Dieta Ketogenica Solutia Nutritionala In Hpv

=== 065327903d4b8de0efb4a851b484e27e4bd1c7fd_50470_1 ===

FACULTATEA

DIETA KETOGENICA –SOLUTIA NUTRITIONALA IN HPV

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2016

CUPRINS

Introducere

CAP.1.DIETA KETOGENICA…………………………………………………1

1.1.Istoria dietei ketogenice ………………………………………………………1

1.2.Dieta ketogenică ………………………………………………………………3

1.2.1.Asigurarea unui consum ridicat de substanțe alimentare necesare

în dieta ketogenă ………………………………………………………………16

1.2.2.Alimente naturale recomandate în dieta ketogenă ………………………..23

1.2.3.Modificari metabolice si nutritionale in cursul evolutiei si tratamentului HPV ……………………………………………………………………………33

1.2.4.Stabilirea alimentelor brute care intra in ratia caloric zilnica …………….35

1.2.5.Intocmirea meniului zilnic ………………………………………………36

CAP. 2 .HPV ……………………………………………………………………41

CAP. 3 .CAZ CLINIC …………………………………………………………48

CONCLUZII……………………………………………………………………. 72

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………74

INTRODUCERE

Alimentația ,ca factor important al crecreșterii,dezvoltării și menținerii stării de sănătate a persoanelor,a devenit astăzi o știință,cunoscându-se cu exactitate cu ce și cum trebuie să se hrănească aceștia,în funcție de vârstă și de natura activităților zilnice.

Alimentația constituie un factor cu acțiune permanentă care determină desfășurarea proceselor metabolice deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

Alimentele conțin micro- și macronutriente în diverse proporții, astfel încât, printr-o alimentație rațională sunt satisfăcute nevoile zilnice ale organismului, în toate principiile alimentare.

Este necesar să se respecte comportamentul general al omului față de actul alimentar, care este un act psiho-social.

După Trémolière, ființa umană privește alimentul sub trei aspecte: ca hrană, ca stimulent al tonusului emotiv, ca simbol, el afirmând că: „pâinea înseamnă mai mult decât gustul pâinii”.

În elaborarea unui regim alimentar trebuie să ținem totdeauna seama că omul provine dintr-o anumită familie, integrată într-o anumită societate, care trăiește într-o anumită epocă istorică cu obiceiurile ei alimentare, cu religia, cu prejudecățile sale, cu afectivitatea și educația sa.

Adeseori, anumite obiceiuri, înrădăcinate în subconștientul individului sunt cu greu îndepărtate, uneori aproape imposibil de schimbat într-o singură generație.

Alimentația va fi astfel concepută, încât să îndeplinească următoarele condiții:

– să asigure o creștere și dezvoltare corespunzătoare;

– să asigure o activitate fizică și intelectuală normală;

– să asigure o bună stare de sănătate.

Densitatea calorică a alimentelor: la aceeași greutate conținutul în principii nutritive și în calorii diferă de la un aliment la altul, produsele animale și cele rafinate având o densitate calorică mare: astfel 100 g zahăr furnizează 410 kcal, bomboanele 300–500, ciocolata 500–600, untul 860, uleiul de soia 926, margarina 786, carnea 120–390, peștele 100–300, ouăle 170, laptele 70, fructele 100–300, legumele 20–80 ș.a.

Consumul exagerat al produselor rafinate, cu densitate calorică mare, induce în eroare mecanismele de control ale aportului energetic, care de-a lungul mileniilor au fost „programate”, în funcție de raportul volum/calorii. Se explică astfel o mare parte din cazurile de obezitate

Menținerea hemostazei mediului intern al organismului depinde de caracterul alimentației care influențează funcțiile sistemului,în special factorii enzimatici și hormonali.

Deficitul unuia sau mai multor nutrimente, dezechilibrarea corelației dintre ei conduce la afectarea fondului metabolic al celulei .

Dezechilibrul substanțelor nutritive în dietă pe o perioadă scurtă de timp poate fi compensat prin mecanisme fiziologice de adaptare și biochimice Dereglarea echilibrului pe o perioadă mai lungă determină procese patologice și clinice.

În prezent este cunoscut faptul că alimentația își pune profund amprenta pe patologia omului contemporan,ca urmare a dezechilibrului dintre aportul de nutrimente.

Aspectele privind nutriția fac abstracție de toate celelalte tratamente și privește în mod exclusiv,în prima parte aspecte teoretice în ceea ce privește nutriția.

=== 065327903d4b8de0efb4a851b484e27e4bd1c7fd_50470_2 ===

CAPITOLUL 1

DIETA KETOGENICA

1.1.Istoria dietei ketogenice1

Istoria dietei ketogenice este legată de evoluția de-a lungul anilor a cunoștințelor omului despre natura înconjurătoare, a chimiei, biofizicii, fiziologiei, fiziopatologiei, patologiei.

Prin termenul de ‘diaita’, școala hipocratică înțelegea studiul modului de viață al omului în totalitatea sa, legat nu numai de alimentație, care bineânțeles ocupă un loc central, ci și de mediul înconjurător.

‘Dieta’ înseamnă în limba latină toate elementele care influențează într-un fel oarecare menținerea stării de sănătate: aer, hrană, temperatură, exercițiu fizic, odihnă etc

Cuvântul ‘dietă’ ketogenica rezumă de fapt maniera omului de a trăi, de a se adapta la mediul ambiant.

Restrângerea cuvantului ‘dietă’ ketogenica la noțiunea de regim alimentar apare în sec. I al erei noastre.

Sensul în care ‘dieta’ este sinoniă cu restricția sau interdicția alimentară nu aparține școlii hipocratice, ci pare să corespundă unei concepții mult mai vechi, ale cărei origini au rădăcini în practica medicală a egiptenilor.

Astfel, Herodot menționează în scrierile sale că egiptenii consideră că ‘hrana este sursa tuturor relelor’.

Preluată de alte surse orientale, această conceptie ajunge în Europa mult mai târziu, prin intermediul practicii unor anumite secte pitagoreene.

Adepții lui Pitagora sunt cei care considerau – principiul esential al practicii medicale și al terapiei – că hrana este izvorul tuturor bolilor.

Această concepție – concepție restrictiva – străbate întreaga medicină veche, iar reminiscențele unor astfel de recepții le găsim din păcate și în zilele noastre.

1. Mincu I.- Impactul om-alimentație, Editura Medicală, București,1993,pg,232

Nu mai departe decat în 1969 Kasper ajunge la concluzia că manualele și tratatele de dietetică ar putea fi mai degrabă clasificate după țări și nu după boli.

Empirismul și-a pus amprenta pe toate așa-zisele prescripții medicale.

Dieta ketogenica prescrisa azi pentru vindecarea HPV, indiferent de tipul ei– spunea în 1965 Guttman – este aceeași cu cea prescrisa experimental la cobai ca să facă HPV.

Oscilațiile și uneori marile greșeli s-au făcut datorită necunoșterii metabolismului intermediar și felul de reactiv al organismului la schimbarea de regim.

Astfel, ca să luăm un exemplu clasic, regimul din HPV era la sfârșitul secolului un regim de restrictiv la boală, care grăbea moartea bolnavelor.

Observațiile experimentale l-au făcut pe Umber să preconizize, la începutul secolului al XX-lea regimul hiperglucidic – regim așa-zis de protectie hepatica.

Acest regim s-a menținut până la începutul celui de al doilea război mondial – uneori îl mai întâlnim și astăzi, deși s-a observat că nu modifică cu nimic evoluția bolii.

Astfel Patek și Post propun, în cancerul de col uterin , un regim format din: 200 – 300 g proteine, 300 g glucide și 50 g lipide.

Un astfel de regim corespunde de fapt la circa 1000 g carne, depășind cu mult și cantitatea de grăsime prescrisă (regimul lui Patek în realitate pană la 175 g grăsime).

În introducerea unui astfel de regim, Patek pleca de la situția din anul 1927, când nu existau cunoștințele nutriționale și nici progresele medicale contemporane.

Dealtfel, cercetările ulterioare au infirmat ipoteza lui Patek. Eckhardt (1950), la un regim total carențat în proteine, nu observă vreo agravare a evoluției HPV.

Scherlock, pe paciente cu HPV tratate între 2 luni și 2 ani cu regim hipoproteic, nu observă deosebiri esențiale față de un lot martor menținut pe regim hiperproteic.

Dealtfel, cercetările recente arată că bilanțul de azotat se pozitivează la pacientele cu HPV numai cu 30 – 50 g proteine.

Philips ajunge la concluzia că un regim hiperproteic este chiar periculos fapt confirmat și de Gustad, care observă come amoniacale după un astfel de regim.

Cercetările ultimior ani au arătat, în concluzie, că sinteza de proteine, totdeauna anormală la pacientele cu HPV (excesivă în globuline și mult diminuată în serine), nu este modificată de un regim hiperproteic.

Și pentru ca exemplul să fie și mai edificator, alți autori, și anume Mindrum și Schiff, propun, în lipsă de altceva – în 1955 – un regim bogat în lipide ca indicat în tratamentul cirozelor.

Regimul lor, compus din 300 g lipide (un om normal admite în jur de 2 g pe kgcorp), 100 g proteine și 150 g glucide, ar duce la ameliorarea clinică a bolii.

Concluziile acceptate astăzi în terapeutica hepatitei cronice sunt: regim echilibrat în factori nutritive și nuanțat după stadiul de evoluție al bolii – suprimarea sodiului în formele deompensate fiind obligatorii.

Prin acest exemplu, am subliniat clar rolul negativ, al lipsei de cunoștințe nutriționale în aplicarea unui regim.

Tot în sens negativ, ar trebui să privim și aplicația dietei pe organ, care și astăzi mai poartă denumirea ca regim pentru boli de stomac, pentru boli de rinichi, pentru boli de inimă sau de ficat.Acest termen de ‘regim de organ’ este astăzi depozit2.

1.2.Dieta ketogenică3

Nimeni și niciodată nu a făcut dovada că prin vreo dietă sau prin vreun aliment special poate fi vindecat cancerul.

Deoarece s-a constat că neoplasmele sunt mai frecvente în rândul celor cu exces ponderal consecutive unei excessive ingestii calorice,iar la animalele la care s-au transplatat tumori ,acestea s-au dezvoltat mult mai rapid în condițiile unei

2.Mincu I.- Impactul om-alimentație, Editura Medicală, București,1993,pg,233-234

3.Iulian Mincu-Alimentația omului bolnav,Editura Medicală, București,1990,pg.265

alimentații bogate ,s-a pus problema dacă dând un regim hipocaloric și mai ales sărac în aminoacizi esențiali nu se poate împiedica creșterea tumorilor.

Acest nu are nici un sens,deoarece țesuturile normale vor fi lipsite în aceeași măsură de substanțele nutritive necesare ,cu consecințe tot atât de grave.

Nu toate problemele de sănătate pot fi evitate, dar, cu ajutorul unui regim alimentar specific, se poate menține un echilibru al stării de sănătate, pentru o perioadă îndelungată de timp.

Cercetările au demonstrat deja că, într-un procent destul de mare, stilul de viață influențează declanșarea cancerului sau evoluția sa negativă.

Astfel, evitarea fumatului, a băuturilor alcoolice, exercițiile fizice și o alimentație sănătoasă, sunt un start bun pentru un stil de viata anti-cancer.

Ținînd seamă de datele științifice, care au făcut din dieta ketogenă o știință, dieticianul trebuie să respecte în alcătuirea meniurilor câteva principii generale, care se referă strict la bolnav:

1.în cancer ,dieta ketogenă constituie intervenție biochimică în organismal bolnav, cu scopul de a preveni sau combate boala. Ea trebuie să respecte toate legile alimentației raționale.

2.Dieta ketogenă trebuie să țină seamă de toate cunoștințele științifice actuale asupra interrelațiilor din om și mediu, asupra proceselor metabolice și de nutritive. Nu se poate recurge la o schimbare a alimentației fără o fundamentare științifică corespunzătoare.

3.Fiecare dietă ketogenă trebuie modelată după obiceiul bolnavului, adaptându-se – în limitele terapeuticii – preferințelor acestuia.

Dieta ketogenă este, în fond, în ultima analiză, așa cum s-a arătat, o dietă modificată calitativ și cantitativ pentru a combate un proces pathologic specific.

4.În prescrierea unei diete ketogene trebuie avut în vedere întreg comportamentul bolnavului (emotional, economic, social – familie, muncă etc.). Trebuie ținut seamă de faptul că orice dietă ketogenă aplicată poate schimba personalitatea bolnavului4.

4.Iulian Mincu-Alimentația omului bolnav,Editura Medicală, București,1990,pg.266

De aceea, intervenția trebuie să fie făcută cu grijă. Aforismul lui Hipocrate ’mai multă valoare are un regim necrespunzător în evoluția unei boli decât o schimbare dietetică de regim rămâne valabil și astăzi.

5.Orice boală se însoțește de tulburări nutriționale și modificări metabolice, care trebuie tratate concomitent cu boala de bază.

Înseamnă senzația de mulțumire, de afecțiune, de emoție a omului, care uneori fără să vrea vede în aceasta un act sacru cu rădăcini adânci în trecutul său și a neamului din care face parte.

Este un fapt de care nutriționistul, dieteticianul, trebuie să țină seama.

Dieta ketogenică nu înseamnă suprimarea plăcerii de a mânca.

Actul alimentar nu poate fi privit, nici la omul sănătos, și cu atât mai mult la omul bolnav, numai prin prisma satisfacerii nevoilor nutritive.

Numai când vom ține seamă de toate acestea, numai atunci vom descoperi ce mare importanță are dietetica și în ce măsură contribuie ea la binele oamenilor bolnavi.

Zeman consideră că deși tumoarea și gazda purtătoare sunt interdependente ,în aceleași timp ele sunt și oarecum independente una de cealaltă ,pentru că un neoplasm care a ajuns la o anumită dimensiune continuă să se dezvolte,independent de nevoile nutriționale ale gazdei.

Prin urmare ,lipsurile nutriționale pot dăuna mai mult gazdei decât tumorii ,astfel încât alimentația echilibrată este bine tolerată de bolnavele diagnosticate cu HPV și în același timp ele sunt oarecum independente una de cealaltă,pentru că un neoplasm care a ajuns la o anumită dimensiune continuă să se dezvolte ,independent de nevoile nutriționale ale gazdei.

Alături de schimbarea obiceiurilor nocive, ar fi indicat ca orice persoană să cunoască mai multe detalii legate de alimentele care pot stimula apariția cancerului, dar și despre cele care pot crește rezistența organismului.

Fără să se știe, se pot consuma alimente care stimulează dezvoltarea cancerului și se pot neglija alimentele bogate în nutrienți, care ar putea proteja organismul în lupta împotriva acestuia5.

5.Iulian Mincu-Alimentația omului bolnav,Editura Medicală, București,1990,pg.267

Cauza principală a cancerului a fost descoperită în 1931, de către dr. Otto Warburg, un om de știință german, care a primit premiul Nobel pentru medicină.

El a descoperit că apariția cancerului presupune, fără excepție, două condiții de bază : prea mult acid în țesuturi și insuficient oxygen.

Cu alte cuvinte maladia canceroasă apare sub acțiunea combinată a diverși factori endogeni (vârstă, sex, factori genetici, boli preexistente etc.) și factori de mediu.

Factorii de mediu contribuie în proporție de 60–90% la apariția neoplasmelor.

În cadrul acestora, alimentația pare a avea un rol hotărâtor în apariția și evoluția tumorilor maligne. Se estimează că peste 50% din cazurile de cancer la femei și 1/3 la bărbați s-ar datora factorilor nutriționali.

Caracteristic pentru produsele alimentare este faptul că ele sunt consumate pe parcursul întregii vieți, expunând astfel organismul contactului îndelungat cu substanțele cancerigene.

Acestea, ingerate chiar în doze mici, pot deveni nocive, întrucât acțiunea cancerigenă se cumulează, efectul malign putând să apară după o perioadă de mai mulți ani.Dietetica modernă se deosebește profund de vechea dietoterapie.

În ultimul timp ,importanța în ceea ce privește dieta ketogenică în unele boli ,a crescut foarte mult; ea a căpătat o bază net științifică,în legătură cu noile concepții din medicină.

Orientarea sintetică a medicinei moderne ne obligă să ne depărtăm din metoda locală anatomică de gândire și să considerăm că organismul ca un tot unitar.

Medicina actuală pune accentul pe patologia neuro-umorală și , astfel,în locul vechii terapii a organismului,pune pe primul plan terapia neuro-umorală și constituțională,care influențează capacitatea dereacție a organismului .

Medicina actuală subliniează impăortanța dietei ketogenice ,care influențează procesele neuro-umorale,mecanismele de reglare neuro-umorale;dea semenea se subliniează importanța influențării evoluției procesului patologic prin dieta ketogenică și , după cum vom vedea mai departe,a particularităților constituționale ale organismului și a capacității de reacție a acestuie

.De menționat faptul că nu orice pacientă diagnosticată cu HPV , poate urma dieta ketogenică.

Odată cu dezvoltarea biochimiei și biofizicii a devenit evident faptul că,atunci când se aplică oricare măsură terapeutică,trebuie să se țină seama detoți factorii care influențează procesele chimice și fizico-chimice din organism.

Substanțele alimentare,din dieta ketogenică,fiind introduce zi de zi în organism,nu se poate să nu influențeze aceste procese,deoarece ele constituie unul din substraturile principale ale acestora.

Ranke a pus în evidență faptul că,în cazurile bolnavelor diagnosticate cu HPV, producerea unui proces exudativ sau indurativ depinde mai nult de capacitatea de reacție a organismului decât virulența și masivitatea infecției .

Macroorganismul , adică terenul, ,reacția sa sau intereacția dintre el și elementul pathogen , nu joacă în nici un caz un rol mai mic decât agentul pathogen și decât cantitatea ,masivitatea și virulența elementului infectat.

Organismul sensibilizat,organismul în stare alergică influențează rapiditatea desfășurării tabloului clinic,deseori punând în evidență anumite teste ale stării ,adică teste ale reacției modificate a organismului .

Observațiile clinice au arătat că regimulrile alimentare diferite prin compoziția lor calitativă și cantitativă,prescrise alternativ (pentru scurt timp) în dieta ketogenică,dând naștere la perturbări în metabolismul intermediar ,pot produce o reacție puternică a organismului.

Este suficient să arătăm acțiunea așa numitelor zile de contrast –zile cu alimentație special- intercalate periodic în cursul unui anumit regim.

Influența acestor zile a fost pusă în evidență în mod foarte clar atunci când la pacientele diagnosticate cu HPV s-a început aplicarea zilelor de legume ( mai ales dacă ziua de contrast consta în legume,verdețuri și fructe crude); în infecția cu HPV , starea generală a bolnavelor s-a ameliorat sub influența regimului alimentar din zilele cu legume în sensul că acestea dormeau mai bine,apetitul a crescut ,durerile s-au diminuat ,s-a îmbunătățit circulația capilară,a scăzut viteza de sedimentare a eritrocitelor ,uneori a scăzut chiar temperature ridicată.

Foarte interesant de remarcat este faptul că la unele bolnave cu HPV,după o asemenea zi de legume ,înainte de ameliorare se intensifică durerile,viteza de sedimentare crește ,uneori crește temperature corpului.

Observațiile clinice arată că influența regimului alimentar din dieta ketogenică depășește uneori pe aceea a altor factori terapeutici.

Trebuie să presupunem că acțiunea combinațiilor chimice natural ale hranei din dieta ketogenică, este mai intensă decât aceea a agenților pur chimici ( a medicamentelor) sau a excitanților fizico-chimici ,agenții neobișnuiți pentru organism.

Regimurile alimentare ,din dieta ketogenică,producând anumite modificări în economia sărurilor întregului organism ,pot produce ,așa cum se spune acum,transformarea acestuia ,ceea ce modifică capacitatea sa de reacție; de aceea dieta ketogenică constituie factori terapeutici puternici,de sine stătători.

Aceste regimuri întocmite dintr-un anumit punct de vedere ,influențează nu numai funcția perturbată a unui organism oarecare ,ci și toate procesele neuro-umorale care se desfășoară în orice stare patologică a organismului ;cu alte cuvinte dieta ketogenică reprezintă nu numai o terapie a organului ,având în vedere o boală a unui organ oarecare ,ci și o terapie ,influențând întregul organism.

O alimentație echilibrată ar putea să prevină până la 20% din cazurile de cancer de ovar, col, prostată, tiroidă, vezică, 33% din cazurile de cancer de rinichi și plămâni, 50% din cele ale gurii, nasului, faringelui, laringelui, pancreasului, sânului, mucoasei uterine, 66% din cele ale ficatului, 75 % din cele de esofag, colon și stomac, etc.

Conform Fondului mondial pentru cercetări asupra cancerului, cele mai multe forme de cancer sunt evitabile, dintre acestea, între 30-40% numai prin alimentație6.

6.Constantin Dumitrescu –Bazele practicii alimentatiei dietetic ,profilactice si curative ,editura Medicala,Bucuresti,2000,pg.434

Așadar, respectarea unor recomandări ar putea să prevină o formă de cancer din trei.

Aceste recomandări sunt valabile atât pentru persoanele sănătoase, cât și pentru cele care au avut deja o formă de cancer. Aceste recomandări sunt :

●Consumul a cât mai multe fructe și legume, cu o variație cât mai mare a culorilor ( între 400-800 g fructe și legume zilnic );

●Obiceiuri alimentare sănătoase, preferabil încă din perioada copilăriei;

●Limitarea aportului caloric ( în primul rând aportul de alimente cu peste 225kcal/100 g );

●Utilizarea mirodeniilor ;

Evitarea gătitului agresiv ( fără prăjeli, alimente arse, fripte, afumate, sărate, etc ;

Evitarea excesului de sare ( nu mai mult de 6 g/zi );

●Consum de carne roșie și mezeluri în cantități cât se poate de mici ( maxim 500 g carne crudă pe săptămână = o friptură mijlocie de maxim trei ori pe săptămână );

●Prepararea și conservarea corectă a alimentelor;

●Evitarea ”poluanților” alimentari ( aditivi, pesticide, nitrați, etc );

●Limitarea aportului de zahăr și băuturi îndulcite;

● Limitarea consumului de alcool;

●Alăptarea bebelușilor o perioadă optimă ( între 6 luni și un an );

●Evitarea fumatului activ și pasiv.

Concepțiile dietoterapice moderne privind HPV-ul recomandă evitarea regimurilor prea restrictive și dezechilibrarea în principii alimentare ce se dovedesc dăunătoare nutriției generale a bolnavelor .

De aceea ,în prescrierea dietei se urmărește pe de o parte readaptarea treptată a pacientelor cu HPV la o alimentație cât mai apropiată de normal , iar pe de altă parte evitarea a tot ce este dăunător cancerului,atât prin alimentul ca atare cât și prin modul de preparare culinară al acestuia.

Un regim monoton,cu alimente fără gust , prezentat necorespunzător preferințelor bolnavelor cu HPV impune reținere din partea acestora și duce în final la nerespectarea dietei prescrise.

Recomandarea unui regim mai larg,apropiat de obiceiurile alimentare ale pacientelor cu HPV,preparat dietetic și servit cât mai apetisantă,face ca el să fie acceptat și urmat fără greutate de majoritatea bolnavelor.

Acestea trebuie să cunoască în detaliu fiecare aliment și băutură permisă,volumul de produse nutritive pe care are dreptul să le mănânce la fiecare masă,modul de preparare a alimentelor, temperatura optimă de consum.

Mesele se recomandă a fi luate totdeauna la aceeași oră, să fie puțin abundente și mai frecvente (4-5 mese pe zi).

Evitându-se ingestia unui volum mare de alimente la mese se protejează stomacul de un efort digestiv suplimentar care ar favoriza în timp decompensarea sa secretorie și motorie.Alimentația deține rol major în modularea apariției cancerului prin prezența sau absența unor factori protectori.

Este bine cunoscut faptul că o alimentație sănătoasă alături de o activitate fizică cotidiană duce la scăderea riscului de apariție a cancerului , în general.

O a doua categorie de tulburari sunt tulburarile de ordin general. Bolnavele cu HPV slabesc, se deshidrateaza, nu mai au pofta de mancare, au greutate mică dupa masa mai ales daca au mancat in sila. Tulburarile acestea sunt datorate faptului ca secretia gastrica este modificata.

Data fiind natura bolii si felul ei de a se manifesta prescriptiile dietetice vor varia de la bolnavă la bolnavă sau chiar la aceeași bolnavă de la o zi la alta.

Regimul va trebui sa fie inainte de toate un regim lacto-ovo-vegetarian si totodata un regim bogat in fructe.

Dieta necorespunzătoare – consumul excesiv de alimente cu conținut crescut în sare (murături, mezeluri), preparate din pește conservate prin afumare, precum și o dietă săracă în legume și fructe pot provoca cu usurinta aparitia cancerului7.

7.Constantin Dumitrescu –Bazele practicii alimentatiei dietetic ,profilactice si curative ,editura Medicala,Bucuresti,2000,pg.435

S-a observat că un consum crescut de produse bogate în vitamina C oferă protecție împotriva cancerului .

Este cunoscut faptul că grăsimile prăjite provoacă tulburări ale secreției

gastrice , iar lipsa laptelui din alimentație, care are rol protector

asupra mucoasei stomacului, accentuează aceste tulburări.

Cand bolnavele diagnosticate cu HPV pot tolera și carnea, vom admite în mică măsură carnea albă, mai ales și peștele alb, sub forma pe care o preferă acestea.

Carnea, dată odată sau chiar de două ori prin mașină și apoi friptă la grătar sau puțin prăjită la tavă, v-a putea fi acceptată mai ușor de bolnavele diagnosticate cu HPV, pentru ca nu le v-a obosi mestecând-o.

Supele de carne, fără grăsime, cu lămâie, precum și ciorbele acrișoare, vor fi preparate pentru acești bolnavi de așa manieră pentru ca prin aciditatea lor, să le facă impresia că le deschid pofta de mâncare.

La acestea se va adauga puțin lapte, smântână și unul până la două gălbenușuri de ou, pentru a le mări astfel valoarea alimentară.

Alimentația lactată va avea avantajul că v-a diminua durerile și vărsăturile și, fiind o alimentație lichidă, va fi mai usor acceptată de bolnave.

Odata cu laptele va trebui să-i strecurăm din când în când, supe și piureuri mai puțin consistente, lapte de pasăre etc, și mai bun ca toate ar fi dacă am putea obișnui bolnava cu kefir.

Kefirul, datorita gustului lui deosebit, va putea fi servit ca un al doilea fel de mâncare, după un prânz de lapte obișnuit.

Alimentatia necorespunzatoare reprezinta unul dintre principalii factori care contribuie la producerea cancerului.

Deoarece modificările în alimentație pot determina modificări în schimburile metabolice care concura la menținerea echilibrului nutrițional, măsurile dietetice reprezintă mijlocul prin care pot fi contracarate unele tulburări induse de factori patogeni.

Chimicalele din carnea gatita la temperaturi ridicate .Aminele heterociclice (HCAs) si hidrocarburile aromatice policiclice (PAHs) sunt chimicale ce se formeaza atunci cand muschiul de vita, porc sau carnea de peste si pui sunt preparate la temperaturi foarte ridicate, cum ar fi prajirea in tigaie incinsa sau prepararea gratarului direct pe flacara.

Formarea HCAs si PAHs depinde de tipul de carne, metoda, timpul si temperatura de gatire .

La fel ca si in cazul substantelor de mai sus, legatura dintre expunerea la nivele ridicate de HCAs si HAP si anumite tipuri de cancer a fost demonstrata doar in cadrul testelor de laborator pe animale .

In multe dintre experimente, administrarea de HCAs a condus la formarea de tumori la nivelul pieptului, colonului, ficatului, pielii, plamanilor, prostatei, dar si a altor organe.

Nitratul de sodiu ( E 251) este un compus intalnit in special in carnea procesata (bacon, hot-dog ).

Nitratul de sodiu este introdus in carnea procesata cu scopul de a pastra o culoare rosiatica a preparatului .

Compusul nu este prezent insa doar in carnea procesata, ci si in alimentele conservate, precum legumele, supa de pui etc.

Alcătuirea dietei în HPV se face în funcție de anumite particularități ale acestei suferințe cât și de caracteristicile individuale ale bolnavelor .

Se are în vedere forma clinică a HPV-ului,implicațiile existente,preferințele culinare ,gradul de solicitare fizică și intelectuală ,posibilitățile de procurare a alimentelor (legate de factori financiari sau disponibilități de sezon).

Dacă avem în vedere legătura dintre hormoni și vitamine și importanța anumitor aminoacizi (pentru aprovizionarea organismului cu anumiți aminoacizi este absolut necesar să se introducă în organism o proteina cu valoare biologica deplină) pentru funcționarea sistemului endocrin,devine evidentă influența dietei ketogenice asupra reglării și corelației hormonale.

Prin urmare,rația alimentară,modificând tumorile, influențează sistemul hormonal și sistemul nervos vegetative,care joacă un rol atât de mare pentru buna funcționare a mecanismelor reglatoare.

Dieta ketogenică,influențând, nu numai organismul bolnav, ci și întregul organism,starea generala a acestuia,metabolismul general și cel intermediar,mecanismele reglatoare,este în unele cazuri și un factor terapeutic de sine stătător.

Dieta ketogenică constituie un factor cu acțiune permanentă,care determină desfășurarea proceselor metabolice,deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

În compoziția alimentelor intră următoarele grupe de substanțe: proteinele,lipidele (grăsimile),glucidele (hidrații de carbon sau zaharurile), sărurile minerale,vitaminele și apa.

Energia necesară funcționării organismului este furnizată doar de primele trei grupe;acestea constituie deci factorii nutritive energogeni .În plus,aceste substanțe au și rol plastic,de refacere a țesuturilor uzate.

Păstrarea stării de sănătate și îmbunătățirea calității vieții sunt în mare parte legate de modul de alimentație și de calitatea produselor nutritive consumate.

În selecția alimentelor din dieta ketogenică,a preferințelor culinare intervin factori instinctuali și emoționali care țin de experiența individuală , a mediului în care subiectul a crescut ,și de posibilitățile concrete de procurare .

Ținând cont de aspectele menționate , dieta ketogenică caută să combine obiceiurile alimentare cu cele mai noi descoperiri științifice legate de nutriția sanogenă a individului .Astfel omul contemporan poate fi orientat spre un alt gen de nutriție care să-i confere și securitate.

Literatura de specialitate dispune în prezent de perspective reale de intervenție asupra hrănirii noastre astfel încât starea de sănătate să fie cel puțin din acest punct de vedere cât mai mult timp conservată.

Medicina actuală orientată prin cea mai mare parte a arsenalului terapeutic,inclusiv dietetic,spre flageluri mult mai spectaculoase și mai amenințătoare ( boli degenerative,afecțiuni cardiovasculare,cancer ,boli de metabolism) a minimalizat patologia cancerigenă căreia îi cad victime un număr impresionant de bolnavi.

S-a mers până acolo încât s-a neglijat importanța factorului alimentar în prevenirea și tratarea anumitor afecțiuni ,deoarece s-a considerat că progresele realizate de industria farmaceutică sunt suficiente pentru a rezolva problematica acestor maladii.

Proba timpului pare să infirme însă concluziile,,deoarece s-a constat că recidiva îmbolnăvirilor,durata lor sau prevenirea instalării diferitelor afecțiunil nu pot fi constant obținute doar prin medicație.

Acordându-se o mai mare atenție dietei ketogenice,s-a constat că aceasta ameliorează sau îndepărtează patologia cancerigenă,ocupând nu de puține ori o poziție prioritară în tratamentul diverselor afecțiuni.Din considerentele amintite,astăzi se apreciează că cele mai spectaculoase și durabile rezultate terapeutice se obțin numai prin asocierea dietei ketogenice cu medicația specifică.

În ceea ce privește mineralele și vitaminele,ele îndeplinesc mai ales funcția de catalizatori ai proceselor biochimice,iar apa,după cum se știe ,este mediul indispensabil de desfășurare a vieții celulare.

Proteinele.Unitățile constructive de bază ale proteinelor din dieta ketogenică sunt molecule mai simple,denumite ,, aminoacizi,,.

Valoarea biologică a proteinelor alimentare din dieta ketogenică ,este dictată de conținutul lor de aminoacizi esențiali.

Sursele de proteine cele mai importante din dieta ketogenică sunt : carnea și derivatele din carne; laptele și brânzeturile;ouăle;leguminoasele uscate;pâinea,pastele făinoase.

Lipidele sunt constituite din acizi grași și glicerol.Când acizi grași nu conțin duble legături în moleculă,ei poartă numele de ,, saturați,,;acizi grași,, nesaturați,,conțin astfel de legături .Sursele de grăsimi pentru om sunt:untul și margarina ,smântâna,slănina,untura,uleiurile vegetale,laptele,carnea grasă,gălbenușul de ou,brânzeturile grase,etc.

Glucidele alimentare include un grup larg de substanțe printre care : unele cu o moleculă mai mică ( glucoza și fructoza,care sunt monozaharide);zaharoza ( zahărul propriu-zis),lactoza și galactoza , care sunt dizaharide .

Amidonul (din cereale și legume),glicogenul ( din mușchi și ficat),celuloza și hemiceluloza ( din vegetale) sunt glucide cu o moleculă complex .Sursele de glucide importante pentru om sunt :zahărul și produsele zaharoase , făinoasele ,pâinea leguminoasele uscate ,legumele și fructele .

Apa este introdusă în organism ca atare sau cu alimentele propriu-zise,din a căror compoziție face parte în diferite proporții .

Elementele minerale necesare omului sunt de obicei clasificate în două subgrupe :

●cele cu un aport zilnic relativ mai mare , de ordinal gramelor,denumite ,, macroelemente,, ( calciul , fosforul, potasiul, sulful ,clorul ,sodiul ,magneziul);

●altele sunt necesare organismului în doze mai mici și poartă numele de ,, micro,, sau ,, oligoelemente ,, ( fierul,iodul ,fluorul,zineul,cuprul,cobaltul,etc).

În funcție de solubilitatea lor vitaminele se impart tot în două clase:

●unele se dizolvă în grăsimi ( vitaminele A,D,E,K),altele se dizolvă în apă ( vitaminele B1,B2,B6,B12,PP,acidul folic ,biotina ,acidul pantotenic,C).

Menținerea homeostazei mediului intern al organismului depinde de caracterul alimentației,care influențează funcțiile sistemului,în special factorii enzimatici și hormonali.

Deficitul unuia sau mai mulți componenți alimentari ,detechilibrarea dintre ei conduc la afectarea fondului metabolic al celulei.

Dezechilibrul substanțelor nutritive,pe o perioadă scurtă de timp poate fi compensate prin mecanisme fiziologice și biochimice de adaptare.

Dereglarea echilibrului pe o perioadă mai lungă determină însă procese patologice și clinice .

Dieta ketogenică trebuie privită ca o alimentație rațională normal, în raport cu sexul, vârsta și munca etc. în care, fie prin procedee tehnologice speciale, fie prin adăugarea sau scoaterea unora dintre alimente, se obțin o echilibrare nutrițională a organismului bolnav. 8.

8.Constantin Dumitrescu –Bazele practicii alimentatiei dietetic ,profilactice si curative ,editura Medicala,Bucuresti,2000,pg.435

Cunoștințele actuale în materie de dieta ketogenică ne permit să afirmăm că, în terapeutica HPV-ului, dietetica joacă un rol principal

De aceea, literature de specialitate vede în măsurile dietei ketogenice mijlocul prin care pot fi împiedicate tulburările induse de factorii patologici.

Formele de regim care îndeplinesc aceste cerințe sunt de fapt intervenții biochimice, care ameliorează o formă moștenită sau dobândită și care necesită cunoștințe profunde asupra tuturor modificărilor metabolice existente în organismal bolnav.

I-au trebuit mulți ani dieteticii să traverseze drumul dintre bucătărie și medicină, dar odată ajunsă aici și-a dovedit importanța, reușind să ocupe locul principal în prevenirea și terapia a numeroase boli cornice .

Rolul alimentației în combaterea HPV-ului , rol care începe prin combaterea dislipidemiei,a fost luat în discuție odată cu cercetările lui Kinsell (1952), Keys (din 1953 pînă în 1963) și Ahrens (1957).

Terapia în dieta ketogenică are la bază și trebuie să aibă, anumite aspect biochimice; se știe că modificări ale administrării de elemente nutritive pot influența nemijlocit producerea unor dietete și pot deci schimba tarele castigate sau dobândit.

1.2.1.Asigurarea unui consum ridicat
de substanțe alimentare necesare în dieta ketogenă9

Un număr larg de substanțe alimentare dovedesc proprietăți deosebite pentru dieta ketogenă.

În rândul acestora sunt incluse fibrele alimentare, vitamina A, C, D, E, seleniul, calciul și zincul, izotiocianații, indolii, flavonele, fenolii, inhibitorii proteazici, unii aminoacizi etc.

Fibrele alimentare sunt componente polizaharidice ale vegetalelor ce nu pot fi supuse digestiei în intestinul subțire (exceptând unele degradări limitate ale pectinei).

9.Dumitrescu C.-Bazele practicii alimentației dietetic profilactice și curative ,Editura medical,București,2007,pg.553

În dieta ketogenă ,o parte din fibrele alimentare au un rol structural în cadrul surselor vegetale din care provin, fiind totodată insolubile în apă.

Ele sunt reprezentate de către celuloze, hemiceluloze și lignină și se găsesc, în special, în cerealele ingerate, tărâțe și pâinea integrală.

O altă parte din fibrele alimentare au un rol reparator asupra zonelor lezate ale plantelor și sunt solubile în apă.

Ele sunt reprezentate de pectine, gume, mucilagii și unele hemiceluloze.

Se găsesc în special în legume, linte, fasole și mazăre uscată, fructe (în special în mere și citrice), ovăz, orez, rădăcinoase, vegetale frunzoase verzi.

Prima categorie a fibrelor alimentare intervine în formarea bolului fecal și stimularea peristaltismului intestinal.

A doua categorie de fibre formează geluri care sechestrează o parte din substanțele existente în lumenul intestinal.

Ambele categorii de fibre alimentare intervin prin diferite mecanisme în protecția anticancerigenă.

În afara fenomenului de diluție asupra substanțelor cancerigene din bolul fecal, fibrele alimentare intervin în scăderea riscului cancerigen prin accelerarea tranzitului intestinal.

Asupra acestuia intervin hemicelulozele, celuloza și lignina.

Creșterea consumului de fibre alimentare, prin componentele lor fermentescibile (îndeosebi gumele) reduc pH-ul intestinal, inhibând astfel reacțiile nuclear-dehidrogenazice ce se desfășoară la un pH neutru sau alcalin.

În felul acesta se împiedică transformarea acizilor biliari în compuși cu acțiune cancerigenă.

Concomitent, aportul ridicat de fibre vegetale mărește formarea butiratului, care protejează mucoasa colonică de transformare malignă.

De asemenea, se micșorează nivelul amoniacului liber, care poate fi un factor favorizant al cancerogenezei10.

10.Dumitrescu C.-Bazele practicii alimentației dietetic profilactice și curative ,Editura medical,București,2007,pg.553

Creșterea consumului de fibre alimentare oferă un grad suplimentar de protecție anticancerigenă și prin prisma antrenării prin materii fecale a unei proporții mai mari din grăsimile consumate.

Acest lucru limitează creșterea în greutate (lipidele au valoare energetică ridicată).

Totodată aportul crescut de fibre vegetale induce rapid senzația de sațietate, împiedicând consumuri calorice suplimentare.

Un alt aspect legat de importanța creșterii consumului de fibre alimentare este acela că o proporție mai mare de acizi biliari sunt antrenați spre exterior, limitându-se astfel substratul care, supus florei microbiene, să genereze o parte din substanțele cancerigene.

Procesul de legare a acizilor biliari este cel mai pronunțat în cazul ligninei, descrescând în ordine pentru guma de guar, pectină și hemiceluloză.

Ca indicații generale privind creșterea aportului de fibre vegetale, se recomandă consumul de pâine integrală în loc de pâine albă, cereale integrale în loc de cereale rafinate, fructe cu coajă și semințe în loc de sucuri de fructe, adaosul la meniuri de legume (îndeosebi varză, mazăre, fasole, salată, spanac, cartofi) tărâțe.

Vitamina A este considerată a fi un important factor de protecție împotriva degenerării maligne.

Vitamina A este necesară pentru menținerea integrității mucoaselor și pielii,ca și pentru vederea normal: rodopsina,pigmentul care se găsește în retina ochiului ,este un compus chimic format din vitamin A și o protein.

În cazul insuficienței A în hrană se observă ucăciunea pielii și mucoaselor,uscăciunea corneei ochiului .

Semnul avitaminozei este pierderea capacității de a vedeea la o lumină slabă;în amurg survine tulburarea numită,,orbul găinilor,,.

În legume și unele fructe se găsește carotenul ,care în organismul omului se poate transforma în vitamina A .

Caroten mult se găsește în morcovi ,roșii coapte ,ceapă verde, spanac , verdeață de pătrunjel , mărar , caise

Numeroase observații clinice și experimentale au arătat existența unei relații de inversă proporționalitate între aportul de vitamină A și riscul malignizării.

Se constată că cele mai mari cantități de vitamina A se găsesc în ficatul anumitor viețuitoare.

Acesta furnizează vitamina A organismului uman fie prin ingestia ficatului ca atare (exemplu: ficatul de vițel, vită, porc), fie prin uleiul extras din el (exemplu: uleiul de ficat de morun conține 85 000 U.I. de vitamină A la 100 g produs).

Cantitatea de vitamină A din carne, viscere, gălbenuș de ou și produse lactate nu este constantă, fiind în general mai crescută în timpul verii decât iarna.

Ceapa, castraveții, ca și unele fructe (mere, pere, nuci, struguri, alune, prune, piersici, cireșe, măceșe, zmeură, fragi, lămâi, portocale, ananas, grapefruit, mure) conțin cantități mici de caroten cuprinse între 0,1–0,5 mg%.

În frunzele diferitelor produse consumate în alimentația umană, concentrația de caroteni este de 5–50 de ori mai mare la marginea acestora (limbul frunzelor) decât în restul frunzelor. De asemenea, frunzele, când sunt verzi, conțin foarte puțini caroteni.

Pe măsură ce acestea se coc, se îmbogățesc în provitamine, repartiția lor fiind mai accentuată în epicard decât la pulpa fructului.

De exemplu, bananele au de 5 ori, iar perele de 6 ori mai mulți caroteni în coajă decât în pulpă.

Morcovul este unul din alimentele bogate în caroten (60–100 g/g morcov proaspăt).

În cereale (grâu, secară), carotenii se găsesc în concentrații de 130–150 /100 g produs.

Prin măcinarea grâului și obținerea făinii albe, cantitatea de provitamine scade până la dispariție (cu cât pâinea este mai albă, cu atât conținutul de caroteni diminuează mai evident)11.

11.Dumitrescu C.-Bazele practicii alimentației dietetic profilactice și curative ,Editura medical,București,2007,pg.556

Păstrarea legumelor și fructelor culese o perioadă mai îndelungată duce la pierderea conținutului lor în provitamine, datorită proceselor oxidative.

Astfel, în cazul morcovilor, după 120 de zile de păstrare la 0°C, concentrația de caroteni scade de la 18 mg % pe produs proaspăt la 13,4 mg% pe produs conservat.

O bogată sursă în beta-caroten o reprezintă și uleiul extras din cătina albă.

Vitamina C sau acidul ascorbic exercită o influență pozitivă asupra metabolismului din organism, contribuie la o mai bună utilizare a proteinelor din hrană; ea este necesară pentru menținerea integrității pereților capilarelor.

Sursele principale de vitamina C,din hrană ,sunt legumele,zarzavaturile și unele fructe .

O cantitate foarte mare de vitamina C se găsește în măceș din care se recomandă să se prepare fierturi special

Vitamina C este unul dintre cele mai studiate principii nutritive din punct de vedere al protecției anticancerigene.

Mecanismele prin care ea își exercită acest rol sunt multiple. În primul rând acțiunea sa antioxidativă reduce numărul radicalilor liberi nocivi asupra materialului genetic (au potențial cancerigen).

Vitamina C compensează ,cu aminele pentru nitriții disponibili, împiedicând astfel formarea nitrozaminelor (substanțe cu potențial cancerigen demonstrat).

Dacă acidul ascorbic este administrat după formarea nitrozaminelor, atunci efectul său anticancerigen dispare.

Unii autori susțin însă că vitamina C inhibă influența malignizantă a nitrozaminelor, dovedind chiar și după formarea acestora un grad de protecție anticancerigen.

Vitamina C favorizează metabolizarea unei game largi de agenți cancerigeni.Prin stimularea sistemului de apărare imunologic, vitamina C intervine în distrugerea formelor inițiale ale celulelor supuse mutației maligne.

11.Dumitrescu C.-Bazele practicii alimentației dietetic profilactice și curative ,Editura medical,București,2007,pg.557

Ținând cont de influența anticancerigenă a acidului asorbic, dieta ketogenă trebuie să furnizeze cantități corespunzătoare de vitamina C.

Acestea nu au putut fi cu precizie stabilite, însă, după unii autori, ele se situează la aproximativ 200 mg/zi.

Principala sursă de vitamina C este reprezentată de legume și fructe.

Vitamina E reduce riscul malignizării prin blocarea radicalilor liberi (au potențial cancerigen), prin scăderea formării nitrozaminelor (competitiv cu aminele, vitamina E reacționează cu nitriții) și prin potențarea efectelor anticancerigene ale seleniului.

Se estimează că protecția față de degenerarea malignă prin recurgerea la doze mari de vitamina E (1 000 mg/kg corp) nu este superioară față de utilizarea dozelor moderate (30 mg/kg corp).

Pentru asigurarea unei alimentații cât mai bogate în vitamina E trebuie ținut cont de conținutul tocoferolic al produselor nutritive, de ponderea pe care o pot avea în nutriție produsele alimentare bogate în vitamina E, de pierderile acesteia în timpul proceselor de prelucrare industrială a alimentelor sau de timpul preparării culinare și de preferințele alimentare ale subiecților.

Se preferă recurgerea la vitamina E furnizată de hrană întrucât acest lucru este mai fiziologic, iar pe de altă parte activitatea tocoferolilor naturali este mai mare decât a celor de sinteză.

În general, aportul de vitamina E depinde de cantitatea de lipide din dietă (cu cât regimul alimentar conține acizi grași nesaturați într-o cantitate mai mare, cu atât mai mult crește necesarul de vitamină E al organismului), de sex (necesarul de vitamină E este mai ridicat la femei), de anotimp (necesarul de vitamină este mai ridicat primăvara) etc.

Principalele surse alimentare de tocoferoli sunt reprezentate de produsele nutritive de origine vegetală.

Cele mai mari concentrații se găsesc în uleiurile vegetale (îndeosebi cele din germeni de porumb), în fructele oleaginoase proaspete, neprăjite (arahide, nuci, migdale) și germenii de grâu.

Se apreciază că germenii vegetalelor comestibile conțin mai multă vitamină E decât semințele din care provin.

Seleniul. Studii epidemiologice au evidențiat o corelație inversă între aportul de seleniu și mortalitatea prin cancer.

Totodată, s-a observat că reducerea nivelului seric al seleniului se asociază cu o mare frecvență a metastazelor, a tumorilor multiple primare, a recrudescenței maligne și cu scurtarea duratei medii de supraviețuire.

Mecanismele prin care seleniul intervine în reducerea riscului cancerigen sunt parțial cunoscute.

Ele sunt reprezentate de creșterea absorbției vitaminei E (tocoferolul blochează radicalii liberi, scade formarea nitrozaminelor), de creșterea activității glutationoxidazei (este o selenoenzimă ce intervine în îndepărtarea hidroxiperoxizilor, substanțe cu potențial cancerigen), de inhibarea legării anumitor cancerigeni de substratul celular și de inhibarea etapei de promovare a cancerogenezei

Sursele alimentare bogate în seleniu sunt reprezentate de făina din oasele de pește, specialitățile marine (în special stridii), rinichi, ficat, carne, cereale integrale, gălbenuș de ou, usturoi.

Fructele și legumele (în special roșiile și ceapa) reprezintă surse sărace în seleniu.

Cercetările privind patogenia infecției cu HPV,au stabilit faptul că atât declanșarea procesului mutagen,cât și dezvoltarea propriu-zisă a infecției cu HPV ,după o perioadă de latență variabilă ,sunt consecința intervenției unor factori de mediu .

Problemele legate de dieta ketogenă și infecția cu HPV sunt mult mai complexe .

Pentru înțelegerea lor și așa marcată de numeroase incertitudini,vom privy relația nutriție-boală canceroasă din mai multe puncte de vedere și anume :

-modificări metabolice și nutriționale în cursul evoluției și tratamentului infecției HPV

-terapeutica dietetică în infecțuia cu HPV.

Trebuie amintit că dieta ketogenică p,ca orice dietă are avantaje și dezavantaje.

Drept urmare am considerat util să amintesc riscurile pe care le prezintă dieta ketogenică.

Grăsimile saturate și denaturate sau procesate. Tot în variantele învechite erau permise și chiar recomandate alimentele cu conținut mare de grăsimi saturate (carne de porc grasă, brânzeturi grase), de multe ori prăjite, afumate, fripte.

In variantele moderne grăsimile provin în principal din surse vegetale, cu mai puține grăsimi saturate și fără colesterol.

Raportul de grăsimi animale sau vegetale și saturate sau nesaturate se stabilește în funcție de datele personale ale fiecarui om care ține dietă.

Echilibrul acido-bazic. Corpii cetonici sunt acizi, la fel și alimentele bogate în proteine.Totuși, un aport suficient de legume (spanac, broccoli etc.) și nuci, alune de pădure țin aciditatea sub control.

Aportul scazut de fibre. Variantele clasice ale dietei (Atkins) mergeau la extrem scâzând aportul de legume, nuci și semințe la minim.

La polul opus , avantajele dietei ketogenice sunt :

-reduce apetitul

-scade colesterolul

-crește nivelul hormonului de creștere

-este ușor de ținut atât timp cât pacientul este motivat

-în combinație cu un antrenament inteligent păstrează masa muscular

-mărește energia atât fizică cât și psihică

– în comparație cu alte diete , este mai ușor de urmat

1.2.2.Alimente naturale recomandate în dieta ketogenă

În condițiile societății industrializate actuale, când aportul de substanțe biologice active este mai necesar decât aportul energetic, o serie de alimente sunt folosite nu numai datorită proprietăților nutritive, cât și pentru protecția anticancerigenă pe care o oferă.

Teama impactului cu degenerescența malignă a impus în anumite categorii ale populației introducerea în rația alimentară a produselor cu calități anticarcinogene dovedite.

Un exemplu în acest sens îl constituie usturoiul, al cărui miros neplăcut a limitat anterior utilizarea sa curentă.

Faptul că acesta întârzie apariția tumorilor (datorită unei substanțe numită alicină), deținând totodată proprietăți hipotensive și hipocolesterolemiante, a făcut ca usturoiul să fie mai frecvent folosit în cadrul meniurilor.

Interesul trezit pentru acest produs a dus la efectuarea de cercetări pentru obținerea unor soiuri fără miros neplăcut ce pot fi astfel consumate mai frecvent și în cantități mari.

Până în prezent nu se poate spune dacă soiurile respective și-au păstrat și calitățile terapeutice.

Menționăm că reducerea riscului degenerării maligne se realizează nu numai prin consumul alimentelor ce conțin substanțe anticancerigene dovedite, ci și prin folosirea produselor nutritive cu cât mai puține implicații cancerigene (se restrânge consumul de carne, grăsimi, produse afumate și sărate, prăjeli etc. și ce crește consumul de legume, fructe, produse cerealiere etc).

În cele ce urmează prezentăm principalele produse nutritive naturale implicate în protecția anticancerigenă folosită în dieta ketogenă pentru infecția cu HPV.

Germenii de grâu sunt subproduse ale procesului de măcinare a grâului.

Ei au o valoare nutritivă excepțională (planta depune in germeni cei mai importanți produși biologici), dar și un potențial terapeutic remarcabil (polinevrite, eczeme, bronșite, unele afecțiuni digestive etc).

Studii întreprinse în urmă cu 10–15 ani au evidențiat existența în germenii de grâu a unor factori care măresc rezistența celulelor față de degenerarea malignă. O parte din aceștia sunt reprezentați de vitamina E, seleniu și zinc12.

12.Iulian Mincu ,Elena Popa ,Orientări actuale în nutriție ,Editura medical ,București medical,București,1993,pg.276

Ei se găsesc în concentrație mai mare decât în boabele de grâu, făină sau tărâțe.

Prezența compușilor fenolici mărește eficiența antioxidantă și, implicit, scade potențialul cancerigen indus de radicalii liberi.

Dat fiind proprietățile nutritive deosebite, germenii de grâu sunt folosiți pentru obținerea unei game largi de produse alimentare.

Pentru utilizarea lor în nutriția umană se impune însă realizarea unei purificări ridicate în inactivitatea substanțelor antinutritive existente în germenii de grâu.

În scopul realizării purificării ridicate, se pot folosi metodele clasice de separare întrebuințate în industria morăritului.

Pentru inactivarea substanțelor antinutritive existente în germeni se face o prăjire uscată sau se autoclavează germenii la 120°C, timp de 20–45 minute.

Prăjirea uscată duce la obținerea unui produs cu valoare alimentară superioară celui obținut prin autosalvare.

Prin tratarea termică, făina de grâu se conservă mai ușor și capătă o aromă mai plăcută.

Peștele oceanic.Studii efectuate în ultimii 5 ani au evidențiat peștele oceanic ca fiind nu numai o sursă alimentară de protecție împotriva aterogenezei, dar și împotriva maladiei canceroase.

Evaluarea incidenței neoplasmului de sân la eschimoșii din Groenlanda a evidențiat valori mici ale bolii în rândul acestei categorii populaționale, deși consumul de grăsimi este foarte ridicat (70% din rația calorică, lipidele provin din grăsimea peștilor și a altor animale marine bogate în acizi grași polinesaturați).

Întrucât este cunoscut faptul că excesul lipidic favorizează degenerarea malignă, s-a ridicat problema decelării factorilor anticancerigeni.

Cercetările efectuate au arătat că protecția este oferită chiar de către anumiți acizi grași din grăsimea de pește.

Este vorba de acidul eicosapentaenoic și acidul docosahexaenoic.

S-a observat că cu cât dieta conține mai mulți acizi grași nesaturați din grupul 6 (ex. acidul linoleic și arahidonic), cu atât riscul apariției cancerului mamar este mai pronunțat.

Suplimentarea dietei cu acizi grași nesaturați din grupul 3 (ex. acidul eicosapentaenoic și docosahexanoic) diminuează riscul amintit.

Este important ca aportul acizilor grași anticancerigeni să fie suficient de mare pentru a contrabalansa efectele celor din grupul 6.

Principala sursă alimentară naturală care poate furniza cantități mari de acid eicosapentaenoic și docosahexaenoic este peștele oceanic.

Legumele și fructele consumate zilnic și într-o proporție importantă exercită un rol protector antimalign atât prin aportul de substanțe anticancerigene pe care îl conțin, cât și prin limitarea volumică pe care o antrenează asupra altor categorii alimentare implicate în cancerogeneză (carnea în exces, grăsimi în cantitate crescută etc.).

Se estimează că potențialul anticancerigen este mai ridicat la vegetalele colorate comparativ cu cele incolore. Se pare că o parte din coloranții vegetali dețin proprietăți antitumorale.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă betalaina, colorantul specific sfeclei roșii. Ea intervine asupra respirației celulelor maligne pe care o perturbă.

De asemenea, carotenul (intervine în blocarea proliferării maligne) se găsește concentrat în special în legumele de culoare roșie, oranj, verde.

Surse importante de caroten sunt morcovii, ardeiul roșu, tomatele, verdețurile, piersicile, caisele.

Un rol important în protecția anticanceroasă se atribuie fructelor bogate în polifenoli naturali și în special în bioflavone (exemplu: strugurii, coacăzele, afinele etc.).

Bioflavonele intervin în activitatea sistemelor de neutralizare a substanțelor cancerigene.

Alături de ele, în legume și fructe se găsesc izotiociananți, antioxidanți fenolici și indoli, a căror acțiune anticancerigenă se manifestă când vegetalele ce le conțin sunt consumate înainte sau în același timp cu produsul cancerigen.

Legumele și fructele reprezintă, totodată, o sursă importantă de fibre alimentare, al căror rol în profilaxia cancerogenozei indusă direct de alimentație a fost deja menționată.

Spre deosebire de cele provenite din cereale, acestea au o structură mai fină și, prin urmare, sunt mai ușor tolerate.

Din legumele și fructele implicate mai mult în protecția anticancerigenă menționăm usturoiul, germenii de grâu, merele, morcovii, spanacul, frunzele de sfeclă, varza albă, salata verde, măceșele, coacăzele, strugurii, afinele etc.

O atenție deosebită se acordă în ultimul timp sucului de sfeclă roșie (100 ml de 3 ori pe zi) și celui de orz verde (se consumă diluat în apă sau suc de mere, de 3 ori pe zi, câte un pahar).

Drojdia de bere este un produs valoros, cu o compoziție chimică armonioasă completă, capabilă să asigure organismului o gamă largă de nutrienți, cu valoare energetică, nutrițională și în anumite situații terapeutică.

Legat de ultimul aspect, drojdia de bere și-a probat influența benefică asupra unui grup apreciabil de afecțiuni: obezitate, diabet zaharat, ateroscleroză, denutriție, boli hepatice inflamatorii, maladii ale sistemului nervos etc.

În ultimele două decenii rezultatele experimentale și clinice îi găsesc drojdiei de bere utilizarea în terapia profilactică a maladiei canceroase.

Ea poate fi însă întrebuințată și în corecția deficitului nutrițional al bolnavilor cu degenerescență malignă.

Influența frenatoare asupra cancerogenezei este datorată în parte furnizării unor cantități ridicate de glutation.

Aceasta contribuie la protecția celulară față de diferiți peroxizi cu potențial cancerigen. Glutationul intră în alcătuirea glutationoxidazei, enzima apreciată după unii autori ca fiind cel mai eficient mijloc de protecție față de peroxidare.

Activitatea glutationoxidazei poate fi optimizată dacă aportul de seleniu este adecvat (glutationoxidaza este o selenoenzimă).

12.Iulian Mincu ,Elena Popa ,Orientări actuale în nutriție ,Editura medical ,București medical,București,1993,pg.277-278

În acest scop, ținând cont de marea capacitate a drojdiilor de a forma complecși cu metalele, s-a obținut o drojdie îmbogățită cu seleniu.

Pe această cale sunt furnizate organismului cantități crescute de glutation și seleniu, ceea ce oprește potențialul biologic de neutralizare a peroxizilor cancerigeni.

Cantitățile de drojdie de bere recomandate spre consum zilnic se ridică până la 35 de grame.

Tabelul nr.1.

Trebuie de asemenea atrasă atenția asupra respectării anumitor norme elementare de alimentare.

Se recomandă menținerea unei stări de liniște și calm în timpul mesei,evitarea lecturii sau privirii la televizor ( prin neatenție se poate consuma un volum mai mare de alimente decât cel necesar strict sațietății) cât și discuțiile în contradictoriu care ar putea să modifice reflexele secretorii.

Sunt contraindicate fumatul ( în cazul în care nu este cu putință se va reduce cât mai mult cu putință),băuturile alcoolice , alimente tari,bogate în celuloză,grosolană (ridichi,fasole boabe,mazăre boabe,ceapă uscată,usturoiul, fructele cu coajă și sâmburi,pâinea neagră) carnea provenită de la animale bătrâne insuficient fiartă sau friptă,carnea bogată în cartilaje,tendoane și aponevroze.

Vegetalele cu celuloză dură ca și cărnurile menționate agresionează mecanic mucoasa gastrică și impun totodată un efort digestiv crescut.

Alimentele prea concentrate în sare și zahăr sunt de asemenea iritante pentru mucoasa gastrică.Consumul produselor prea fierbinți sau prea reci este contraindicat.

12.Iulian Mincu ,Elena Popa ,Orientări actuale în nutriție ,Editura medical ,București medical,București,1993,pg.279

O temperatură peste 500C congestionează mucoasa gastrică iar cele prea scazute modifică circulația locală.

Tabelul nr.2.Temperatura optimă de consum a diverselor produse alimentare ( după Uffelmann)

Ținând seama de acest lucru,dar și de necesitățile nutritive ale organismului,în selecția alimentelor se vor avea în vedere următoarele aspecte:

-lichidele și semilichidele părăsesc stomacul mai repede ;

– alimentele solide părăsesc stomacul mai greu ( staționează timp îndelungat sâmburii ,celuloza,cojile rău mestecate , fragmentele alimentare mari,produsele bogate în țesut conjunctiv);

-asocierea alimentelor lichide cu cele solide se face ca evacuarea prioritară să aibă lichidele care accelerează prin fluidifiere și tranzitul pentru cele solide;

-grăsimile prelungesc durata de stagnare a alimentelor in stomac

-amestecul grasimi-proteine are o actiune mai pronuntata de ince4tinire a tranzitului decat amestecul grasimi- glucide;

-zaharul intarzie evacuarea gastrica , mai ales cand este administrat la sfarsitul mesei ( la fel actioneaza si alimentele bogate in glucide de tipului amidonului-continut in cereale,fainoase- administrate dupa grasimi si proteine);

-durata evacuarii alimentelor din stomac este mai scurta pentru fiecare aliment luat in parte decat se combina doua sau mai multe alimente;

-solutiile izotonice ( cu o concentratie osmolara asemanatoare cu a serului sanguin ) excita mai putin mobilitatea gastrica decat cele hipertone sau hipotone si de aceea sunt evacuate mai incet;

– cu cat alimentele ingerate au o temperatura mai apropiata de cea a corpului,cu atat evacuarea decurge mai rapid;

-evacuarea alimentelor este mai rapida in repaus fizic decat in timpul unui efort.

Alimentele anticancer permit diminuarea riscului de dezvoltare a unei forme de cancer. Important este consumul cât mai echilibrat și al cât mai multor alimente din aceste categorii. Fiecare aliment anticancer are proprietăți specifice, care intervin în unul dintre stadiile bolii, deci este important să le consumăm pe toate.

Compușii alimentari anticancer

1.2.3.Modificari metabolice si nutritionale in cursul evolutiei si tratamentului HPV13

Simptomul cel mai frecvent al HPV este casexia,insotita de anorexie,slabiciune,apatie,dezechilibru hidroelectrolitic,scaderea rezistentei la infectii.

Casexia este datorata scaderii ingestiei de alimente ,dar mai ales hipercatabolismului.

Severitatea casexiei nu este legata de locul,marimea sau forma neoplasmului .

In diagnosticul de HPV se pune problema unor bariere mecanice in fata ingestiei hranei (gat,esofag,stomac),dar de cele mai multe ori aportul caloric diminua printr-o anorexie timpurie si persistent,al carei mechanism nu este prea bine cunoscut.

Bolnavele manifesta modificari ale gustului si mirosului si o scadere a pragului pentru gustul amar,ceea ce explica-in parte-refuzul pentru consumul alimentelor proteice in special pentru carnea de vita si porc.

Pentru aparitia anumitor modificari senzoriale este incriminate deficient de zinc si unele modificari ale aminoacizilor plasmatici.

Datorita scaderii secretiilor digestive,a lentoarei digestiei si atrofiei epiteliului si musculaturii tractului intestinal,bolnavele acuza senzatia de plenitudine la foarte scurt timp dupa inceperea consumului de hrana.

Reducerea apetitului este provocata si de unii metabolite,cum ar fi lactatul,acizii grasi,peptidele,oligonucleotidele,care actioneaza printr-un mechanism nervos central.Serotonina,sintetizata din triptofan,reduce ingestia alimentara prin stimularea centrilor satietatii din hipotalamus.

Pierderea din greutate este de cele mai multe ori disproportionate fata de scaderea ingestiei alimentare si are loc chiar in conditiile unei alimentatii apparent normal (Zemann).

13.Viorel T.Mogoș-Nutriție și dietetic-,Editura Didactică și Pedagogică, București 1998,pg.188

Pierderea in greutate are loc intr-un ritm asemanator cu cel din post,sugerand fie prezenta unor modificari in metabolismul bolnavelor cu HPV,fie scaderea eficientei utilizarii alimentelor consummate sau competitia pentru hrana dintre gazda si tumoare,competitive in care prevaleaza tumoarea , deoarece aceasta se dezvolta chiar cand organismul gazda este casectizat.(Douglas ,Munro).

Metabolismul sistemic este modificat,adaptat pentru a face fata necesitatilor energetic ale tumorii .

Astfel consumul periferic de glucoza si formarea de glycogen sunt scazute (Leendholm si colab),concomitant cu insulinorezistenta (Marks),iar gluconeogeneza este crescuta (Holroyde,Waterhouse).

Metabolismul lipidic este modificat si anume acizii grasi circulanti sunt crescuti,ca urmare a cresterii exagerate a lipolizei,indusa potrivit parerii unor autori de eliberarea in tumoare a unor substante cu rol lipidic (Liebelt)

La pacientele cu HPV este modificat de asemenea si metabolismul proteic.

Sinteza proteica in organismul gazda si aluminemia sunt scazute (Steinfield).

Pierderea de azot are loc chiar daca ingestia proteica si energetic sunt corespunzatoare.

Capacitatea tumorala de sinteza proteica este crescuta astfel,incat bolnavii cu tumori care se dezvolta rapid au o balanta azotata pozitiva chiar in conditiile in care scad in greutate.

In organismul in care se dezvolta HPV are loc si o retentive progresiva de lichid,fara ca edemele sa fie neaparat evidente clinic.

In aceste cazuri pierderile tisulare sunt mascate si controlul greutatii corporale nu mai poate fi un indiciu al starii nutritionale.(Zemann).Metabolismul tesutului tumoral propriu-zis are unele particularitati.

Glicoliza șI producția de acid lactic sunt crescute ( Feniger).

Acidul lactic rezultat se întoarce la ficat și rinichi unde este resintetiyat în glucoyă pe calea ciclului Cori cu prețul unei importante pierderi de energie furnizată de organismul gazdă ( pentru oxidarea ) unui mol de acid lactic se pierd 30 moli de ATP).(Holroyde,Waterhouse)14.

1.2.4.Stabilirea alimentelor brute care intra in ratia calorica zilnica15

Pentru a acoperi nevoile calorice sub aspect cantitativ si calitativ,pentru a asigura o structura echilibrata a alimentatiei Programul National de Alimentatie Stiintifica a Populatiei prevede urmatoarele:

-produsele de origine animal de baza –lapte , carnw,peste ,oua-vor acoperi 22-25 % din tubul consumului de calorii si 48-53 % din totalul proteinelor;

-legumele , leguminoasele boabe, cartofii si fructele vor avea o pondere de 15-17 % din totalul caloriilor si 12-14 % din proteine;

– produsele din cereal vor participa in proportie de 42-34 la consumul exprimat in calorii si 39-32 % la consumul total de proteine;

-alte produse-ulei,untura,margarina,unt si zahar- vor figura cu 21-24 % din totalul caloriilor si 1 % din cel al proteinelor.

Vor fi stabilite in primul rand alimentele care aduc protein,deoarece proteinele nu depasesc 20 % din valoarea alimentelor natural si deci acestea contin si o anumita cantitate de glucide si lipide,in timp ce pentru acoperirea ratiei glucidice si lipidice exista alimente ce contin proportii crescute de aceste principia alimentare,ajungand pana la 100 %-zaharul contine 100 % glucide si untelemnul 100 % lipide.

Se va intocmi astfel un table care sa cuprinda alimentul din ratia zilnica,cantitatea in grame,continutul de principia alimentare-proteine,lipide,glucide- la nevoie continutul de sodium,cholesterol etc, si caloriile pe care le furnizeaza.

14.Viorel T.Mogoș-Nutriție și dietetic-,Editura Didactică și Pedagogică, București 1998,pg.188

15.Constantin Dumitrescu –Bazele practicii alimentatiei dietetic ,profilactice si curative ,editura Medicala,Bucuresti,2000,pg.439

Deoarece ratia caloric calculate inseamna caloriile effective care trebuie sa intre in economie,pentru unele alimente-fructe,legume,carne-se va prevedea un suplimentcare sa acopere pierderile culinare sau diferenta rezultata din coeficientul de utilizare digestive scazut al unor alimente-leguminoase uscate.

Alegerea alimentelor care trebuie sa acopere ratia zilnica se va face in functie de disponibilitati,de sezon si indicatiile de regim pentru anumite afectiuni.

1.2.5.Intocmirea meniului zilnic16

Dietoterapia in afectiunile HPV se adaptează condițiilor create de secreția hipoacidă a stomacului

Trebuie avut în vedere că glucidele fermentează cu ușurință că proteinele se digeră cu întârziere și că grăsimile sunt greu tolerate.

Alimentația in HPV va fi cât mai variată și se va adapta obiceiurilor culinare ale bolnavului. Din categoria alimentelor interzise amintim:

-carnea grasă sau carnea de vânat;

-mezelurile grase și condimentele;

-conservele nedietetice

-moluștele, slănina,legumele tari, bogate în celuloză (ceapa,castraveții,țelina,ridichile,lintea,fasolea,mazărea,bamele)

-alimentele prăjite în grăsimi

-sosurile cu rântașuri

-dulciurile ( în special bomboanelew ,prăjiturile de cofetărie ,dulceața,siropurile concentrate)

-condimentele (ardei,usturoi,piper,muștar),

-băuturi iritante (ceaiul tare,cafeaua,alcoolul)-alimentele prea sărate .

15.Constantin Dumitrescu –Bazele practicii alimentatiei dietetic ,profilactice si curative ,editura Medicala,Bucuresti,2000,pg.440

Din categoria produselor nutritive permise menționăm: supele de carne,borșurile,supele-creme (sunt ușor de digerat și stimulează secreția acidă a stomacului),carnea de vacă,pasăre sau vițel (fiartă sau friptă dar numai tocată),peștele slab (fiert,fript sau copt în pergament).

Întrucât glucidele concentrate fermentează cu ușurință ,se preferă ca sursă de hidrați de carbon îndeosebi ,orezul ,grișul și pastele făinoase.Fulgii de ovăz sunt de asemenea bine tolerați.

Acest lucru duce la senzație de plenitudine,disconfort abdominal ,balonare ,ceea ce diminuă apetitul bolnavei și așa destul de scăzut .

Se contraindică de asemenea pâinea integrală din cauza conținutului crescut de celuloză.Se recomandă pâinea albă veche de o zi . Laptele dulce este greu suportat de bolnav.

Se pot da însă derivate ca iaurt ,lapte acidulat ,kefir care nu au lactoză ,nu provoacă fermentații intestinale și diaree și nu inhibă secreția gastrică .Brânza de vaci este de asemenea bine suportată.

Dintre grăsimi ,untul proaspăt este cel mai bine tolerat când se adminis trează ca atare sau adăugat la servirea alimentelor .

Se dă în cantități mici la fel ca și untelemnul .Smântâna este greu tolerată.

Ouăle sunt de asemenea greu suportate ca atare –atât fierte cât și moi sau tari.

Se pot da numai în preparate sau concomitent cu alte alimente :budinci,ochiuri fierte moi în apă cu spanac.

Legumele se permit în raport cu bogăția lor în celuloză.Se administrează numai fierte,sub formă de piureuri sau în budinci și sufleuri ( spanac ,urzici,lobodă ,dovlecei ,morcovi ,cartofi).Se permit de asemenea ciorbele și supele cremă de legume .

Pentru a suplini pierderile de vitamine rezultate din fierberea legumelor ( în afara folosirii apei de fierbere) ca și în scopul excitării secreției gastrice se recomandă adăugarea la supe sau la mâncăruri a sucurilor de legume crude ( morcov ,sfeclă roșie,roșii) sau a verdețurilor fin tocate ( mărar,pătrunjel, leuștean).

Sucul de varză și de castraveți ( mai excitante ) nu sunt suportate de toate bolnavele.

Fructele bine coapte sunt permise fără coajă și sâmburi sau sub formă de suc de fructe ,gelatină din suc de fructe ,pasate sau ca compoturi nu prea îndulcite.

Fructele uscate și cele oleaginoase (nuci,alune,migdale) sunt interzise din cauza conținutului crescut de fibreși de grăsimi.

Dulciurile sunt greu de suportat,glucoza și fructoza concentrată producând arsuri.Se pot da prăjituri cu mere și brânză,mere coapte ,biscuiți.

Sarea se admite în cantități moderate pentru propietățile sale excitosecretorii asupra secreției gastrice.

Lichidele se administrează de preferință între mese, în cantități mici și la temperatura camerei.

În scopul activării evacuării stomacului se recomandă ca , la 1-2 ore după masă să se ia o soluție carminativă călduță de mușețel ,mentă ,coajă de lămâie sau portocală,concomitent cu asigurarea unei sieste ( dacă condițiile o permit) culcat pe partea dreaptă.

În funcție de starea clinică a bolnavei se poate trece spre o alimentație cât mai apropiată de normal,eventual alternând zilele de regim cu cele de alimentație normală

În primele 24- 48 de ore de la declanșarea bolii se suspendă alimentația orală .

Se permite doar consumul de apă fiartă și răcită ,infuzii de mușețel ,mentă ,sunătoare în cantități limitate.

Dacă toleranța digestivă nu o permite se întrerupe administrarea orală a lichidelor recurgându-se la hidratarea pe cale parenterală ( în scopul acoperirii pierderilor lichidiene obișnuite cât și pe cele provenite din vărsături)17.

17.Constantin Dumitrescu –Bazele practicii alimentatiei dietetic ,profilactice si curative ,editura Medicala,Bucuresti,2000,pg.441-442

După 1-2 zile ,în eventualitatea în care ,din cauza chimioterapiei ,au dispărut senzația de greață și vărsăturile ,se reia treptat alimentația orală.Preparatele nutritive se servesc la temperatura camerei.

Se începe cu supe de zarzavaturi limpezi sau cu puțin orez ,administrate în doze mici ( 100 ml/oră) ce se cresc ulterior progresiv.

Se adaugă treptat brânză de vaci sau caș proaspăt,făinoase cu apă și lapte ,pâine albă veche ,gelatină de iaurt sau suc de fructe ,budinci sau sufleuri cu brânză de vaci ,carne tocată și fiartă ( pornind de la apă clocotită).

După masă bolnava va sta culcata în pat, preferabil pe partea dreaptă ,cu o compresă călduță pe abdomen.Se recomandă ca după fiecare masă bolnava să bea un ceai de mentă sau de mușețel .

Acest regim se ține maximum 8-10 zile ,după care se trece treptat la o alimentație normală ,evitându-se în continuare alimentele iritante și greu digerabile.

Se vor avea în vedere particularități nutritive ale fiecărui individ ,preferințele culinare și starea de igienă a alimentelor.

Exemple de meniuri

CAPITOLUL 2

HPV18

Virusul papiloma uman (HPV) este un virus des întâlnit ce poate fi transmis cu ușurință.

HPV poate cauza diverse boli.Unele tipuri de HPV pot cauza cancer de col uterin,vaginal sau vulvar ,iar alte tipuri de HPV pot cauza condiloame genitale.

Când o femeie este infectată cu anumite tipuri de HPV iar virusul nu dispare de la sine , se pot dezvolta celule anormale în epiteliul colului uterin.

Dacă nu sunt descoperite la timp și tratate,aceste celule pot duce la stări precanceroase ale colului uterin și ulterior la cancer.

Unele tipuri de HPV pot conduce la consecințe grave și sunt des întâlnite

.Există cel puțin 4 tipuri de HPV despre care femeile ar trebui să știe,deoarece aceste tipuri cauzează majoritatea cazurilor de boli determinate de HPV.

Cu alte cuvinte,în HPV există 30-40 tipuri:

-tipuri 16 și 18 cauzează 70 % din cazurile de cancer de col uterin

-tipuri 6 și 11 cauzează 90 % din cazurile de condiloame genitale.

HPV este un virus răspândit ce se transmite cu ușurință .Femeile pot contacta infecții cu HPV în orice moment al vieții lor.

3 din 4 infecții noi cu HPV apar la tinere cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani iar 80 % dintre femei vor avea HPV înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani.

În majoritatea cazurilor,sistemul imunitar al fiecăreia va elimina virusul,dar când acest lucru nu se întâmplă,se pot dezvolta anumite boli.

Așa cum am amintit ,anumite tipuri de HPV pot cauza multe boli .

HPV este întâlnit mult mai frecvent la femeile căsătorite, incidența sa crescând cu cât vârsta la căsătorie este mai mică și debutul vieții sexuale este mai precoce.

Se întâlnește mai ales în medii cu o igienă sexuală deficitară și la femeile care întrețin raporturi sexuale cu mai mulți bărbați.

18. Prof. dr. Virgiliu Ancăr – Ginecologie, vol. I, editura National, Cluj,2000,pg.166

Viața sexuală duce la creșterea incidenței de HPV prin iritația mecanică produsă de actul sexual și carcinogenitatea spermei, acesta fiind elementul pivot în stabilirea riscului pentru HPV.

HPV este o boală cronică gravă, de mare importanță medico-socială, cu evoluție foarte severă, mai ales când este depistată în stadii avansate.

Importanța afecțiunii rezultă din faptul că HPV –ul reprezintă unul din principalele cauze de deces al populației feminine, ocupând locul al doilea ca frecvență, pe primul loc situându-se cancerul de sân.

HPV –ul însumează 44 % din totalul neoplaziilor genitale feminine, fapt ce justifică eforturile depuse pe plan național și internațional pentru studierea acestei maladii.

În România apar anual aproximativ 2800 de noi cazuri, 1500-1600 decese și peste 15000 de paciente înregistrate cu HPV. Incidența HPV în România ultimilor ani a fost cuprinsă între 21,29 0/0000 (2000) și 24,74 0/0000 (2006), ceea ce situează România pe locul doi în Europa

În același timp România ocupă primul loc în Europa în ceea ce privește mortalitatea datorată infectiilor cu HPV.Descoperirea bolii în stadiile incipiente ( stadiul 0) înseamnă vindecarea în proporție de 100 % dar evoluția bolii poate dura opt-zece ani.

Pentru că nu există simptome care să oblige femeia să meargă la medic, diagnosticul nu poate fi stabilit la un examen ginecologic obișnuit, cu ochiul liber. Examinarea durează între 10 și 20 de minute, este nedureroasă, iar rezultatele se obțin pe loc.

Dacă la testul papanicolau se identifică prezența unor zone „anormale”, este recomandată biopsia.

Depistarea HPV se face prin examenul ginecologic periodic și pe baza consultației medicale la cea mai neânsemnată sângerare vaginală care survine după menopauza.Depistarea HPV implică efectuarea unui test papanicolau.

Cancerul de col uterin19 este cancerul de la nivelul părții inferioare a uterului , ce face legătura între uter și vagin.

Cancerul de col uterin ( CCU ) este o afecțiune cronică gravă, de mare importanță medico-socială, cu evoluție foarte severă, mai ales când este depistată în stadii avansate.

Este cea mai frecventă tumoră malignă a femeii ( o treime din totalitatea cancerelor ), este o boală precoce, rezultatele tratamentului fiind în funcție de precocitatea diagnosticului .

Importanța problemei rezultă din faptul ca neoplasmul colului uterin reprezintă una din principalele cauze de deces al populației feminine, ocupând locul al doilea ca frecvența, pe primul loc situându-se cancerul sânului.

Neoplasmul de col se întâlnește mult mai frecvent la femeile căsătorite, incidența sa crescând cu cât vârsta la căsătorie este mai mică și debutul vieții sexuale este mai precoce.

Se întâlnește mai ales în medii cu o igienă sexuală deficitară și la femeile care întrețin raporturi sexuale cu mai mulți bărbați.

Viața sexuală duce la creșterea incidenței cancerului cervical prin iritația mecanică produsă de actul sexual și carcinogenitatea spermei, acesta fiind elementul pivot în stabilirea riscului pentru neoplasmul de col.

Cancerul vaginal este o afecțiune rară,având o frecvență de 1-2 % dintre toate cancerele ginecologice.

Această neoplazie va fi întotdeauna cea mai rară ,datorită criteriilor stabilite de F.I.G.O. (Federația Internațională și Obstetrică și Ginecologie) în ceea ce privește stadializarea și definirea neoplasmului cervical și vulvar.

Încadrarea F.I.G.O.stabilește că o tumoră extinsă la vagin de la col va fi considerată cancer de col va fi considerată cancer de col,iar o tumoră ce afectează atât vulva,cât și vaginul va fi considerată neoplasm vulvar,deci neoplasmul vaginal va fi identificat ca atare numai dacă colul și vulva nu sunt afectate de leziune.

19. Prof. univ. Popescu Ion – Bolile aparatului genital, ed. Meridian, București, 1992,pg,169

Între 85 și 90 % dintre formele de cancer vaginal pornesc din epiteliul vaginului și deseori nu prezintă simptome.

Acest neoplasm apare frecvent în jurde 60 de ani,iar limitele extreme sunt de 20 de ani și 90 de ani,deci cancerul vaginal poate apărea practic la orice vârstă.

Principalele tipuri de celule care pot fi implicate în neoplasmul vaginal sunt :

-celulele scuamoase pavimentoase, care dau naștere carcinomului epidermoid

-celule epiteliale cilindrice , care dau nastere adenocarcinomului

-melanocite,care dau nastere melanomului vaginal

-celule endocrine,care dau nastere carcinomului cu celule mici neuroendocrine

-celule stromale sau celule musculare,care dau nastere sarcomului.

Cea mai frecvent intalnita forma de neoplasm vaginal,in 80 % din cazuri , este carcinomul cu celule scoamoase,numit epidermoid,iar in ordinea descrescatoare a frecventei urmeaza:adenocarcinomul,melanomul,sarcomul si carcinomul cu celule mici neuroendocrine.

Carcinomul cu celule scomatoase poate fi in situ,daca nu a depasit membrana bazala,sau invaziv.

Peters (1985) ia in considerare si un stadiu microinvaziv,atunci cand invazia este mai mica de 3 mm (aceasta entitate de carcinom microinvaziv nu este inca recunoscuta si nici nu este inca bine definita,fiind necesare studii ulterioare).

Stadiul invaziv este considerat atunci cand invazia este mai mare de 3 mm.

Tumorile invazive epidermoide pot fi ulcerative,infiltrative sau vegetante si sunt localizate,de obicei,in treimea posterioara a vaginului,la nivelul peretelui posterior.

Precancere20.Tipuri de HPV cu risc ridicat pot determina formarea unor celule anormale la nivelul colului uterin, vaginului și vulvei.Dacă nu sunt detectate din timp,aceste celule se pot transforma în precancere,și apoi în cancer.

20,Prof. univ. Popescu Ion – Bolile aparatului genital, editura Meridian, București, 1992,pg.198

Precancerele au o frecventa de 15-20 % dintre acestea.

Tipurile de precancere care pot fi intalnite sunt:

-tipul cu celule clare,care apare in urma expunerii la dietilstilbestrol (DES) in cursul sarcinii

Tipul mexonefronic ,care provine din resturile tesutului mexonefrotic

-tipul mucoid ,caracterizat prin abundenta de mucus

Un subtip de precencere sunt cu celule clare al vaginului ,caruia trebuie sa i se acorde o atentie speciala din cauza asocierii sale cu DES.

Aceasta asociere a fost semnalata pentru prima oara de Herbes et asoc.1971,care a raportat 7 cazuri de precancere cu celule clare al vaginului la fetite,ce au fost expuse in utero la DES.mai asocieaza si cu anomalii ale vaginului superior si ale colului,precum si cu adenoza vaginala.

Precancerele se pare ca traverseaza placenta si actioneaza asupra dezvoltarii ductelor mulleriene.

Precancerele par sa conserve celulele epiteliului mullerin prin prevenirea acoperirii acestora cu celulele epiteliului sinusului urogenital si impiedicarea metaplazei scuoamoas.

Acest proces se definitiveaza in mod normal pana in saptamana a 18-a de gestatie,iar administrarea de DES dupa saptamana a 22 a de gestatie nu mai are nici un efect asupra fatului,deoarece dezvoltarea structurilor asupra carora actioneaza DES este complet incheiata.

Numarul anomaliilor depinde atat de doza de DES administrata,cat si de momentul administrarii.

Astfel incidenta anomaliilor structurale este mai mare decat DES este administrat inainte de saptamana a -15 a de sarcina.

La o doza totala de 700 mg,incidenta anomaliilor este de 7 % dar aceasta creste la 60 % cand doza totala este de 12 000 mg.

Cancer vulvar reprezintă aproximativ 3-5 % dintre cancerele aparatului genital feminin,fiind un cancer al femeii în vcârstă și întâlnindu-se după menopauză.

Există o serie de factori predispozanți ai cancerului vulvar:

1.nuliparitatea-întâlnită în 30-40 % dintre cazuri.

2.menopauza precoce- întâlnită în 40-50 % dintre cazuri

3.terenul tarat-diabet ,lues,obezitate

4.asocierea cu un alt cancer genital-carcinom intraepitelial de col uterin

5.leziunile vulvare precanceroase

6.factorul viral

Carcinomul cu celule scuamoase al vulvei este o boală a femeii aflate în postmenopauză,vârsta medie de diagnostic fiind de 65 de ani.

Cele mai multe paciente se prezintă cu o formațiune vulvară ,deși există deseori un istoric îndelungat de prurit vulvar , care poate fi dat de o distrofie vulvară asociată.

Senzație de arsură,prurit,urinare dureroasă sau ulcerații pot fi simptome ale cancerului vulvar,care afectează marginile interne ale labiilor exterioare.

Rar , femeile se pot prezenta cu o sângerare vulvară ,leucoree sau disurie .Alteori,prezența unei formațiuni metastazante inghinale poate fi primul simptom.

La examenul fizic,formațiunea este de obicei vegetantă și poate fi ulcerată sau cu aspect de leucoplazie sau condilomatos.Este obligatoriu să se efecteueze un examen complet al pelvisului,ca și examenul ganglionilor inghinali .

În plus,ca urmare a asocierii cancerului vulvar cu alte neoplasme intraepiteliale,trebuie efectuat un examen citologic Papanicolau,precum și examenul colposcopic al colului uterin și al vaginului .

În faza inițială diagnosticul este foarte important.Ne putem gândi la un cancer vulvar în prezența unui prurit vulvar și a existenței unei mici ulcerații ascunse între labii.Poate fi confundată cu șancrul luetic,șancrul moale, estiomenul vulvar sau cu ulcerul simplu cronic.

În stadii tardive cancerul este evident și trebuie apreciată doar extensia în suprafață și în profunzime,acordându-se o atenție deosebită invadării uretrei și vaginului .

Trebuie efectuat obligatoriu examenul clinic al ganglionilor inghinali ( limfografia nu este obligatoriie), ca și investigații urologie (citoscopie,uretroscopie,urografie) sau ale tractului digestiv (retroscopie,radiografie).

Punctul de plecare al cancerului vulvar îl reprezintă cel mai frecvent șanțul ce separă labia mică de cea mare,comisura vulvară posterioară sau clitorisul .

În 25 % din cazuri punctul de plecare este pluricentric.În continuare ,propagarea neoplaziei se face pe cale limfatică în ganglionii inghinali de aceeași parte sau contralaterali.

Condiloamele genitale ( altă boală cauzată de HPV) sunt de obicei excrescente colorate cauzate de anumite tipuri de HPV .Se pot dezvolta condiloame genitale prin orice contact intim direct pe piele cu cineva care este deja infectat , nefiind necesar contactul sexual permanent .Două din 3 persoane care au contact sexual cu persoane care au condiloame genitale , le vor contacta.Uneori condiloamele genitale dispar de la sine fără tratament dar nu se poate ști dacă vor dispărea sau vor crește mai mari.

Există mai multe moduri de tratare a condiloamelor genitale :aplicare de unguente,critoterapie,cauterizare,laser,intervenție chirurgicală .25 % din condiloamele genitale recidiveză în decurs de 3 luni deoarece HPV poate fi încă prezent.

Gastrotehnie

Supă de roșii: se spală roșiile și se taie felii. Se păstrează un adin roșii crudă. Restul se fierbe în supa de legume apoi se trec pri sită. Se adaugă orezul în supă. Când orezul este fiert se adaugă sarea și apoi după ultimul clocot verdeața tocată mărunt și roșia crudă tăiată și stoarsă prin tifon.

Cartofi piure: Se spală și se curăță cartofii de coajă se spală din nou, se taie sferturi și se pun la fiert. După ce au fiert se presează, se adaugă untul, laptele fierbinte și sarea apoi se bat bine cu telul. Se servesc fierbinți.

Pilaf sârbesc: Se pun legumele să fiarbă în apă cu sare. După ce au fiert, se steârecoară și în supa astfel pregătiră se pune orezul la fiert. Se mai poate pune totul la cuptor pentru ca bobul de orez să rămână întreg.

CAPITOLUL 3

CAZ CLINIC

Doamna O.D. este de profesie contabila la o firmă privată, este căsătorita de 20 ani, și locuiește împreună cu soțul și cei 2 fii la bloc, în condiții foarte bune ; recunoaște că nu are o viață echilibrată. Domna este fumătaore, consumă cafea ,recunoaște că este gurmanda,consumând alimente bogate în grăsimi .

Doamna OD , a fost diagnosticata cu carcinom de col uterin St. IV cu metastaze, pulmonare și hepatice, în anul 2015, este revoltata pentru ce i s-a intamplat și deși are teamă că nu v-a respecta programul alcătuit de nutriționist , dorește să-și amelioreze starea de sănătate și încurajata de familie este cooperanta.

Este conștienta de faptul că nu are o alimentație sănătoasă în conformitate cu diagnosticul, motiv pentru care se prezintă la nutriționist pentru a o integra într-un program , care să o ajute să-și îmbunătățească starea .

Anamneza evidențiează următoarele :

Nume: O.D.

Adresa:

Statut socio profesional

Profesie :Contabila

Stare civilă :Căsătorita

Copii :2

Înălțime :163 cm

Greutate : 67 kg

Diagnostic: Carcinom de col uterin St. IV cu metastaze, pulmonare și hepatice

Informații generale legate de stilul de viață :Doamna OD recunoaște că pentru ea mâncarea a avut dintotdeauna prioritate,indiferent de loc sau oră, motiv pentru care a avut mereu sub limita normala ,greutatea neconformă cu înălțimea ei.

Datorită greutății,în ultimul timp și a diagnosticului de carcinom de col uterin St. IV cu metastaze, pulmonare și hepatice ,problemele de sănătate sau amplificat și este convinsa că fără ajutorul unui nutriționist nu v-a reuși niciodată să-și îmbunătățească starea .

În general ,starea de sănătate a domnei OD este bună,dar perturbată din când în când de afecțiunea de care suferă.

Aceste manifestări sunt cauzate de cele mai multe ori,de ,,greșelile ,, alimentelor consumate în exece,prăjeli și alimente condimentare , băuturi carbogazoae urmate de oboseală ,colici abdominale ,,dureri persistente in zona inghinala, greață, vărsaturi provocate atat de alimente cat si de citostatice, balonări ,insomnii ,dureri localizate la nivelul membrelor inferioare în special când urcă și coboară scările , (domna OD locuiește la etajul 4).

În ceea ce privește medicația,doamna O.D ,preferă și încearcă ca necesarul de nutrimente să fie suficienta printr-o alimentație sănătoasă,acesta fiind de fapt o preocupare permanenta ce vizează întreaga familie.

Măsurători

Doamna O.D are 45 de ani, 67 kg,înălțime , 163 cm.

Pentru a avea o greutate normală pentru înălțimea ei și conformă cu diagnosticul de carcinom de col uterin St. IV cu metastaze, pulmonare și hepatice, ar trebui să ajungă la 70 de kg , și să țină un regim adecvat pentru îmbunătățirea starii de sănătate .

Având în vedere că doamna OD,duce o viață sedentară,fără mișcare fizică,am dorit să fac o dietă cu mai puțini carbohidrați pentru a a ajuta să păstreze regimul dietetic stabilit de program.

Măsuri care vizează schimbarea comportamentului alimentar al doamnei O.D promovându-i obiceiuri nutriționale sănătoase au vizat următoarele aspecte:

●Îndepărtarea din dietă a alimentelor cu conținut caloric ridicat

●alimentele interzise de nutriționist nu trebuie să fie în casă la îndemâna doamnei O.D.

●Alimentele se vor consuma numai la orele indicate de nutriționist

●se vor elimina din dietă alimentele care conțin grăsimi ( prăjeli , tocături),condimente în exces

●cu excepția îndepărtării alimentelor cu conținut caloric bogat,doamna O.D, nu trebuie să fie total separata de dieta obișnuită a familiei,dar va mânca porții mici având grijă să restecte programul stabilit cu nutriționistul.

●se va contraindica servitul altor alimente care nu fac parte din programul stabilit de nutriționist și deserturile bogate în calorii.

●între mese , nu se vor servi decât gustări cu conținut caloric redus și băuturi (sucuri de fructe) hipocalorice.

● ingestia de alimente și servitul întregii cantități de alimente nu trebuie să constituie un mijloc de presiune psihologică din partea celor din jur.

●doamna O.D va fi încurajata să-și calculeze aportul caloric zilnic,pentru a căpăta noțiuni privind valoarea calorică a alimentelor.

Lista de alimente stabilită :

1.Etapa de slăbire

Aport caloric :1000 calorii /zi

Proteine :80-85 grame

Hidrocarbonate: 80 grame

Lipide:50 grame

Repartiția caloriilor de proveniență:

-din proteine : 400 calorii

-din lipide :300 calorii

-din hidrocarbonate:aproximativ 600-700 calorii

Indicații de preparare și consumare înainte de începerea programului :

-aportul de sare va fi normal

-regimul va fi preparat fără adaos de grăsimi

-pentru legume și salată: salată verde,andivi,spanac,varză ,fasole verde,ardei,castraveți,ceapă, ciuperci,dovlecei,gulii ,bamme,lobodă,mărar ,pătlăgele roșii ,ștevie ,praz ,urzici

-pentru fructe:fragi,piersici,pere,caise,mere,cireșe,grape-fruits,mure,portocale ,prune,zmeură

-brânzeturile trebuie alese dintre cele cu mai puțin de 50 % lipide ( brânză de vaci),telemea de vacă desărată)

-ca mod de preparare: carnea va fi fiartă sau pe grătar,legumele vor fi fierte în apă.

-pot fi preparate supe și borșuri ( din legumele de mai sus),asezonate cu lămâie sau oțet.

Domna O.D va fi sfătuita să consume toate alimentele recomandate; nu vor fi consumate alimente în plus !

-lichidele vor fi consumate obligatoriu în cantitățile recomandate 1,5-2 l /zi

Etapa de fixare a meniului ketogenic pentru doamna O.D. diagnosticata cu carcinom de col uterin St. IV cu metastaze, pulmonare și hepatice

-aportul caloric ~ 1000 cal/zi

-dieta respectă principiile de bază ale etapei anterioare

-se suplimentează cu 2 felii de pâine a 25 g la ora 10 ( pentru un sandwics,care dă oarecare ,,libertate psihologică,,) și la prânz câte o felie.

-carnea trebuie cântărită fără os și fără urme de grăsime vizibilă.

-mușchiul ,antricotul,cotletul,ficatul ,peștele proaspăt se cântăresc înainte de preparare.

-carnea pe grătar se va cântări după preparare

-legumele se cântăresc după preparare

-verdețurile sau zarzavaturile folosite pentru salate ,cântărite crude

-fructele nu se servesc cu zahăr

-proteinele recomandate trebuie consumate integral și repartizate la cele 3 mese

-alimentele consumare zilnic trebuie repartizate în 3-4 porții aproximativ egale.

– mesele nu se sar niciodată

– intervalul dintre va fi de cel puțin 3-4 ore

-între mese nu se consumă alimente

-apa va fi consumată liber

Obiectivele programului stabilit pentru doamna O.D sunt:

● Menținerea greutății corporale scăzute

● Îmbunătățirea comportamentului alimentar

●respectarea programului stabilit de catre nutriționist.

Pentru diagnosticul de carcinom de col uterin St. IV cu metastaze, pulmonare și hepatice al doamnei O.D ,dieta ketogenica se poate obține prin reducerea aportului caloric și schimbarea comportamentului alimentar.

Programul dietetic ketogenic începe de obicei cu un regim mai puțin restrictiv.

Deși de multe ori doamna O.D ar dori să isi imbunatateasca starea atat prin intermediul tratamentului medicamentos ,cat si cu ajutorul dietei ketogenice stabilita de nutritionist ,obiectivul cel mai realizabil,care poate fi menținut o lungă perioadă de timp este respectarea acestei diete.

O inrautatire a starii de sanatate s-ar putea obține cu o reducere a rației calorice cu 500 kcal /zi.

La baza programului dietetic pe care l-am stabilit se află dieta ketogenica

.Dieta ketogenica reprezintă principalul mijloc de obținere a unui bilanț energetic pozitiv obtinut in cazul doamnei O.D.

Dieta ketogenica trebuie să fie fundamentală științific,lipsită de nocivitate,adecvată nevoilor și echilibrată din punct de vedere alimentar.

Meniu recomandat pentru dieta doamnei O.D începând cu 8.09.2016

REGIM ALIMENTAR ÎN DIETA KETOGENA

PENTRU BOLNAVA O.D cu o greutate de 67 de kg (30-35 CAL/KILOCORP)

Perioada de 7 zile

ZIUA 1

ZIUA a 2-a

ZIUA a 3-a

ZIUA a 4-a

ZIUA a 5-a

ZIUA a 6-a

ZIUA a 7-a

Sfaturi

Modificarea comportamentului alimentar.În general pacientele cu HPV au un comportament alimentar necorespunzător care duce,într-un fel sau altul, la un bilanț energetic negativ.

De aceea pentru a obține rezultatele așteptate este necesară schimbarea comportamentului alimentar al acestora.

Alimente ce trebuie consumate în cantitate controlată:

Carne slabă (vită,pasăre) :300 g sau echivalenți

Iaurt,lapte semicremat-200 g

Brânză (de vaci,telemea de vacă desărată):25-30 g

Ouă:1 bucată

Legume verzi :300 g

Fructe:250 g

Salată verde:100-200g/zi

Lichide:1,5l (apă plată cu lămâie)

Repartiția alimentelor pe mese

Dimineața :200 ml iaurt semicremat (sau echivalenți)

Brânză 25g (sau echivalenți)

Ora 10 :ou

Prânz :carne slabă sub formă de grătar (sau echivalenți) 100g

legume verzi :100 g

salată verde asezonată:100 g/zi

fructe: 1 măr

ora 17: 200 ml iaurt

Seara : carne slabă sub formă de grătar (sau echivalenți) 50 g

salată verde asezonată:100 g/zi

Sistem de echivalențe în dietele ketogenice controlate pe care urmează să le stabilesc pentru doamna O.D

●pentru 100 g de carne fiartă :

100 g pește slab

100 g ficat

60 g pasăre ( fără piele și grăsime

80 g.șuncă Praga,mușchi țigănesc,pastramă de vită)

,polonez,crenvurști

400 ml lapte semiecremat,iaurt

70 g legume

150 g.fructe

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare , trebuie menționat faptul că hrana care pătrunde în organism se transforma sub influența sucurilor digestive din stomac și intestine în substanțe mai simple , care se absorb din tractul digestiv în sânge și limfă și ajung în țesuturile și organele corpului .

Dar nu toate substanțele nutritive sunt utilizate , deoarece o parte din ele nu se absorb și se elimină din organism prin fecale .

Bunăoară, în cazul unei alimentații mixte,proteinele din fasole ,mazăre ,hrișcă și pâinea din făină integrala se asimilează aproximativ în proporție de 70 % ,iar proteinele din carne ,inclusive peștele ,95 % .

Hidrații de carbon din lapte se asimilează în proporție de 98 %,iar hidrații de carbon din legume și zarzavaturi,numai 85 %

Asimilarea hranei depinde de asemenea într-o măsură însemnată de prelucrarea culinară,în cursul căreia produsele alimentare sunt preparate oarecum în vederea digestiei încă înainte de a fi pătruns în organism.

Progresul în domeniul alimentației omului ,începând cu epoca primitivă ,s-a manifestat ,în special și prin faptul că oamenii au învățat să prepare o hrană mai ușor de digerat ,adică mai ușor și mai complet asimilabilă .

O însemnătate mare are și faptul dacă au fost îndepărtate acele părți ale alimentului care îngreunează digestia,bunăoară cât de mult a fost debarasată făina de tărâțe.

În unele cazuri,o mare însemnătate o are și temperatura hranei.Uneori ,hrana rece se digeră mai greu deoarece la o temperatură scăzută,consistența ei se schimbă.

Într-un studiu recent B.Segal și R.Segal consider că influența hranei asupra instalării cancerului poate fi luată în considerație sub multiple aspecte:

-consumul excesiv de alimente și în special de lipide și protein,care interferează cu apariția sau dezvoltarea cancerului;

-lipsa unor substanțe nutritive ,care poate fi pusă în legătură cu carcinogeneza ;

-formarea unor metaboliți,care pot să ducă la apariția sau dezvoltarea bolii canceroase;

-prezența în alimente a unor substanțe cu effect mutagen.

Folosind clasificarea autorilor menționați vor fi prezentate din datele biografice care au studiat relația aliment-cancer:

-.studii effectuate în cadrul OMS au arătat că excesul alimentar este asociat cu o frecvență mai mare a cancerului la om .

În rândul persoanelor care au un exces ponderal de 25 % incidența tumorilor crește cu 33 % iar cercetările lui Langley rezultă că mortalitatea prin cancer este mult mai mare la persoanele al căror exces ponderal depășește cu 40 % greutatea ideală.

-lipsa unor substanțe nutritive din dieta zilnică a fost pusă în legătură cu carcinogeneza

-eliberarea unor produși de metabolism intermediary poate să ducă la apariția bolii canceroase.

-în alimente există două categorii de substanțe cu potențial carcinogenetic: unele pot fi prezentate în alimentele ca atare,iar altele ce rezultă din procesul de stocare sau de pregătire al alimentelor,care include produse bacteriene,fungice sau cu acțiune chimică,produse rezultate din pregătirea culinară a alimentelor,aditivi alimentar,substanțe contaminate ale alimentelor,cum ar fi reziduurile de pesticide,erbicide.

BIBLIOGRAFIE

Mincu I.- Impactul om-alimentație, Editura Medicală, București,1993

Iulian Mincu-Alimentația omului bolnav,Editura Medicală, București,1990

Viorel T.Mogoș-Regimul alimentar în boli digestive ,Editura medical,București,2000

Dumitrescu C.-Bazele practicii alimentației dietetic profilactice și curative ,Editura medical,București,1987

Iulian Mincu ,Elena Popa ,Orientări actuale în nutriție ,Editura medical ,București medical,București,1993

Viorel T.Mogoș-Nutriție și dietetic-,Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Prof. dr. Virgiliu Ancăr – Ginecologie, vol. I, editura National, Cluj,2000

Prof. univ. Popescu Ion – Bolile aparatului genital, editura Meridian, București, 1992