultatele confirma ca, fara putere, categorizarea sociala in sine nu permite discriminarea la adresa out-grupului. Rezultatele indica in aceeasi masura si faptul ca, in cazul indivizilor cu statut superior comportamentul este mai discriminatoriu decat cel al indivizilor cu statut inferior.

Prejudecatile ii pot determina pe oameni sa denatureze, sa interpreteze gresit sau chiar sa ignore unele realitati care nu corespund ideilor lor preconcepute. Semintele prejudecatilor pot fi semanate in familie prin insuflarea unor valori aparent inocente, dar gresit directionate. Ele pot fi sadite si de cei ce promoveaza cu buna stiinta opinii eronate despre alte rase sau culturi. Prejudecatile pot fi alimentate si de nationalism sau de invataturi religioase false si pot fi o consecinta a mandriei nepotrivite.

Asocierile. Omul este o fiinta sociala — fapt cat se poate de util. Studiile arata ca, sub influenta felului de-a fi, a limbajului si a gesturilor celor din jur, pana și copiii de trei ani au preferinte fata de o anumita rasa.

Nationalismul. Potrivit Dictionarului de neologisme, nationalismul este „tendinta de a aprecia exclusiv si exagerat tot ceea ce apartine propriei natiuni“. Drept urmare, omul gandeste mai intai de toate ca un american, rus, chinez, egiptean sau peruvian si doar apoi ca o fiinta umana — daca mai gandeste ca atare. Amintim aici nationalismul extremist, a carui lozinca este: «Indiferent ca are sau nu dreptate, e totusi tara mea»“.

Rasismul. Rasismul este o teorie „care sustine inegalitatea biologica si intelectuala a raselor umane“ (Dicționarul explicativ al limbii romane). Insa, potrivit lucrarii The World Book Encyclopedia, cercetatorii „nu au descoperit dovezi stiintifice care sa ateste superioritatea unei anumite rase“. Nedreptati crase precum negarea sistematica a egalitatii in drepturi se nasc din rasism si demonstreaza in chip dureros ca aceasta teorie are drept temelie idei false si preconcepute.

Religia. Cartea The Nature of Prejudice afirma: „Ura se naste in mod inevitabil cand oamenii se folosesc de propria religie pentru a justifica obiective egoiste sau interese etnice. Astfel isi dau mana religia și prejudecatile“.

Mandria. Cand degenereaza in respect de sine exagerat sau infumurare, mandria poate sadi prejudecati in inima omului. De pilda, mandria te poate face sa nutresti sentimente de superioritate sau chiar de dispret fața de oamenii mai putin instruiti ori fata de cei saraci sau te poate face sa pleci urechea la propaganda care preamareste natiunea ori etnia ta.

Dupa cum se poate observa prejudecata este veriga cu care porneste acest lant in jurul unui individ uman. Astfel, o atitudine negativa rezultata in urma unei generalizari va determina un comportament discriminatoriu. Acest comportament discriminatoriu va genera stigmatizarea. Cu alte cuvinte, o persoana prejudiciata poate intampina atat discriminarea cat și stigmatizarea

Cand reușim sa-i cunoaștem mai bine pe alții, ajungem sa ne debarasam de ideile preconcepute pe care le aveam despre ei,

Orice persoana se poate confrunta, pe parcursul vietii, cu situatii de discriminare. Discriminarea se poate manifesta in diferite medii și contexte: la locul de munca, la școala, la spital, la restaurant, s.a.m.d. In cazul anumitor persoane riscul de a fi discriminate este mai ridicat, pentru ca fac parte din grupuri vulnerabile. Cel mai probabil, ai auzit de discriminarea femeilor, romilor, persoanelor din comunitatea LGBT, insa aceste persoane nu sunt singurele care pot fi afectate de discriminare.

Este imporant sa cunoastem acest fenomen, pentru ca oricare dintre noi poate fi pus in situatia de a fi discriminat sau in situatia de a fi martorul unei situatii de discriminare. In oricare dintre cele doua variante, trebuie, in primul rand, recunoastem fapta de discriminare, si apoi sa cunoaștem ce masuri putem lua pentru a aborda problema.

Toti putem contribui la lupta impotriva intolerantei, importanta este propria decizie de a actiona si de ai incuraja si pe altii sa ne urmeze. Primul pas ar fi sa recunoastem ca toti suntem de fapt captivii propriilor noastre experiente. Poate nu vom putea elimina niciodata prejudecatile dar putem sa le recunoastem si sa ne controlam impulsurile fața de ceilalti. Aceasta poate duce la eliminarea treptata a prejudecatilor. Lupta impotriva intolerantei este un angajament intr-un proces indelungat de influentare a atitudinii oamenilor si de creare a unei culturi in care intoleranta nu este tolerata.

In concluzie, fiintele umane pot sa difere prin varsta, rasa, nationalitate, religie, dar cu totii avem ceva in comun – dreptul de a trai in demnitate ca fiinte umane.Trebuie sa promovam actiuni impotriva violentei, abuzului, ignorantei si urii. Sunt fundamentale pentru libertate, justitie si pace. Trebuie sa ni le asumam ca sa traim intr-o lume in care discriminarea nu este motivata.

3. Tinerii și discriminarea

Portretul elevului român: rasist și dornic de dictatură

Majoritatea elevilor nu vor vecini homosexuali. O parte dintre tineri îi resping pe maghiari, musulmani, evrei și romi și nu prea agreează democrația.

Mare parte din elevi nu se simt mândri că sunt români și nu vor să trăiască aproape de persoane de altă orientare sexuală sau bolnave de SIDA. De asemenea, o treime dintre ei resping persoanele de altă etnie sau religie, după cum arată rezultatele studiului "Implicarea civică și politică a tinerilor", realizat de Fundația Soros România în urma chestionării a aproape 6.000 de tineri, din 86 de școli din țară. "Rezultatele sunt extrem de îngrijorătoare deoarece arată că tinerii români sunt extrem de intoleranți, o proporție însemnată dintre aceștia putând fi caracterizați drept xenofobi și antisemiți", arată autorii studiului. Astfel, trei sferturi dintre elevi nu ar dori să aibă persoane de altă orientare sexuală ca vecini și două treimi (peste 60%)dintre elevi resping persoanele bolnave de SIDA și romii. În plus, peste o treime evită persoanele de altă etnie sau religie: 42% în cazul musulmanilor, 35% în cazul maghiarilor și 34% în cazul evreilor, mai arată cercetarea.

"Cu cât stocul educațional al familiei din care provine elevul este mai crescut, cu atât intoleranța elevilor față de romi este mai mare. Acest rezultat arată că intoleranța față de romi, atitudine răspândită în societatea românească, nu are șanse foarte mari de a fi redusă", explică autorii cercetării.

40% dintre elevi, atrași de ideea unui regim militar

Studiul mai arată că 26% dintre elevi consideră că sistemul democratic nu este bun pentru România, comparativ cu doar 16% dintre adulți. Mai mult, ideea de a avea la conducere un regim militar îi atrage pe 40% dintre ei, comparativ cu doar 26% în rândul adulților, potrivit cercetării.

În plus, 53% dintre cei chestionați spun că a fi un bun cetățean înseamnă doar să respecți legile țării, iar 39% dintre tineri cred că un bun cetățean nu se definește prin implicare socială sau politică. În plus, datele evidențiază că elevii sunt mai puțin satisfăcuți de funcționarea democrației românești decât adulții: 41% dintre adulți se declară mulțumiți de funcționarea democrației, pe când o opinie similară au doar 19% dintre elevi.

De asemenea, 62% dintre elevii de clasa a VIII-a și a IX-a răspund că se simt destul de mândri sau foarte mândri că sunt români, în timp ce 38% răspund că nu sunt prea mândri sau că sunt deloc mândri, conform studiului. Prin comparație, 86% dintre adulți declară că se simt destul de mândri sau foarte mândri că sunt cetățeni ai României. Dacă între elevii claselor a VIII-a și cei ai claselor a IX-a nu există nicio diferență, procentul elevilor care se simt mândri că sunt români scade de la 67%, în rândul elevilor din clasele VIII-IX, până la 54%, în rândul elevilor din ultimul an de liceu.

• Vezi portretul viitorului cetățean

Efectele migrației de muncă asupra performanței școlare

Nota medie a elevilor cu rude plecate din țară are de suferit mai puțin în școlile cu performanțe scăzute și mai mult în cele cu performanțe ridicate, arată cercetarea.

Mai mult, nivelul de moralitate civică, dar și cel de intoleranță tind să fie mai ridicate în aceste școli în cazul elevilor cu rude plecate decât al celorlalți elevi. Asta în contextul în care peste 15% dintre gospodăriile din România au avut sau continuă să aibă un membru plecat la muncă în străinătate. Iar o estimare recentă a Băncii Mondiale indică un număr de 2,8 milioane de migranți din România în 2010, reprezentând 13,1% din întreaga populație.

Studiul mai arată și că mai mult de un sfert dintre elevii de liceu din România aveau la începutul acestui an școlar cel puțin un membru al familiei plecat în străinătate.

Cum să-i înveți pe copii să nu aibă prejudecăți

Privind la inocența copiilor, credem că aceștia acceptă ușor prietenia celor din jur, iar atunci când nu o fac, au ei un motiv. De multe ori motivele sunt prejudecăți, care sunt foarte frecvente printre copii, chiar de la vârste fragede.

Lucrurile care ne diferențiază, precum vârsta, religia, aspectul fizic, abilitățile mintale, statutul social sau venitul sunt percepute de copii chiar de la vârsta de trei ani. Pe măsură ce copilul crește, poate experimenta prejudecăți față de aceste diferențe, atât în școală, cât și în afara ei, ajungând să fie un adult cu prejudecăți și stereotipuri.

În urma unui sondaj în SUA, s-a constatat că un sfert dintre elevii întrebați au fost hărțuiți sau deranjați pe motivul rasei sau etniei din care făceau parte, religiei sau al unor dizabilități. În aceste condiții, diferite școli și organizații au început să ia măsuri în acest sens și să ofere programe în care să se vorbească despre diferențe, deoarece s-a constatat că, vorbind despre ele, copiii devin mai conștienți de importanța și frumusețea lor. Unul dintre aceste programe este Anytown, care se desfășoară în 20 de orașe din SUA și are drept obiectiv promovarea și crearea unor comunități și școli mai prietenoase, în care toți să fie primiți cu înțelegere și respect.

Psihologii și experții în domeniul dezvoltării copiilor au studiat fenomenul și procesul prin care un copil ajunge să respingă pe cineva din jurul lui, cu alte cuvinte, să manifeste primele indicii ale discriminării. Ei au luat în calcul diferențele de sex, rasă și etnie și au constatat că, încă din perioada preșcolară, copiii devin conștienți de faptul că aparțin unui grup, distinct de altele.

Primele diferențe pe care le percep copiii sunt cele legate de identitatea sexuală, apoi, preșcolarii fac diferențe legate de culoarea pielii, însă nu-i influențează foarte mult. În primii ani de școală, ei încep să-și formeze stereotipuri legate de rasă și etnie, iar mai târziu, stereotipuri culturale. Copii de azi, cu prejudecăți „nevinovate” sunt adulții de mâine, cu stereotipuri deja formate, care îi discriminează și îi tratează cu intoleranță pe cei din jur.

Copiii nu se nasc cu prejudecăți, ci cu dorința și abilitatea de a interacționa liber cu cei din jurul lor. Prejudecățile sunt preluate de la prieteni sau chiar de la părinți. Prin urmare, aceștia din urmă sunt cei care, prin dialog și exemplul lor îi pot educa pe copiii într-un mediu lipsit de prejudecăți, discriminare sau intoleranță.

Exemple de discriminari :

„Nu se leagă prietenii cu copiii romi”

La unele dintre cursurile organizate de CJI au participat și profesori de la mai multe licee din țară. Diana Cârnațiu, profesoară de limba română la liceul „Gheorghe Șincai” din Târgu-Mureș, spune că de multe ori copiii vin cu ideile preconcepute din familie: „Copiii repetă mecanic o idee. Dacă îl pui pe copil să analizeze ce a auzit, el va vedea că nu e așa. Trebuie ca ei să-și pună problema, ei să descopere prin întrebări un lucru: „Să moară toți de etnia cutare”, „De ce?”, „Păi nu știu”, „Dar de ce?”, „Păi toată lumea așa zice””.

În acel moment, rolul profesorului este să le spună că argumentul „toată lumea așa zice” nu e un argument, continuă ea.

În liceul la care predă sunt și elevi români, și maghiari și romi: „Copiii români și maghiari nu îi înjură pe romi. Nu li se creează o situație de discriminare pe față, dar nu sunt relații de apropiere. Dacă stau lângă un coleg țigan nu se feresc, dar nu sunt apropiați. Nu se leagă prietenii”.

Profesoara din Târgu-Mureș completează că există idei preconcepute extremiste de-o parte și de alta, dar că procentul extremiștilor este mic: „Sunt prea puțini ca să instige. Majoritatea nu va putea fi determinată”.

„E o ură puternică pe maghiari. Ne-a șocat foarte tare”

Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, arată că nu presa este vinovată de apariția stereotipurilor: „Stereotipurile există în societate: la școală, acasă, la profesorul care spune „Dacă ai un țigan în clasă ți-a stricat toată clasa””.

În cadrul cursurilor anti-discriminare și anti-xenofobie ținute în cele 10 orașe, directorul CJI a avut ocazia să discute liber cu foarte mulți elevi de liceu: „Unii ziceau „De ce intră copiii romi pe locuri speciale”, „Noi muncim și ei nu muncesc”. Începi să le spui că nu iau din locurile lor, că intră pe locuri speciale. Sunt foarte porniți mai ales pe copiii cu dizabilități intelectuale [cum că] profesorii îi tratează cu indulgență. Interesul e să le răspunzi la întrebările lor. Copiii chiar nu au un cadru în care să li se răspundă. La clasă e la clasă. Cu acești copii nu vorbește nimeni: nici acasă, iar profesorii nu au timp. Cred că asta e marea lipsă. Și se trezesc rasiști și intoleranți fără să vrea să fie așa”.

„În Focșani și Botoșani e o ură puternică pe maghiari. Ne-a șocat foarte tare. Am întrebat: „Câți maghiari ai văzut?”, „Niciunul”, „Atunci de unde știi?”, „Mi-a spus mama, am văzut la televizor”. E o ură viscerală: „De ce să-și pună steagul? E țara noastră, să vorbească limba română”, povestește Cristina Lupu, coordonator de programe în cadrul CJI.

Promoție la înghețată doar pentru italieni, nu și pentru români

Andrei Fâșie, un alt participant la cursurile CJI, își va face campania finală chiar pe tema violenței domestice (la sfârșitul proiectului, elevii care au participat la cursuri vor concepe o campanie socială prin care își propun să schimbe ceva în comunitatea în care trăiesc). Băiatul e din Slobozia și trece clasa a XI-a: „Deoarece județul Ialomița nu are foarte multe orașe, are sate mari și mici, violența domestică e la ea acasă: „Bătaia e ruptă din rai”. Despre discriminare și violență domestică, cel puțin până la clasa a XI-a, nu se vorbeșe. [La cursurile CJI – n.r.] am vorbit mai mult despre violența domestică, tot privind femeile în general, dar și cum influențează copiii. Surprinzător, am aflat din proiect că și mulți bărbați sunt agresați de femei. Și e nedrept să fie apărată numai una din părți, având în vedere că se cere egalitate”.

„Au fost cursuri interesante, altceva față de ce se învață la școală, lucruri care ne ajută să digerăm ce se întâmplă la televizor. A fost o oportunitate că s-a gândit cineva să vină și în Slobozia că acolo nu prea vine nimeni”, continuă Andrei.

Laura Puescu, o tânără de 18 ani din Focșani care trece clasa a XII-a spune că discriminarea maghiarilor este destul de întâlnită în comunitatea în care trăiește: „Există și la noi mituri despre maghiari, există chestia asta cu ungurii. În Focșani am auzit că ungurii sunt oameni răi, dar ei (focșănenii – n.r.) nu au contact cu ei, ca în Ardeal. Mitul ăsta s-a răspândit în toată țara. Pornește de la niște probleme sociale: noi nu putem să ne acceptăm unii pe alții și trăim ghidându-ne după stereotipuri”.

Laura a fost într-o tabără la Cluj și povestește că nici nu a știut că unii dintre copiii de acolo erau maghiari: „Am fost de două ori în Cluj și n-am avut niciun fel de repulsie față de ei. Am intrat la final pe contul lor de Facebook și am văzut că erau maghiari. Și atunci mi-am pus întrebarea de ce e mitul ăsta cu ei că sunt nu știu cum”.

Înțelege că discriminarea nu ocolește pe nimeni, că așa cum maghiarii sau romii sunt discriminați, la fel de bine se poate întâmpla ca românii să fie ținta stigmatului public: „Mi-a povestit un prieten că a fost în Italia. Și era o promoție la înghețată, dar casierița i-a spus că promoția e doar pentru italieni, nu și pentru români. Mi s-a părut o chestie foarte urâtă, mi-a lăsat un gust amar”.

Acum, Laura se gândește la o idee de campanie prin care să încerce să rezolve o problemă existentă în comunitatea ei: „[La cursuri – n.r.] am văzut ce putem să facem noi în mod concret ca să oprim lucrurile astea. Ne-au arătat că ceea ce facem noi contează și că facem parte din societate”.