Diagnosticul Rentabilității și Riscului la Sc Sonde Foraj Sa

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE FINANȚE, ASIGURĂRI, BĂNCI ȘI BURSE DE VALORI

Diagnosticul Rentabilității și Riscului

(economic, financiar și de faliment)

al SC Foraj Sonde SA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. Univ. Dr. Ion Stancu

ABSOLVENT(Ă):

Ciobanu Livia Ioana

BUCUREȘTI

2016

Cuprins

Introducere

Ȋn prezent, economia mondială este caracterizată printr-un proces de interdependențǎ, care determină o  susceptibilitate evidențiatǎ a piețelor și a mediului de afaceri, în general, exprimate, în prezent, printr-o criză economico – financiară. Astfel, multe companii se află în impas, confruntându-se, cu deosebire, cu atenuarea activității economice, cu reducerea masivă a cererii, cu blocaje financiare, cu majorarea costului ȋmtrumuturilor, cu volatilitatea cursului valutar. Astfel, se impun modificǎri importante la nivel macroeconomic, dar și pentru fiecare companie în parte, iar pentru gestionarea corectǎ a crizei este necesar un diagnostic corect.

În economia de piață, profitul reprezinta justificarea unei întreprinderi de a fi. Rentabilitatea reflectă capacitatea companiilor de a produce profit oglindind într-o formă sintetică eficiența întregii activități economice a companiilor.

Analiza rentabilității este un diagnostic al stării sănătății financiare a companiei la încheierea exercițiului financiar. Analiza rentabilității este un instrument care ajută să înțeleagă trecutul și prezentul firmei cu scopul de a consolida obiectivele strategice de menținere și de dezvoltare ale companiei într-un mediu concurențial pe viitor.

Obiectivele analizei sunt orientate spre distincția rentabilității și a riscului, pentru a afla care sunt punctele forte sau slabe ale companiei, pentru a atinge obiectivul major al unei companii de a evolua, de a progresa, de a-și diversifica activitatea și nu în ultimul rȃnd, de a obține profit.

Tendințele globale care se manifestă în prezent și care ne afectează prezentul dar mai ales ne influențează viitorul, modificările rezultate din procesul de liberalizare financiară, dezvoltarea unui mediu puternic competitiv, au fost câteva dintre motivele care au determinat alegerea temei.

În lucrare, se subliniază necesitatea revizuirii noțiunilor dar și atitudinii față de două dintre coordonatele esențiale ale existenței noastre și, astfel, ale economiei contemporane: rentabilitatea și riscul.

Să minimizezi riscul ca posibilitate de manifestare, nu să reduci volumul activității pentru a minimiza riscul este ideea care conduce spre progres și asupra căreia a fost orientat studiul pentru realizarea lucrării.

Lucrarea de față are ca subiect analiza diagnostic a companiei, care are drept scop efectuarea unor concluzii cu privind eficiența deciziilor luate și cu referire la capacitatea managerilor de a gestiona relația rentabilitate contra risc, în vederea realizării politicii lor.

In prima parte a lucrării am prezentat SC Foraj Sonde SA, societate care reprezinta baza informatională de studiu, urmȃnd ca ȋn capitolul ȋntâi să prezint noțiunile teoretice privind eficiența economică ṣi diagnosticul rentabilității ṣi al riscului. Studiul de caz este prezentat ȋn urmǎtoarele capitole. Lucrarea se ȋncheie cu trasarea principalelor concluzii ṣi propuneri.

SC Foraj Sonde SA Videle- Bază informațională de studiu

Prezentarea generală a SC Foraj Sonde SA Videle

S.C. FORAJ SONDE S.A. (numită în continuare și FORAJ SONDE VIDELE) cu sediul social în Orașul Videle, str. Petrolului nr.16, jud.Teleorman, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub codul J34/202/1991, având Codul Unic de Înregistrare RO1397872.

Tipul de activitate al SC Foraj Sonde SA

SC Foraj Sonde SA are ca principal obiect de activitate: Activități de servicii anexe pentru extracția petrolului brut și gazelor naturale – Cod CAEN 0910.

Principalele activități lucrative sunt:

Forajul sondelor de petrol și gaze, probe de producție și reparații capitale de sonde.

Foraje de mică adâncime pentru diverse utilizări.

Transporturi grele

Lucrări de suprafață pentru montarea instalației de foraj, inclusiv lucrări de protecție a mediului

Izolații interioare și exterioare de conducte metalice

Extracția țițeiului

Lucrări de mecanică generală.

Produse și servicii:

forajul și punerea în producție a sondelor de petrol și gaze

foraje de mică adâncime

transporturi grele

lucrări de suprafață pentru montarea instalației de foraj, inclusiv lucrări de protecția mediului

izolarea conductelor cu masa plastică sau bitum

extracția țițeiului și a gazelor naturale

lucrări de mecanică generală forajul și punerea în producție a sondelor de petrol și gaze

S.C. Foraj Sonde S.A. Videle – deține instalații și personal specializat pentru a fora și pune în producție sonde pentru extracția petrolului și gazelor la adâncimi de până la 2 200 m. Experiența a peste două milioane de metri săpați o recomanda ca pe una dintre cele mai experimentate societăți în forajul de mică și medie adâncime.

Ca dotări pentru această activitate, Foraj Sonde Videle deține:

Un complet de foraj cu instalație T50 – DIESEL (standarde PETROM).

Utilaje de rezervă și alte dotări ce țin de funcționarea instalațiilor de foraj, FORAJ SONDE VIDELE.

Foraje de mică adâncime

S.C. Foraj Sonde S.A. poate executa lucrări de foraj și echipare a puțurilor de mică adâncime pentru alimentari cu apă, puțuri de drenaj, de observare, pentru împământări electrice, consolidări de teren, studii geologice, etc.

Transporturi grele

Lucrări de suprafață pentru montarea instalației de foraj, inclusiv lucrări de protecția mediului

Izolarea conductelor cu masa plastica sau bitum:

Extracția țițeiului și a gazelor natural

Lucrări de mecanică generală.

Capitalul social

Capitalul social subscris ṣi vărsat este de 3251190 lei, divizat ȋn 1300475 acțiuni nominative emise ȋn formă dematerializată, avȃnd fiecare valoarea nominală de 2,50 lei.

Drepturile societatii: comercial, fiscal, civil și de mediu

S.C. Foraj Sonde S.A. a respectat modul de ȋntocmire privind contractele de vânzare – cumparare, de închiriere, contractele de locatie de gestiune (o varianta a contractului de închiriere), cele de concesiune etc.

Dreptul civil. S.C. Foraj Sonde S.A. respectă:

– dreptul de proprietate asupra constructiilor;

– situatia juridica a terenurilor întreprinderii (drept de proprietate, contractul de închiriere etc.)

– situatia juridica a imobilizarilor necorporale de natura brevetelor, licentelor, marcilor înregistrate și altora de aceeasi natura;

– situatia imobilizarilor financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu, creante imobilizate etc);

– situatia împrumuturilor primite, a garantiilor constituite, existenta creditelor nerambursate la scadenta, eventualitatea declararii în stare de faliment;

– situatia asigurarii societatii prin efectul legii (imobiliara și de raspundere civila) și în virtutea unor contracte de asigurare împotriva unor riscuri (calamitate naturala, furt etc.), situatia achitarii primelor de asigurare etc.

Ȋn ceea ce priveṣte dreptul fiscal, S.C. Foraj Sonde S.A..

– este ȋnregistrată la organele abilitate ale administratiei financiare;

– ṣi-a achitat obligatiile legale datorate (impozite, taxe, contributii etc.).

Scurt istoric

Industria extractivă de petrol din România s-a dezvoltat, după cel de-al doilea război mondial, în condițiile unei permanente revoluții tehnico-stiintifice, a unei efervescente creatoare și inovatoare generelizată, a unei profesionalități în continuă perfecționare a tuturor oamenilor muncii.

Hotărârile celui de-al XII- lea Congres al P.C.R au reactualizatsi înnoit liniile directoare ale politicii partidului nostru pentru asigurarea independenței energetice a țării și au așezat industria extractivă de petrol pe unul din locurile prioritare în economie.

Această sarcină de onoare data petroliștilor presupune începerea unei noi etape de dezvoltare, bazată pe un continuu progres tehnic, pe o pregătire profesională înaltă, pe o participare unanimă și eficientă a tuturor lucrătorilor din industria extractivă.

Îmbinarea cunoștințelor teoretice căpătate în diversele etape de școlarizare, cu cele practice însușite în șantiere, ambele completate și împrospătare prin reciclări și perfecționări periodice, devine o necesitate vitală pentru toți cei care participă la operă de renaștere a industriei extractive de petrol.

Ea încearcă să sistematizeze noțiunile strict necesare care se referă la construcția și pregătirea sondelor pentru exploatare, la tehnologiile noi și echipamentele utilizate în procesul de extracție și, în mod cu totul special la operațiunile propriu-zise de intervenții, reparații și probe de producție și la utilajele și instalațiile necesare executării lor.

Un accent deosebit se acorda unor amănunte procedurale și unor noțiuni tehnico-operative care trebuie necondiționat bine cunoscute de specialiștii care conduc și asistă la sonde.

Organizarea activității la SC Foraj Sonde Videle SA

Foraj Sonde Videle este structurata în 23 de compartimente funcționale(Anexa 1).

La această dată are 91 de salariați, după o reducere de personal de aproape 40 % derulata în ultima jumătate de an.

SC Foraj Sonde Videle este condusă de un consiliu de administrație format din trei membrii, condus de un preṣedinte, conducerea executivă fiind asigurată de un director general ṣi unul economic.

Piata firmei

SC Foraj Sonde Videle este dependentă de un singur beneficiar pentru actvitatea de bază, OMV Petrom SA.

SC FORAJ SONDE S.A. Videle are implementat și certificat Sistemul de Management Integrat Calitate-Mediu-Securitate și sănătate în munca în concordanță cu standardele internaționale ISO 9001:2008 (certificat nr.522/3), ISO 14001:2004 (certificat nr.1079/1) și OHSAS 18001 (certificat nr.380/1). Sistemul este certificat de către Societatea Română pentru Asigurarea Calității, ca parte a RENAR (organismul național de certificare) care face parte din Rețeaua Internațională De Certificare, așa încât certificatele obținute (calitate, mediu, securitate și sănătate ocupațională) au recunoaștere internațională.

Capitolul 1

Diagnosticul riscului ṣi al rentabilității

1.1. Delimitări conceptuale privind analiza de diagnostic

„În teoria și practica economică, analiza diagnostic este privită ca o componentă a sistemului de management, care asigură informarea prealabilă stabilirii obiectivelor, cât și cea necesară realizării lor. Diagnosticul presupune identificarea variabilelor esențiale ce caracterizează starea și dinamica fenomenelor, studiul interacțiunii lor în vederea identificării posibilităților de dezvoltare a entității economice. Acestea din urmă pot fi deduse din vulnerabilitățile și potențialitățile stabilite prin analiza diagnostic”.

Din analiza literaturii de specialitate, se poate stabili aria de cuprindere a diagnosticului unei companii, care apare ca un proces cognitiv al cărui obiectiv îl constituie cercetarea trăsăturilor caracteristice de structură și funcționare ale companiei și identificarea instrumentelor sale de creare de bogăție, în vederea aprecierii performanțelor sale. Astfel, etapa de cunoaṣtere și explicare a funcționării sistemului pregătește scopul final de evaluare a capacității companiilor de a ȋndeplini condițiile de competitivitate și continuitate. Astfel, domeniul diagnosticului companiei nu se reduce doar la a evidenția „patologia” companiei, dar, ṣi la expunerea metabolismului său general și a capacităților sale, știind că exactitatea diagnosticului va fi variată în funcție de scopurile urmărie. Atunci când obiectivul diagnosticului este ȋndreptarea disfuncționalităților din companie, scopul principal al diagnosticului va fi soluționarea cauzelor simptomelor. Din contră, când obiectivul diagnosticului este declanșarea unei modificări în companie în vederea construirii unui proiect, scopul principal devine identificarea strategiilor și a mijloacelor de evoluție internă.

„Analiza diagnostic poate viza oricare dintre funcțiunile unei entități economice (de producție, comercială, financiar – contabilă, de personal, de cercetare – dezvoltare) și are ca scop identificarea punctelor forte și a punctelor slabe ale acesteia”.

În condițiile actuale ale economiei, diagnosticul companiei nu va reprezenta o metodă exactă de decizie. „Gradul de simplitate sau de complexitate a domeniului de studiu determină, practic, adoptarea modurilor de cunoaștere adecvate”1.

Diagnosticul economic, dacă este eficient, nu este nici neutru. Pe de o parte, diagnosticul economic schimbă informațiile și părerile managerilor; pe de altă parte, diagnosticul economic permite identificarea punctelor tari și a punctelor slabe ale companiilor.

Diagnosticul, atunci când este solicitat pentru informare, schimbă distribuirea puterii. Astfel, poate fi solicitat pentru a determina aceste efecte privind puterea ocupată ȋn companiei.

Sursă principală de informație pentru analist este dată de totalitatea informațiilor contabile, obligatorii sau facultative, puse la dispoziție de companii și, în special, de situațiile financiare (bilanț, contul de profit ṣi pierdere, note explicative, situația modificării capitalului propriu, situația fluxurilor de numerar).

„Analiza ṣi diagnoza sistemelor poate fi definită ca totalitate a modurilor de abordare, a metodelor ṣtiințifice, exacte ṣi euristice de investigare, diagnosticare, modelare, proiectare ṣi soluționare pe această bază a problemelor din lumea reală, axate pe metoda abordării sistemice, ținȃnd seama de contextul incertitudinilor care acționează ȋn cadrul oricărui sistem, ȋn scopul ȋmbunătățirii calității deciziilor pentru conducerea eficientă a sistemului”.

1.2. Eficiența economică și rentabilitatea

La nivelul companiilor, în forma sa generală, eficiența economică se numeṣte rentabilitate și, dacă relația dintre „efect” și „efort” este exprimată în procente, se numeṣte rata rentabilității. Elementul principal al rentabilității unei companii îl constituie profitul care, în funcție de diferitele sale forme, este luat în vedere la calcularea diverselor rate ale rentabilității.

Obiectivul oricărei companii este obținerea de cȃṣtiguri maxime și rentabilizarea capitalurilor investite, pentru a-ṣi asigura dezvoltare și remunerarea factorilor participanți la desfăṣurarea activității.

„Rentabilitatea companiei se evalueazã la niveluri diferite, în concordanță cu cerințele de raportare către investitori ṣi cu obiectivele situațiilor financiare”.

Rentabilitatea:

exprimă capacitatea unei companii de a obține  profit;

arată eficiența cu care sunt folosiți factorii de producție;

se determină prin indicatori calculați în mărimi absolute și relative.

Rata rentabilității comerciale

Rata rentabilității comerciale măsoară eficiența activității comerciale a companiei, asigurând relația dintre profitul ȋnregistrat și cifra de afaceri netă.

Obiectivele analizei și domeniul de cercetare implica determinarea acestui indicator prin folosirea, în calitate de “efect” a rezultatului brut sau net al exploatarii, excedentulu/iinsuficienței brut/e din exploatoare sau marja comercială, corespunzator activitǎții curente de exploatare sau totale, exprimate prin cifra de afaceri:

Rata rentabilității comerciale = x100;

Rata rentabilității comerciale = x100;

Rata rentabilității comerciale = x100;

Rata rentabilității comerciale = x100;

Prin raportarea unui indicator al rentabilitǎții în mărimi absolute la volumul vȃnzărilor, se evaluează capacitatea companiei de a obține un profit pentru o valoare cunoscută a cifrei de afaceri.

Oricare ar fi modul de calcul, obiectivul analizei este de a arăta evoluția acestui indicator, de a-i determina tendința.

Cresterea ratei rentabilitǎții comerciale aferente activitǎții de exploatare ȋn comparație o anumită bază de referință arată o stare favorită și are loc atunci cȃnd evoluția indicatorilor absoluti ai rentabilitǎții devansează dinamica cifrei de afaceri.

Rata rentabilitǎții comerciale calculatǎ pe baza rezultatului exploatarii demonstreazǎ capacitatea întreprinderii de a obține profit dupǎ calculul tuturor costurilor de exploatare (incluzand amortizǎrile, ajustările pentru depreciere și provizioanele), permițȃnd remunerarea furnizorilor de capitaluri investite și participarea companiei la repartizarea venitului (pe seama impozitelor).

Pentru o mai buna estimare a performantelor activitǎții de exploatare, în cazul companiilor industriale se recomandǎ compararea profitului obținut din activitatea din exploatare cu veniturile de exploatare.

Indicatorul rata rentabilitatii calculat pe baza rezultatului brut al activității de exploatare pune ȋn evidență capacitatea ȋntreprinderii de a genera plusuri folosite pentru a acoperi costul capitalurilor angajate (amortizarea imobilizarilor, remunerarea capitalurilor ȋmprumutate), riscurilor eventuale (provizioanele ṣi ajustările pentru depreciere) ṣi asigurarea remunerării asociaților sau acționarilor. O valoare mare a acestui indicator arată capacitatea financiară a ȋntreprinderii de a asigura resurse necesare investițiilor”.

O valoare ridicatǎ a indicatorului rata rentabilității comerciale arată capacitatea financiară a companiei de a asigura resursele necesare investitiilor.

Valoarea înregistrată de rata rentabilitǎții comerciale stabilitǎ în funcție de rezultatul net încorporeazǎ și impactul activitǎții financiare, respectiv activitǎții extraordinare asupra eficientei activitǎții desfasurate.

Pentru investitori, rata rentabilitǎții comerciale calculată pe baza profitului net are o sens aparte: cat le revine din fiecare leu obținut din vȃnzari, ca și acționar, pentru a crea o afacere sau pentru a primi dividende.

Rata rentabilitǎții comerciale calculatǎ calculată pe baza marjei comerciale arată posibilitatea acoperirii tuturor cheltuielilor companiei, fără costulul de achizitie al mărfurilor vȃndute.

Importanța cunoaṣterii acestui indicator rezidă în aceea ca în cazul companiilor comerciale un singur tip de cheltuieli, respectiv costul de cumpărare, este direct proporțional cu vȃnzările efectuate.

În legatura cu indicatorii rentabilitǎții comerciale se pot face urmatoarele aprecieri:

– pun în evidență strategia comercială a întreprinderii analizate;

-evidentiază influența constrȃngerilor pieței și a politicii prețurilor de vȃnzare;

-măsoară nivelul rezultatului brut al exploatării, autonom de politica financiară ṣi de investitii, de incidența fiscalității și a elementelor extraordinare;

-pun în evidență eficienta activitǎții de exploatare.

Principalele rezerve de creṣtere a ratei rentabilitǎții comerciale vizeazǎ: sporirea vanzǎrilor, cresterea puterii de negociere a companiei cu furnizorii și obținerea unor prețuri de achiziție avantajoase, ameliorarea structurii vȃnzărilor în sensul creșterii ponderii celor cu o marjă comercialǎ individualǎ mai mare, accelerarea rotației stocurilor, optimizarea cheltuielilor, maximizarea prețurilor de vanzare, etc.

Rata rentabilității economice(ROA, return on assets)

Rata rentabilității economice, indică performanțele folosirii activului total al unei companii, respectiv a capitalului investit pentru obținerea acestor performanțe.

Rentabilitatea economică se calculează ca raport între profitul obținut și volumul total al activelor unei companii. Mărimea profitului, în cazul rentabilității economice, se referă la mărimea profitului brut, putând fi profit curent sau din exploatare, sau la mărimea excedentului brut de exploatare.

Ȋn literatura de specialitate sunt prezentate mai multe variante de dederminare pentru rata rentabilității economice (ROA):

Rata rentabilității economice = x100;

Rata rentabilității economice = x100;

Oricare ar fi modalitatea de calcul folosită, rata de rentabilitate economică este nu este dependentă de mecanismul de finanțare, de impactul activitǎții extraordinare cȃt și de politica fiscală.

Capitalurile folosite de o companie pe parcursul unui exercitiu financiar anual sunt reprezentate de capitalurile proprii ṣi cele capitalurile ȋmprumutate.

Remunerarea capitalurilor proprii ṣi ȋmprumutate sub forma dividendelor sau a dobânzilor se face dupǎ ce sunt acoperite investitiile strategice (adică activele imobilizate), investițiile de exploatare și investitiile de echilibru necesare asigurării disponibilitatilor banesti1.

Rata rentabilității financiare(ROE, return on equity)

După ce o companie își achită taxele și impozitele legale, rămâne cu profitul net, care pentru aceasta reprezintă un indicator cu importanță deosebită pentru performanțele economico-financiare ale companiei ca și pentru capacitatea acesteia de a reinvesti profitul sau pentru a-ṣi remunera acționarii. Ȋn al doilea rȃnd, profitul net arată și politică fiscală a statului care, prin intermediul fiscalității, poate influența eficiența economică a companiilor.

Acest indicatorul folosit pentru exprimarea procentuală a rentabilității financiare poartă numele de rata rentabilității financiare.

Rata rentabilității financiare exprimă capacitatea întreprinderii de distribuire de dividende către acționari și de creștere a rezervelor care, în fapt, reprezintă o creștere a averii acționarilor.

Rata rentabilității financiare este unul dintre indicatorii importanți urmăriți de investitori și de conducere. Folosind acestă rată, investitorii pot evalua dacă investiția lor este rentabilă sau nu. Astfel, dacă rata rentabilității financiare obținută este mai mare decât costul capitalului propriu folosit, atunci, prin activitatea sa, compania creează o valoare suplimentară pentru acționari.

Rata rentabilitǎții financiare se poate determina sub urmatoarele modalități de calcul:

rata rentabilitǎții financiare a capitalului permanent

Rata rentabilitǎții financiare a capitalului permanent = x100;

Rata rentabilitǎții financiare a capitalului permanent = x100;.

rata rentabilitǎții financiare a capitalului propriu

Rata rentabilitǎții financiare a capitalului propriu = x100.

Pentru companii prezinta interes cunoașterea structurii sale financiare care o ajută ȋn desfăṣurarea activității rentabile, precum și cunoaṣterea gradului de ȋndatorare, astfel încât acesta să nu se influențeze negativ rentabilitatea sa financiară. Dacă nu sunt respectate aceste restricții s-ar conduce la un dezechilibru financiar, chiar dacă avem o rentabilitate economică semnificativă, ea va fi absorbită de nivelul cheltuielilor financiare mari generate gradul de ȋndatorare ridicat.

1.3. Diagnosticul riscului. Tipologia riscului

În economia actuală, întreaga activitate a companiei este legată de risc, deoarece rezultatele activității sale, prezente și viitoare, se află sub influența unor acțiuni neprevăzute.

Studiile financiare dau o apreciere rapidă și complexă a riscului. O companie rentabilă, solvabilă, care are o structură financiară bună și care se poate adapta la schimbări, teoretic nu este expusă riscului. Ȋnsă și ea este expusă riscului, deoarece este nevoită să accepte în permanență un grad de incertitudine dat de mediul economi, precum de de cel financiar în care compania își desfășoară activitatea.

Riscul companiei este cel mai adesea legat de viitor, motiv pentru care riscul este evaluat în mod subiectiv, cu atât mai mult cu cât informațiile referitoare la acesta nu pot fi apreciate ca informații sigure. Cu toatre acestea, la un moment dat, riscul trebuie apreciat, fie de către factorii interni ai companiei, fie de către cei externi, fiind un element nelipsit în adoptarea deciziilor strategice.

Oricare ar fi de modul de evaluare, riscul poate fi tratat din punct de vedere economic cȃt și financiar, plecȃnd de la diferența dintre capitalul economic al companiei și capitalul financia al acesteia.

Diagnosticul financiar urmăreṣte măsurarea variabilității rezultatelor companiei la modificarea poziției acesteia la modificarea structurii capitalurilor proprii ṣi a variabilității solvabilității companiei, a capacității acesteia de a-ṣi onora, la scadență, obligațiile asumate de terți.

In asamblul activității ei, compania comportă trei riscuri:

-riscul economic( de exploatare);

-riscul financiar(de finanțare);

-riscul de faliment.

Riscul economic

Activitatea oricărei companii este supusă riscului economic( de exploatere) deoarece aceasta nu poate să intuiască cu siguranță diferitele elemente ale rezultatului său și ale ciclului de funcționare. Riscul economic cercetează posibilitatea realizării unui rezultat cu o valoare mică sau a unor pierderi.

Activitatea companiilor este diferă ȋn funcție de ramura de activitate, acestea confruntându-se cu situații diferite datorită diverṣilor factori, cum ar fi: – cereri variabile, care fac încasările nesigure, influențȃnd posibilitățile de plată aferente furnizorilor; – variația prețurilor de cumpărare a factorilor de producție folosiți care influențează nivelul costurilor și pe cel al profitului companiei; – organizarea activității de marketing; – calificările managerilor, reflectate în oportunitatea deciziilor adoptate, de care depinde mai tȃrziu reuṣita sau eșecul afacerii.

Riscul economic este dependent și de componența cheltuielilor, respectiv de comportamentul cheltuielilor față de volumul activități.

Cheltuielile variabile sunt legate direct de volumul producției (materiile prime și materiale consumabile, salariile personalului direct productiv, etc). Cheltuielile fixe, nu sunt legate direct de volumul activității ṣi sunt angajate în scopul funcționării normale a companiei fiind achitate chiar ṣi dacă nu a fost ȋnregistrată cifra de afaceri (cheltuielile cu utilitățile, cu slariile personalului TESA, amortizările, etc). Această clasificare trebuie studiată ȋn timp, ȋntrucȃt pe termen lung, ȋn final toate cheltuielile sunt considerate variabile. În plus, unele cheltuieli fixe (de salariile TESA) pot varia într-o anumită măsură. Ȋnsă, companiile nu acceptă, ȋn principiu, să scadă volumul acestor cheltuieli, chiar dacă cifra de afaceri fluctuează. Astfel de cheltuieli sunt denumite uneori, cheltuieli semivariabile.

Riscul de exploatare este dependent cu precădere de cota cheltuielilor fixe, aceeași cotă a cheltuielilor fixe fiind mai bine incorporate de o cifră de afaceri mai mare. Calcularea pragului de rentabilitate se poate în unități valorice, unități fizice sau în număr de zile, pentru un singur produs al companiei sau pentru întreaga activitate a companiei.

Riscul financiar

Riscul financiar este asociat cu folosirea capitalului împrumutat. Astfel, dacă gradul de îndatorare este mare ṣi riscul financiar este mai ridicat pentru acționarii companiei. Cu alte cuvinte, riscul financiar redă incapacitatea companiei de a-și achita datoriile financiare asumate printr-un contract de împrumut (achitarea atȃt a ratelor scadente cȃt și a dobânzii aferente).

În măsura în care compania se află într-o zonă de risc financiar mai accentuat, ea este obligată să ia decizii prin care să-și schimbe strategia de finanțare. Aceasta necesită existența unei capacități de antrenare a resurselor financiare, ca suport al finanțării schimbărilor ce vor urma.

Companiile se confruntă în permanență cu un risc economic neavȃnd au un control bun asupra veniturilor viitoare. Ȋnsă, alături de acest risc, mai apare încă unul suplimentar, cȃnd compania apelează la împrumuturi, care aduce cheltuieli financiare suplimentare pentru remunerarea datoriilor din dobânzi și care influențează rentabilitatea companiei, ṣi anume, riscul financiar.

Diagnosticul riscului de faliment constă ȋn evaluarea capacității companiei de a face față angajamentelor asumate față de terți, deci ȋn evaluarea solvabilității companiei. Analiza riscului de faliment se poate realiza ȋn manieră statică, prin analiza echilibrelor financiare din bilanț sau ȋn manieră dinamică, prin analiza fluxurilor din tabloul de finanțare.

Capitolul 2

Analiza pe baza bilantului-analiza pozitiei financiare

2.1. Poziția financiară a companiei

În funcție de criteriile de mărime, entitățile prevăzute de prezentele reglementări se grupează în trei categorii, astfel: microentități; entități mici; entități mijlocii și mari.

Microentitățile sunt entitățile care, la data bilanțului, nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: a) totalul activelor: 350 000 euro; b) cifra de afaceri netă: 700 000 euro; c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.

Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: a) totalul activelor: 4 000 000 euro; b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 euro; c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

Entitățile mijlocii și mari sunt entitățile care, la data bilanțului, depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: a) totalul activelor: 4 000 000 euro; b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 euro; c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.

Entitățile mici întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

‐ bilanț prescurtat,

‐cont de profit și pierdere,

‐notele explicative la situațiile financiare anuale.

Opțional, entitățile pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de trezorerie.

Entitățile mijlocii și mari, precum și entitățile de interes public întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

‐bilanț;

‐cont de profit și pierdere;

‐situația modificărilor capitalului propriu;

‐situația fluxurilor de trezorerie;

‐notele explicative la situațiile financiare anuale.

Bilanțul contabil

Bilanțul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităților patrimoniale. Bilanțul contabil dă o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute de unitatea patrimonială.

Procedeu principal al metodei contabilității și bază informațională fundamentală, bilanțul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică și în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum și rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilanțul permite formularea de judecǎti de valoare privind riscul pe care și-l asumǎ o întreprindere și evaluarea mișcǎrilor viitoare de trezorerie. În acest sens, pe baza bilanțului, se analizeazǎ lichiditatea și flexibilitatea financiarǎ cu care se confruntǎ întreprinderea.

În cadrul activului bilanțier, elementele sunt grupate în raport de destinația bunurilor economice utilizate și gradul de lichiditate(lichiditatea reprezintă capacitatea bunurilor economice de a se transforma în bani.), elementele de pasiv sunt grupate în raport de căile de formare a surselor de finanțare, și gradul lor de exigibilitate(Exigibilitatea reprezintă posibilitatea achitării datoriilor la anumite termene).

Ordinea de dispunere a pozițiilor în activul bilanțier este cea inversă lichidității activelor, de la cele mai puțin lichide, cum sunt imobilizările până la cele care îmbracă forma de bani (disponibilitățile bănești).

Ordinea de succesiune a pozițiilor de pasiv este inversă exigibilității surselor de finanțare, începând cu elementele capitalurilor proprii, continuând cu datoriile pe termen lung și cu datoriile curente.

Structuri bilanțiere privind patrimoniul.

Reglementǎrile contabile prevǎd urmǎtoarea structurǎ a activului bilanțier:

Activul bilantului cuprinde următoarele grupe principale de elemente:

Active imobilizate;

Active circulante;

Cheltuieli în avans.

a) Activele imobilizate. Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii și deținute pe o perioadă mai mare de un an.

Activele imobilizate cuprind trei grupe:

– imobilizări necorporale;

– imobilizări corporale;

– imobilizări financiare.

1. Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative.

Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoana juridică și costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

– cheltuielile de constituire;

– cheltuielile de dezvoltare;

– concesiunile, brevetele, licențele, mărcile, drepturile și alte valori similare;

– fondul comercial;

– alte imobilizări necorporale;

– avansurile și imobilizările necorporale în curs de execuție.

2. Imobilizările corporale sunt active care:

a) sunt deținute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producția proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an;

c) au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare.

Imobilizările corporale cuprind:

Terenuri și amenajări de terenuri;

construcții;

instalații tehnice mijloace de transport, animale și plantații;

mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale;

avansuri și imobilizări corporale în curs de executie.

3. Imobilizările financiare cuprind acțiunile deținute la entitățile afiliate, împrumuturile acordate entităților afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiții deținute ca imobilizări, alte împrumuturi.

b) Activele circulante

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:

– este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se asteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;

– este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare;

– este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.

Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare și finalizarea acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar.

Prin echivalente de numerar se înțeleg investitiile financiare pe termen scurt, ușor convertibile în numerar și al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.

În categoria activelor circulante se cuprind:

– stocurile, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;

– creanțele;

– investițiile financiare pe termen scurt;

– casa și conturile la bănci.

Stocurile sunt active circulante:

a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

b) în curs de producție în vederea vânzarii în procesul desfășurării normale a activității;

c) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

Creanțele sunt sumele ce urmează a fi încasate de întreprindere în urma vânzării de bunuri și servicii către terți.

Investițiile financiare pe termen scurt cuprind titlurile achiziționate în vederea realizării unui câștig pe termen scurt.

În structura investițiilor financiare pe termen scurt se includ:

a) acțiunile proprii răscumpărate și deținute temporar în vederea influențării cursului la bursă, a reducerii capitalului social sau în vederea distribuirii lor către asociați;

b) alte investiții financiare sunt reprezentate de acțiuni cotate și necotate, obligațiuni emise și răscumpărate, obligațiuni cotate și necotate achiziționate de întreprindere în vederea obținerii de venituri financiare într-un termen scurt. 

Casa și conturile la bănci.

Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bănci, disponibilitățile în lei și valută, cecurile entității, creditele bancare pe termen scurt, precum și dobânzile aferente disponibilităților și creditelor acordate de bănci în conturile curente.

Casa reflectă disponibilitățile bănești din casieria întreprinderii în lei și în devize și sub forma altor valori(timbre ficale și poștale, bilete de tratament și odihnă, tichete și bilete de călătorie etc.)

c. Cheltuielile în avans – Sunt cheltuielile realizate în exercițiul financiar curent, dar care privesc exercițiile financiare următoare. În această categorie se includ: chiriile, abonamentele și alte cheltuieli efectuate anticipat, aferente perioadelor sau exercițiilor următoare.

Capitalurile și datoriile bilanțului cuprind următoarele grupe principale de elemente:

Datorii

Provizioane

Venituri în avans

Capital și rezerve

a. Datoriile sunt sursele de finanțare externe puse la dispoziția entității de terți pentru care aceasta trebuie să acorde o prestație sau un echivalent valoric.

Datoriile sunt clasificate în :

datorii pe termen scurt(sumele care trebuie plătite într-o perioadă de pană la un an) ;

datorii pe termen lung (sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an).

Din categoria datoriilor fac parte: împrumuturi și datorii asimilate, furnizori și conturi asimilate, datorii în legatură cu personalul, datorii față de bugetul statului, datorii privind asigurările sociale, creditori și alte datorii. Împrumuturile și datoriile asimilate sunt reprezentate de împrumuturile pe termen lung. Acestea cuprind împrumuturile din emisiunea de obligațiuni, credite bancare pe termen lung, datorii care privesc imobilizările financiare și alte imprumuturi și datorii asimilate.

Furnizori și conturi asimilate reprezintă datoriile echivalente valorii bunurilor materiale, lucrărilor și serviciilor primite de la terți.

b. Provizioanele

Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.

Un provizion pentru riscuri și cheltuieli va fi înregistrat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1. există o obligație curentă generată de un eveniment anterior;

2. este posibilă efectuarea unei plăți pentru onorarea obligației respective;

3. suma poate fi estimată.

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli trebuie să fie strict corelate cu riscurile și cheltuielile viitoare și nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor și nici nu pot fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare.

Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:

a) litigii, amenzi și penalităti, despăgubiri, daune și alte datorii incerte;

b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție și alte cheltuieli privind garanția acordată clientilor;

c) acțiunile de restructurare;

d) pensii și obligații similare;

e) impozite;

f) alte provizioane.

Un provizion va fi înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele condiții :

– există o obligație curentă generată de un eveniment anterior;

– este probabila efectuarea unor plati pentru onorarea obligație respective;

– suma poate fi estimată.

Dacă aceste conditii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion. Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanț și ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligații nu mai este probabilă o ieșire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri. Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost inițial recunoscut.

c. Veniturile în avans – veniturile realizate în exercițiul financiar curent, dar care privesc exercițiile financiare următoare, se înregistrează în contabilitate la venituri în avans. Din această categorie fac parte urmatoarele: veniturile din chirii, abonamente și alte venituri aferente perioadelor sau exercițiilor următoare.

d. Capital și rezerve

Capitalul și rezervele(capitaluri proprii) reprezintă dreptul acționarilor asupra activelor unei entități, după deducerea tuturor datoriilor.

Capitalurile proprii cuprind:

Capitalul;

Primele de capital;

Rezervele;

Rezultatul reportat ;

Rezultatul exercițiului financiar.

2.2. Independența financiară la SC Foraj Sonde SA

Analiza financiară urmăreṣte să evedențieze, pe de o parte, modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung ṣi pe termen scurt ṣi, de pe altă parte, treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activității companiei.

Situația netă

Ca reflectare a stării patrimoniale, bilanțul, stabilit la sfrṣitul perioadei de gestiune descrie separat elementele de activ, capital ṣi datorii ale companiei.

Diferența dintre activul total ṣi datoriile totale dă o primă ṣi principală evaluare a companiei la data ȋnchiderii exercițiului. Această ecuație a bilanțului redă situația netă a companiei, respectiv averea netă a acționarilor.

Situația netă = Activ total – Datorii totale

Tabelul 3.6. Situația netă a SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Situația netă este pozitivă ṣi crescătoare, ca efect al unei gestiuni economice sănătoase. Această situație marchează atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, ṣi anume maximizarea valorii capitalurilor proprii ṣi a activului net finanțat din aceste capitaluri. Ȋn anul 2013 situația netă a crescut ca urmare a majorării valorii activului total, consecință a investițiilor ȋn maṣini ṣi instalații tehnice, iar ȋn anul 2014, situația netă a crescut ca urmare a scăderii valorii datoriilor totale(societatea a rambursat credite).

2.2.2.Fondul de rulment

Fondul de rulment arată, în mărime absolută lichiditatea unei companii.

Fondul de rulment măsoară cantitatea din resursele permanente ale unei companii care rămâne după finanțarea activelor permanente, necesară finanțării nevoilor temporare ale activității de exploatare.

Fondul de rulment poate fi determinat plecȃnd atȃt de la partea superioară a bilanțului contabil sau de la partea inferioară a bilanțului contabil.

Fondul de rulment patrimonial = Capitaluri permanente(Resurse permanente) – Active imobilizate(Nevoi permanente), sau

Fondul de rulment patrimonial = Active circulante(Nevoi temporare) – Datorii pe termen scurt(Resurse temporare)

Capitalul permanent = Capitalul propriu + Datoriile pe termen mediu și lung

Tabelul 2.10. Analiza fondului de rulment

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

In anii 2010, respectiv 2012 s-au ȋnregistrat valori pozitive ale fondului de rulment aferent SC Foraj Sonde SA, ceea ce ȋnseamnă ca resursele permanente(capitaluri permanente) reuṣesc să finanțeze integral nevoile permanente(activele imobilizate) rămȃnand și un surplus pentru finanțarea nevoilor temporare(activele circulante). Acest fapt se datorează creṣterii continue într-un ritm superior a capitalului permanent față de activele imobilizate.

Fond de rulment negativ, aferent anilor 2011 ṣi 2013, indică un deficit de resurse permanente. Această situație este generată de valoarea mai mare a nevoilor permanente ca urmare a achizițiilor făcute ȋn anul respectiv. Acest deficit care poate fi acoperit pe seama creditelor bancare pe termen mediu și lung.

In anul 2014, SC Foraj Sonde SA, ȋnregistrează o valoare pozitivă a fondului de rulment. Această situație se datorează creṣterii resurselor permanente pe seama majorării capitalului social. O astfel de evoluție a fondului de rulment patrimonial asigură SC Foraj Sonde SA o marjă de securitate din ce în ce mai mare, punȃnd-o la adăpost de evenimente neprevăzute.

2.2.3.Nevoia de fond de rulment(Necesarul de fond de rulment)

Nevoia de fond de rulment(Necesarul de fond de rulment) reprezintă un indicator având natură de activ și reprezintă partea a activelor circulante care trebuie finanțată pe seama fondului de rulment. Nevoia de fond de rulment reprezintă necesarul de finanțare generat de activitatea companiei în fiecare etapă a ciclului de exploatare.

Nevoia de fond de rulment = Active circulante1 – Datorii pe termen scurt2

1 vor fi excluse activele de trezorerie( investițiile financiare pe termen scurt, disponibilitățile).

2 fără pasivele de trezorerie(creditele bancare pe termen scurt)

Tabelul 2.11. Analiza nevoii de fond de rulment a SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

In anul 2010, societatea a ȋnregistrat o valoare pozitivă a nevoii de fond de rulment, ceea ce arată o nevoie de resurse temporare, necesare acoperirii nevoilor temporare.

Ȋn situația SC Foraj Sonde SA, nevoia de fond de rulment a ȋnregistrat valori negative pe perioad 2011 – 2014. Valoarea negativă a indicatorului indică un surplus de resurse temporare(datorii pe termen scurt) peste nevoile temporare ale compniei(active circulante).

2.2.4.Trezoreria netă

Trezoreria netă este indicatorul care pune în corespondență fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment și exprimă:

dacă ȋnregistrează valori pozitive, exprimă excedentul de numerar la sfârșitul unui exercițiu financiar;

dacă ȋnregistrează valori negative, exprimă nevoia de numerar la finalul unui exercițiu financiar, acoperită pe seama creditelor bancare pe termen scurt(numite ṣi credite de trezorerie).

Trezoreria netă = Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment

Tabelul 2.12. Analiza trezoreriei nete

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Trezoreria netă asigură și realizeazǎ pe termen scurt echilibrul financiar dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment. Trezoreria netă negativă ȋnregistrată ȋn perioada 2010 – 2011, arată nevoia de resurse a societății ce poate fi acoperită din credite.

Trezoreria neta pozitivă, ȋnregistrată ȋn perioada analizată, arată ca nevoia de fond de rulment este finantață din capitaluri permanente. Inregistrarea unei trezorerii nete pozitive, ȋn cadrul celor trei exerciții financiare succesive, demonstreză succesul companiei ȋn viața economică ṣi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților băneṣti pentru ȋntărirea poziției ei pe piață.

Fig. 2.4. Indicatorii de analiză ai independenței financiare

Capitolul 3

Analiza performantei financiare

3.1. Descrierea contului de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere, procedeu specific metodei contabilității, asigură determinarea rezultatului exercițiului, cunoașterea modalităților de obținere a acestuia, prin comparea veniturilor și a cheltuielilor.

Contul de profit și pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului(profit sau pierdere).

Cifra de afaceri netă conform reglementărilor, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executările de lucrări și prestările de servicii și alte venituri din exploatare, mai puțin reducerile comerciale acordate clienților.

Veniturile

Veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor, ori descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.

Recunoașterea veniturilor, în contul de profit și pierdere are loc atunci când a avut loc o creștere a beneficiilor economice viitoare aferente creșterii unui activ sau diminuării unei datorii, modificare care poate fi evaluată în mod credibil.

În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.

Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natura de veniturile din această activitate.

Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.

Sumele colectate de o entitate în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă. În această situație, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

Suma veniturilor rezultate dîntr-o tranzacție este determinată, de obicei, printr-un acord între vanzătorul și cumpărătorul/utilizatorul activului, ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale.

Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

a) venituri din exploatare;

b) venituri financiare;

Cheltuielile

Cheltuielile entității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

– consumuri de stocuri, lucrări executate și servicii prestate de care beneficiază entitatea;

– cheltuieli cu personalul;

– executarea unor obligații legale sau contractuale, etc.

Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente a entității. Acestea nu diferă ca natura de alte tipuri de cheltuieli.

În cadrul cheltuielilor exercițiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare .

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel2:

a) cheltuieli de exploatare;

b) cheltuieli financiare.

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul exercițiului financiar.

Rezultatul definitiv al exercițiului financiar se stabilește la închiderea acestuia și reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere.

3.2. Marjele de acumulare

Marjele de acumulare în varianta anglo-saxonă

În vederea determinării rezultatului net, conform literaturii de specialitate, se parcurg mai multe etape calculand mai mulți indicatori de măsurare a performanței financiare.

Indicatorii calculați prin această metodă sunt:

EBITDA (Earnings before interests, taxes, depreciation and amortization);

EBIT (Earnings before interests and taxes);

EBT (Earnings before taxes);

Rezultatul net.

Tabelul nr 3.1. Determinarea rezultatului net ȋn varianta anglo-saxonă. –lei-

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Din analiza efectuată observ că, EBITDA care reprezintă câștigul înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizări și anume câștigul brut din activitatea din exploatare, crescut în perioada 2010-2014 ca urmare a creṣterii cifrei de afaceri.

EBIT reprezintă câștigul înainte de plata dobânzilor și a impozitului pe profit care a ȋnregistrat o o evoluție oscilantă, indicatorul ȋnregistrȃnd ȋn anul 2011 valori negative, ca urmare a creṣterii cheltuielilor cu amortizarile și provizioanele. ȋncepȃnd cu anul 2012 indicatorul cunoaṣte o evoluție crescătoare.

EBT reprezintă câștigul înainte de impozitul pe profit, indicator ce ia în calcul și activitatea financiară a companiei prin intermediul dobânzilor plătite, ca principală cheltuială de natură financiară, reprezentând remunerarea capitalurilor investite în companie de către creditori. Profitul brut are aceeaṣi evoluție oscilantă ca ṣi EBIT, ca urmare a oscilației cheltuielilor financiare ale companiei Foraj Sonde SA.

Profitul net reprezintă câștigul final obținut de compania Foraj Sonde SA, după ce au fost acoperite toate cheltuielile inclusiv impozitul pe profit. Rezultatul net a ȋnregistrat ȋn anul 2011 o valoare negativă(pierdere), ȋn timp ce ȋncepand cu anul 2012 acesta a ȋnregistrat evoluții favorabile.

Figura 3.1. Marjele de acumulare în varianta anglo-saxonă

Marjele de acumulare în varianta continental-franceză (Cascada SIG)

Tabelul 3.2. Indicatorii de calcul ai rezultatului în varianta continental-franceză -lei-

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Fig. 3.2. Marjele de acumulare în varianta continental-franceză (Cascada SIG)

Valoarea adăugată reprezintă măsura randamentului global care este distribuit tuturor partenerilor companiei, surplusul de venituri peste valoarea consumurilor provenind de la terți, bogăția creată prin valorificarea resurselor materiale, umane și financiare ale companiei. Valoarea adăugată permite remunerarea: muncii prin salarii, indemnizații și cheltuieli sociale; a statului prin impozite, taxe și varsaminte assimilate; a creditorilor prin dobânzi și comisioane plătite; a investițiilor prin amortismente calculate; a capitalurilor proprii prin dividende plătite acționarilor și profitul reinvestit folosit pentru autofinanțare. In cazul SC Foraj Sonde SA, valoarea adaugata a inregistrat o scadere ȋn anul 2011, comparative cu anul 2010, iar ȋn perioadele urmatoare valoarea indicatorului a crescut semnificativ. Aceasta evolutie se explica, ȋn primul rand prin cresterea productiei exercitiului, prin productia vanduta.

Excedentul brut al exploatării (EBE) sau insuficiența brută de exploatare reflectă rezultatul economic brut al companiei degajat de activitatea de exploatare. Valorile inregistrate de acest indicator urmeaza acelasi trend ca și valoarea adaugata.

Valoarea negativa inregistrata ȋn anul 2011 se datoreaza atat costurilor ridicate privind consumurile provenite de la terti, cat și valorilor mari aferente cheltuielilor de personal inregistrate ȋn anul 2011.

Rezultatul din exploatare pozitiv (sau rezultatul înaintea impozitului și a cheltuielilor financiare) arata capacitatea managerilor și a salariatilor de a crea valoare, independent de cota de impozit și de structura capitalului.

Rezultatul din exploatare este folosit sic a un indicator de masurare al performanței în analiza situațiilor financiare. Cel mai mare nivel al rezultatului exploatării s-a înregistrat în 2014, iar cel mai redus(pierdere) în anul 2011.

Rezultatul curent al exercițiului măsoară rezultatul degajat de activitatea curentă a companiei, incluzând activitatea de exploatare și pe cea financiară. Rezultatul current inregistrat ȋn perioada analizata de catre SC Foraj Sonde SA, cunoaste aceleasi trend ca și celelalte rezultate obtinute de societate.

3.3. Capacitatea de autofinanțare la SC Foraj Sonde SA

Capacitatea de autofinanțare exprimă capacitatea firmei de a își putea asigura dezvoltarea prin proprii mijloace financiare, în termeni de încasări și de plăți.

Capacitatea de autofinanțare arată potențialul financiar de creṣtere economică a companiei, respectiv sursa sa internă de finanțare.

Capacitatea de autofinanțare asigură:

finanțarea unor nevoi ale gestiunii curente;

cresterea fondului de rulment;

finanțarea totală sau parțială a noilor investitii;

rambursarea ȋmprumuturilor constractate;

remunerarea capitalurilor investite.

Mărimea sa depinde, pe de o parte, de rentabilitatea companiei, iar pe de altă parte, de politica de investiții a companiei și de metodele de amortizare a activelor imobilizate.

CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli din exploatare + Venituri financiare[1] – Cheltuieli financiare[2] + Venituri extraordinare[3] – Cheltuieli extraordinare[4] – Impozit pe profit 

[1] cu excepția veniturilor din provizioane.

[2] cu excepția cheltuielilor financiare de natura amortizărilor și provizioanelor.

[3] cu excepția: veniturilor extraordinare din vânzarea imobilizărilor; cotei-părți a subvențiilor pentru investiții virate la venituri; venituri extraordinare din provizioane.

[4] cu excepția: valorii nete contabile a imobilizărilor cedate; cheltuieli extraordinare privind amortizările și provizioanele.

Tabelul 3.3. Capacitatea de autofinantare a SC Foraj Sonde SA -lei-

Valorile inregistrate de capacitatea de autofinantare a SC Foraj Sonde SA, sunt pozitive și ȋn crestere, aratând capacitatea companiei de a se autofinanta.

Capitolul 4

Analiza cash-flow-urilor la SC Foraj Sonde SA

4.1. Cash flow-ul de gestiune

Trezoreria unei companii reprezintä fluxurile de încasäri și pläti care se desfăṣoară într-o anumitä periodă, respectiv fluxul de diferențe dintre încasärile și plätile efectuate de companie.

Menținerea echilibrului fluxurilor de trezorerie este o conditie necesarä a viabilitätii companiei. O companie poate fi viabilä numai dacä prin activitatea sa degajä, trezorerie.

Valoarea pozitivă a cash-flow-ului reflectă nivelul disponibilităților bănești care poate fi utilizat pentru realizarea de investiții financiare pe piețele de capital, în scopul creșterii randamentului global al comerciale. Nivelul și permanența unui flux pozitiv al cash-flow-ului contribuie la creșterea potențialului real de finanțare a investițiilor productive, destinate fie înlocuirii, fie sporirii activelor imobilizate corporale ale companiilor. Un flux negativ al acestuia reduce potențialul curent de finanțare al investițiilor productive.

Fluxul de numerar din activitatea de exploatare se structurează pe două ramuri, de încasări și plăți și se determină astfel:

CFgestiune = Profitul net + Amortizări și provizioane nete – Venituri financiare – Δ Nevoii de fond de rulment

Tabelul nr. 4.1. : Situația cash-flow-ului de gestiune

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Cash-flow-ul de gestiune are un rol important pentru evoluția viitoare a companiei, deoarece activitatea de exploatare reprezintă componenta principală a veniturilor. Cash-flow-ul de gestiune a fost pozitiv ȋn fiecare din cei 4 ani, ceea ce ȋnseamnă ca există resurse suficiente pentru finanțarea producției, a investițiilor, pentru plata salariilor și a furnizorilor și pentru achitarea dividendelor către acționari.

Cea mai mare creștere a fluxului de trezorerie provenit din activitatea de exploatare s-a înregistrat în anul 2014, iar cel mai scăzut nivel a fost în 2011.

4.2. Cash flow-ul de investitii

Cash-flow-ul specific activităților de investiții pune arată atȃt măsura în care aceste activități s-au autofinanțat, cȃt ṣi sumele cheltuite pentru investiții ce pot genera fluxuri pozitive în viitor.

Se determină astfel:

CFinvestiții = -Δ Imobilizărilor brute + Venituri financiare

Tabelul nr. 4.2.: Situația cash-flow-ului de investiții

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Cash flow-ul de investiții reprezintă fluxul de trezorerie generat intern, dar din activități non-operaționale. Valoarea negativă a cash-flow-ul de investitii, ȋnregistrată ȋn anii 2011 ṣi 2013 sugerează o alocare de fonduri din trezoreria SC Foraj Sonde SA pentru efectuarea de investiții.

4.3. Cash-flow-ul de finanțare

Componentele acestui flux se referă la: veniturile obținute din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capital propriu, plățile efectuate către acționari pentru achiziția sau răscumpărarea acțiunilor firmei, veniturile monetare din emisiunea de bonuri de tezaur, obligațiuni, credite, ipoteci și alte împrumuturi pe termen scurt sau lung, rambursările unor sume importante, plățile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o operațiune de leasing financiar.

CFfinanciar = ΔCapitalurilor proprii(CPR) + Δ Datoriilor financiare – Profitul net

Tabelul nr.4.3. : Situația cash-flow-ului de finanțare

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Cash-flow-ul din activitățile de finanțare pune în evidență evoluția viitoare a numerarului provenit din partea finanțatorilor externi (investitori, acționari.) Valoarea negativă ȋnregistrată pe toată perioada analizată este influențată de cheltuielile mari cu dobânzile bancare.

4.4. Cash flow-ul total

Tabelul nr.4.4: Situația cash-flow-ului total

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Cash flow-ul negativ ȋnregistrat ȋn anul 2011, arată nevoia de resurse a societății ce poate fi acoperită din credite. Inregistrarea unui cash flow-ul pozitiv, ȋn cadrul celor trei exerciții financiare succesive, demonstreză succesul companiei ȋn viața economică ṣi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților băneṣti pentru ȋntărirea poziției ei pe piață.

Capitolul 5

Diagnosticul rentabilitatii

5.1. Ratele de marja la SC Foraj Sonde SA

Ratele de marjă se mai numesc și rate de rentabilitate comercială și apreciază randamentul diferitelor stadii ale activității companiei la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport între marjele de acumulare și veniturile care le-au generat. Aceste rate exprimă profitabilitatea în raport cu cifra de afaceri.

Rmarja=

Tabelul 5.1. Ratele de marjǎ la SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Rata marjei comerciale a ȋnregistrat valori mici ca urmare a valorilor scăzute ȋnregistrate de marja comercială, ca urmare a naturii obiectului de activitate( pruductie și apoi comerț).

Rata marjei brute de exploatare a avut o tendință de scădere manifestată ȋn anul 2011 ceea ce dovedește o creștere a costurilor exploatării. Ȋn perioada 2012 – 2014 aceasta a crescut ca urmare a creṣterii valorii cifrei de afaceri.

Marja EBITDA este indicatorul care reflectǎ cel mai bine rentabilitatea activitǎții de bazǎ, operaționale a unei companii. Aceasta variazǎ semnificativ ȋn funcție de sectorul de activitate, astfel ca nu se poate ȋnainta o valoare optimǎ a acesteia, insǎ remarcǎm valoarea ȋn creștere ȋn cazul SC Foraj Sonde SA. Ratele de marjǎ EBIT și EBT au ȋnregistrat ȋn cazul SC Foraj Sonde SA aceeași evoluție: o valoare negative ȋn anul 2011, și volori pozitive și ȋn creștere ȋn restul perioadei analizate.

Marja profitului net aratǎ cât profit net genereazǎ fiecare leu de vânzǎri, fiind influențat pe langǎ activitatea operationala, de politica de investitii, de finantare și fiscalǎ a SC Foraj Sonde SA. Cu excepția anului 2011, aceatǎ rata ȋnregistreazǎ valori pozitive și ȋn creștere.

Rata marjei brute de autofinantare evidențiazǎ surplusul de resurse pe care SC Foraj le are la dispoziția sa pentru a-și asigura dezvoltarea și/sau remunerarea acționarilor sǎi. Indicatorul ȋnregistreazǎ valori positive și ȋn creștere ceea ce indicǎ posibilitatea companiei de de a-și asigura dezvoltarea( CAF pozitiv).

Rata marjei asupra valorii adăugate înregistrează valori mari în fiecare din cei 5 ani analizați, putând astfel afirma cǎ SC Foraj Sonde SA dispune de un rezultat brut consistent după deducerea cheltuielilor de exploatare privind consumurile și cheltuielile de personal.

5.2. Ratele de rotatie la SC Foraj Sonde SA

Ratele de rotatie măsura în care activele imobilizate și activele circulante sunt folosite pentru creșterea cifrei de afaceri. Ratele de rotație se pot exprima în două feluri:

– coeficient de rotație, respectiv mărimea anuală a cifrei de afaceri ce revine la un leu capital investit:

– durată a unei rotații complete a capitalurilor prin cifra de afaceri:

Durata rotație activ= *360

Tabelul 5.2. Ratele de rotație la SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Din analiza efectuatǎ remarcǎm: rata de rotație a stocurilor a ȋnregistrat o valoare foarte mare ȋn anul 2010, 37 zile o rotație sau 9.64 rotații pe an, situația imbunǎtǎțindu-se ȋn perioada urmǎtoare ajugând ca ȋn anul 2013 sa ȋnregistreze cea mai buna valoare.

Rotația creanțelor măsoarǎ calitatea creanțelor (ușurința cu care acestea pot fi transformate în lichidități) sau numărul de zile al perioadei în care se încasează în medie creanțele companiei. Coeficientul de rotație al creanțelor crește de la an la an în cazul companiei Foraj Sonde, pornind de la 1.69 rotații pe an ȋn anul 2010 și ajugând la 5.30 rotații/an ȋn anul 2014, ceea ce inseamnă că perioda de încasare este mai scurtă, iar sumele pot fi recuperate rapid pentru a fi utilizate în onorarea obligațiilor ajunse la scadențǎ.

In ceea ce privește rotația datoriilor și acestea remarcǎm ca aspect nefavorabil companiei noastre cǎ aceasta este mai mica decat valoarea ȋnregistratǎ ȋn cazul creanțelor, cu alte cuvinte societate ȋși achitǎ ȋn primul rând datoriile și apoi ȋncaseazǎ creanțele. Astfel se cer luarea unor mǎsuri pentru inversarea raportului, ȋn special prin reducerea duratei de rotatie( ȋn numǎr de zile) a creanțelor.

5.3. Ratele de rentabilitate economica la SC Foraj Sonde SA

Ratele de rentabilitate economicǎ mǎsoarǎ eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate ȋntregii activitǎți a companiei. Se pot calcula mai multe rate de rentabilitate economicǎ. Toate au valoare informativǎ ridicatǎ prin exprimarea lor ȋn cifre relative( ȋ procente), ceea ce le conferǎ o mare fortǎ de comparație și evaluare.

In literatura de specialitate este ȋntâlnitǎ frecvent rata de rentabilitate a activului total(ROA). ROA exprimă eficiența utilizării activelor adică, gradul în care societatea este rentabilă în raport cu resursele alocate, capacitatea activului economic efectiv investit de a degaja un profit global, net de impozit (EBIT-Impozit) prin care să se asigure autofinanțarea creșterii nete a companiei și remunerarea investitorilor de capital( actionari+ creditori).

Rata rentabilității economice(ROA) = x100;

O altǎ ratǎ recomandatǎ de literatura de specialitate este și rata rentabilitǎții activului total(ROABIT).

Rata rentabilitǎții activului total(ROABIT) = x100.

ROABT este rata rentabilitǎții care reprezintǎ capacitatea activelor de a genera profitul brut(EBT).

ROABT = x100

Tabelul 5.3. Ratele de rentabilitate economicǎ la SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Fig. 5.1. Ratele de rentabilitate economica

Rata rentabilității economice(ROA), ca și celelate doua rate de rentabilitate economicǎ analizate, a ȋnregistrat valori pozitive și ȋn creștere ȋn perioada analizatǎ, cu excepția anului 2011 când a ȋnregistrat valori negative, urmare a pierderilor ȋnregistrate ȋn acest an de cǎtre Foraj Sonde SA.

5.4. Ratele de rentabilitate financiarǎ la SC Foraj Sonde SA

Ratele de rentabilitate financiara mǎsoarǎ randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar.

Principalele rate de rentabilitate financiara sunt:

Rata rentabilității financiare(ROE, return on equity)

După ce o companie își achită taxele și impozitele legale, rămâne cu profitul net, care pentru aceasta reprezintă un indicator cu importanță deosebită pentru performanțele economico-financiare ale companiei ca și pentru capacitatea acesteia de a reinvesti profitul sau pentru a-ṣi remunera acționarii. Ȋn al doilea rȃnd, profitul net arată și politică fiscală a statului care, prin intermediul fiscalității, poate influența eficiența economică a companiilor.

Rata rentabilitǎții financiare(ROE) = x100.

Rata rentabilitǎții capitalurilor investite(ROIC) exprimǎ capacitatea activului capitalizat, efectiv investit de a degaja un profit global, net de impozit(EBIT(1-t)), prin care sǎ se asigure autofinanțarea creșterii nete a companiei și remunerarea investitorolor de capital.

Rata rentabilitǎții capitalurilor investite(ROIC) evidențiazǎ efectele combinate a trei pârghii de performanțǎ: rata de marjǎ, viteza de rotație a activelor și structura capitalurilor.

ROIC =

ROIC = x x

Tabelul 5.4. Ratele de rentabilitate financiarǎ la SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Fig. 5.2. Ratele de rentabilitate financiarǎ

Creșterea mai accentuată a profitului net față de majorarea capitalului propriu a generat creșterea rentabilitǎții financiare a capitalului propriu, mai puțin ȋn anul 2011 cand societatea Foraj Sonde SA a ȋnregistrat un rezultat negativ.  Un ROE care creste intr-un ritm constant ȋn perioada 2012-2014, arata ca managementul SC Foraj ofera acționarilor mai multa valoare pentru banii investiti de ei. Altfel spus, acest indicator arata cat de bine foloseste managementul SC Fraj Sonde SA, capitalul pus la dispozitie de acționarii companiei. Pentru a vedea dincolo de aparente, trebuie sǎ ne uitǎm la ROIC (rentabilitatea capitalului investit), care aratǎ ȋn ce masurǎ influenteaza datoriile profitul companiei Foraj. Dupǎ analizǎ observǎm același trend ca șȋ ȋn cazul ROE.

5.5. Ratele de dobanda SC Foraj Sonde SA

Ratele de dobândă sunt cel mai adesea ratele nominale stabilite în contractele de credit cu băncile sau în prospectele de emisiune ale obligațiunilor companiilor. În analiză și evaluare, sunt utilizate rate medii ale dobânzii pentru că o întreprindere poate avea la un moment dat credite contractate din diferite surse.

Tinând cont cǎ dobânda este deductibilǎ din materia impozabilǎ a profitului, pentru evaluarea costului efectiv al ȋndatorǎrii se calculeazǎ o ratǎ a dobânzii netǎ de economia fiscalǎ pe care aceastǎ deducere o genereazǎ.

Rata medie a dobânzii se calculeza ca raport între cheltuielile anuale cu dobânzile și comisioanele și soldul inițial al datoriilor care le-au generat:

Rdob=

Tabelul nr. 5.5: Calculul ratei dobanzii la SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

5.6. Modelul Miller & Modigliani la SC Foraj Sonde SA

Este una din cele mai utilizate formule din teoria financiară care evidențiază că o firmă îndatorată va obține o rată a rentabilității financiară mai mare la același cost mediu ponderat al capitalului. Fenomenul este denumit efect de pârghie financiară (efect de levier1).

Câștigul direct proporțional cu gradul de îndatorare se obține în situația în care rata rentabilității economice devansează rata dobânzii, iar capacitatea de autofinanțare depășește nevoile de investiții și de rambursare a împrumuturilor de pe piața financiară (inclusiv plata dobânzilor aferente). În caz contrar, firma va avea un cost al capitalului propriu din ce în ce mai mare, datorită riscului asociat acestei afaceri, iar acționarii pot renunța la deținerea acestor titluri.

Între rentabilitatea economică și rentabilitatea financiară există următoarele relații (modelul Miller & Modigliani):

Modelul I: Rec = Rfin* + Rdob*

Modelul I I: Rfin = Rec + (Rec – Rdob)*

Tabelul nr. 5.6: Modelul Miller & Modigliani la SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

5.7. Analiza factoriala a rentabilitatii pe baza sistemului de rate Dupont

Analiza Dupont este unul din instrumentele bine sistematizate de identificare a parghiilor de performanțǎ financiarǎ a companiei pe care managementul le-a folosit( sau nu) ȋn perioada analizatǎ și/sau care poate sǎ orienteze deciziile viitoare de creștere a performanței.

Sistemul du Pont are la baza faptul ca rentabilitatea financiarǎ se poate obține prin ȋnmultirea marjei profitului net cu numarul de rotatii ale activului total și multiplicatorul capitalului propriu.

Relatia se numeste ecuatia Du Pont:

Rfin = x x

Rfin = Rentabilitatea financiarǎ

Marja profitului net =

Numarul de rotatii ale activului total =

Multiplicatorul capitalului propriu =

Tabelul 5.7. Analiza factoriala a rentabilitatii pe baza sistemului de rate Dupont

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Marja profitului net a ȋnregistrat o evoluție ascedentǎ ȋn perioada 2012 -2014, ȋnsǎ ȋn anul 2011 aceasta a avut o valoare negative urmare a rezultatului ȋnregistrat ȋn aceastǎ perioadǎ.

Numarul de rotatii ale activului total este destul de scǎzut, chiar subunitar ȋn perioada 2010-2011, adicǎ societatea neȋnregistrand ȋn aceastǎ perioadǎ o rotație a activelor pe an. ȋn perioada urmǎtoare situația s-a mai ȋmbunǎtǎțit.

Multiplicatorul capitalului propriu exprimă ponderea autonomiei SC Foraj Sonde SA prin capitalurile sale proprii in total capitaluri atrase (proprii și ȋmprumutate). Aceasta este o rată de structură a capitalurilor. Ratele de structură ale capitalurilor sunt rate de risc (al ȋndatorării). Ȋn cazul societǎții noastre indicatorul ȋnregistreazǎ valori supraunitare, adicǎ capitalurile proprii sunt mai mari decât activele totale ale societǎții.

Capitolul 6.

Diagnosticul riscului

6.1 Pragul de rentabilitate economic și financiar

Pragul de rentabilitate economic reprezintă punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare, iar rezultatul brut este nul, iar pragul de rentabilitate financiar acel nivel al cifrei de afaceri pentru care profitul net este zero.

Pragul de rentabilitate evidențiază nivelul de activitate la care trebuie să se situeze compania pentru a nu lucra în pierdere. După acest nivel, activitatea companiei devine rentabilă. Riscul va fi cu atât mai mic, cu cât nivelul punctului mort va fi mai redus.

Cifra de afaceri la pragul de rentabilitate economic se obtine egaland EBIT cu 0.

EBIT= Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile – Cheltuieli fixe –Amortizǎri = 0 => CAprag=( Cheltuieli fixe +Amortizǎri)/(1-v)

Cifra de afaceri la pragul de rentabilitate financiar se obtine egaland profitul net cu 0.

Profitul net = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile – Cheltuieli fixe -Amortizǎri-Dobânda-Impozit=0 => CAprag= (Cheltuieli fixe + Active imobilizate + Cheltuieli cu dobanzile + Impozit)/(1-v)

Tabelul 6.1 Pragul de rentabilitate economic și financiar

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Potrivit literaturii de specialitate, se apreciază că situația firmelor în raport cu pragul de rentabilitate, poate fi: instabilă, atunci când cifra de afaceri se află cu până la 10% peste pragul de rentabilitate, stabilă, atunci când cifra de afaceri este cu 20% mai mare decât pragul de rentabilitate sau confortabilă, atunci când cifra de afaceri depășește cu peste 20% pragul de rentabilitate.

Din analiza efectuatǎ putem aprecia cǎ SC Foraj Sonde SA poate fi consideratǎ ȋn perioada 2010-2011 o societate instabilǎ, având cifra de afaceri sub pragul de 10%, ȋnsǎ situația s-a ameriorat ȋn anul 2012, când societatea a a devenit stabilǎ, chiar confortabilǎ ȋn ultimii 2 ani, când cifra de afaceri depășește cu peste 20% pragul de rentabilitate.

6.2. Riscul economic la SC Foraj Sonde SA

Riscul economic evaluează capacitatea firmei de a se adapta la timp și cu cel mai scăzut cost la variațiile mediului în care activează, respectiv exprimă flexibilitatea rezultatului economic de exploatare.

Riscul economic reprezintă incapacitatea companiei de a se adapta ȋn timp și cu cele mai mici costuri la variatia mediului de afaceri. El exprima volatilitatea rezultatului economic la conditiile de exploatare.

Modelul de analiză prezentat se bazează pe structura cheltuielilor (variabile și fixe) ȋn raport cu cifra de afaceri.

Tabelul 6.2. Riscul economic la SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Dacă marja de securitate ȋnregistrată este sub 10%, atunci societatea este instalibă, pragul critic fiind de 15%. In cazul societății noastre marja de securitate ȋnregistrează valori mult peste pragul critic.

6.3. Riscul financiar. Efect de levier financiar

Riscul financiar evaluează capacitatea firmei de a menține echilibrul financiar, fiind dependent de gradul de îndatorare.

Efectul de levier pune ȋn evidenta legatura existenta intre rata rentabilitatii financiare și rata rentabilitatii economice. Efectul multiplicator al indatorarii asupra rentabilitatii capitalurilor proprii este cunoscut ȋn literatura de specialitate sub denumirea de ,,efect de levier”.

Aceasta se exprima conform relatiei:

RKP = rentabilitatea capitalului propriu

Re = rentabilitatea economica

Rd = rata dobanzii

(Re – Rdob) x Datoriile/capitalul propriu = Efectul de levier

Tabelul 6.3. Riscul financiar la SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Efectul generat de indatorare determina modificarea nivelului rentabilitatii financiare ȋn sensul cresterii sau scaderii sale, dupa cum rentabilitatea economica este superioara sau inferioara costului mediu al datoriilor.

Diferenta (Re-Rd) este pozitiva, ȋn perioada analizată, cu excepția anului 2011, rentabilitatea financiară va fi cu atȃt mai mare cu cȃt ȋndatorarea va fi mai importantă. SC Foraj Sonde SA are ȋn acest caz interesul să se ȋmprumute pentru a beneficia de efectul de levier.

Daca diferența (Re-Rd) este negativă( anul 2011), creṣterea ȋndatorării SC Foraj Sonde SA are efect nefavorabil asupra rentabilitatii financiare. Aceasta se va diminua cu diferența dintre rata rentabilitatii economice ṣi rata dobȃnzii. Se spune ca ȋn acest caz ȋndatorarea are un ,,efect de măciucă” determinȃnd scăderea rentabilității financiare.

6.4. Riscul de faliment SC Foraj Sonde SA

Diagnosticul riscului de faliment constă ȋn evaluarea capacității companiei de a face față angajamentelor asumate față de terți, deci ȋn evaluarea solvabilității companiei. Analiza riscului de faliment se poate realiza ȋn manieră statică, prin analiza echilibrelor financiare din bilanț sau ȋn manieră dinamică, prin analiza fluxurilor din tabloul de finanțare.

Lichiditatea și solvabilitatea financiară exprimă capacitatea unei societăți comerciale de a face față plăților scadente (la termen).

În timp ce lichiditatea financiară reflectă capacitatea de plată pe termen scurt (de obicei, durata exercițiului financiar) a unei firme, solvabilitatea vizează coordonatele pe termen mediu și lung ale plăților unei firme.

Ratele de solvabilitate

Solvabilitatea este expresia “calității” activității financiare desfășurate într-o perioadă dată de gestiune în legătură cu asigurarea și utilizarea fondurilor bănești ale companiei.

Pentru a măsura gradul în care o companie poate face față datoriilor, se utilizează și rata solvabilității.

În general, valoarea minimă a ratei solvabilității se consideră 1.4, în cazul în care ponderea minimă a capitalului propriu în cadrul totalului sumelor de finanțare este de 30%.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei companii de a face față obligațiilor asumate prin contracte sau care i s-au impus în virtutea legii, pe seama fondurilor existente în circuitul său economic.

O companie este solvabilă dacă are disponibilități.

Pentru echilibrul financiar se consideră că o rată a autonomiei financiare globale mai mare de 30% este satisfăcătoare, iar mai mare de 70% indică o stare financiară foarte bună a companiei.

Tabelul 6.4. Sovabilitatea – SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

Societatea Foraj Sonde SA, ȋnregistreazǎ o valoare a solvabilitǎții peste pragul acceptat de specialiști de 1.4. Aceste valori evidențiază riscul de insolvabilitate pe care și l-au asumat furnizorii/creditorii de fonduri puse la dispoziția societǎții,

Ratele de lichiditate

Lichiditatea reprezintă capacitatea companiei de a transforma într-o anumită perioadă de timp activele sale în disponibilități bănești, fără pierderi de valoare.

Companiile sunt interesate în cel mai înalt grad de realizarea lichidităților, aceasta reprezentând punctul final al circuitului economic. Acestea constituie totodată sursa de satisfacere a exigibilității datoriilor contractate anterior și de obținere a profitului.

Lichiditatea curentă

Lichiditatea curentă, care reprezinta capacitatea companiei de a face față datoriilor pe termen scurt din active ce se pot transforma uṣor în bani, respectiv disponibilități, creanțe și stocuri, este peste nivelul considerat minim de 130%.

Rata lichidității generale (curente) =

Aprecierea generală este că un nivel de 1,5 – 2,0 reprezintă un nivel asigurator al acestei rate, iar un nivel mai mic de 1,0 poate fi un semnal de alarmă privind capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile scadente pe termen scurt.

Lichiditatea rapidǎ

Lichiditate rapidǎ =

Rata lichidității rapide poate fi considerată un test strict al lichidității, asociind activele curente cele mai lichide, excluzând stocurile care pot necesita câteva luni pentru a se transforma în bani, cu pasivele curente.

Un nivel de 0,8 – 1,0 al acestei rate este apreciat drept corespunzător, în vreme ce un nivel mai mic de 0,5 poate evidenția probleme de onorare a plăților scadente.

Lichiditatea imediatǎ

Lichiditate imediatǎ =

O rată corespunzătoare a lichidității imediate se consideră mai mare decât 0.3.

Tabelul 6.4. – Lichiditatea SC Foraj Sonde SA

Sursa: prelucrare proprie pe baza informațiilor din bilant(Anexele 2 ṣi 3)

In cazul societǎții Foraj Sonde SA lichiditatea generalǎ prezintǎ un nivel asigurator bun.

Din analiza efectuatǎ, observǎm cǎ, ȋn cazul societǎții noastre lichiditatea imediatǎ depǎșește nivelul asigurator de 0.8 – 1.0, ȋn anii 2010, 2012, respectiv 2014, de unde rezultă cǎ Foraj Sonde nu are dificultății de plată a datoriilor pe termen scurt din surse proprii, ȋn aceste perioade.

In anii 2011 ṣi 2013, nivelul ratei lichidatății rapide se află sub pragul asigurator, ȋn anul 2011 chiar și sub pragul de 0,5, prag ce evidențiază probleme de onorare a plăților scadente. Lichiditatea imediatǎ ȋnregistreazǎ ȋn perioada analizatǎ valori scǎzute sub limita admisǎ conform studiilor, cu excepția anului 2014, când lichiditatea depǎșește pragul de 0.3.

6.5. Analiza riscului pe baza sistemului de rating bancar la SC Foraj Sonde SA

Pentru analiza riscului pe baza sistemului de rating bancar sunt utilizate, de rulǎ ratele de rentabilitate. Utilizarea ratelor financiare se regǎsește ȋn: analiza comparativǎ și clasificarea clienților bǎncii.

O analizǎ a unui dosar de credit al unui client bancar cuprinde doua component ale investigației:

Analiza managerialǎ privind motivarea personalului, ȋnclinația spre inovare șȋ creativitate, calitatea gestiunii financiare, a gestiunii producției și comercializǎrii produselor și serviciilor, integritatea profesionalǎ, flexibilitatea, etc.

Tabelul 6.5. Criterii de analizǎ managerialǎ

Analiza performanțelor economico – financiare

Tabelul 6.6. Analiza performanțelor economico – financiare

Pentru ȋncadrare se folosesc grilele specifice ale analizei creditului, urmând ca ȋncadrarea finalǎ sǎ reprezinte o medie a celor doua rezultate.

Tabrlul 6.7. Grilele specifice ale analizei creditului

Din analiza efectuatǎ SC Foraj Sonde SA, se ȋncadreazǎ la clasa D, firme cu indicatori economici și financiari oscilanți ȋntre satisfǎcǎtor și nesatisfǎcǎtor.

6.6. Diagnosticul riscului prin metoda scoring sau analiza discriminantă la SC Foraj Sonde SA

Metoda “scoring” are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea riscului de faliment al unei companii.

Metoda se bazează pe tehnicile statistice ale analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de companii format din două grupuri distincte: un grup de companii cu dificultăți financiare și un grup de companii sănătoase.

Pentru fiecare din cele două grupuri se stabilește o serie de rate, după care se determină cea mai bună combinație liniară de rate care să permită diferențierea celor două grupuri de companii. Ca urmare a aplicării analizei discriminante, se obține pentru fiecare întreprindere un scor “Z”, funcție liniară de un ansamblu de rate.

Distribuția diferitelor scoruri permite distingerea companiilor sănătoase de cele în dificultate. Scorul “Z” atribuit fi ecărei companii se determina cu ajutorul funcției:

Z = a1x1 + a2x2 + a3x3 + ……. + anxn, unde:

– x reprezintă ratele implicate în analiză;

– a reprezintă coeficientul de ponderare al fiecărei rate.

În teoria economică au fost elaborate o serie de modele bazate pe Metoda scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt: Modelul Altman; Modelul Conan și Holder; Modelul Holder, Loeb și Partier; Modelul Băncii Franței, etc

Pentru analiza noastră am ales modelul Conan și Holder, model care are la bază funcția:

Z = 0,16 x1 + 0,22 x2 – 0,87 x3 – 0,10 x4 + 0,24 x5, unde:

X1 – reprezintă rata solvabilității parțiale = (Creanțe + Plasamente + Disponibilități) / (Obligații pe termen scurt);

X2 – reprezintă rata stabilității financiare = Capitaluri proprii / Pasiv total;

X3 – reprezintă rata (nivelul) cheltuielilor financiare = Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri;

X4 – reprezintă rata de remunerare a personalului (cheltuielile cu personalul în valoarea adăugată) = Cheltuieli salariale / Valoarea adăugată brută;

X5 – reprezintă ponderea excedentului brut de exploatare în valoarea adăugată = Excedent brut din exploatare / Valoarea adăugată.

Riscul de faliment depinde de valoarea scorului.

Se disting trei zone:

– Zona nefavorabilă pentru Z < 0,04

– Zona de incertitudine pentru 0,04 < Z 0,09

– Zona favorabilă pentru Z > 0,09

Tabelul 6.1. Modelul Conan și Holder

Sursa: calcule proprii efectuate pe baza informațiilor furnizate de situațiile financiare

Din calculele efectuate remarcăm că, ȋn anul 2011, SC Foraj Sonde SA are o valoare a lui Z situată mulot sub 0.04, ducȃnd societatea ȋntr-o zonă nefavorabilă, probabilitatea de faliment fiind cuprinsă ȋntre 65% ṣi 90%.

Ȋn celelate perioade valoarea lui Z este mai mare de 0.09, societatea aflȃndu-se ȋntr-o zonă favorabilă, cu o probabilitate de faliment ȋntre 10% ṣi 30%.

Concluzii ṣi propuneri

„Cel ce vrea să dea sfaturi în problemele financiare trebuie să cunoască resursele cetății, natura și marginea lor, pentru a adăuga pe cele ce lipsesc și a mări pe cele neîndestulătoare; de asemenea trebuie să cunoască cheltuielile cetății pentru a suprima pe cele inutile și a micșora pe cele excesive”. Aristotel 

Informația economică este prezentă în toate domeniile de activitate, reprezentând un element indispensabil al progresului. În contextul dezvoltării economiei de piață și al sporirii gradului de complexitate al acesteia, informația economică trebuie să se dezvolte corespunzător ca arie, conținut și operativitate, astfel încât să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situația patrimonială a întreprinderilor și rezultatele activității economico-financiare. Valorificarea eficientă a informației economice se poate realiza doar în cadrul unui sistem informațional economic în care contabilitatea este o componentă de bază.

Bilanțul contabil a pătruns în lumea teoriei și practicii economice ca un model de sintetizare la un moment dat, în expresie bănească, a relațiilor de echilibru dintre activul și pasivul patrimoniului, privit în totalitatea și structuralitatea sa, funcția sa de bază fiind aceea de stabilire a situației patrimoniului. Ulterior, conținutul și funcția sa au fost lărgite și cu cea de evaluare a rezultatului financiar, ca element component al situației patrimoniului.

Managementul eficient al activității oricărei entitǎți economice și cunoașterea rezultatelor obținute, inclusiv a aspectelor legate de rezultatele finale, sunt posibile în activitatea curentă prin analiza datelor asigurate de evidența economică, în cadrul căreia locul cel mai important îl ocupă evidența contabilă, însă în cea de perspectivă acest deziderat se poate realiza numai prin analiza informațiilor pe cale le oferă bilanțul contabil.

Prin elaborarea și prezentarea bilanțului contabil la termenele stabilite se contribuie la asigurarea conducerii, controlului și analizei activității desfășurate, în mod operativ și eficient, precum și la asigurarea centralizării datelor la termenele prevăzute.

La Foraj Sonde SA evidența contabilă a societății este organizată și condusă în partidă dublă și asigură înregistrarea cronologică, sistematică și concomitentă producerii evenimentului a tuturor operațiunilor patrimoniale;

Existența, dar mai ales viitorul unei societăți în era globalizării depind de performanțele economico-financiare, expresie a capacității de adaptare la noile condiții din mediul concurențial contemporan marcat de schimbări, complexitate, dinamism, dereglementare, conflicte etc.

Entitatea economică trebuie să poată înfrunta cu succes numeroasele dificultăți care marchează drumul său, și aceasta în timp ce se adaptează permanent la un mediu cu deosebire dinamic: o concurență acerbă, o scurtare a duratei de viață a produsului, o tehnologie aflată într-o continuă evoluție, o redefinire constantă a piețelor și a procesului de internaționalizare a lor, o volatilitate crescândă a clientelei și o îmbătrânire implacabilă a întreprinderii pe curba sa de viață (expansiune – stabilitate – regresie). Supraviețuirea întreprinderii este, astfel, strâns legată de aptitudinea sa și, mai ales, de viteza de reacție adecvată la numeroasele evenimente, în general imprevizibile, care afectează fără întrerupere dezvoltarea sa.

Obiectivele analizei situatiei financiare ale SC Foraj Sonde SA sunt complexe și se individualizeaza în functie de subiect și de scopul urmarit, dar obiectivul major al acesteia il constituie cuantificarea modului de mobilizare și apoi de utilizare a resurselor necesare investitilor, desfasurarii activitatii curente în vederea obtinerii de rezultate cât mai bune.

Analiza structurii activelor SC Foraj Sonde SA, arată că, activele imobilizate reprezintă o pondere importantă în totalul activelor. În perioada analizată rata activelor imobilizate înregistrează o scădere. Scǎderea ratei activelor imobilizate este datorata faptului ca activele imobilizate au scăzut timp ce volumul activelor circulante a crescut.

In structura activelor imobilizate, imobilizările corporale ocupă peste 50% din totalul activelor.

Activele circulante au screscut în perioada analiza, dintre acestea o pondere mare o deține creanțele.

Din analiza ratelor de structură a surselor de finanțare, reiese faptul că în întreaga perioada analizată SC Foraj Sonde SA prezintă o stabilitate financiarǎ ridicatǎ, ponderea capitalurilor permanente în totalul surselor de finantare.

In ceea ce privește valoarea indicatorilor de lichididate, SC Foraj Sonde SA, ȋnregistreaza valori bunei ȋn anul 2012, iar ȋn 2011 și 2013, societatea se confruntă cu un deficit de lichiditate.

Solvabilitate generalǎ înregistrează valori relativ bune, de peste 100% indicând faptul că firma este solvabilă, deoarece suma activelor este cel puțin egală cu totalul pasivelor exigibile.

Rata rentabilitǎții comerciale calculatǎ pe baza rezultatului exploatarii a crescut de la -5,703% la 13.185% și demonstrează capacitatea SC Foraj Sonde SA de a obține profit după calculul tuturor costurilor de exploatare, permițând remunerarea furnizorilor de capitaluri angajate.

Observăm că SC Foraj Sonde înregistrează o sporire a performanței economice, aspect reflectat de creșterea rezultatului din exploatare.

Creșterea mai accentuată a profitului net față de majorarea capitalului propriu a generat creșterea rentabilitǎții financiare a capitalului propriu.

În calitate de sarcină permanentă a managementului la nivel de unitate economică poate fi inclusă și asigurarea infrastructurii financiare a acesteia, prin:

– identificarea tuturor potențialelor surselor de finanțare;

– atragerea surselor convenabile la formarea capitalului necesar activității preconizate;

– elaborarea procedurilor de lucru specifice, adecvate cadrului legislativ existent și normelor interne ale organizației;

– stabilirea strategiilor și a tacticilor de acțiune, în concordanță cu politica întreprinderii și cu obiectivele corporative din domeniile financiar, personal, marketing.;

– adoptarea deciziilor reclamate, atât de prevenirea și de depășirea obstacolelor de natură strict financiară, cât și de susținerea eforturilor întreprinderii în surmontarea dificultăților nonfinanciare, dar care au implicații de natură financiară.

În asigurarea viabilitatii financiare în domeniul în care acționeazǎ SC Foraj Sonde SA managerii unitatii trebuie sǎ aiba în vedere analiza situatiei financiare și pe baza acesteia sǎ elaboreze strategii care sǎ vizeze cunoașterea și evaluarea cât mai exactǎ a dotarii cu resurse și a posibilitatilor de folosire a acestora, a nivelului cantitativ și calitativ al produselor ce pot fi oferite corespunzator cererii și standardelor pietei, a raportului dintre venituri și cheltuieli, a nivelului rentabilitǎții.

Bibliografie

Cărți:

1.Aurel Iṣfănescu, Vasile Robu, Anca Maria Hristea, Camelia Vasilescu, Analiza economico-financiară, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro

2.Dumitru Bulgariu, Metode instrumentale de analiză – Aplicații Vol. 1-3, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iasi, 2015.

3.Emilian Dumitrean, Constantin Toma, Contabilitate financiară. Teste grilă rezolvate. Aplicații practice, Editura Sedcom Libris, 2013.

4.Georgeta Vintilă, Gestiunea Financiara A Intreprinderii, editura Didactică și pedagogică, București, 2011.

5.Ghic, G., Grigorescu, C.J., Analiza economico-financiară. Repere teoretice și practice, ediția a 4 a, Editura Universitară, București, 2011.

6.Ion Lungu, Politici și tratamente contabile privind evaluarea performanței financiare a întreprinderii, Editura Universitară, Bucuresti, 2008.

7.Ion Stancu, Finanțe, Editura Economică, 2007.

8.Ion Stancu, Finanțe corporative, Analiză și planificare bancarǎ,2015

9.Liliana Feleagă, Nicolae Feleagă, Contabilitate Financiarǎ, o abordare europeanǎ și internaționalǎ, vol. I și II, Editura Infomega, 2007

10.Liviu Spătaru, Analiza economico-financiară, instrument al managementului întreprinderilor, Editura Economică, București, 2011.

11.Marian Covlea, Management financiar, Editura Nomina Lex, 2008.

12.Marilena Ciobanășu, Analiza economico-financiară, Editura Universitară, Bucureṣti, 2011.

13.Păun Mihai, Hartulari Carmen, “Analiza, diagnoza si evaluarea sistemelor din economie”, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/

14.Prunea Petru, Riscul în activitatea economică. Ipostaze. Factori. Modalități de reducere, Editura Economică, București, 2003.

15.Silvia Petrescu, Diagnostic economic financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura Sedcom Libris, 2004.

16.Ștefan Bunea, Contabilitate financiară I-Caiet de lucrări practice, București, Editura Universitară, 2008.

17.Vasile Robu, Ion Anghel, Elena-Claudia Șerban, Analiza economico-financiară a firmei, Editura Economică, Bucureṣti, 2014.

18.Willi Păvăloaia, Gabriela-Daniela Bordeianu, Analiza economico-financiară. Studii de caz, Editura Tehnopress, Iaṣi, 2011.

19.Willi Păvăloaia, Analiza economico – financiara. Concepte și studii de caz, Editura Economică, Bucureṣti, 2010.

20.Willi Păvăloaia, Marius Dumitru Paraschivescu, Gabriela-Daniela Olaru, Florin Radu, Contabilitate financiară, Editura Tehnopress, Iaṣi, 2011.

21.Zaman Gheorghe, Geamănul Marinela, Eficiență economică, Editura Fundației România de Mâine, 2006.

Articole:

1.Dr.ec. Alexandru Rusovici, dr.ec. Marius Vorniceanu, Auditul participãrii activelor financiare la rentabilitatea întreprinderii, Revista Audit Financiar, nr 3, 2009

2.Prof. univ. dr. Ion Stancu, prof.univ.dr.ec. Dumitra Stancu, drd. Alexandru Oproiu, Studiu empiric privind factorii determinați ai performanței financiare a întreprinderii – Sistemul DuPont, Audit financiar, nr 103, 2013.

Teze de doctorat:

1.Nechita Mihaela Carmen, “Analiza diagnostic și optimizarea potențialului tehnic al întreprinderii pe baza informațiilor contabilității”

Legislație:

1.Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

Site-uri:

1.www.ase.ro/upcpr/profesori/231/analiza_performantelor2.doc.

2.http://www.ase.ro/upcpr/profesori/258/zahariadanciuroman_cap3-05.pdf

3.andreivocila.files.wordpress.com/2010/07/managementul-resurselor-umane.pdf

4.http://www.fsv.ro/

Anexa 1 – Organigrama SC Foraj Sonde SA

Anexa 2 – Stuatiile financiare 2013-2014

Anexa 3- Situatiile financiare 2011-2012