Dezvoltarea Inteligenței Emoționale A Adolescenților Prin Tehnici Art Terapeutice DE Grup
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE
LUCRARE DE DISERTAȚIE
DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE A ADOLESCENȚILOR PRIN TEHNICI ART-TERAPEUTICE DE GRUP
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect. univ. dr. MARINA BADEA
MASTERAND:
ORSOLYA-HANNA BOGYÓ
BUCUREȘTI
2016
Rezumat limba română
Dezvoltareainteligenței emoționale a adolescenților prin tehnici art-terapeutice de grup
Scopul studiului prezent a fost dezvoltarea inteligenței emoționale, în rândul unui grup de adolescenți cu vârstele cuprinse între 13 și 15 ani, folosind metode și tehnici art-terapeutice.
Pornind de la caracteristicile perioadei adolescentei și beneficiile dovedite ale terapiilor prin artă, am realizat un număr de 12 ședințe de grup, în care am urmărit, dezvoltarea inteligenței emoționale a adolescenților. La grupul de dezvoltare au participat 9 adolescenți din Brașov. Prin ipoteza principală a studiului am presupus că inteligenta emoțională a adolescenților va arăta îmbunătățire semnificativă, în urma participării lor la ședințele de grup. Astfel studiul prezent a inclus trei etape majore, prima fiind etapa de pretestare unde s-a aplicat Testul pentru inteligenta emoțională – varianta pentru copii (Mihaela Rocco), după care a urmat etapa formativă, realizarea întâlnirilor de grup și la final realizarea etapei de post testare, în cadrul căreia s-a folosit același instrument de evaluare ca în etapa de pretestare. În cadrul ședințelor de grup accentul s-a pus pe folosirea tehnicilor creativ expresive și a exprimării emoționale prin aceste forme artistice. Rezultatele demonstrează că adolescenții prin participarea la ședințele de grup, și-au dezvoltat în mod considerabil inteligența emoțională, și și-au format abilitățile de inter-cunoaștere și relaționare.
Rezumat limba engleză
Developing emotional intelligence with art therapy based methods among adolescents
The aim of this study was to develop emotional intelligence among a group of teenagers aged between 13 and 15, using art-therapeutic methods and techniques.
Starting from the characteristics of the adolescence period and the proven benefits of the art-therapy, we conducted a number of 12 group session, where we followed the development of the adolescents emotional intelligence. The developmental group included nine teenagers from Brasov. By the main assumption of the study we assumed that the emotional intelligence of the adolescents will show significant improvement, after the participations at the group meetings. The present study included three major phases. The first phases embrace the pretesting part, where we applied the Test for Emotional Intelligence – version for children (Mihaela Roco), followed by the realization of the group meetings, as the second phase of the study. In the final phase we applied the same test used in the pre-test phase. At the group meetings we focused on using creative and expressive techniques for emotional expressions. The result showed that teenagers by attending this group meetings, they increase their emotional intelligence significantly, and by the time they formed inter-relational and communicational skills.
Cuprins
Introducere
Tematica lucrării prezente a fost aleasă într-un mod conștient de mine, pot afirma că încă din primul an de master mi-am dorit să lucrez cu un grup de copii/adolescenți, prin metode artistice. În cadrul orelor de dezvoltare, doamna profesoară Iolanda Mitrofan, ne-a introdus în lumea expresiilor artistice, și pot spune că personal m-am regăsit în aceste metode pe deplin. În urma experiențelor acumulate de-alungul stagiilor de practică și a experienței scurte de predat, am constatat că atât copiii cât și adolescenții au o mare nevoie de a-și dezvolta latura emoțională al eului propriu. Astfel m-am gândit să inițiez un program, care să se centreze pe dezvoltarea inteligenței emoționale, folosind metodele creativ-expresive de grup. În continuare va urma o scurtă introducere referitoare la tematica studiului și a diferitelor concepte utilizate.
Omul, ființa socială, cuprinde în sine mai multe valențe ale Eului. Cele principale fiind: partea rațională sau cognitivă, partea emoțională sau afectivă, și nu în ultimul rând partea spirituală. Fiecare latură a eului are rolul său important și de neînlocuit în decursul vieții omului, pentru că aceste trei laturi se îmbină mai mereu, prin urmare omul nu poate exista fără interacțiunea acestora. Emoțiile așadar sunt parte esențială a eului nostru.
Partea emoțională a eului este cea mai vulnerabilă și sensibilă. Experiențele de natură afectivă, fie ele pozitive sau negative, încă din primii ani de viață au un impact remarcabil asupra vieții emoționale a copilul. În primii ani de viață copilul își dezvoltă tiparul de atașament și de interacțiune socială. Pe parcursul vieții, copilul, adolescentul și pe urmă adultul se vor manifesta în interacțiunile sociale cu persoanele din jur conform acestor tipare de atașament. Inteligența emoțională este un concept relativ nou introdus în terminologia psihologică, fiind descris ca o capacitate de a recunoaște și de a gestiona stările emoționale în mod adecvat. Astfel putem deduce că acesta are o importanță majoră în viața socială și emoțională a omului. După multe studii efectuate în acest domeniu s-a constatat că pe lângă inteligența cognitivă, omul mai are nevoie și de alte capacități pentru a atinge succese în viață. S-a demonstrat importanța factorului emoțional în viața cotidiană, la fel și necesitatea dezvoltării acestuia încă din perioada adolescenței.
Adolescența se poate defini ca o perioadă a vieții, care poartă în sine o încărcătură majoră de emoții și sentimente. În acestă perioadă au loc multe schimbări atât la nivel fiziologic, cât și la nivel emoțional și social. După părerea mea, pe parcursul acestei perioade este foarte important ca tinerii să învețe să-și gestioneze emoțiile și stările de frustrare, într-un mod adecvat, adaptat normelor sociale, pentru a putea menține relații sănătoase atât cu părinții și profesorii, cât și cu semenii. Este foarte important, ca ei să poată să recunoască diferite străi afective trăite de alte persoane, să se adapteze acestora pentru a putea demonstra empatie în aceste situații. Totodată este necesar ca ei să cunoască mai multe metode și modalități de exprimare a diferitelor stări emoționale, fie ele pozitive, fie negative. În perioada aceasta mulți dintre ei nu știu cum să-și gestioneze stările afective, iar prin aceste ședințe de grup ne-am propus să experimentăm împreună diferite căi și metode creative de exprimare, care să le vină în ajutor în diferite situații sociale.
Terapia prin artă este recunoscută pentru efectele sale benefice de mult timp. Adolescenților în general le place să asculte muzică, sau să danseze. Metoda aceasta este non directivă, astfel ei sunt încurajați să-și exprime diferitele stări, gânduri, sentimente cu ajutorul artei, prin comunicare nonverbală. Uneori este mult mai ușor să faci ceva, să desenezi de exemplu, decât să vorbești despre anumite lucruri, mai ales despre acelea care poartă o încărcătură emoțională aparte. Aceste metode creative îi vor ajuta să-și exprime emoțiile și stările afective într-un mod eficient și adecvat social. De asemenea programul vizează și dezvoltarea empatiei, a comunicării interpersonale și facilitează autocunoașterea și redescoperirea personală.
Mi-am ales această temă, deoarece, personal sunt foarte pasionată de art-terapie și tot ce înseamnă exprimare cu ajutorul artei. Consider că exprimarea emoțională poate fi o dificultate pentru tinerii din ziua de azi, mai ales pentru cei care nu pot să-și exprime emoțiile în mod adecvat sau pur și simplu le sublimează. Astfel intervin probleme și blocaje pe partea afectivă a personalității. De asemenea consider că arta, exprimarea nonverbală poate fi o cale de a exprima anumite trăiri, stări și frustrări care în mod verbal nu sunt posibile sau pur și simplu sunt blocate, detensionând astfel latura emoțională a eului, conferind o stare de libertate. Țelul și scopul meu este de a arăta tinerilor că în afara comunicării verbale sunt și alte căi de exprimare, important este să conștientizeze și să aibă curajul de a-și exprima emoțiile. Mă gândesc la terapia prin artă și la exprimarea nonverbală ca la o punte care face legătura între conștientul și subconștientul persoanei, astfel ajutând la o mai mare integrare a diferitelor trăiri și experiențe sublimate.
Personal am avut parte de aceste experiențe fiind pasionată de muzică și de dans de mică. Am participat la cursuri de dans de la 6 ani, astfel această activitate a devenit pentru mine un mijloc de descărcare, detensionare. Simt că mă regăsesc în această formă de terapie și cred că în viitorul apropiat o să mă direcționez spre această formă de activitate.
CAPITOLUL 1. CADRU TEORETIC
1.1. Perspectiva teoretică în studiul inteligenței emoționale
Inteligența emoțională, un concept relativ nou în istoria psihologiei, a devenit un subiect de interes major în cercurile științifice începând din anul 1995, datorită publicării unei cărți cu titlul: Inteligența Emoțională, autorul căreia este Daniel Goleman.
Potrivit unor surse bibliografice se remarcă faptul, că acest subiect a fost studiat încă de la începuturile secolului XX, primind o atenție sporită, datorită curentelor psihologice dominante.
Publicațiile, referitoare la emoții, au început să apară încă din anii 1920, primul autor fiind Edward Thorndike. Tematica lucrării sale a fost inteligența socială, în care s-a concentrat în a descrie și a definii un comportament social competent, precum și modalitățile de evaluare a acestuia. După acest studiu, au urmat multe încercări de a descrie comportamentul ideal manifestat în situații sociale. În 1935 Edgar Doll, a publicat primul instrument de măsurare, conceput pentru a evalua comportamentul social inteligent la copiii mici. Cu cinici ani mai târziu, Wechsler, a descris influența factorilor non-intelectuali (sociali și emoționali), asupra inteligenței cognitive, argumentând faptul că modelul inteligenței construit de el, nu poate fi complet, fără a descrie în mod adecvat factorii sociali. ( Bar-On, 2006).
Conceptul de inteligență emoțională a fost introdus în literatura de specialitate, așa cum am menționat la început, cu puțin timp în urmă. Putem remarca, conform literaturii de specialitate, anumite influențe culturale ce au condus la delimitarea acestui concept. De-alungul istoriei au existat multe gânduri și opinii în legătură cu relația dintre cogniție și emoție. În Grecia antică un filosof remarcabil, Stoic a afirmat că raționalul este mai presus de emoție. (Solomon, 2000). Această teorie a fost susținută atât de curentul behaviorist, cât și mai târziu în anii 1960, de curentul cognitivist. Apoi a urmat influența curentului sentimentalist, aparținătorii acestuia susțineau că există o cunoștință emoțională pură și nativă. Pe parcurs putem aminti mișcarea Romantică, a cărei ideologie pune accent pe exprimarea afectivă prin artă. Apoi au urmat începând din anii 1960 mai multe dezbateri, care au avut în prim plan tematica afectivității și a cogniției, și echilibrul adecvat dintre acestea (Meyer, 2004).
Începând din anii 1980 o serie de cercetări științifice au început să se ocupe de interacțiunea normativă dintre emoție și cogniție, dar puține din acestea au ținut cont de inteligența cognitivă. În domeniul psihologiei clinice, pe de o parte cercetătorii au examinat relația dintre depresie și rațiune, susținând ipoteza potrivit căreia, oamenii depresivi sunt mult mai realisti decât cei sănătoși. Pe de altă parte alți cercetători au observat că unii oameni își gestionează stările afective în mod mult mai eficient decât alții (Meyer, 2000). Totodată în practica terapeutică au fost descrise cazuri ale unor clienți, care au avut probleme de exprimare a stărilor afective. Începând din anii 1980, sfera inteligenței artificiale a început să se dezvolte, iar datorită acestui fapt, cercetătorii au reușit să dezvolte sisteme, cu ajutorul cărora ei au fost capabili să recunoască stările afective ale oamenilor. Prin urmare știința cogniției, a rațiunii și a emotivității a început să se răspândească prin cercurile științifice. (Cacciopo, 2002).
Pentru prima dată termenul de inteligență emoțională a fost folosit în anul 1990 de către Salovey și Mayer, autorii unui articol științific, în care au definit inteligența emoțională în mod explicit și anume: inteligența emoțională este acea capacitate a omului, prin care acesta poate percepe, poate exprima și controla informațiile referitoare la stările emoționale proprii și este capabil să folosească aceste informații în vedera propriei dezvoltări. (Mayer and Salovey, 1993). Conform teoriei lor, au alcătuit un model al inteligenței emoționale, care cuprinde trei componente de bază și anume:
1. Abilitatea de a percepe cât mai corect emoțiile și de a le exprima
2. Abilitatea de a genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea
3. Abilitatea de a cunoaște și de a înțelege emoțiile, precum și de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emoțională și intelectuală.
Mayer și Salovey, în alcătuirea modelului prezentat mai sus al inteligenței emoționale, au fost influențați de cercetările și publicațiile efectuate la începuturile secolului XX referitoare la inteligența socială, drept urmare ei au privit inteligența emoțională ca o latură care depinde de inteligența socială. Acest lucru sugerează că cele două concepte sunt legate una de cealaltă, și pot reprezenta componente interdependente ale aceluiași construct (Bar-On, 2006).
Un alt cercetător științific renumit, Reuven Bar-On, a încercat să conceptualizeze termenul de inteligență emoțională. Demersul lui a condus la realizarea mai multor studii, astfel după afirmațiile sale, teoria evoluționistă a lui Darwin, care susține faptul că emoțiile sunt necesare pentru o adaptare cât mai eficientă la condițiile create, a avut o mare influență asupra muncii sale. Conform teoriei alcătuite, a compus un model care conține cinci elemente cheie ale inteligenței emoționale:
1. Abilitatea de a recunoaște, de a înțelege și de a exprima emoțiile și sentimentele
2. Abilitatea de a înțelege modul în care alții se simt în diferite situații
3. Abilitatea de a gestiona și de a controla emoțiile
4. Abilitatea de a se adapta schimbărilor survenite, de a rezolva probleme de natură personală și interpersonală
5. Abilitatea de a genera sentimente pozitive
Conform acestui model, inteligența emoțională cuprinde atât aptitudini sociale cât și emoționale și determină gradul de eficiență a persoanei de a-și înțelege propriile stări afective, precum și eficiența modului de exprimare a acestora în situațiile de zi cu zi. Acesta se bazează în primul rând pe capacitatea unei persoane de a fi conștient de propriile stări, de a-și recunoaște resursele și punctele slabe, și a fi capabil să-și exprime propriile strări și gânduri într-un mod non-distructiv (Bar-On, 2006). La nivel interpersonal, inteligența emoțională cuprinde capacitatea unei persoane de a conștientiza emoțiile, sentimentele și nevoile altora, și să mențină relații interumane cooperative, constructive și satisfăcătoare în mod reciproc.
Literatura de specialitate relevă multe încercări a cercetătorilor în domeniul psihologiei, de a îmbina componentele emoționale și cele sociale ale inteligenței într-un singur construct. Renumitul psiholog și cercetător Howard Gardner, în carte lui numită Cadrele minții (Frames of the Mind) apărută în 1983, are o viziune diferită asupra modelelor clasice de inteligență. El propulsează ideea potrivit căreia, nu există un singur tip de inteligență, care ar sta la baza reușitei în viață, ci un spectru mai larg de inteligențe multiple, care includ șapte subcategorii. În modelul lui Gardner regăsim următoarele tipuri de inteligență (vezi Figura 1).
Figura 1: Modelul inteligenței multiple
După cum observăm, primele două subcategorii, se referă la cele două tipuri de inteligență definite standard, incluzând pe lângă acestea, inteligența muzicală, kinestezică și spațială, urmând apoi inteligențele personale care derivă în două subcategorii: capacitățile interpersonale și capacitățile intrapsihice. Gardner susține că aceste două componente conturează de fapt conceptul inteligenței emoționale (Goleman, 2000).
Inteligența interpersonală se referă la capacitatea unei persoane, de a-i putea înțelege pe ceilalți, pe cei din jurul său, de a înțelege motivația comportamentelor manifestate, de a empatiza cu aceștia în diferite situații sociale, și de a fi capabil să identifice emoțiile ce stau la baza reacțiilor. Pe de altă parte, inteligența intrapersonală include capacitatea unei persoane de a se motiva pe sine, de a persevera în fața frustărilor, de a avea autocontrol în diferite situații sociale, de a-și recunoaște și de a putea conștientiza stările emoționale, și de a fi capabil să exprime propriile stări afective într-un mod adaptat normelor sociale. Cele două subtipuri includ de fapt, partea socială și partea personală a inteligenței emoționale.(Goleman, 2000).
Inteligența emoțională a fost cercetată și conceptualizată, primind o atenție desăvârșită și de către psihologul numit Daniel Goleman începând din anii 1995. El susținea că factorii cognitivi în sine nu determină reușita în viață, pe lângă acestea este nevoie și de altceva, – de factorii personali. Acești factori personali conturează de fapt inteligența emoțională. Definiția psihologului mai sus menționat susține că:
Inteligența emoțională este capacitatea omului de a recunoaște propriile sentimente și emoții, precum și stările afective ale altor persoane din jur, de a diferenția în mod corect diferitele sentimente și a le eticheta în mod corespunzător, și a le exprima într-un mod adaptat social (Goleman, 1998).
Teoria menționată anterior, este prima concepută de către Daniel Goleman în literatura de specialitate, după care a urmat un set de revizuiri, printre care se numără și modelul mixt de inteligență emoțională, despre care vom vorbi mai pe larg, în următoarele capitole.
În concluzie putem afirma, în raport cu abordările menționate, că inteligența emoțională cuprinde o serie de capacități personale, care vizează legătura pe care persoana o creează între conștientizarea propriilor trăiri și impulsuri, și conștientizarea trăirilor altor persoane din jur.
1.1.1. Modele explicative ale inteligenței emoționale
După cum am menționat în subcapitolul anterior, definițiile sugerate de diferiți autori prezintă anumite divergențe în definirea explicită a inteligenței emoționale. În prezent sunt trei modele principale ale inteligenței emoționale și anume:
Modelul inteligenței emoționale bazate pe abilități
Modelul mixt al inteligenței emoționale
Modelul inteligenței emoționale bazate pe trăsături
În continuare voi preciza și voi descrie diferitele modele ale inteligenței emoționale, în raport cu cele trei categorii numite anterior.
Modelul inteligenței emoționale bazate pe abilități
În primul capitol am evidențiat faptul că Mayer și Salovey au fost primii, care au folosit și au definit termenul de inteligență emoțională, alcătuind un model din trei componente și anume:
Abilitatea de a percepe cât mai corect emoțiile și de a le exprima
Abilitatea de a genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea
Abilitatea de a cunoaște și de a înțelege emoțiile, precum și de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emoțională și intelectuală (Mayer, 2000)
Ca urmare a cercetărilor constante pe care le-au efectuat cei doi autori, au constatat că modelul lor are nevoie de revizuire. Astfel în 1997 au alcătuit un nou model, care pune un accent major pe componentele cognitive ale inteligenței emoționale. Conform noului model, inteligența emoțională cuprinde următoarele patru componente cognitive:
Abilitatea de a percepe și de a exprima emoțiile cât mai corect
Abilitatea de a folosi emoțiile pentru a facilita gândirea
Abilitatea de a cunoaște și de a înțelege emoțiile
Abilitatea de a controla stările emoționale
Abilitatea de a percepe și de a exprima emoțiile cât mai corect – înseamnă recunoașterea și exprimarea proprilor stări emoționale, incluzând capacitatea de a detecta emoțiile persoanelor din jur. Aceasta implică perceperea și exprimarea nonverbală a emoțiilor, prin mimică, gesturi și alte canale de comunicare asociate.
Abilitatea de a folosi emoțiile pentru a facilita gândirea – include capacitatea emoțiilor de a asista procesul gândirii. Mulți dintre teoreticieni suțin existența semnelor fiziologice distinctive ale diferitelor emoții. Astfel inteligența emoțională presupune dezvoltarea unei baze de cunoștințe prin care putem recunoaște diferitele tipuri de emoții. De asemenea persoana se poate folosi de unele stări emoționale pentru a facilita rezolvarea problemelor, dar există unele emoții care pot inhiba acest proces.
Abilitatea de a cunoaște și de a înțelege emoțiile – reflectă capacitatea de a analiza emoțiile, și a înțelege rezultatele exprimării acestora. Pe lângă acestea putem menționa capacitatea omului de a recunoaște diferite emoții, de a înțelege relația complementară dintre ele și capacitatea de a analiza emoțiile complexe. Această ramură a modelului bazat pe abilități, reflectă de fapt procesele cognitive care contribuie la detectarea și procesare diferitelor stări emoționale.
Abilitatea de a controla stările emoționale – reflectă capacitatea omului de a gestiona emoțiile, proces care implică inevitabil și întreaga lui personalitate. Emoțiile sunt gestionate în raport cu scopurile individuale ale persoanei și depind de nivelul auto-cunoașterii și a dezvoltării personale și emoționale. Totodată este foarte importantă dezvoltarea cunoștințelor referitoare la propriile stări, reacții și manifestări emoționale – cunoașterea meta emoțională. (Palfai and Salovey, 1993).
Mayer și Salovey (1997) susțin că aceste patru ramuri ale modelului sunt necesare pentru a defini inteligența emoțională. Reglementarea eficientă a stărilor emoționale poate fi sporită în mod semnificativ, dacă persoana este capabilă să recunoască conținuturile simbolice ale emoțiilor, cauzele reale ale reacțiilor emoționale, și dacă are abilitățile formate pentru a eticheta diferitele emoții în mod corespunzător. Cu toate acestea, gradul de procesare cognitivă a emoțiilor, depinde de abilitatea omului de a recunoaște în mod corect stările afective. După spusele autorilor, persoana care se poate caracteriza cu un grad ridicat de inteligență emoțională, este capabil să-și folosească emoțiile pentru a sporii gândirea creativă și cu ajutorul stărilor afective se poate motiva pe sine.
Prin urmare putem afirma că modelul bazat pe abilități, consideră emoțiile ca fiind o sursă valoroasă informațională, care ajută individul în a se descurca cât mai eficient în situațiile sociale cotidiene. Totodată modelul explică și faptul, că persoanele variază în capacitatea lor de a procesa informațiile de natură emoțională (Mayer, 2004).
Modelul mixt al inteligenței emoționale
Cel mai cunoscut model mixt al inteligenței emoționale, este cel alcătuit de către Daniel Goleman, publicat în anul 1998. Inițial, în cartea apărută în 1995, susținea că inteligența emoțională este mult mai importantă în predicția succesului în viață decât IQ-ul. Însă această idee nu a fost susținută de date empirice, astfel în 2002, Goleman și-a revizuit teoria aspura inteligenței emoționale, formând un model cu patru dimensiuni. Prima dimensiune este numită conștiința de sine, care se poate definii ca o abilitate de a recunoaște propriile emoții și posibilul lor impact. A doua dimensiune este numită autocontrol, acesta implică controlul aspura propriilor emoții și impulsuri, și adaptarea acestora la diferite situații sociale. Al treilea constuct este conștiința socială, care include capacitatea persoanei de a sesiza, de a înțelege și de a reacționa la emoțiile altora în situații sociale. În cele din urmă, al patrulea construct este managementul relațiilor interpersonale, care atrage după sine capacitatea persoanei de a inspira și influența persoanele din jur, precum și rezolvarea eficientă a situațiilor conflictuale (Goleman, 1998). De asemnea Goleman include un set de competențe emoționale în cadrul fiecărei dimensiuni al inteligenței emoționale. Competențele emoționale nu sunt capacități înnăscute, ci mai degrabă învățate și dobândite. Dar totodată el postulează că oamenii se nasc cu un grad de inteligență emoțională generală, care determină potențialul de a însușii compentențele emoționale. Figura de mai jos (vezi Figura 2) ilustrează modelul conceptual al inteligenței emoționale lui Goleman, incluzând și compentețele emoționale. Dimensiunile și competențele se împart în patru categorii: recunoașterea emoțiilor proprii, recunoașterea emoțiilor altora, reglementarea propriilor emoții și reglementarea emoțiilor altora.
Cel de al doilea model mixt a inteligenței emoționale este legat de numele lui Reuven Bar-On, menționat și în primul subcapitol. Modelul de inteligență emoțională a lui Bar-On se referă la potențialul uman de a reușii în viață și de a avea succes, de asemenea este mai mult orientat pe proces și nu pe rezultat. Modelul se concentrează pe o serie de abilități emoționale și sociale precum: abilitatea de a fi conștient de sine și de stările personale, abilitatea de a recunoaște și de a exprima emoțiile, abilitatea de a-i înțelege pe ceilalți, abilitatea de a face față emoțiilor puternice, precum și abilitatea de a face față schimbărilor, și de a rezolva problemele sociale și personale. Bar-On prezintă cinci componente de bază ale inteligenței emoționale: componente intrapesonale, componente interpersonale, adaptabilitate la situații sociale, managementul stresului și menținerea dispoziției pozitive. Bar-On, la fel ca Goleman, susține că inteligența emoțională se dezvoltă în timp, și dezvoltarea acesteia se poate accelera prin trening și terapie.
Figura 2: Competențele emoționale ale inteligenței emoționale (Goleman, 2001)
Modelul inteligenței emoționale bazate pe trăsături
Petrides și Furnham (2000), au propus o distincție între modelul inteligenței emoționale bazat pe abilități și cel al inteligenței emoționale bazat pe trăsături. Modelul inteligenței emoționale bazat pe trăsături se referă la „un set de dispoziții comportamentale și percepții ale sinelui legate de abilitatea proprie de a identifica, procesa și utiliza informații de natură emoțională”. (Petrides, 2001). Această definiție a inteligenței emoționale cuprinde atât dispoziții comportamentale, cât și abilități de conștientizare a propriilor stări afective.
În concluzie putem afirma că și în prezent există aceste divergențe legate de natura inteligenței emoționale, și competențele care se află la baza acesteia. Putem însă extrage un gând comun, și anume: inteligența emoțională, are atât componente sociale cât și personale, și ajută individul să se raporteze cât mai eficient la persoanele din jur, precum și la propria persoană, în diferite situații sociale de zi cu zi.
1.1.2. Inteligența emoțională din perspectiva neurologică
Dincolo de dimensiunile sociale și cele personale ale inteligenței emoționale, pentru a căpăta o imagine holistică asupra întregului mecanism, este nevoie să abordăm și latura fiziologică a emoțiilor. În continuare vom încerca să explicăm cum funcționează ”creierul emoțional” și cum se îmbină cu "creierul rațional".
Creierul uman, în perioada preistorică nu a fost atât de dezvoltat ca în zilele noastre. La început a existat doar amigdala și hipocampul, iar pe parcursul anilor, creierul s-a adaptat schimbărilor provenite în mediu, dezvoltând cortexul și neocortexul. Pe când amigdala și hipocampul sunt responsabile pentru emoții și stările afective, cortexul și neocortexul sunt responsabili pentru învățare și memorie, adică alcătuiesc "creierul rațional". Rolul amigdalei în recunoașterea emoțiilor a fost dovedit prin mai multe experimente, rezultatul fiind acela că fără amigdală, omul nu este capabil să recunoască semnificația emoțională a evenimentelor, suferind de orbirea afectivă. Un cercetător renumit în neuroștiințe, Joseph LeDoux a constatat că nucleul amigdalian este centrul acțiunilor omenești, iar intelgineța emoțională depinde de funcționarea și mai ales de interacțiunea acestuia cu neocortexul. LeDoux îmbină deci emoțiile și rațiunea, și explică rodul interacțiunii acestora. Nucleul amigdalian este cel care îndeamnă persoana să treacă la fapte, să reacționeze, pe când neocortexul analizează factorii exteriori și alcătuiește un plan mult mai amănunțit. De exemplu în situațiile de criză, când partea rațională a creierului este depășită, nucleul amigdalian este cel care reacționează imediat și trimite semnale de urgență pe căile neuronale la celelalte nivele ale creierului, declanșând reacții specifice. Acest lucru generează secreții hormonale, mobilizând centrele mișcării și activând sistemele cardio-vasculare, mușchii și organele interne. Așa se explică reacția omului în situațiile de criză. De multe ori am auzit povești legate de reacții neașteptate în momentele de mare tensiune, de exemplu: un om care a fost atacat de un câine, povestea, că după ce a zărit câinele mare și fioros venind spre el, a luat-o la fugă, și a fugit cât a putut, dar nici el nu știe cum a reușit să alerge atât de repede pe o distanță destul de lungă. Asta pentru că în reacția lui neocortexul nu a fost implicat, drept urmare el a recționat conform semnelor transmise de către nucleul amigdalian, fără ca partea rațională a creierului să fie implicat. Sistemul de apărare în situațiile de "luptă, sau fugi" sunt foarte bine puse la punct, astfel încât omul să fie capabil să lupte pentru supraviețuire, să reacționeze instinctiv.
LeDoux, pune în evidență și faptul că există căi neuronale care înconjoară neocortexul. Aceste sentimente sunt cele mai primitive, fiind astfel cele mai puternice, datorită faptului că au acces direct la amigdală. Prin acest fapt putem explica puterea emoției de a copleși raționalul (LeDoux, 2003).
Studiile recente au arătat că inteligența emoțională implică activitatea unor neuroni speciali numiți, neuroni oglindă (mirror neurons). Există două tipuri de neuroni oglindă și anume: neuroni de acțiune și neuroni de empatie. Neuroni de acțiune au un rol important în dezvoltarea persoanei, pentru că datorită lor omul este capabil să-i imite pe cei din jurul lui, (pe părinți sau pe educatori) formându-și astfel diferite abilități necesare în viața de zi cu zi. Neuronii empatici contribuie la înțelegerea sentimentelor și trăirilor afective trăite de către oamenii din jur. Psihoterapeutul Richard Hill, susține că – creierul uman este cablat să fie empatic. Acești neuroni deci funcționează în permanență. Empatia este o trăsătură specific umană, prin care putem înțelege sentimentele altor persoane, astfel ne putem raporta în mod adecvat la aceștia (Katrin Den Elzen, 2013).
Așadar, este foarte important interacțiunea dintre neocortex și nucleul amigdalian, acesta determinând gradul de inteligență emoțională. Daniel Goleman în cartea lui numită Inteligență emoțională spune în felul următor: " Într-un fel avem două creiere, două minți – și două feluri de inteligență: cea rațională și cea emoțională. Felul cum reușim în viață este determinat de ambele – nu contează doar IQ-ul ci și inteligenșa emoțională. Într-adevăr, intelectul nu poate funcționa la capacitate maximă fără inteligența emoțională. De obicei, complementaritatea dintre sistemul limbic și neocortex, dintre nucleul amigdalian și lobii prefrontali dă seamă de faptul că fiecare este partener egal în viața mintală. Atunci când acești parteneri interacționează bine, inteligența emoțională iese la suprafață – și totodată și capacitatea intelectuală." (Goleman, 2001, p46)
1.1.3. Dezvoltarea inteligenței emoționale
În capitolele anterioare se remarcă faptul că reprezentații modelului mixt de inteligență emoțională, Bar-On și Goleman, susțin că omul se naște cu un grad de inteligență emoțională generelă iar pe parcursul vieții acesta se poate dezvolta, prin formarea unor abilități și deprinderi sociale și emoționale. Mulți teoreticieni afirmă că inteligența în sine se poate dezvolta până la un punct, după care se cristalizează și se stabilizează. Pe lângă aceasta, inteligența emoțională se poate dezvolta prin efort personal, pe tot parcursul vieții. Aceasta se dezvoltă odată cu îmbunătățirea capacităților omului de a se cunoaște pe sine, de a se adapta la situațiile sociale și de a realiza relații interpersonale constructive (Mavroveli, Petrides, Rieffe and Bakker, 2007).
În ultimii 20 de ani, inteligența emoțională a beneficiat de o atenție deosebită din partea cercetătorilor științifici în domeniul psihologiei. S-a pus accentul în mod deosebit pe verificarea impactului acestui construct asupra calității vieții omului. S-a constata în studiul efectuat de către MacCann, Fogarty, Zeidner, și Roberts, (2011) că inteligența emoțională joacă un rol important în realizarea performanțelor academnice. Acest lucru se poate explica prin faptul că acei copii, care au un grad mai mare de inteligență emoțională, sunt mult mai receptivi, își pot controla emoțiile, au relații bune cu colegii și au un grad înalt de toleranță la frustrare. Toți acești factori, pe lângă altele desigur, contribuie la reușita școlară în mod semnificativ. Alte studii (Boland și Ross, 2010; Kerr, Garvin, Heaton,și Boyle, 2006;) au arătat și demonstrat, că gradul mare de adaptabilitate la situațiile sociale, empatia și gestionarea corectă a emoțiilor, se corelează cu succesul dobândit la locul de muncă. Din aceste studii rezultă faptul că sunt necesare și importante acele programe care să dezvolte inteligența emoțională, pentru că pe lângă alți factori, are un rol foarte important în conturarea vieții sociale și a celei profesionale (O’Boyle, Humphrey, Pollack, Hawver, și Story, 2011).
O meta- analiză a 213 de programe implementate în SUA, pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la copii cu vârstele cuprinse între 5 și 18 ani, au demonstrat faptul că aceste intervenții s-au dovedit a fi folositoare, deoarece au amplificat formarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor, au contribuit în mod semnificativ la formarea unor atitudini și comportamente pozitive și empatice, și au avut un rol important în îmbunătățirea rezultatelor academice (Durlak, Weissberg, Dymnicki, Taylor, și Schellinger, 2011).
Nelis și coechipierii săi în 2009, au creat un program de dezvoltare a inteligenței emoționale pentru adolescenți, bazat pe modelul lui Mayer și Salovey. Activitățile au inclus prelegeri scurte, jocuri de rol, discuții în grupuri mici și multe jocuri. Întâlnirile au fost programate săptămânal, timp de trei luni de zile. La finalul cursului, s-a constatat o înbunătățire semnificativă în ceea ce privește înțelegerea, perceperea și gestionarea emoțiilor în situațiile sociale. Aceste schimbări pozitive au fost remarcabile și după șase luni de zile, ceea ce înseamnă, că intervenția și-a atins scopul, și efectele s-au menținut pe parcursul timpului.
Pool și Qualter, au inițiat un program de dezvoltarea inteligenței emoționale, prin technici bazate pe învățarea prin experiență. Programul a fost destinat studenților proveniți din Universitatea North West of England. Roadele acestui program de dezvoltare au fost vizibile, întrucât studenții și-au dezvoltat abilitățile sociale, au învățat să-și exprime emoțiile în diferite moduri, să se autocontroleze, să-i înteleagă pe cei din jur, și să fie mai empatici în relațiile interpersonale (Pool și Qualter, 2012).
Elena Liliana Danciu, în anul 2010 a publicat un articol despre dezvoltarea emoțională a copiilor, în care prezintă un program bine structurat, care se axează pe formarea abilităților precum: exprimarea propriilor stări și emoții, rezolvarea situațiilor conflictuale prin comunicare asertivă, învățarea comunicării eficiente și capacitatea de a menține relații interumane pozitive. Programul întreg a durat 18 luni, iar la finalul său au fost remarcate îmbunătățiri semnificative la nivelul inteligenței emoționale ale participanților.
Realitatea arată că persoanele care au un control mai bun asupra propriilor stări afective și pot reacționa în mod adecvat la emoțiile altor persone, au un avantaj în orice domeniu al vieții, și au o șansă mai mare de a fi eficace și de a fi mulțumiți de propria viață. Inteligența emoțională este foarte importantă în viața cotidiană, după cum am văzut are foarte multe valențe pozitive, astfel este necesar să se implementeze cât mai multe programe care să contribuie la dezvoltarea emoțională a copiilor încă din perioada preșcolară. Desigur, nu putem neglija nici partea rațională, trebuie luat în considerare și IQ-ul, însă după cum am menționat anterior, EQ și IQ se află în relație de interdependență, nici unul nu poate funcționa la capacitate maximă fără celălalt (Danciu, 2010).
Mihaela Roco susține că un adult ajuns la maturitate emoțională, posedând un coeficient de inteligentǎ emoționalǎ peste medie, este capabil sǎ își identifice sentimentele personale și sǎ diferențieze între acestea, și este capabil să-și exteriorizeze sentimentele într-o manierǎ adecvatǎ. De asemenea o astfel de persoanǎ este capabilǎ de empatie, de sesizarea limajului indirect al trupului și alte aspecte nonverble în vederea înțelegerii adecvate a comunicǎrii, dar în același timp știe sǎ asculte și sǎ realizaze o comunicare constructivǎ (Roco, 2004).
1.2. Adolescența
1.2.1. Principalele caracteristici ale perioadei de adolescență
Adolescența este o perioadă semnificativă și importantă în viața oricărei ființe umane. Ea se poate definii ca o perioada de tranziție între copilărie și maturitate. Cuvântul adolescență provine din limba latină "adolescere" și înseamnă a crește, a se maturiza, fapt pentru care adolescența poate fi privită ca un proces de dezvoltare atât fizică cât și psihică, debutând în general la vârsta de 10/11 ani, terminându-se la 18/19 ani. Carl Rogers susține că adolescența este o periodă a formării atitudinilor și convingerilor despre viață. Teoria de dezvoltare psihosocială concepută de către Erickson, susține că între 11-19 ani copiii, devin din ce în ce mai independenți, și încep să fie preocupați de viitor, de carieră, de relații intime, de familie etc. Aceasta este o etapă importantă în dezvoltare, în care adolescentul trebuie să-și însușească rolurile pe care le va avea odată ce ajunge la maturitate. Totodată în această perioadă adolescentul va re-examina identitatea sa, încercând să afle mai multe despre propria persoană, și se va strădui să se regăsească pe sine în primejdia tuturor conflictelor și a transformărilor. Eșecul experimentat de către adolescent în a-și forma un sens al identității poate determina o criză de identitate socială cu care acesta trebuie să se confrunte. Dacă reușește să depășească această criză, după sugestia lui Erickson, adolescentul va căpăta un sentiment de reintegrare a identității lui în societate și va avea un sex rol asumat (McLeod, 2013).
În perioada adolescenței putem distinge două subcategorii consecutive și anume, putem vorbi de o perioadă timpurie cuprinsă între vârstele 10 respectiv 15 ani, numită preadolescență, și a doua perioadă, cuprinsă între vârstele 15 și 19 ani, numită adolescența propriuzisă. În prezenta lucrare vom discuta mai pe larg despre caracteristicile perioadei preadolescentine, dat fiind faptul că, grupul țintă al acestui program de dezvoltare sunt adolescenți cu vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani.
Cercetările științifice realizate în acest domeniu, indică, că tinerii adolescenți se dezvoltă atât pe plan fizic, cognitiv și moral, cât și pe plan socio-emoțional, psihologic și nu în ultimul rând, spiritual. Este important să menționăm că planurile de dezvoltare se suprapun și se află în relație de interdependență. În procesul dezvoltării armonioase a adolescenților sunt foarte importante și influențele provenite din mediul înconjurător cum ar fi: comunitatea, familia, prietenii, factorii culturali și spirituali (Scales, 2010; Kellough și Kellough, 2008). Pe parcursul următoarelor rânduri vom încerca să detaliăm principalele schimbări care au loc în viața tânărului adolescent.
Caracteristici fizice de dezvoltare – dezvoltarea fizică se referă la modificările corpului care includ creșterea în înălțime, înbunătățirea abilităților motorii (brute și fine), precum și maturizarea biologică. Se remarcă creșterea în greutate, în înălțime, și schimbări întervenite pe plan muscular și la nivelul oaselor. Se poate observa un grad de decalaj în dezvoltare la nivel de gen, pentru că schimbările corporale și hormonale intervin la fete în general cu doi ani mai repede decât la băieți (Brighton, 2007). Datorită faptului că oasele au o evoluție mult mai rapidă decât sistemul muscular, tinerii adolescenți pot avea probleme de coordonare, dureri și disconfort în anumite zone ale corpului. În această perioadă unii adolescenți pot fi mai vulnerabili pe plan fizic, deoarece, nutriția de zi cu zi nu este corespunzătoare nevoilor corporale, iar mulți dintre ei pot alege un stil de viață nesănătos, care implica consumul de alcool, tutun și în unele cazuri de droguri (Johnston, O'Malley, Bachman, & Schulenberg, 2011; Kellough și Kellough, 2008). Pe lângă acestea apar modificări și în sistemul hormonal, care induc apariția semnelor sexuale primare, schimbări la nivelul organelor genitale, și apariția semnelor sexuale secundare: la fete mărirea sânilor și la băieți apariția părului facial. Dezvoltarea fizică afectează în general dezvoltarea emoțională, psihologică și socială a tinerilor adolescenți. Profesorii, părinții și consilierii pot ajuta tinerii adolescenți prin susținere și sprijin, pentru ca ei să înțeleagă că aceste schimbări sunt normale și comune (Strahan, L'Esperance, & Van Hoose, 2009; Wiles et al., 2006).
Caracteristici de dezvoltare intelectuală – dezvoltarea intelectuală nu este la fel de vizibilă ca cea fizică, însă este la fel de intensă. În perioada adolescenței timpurii, tânărul adolescent experimentează o dezvoltare majoră intelectuală incluzând metacogniția și formarea abilităților de a susține opinii și gânduri individuale. Ei tind să fie curioși, dornici de a experimenta diferite lucruri și au o paletă largă de problematici și tematici care îi interesează. De asemenea ei favorizează tipul de învățare care implică multe activități și relaționare cu colegii. În această perioadă ei dezvoltă gândirea abstarctă, progresând de la operații logice concrete, la operații abstarcte, devenind capabili să formuleze și să testeze ipoteze. Pe lângă acestea este important de menționat că evoluția dezvoltării cognitive depinde în mare măsură de caracteristicile personale și intelectuale ale fiecărui individ (Manning, 2002). Majoritatea adolescenților au o capacitate sporită de alcătuire a planurilor de viitor, pot anticipa propriile nevoi și sunt capabili să formuleze obiective și scopuri personale (Kellough & Kellough, 2008).
Caracteristici de dezvoltare psihologică – Toate schimbările apărute la nivelul fiziologic, biologic, intelectual și spiritual au un inpact important asupra dezvoltării psihologice ale adolescenților. În aceasă perioadă principala lor preocupare este de a-și găsi rostul în societate și de a-și forma o imagine cât se poate de clară despre sine. Ei tind spre căutarea normelor, a regurilor, vor să fie acceptați de către adulți, să fie priviți ca persoane individuale, care pot lua decizii în legătură cu propria lor persoană, dar în același timp caută înțelegere și acceptare din partea colegilor. Pot apărea situații conflictuale, care îi implică în mod deosebit pe adulții din viața lor: părinții, membri familiei și profesorii. Procesul de auto-descoperire, a căutării identității de sine, poate intensifica sentimentul de vulnerabilitate, pentru că tinerii adolescenți devin foarte sensibili la diferențele și decalajele observate între sine și colegi (Scales, 2010). Ei tind să fie mult mai sensibili la criticile provenite din partea adulților, pot arăta semne de agitație și pot prezenta un comportament haotic și inconsistent. Uneori pot apărea stări de anxietate, depresie, precum și fluctuații între atitudini de superioritate și inferioritate. Stima de sine poate fi variabilă și depinde în mare măsură de conștiința de sine, de sentimentul de acceptare și de sprijinire provenite mai ales din partea grupului social. Evenimentele cu o încărcătură emoțională majoră, pot declanșa manifestarea unor comportamente extreme, pentru că majoritatea adolescenților nu au o stabilitate emoțională bine definită în perioada aceasta a tranzițiilor. Dacă nu primesc suport și sprijin adecvat din partea familiei sau adulților, aceste evenimente pot însemna un adevărat factor de risc, prin luarea unor decizii care vor avea pe viitor consecințe negative. Aceste decizii pot implica consumul de tutun, de alcool, sau chiar de droguri. Desigur acest lucru nu se întâmplă la fiecare adolescent, trebuie luați în considerare, cum am menționat anterior, și factorii ce țin de mediu, de familie și de prieteni (Kellough & Kellough, 2008).
O altă etapă foarte importantă și semnificativă în viața adolescenților este dezvoltarea emoțională și socială. În continuare vom încerca să detaliem mai pe larg această etapă, pentru că ea constituie un factor foarte important în alcătuirea programului de dezvoltare a inteligenței emoționale la adolescenți.
În concluzie putem afirma că perioada preadolescenței nu este deloc una ușoară și trecătoare, nu se întâmplă de la o zi la alta, ci este una plină de schimbări, transformări, crize și conflicte prin intremediul cărora se formează identitatea viitorului adult, membru al societății din care provine. De aceea este foarte important ca atât cadrele didactice cu care interacționează adolescenții, cât și părinții să fie alături de ei, să-i sprijine și să-i ghideze în procesul lor de dezvoltare. Nu trebuie uitat faptul că fiecare copil este unic, dar ritmul de dezvoltare poate să difere de la unul la altul.
1.2.2. Dezvoltarea socio-emoțională în adolescență
În perioada preadolescenței, dezvoltarea emoțională rămâne adesea în urma dezvoltării fizice și intelectuale. Însă cercetările arată că începând din copilăria timpurie și până la debutul anilor adolescenței, copiii acumulează un set relativ mare de cunoștințe legate de emoții. Iar în perioada adolescenței tind să-și dezvolte abilitățile de a recunoaște și a înțelege diferitele stări afective, precum și situațiile care ar putea determina manifestarea acestora (Burnett at all, 2011).
Stările și trăirile afective se pot manifesta în această perioadă, mai intens și pot trece de la o extremă la alta. Acest lucru se datorează faptului că, adolescenții trec prin multe schimbări atât la nivel fizic cât și la nivel social și emoțional, ei încearcând să facă față cât mai adaptativ noilor situații întâlnite. De asemenea împreună cu dezvoltarea cognitivă (ce are loc în acestă perioadă), se dezvoltă și capacitatea lor de a-și regla emoțiile și a le exprima în mod adaptat normelor sociale. Cu toate acestea gestionarea emoțiilor necesită, ca adolescentul să înțeleagă care dintre diferitele strări emoțiionale pot fi funcționale în unele situații, facilitând astfel interacțiunile cu semenii, învățarea și rezolvarea problemelor, și în ce situații exprimarea lor poate avea consecințe negative asupra propriei persoane, sau asupra relațiilor cu alte persoane. Formarea noilor abilități permite tinerilor totodată să facă distincția între reacțiile emoționale manifestate de o persoană, și personalitatea acesteia, de a înțelege efectele culturale ale expresivității emoționale, și capacitatea de a deduce cauzele și efectele emoțiilor. Pe scurt putem spune că inteligența emoționala a tinerilor începe să se dezvolte din în ce în ce mai mult, datorită influențelor provenite din grupurile sociale, precum și datorită dezvoltării cognitive și emoționale. După cum am menționat în capitolele anterioare, inteligența emoțională depinde de interacționarea părții raționale a creierului, cu cea emoțională, acestea două fiind interdependente. Prin urmare, în adolescență se poate observa o dezvoltare majoră atât din punct de vedere cognitiv cât și la nivel emoțional, deci inteligența emoțională are un potențial maxim de dezvoltare în această perioadă. (Larson și Brown, 2007).
Conform unor cercetări adolescenții în perioada aceasta au un potențial mare de a dobândii strategii metacognitive pentru reglarea emoțiilor negative, sau a celor pozitive. Astfel, ei își pot adapta stările emoționale pentru a-i infulența pe ceilalți, de a facilita demersurile relațiilor personale și sunt capabili să gestioneze emoții complexe prin găsirea unor strategii de coping mult mai flexibile și adaptate. Într-un program de dezvoltare destinat adolescenților, (având drept scop – dezvoltarea acestor abilități de gestionare a stărilor afective) – autorii proiectului au lucrat cu tinerii, folosind diferite modalități de abordare, incluzând art-terapia și technicile creativ expresive, punând accent și pe drama terapia. Ei au constatat o îmbunătățire semnificativă, în ceea ce privește expresivitatea emoțională și abilitățile metacognitive de gestionare a emoțiilor.
Tinerii adolescenți au o nevoie intensă de a aparține unui grup de prieteni și să fie aceptați de către colegi și semeni. Odată ce au intrat într-un grup de tineri, și se simt acceptați și spijiniți, ei devin loiali grupului, care adesea crează situații conflictuale între adolescenți și părinții lor. Conștiința și conceptul de sine ale adolescenților sunt supuse unei dezvoltări profunde în această perioadă, iar opiniile și părerile colegilor și a prietenilor sunt foarte importante în modelarea conceptului de sine și formarea comportamentului social (Sebastian, Burnett, & Blakemore, 2008; Brown, 2004). Odată intrați într-un grup social, tinerii adolescenți tind să exploreze și să experimenteze noi comportamente, pentru că sunt în căutarea definirii unei poziții sociale, precum și în căutarea propriei identități prin prisma relațiilor sociale. Mulți dintre ei pot întâmpina situații conflictuale interioare pentru că, pe de o parte vor să se conformeze normelor grupului, să accepte deciziile acestuia în mod firesc, dar în același timp doresc să fie independenți, aspiră spre autonomie. Apoi, în cadrul grupului ei pot lega noi relații interpersonale, fie ele de natură romantică, sau de prietenie. Pe lângă relațiile pozitive, pot experimenta și o serie de interacțiuni negative cu colegii lor. Toate aceste experiențe relaționale contribuie la conturarea personalității lor, și formarea abilităților de a recunoaște, a controla și a manifesta diferite stări emoționale în contexte sociale. Totodată în această perioadă se formează și identitatea de sex rol, motiv pentru care pot apărea probleme de identitate și orientare sexuală. De aceea ei încep si fie interesați și dornici să intre în relații de cuplu cu persona de care se simt atrași fizic și emoțional. Mulți dintre tinerii adolescenți, pot întâmpina dificultăți în formarea și menținerea diferitelor tipuri de relații sociale, ei pot fi respinși și marginalizați de către alte persoane, atunci când caută alinare în grupul social. Însă pe de altă parte pot survenii și experiențe pozitive, în ceea ce privește relațiile de cuplu. Adolescenții în această perioadă sunt vulnerabili și foarte sensibili la părerile provenite din mediul înconjurător, care se referă în mod deosebit la propria lor persoană. Stima de sine este situat la un nivel mai mic în adoleșcență, dar pe parcurs, poate să crească datorită faptului, că tânărul reușește să conștientizeze propriile resurse și abilități, astfel formându-și conceptul de sine (Olsson, 2008).
Dat fiind faptul că tinerii adolescenți sunt foarte loiali grupului de prieteni, ei caută acceptare și alinare în relațiile interpersonale, și tind să preia manifestarea anumitor conduite, pentru realizarea unei adaptări adecvate în grupul social. De asemenea ei doresc să-și facă propriile alegeri, însă în acest demers familia rămâne un factor critic. Ei pot manifesta comportamente de rebeliune, acest lucru făcând parte din procesul lor de dezvoltare, pentru că în spatele conduitei se ascunde nevoia lor de a-și încerca limitele, de a trece peste ele, de a explora și a observa diferitele reacții venite din partea adulților. Toate aceste încercări și experiențe contribuie la formarea identității de sine (Rhodes, 2004).
Conflictele în familie, presiunile venite din partea părinților, ori din partea cadrelor didactice, dificultățile de integrare într-un colectiv sau grupa de colegi, relațiile de dragoste și cele de altă natură, toate la un loc creează și exercită o mare presiune asupra adolescentului, și asupra dezvoltării lui emoționale, aceste lucruri fiind interpretate de el ca o adevărată provocare. Prin acest proces de formare, adolescentul poate întâmpina frecvent sentimente de incapacitate de a face față situațiilor întâlnite.
În dezvoltarea socio-emoțională a adolescenților au o importanță foarte mare și trebuie luați în considerare factorii de mediu din care provin tinerii. Factorii din mediul social și familial sunt la rândul lor forte importanți. Evenimente stresante pot apărea în viața oricărui adolescent: despărțiri de parteneri, divorțul părinților, moartea unei persoane dragi, eșecul școlar, fizic și sexual, abuzul sexual, sunt evenimente cu o încărcătură emoțională majoră și pot influența în mod semnificativ dezvoltarea emoțională a tinerilor adolescenți (Larson & Brown, 2007).
1.3. Arta în psihoterapie
1.3.1. Arta în psihoterapie, definirea și istoria scurtă a art-terapiilor
Art-terapia se concentrează asupra ideii potrivit căreia, procesul creativ în sine, activitățile desfășurate prin artă au puteri tămăduitoare și constituie o modalitate de a comunica norverbal gândurile, sentimentele și emoțiile personale (American Art Therapy Associacion, 2004). Acest lucru face să fie un instrument de neînlocuit pentru cercetarea și armonizarea acelor laturi ale lumii inerioare a omului pentru exprimarea cărora cuvintele nu sunt potrivite. Art terapia, ca orice alt tip de terapie, se centrează pe ideea dezvoltării personale, folosind diferite metode creativ expresive care să faciliteze exprimarea liberă a emoțiilor, gândurilor și sentimentelor, contribuind la o mai bună înțelegere de sine, la creșterea și maturizarea emoțională a persoanei. Este o modalitate de a ajuta persoane de toate vârstele, pentru a da sens unor întâmplări de viață, de a avea insight-uri, de a facilita descărcarea emoțională, rezolvarea problemelor și conturarea unei vieți emoționale echilibrate. Art-terapia include de asemenea ideea că, toate persoanele au capacitatea înnăscută de a se exprima în mod creativ, cel mai important fiind procesul de creare, și nu produsul creației în sine. Acest tip de terapie este utilizat de foarte mulți specialiști în domeniul psihologiei și psihoterapiei clinice. Art terapia include technici și activități bazate pe diferite metode expresive cum ar fi: desen, colaj, modelaj, pictură, muzică, sunet, ritm, dans și drama. Grație acestor tehnici fiecare persoană poate să își activeze potențialul creativ cu scopul de a explora și de a-și înțelege mai bine emoțiile și sentimentele (Malchiodi, 2003).
Cu toate că arta ca și metodă terapeutică este o modalitate de abordare destul de nouă în cercurile terapeutice, totuși ea a fost folosită încă din perioadele preistorice ca o modalitate de comunicare a gândurilor și a ideilor. Mergând mai departe în istorie, începând din anii 1920, arta a devenit un mijloc de auto-exprimare. În 1940, utilitatea artei ca metodă terapeutică a fost recunoscută, astfel devenind o disciplină individuală, acceptată în America și Europa. În Anglia prima persoană care a folosit arta ca o manieră terapeutică, a fost Adrian Hill, scriind și o carte întitulată: Arta versus boala (Arts versus Ilness). Conceptul lui despre art-terapie s-a bazat pe observațiile făcute în sanatorilul de tubercoloză, unde a constatat că arta și exprimarea prin desen pot accelera procesul de vindecare. În Statele Unite ale Americii, terapia prin artă a fost recunoscută și dezvoltată de către Margaret Naumburg și Edith Kramer între anii 1940-1970. Spre deosebire de Hill, Margaret Naumberg a privit art-terapia ca o metodă psihodinamică de evaluare și eliberare a inconștientului. Ea s-a inspirat din teoriile marilor psihanaliști ai timpului: Freud și Jung. Edith Kremer, a absolvit facultatea de artă, fiind pasionată de desen, pictură și sculptură. Ea a considerat că art-terapia ajută la identificarea mecanismelor de apărare care conduc la sublimarea trăirilor negative. În anul 1961 a apărut primul volum din Buletinul de Art Terapie (The Bulletin of Art Therapy). În acest comunicat a apărut un articol scris și editat de către Elinor Ulman, în care au fost comparate diferitele abordări privind terapia prin artă. Din anul 1980, publicațiile și cercetările efectuate în acest domeniu au devenit mult mai frecvente (Kaplan, 2000; Malchiodi, 1999)
Totodată în mai multe spitale și în centrele de tratament, specialiștii au introdus programe care vizau exprimarea prin artă, după observarea modului în care acestă formă de terapie ar putea facilita dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiiilor și a adolescenților (Rosal, 1992). Astfel a fost recunoscut și validat efectul pozitiv al art terapiei în procesul de vindecare a copiilor, precum și în procesul lor de dezvoltare emoțională (Vick, 2012)
În zilele noastre art terapia a devenit o metodă terapeutică foarte populară, care este folosită de mulți specialiști. În România există numeroase centre și cabinete private unde clienții fie ei copii, adolescenți sau adulți, pot beneficia de aceste metode terapeutice. S-au efectuat multe cercetări focusate spre constatarea beneficiilor art terapiei asupra multor probleme psihologice.
În continuare vom aborda art terapia din viziunea neuropsihologică, după care ne vom centra pe efectele pozitive ale art terapiei, precum și beneficiile terapiei în grup.
1.3.2. Art-terapia din perspectivă neuropsihologică
Corpul uman procesează stimulările externe și interne ca un organism complex, cu o multitudine de sisteme de reglaj fine și interactive. Terapia prin artă se focusează preponderent pe informații vizuale și somato-senzoriale. Astfel se explică modul în care imaginile și exprimarea lor reflectă experiențele emoționale și modul în care experiențele emoționale afectează gândurile și comportamentele persoanei. Formarea imaginilor interne activează căile neuronale senzoriale, și persoana este capabilă odată ce și-a exprimat trăirile cu ajutorul artei, de reformulare, de schimbare de perspectivă și prin urmare de resemnificarea evenimentului (Lusebrink, 2004).
Studiile ștințifice realizate, arată modul în care art terapia este eficientă și acționează asupra creierului. Aceste studii au inclus descoperiri despre modul în care mintea și corpul reacționează în timpul exprimării prin desen, pictură, dans și alte forme de exprimare.
Studiile realizate în vederea înțelegerii mecanismului de funcționare a celor doua emisfere a creierului, au avut un impact important în aflarea efectelor artei și a imaginilor asupra funcționării psihologice a omului. S-a constatat că în emisfera dreaptă a creierului se află centrele neuronale care sunt responsabile pentru intuiție, creativitate, expresivitate emoțională, iar în partea stângă se află centrele de limbaj, de gândire logică și rațiune. În trecut s-a suținut ipoteza potrivit căreia, cele două emisfere nu colaborează, astfel arta, emoțiile și creativitatea depind doar de funcționarea emisferei drepte. Acest lucru însă s-a dovedit a fi fals, pentru că odată ce tehnologia a avansat, și au apărut noi metode de investigare a funcționării creierului, s-a constatat că în procesul de creație, în art terapie este implicat și partea stângă a creierului (Ramachandran 1999, Frith at al, 2005).
Lusebrink (2004), a realizat un studiu privind principalele structuri ale creierului care sunt implicate în procesul de exprimare prin art terapie. Ea a constatat, că sunt patru domenii principale ce ies în evidență, când se analizează terapia prin artă și funcțiile de bază ale creierului:
1. Funcțiile creierului sunt specializate pentru efectuarea sarcinilor distincte, la diferite nivele de complexitate. Cei mai mulți stimuli percepuți sunt procesați în paralel de diferite zone ale creierului, în mod inconștient, doar o parte a prelucrării informațiilor putem spune că este ghidată de cogniție, prin atenția selectivă.
2. Structurile neuronale furnizează căi alternative pentru accesarea și procesarea informațiilor vizuale, kinestezice, și auditive. Terapia prin artă accesează aceste căi neuronale nefolosite, astfel persoana poate să-și schimbe punctul de vedere asupra evenimentelor și a informațiilor percepute.
3. Terapia prin artă oferă posibilitatea de a evidenția diferitele aspecte ale infomațiilor vizuale procesate
4. Terapia prin artă oferă posibilitatea ca persoana să se confrunte cu blocajele întâmpinate la procesarea informațiilor și a emoțiilor.
1.3.3. Efectele art-terapiei de grup în rândul copiilor și a adolescenților
Psihoterapiile experiențiale de grup constituie o formă de terapie prin care membrii grupului sunt expuși permanent la creație, autodefinire și autoanaliză. Grupul facilitează redescoperirea prin întâlnirea cu celălalt. Întâlnirile cu diferite persoane pot scoate la iveală sau pot crea, dimensiuni nebănuite, ascunse, pe care aceștia le pot accepta și integra ca parte a Eului lor. Orice interacțiune între membrii grupului și terapeut, poate fi o intercațiune esențială care poate crea aceste aspecte nebănuite, ascunse în lăuntrul subconștientului (Mitrofan, 1999).
Grupul de dezvoltare personală, implică mai mulți participanți care doresc să se redescopere, să se autodepășească să se împlinească, prin formarea unor relații cu sine și cu persoanele din jur. Putem afirma, că în zilele noastre dezvoltarea personală a devenit o condiție necesară oricărui individ pentru a-și păstra integritatea personală și pentru a-și menține sănătatea mintală. Doamna Iolanda Mitrofan, o numește și terapie pentru cei normali, tocmai pentru că are ca scop dezvoltarea unor abilități care sunt menite să prezerve un echilibru emoțional adecvat, necesar bunăstării vieții (Mitrofan, 2008).
Procesului de dezvoltare personală i se alătură și tehnicile creativ expresive, care prin modalitatea lor de acțiune pot ajuta individul în procesul său de dezvoltare și autocunoștere. În grup, interacțiunea dintre semeni eliberează o energie creativă prin care sunt atinse scopurile principale: transformarea, metamorfoza și schimarea (Mitrofan, 2000).
Art-terapia a fost recunoscută pentru eficiența sa încă din anii 1942. Chiar și în anii precedenți a fost utilizat această formă de terapie în mod deosebit pentru întărirea moralei persoanelor și pentru destinderea acestora. Cu toate că terapia prin artă a fost folosită în mai multe domenii clinice, eficacitatea ei dovedită în mod empiric nu a fost abordat până de curând (Reynolds, Nabors & Quinlan, 2000). Motivul pentru care nu s-au făcut cercetări în acest domeniu până în anul 2000, a fost faptul că specialiștii s-au confruntat cu dificultăți în a măsura efectiv schimbările produse în comportamentul uman, datorate acestei forme de terapie. Dar studiile în acest domeniu au început să apară după ce Reynolds (2000) și coechipierii săi, au publicat un articol în care s-a accentuat varietatea de metode empirice, care se pot folosi pentru efectuarea cercetărilor în domeniul terapiei prin artă (Eaton at all, 2007).
Broome și coechipierii săi în 2001, au realizat un studiu în care s-a măsurat eficacitatea terapiei prin artă asupra dezvoltării emoționale a copiilor și adolescenților, care se confruntau cu o boală numită siclemie. Ei au observat o îmbunătățire considerabilă a mecanismelor de coping în ambele grupe de copii și de adolescenți după ce aceștia au participat la un program de dezvoltare prin tehnici creativ-expresive.(Broome, Maikler, Kelber, Bailey și Lea, 2001).
Un alt studiu s-a centrat pe măsurarea eficacității terapiei prin artă la un grup de copii diagnosticați cu sindromul stresului post-traumatic. Întâlnirile de grup au fost realizate o dată pe săptămână de timp de 6 luni. S-a constatat o reducție a scorurilor măsurate la scala PTSD după aplicarea programului de art-terapie. Diferențele între mai multe abordări terapeutice nu au fost semnificative din punct de vedere statistic, însă s-a constata că art-terapia i-a ajutat pe copii să se exprime mai liber, fără a fi condiționați să vorbească despre trăirile lor, i-a ajutat să-și însușească diferite metode de coping, astfel încât ei au devenit mult mai echilibrați pe plan emoțional. ( Chapman, Morabito, Ladakakos, 2001).
Studiile care au vizat reflectarea eficienței art terapiei s-au axat mai mult pe cercetările din domeniul clinic, și pe afecțiunile clinice. Astfel în literatura de specialitate întâlnim mai ales studii care reflectă eficacitatea art terapiei în ameliorarea unor simptome clinice. Dar după cum știm, în prezent se organizează multe grupuri de dezvoltare personală în cadrul cărora se utilizează acestă metodă terapeutică, iar scopul acestora este tocmai acela de a prevenii aceste tulburări clinice.
Kim a efectuat o cercetare pe un grup de tineri – urmărind efectul art-terapiilor de grup asupra trăirilor anxioase, imaginii de sine și exprimării afective. După mai multe ședințe consecutive a constatat că art-terapia a avut un efect benefic asupra imaginii de sine ale participanților, și asupra scăderii nivelului de anxietate. De asemenea participanții au devenit mult mai echilibrați pe plan emoțional (Kim, 2013).
Studiul realizat de către De Petrillo și Winner a relevat faptul, că terapia prin artă atrage după sine catharsisul emoțional, și conduce la îmbunătățirea dispozițiilor (De Petrilo, Winner, 2005).
Într-un alt studiu s-a demonstrat faptul că terapia prin artă are multe efecte benefice asupra personalității în sine a individului. Chirilă și partenerii ei, au pornit de la ipoteza că art-terapia facilitează exprimarea emoțională. Astfel în cercetarea lor au inclus 50 de copii și adoelscenți, care au beneficiat de terapie prin artă. Rezultatele au arătat că art terapia facilitează în mod pozitiv relaționarea și comunicarea interpersonală, comunicarea și exprimarea non-verbală și exprimarea emoțională. S-a constatat și o îmbunătățire a imaginii de sine a copiilor și a adolescenților (Chirilă, Câmpean, Mureșeanu, 2012).
După cum reiese din exemplele prezentate anterior, terapia prin artă are efecte pozitive în cazul diverselor tipuri de afecțiuni clinice. Exprimarea emoțională a constituit și constituie și în momentul prezent un aspect important în viața oricărui om. Potrivit mai multor cercetări, inteligența emoțională este o calitate esențială a persoanelor prin care, fiecare își exprimă trăirile și stările emoționale în mod adecvat în diverse situații sociale. De asemenea dezvoltarea emoțională a tinerilor constituie o preocupare majoră a specialiștilor, pentru că s-a dovedit că astfel se pot prevenii tulburările afective și emoționale. Totodată art-terapia șterge barierele lingvistice și propune o altă alternativă pentru exprimare, și după cum știm arta este o limbă universală de exprimare a sentimentelor. Astfel eficacitatea acesteia în dezvoltarea inteligenței emoționale constă în reprezentarea unei activități simbolice prin care adolescentul pune între el și terapeut un produs de nuanță artistică, care are o dublă semnificație – îmbinând un conținut manifest și un conținut latent. Prin art-terapie individul se poate exprima sub forma metaforelor și a simbolurilor, astfel rezultând o alternativă complexă de exprimare emoțională. Art-terapia îl ajută pe individ să se redescopere și să se înțeleagă pe sine.
Prin urmare programul prezent de dezvoltare a inteligenței emoționale destinat adolescenților se bazează pe folosirea tehnicilor creativ-expresive cu scopul de a facilita exprimarea emoțională și de a arăta metode noi de exprimare a diferitelor trăiri.
CAPITOLUL 2. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA STUDIULUI
2.1. Scopul studiului
Scopul acestui program de dezvoltare este investigarea influențelor pozitive ale art-terapiei asupra dezvoltării inteligenței emoționale și implicit a dezvoltării personale a adolescenților.
2.2. Obiectivele grupului de dezvoltare
Dezvoltarea abilității de exprimare a emoțiilor prin metode art-terapeutice
Ghidarea conștientizării și exprimării diferitelor trăiri, gânduri și sentimente personale
Dezvoltarea creativității și a expresivității
Dezvoltarea abilitaților de autocunoaștere și inter-cunoaștere a participanților
Prin urmare scopul personal este acela de a dezvolta inteligența emoțională la copiii aflați în perioada adolescenței primare, cu vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani, prin metode art-terapeutice, care includ mijloace creativ expresive cum ar fi: dansul, mișcarea, ritmul, sunetul, pictura, colajul, desenul, modelajul și dramatizarea. După cum reiese din literatura de specialitate, art-terapia are foarte multe valențe pozitive care contribuie la o mai bună și mai armonioasă dezvoltare a abilităților de autocunoștere, de inter-cunoaștere și a exprimării emoținale adecvate.
2.3. Ipoteza studiului
Formularea ipotezei demersului intreprins de mine a avut ca punct de plecare experiența acumulată în perioada cursurilor la master și a lucrului efectiv cu adolescenții prin intermediul diferitelor asociații, precum și studierea cu amănunt a literaturii de specialite.
Ținând cont că perioada preadolescentă este foarte importantă în dezvoltarea emoțională a individului am formulat următoarea ipoteză generală:
Participarea adolescenților la un program experiențial de dezvoltare personală centrat pe expresivitatea emoțională prin technici creativ-expressive, metode art-terapeutice, le va dezvolta în mod semnificativ inteligența emoțională,
În funcție de ipoteza generală s-a conturat următoarea ipoteză secundară:
Dacă adolescenții vor participa la acest program de dezvoltare personală prin art-terapie, atunci ei vor putea să-și exprime mai ușor emoțiile, opiniile în relație cu ceilalți.
2.4. Designul studiului
Studiul a inclus un program destinat adolescenților cu vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani. Ei sunt membrii activi ai unei asociații din Brașov, în cadrul căreia învață să cânte la chitară, unii fiind destul de experimentați deja (ei ajutând în predarea unor cursuri pentru începători). Mai întâi am adus la cunoștința copiilor și părinților acestora intenția mea de organizare a programului de dezvoltare personală, apoi printr-o prezentare i-am familiarizat în linii mari cu conținutul acestuia, subliniând faptul că acest program se axează în special pe expresivitatea emoțională și pe îmbunătățirea abilităților personale. S-au înscris 13 persoane, dintre care 9 fete și 4 băieți cu vârstele cuprinse între 13 și 15 ani. Am aflat de la conducătoarea asociației și de la părinții copiilor, că aceștia nu au participat niciodată la asemenea activități de dezvoltare, mulți nici nu știau că există astfel de programe, astfel m-am gândit că ar fi o experiență nouă și inedită pentru ei. În prezenta asociație sunt mai mulți tineri înscriși, deci pe viitor se mai pot organiza astfel de acțiuni ( grupe de dezvoltare ) dacă se cere acest lucru.
Implementarea programului de dezvoltare a inclus o etapă de evaluare unde a fost folosit un chestionar de măsurare a inteligenței emoționale. După pretestare au urmat ședințele propriu-zise, timp de mai multe săptămâni și apoi la final o etapă de reevaluare.
2.5. Tehnici de evaluare
Pentru a determina efectul și rezultatele programului prin art-terapie asupra dezvoltării inteligenței emoționale am folosit un chestionar numit Test pentru Inteligență Emoțională (Varianta pentru copii), implementată de către Mihaela Rocco.
Testul a fost elaborat de Daniel Goleman, autorul cărtii „Intelegenta emotionala”, apărută in 1995. Testul fost adaptat de Mihaela Rocco și constă in 10 întrebări ( itemi) ce prezintă diferite situații (scenarii) de viață in care se poate afla o persoană și vizează dimensiunile inteligenței emoționale.
Completarea testului are in vedere, pe de o parte, asigurarea pe cât posibil a transpunerii individului in situația respectivă, iar pe de altă parte, alegerea uneia dintre variantele de răspuns din cele patru posibile, care prezintă unele modalități concrete de a reacționa la situațiile indicate de întrebări.
Itemul 1.
Acest item prezintă o situație în care persoana se află într-o situație critică care îi amenință viața. Trei dintre răspunsuri reflectă modalitatea de a face față situației, de a fi conștient de propriile stări emoționale într-o situație de criză, precum și capacitatea de a răspunde echilibrat la situațiile de criză.
Itemul 2
Acest item prezintă o situație în care un copil este foarte supărat, iar un adult încearcă să-l ajute să treacă peste sentimentul negativ care l-a acaparat. Adulții în general vor să ajute copiii ca aceștia să-și dea seama de unde provine starea emoțională negativă, ce anume îi determină să fie supărați, și să-i determine în a adapta diferite alternative pentru rezolvarea situației.
Itemul 3
Acest item prezintă o situație în care o persoană trebuie să modifice o situație pentru a obține unele beneficii. Prin urmare itemul se referă la motivația intrinsecă, la abilitatea de a construii un plan pentru a trece peste obstacole și de a urmării un țel, un scop. Dimensiunea inteligenței emoționale vizată, este speranța.
Itemul 4
Situația descrisă de acest item prezintă o persoană care are eșecuri repetate, astfel încât răspunsul la situația dată reflectă gradul de optimism al persoanei care îl ajută să trecă peste situația dificilă, fără a se demoraliza sau a se blama, continuând să persevereze.
Itemul 5
Prin acest item se observă comportamentul persoanei față de diversitatea culturală și etnică. Este vizată adoptarea unui model democratic de stăpânire a furiei și schimbarea prejudecăților.
Itemul 6
Prin acest item este vizat capacitatea empatică a persoanei și gestionarea furiei într-un mod adecvat social.
Itemul 7
Prezintă o situație în care un personaj se confruntă cu stări de mânie și furie, este copleșit de agresivitate. Astfel, o altă persoană trebuie să ia măsuri pentru a gestiona situația. Acest item vizează gestionarea conflictelor și înțelegerea sentimentelor altor persoane.
Itemul 8
Se prezintă o situație în care este descris un grup de lucru care se confruntă cu o dificultate, astfel trebuie găsită o soluție ca demersul de lucru să se decurgă într-un climat armonios și echilibrat. Acest item vizează capacitatea de lucru în echipă și rezolvarea problemelor.
Itemul 9
Itemul prezintă o situație în care persoana se confruntă cu timiditate și trebuie să facă față unor situații noi de relaționare. Astfel accentul este pus pe capacitatea persoanei de a se angaja în situații sociale, de a comunica și de a menține relații interpersonale.
Itemul 10
Acest item vizează capacitatea de a avea inițiativă, de a se adapta la situațiile noi, și capacitatea de a-și depășii zona de confort. Acest item vizează flexibilitatea persoanei.
La fiecare item în parte au fost descrise câte patru variante de răspuns, dintre care adolescentul trebuia să aleagă unul care să se potrivească cel mai bine cu ceea ce ar fi făcut el, cum ar fi reacționat în situația descrisă.
Ca o altă metodă de evaluare a fost folosită observația sistematică, care a constat în urmărirea intenționată, sistemică a diferitelor manifestări comportamentale ale grupului, ca și a contextului situațional al comportamentului.
2.6. Tehnicile folosite în dezvoltarea inteligenței emoționale
Technicile folosite în cadrul programului de dezvoltare a inteligenței emoționale, se încadrează în modelul terapeutic prin itermediul artei. Astfel am folosit mijloace creativ-expresive pentru stimularea exprimării emoționale prin diferite moduri. Aceste mijloace au fost următoarele: ritm, sunet, muzică, dans, mișcare, desen, pictură, colaj, modelaj și dramă. Prin aceste mijloace am încercat să creez exerciții cât mai accesibile dar în același timp complexe, pentru a oferii un cadru securizant pentru exprimare, expunere și creștere. Am ales să lucrez cu diferite technici provenite din meloterapie, dansterapie, dramaterapie și terapie prin desen, pentru a cuprinde o paletă largă de metode de exprimare.
Pentru ca exercițiile să fie cât mai practice și mai bune, am inclus multe materiale: hârtii, creioane, tempera, acuarele, lipici, foarfeci, ziare, instrumente muzicale de diverse tipuri, precum și muzică tribală și meditativă.
2.7. Metodologia organizării ședințelor
Etapa de început a cuprins, evaluarea inițială a participanților cu aplicarea Testului pentru inteligență emoțională. Apoi a urmat implementarea programului în cadrul căruia au fost planificate doisprezece întâlniri. Fiecare întâlnire în parte a durat 90 de minute. Întâlnirile s-au desfășurat la Brașov, în sediul asociației, într-o sală potrivită, pentru 13 persoane. După realizarea ședințelor propuse a urmat o etapă de post testare în care s-a urmărit reevaluarea participanților cu instrumentele folosite în etapa de pretestare, pentru a observa efectele programului de dezvoltare a inteligenței emoționale.
Fiecare ședință în parte a avut tematică și obiectiv diferit și au fost abordate tehnici noi de exprimare emoțională prin artă.
Obiectivele (etapele grupului) urmărite:
Formarea coeziunii de grup
Stimularea auto dezvăluirii
Identificarea anumitor calități/resurse
Identificarea temelor conflictuale și elaborarea unei teme comune a grupului
Ghidarea restructurării
Activarea și conștientizarea resurselor
Cunoaștere și inter-cunoaștere
Încheierea, feedback-ul programei, conștientizarea beneficiilor
Mijloacele creativ-expresive abordate în decursul ședințelor:
Prima ședință: desen
A doua ședință: desen comun
A treia ședință: colajul
A patra ședință: desenul și dramatizarea
A cinca ședință: sunet, muzică și ritm
A șasea ședință: sunet, muzică, ritm și pictură
A șaptea ședință: dans și mișcare
A opta ședință: dans și mișcare
A noua ședință: sunet, muzică, ritm și modelaj
A zecea și a unsprăzecea ședință: mișcare, dans, ritm, sunet, muzică și pictură
A doisprezece-a ședință: reevaluare
CAPITOLUL 3. ETAPELE DEMERSULUI TERAPEUTIC
3.1. Etapa de pretestare
În cele ce urmează voi prezenta participanții și rezultatele lor la Testeul pentru inteligență emoțională descris mai sus. Informațiile despre ei au fost colectate în cadrul ședinței primare, atunci când s-au înscris.
Cei treispăzece înscriși au fost Ana (15 ani), Ioana (13 ani), Monica (15 ani), Natalia (13 ani), George (13 ani), Tania (13 ani), Nicu (14 ani), Anca (14 ani), Andreea (13 ani), Adela (15 ani), Bianca (14 ani), Beatrice (14 ani) și Marian (15 ani).
Ana (15 ani), este înscrisă în clasa a IX-a, la un liceu de profil real, științele naturii. Părinții ei sunt divorțați de doi ani, ea rămânând cu mama, iar tatăl ei a decedat de curând. Nu are frați, mama a înscris-o la acest program, pentru a avea contact cu mai multe persoane și pentru a se cunoaște mai bine pe ea însăși.
Ioana (13 ani), este în clasa a VII-a, provine dintr-o familie biparentală, mai are o surioară mică, de clasa a III-a. Motivul pentru care a fost înscrisă în acest grup este că Ioana își dorește să aparțină unei grupe de semeni, de prieteni, și pentru că mama consideră că este importantă dezvoltarea armonioasă a fetei.
Monica (15 ani), este în clasa a IX, la un liceu cu profil real, matematică-informatică, trăiește cu ambii părinți și are un frate mai mic. Motivul pentru care a ales să vină la aceste întâlniri, este acela de a se cunoaște mai bine, și pentru a cunoaște persoane noi.
Natalia (13 ani), clasa a VII-a, trăiește cu ambii părinți, este copil unic, motivul pentru care au decis împreună cu mama să vină la grupul de dezvoltare este pentru că Natalia se consideră foarte timidă, aspect ce o deranjează foarte mult, și dorește să treacă peste acest lucru și să aparțină unui grup social.
George (13 ani), clasa a VII-a, trăiește cu ambii părinți, are o soră geamănă, Tania, care participă și ea la grupul de dezvoltare. După informațiile oferite de către mamă, copiii au dorit să vină la aceste întâlniri pentru că, în ultima vreme nu prea au avut șansa de a socializa cu alte persoane, dat fiind faptul că mama a fost destul de bolnavă, tata fiind la muncă, nu a avut cine să-i ducă pe copii la diverse activități. Ea își dorește ca copiii ei să se dezvolte pe plan emoțial, mai ales că au trecut prin multe greutăți în ultima vreme.
Nicu (14 ani), clasa a VIII-a, locuiește cu ambii părinți, având o surioară mai mică. A venit la grupul de dezvoltare, pentru că dorește să cunoască și să-și petreacă timpul cu persoane noi, și după spusele mamei, el este mai timid și retras în relațiile cu ceilalți, astfel dorește ca abilitățile de socializare ale fiului ei să se îmbunătățească.
Anca (14 ani), clasa a VIII-a, are un frate mai mare, provine dintr-o familie biparentală. Motivul pentru care a dorit să participe la acest grup de dezvoltare este faptul că, îi place foarte mult muzica și pictura, și dorește să se cunoască mai bine pe ea.
Andreea (13 ani), clasa a VII-a, provine dintr-o familie monoparentală, trăind doar cu mama, tatăl ei a murit cu doi ani în urmă. Este copil unic, și motivul pentru care mama a înscris-o în grup este că ea dorește ca Andreea să aparțină unui grup de copii și să se dezvolte pe plan emoțional.
Adela (15 ani), clasa a IX, înscrisă la un liceu cu profil real, matematică-informatică, provine dintr-o familie biparentală și are un frate mai mare. S-a înscris în grupul de dezvoltare pentru că a considerat că este o ocazie bună să se cunoască mai bine și să învețe mai multe lucruri despre artă, pentru că este pasionată de muzică.
Bianca (14 ani), clasa a VIII-a, părinții divorțați de 9 ani, ea trăiește cu mama, are o soră vitregă din partea tatălui care s-a recăsătorit. Motivul pentru care ea a dorit să vină la grup a fost faptul că se consideră o persoană căreia îi place foarte mult să se manifeste prin artă, mai ales prin muzică și dans. Și dorește ca aceste abilități să o ajute să se exprime mai bine la nivel emoțional.
Beatrice (15 ani), clasa a noua, înscrisă la un liceu cu profil real, științele naturii. Provine dintr-o familie biparentală, având o soră mai mică. Ea a dorit să vină pentru a se cunoște mai bine pe ea, și pentru a se împrietenii cu mai multe persoane. Consideră că în noua clasă nu își găsește prieteni, și dorește ca în acest grup să învețe cum să se raporteze la colegii de clasă pentur a socializa mai bine cu aceștia.
Marian (15 ani), clasa a IX-a, înscris la un liceu cu profil real, provine dintr-o familie biparentală, având încă doi frați, o soră mai mare și un frate mai mic. El a dorit să participe la aceste întâlniri, pentru că îi place să fie înconjurat cu mulți oameni și dorește să-și aprofundeze aptitudinile legate de exprimarea prin artă.
Așadar după cum se observă, mulți dintre participanți s-au înscris în grupul de dezvoltare din dorința de a socializa, de a aparține unui grup în care pot să se dezvolte atât pe plan personal cât și pe plan social. Părinții au fost în totalitate de acord cu aceste întâlniri, afirmând că majoritatea copiilor nu au avut acces la astfel de activități din cauza limitelor financiare și pentru faptul că acest lucru nu este prea promovat la Brașov. Sunt unii părinți care până în momentul prezent nici nu au auzit de acest tip de grup de dezvltare, dar au fost deschiși și implicați considerând că este o ocazie foarte bună pentru ca copiii lor să se dezvolte pe plan emoțional și să își îmbunătățească aptitudinilie de socializare și de exprimare prin artă.
În cadrul primei întâlniri am aplicat Testul pentru inteligență emoțională, rezultatele obținute sunt ilustrate în tabelul de mai jos.
Tabel 1: Rezultatele respondenților la Testul pentru inteligență emoțională
După cum se observă, din tabelul de mai sus (Tabel 1) rezultatele majorității sunt sub mediu, constituind 69, 23% din numărul total al participanților, un singur rezultat este peste medie costituind 7,69 %, iar trei valori se numără printre scorurile medii testate, având un procentaj de 23,07%.
3.2. Realizarea ședințelor de grup
3.2.1. Prima ședință
Prima întâlnire cu adolescenții a fost planificată la începutul lunii ianuarie. După ce părinții și conducătorii asociației și-au dat acordul, mi-am propus să demarez programul la care s-au înscris un număr de 13 adolescenți, 10 fete și 3 băieți, aceștia au fost cu toții prezenți la prima întrevedere.
Obiectivul ședinței: cunoașterea adolescenților și prezentarea programului, motivarea acestora pentru o cât mai bună implicare în experiența de grup
La început am inițiat un joc prin care ne-am cunoscut mai bine și am reușit să înlătur inhibiția protagoniștilor. Apoi, am prezentat programul ședințelor din următoarele două săptămâni, am precizat scopul întâlnirilor, după această introducere a urmat un exercițiu, care a avut la bază identificarea așteptărilor și temerilor adolescenților față de programul la care s-au înscris.
Materialele folosite în timpul exercițiului: foaie, creioane colorate, elefant de pluș
Exercițiul nr 1: Să ne cunoaștem!
Scopul exercițiului: Realizarea unei prime cunoașteri și spargerea gheții, înlăturarea inhibiției datorate primului contact.
Durata exercițiului: 10-15 minute
Materiale necesare: scaune, elefant de pluș (Fantu)
Descrierea exercițiului
Exercițiul propriu-zis se constituie din mai multe etape: Etapa A, B și C.
Prima etapă constă în exercițiul numelui, aflarea tuturor numelor din grupă, a doua etapa constă în împărtășirea activității preferate cu grupul și a treia etapă constă în a-și dezvălui starea de spirit din momentul prezent.
Exercițiul are la bază facilitarea interacțiunii directe, precum și realizarea unui prim contact cu membrii grupului.
Participanții sunt rugați să se așeze pe scaune apoi exercițiul este explicat de mine.
Etapa A
T: Acum, vă rog să vă așezați pe scaune, pentru că va urma un exercițiu foarte interesant, prin care ne vom cunoaște mai bine unii pe alții. Primul exercițiu este unul simplu, dar cu atât mai valoros. Priviți, vi-l prezint pe elefantul acesta, pe el îl cheamă Fantu și cu ajutorul lui vom încerca astăzi să ne cunoștem. Eu voi începe exercițiul, mă voi prezenta și îl voi arunca pe Fantu la cineva. Cel care primește elefantul, va trebui să-și spună numele, vârsta și cum dorește să i se spună în grup, dacă are o poreclă sau nu. După prezentare este invitat să-l arunce pe Fantu la o altă persoană din grup și așa mai departe. Vă rog fiți foarte atenți unul la celălalt, și încercați să reținei cât mai multe nume din grup.
Am început exercițiul, adolescenții s-au prezentat pe rând spunându-și numele complet, vârsta și modul în care vor să ne raportăm la el/ea în cadrul întâlnirilor. Astfel am făcut cunoștință cu: Ana, Ioana, Monica, Natalia, George, Nicu, Anca, Andrea, Adela, Bianca, Beatrice, Marian și Tania. Protagoniștii s-au dovedit a fi implicați în delurarea bună a exercițiului, au fost atenți și i-au ascultat activ pe ceilalți membii ai grupului. După această primă fază a urmat cea de a doua etapă a jocului.
Etapa B
T: Bine, acum că ne-am cunoscut și am aflat numele tuturor participanților, sper, să ne fie mai ușor să ne raportăm unii la ceilalți. Acum va urma cea de a doua parte a exercițiului și se va derula asemănător primului joc. Elefănțelul ne va ajuta și de data aceasta, acum am să vă rog să-l aruncați pe Fantu unui coleg, cel care-l primește, trebuie să rostească numele persoanei care i-a aruncat elefantul, apoi, numele său și ce îi place să facă cel mai mult în timpul liber.
După explicațiile oferite în legătură cu desfășurarea exercițiului, am început activitatea în sine. Prin observare am constatat că participanții au reușit să țină minte numele coechipierilor, datorită faptului că unii se cunosc, fiind colegi la școală sau fiind membrii ai asociației de mai mult timp. Principalele activități efectuate în timpul liber au fost: sport, citit, înot, audiții muzicale, cântec cu acompaniament la un instrument muzical – chitara și pictură. Am remarcat faptul că toți dintre participanți știu să cânte la chitară, deci muzica, exprimarea prin muzică este ceva familiar pentru ei. După terminarea etapei B, mi-am continuat activitatea prin prezentarea următorului pas al exercițiului.
Etapa C
T. Acum am să vă invit să puneți întrebări colegilor din sală referitoare la starea lor, la ” cum se simt acum?”- numindu-i prin aruncarea lui Fantu. Cine primește elefănțelul va răspunde la întrebare, dacă dorește poate să exprime starea în care se află printr-un singur cuvânt, sau mai detaliat, spunând și motivul pentru care se simte într-un anume fel…..sunteți liberi să alegeți. După ce răspundeți, numiți un alt coleg prin aruncarea jucăriei, care să răspundă la întrebare. De exemplu: eu doresc să aflu cum te simți azi, acum, Andrea – și îl arunc pe Fantu.
Andrea: Eu astăzi mă simt bine, am avut o zi bună și mă bucur să fiu aici cu voi.
T: Mulțumim Andrea! Ne bucurăm că te simți bine alături de noi. Poți să-l arunci pe Fantu la altcineva.
Andrea: Marian, tu cum te simți acum?
Marian: Eu mă simt bine, sunt puțin obosit,….dar nu foarte.
Protagoniștii au înțeles exercițiul, fiecare dintre ei a relatat despre cum se simte în momentul prezent, majoritatea împărtășind, exprimând mai multe sentimente și gânduri. Prin acest exercițiu s-a realizat un prim contact cu adolescenții, ei s-au cunoscut între ei, la un nivel mai primitiv, dar necesar pentru derularea programului. Au aflat despre activitățile preferate ale colegilor, precum și despre dispoziția cu care a venit fiecare dintre ei la întâlnire. Faptul că au fost rugați să se adreseze colegilor în mod direct, a facilitat interacțiunea între ei, iar focusarea, concentrarea atenției a fost îndreptată către fiecare dintre ei, rând pe rând. Faptul că au fost întrebați în mod personal de către alți colegi, a facilitat răspunsurile complete și detaliate. Prin urmare pot afirma că scopurile exercițiului au fost atinse.
După acest exercițiu a urmat prezentarea programului pe scurt prin răspunderea la câteva întrebări simple:
Ce vom face noi pe parcursul întâlnirilor?
Despre ce vom vorbii?
Când ne vom întâlni?
Trebuie să aducem ceva în mod special?
Ce căștigăm dacă participăm la acește întâlniri?
Pe lângă aceste întrebări, au mai fost prezentate participanților aspecte ce țin de confidențialitate
După această mini prezentare, participanții au fost încurajați să pună întrebări. Au întrebat mai mulți dintre ei ce se va întâmpla dacă nu pot să ajungă la o întâlnire? Le-am relatat faptul că nu se va întâmpla nimic grav, doar că în lipsa lor grupul va face anumite progrese și pentru cei care lipsesc le va fi greu să recupereze. Dar este evident că uneori pot intervenii probleme sau motive bine întemeiate, datorită cărora nu pot să ajungă și ași aprecia dacă a-r anunța dinainte acest lucru.
În continuare a urmat etapa a treia a întâlnirii, prin prezentarea exercițiului cu numărul doi. Acest exercițiu este unul de introducere în terapia prin artă, deoarece utilizează desenul, ca și mijloc creativ expresiv, pentru exprimarea gândurilor și sentimenteleor. Pentru a facilita gândirea creativă am folosit și muzică meditativă.
Exercițiul nr 2: Să ne exprimăm prin desen!
Scopurile exercițiului: – Exprimarea așteptărilor și temerilor în legătură cu programul
Conștientizarea stării de aici și acum
Conștientizarea nevoii de dezvoltare
Durata exercițiului: 40-50 de minute
Materialele folosite: hârtie și creioane colorate.
Descrierea exercițiului:
Copiii sunt rugați să ia câte o foaie și creioane colorate. Foaia A4, trebuie împărțită în partu cadrane. Participanții sunt rugați să se gândească un pic, să se liniștească, să asculte muzica și când se simt pregătiți să înceapă să deseneze:
în primul cadran – starea lor actuală, adică cum se simt ei în prezent, unde se află în prezent; în cel de al doilea cadran – să deseneze unde vor să ajungă după ce parcurg acest program; în al treilea cadran – să deseneze care sunt așteptările pe care le au de la acest program; în al patrulea cadran – să deseneze fricile și temerile legate de program.
T: Acum că toată lumea are foaie și s-a așezat, o să vă invit să fiți atenți la instucțiuni. Mai întâi vă rog să împărțiți foaia în patru cadrane egale….apoi, în primul cadran vă invit să desenați cum vă simțiți în momentul prezent, unde simțiți că vă aflați acum, voi ca și personă, cum vă simțiți în momentul de față?. Dacă vă este mai ușor puteți să scrieți în partea de sus a cadranelor ceea ce va trebui să desenați.În al doilea cadran vă invit să desenați unde doriți să ajungeți după finalizarea programului, care este scopul vostru personal?. Adică ce doriți să îmbunătățiți la propria persoană. …În al treilea cadran vă rog să desenați așteptările voastre în legătură cu programul și în al patrulea cadran, fricile și temerile voastre. Înainte de toate, m-am gândit să vă fie mai ușor să desenați, o să pun puțină mizică de relaxare și înainte de a începe am să vă invit să încercați să vă relaxați un pic pe scaune, puneți jos tot ce aveți în mână, și concentrați-vă pe sunetul muzicii, puteți să închideți ochii pentru câteva clipe, dacă doriți, să fiți în linistea voastă, sunteți doar voi cu muzica….simțiți cum vă liniștește, simțiți că vă relaxează. Între timp gândiți-vă unde vă aflați voi în acest moment? Unde sunteți? Cine sunteț?Unde doriți să ajungeți? Ce așteptări și ce temeri aveți în acest moment?….. […] Ok, dacă vă simțiți pregătiți puteți să vă apucați să realizați desenul. O să aveți cam 15-20 de minute.
Am observat copiii, am simțit o anumită agitație, se uitau pe telefoane, se mișcau pe scaune, și de aceea am considerat că este necesar introducerea muzicii meditative.
La sunetul muzicii mulți dintre ei s-au liniștit, au adaptat o poziție confortabilă pe scaune, iar apoi au început să deseneze. După ce au terminat de lucrat, a urmat împărtășirea celor desenate. Pentru că era vorba de așteptări și temeri în legătură cu programul ce urma să se delureze, am decis să vorbească fiecare în parte, fără a intra prea mult în detalii. Acest exercițiu a fost folositor atât pentru mine cât și pentru participanți, pentru că astfel am putut afla care sunt așteptările și eventualele temeri ale acestora față de cerințele impuse de program, totodată feedback-ul primit îmi facilitează adaptarea programului în funcție de nevoile lor reale. În același timp acest exercițiu de împărtășire contribuie la formarea coeziunii de grup și facilitează inter-cunoașterea. În modul acesta ei experimentează ascultarea activă a colegului și cunoașterea ideilor și gândurilor acestuia.
După această primă întâlnire am remarcat faptul că protagoniștii au fost foarte liniștiți și atenți la instucțiunile de realizare a exercițiilor, au manifestat deschidere pe tot parcursul programului și s-au implicat cu mult interes în rezolvarea sarcinilor primite. M-am așteptat să fie mai agitați, dar nu, din contră. Mă gândesc că principala cauză este noutatea situației de grup, unii dintre ei se cunosc între ei, alții nu, dar nici unii nu au participat vre-o dată la o activitate de dezvoltare personală, apoi nu au lucrat nici cu mine. Deci au fost foarte multe situații noi, cu care s-au confruntat și s-au familiarizat.
3.2.2. A doua ședință
Prin acord comun cu adolescenții, am ales să ne întâlnim a doua oară într-o sâmbătă. Au fost prezenți toți participanții. Pentru această întâlnire am planificat exerciții de grup, care au ca scop formarea coeziunii grupului și facilitează inter cunoașterea între membrii acestuia. Dar am inclus și activități care necesită expresivitate emoțională..
La început am inițiat un exercițiu simplu de comunicare care se numește ” Eu mă simt…” – prin care participanții au fost invitați să-și exprime gândurile, sentimentele, eventual preocupările cu care au venit la întâlnire. După aceea a urmat un joc provocator, nonverbal – ”exercițiul salutului,” având ca sarcină, să se salute între ei în diferite moduri, în final am lucrat pe exercițiul de bază și anume – desenul grupului, iar la urmă am efectuat analiza experiențelor acumulate.
Obiectul principal al ședinței: facilitarea realizării coeziunii de grup prin exerciții centrate pe expresivitate.
Materiale folosite: foi de hârtie, creioane.
Exercițiul nr1: Eu mă simt….
Scopul exercițiului: Discuție liberă, facilitarea conștientizării stării de spirit în momentul prezent.
Durata exercițiului: 10-15 minute
Materiale necesare: Scaune
Descrierea exercițiului:
Exercițiul propriu zis este alcătuit dintr-o singură etapă., terapeutul inițiază o discuție despre cum se simt participanții, cu ce gânduri au venit la grup, ce îi preocupă și care este dispoziția lor de moment
T: Ana tu cum te simți azi?
Ana: Eu mă simt bine, am avut o săptămână destul de grea la școală, dar m-am bucurat că am putut dormi mai mult în dimineața asta
T: Mă bucur, Ana să înțeleg că te simți odihnită.
Ana: Da, exact
T: Bine, Anca tu cum te șimți azi?
Anca: Sunt puțin răcită, nu mă simt prea bine.
T: Înțeleg, că răceala te doboară un pic…dar totuși ai venit la grup
Anca: Da, m-am simțit puțin mai bine azi
T: Mă bucur! Să te faci bine cât mai repede.
Fiecare participant în parte și-a exprimat sentimentele și gândurile care-l preocupau în ziua respectivă. În timp ce discutam cu ei, mi-a atras atenția Natalia, în vârstă de 13 ani, care părea că nu are o dispoziție prea bună, privea preponderent podeaua, nu relaționa cu nimeni, avea brațele încrucișate, iar postura corpului, arăta închidere în sine. După ce majoritatea adoleșcenților au relatat despre cum se simt în ziua aceea, a urmat ea:
T: Ok, mergem mai departe, Natalia tu cum te șimți azi?
Natalia: Nu prea bine….
T: Hm….înțeleg că nu te simți astăzi prea bine
Natalia: Da…
T: Ai dori să ne spui mai multe despre starea ta?
Natalia: (nu spune nimic câteva momente și dă din umeri) nu știu….nici eu nu știu….
T: înțeleg că ți-ar fi greu să vorbești acum, pentru că nici ție nu îți este clar cum te simți în momentul de față
Natalia: așa este
T: Bine Natalia, mă bucur totuși că ai vorbit de starea ta.
Am observat în timp ce vorbeam cu Natalia că a menținut contactul vizual, dar nu și-a schimbat postura fizică, apoi a venit rândul altui coleg, și ea s-a simțit eliberată de presiunea de a spune ceva, fapt pentru care a devenit mult mai prezentă, și-a relaxat mâinile, se uita la colegi și a fost atentă la ceea ce spuneau ei. Din acest lucru am dedus faptul, că în ziua respectivă ea nu se simțea în largul ei și nu dorea să vorbească despre ceea ce simte, dar a interpretat, o anumită obligativitate de a spune ceva și probabil acest lucru i-a creat o stare de anxietate. La întâlnirea precedentă am observat că era puțin mai inhibată decât colegii ei, a răspuns la întrebări prin răspunsuri scurte, monosilabice, își strângea mâinile, dar era atentă la ceilalți, își direcționa privirea spre ei și zâmbea mai frecvent. Probabil în această zi nu s-a simțit tocmai bine, și după cum a afirmat ea, nici nu știa exact ce simte.
Dispoziția relatată în general, a fost o stare de bine. Ei au fost concentrați pe exercițiu, au vorbit deschis și la subiect. După acestă activitate de introducere a urmat exercițiul provocativ. În acest exercițiu am folosit muzică cu o ritmicitate mai aparte, tribală, drept facilitator de mișcare și interacțiune. Am explicat, că va urma un exercițiu unde vom adapta diferite stări și posturi emoționale și ne vom saluta colegii în felul acesta. La început am încercat să conversez cu ei despre emoțiile de bază, cum putem să le recunoștem și care este diferența, prin ce se deosebesc emoțiile de stările de dispoziție. Am considerat necesară această discuție scurtă, pentru a mă asigura că toată lumea va înțelege exercițiul.
Exercițiul nr 2: Exercițiul salutului
Scopul exercițiului: interacționarea nonverbală și exprimarea diferitelor stări afective
Durata exercițiului: 20-25 minute
Materiale necesare: muzica
Descrierea exercițiului:
Exercițiul în sine conține două etape. Prima etapă în care adolescenții comunică nonverbal și exprimă diferite stări emoționale induse de către terapeut, și cea de a doua parte când ei se manifestă conform dispoziției personale, și încearcă să comunice acest lucru partenerilor din grup.
T: În cadrul aceștui exercițiu vă veți plimba prin sală, ușor și lent, în ritmul muzicii, așa cum vă sugerează melodia ascultată, iar atunci când vă întâlniți cu un coleg îl salutați…..dar salutul acesta nu va fi unul oarecare, ci unul deosebit. Poate vă întrebați de ce tocmai deosebit, și am să vă explic imediat. Vă veți saluta adoptând diferite dispoziții afective. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, atunci când auziți cuvântul fericit sau orice alt tip de dispoziție rostit de mine, voi vă veți comporta ca un om fericit și vă veți saluta colegii în felul acesta, dar, atenție fără să vorbiți. Deci veți arăta – de exemplu – că sunteți fericiți prin folosirea corpului vostru. După un timp voi spune o altă stare afectivă și așa mai departe.
Stările afective folosite au fost: FERICIT, TRIST, ENTUZIASMAT, DESGUSTAT, SURPRINS, FURIOS, BUCUROS.
Observație: Copii și-au adoptat comportamentul conform stării pe care au simțit-o în momentul acela, majoritatea lor au dorit ca colegii să ghicească ce simt ei. Am surprins o secvență de dialog între Ioana (13) și Nicu (14).
Nicu: Eu cred că ești supărată….
Ioana: (Dă din cap) nu sunt supărată….
Nicu: hmmm….atunci….ești plictisită?
Ioana: Nu…dar de unde vezi că ași fi supărată….sau ce ai spus acum?….plictisită?
Nicu: Păi…văd și eu că m-ai salutat așa…fără nimic…și priveai în gol…nu știu..
Ioana: Da….pentru că sunt îngândurată….nu sunt supărată
Nicu: ok…bine, cum spui tu…
Ioana: Eu cred că tu ești fericit…
Nicu: De unde știi?
Ioana: Nu e greu de ghicit…..zâmbeși ca într-o reclamă colgate
Nicu: (râde un pic)….da
Mi s-a părut semnificativ acest dialog, pentru că cei doi au încercat să-și decodeze stările emoționale, prin referire la postură și mimică. După exercițiu ne-am așezat în cerc și am discutat despre cum a decurs activitatea, dacă a fost greu sau ușor – și ce dificultăți au existat în a identifica stările colegilor.
Despre experiența prin care a trecut în timpul jocului, Ana a afirmat următoarele:
Ana: A fost bine….nu știu…parcă m-a energizat….mă simt mai bine
T: Ce crezi că te-a făcut să te simți mai bine?
Ana: Păi eu cred că mi-a plăcut fiindcă …..am putut să-i salut pe colegi în diferite moduri, să-i îmbrățișez, să îi iau de mână…. m-a făcut să mă simt bine….și chestia că am putut să fiu supărată, iar apoi bucuroasă…
T: Înțeleg, deci faptul că ai putut să exprimi diferite emoții și să ai contatct fizic cu colegii tăi te-a făcut să te simți mai bine.
Ana: Aha, da (și zâmbește larg).
Ana pe timpul exercițiilor mi s-a părut foarte deschisă și dornică să-i cunoască pe ceilalți. A răspuns prin fraze complete la întrebări, a fost atentă la spusele colegilor, iar la exercițiul salutului, a încercat să inițieze foarte multe contacte fizice, să-și îmbrățișeze colegii, să le dea mâna și chiar câte-un pupic. Este dornică de a interacționa cu persoane și de a le cunoaște cât mai bine. Ea e una dintre persoanele care cunoaște majoritatea participanților, fiind membra asociației de mai mult timp.
Despre modalitățile de a identifica stările afective exprimate de către colegi, Monica a spus următoarele:
Monica: Mie mi-a fost destul de ușor să-mi dau seama cum se simt colegii mei…
T: Cum ți-ai dat seama de ce simt colegii tăi, care a fost strategia ta?
Monica: Păi….mă uitam la ei și mă gândeam ce pot exprima….adică dacă se uita în jos pentru mine însemna că e tristă…..sau dacă zâmbea atunci e fericită…
T: Înțeleg, deci ai încercat să deduci care e starea colegilor tăi uitându-te la postura lor.
Monica: Da
T: Tu cum te-ai simțit?
Monica: (râde un pic) m-am simțit bine, am fost bucuroasă, mai ales după ce Ana m-a îmbrățisat…
T: Să înțeleg că faptul că Ana te-a îmbrățisat te-a făcut să te simți mai bine.
Monica: Da, dar nu numai ea, și alți colegi….a fost bine, m-am simțit bine.
T: Mulțumesc Monica că ai împărtățit experiențele tale cu noi.
În timpul exercițiului am observat și comportamentul Nataliei. Eram curioasă cum se manifestă în contact cu ceilalți. Am remarcat faptul că la începutul exercițiului toți au început să se plimbe prin sală, ea rămânând singura persoană care a rămas pe loc. A adoptat postura de ”fericit‘ la început, dat nu a inițiat contacte cu ceilalți. În schimb când cineva venea spre ea, a acceptat contactul și a și răspuns salutului. Ana a luat-o de mână, Natalia i-a răspuns zâmbind, a fost deschisă față de ea. Am observat că este inhibată, atunci când ea trebuie să inițieze contacte. Până la urmă a început să se plimbe prin sală, căutând privirile colegilor și așteptând ca aceștia să vină spre ea. Natalia, este o persoană care până acum nu a interacționat cu persoanele din grup, o cunoaște doar pe Ana și Monica. Deci putem extrage ideea de existența unei inhibiții la nivelul inițierii contactelor cu alte persoane.
Au urmat mai multe opinii și păreri despre exercițiul anterior. Majoritatea copiilor au relatat că a fost ușor să-și dea seama de emoțiile celorlați. Nicu a spus că a întâmpinat mici greutăți dar a reușit să le învingă până la urmă.
După acest exercițiu a urmat activitatea a treia, constând din realizarea mai multor desene în grup.
Exercițiul nr 3: Desenul grupului
Scopul exercițiului: Realizarea și facilitarea coeziunii grupului
Durata exercițiului: 20 de minute plus partea de feedback 20 de minute
Materiale necesare: creioane colorate, foi albe
Descrierea exercițiului:
Participanții au fost rugați să-și aleagă un singur creion colorat, din mai multe culori puse pe masă. Apoi au primit câte o coală albă de hârtie.
T: Acum fiți foarte atenți pentru că urmează instrucțiunile. Am să vă invit să începeți să desenați pe foaie, orice vă vine în gând. Nu vă gândiți prea mult, ci desenați ce vă vine prima dată în minte. Nu contează cât e de frumos, nu asta este important. Poate să fie orice doriți voi… Când simțiți că sunteți pregătiți, puteți începe…(a trecut o perioadă de timp). Acum opriți-vă din desenat…toată lumea, lăsați creionul din mână…(mulți s-au revoltat, că nu au terminat desenul)…înțeleg că vă supără faptul că nu ați terminat…o să vedeți ce urmează.
Apoi i-am rugat să dea foaia mai departe la vecinul din dreapta. (au fost foarte uimiți, nu prea înțelegeau ce se întâmplă). După schimbul de foi, i-am invitat să continue desenul început de colegul anterior, să adauge alte elemente. Pentru a facilita demersul am pus câteva întrebări ajutătoare.
Observ în timpul realizării desenelor o dispoziție foarte bună la toți, ei sunt amuzați de anumite secvențe din desene, fiecare încearcă să completeze cu alte elemente hazlii. Citesc pe fața Nataliei că-i place exercițiul, remarc faptul că desenează foarte frumos, chiar artistic și are idei foarte creative.
Când și-au au primit desenele proprii înapoi, i-am rugat să le analizeze un pic, dacă le place, dacă nu le place…ce gânduri au în legătură cu acel desen? ar fi făcut și ei la fel
Observ că Natalia se bucură de produsul pe care le-a primit.
T: Natalia, observ că îți place desenul pe care l-au făcut colegii tăi?…adică au completat ce ai început tu.
Natalia: Da…îmi place.
T: Ce îți place cel mai mult la el?
Natalia:…îmi place că au ghicit ce voiam eu să desenez, ce temă mi-am propus
T: A..super! Ce temă ai ales tu?
Natalia: păi am început cu asta (arată figura), e un element din filmul și cartea Harry Potter.
T: Înțeleg….deci tu ai dorit să faci un desen întreg despre Harry Potter, iar colegii tăi au descoperit acest lucru
Natalia: Da….și au desenat și ei alte lucruri care au legătură cu Harry Potter
T: Și faptul că ei au încercat să completeze cu diferite elemente bazate pe aceeași tematică, ce-ți spune ?
Natalia: (dând din umeri)….că avem teme comune…
T: Exact! hai să vedem ce cred alții? Cui îi plac romanele Harry Potter să pună mâna pe cap!
Majoritatea copiilor și-au pus mâna pe cap.
S-a observat pe Natalia că se simte mult mai bine decât la început. Nu mai avea postura corporală închisă, își privea colegii, și a discutat zâmbind cu mine. Am întrebat-o la final cum se simte, iar ea mi-a răspuns că mai bine ca la început. M-am bucurat mult să aud acest lucru.
Mergând mai departe am rugat-o să numească pe cineva din grup, pentru a discuta despre desenul acestuia. A numit-o pe Ana. Ana a spus că îi place desenul, mai ales că este foarte colorat, și i se pare că conține multe idei bune. Ea nu s-a gândit că va ieși așa de bine, și s-a bucurat să vadă rezultatul final.
Andrea a fost numită de către Ana – ea a relatat următoarele:
Andrea: Îmi place foarte mult această idee, mă bucur că colegii mi-au desenat multe lucruri…unele nu le înțeleg dar o să-i întreb….
T: Mă bucur Andrea…dar hai să vedem, tu ce vezi în acel desen?
Andrea: păi parcă ar fi o formă….o meduză…
T: da, poate fi o meduză, pentru tine acel desen reprezintă o meduză. Este important ceea ce vezi tu în acel desen.
Andrea: Da, chiar îmi place idea de meduză..
Am discutat cu mai mulți participanți despre experiența desenatului. Feedbackurile oferite de ei au fost pozitive, s-au implicat pe tot parcursul întâlnirii. .Au spus că s-au simțit foarte bine și dacă se mai poate să mai repetăm această activitate numită ”desenul grupului”. Am promis că o vom repeta în curând.
3.2.3. A treia ședință
În cadrul acestei întâlniri, m-am axat atât pe activități centrate pe formarea coeziunii de grup cât și pe activități a căror scop a fost exprimarea emoțională. Am început cu un joc pe echipe, apoi a urmat o activitate care a avut la bază realizarea și întârirea coeziunii de grup. Mi-a atras atenția faptul că au venit doar 10 adopleșcenți, restul având diverse probleme din cauza cărora nu au putut ajunge.
Obiectivul ședinței:
Întărirea coeziunii grupului prin tehnici creativ expresive
Întâlnirea în sine a cuprins trei etape. Prima etapă a constat din inițierea unui joc de mișcare și de exprimare, cea de a doua parte a cuprins un exercițiu care a facilitat expresivitatea afectivă, apoi a urmat etapa a treia incluzând o activitate de alcătuire a unui colaj din diferite poze preluate din ziare și reviste. Apoi a urmat o discuție legată de experiențele trăite în timpul exercițiilor.
Materialele folosite: coli albe, creioane colorate, markere, carioci, reviste, carton A1, lipici, foarfeci
Exercițiul nr 1: Schimbăm locurile!
Scopul exercițiului: Mobilizarea grupului, conștientizarea stării prezente și facilitarea intercunoașterii
Durata exercițiului: 10 minute
Materiale necesare: scaune, cu unul în minus față de numărul total al participanților
Descrierea exercițiului
Exercițiul constă în așezarea participanților pe scaunele așezate în cerc, evident unul rămănând fără scaun. Acela, va intra în mijlocul cercului și va fi rugat să spună o caracteristică a lui, un lucru care îl reprezintă, sau o activitate care-i crează plăcere., iar cei care se recunosc din grup ca având aceeași trăsătură, sau aceleași lucruri care să le creeze plăcere, trebuie să se ridice de pe scaun și să schimbe locul cu alți colegi, care la rândul lor s-au ridicat. Cel care stă în mijloc, trebuie să fie atent și să ocupe un loc cât mai repede. Acela care rămâne fără scaun va fi următorul care va invoca o caracteristică de-a lui. De exemplu: mi-e îmi place matematica, sau îmi place să cânt, sau sunt afectuos și așa mai departe.
Copiii au înțeles foarte repede ce au de făcut, le-a plăcut ideea de a schimba locurile între ei. Cele mai frecvente trăsături au fost următoarele: îmi place muzica, îmi place să schiez, sunt prietenoasă, îmi place să dansez, îmi place să desenez. Acest joc a contribuit la mobilizarea grupului și a facilitat intercunoaștrea. Marian a rămas ultimul, astfel el a primit o sarcină diferită față de colegii lui.
T: Bine, ne apropiem de finalul jocului, Marian tu ai rămas ultimul, și vei avea acum o sarcină puțin mai diferită. Am să te rog să ne spui cum te simți tu în această zi, ce dispoziție ai?….iar voi ceilalți, fiți foarte atenți și cine simte că dispoziția lui se aseamănă cu dispoziția lui Marian, vă invit să vă ridicați și să schimabți locurile între voi. (Între timp eu adaug scaunul care inițial lipsea, deci fiecare copil va avea unde să se așeze)
M: Eu sunt plin de energie în ziua aceasta…..
Mai mulți dintre copii au considerat că au aceași dispoziție și au efectuat schimbul de locuri, astfel încât până la urmă toți au reușit să se așeze în cerc. Apoi am discutat un pic despre emoții și sentimente și despre exprimarea lor în diferite situații sociale. Am propus un mic exercițiu în legătură cu cele discutate.
Exercițiul nr 2: Cum ne exprimăm emoțiile?
Scopul exercițiului: Conștientizarea diferitelor modalități de exprimare a emoțiilor
Durata exercițiului: 15-20 minute
Materiale necesare: coli, creioane colorate
Descrierea exercițiului:
Exercițiul constă în exprimarea a două emoții, aflate la poluri diferite (sens opus), prin desen, în echipe. Mai întâi am întrebat protagoniștii despre emoții care se află în polaritate apoi am început exercițiul.
T: Înainte să începem exercițiul, ași dori să-mi spuneți două emoții fundamentale aflate în polaritate…
Ioana: Bucurie….și…și…tritețe
T: ok, voi ceilalți la ce v-ați gândit?
(liniște)
Anca: Eu sunt de acord cu ceea ce a spus Ioana…
T: atunci vom lucra cu aceste două emoții fundamentale, dar mai înainte, vă întreb de ce credeți voi că acește emoții sunt fundamentale?
Ana: Eu cred, că sunt fundamentale, pentru că sunt cele mai folosite….adică….nu știu…toată lumea le simte…
T: Să înțeleg că sunt de bază, adică oamenii tind să le exprime cel mai des pe aceștea. Mulțumesc Ana pentru răspuns.
Apoi i-am rugat să formeze trei echipe a câte 3 persoane, o echipă va fi de patru persoane. Pe urmă, i-am îndrumat să încerce (în grup) să deseneze pe o parte a foii, sentimentul bucuriei, iar pe partea cealaltă, tristețea – așa cum o văd ei. Au avut la dispoziție 10 minute pentru a realiza cele două desene.
După ce au terminat, am propus ca fiecare echipă să-și aleagă un reprezentant, și persoana respectivă să prezinte desenul realizat. Cele trei persoane au fost: Ana, Bianca și Marian.
Ana: Noi am desenat mulți oameni care sunt colorați, care înseamnă că sunt diferiți, dar cu toții zâmbesc, și zâmbesc și norii, și copacii și soarele. Pentru noi asta înseamnă, că dacă ești în preajma oamenilor fericiți, poți devenii și tu fericit. Și pe partea cealaltă am desenat oameni care se ceartă, se amenință, se întorc spate în spate, nici natura nu mai zâmbește.
T: Aha…observ că aici e deja furtună
Ana: Da…când omenii se ceartă și nu se înțeleg, în jurul nostru….și noi devenim triști
T: Înțeleg, deci după părerea voastră, sentimentele oamenilor din jurul nostru ne afectează și pe noi, dacă suntem în preajma oamenilor fericiți și noi putem devenii fericiți, iar dacă suntem printre oameni triști putem devenii și noi triști.
Ana: așa este.
Marian a relatat că echipa din care face parte susține, că există foarte multe lucruri care pot determina starea de fericire, dar dintre toate aceștia iubirea este cea mai puternică, pentru că dacă există iubire între oameni atunci există și bucurie și fericire. Pe partea celalaltă a foii, au desenat oameni triști, spunând că pe tărâmul creat de ei nu există iubire, nu există credință, nici ciocolată și oamenii sunt preponderent triști.
T: observ că ați desenat cele două părți în opoziție, tot ce este reprezentat într-o manieră pozitivă pe o parte, pe cealaltă este reprezentată în manieră negativă. Foarte interesant. Mulțumim! Următoarea echipă, Bianca, să vedem cum ați reușit voi să reprezentați aceste emoții.
Bianca: Păi….noi nu am terminat încă, dar, în partea cu fericirea, am desenat-o pe Puschen, care este foarte drăguță, un soare zâmbitor și un râu din ciocolată, noi ne-am gândit că aceste lucruri ne sugerează fericire…
T: observ că ați creat într-un fel un tărâm al fericirii…
Bianca: Da cam așa este…..și pe partea cealaltă, am desenat o fată, încă nu e terminată, care plânge, și are gânduri negative…..și este tristă.
T: Înțeleg, și dacă l-ați fi continuat, cu ce ați fi completat desenul ?
Bianca: Cu mai mulți oameni triști, pentru că asta ne sugerează tistețe
T: Mulțumesc, Bainca
După descrierea desenelor i-am rugat să relateze o concluzie a acestui exercițiu, să spună de ce cred ei că a fost folositor ? Mulți dintre ei au spus că a fost folositor pentru că astfel au putut discuta împreună cu colegii, care sunt lucrurile care le crează fericire, și care sunt lucrurile care îi întristează. De asemenea a fost un exercițiu util pentru ei, pentru că au realizat faptul, că emoțiile se pot reprezenta prin intermediul diferitelor simboluri comune. Este important de remarcat că cele trei desene diferă ca și tematică, dar se aseamănă prin faptul că, în toate cele trei lucrări sunt prezente relațiile interumane, care pot creea, sau intensifica diferitele stări emoționale. Am discutat un pic și acest aspect, după care am trecut la exercițiul numărul trei.
Exercițiul nr 3: Colajul
Scopul exercițiului: întărirea coeziunii de grup și formarea identității de grup.
Durata exercițiului: 40-50 de minute
Materiale necesare: markere, carioci, reviste, carton A1, lipici, foarfeci
Descrierea exercițiului:
Exercițiul constă în căutarea unor imagini, sau cuvinte și lipirea acestora pe un carton A1, alcătuind astfel un colaj, al cărui titlu este ” Grupul nostru.”
T: acum vă invit la un exercițiu foarte interesant, observați că pe masă am pregătit niște reviste, ziare și alte magazine. Folosind aceste materiale, o să vă rog să alcătuiți pe acest carton mare un colaj. Acest colaj, va fi realizat din mai multe imagini sugestive, decupate din revistele și ziarele care vi le-am pus la dispoziție – și care după părerea voastră, pot avea legătură cu tema propusă, ”Grupul Nostru.”
Am sugerat ca mai întâi să discute strategia de lucru, după care pot trece la executarea temei. Odată instrucțiunile primite, s-a făcut liniște în sală, nimei nu a scos o vorbă, până când, Ana, s-a ridicat și a spus: haideți să ne apucăm să discutăm – cine ce face?. După mai multe observări, am constatat că Ana doreste mereu să se afirme, șă fie trupul și sufletul activităților. Mă gândesc că este o persoană căreia îi place să-i ghideze pe ceilalți, să le fie lider. Îndată ce Ana a spus aceste lucruri, cu toții s-au mobilizat și au discutat un plan sistematic, apoi au început să caute diferite imagini. În timp ce răsfoiau revistele s-au format două tabere, un grup care se amuza la vederea imaginilor și alegea tot feluri de cuvinte și imagini hazlii, iar celălalt grup, care selecta meticulos imaginile și căuta ca acestea să fie cât mai în raport cu tematica. Apoi când au găsit imaginile necesare au început să le asambeleze și să le aranjeze pe carton. Ana a venit cu propunerea, ca înainte să le aranjeze și apoi să le lipească. Copiii au căzut de acord cu ideea ei. În timp ce așezau imaginile a început și un gen de negociere, în sensul că și-au dat seama că sunt prea multe poze, astfel au început să le selecteze. A fost interesant de observat interacțiunea lor și modul în care își susțineau opiniile și alegerile personale. S-a format astfel o dinamică reprezentativă a grupului, prin care au ajuns la un consens și au lăsat unele imagini pe dinafară. După exercițiu am discutat împreună cum a fost pentru ei experiența aceasta. Voi transcire câteva replici semnificative.
Marian: Mi-e mi-a plăcut exercițiul….cred că am reușit să colaborăm, dar au fost unele lucruri cu care nu prea am fost de acord…
T: Cu ce anume?
Marian: Păi au fost niște poze care după părerea mea nu au nici o legătură cu grupul nostru, de exemplu – o prăjitură….
T: Ok, înțeleg, și ce s-a întâmplat când le-ai comunicat și colegilor acest lucru?
Marian: Am spus că după părerea mea, nu sunt potrivite, dar până la urmă s-a decis că sunt potrivite pentru că noi suntem persoane dulci și drăguți și ne place prăjitura….girls stuff..
T: Deci să înțeleg că fetele te-au contrazis și au găsit un sens pentru a include aceea prăjitură, dar din afirmațiile tale deduc, că tu nu ești mulțumit de explicația pe care ai primit-o…
Marina: Păi nu sunt mulțumit, dar am acceptat, până la urmă a ieșit un colaj frumos, și îmi place și așa
T: Ce îți place cel mai mult la el?
Marian: Faptul că este colorat, are tot feluri de imagini care sugerează bucurie…..
T: Înțeleg, îți place ansamblul de imgaini colorate, și apropo de exercițiul anterior, îți crează o stare de bine
Marian. Da, categoric
Marian și-a descris opinia în legătură cu exercițiul la care a participat. El susținea că nu i-au plăcut anumite momente din exercițiu, dar a reușit până la urmă să accepte și părerile altora. Postura lui mai întâi a arătat supărare și închidere, avea brațele încrucișate, dar după un timp postura lui a devenit mult mai deschisă.
După aceasta am discutat un pic despre scopul exercițiului și despre colaborarea în grup. Ana a spus că s-a simțit foarte bine, și simte că a putut colabora în mod eficient cu coechipierii. I-a plăcut mai ales faptul că au lucrat împreună la acest proiect artistic, apoi și-a exprimat dorința de a expune lucrarea în sală.
Protagoniștii au afirmat că s-au simțit bine în grup, au colaborat încercând să ajungă la un consens în privința alegerii și așezării imaginilor pe carton. S-au remarcat două-trei persoane care au fost mai energici și au mobilizat grupul, pentru a lucra cât mai eficient au venit cu idei și au luat inițiativă. Ei au fost Marian, Ana și Beatrice.
3.2.4. A patra ședință
În a patra întâlnire, inițial mi-am propus mai multe exerciții bazate pe melo terapie. Ajungând la locul unde ne-am propus întâlnirea, am constatat că au venit mai puțini copii, (9), ceilalți lipsind din cauza diferitelor probleme. De asemenea am relizat că din cauza problemelor technice,( lipsa de instumente care nu se mai regăseau în sală) trebuie să mă gândesc la o altă activitate. Astfel am cerut cinci minute de gândire și am reformulat structura întâlnirii. Data trecută, la a treia întâlnire, în timpul activității de grup, Andrea a spus ceva important legat de încredera în alte persoane și încrederea în grup, ca și suport. Astfel m-am gândit să mă ancorez de această idee și să mă bazez pe explorarea acestui concept.
Astfel întâlnirea a avut trei etape, exercițiul de încălzire, de inițiere, urmat de o scurtă introducere despre încredere, și ascultarea părerilor provenite de la copii. Apoi a urmat exercițiul încrederii și discuțiile legate de aceasta. În a treia etapă participanții au construit profilul unei persoane și al unui grup în care pot avea încredere.
Obiectivul ședinței: Întărirea încrederii în grup și încurajarea exprimării emoționale
Materiale folosite: foi A4
Exercițiul nr 1: Reprezentarea emoțiilor
Scopul exercițiului: Dezvoltarea comunicării nonverbale, a emoțiilor și a stărilor afective
Durata exercițiului: 10 minute
Materiale necesare: scaune
Descrierea exercițiului
Exercițiul constă în exprimarea diferitelor dispoziții afective pe căi nonverbale, de către o persoană aflată în fața grupului, timp în care ceilalți participanți au sarcina să încerce să ghicească ce dispoziție afectivă a exprimat colegul / colega. Cel care ghicește devine următorul prezentator.
T: Acum vă invit la un exercițiu în care ne vom folosii de emoțiile și dispozițiile noastre. O să alegem un voluntar, care va sta în fața voastră și va încerca să mimeze o emoție la alegere. Iar ceilalți, care o/îl priviți, trebuie să ghiciți ce emoție exprimă colegul vostru. Cine ghicește primul, acela va merge în față. Este important să fiți foarte atenți la colegi și încercați să exprimați diferite stări emoționale. Ok? Aveți întrebări?
Ana: Ce se întâmplă dacă cineva ghicește de mai multe ori?
T: Foarte bună întrebare, mă bucur că ai pus-o, cel care ghicește de două ori poate alege, ori merge și mimează încă o dată, ori numește pe altcineva din grup care încă nu a fost prezentator.
Ioana începe exercițiul mimând o stare de fericire, care este ghicită foarte repede de către Andrea. După cum am observat, cu toții au fost atenți la colegii lor, mai puțin, Natalia. Se vedea pe ea că o preocupă ceva. Ea nu s-a implicat în ghicirea emoțiilor, dar pentru că Ioana ghicise deja de două ori a decis să o numească pe Natalia în locul ei. Natalia s-a dus în față, având o postură corporală destul de rigidă, cu brațele închise. Se vedea pe ea că nu se simte confortabil stând în fața celorlalți, astfel a mimat supărarea, cu brațele încrucișate și cu mimica corespunzătoare, ceea ce a fost interpretat repede de Bianca. La finalul exercițiului am discutat despre cum a decurs acesta, ce dificultăți au întâmpinat în interpretarea emoțiilor și ce a fost ușor. Andrea, Ana și Ioana, au afirmat că le-a fost ușor să decodeze emoțiile celui care se afla în fața lor.
Am inițiat o discuție despre încredere. Ne-am amintit de părerea Andreei despre lucrul în echipă, de data anterioară. Ea a spus atunci în felul următor: "Eu consider că ceea ce ne-a ajutat să cooperăm, a fost înceredera că va ieși ceva bun din acesta, că va fi bine și va fi frumos" (era vorba despre alcătuirea colajului). Astfel am încercat să definim încrederea, ce înseamnă acest concept?.
Ana: Eu cred că încrederea se referă, la o relație dintre două persoane…..sau nu știu…deci de exemplu eu am o prietenă în care am încredere pentru că știu că ori ce i-aș spune ei, va rămâne între noi, adică pot să-i spun secretele mele, și știu că mă înțelege…
T: Deci după spusele tale Ana, încrederea se realizează între două persoane care se cunosc bine, și care își pot împărtășii evenimente, secrete, gânduri din viața lor personală, având siguranța că acestea vor rămâne între ele.
Ana: Da…așa este.
Ana și-a exprimat punctul de vedere cu referire la definiția încrederii, care constă în a împărtășii anumite informații confidențiale altei persoane, având siguranța că aceasta nu v-a dezvălui informațiile aflate. Majoritatea protagoniștilor au fost de acord cu această afirmație a Anei.
După cum se observă prin acest dialog s-a urmărit definirea încrederii și a importanței acesteia de către protagoniști.
După această discuție am propus copiilor exercițiul încrederii.
Exercițiul nr 2: Încredere
Scopul exercițiului: formarea încrederii persoanei în grup
Durata exercițiului: 35-40 de minute
Materiale necesare: muzică lentă, meditativă
Descrierea exercițiului:
După prezentarea obiectivului și instrucțiunilor, participanții au fost rugați să formeze echipe de câte trei persoane prin numărare. Apoi a urmat ca cineva să se așeze în mijloc, iar celălalte două persoane să o înconjoare. Cel din mijloc a fost invitat să-și închidă ochii, să-și încrucișeze brațele și să se lase în brațele colegilor.
T: Ok – dacă ați reușit atunci pe cei aflați în mijloc și pe cei din afară, vă invit să participați la o experiență inedită.
Ca să fie mai ușor, după explicație, am demonstrat personal ce trebuie să facă, cu ajutorul a două persoane.
T: Cu brațele încrucișate și cu ochii închiși vă lăsați ușor în brațele celui care se află în spatele vostru, apoi el vă va împinge ușor spre persoana din fața voastră. Încercați să fiți atenți la voi înșivă, să observați ceea ce simțiți, să vedeți cum este, ce înseamnă pentru voi să vă lăsați în grija unei alte persoane ? vă este ușor….sau întâmpinați greutăți….care sunt aceste greutăți?
Încercați să răspundeți la aceste întrebări, observați ce gânduri trec prin mintea voastră.
O să dau drumul muzicii, ca să vă ajute să vă relaxați și să vă concentrați mai bine.
Protagoniștii au început exercițiul. Triadele au fost formate din Ana, Bianca și Natalia, Marian Ioana și Anca, Andrea, Nicu și Adela. S-a observat că Bianca a întâmpinat dificultăți în a se lăsa pe mâna colegilor, uneori deschidea ochii, sau își mișca picioarele pentru a căpăta o stabilitate mai mare. Ana, a încearcat să o încurajeze spunându-i în șoaptă că este acolo, și o ține, – ea simțea nevoia să o încurajeze și să o asigure pe colega ei. În schimb Nicu, nu a avut nici o problemă, s-a lăsat foarte ușor în brațele fetelor.
Am intervenit după câteva minute și le-am sugereat să schimbe persoana din mijloc. Cine a fost în mijloc să fie acum unul dintre susținători. Astfel întră în mijloc Ana, Marian și Adela. Ana, a întâmpinat mici greutăți în a se lăsa pe mâinile colegilor, dar s-a mobilizat imediat, și s-a lăsat purtată de val. Marian a râs puțin, nu știa cum să reacționeze, a deschis ochii uneori și a avut postura puțin rigidă. După mimica văzută pe fața Adelei aceasta se simțea bine și nu avea probleme de a se lăsa pe mâinile persoanelor din jurul ei. Am schimbat ordinea și a treia oară, astfel au intrat în mijloc Natalia, Anca și Andrea. Natalia s-a lăsat greu în mâinile fetelor care au sprijinit-o, avea o postură rigidă, dar Ana și Bianca a încurajat-o în șoaptă, ceea ce după cum s-a observat a avut efect, ea încercând să devină mai relaxată. Ceilalți s-au descurcat bine.
La sfârșitul exercițiului ne-am așezat cu toții în cerc și am discutat experiența fiecăruia din grup. Am întrebat participanții dacă doresc să împartă cu noi această experiență. Ana a început spunând că s-a simți foarte bine, dar la început îi era teamă fiindcă trebuia să închidă ochii.
Ana: la început a fost cam ciudat că trebuia să închid ochii, și nu mai vedeam nimic, dar apoi m-am obișnuit. Și am simțit cum fetele mă sprijină.
T: Înțeleg, la început îți era puțin teamă că brusc n-ai mai văzut nimic…și ce gânduri ți-au trecut atunci prin minte?
Ana: Păi….că nu știu dacă mă aflu în poziție bună, dacă, sunt prea departe de fete, dacă cad….dacă…dacă…dacă. Tot feluri de gânduri…
T: Deci ai avut gânduri negative, și cum ai reușit să le combați, să te relaxezi până la urmă?
Ana:…mi-am spus în gând că mare lucru nu are ce să mi se întâmple, și sigur fetele mă vor ține dacă observă că am să cad…
T: Înțeleg, deci ai avut încredere în ele. Ți-a fost ușor sau greu să ai încredere?
Ana: la început puțin greu, dar după aceea a fost mai ușor
T: Îți poți aminiti o întâmplare din viața ta când ai mai simțit acest lucru?
Ana: să mă gândesc……da…dacă mă gândesc mai bine, chiar nu de mult s-a întâmplat ceva asemănător…
T: Te simți confortabil să împarți aceea întâmplare cu noi?
Ana: Da….cred că da. Mi-a plăcut de un băiat, cu care am intrat într-o relație, Și la fel, la început mi-a fost greu să am încredere în el, pentru că nu ne cunoșteam prea bine, dar după ce mi-a povestit el mai multe despre el, parcă…..a fost mai ușor pentru mine
T: De ce crezi că a fost mai ușor pentru tine după ce el ți-a relatat mai multe despre el?
Ana: Pentru că el a avut încredere în mine, și apoi am putut să am și eu încredere în el.
T: Acest lucru ți-a creat o bază de siguranță, și ai putut să te deschizi și tu în fața lui. Mulțumim Ana că ne-ai povestit acest lucru, acum voi ceilalți ați întâlnit situații în care a-ți simțit același lucru ca și Ana?
Am simțit nevoia să integrez mai multe persoane în discuție, pentru că unii dintre ei au devenit distrați, preocupați de alte lucruri, astfel nu puteam continua discuția individual. Ana a relatat o poveste personală, legată de relația ei cu un băiat și despre probleme de încredere cu care s-a confruntat. Primind încredere și Ana a devenit mai încrezătoare.
Bianca a povestit o întâmplare similară cu a Anei, de data asta cu o prietenă. Am întrebat-o și pe Natalia, cum s-a simțit în acest exercițiu.
Natalia: nu știu, la început nu prea mi-a plăcut….
T: Înțeleg, nu ți-a plăcut….dar mai precis ce anume nu ți-a plăcut?
Natalia: păi faptul că trebuia să închid ochii, din cauza asta i-am mai deschis câte o dată.
T: Și cum te-ai simțit când ai deschis ochii?
Natalia: mai bine, măcar vedeam că e Bianca în fața mea.
T: Deci într-un fel te-ai asigurat că este acolo, în fața ta..
Natalia: Da așa este….și cred că m-a ajutat și faptul că Ana îmi spunea la ureche că e acolo…
T: Aha…faptul că Ana îți șoptea că este acolo și te prinde te-a făcut să te simți….
Natalia: mai în siguranță…
Natalia a relatat – că faptul că a trebuit să închidă ochii a făcut-o să se simtă în nesiguranță, avea nevoie să se asigure că persoana din fața ei o va prinde și nu va cădea. A reieșit nevoia ei de siguranță și de control. Postura ei fiind rigidă și inflexibilă pe tot parcursul exercițiului.
Am ascultat împreună și experiențele celorlați pe care le voi reda pe scurt. Marian a relatat că nu a putut să se relaxeze, simțea nevoia să râdă, pentru că situația în sine i s-a părut amuzantă. Dar apoi fetele l-au ajutat să se relaxeze și să fie mai conectat cu exercițiul. Bianca a susținut că ei i-a fost puțin teamă, dar Ana a ajutat-o să-și dea drumul și s-a simțit foarte bine. Nicu a spus că a avut încredere în fete, dar și în forțele proprii, astfel putea să se sprijine pe ceilalți. Împreună am ajuns la concluzia că este destul de greu să ai încredere la început, dar cu puțină încurajare din partea colegilor se poate realiza destul de ușor.
După acest exercițiu a urmat a treia parte a întâlnirii.
Exercițiul nr 3: Reprezentarea încrederii
Scopul exercițiului: conștientizarea aspectelor care contribuie la formarea încrederii în alte persoane și în grup
Materiale necesare: coli, creioane
Timp aolcat: 30 de minute
Descrierea exercițiului:
Exercițiul a constat dintr-o discuție realizată în echipe, cu tematica: care sunt semnele prin care decidem că putem avea încredere în alte persoane și cum putem reprezenta simbolic aceste trăsături?
T: Pentru următorul exercițiu vă propun să alcătuiți două echipe, una formată din 4 persoane și cealaltă din 5 persoane […]. Acum am să vă rog să vă gândiți și dacă vă ajută să și scrieți câteva trăsături al unui om în care puteți avea încredere. Care ar fi trăsăturile lui de bază?
Protagoniștii s-au adunat în cerc și au discutat despre posibilele trăsături al uni om în care pot avea încredere deplină. Când am observat că se apropie de final discuția, i-am rugat să împărtășească și grupului ceea ce consideră că este important. Trăsăturile cele mai frecvent menționate de ei, au fost: înțelegător, ascultător, știe să păstreze un secret, nu are două fețe, este cinstit și sincer. După această discuție, am rugat echipele să alcătuiească o statuie care să sugereze încrederea. Statuia a fost formată din ei înșiși. Unii dintre ei au relatat că li s-a părut puțin dificil această sarcină, dar până la urma au realizat-o cu succes.
Această întâlnire a fost după părerea mea, una foarte reușită, deoarece toți mi-au relatat că s-au simțit bine și în largul lor. Consider că a fost necesară această activitate în care să dezbatem conceptul încrederii, și să construim încrederea în grup, pentru a pune bazele dezvăluirilor personale în întâlnirile următoare.
3.2.5. A cincea ședință
La această întâlnire mi-am propus să organizez activități care să se centreze pe modalitatea de exprimare prin muzică și ritm. Cu această ocazie am fost precaută, m-am asigurat că voi găsi intrumentele necesare la locul lor, (dat fiind faptul că sala este folosită și de alte persoane). Astfel am demarat întâlnirea, activitatea mi-am organizat-o în trei etape, și anume: exercițiul de încălzire, exercițiul provocator și exercițiul de exprimare.
Obiectivul întâlnirii: Facilitarea exprimării emoționale cu ajutorul diferitelor instrumente muzicale
Materiale folosite: instrumente de percuție, chitară, flaut și khaon
Înainte de exercițiul primar, am discutat un pic despre săptămâna care a trecut și despre lucrurile uzuale de zi cu zi. Apoi am trecut la tematica emoțiilor și copiii au fost de acord că este important să-și exprime stările emoționale în diferite situații sociale, dar în același timp este necesar ca cei din jurul lor să înțeleagă ceea ce simt ei. Astfel am propus primul exercițiu.
Exercițiul nr 1: Comunicarea
Scopul exercițiului: Experimentarea comicării nonverbale
Durata exercițiului: 15-20 minute
Descrierea exercițiului
Exercițiul constă în alcătuirea unor perechi prin extragere de bilețele, apoi cele două persoane se vor așeza față în față, și vor alege cine va fi A și cine va fi B.
T: Dacă ați ales, atunci acea persoană care este A, va începe să se miște în diferite feluri, iar B-ul va imita cât de fidel poate toate mișcările executate de A. Deci ceea ce face A va face și B. Mișcările pot fi de orice natură. Practic B îl oglindește pe A.
Am observat că adolescenții s-au distrat foarte mult, au râs, au încercat tot feluri de mișcări. A fost amuzant pentru ei. După un timp am trecut la faza a doua a exercițiului. I-am rugat pe acei copii, care erau B, să nu mai oglindească cu exactitate mișcările propuse de A, ci să le distorsioneze.
Le-a fost puțin mai greu, dar s-au mobilizat și au reușit să ducă la bun sfârșit exercițiul. Între timp le-am sugerat să fie atenți la propriile reacții, la felul cum reacționează, ce simt în momentul când mișcările lor sunt onglindite, dar în timp ce acestea sunt distorsionate?.
Apoi am propus să se schimbe rolurile. Cei care au fost B acum au devenit A, iar cine era A, a devenit B și am parcurs din nou cele două etape ale exercițiului. La sfârșitul activității am sugerat ca perechile formate să rămână în diade și să vorbească despre cum s-au simțit în timpul exercițiului. După care i-am propus protagoniștilor să discutăm împreună despre experiențele lor acumulate pe parcursul exercițiului. Ioana a dorit să fie prima care și-a împărtășit experiențele.
Ioana: m-am simțit bine, am râs mult, m-a amuzat situația, la început am fost A… și m-am simțit bine fiindcă colega mea, Bianca îmi imita toate mișcările, apoi când a început să le distorsioneze a fost…..cam nașpa….m-am amuzat puțin, dar nu mi-a plăcut.
T: Ce anume nu ți-a plăcut?
Ioana: Nu mi-a plăcut faptul că degeaba încercam să fac ceva, nu era ok, pentru că era interpretat altfel….și nu știu…. nu mi-a plăcut….
T: Ti-ar fi plăcut să te imite permanent cu aceleași mișcări?
Ioana: Da…
T: Înțeleg. Ioana, poți să formulezi, (după părerea ta) care a fost scopul acestui exercițiu?
Ioana: Hmm…..nu știu…ceva legat de comunicare….
T: Da, exact. Foarte bine, într-adevăr este un exercițiu de comunicare
Am discutat pe seama exercițiului, și am constat împreună că este important să încercăm să fim atenți și la semnele nonverbale ale comunicării, și să putem înțelege ce vor alții să ne transmită prin acestea.
După acest exercițiu a urmat introducerea protagoniștilor în modalitatea de exprimare prin muzică și ritm, cu ajutorul unor instumente.
Exercițiul nr 2: Să ne exprimăm prin muzică
Scopul exercițiului: Intoducerea în meloterapie și exprimarea diferitelor stări prin ritm
Durata exercițiului: 20-25 minute
Materiale necesare: instumente de percuție, de ritm, chitară, flaut, khaon
Descrierea exercițiului
Instrumentele sunt puse în mijlocul sălii, iar participanții sunt rugați să-și aleagă un instument, care le place cel mai mult. I-am îndrumat spre a le încerca pe rând pentru a vedea cum funcționează aceștea și ce fel de sunete produc, apoi protagoniști au executat un exercițiu puțin mai special.
T: Ok – acum fiți foarte atenți la mine, o să încep eu, prin a iniția un ritm anume, după care pe rând am să vă rog să mă urmați pe mine, încercați să vă armonizați cu ritmu propus de minel, să vedem ce iese la urmă.
Am început prin a iniția un ritm ușor și simplu, iar copiii s-au prins imediat, dat fiind faptul că ei sunt familiarizați cu diferite ritmuri și muzica în sine. Apoi încet-încet am variat ritmul, iar ei m-au urmat. Mergând mai departe am propus schimbarea inițiatorului. Marian a dorit să fie el următorul, propunând un ritm pe care am încercat să-l urmăm și să ne armonizăm cât mai bine.
T: bine – acum, vom încerca să exprimăm diferite stări emoționale cu ajutorul ritmului. Cum ar fi de exemplu – fericirea. Cum am putea exprima cu ajutorul instumentului această stare? Cine dorește să încerce?
Bianca s-a oferit să încerce să exprime fericirea cu ajutorul unui instrument de percuție, prin ritmuri rapide și diversificate.
Am observat că le place foarte mult acest gen de exercițiu, au dorit cu toții să exprime câte o emoție, chiar și Natalia, care a fost foarte implicată în acest exercițiu. Aici totul se centra pe expresie nonverbală, care după cum am interpretat, a ajutat-o să se exprime mult mai bine și să fie în contact cu ceilalți participanți.
La sfârșitul activității am discutat împreună care a fost scopul exercițiului. Mulți dintre participanți au dorit să-și exprime punctele de vedere în legătură cu acest exercițiu. Iată câteva dintre acestea:
Bianca: Eu cred că scopul a fost să observăm, și să experimentăm faptul că instrumentele pot fi folosite și pentru altceva, nu numai pentru distracție
Ioana: Eu cred că prin ritm ne putem exprima mai liber
Ana: după părerea mea, acesta ne ajută să ne înțelegem mai bine.
T: toate aceste lucruri pe care le-ați spus sunt adevărate, și mă bucură faptul că ați dedus aceste conluzii.
Pot afirma că acest exercițiu de intoducere în meloterapie a fost una reușită, participanții s-au bucurat de instrument. La final au precizat că scopul activității a fost să înțeleagă că instrumentele muzicale au mai multe funcții, și cu ajutorul acestora se pot exprima diferite stări emoționale.
Pe urmă am trecut la exercițiul numărul trei.
Exercițiul nr 3: Exprimare și empatie
Scopul exercițiului: Exprimarea emoțiilor și a stărilor afective prin intermediul ritmului și dezvoltarea empatiei
Durata exercițiului: 30-35 de minute
Materiale necesare: instrumente muzicale
Descrierea exercițiului
Exercițiul a constat în alegerea unei persoane din grup, care și-ar fi dorit să se exprime în fața grupului. Aceasta a ales un instrument și a încercat să redea ceea ce a simțit în acel moment, experiențele trăite în săptămâna care a trecut etc. Iar ceilalți din jur au încercat să-și dea seama ce a dorit persoana din centru să spună, să exprime prin ritm și sunet. Prima persoană care s-a anunțat, a fost Beatrice. Ea a ales instrumentul numit Khaon, care este un instument de percuție, asemănătoare unei tobe.
T: Ok Beatrice, acum o să te invit să te gândești puțin la săptămâna care a trecut, dacă s-a întâmplat ceva semnificativ, care a fost dipoziția ta predominantă în zilele trecute, dar care este acum….și când te simți pregătită, te invit să te exprimi cu ajutorul Khaonului.
Beatrice a început să bată Khaonul cu ritm regulat dar câte-o dată variat. După ce a afirmat că a terminat, i-am rugat pe colegii ei, să se gândească, oare ce ar fi dorit să exprime Beatrice cu acest ritm?
Ana: eu mă gândesc că mai întâi, când ai bătut toba regulat, te-ai simțit în regulă, a fostul ok, apoi s-a întâmplat ceva care te-a scos un pic din ritmul tău, apoi iar ai reveni la normal. Ai avut o dispoziție bună la început, apoi ai devenit puțin agitată, și pe urmă din nou liniștită.
T: Beatrice, te rog să nu spui încă nimic, să mai ascultăm și alte păreri după care te invit să alegi care dintre interpretări a fost cel mai aproape de ceea ce ai vrut tu să exprimi inițial.
Natalia: Cred că ași putea încerca și eu….
T: Natalia, te rog, suntem bucuroși să te ascultăm
Natalia: și eu cred că la început când ai bătut toba regulat, a fost totul bine și frumos după care a venit ceva, un eveniment neașteptat…. cred că din partea cuiva la care ții…dar nu sunt sigură
După ce și-au exprimat părerile Ana și Natalia cu referire la povestea transmisă de către Beatrice cu ajutorul Khaonului, au fost întrebați și ceilalți participanți, în legătruă cu acest lucru. Pentru că nimeni nu a mai dorit să interpreteze cele transmise de Beatrice, aceasta a fost invitată să spună care dintre variantele exprimate se potrivește cel mai bine cu ceea ce a dorit ea să transmită.
Beatrice: cred că interpretarea Nataliei a fost cea mai apropiată…
T: aha, ai putea să ne ajuți să înțelegem de ce?
Beatrice: păi, pentru că, și-a dat seama că este ceva legat de o persoană dragă, am început săptămâna ok, dar după aceea a intervenit ceva ce nu mi-a căzut prea bine…
T: te simți confortabilă în a împărtășii cu noi ce s-a întâmplat?
Beatrice: cred că da….am o prietenă foarte bună, cu care ne înțelegem bine. Dar ea acum are un prieten, și mai tot timpul sunt împreună, dar nu asta e problema…
T: să înțeleg că majoritatea timpului îl petrece cu el?
Beatrice: Da,…asta m-a deranjat puțin, dar săptămâna aceasta chiar ași fi avut nevoie de ea, să vorbesc cu ea, i-am scirs un mesaj pe Facebook, mi-a răspuns cu întârziere, scriindu-mi că nu are timp să vorbească cu mine pentru că este cu prietenul ei, și merg la plimbare…
T: Și acest lucru ți-a căzut rău, pentru că ai fi dorit să fie lăngă tine, să te asculte, dar ea a ales să se ducă la plimbare cu prietenul, și asta te-a făcut să te simți….
Beatrice: singură, lăsată, dată de- o parte….
T: Mă gândesc că a fost greu pentru tine….
Beatrice: Da…
T: ai încercat să comunici cu ea despre aceste lucruri?
Beatrice: Nu prea….nu șitu cum să-i spun..
T: Să vedem, cu ai putea să-i spui?
Beatrice: păi…că mi-ar plăcea ca uneori să mă asculte și să petreacă mai mult timp cu mine?
T: Exact așa. Crezi că ai putea să vorbești cu ea în curând despre asta?
Beatrice: Cred că da, defapt cred că ar fi bine….
T: Atunci fă-o, vorbește cu ea, probabil ea nici nu sesizează că acest lucru ție ți-a căzut rău, poate are nevoie să-i comunici acest lucru….
Beatrice…..da…
Fața ei oglindește un fel de ușurare, pare mai relaxată. A avut parte de un eveniment cu o încărcătură emoțională semnificantă, și astfel a avut nevoie de descărcare, de detensionare. După afirmațiile ei, Beatrice s-a simțit mai bine și ușurată. Ea a relatat despre un eveniment care a marcant-o și prin acest exercițiu, întâmplarea în sine a căpătat un alt sens pentru ea.
Pentru că Natalia a fost cea care a fost mai aproape de sentiemntul pe care Beatrice dorea să-l transmită grupului, a urmat Natalia.
T: Natalia, te rog alegeți un instrument!
Natalia: Cred că rămân la Kahon….
T: Bine, cum dorești tu….Când te simți pregătită, poți începe
Natalia: Ok….
A stat puțin pe gândurj, se vedea că nu se simte în largul ei stând în mijlocul grupului, dar încetul cu încetul a început să bată Khaon-ul. Ritmul ei era mai lent, dar armonic, regulat, uneori puțin bulversat. Ana a dorit să interpreteze ritmul propus de Natalia.
Ana: Eu cred că ai transmis o stare de liniște, de bine, care uneori este întreruptă de ceva, mai…..hmmm…cum să spun….mai tensionat?….dar după aceea revine totul la normal…
T: Mulțumim Ana, altcineva mai dorște să încerce?….nu, ok. Natalia, se potrivește ceea ce a spus Ana, cu ceea ce voiai tu să transmiți?
Natalia: Cred că da….
T: Înțeleg, ai putea să ne spui mai multe despre ceea ce ai transmis?
Natalia: Nu știu….uneori întâmpin greutăți care mă bulversează, dar apoi îmi revin..
T:Îți dorești să ne mai povestești despre aceste greutăți?
Natalia: Nu cred…..nu prea îmi doresc
T: Bine, nu este nici o probleamă,
Am observat că nu-și dorește să exploreze mai în detaliu ceea ce a dorit să transmită și i-am respectat dorința. Apoi Ana a încercat să ne transmită anumite stări emoționale, după care a urmat Bianca. Feedbackul protagoniștilor a fost unul foarte pozitiv în legătură cu acest exercițiu, ei exprimând că în viitor doresc mai multe exerciții și activități în care instumentele muzicale să aibă un rol central.
3.2.6. A șasea ședință
În cadrul acestei întâlniri m-am gândit să ne axăm mai mult pe activități de exprimare prin muzică și desen. Am ales aceste metode, datorită faptului că întâlnirea precedentă a fost foarte marcantă, iar feedback-ul adolescenților sugera faptul că le-a plăcut mult să lucreze cu diferite instumente. Astfel m-am gândit să continuăm acest demers de dezvoltare cu ajutorul muzicii, dar cu exerciții diferite. La începutul întâlnirii le-am propus un exercițiu prin care să alcătuiască un ritm comun al grupului, urmat de un alt exercițiu, prin care i-am ajutat să-și conștientizeze stările de moment, de dispoziție, iar apoi am organizat activitatea centrală și la final o discuție despre tot ce s-a întâmplat pe parcursul întâlnirii.
Obiectivul ședinței:
Explorarea exprimării emoționale și afective în grup, prin muzică, ritm și pictură
Materiale folosite: CD-player, foi A4, acuarele, tempera, pensule, scotch, instumente muzicale
După introducerea în care am discutat puțin despre cum se simt ei, care sunt noutățile, evenimentele de la școală ș.a.m.d. – le-am propus primul exercițiu.
Exercițiul nr 1: Ritmul nostru
Scopul exercițiului: Întărirea sentimentului de apartetență la grupul de dezvoltare
Durată: 10 minute
Descrierea exercițiului:
Participanții au fost rugați să aleagă câte un instument din centrul cercului, după care li s-a explicat exercițiul.
T: Acum vă invit să alcătuiți un ritm al vostru al grupului. Dacă doriți puteți să vorbiți puțin la început despre ideile fiecăruia, important este să vă reprezinte acea idee, sau acel ritm propriu. Aveți la dispoziție cam 5 minute… ce vă recomand este să fiți spontani!
Am remarcat faptul că participanții s-au mobilizat destul de repede, liderii echipei care au ieșit în evidență au fost Ana și Bianca. Ele au mobilizat întreaga echipă. Strategia lor a fost ca fiecare să propună un mic ritm sau o melodie, în funcție de instrument, ca apoi să le îmbine. Ceilalți participanți au fost cooperanți, s-a observat că le face plăcere să experimenteze diferite stiluri de ritm și melodie, conturând astfel un ritm diversificat, care reprezenta grupul.
Exercițiul nr 2. Fișele dispoziției
Scopul exercițiului: Facilitarea conștientizătii stărilor de dispoziție cu ajutorul meditației și a muzicii
Durata exercițiului: 20-25 minute
Descrierea exercițiului:
Participanții exercițiului au primit câte o fișă, un creion și o bucată de scotch. Între timp, în fundal a pornit o melodie lentă, meditativă. Adolescenților li s-a cerut să pună deoparte hârtia și creionul, pentru că vor avea nevoie de aceste lucruri puțin mai târziu.
T: Acum vă învit să ascultați muzica, să închideți ochii, să fiți în contact cu voi…..ce simțiti în acest moment? Ce gânduri aveți în acest moment?……Poate este ceva ce vă preocupă, sau vă neliniștește….sau din potrivă, vă simțiți bine, fără grijă…. Ce simțiți în acest moment? Ce sentiemnte aveți?….Vă invit să le pronuțați în gând…Cum este pentru tine această stare? Plăcută sau neplăcută?….Acceptă-ți starea!…Cum te simți în acest moment?…..Și acum ușor vă invit să deschideți ochii, și să vă scrieți starea de dispoziție, cum vă simțiti acum în acest moment….pe fișa din fața voastră.
După această scurtă meditație, adolescenții au fost invitați să-și scrie dispozițiile pe fișă, să le lipească pe piept cu ajutorul scotchului apoi, pe ritmul muzicii să înceapă să se plimbe prin sală, uitându-se la fișele colegiilor
T: Ok dacă ați reușit să-i întâlniți pe majoritatea colegilor și să vă observați fișele, vă invit acum să alcătuiți două echipe. Echipele să se formeze în funcție de preferințele voastre…
După ce s-au format echipele, participanții au fost invitați să discute împreună despre dispozițiile lor și despre cum se simt ei în acel moment. Au avut la dispoziție 10 minute. Prima echipă a fost formată din: Ana, Ioana, Natalia, Nicu și Anca, iar a doua din Adela, Bianca, Beatrice, Tania și George. Când echipele au ajuns la finalul discuțiilor, le-am propus să desemneze un reprezentat al echipelor care să vorbească despre experiențele trăite în timpul discuțiilor. Cei doi reprezentanți au fost Ana și Bianca. Ana a afirmat că s-au simțit foarte bine în cadrul acestui exercițiu, dispoziția echpei fiind una pozitivă, de bunăstare. Cealaltă reprezentantă, Bianca a spus că și lor le-a plăcut exercițiul, unii dintre ei au avut anumite preocupări legate mai ales de școală, dar au reușit să lase grijile pentru un timp deoparte și să se bucure de câteva ore de relaxare.
Exercițiul nr 3: Muzică și pictură
Scopul exercițiului: Exprimarea emoțiilor cu ajutorul picturii și a melodiei, precum și permiterea colaborării între membrii echipei.
Durată: 45-50 minute
Descrierea exercițiului:
La început paticipanții au fost împărțiți în echipe de câte trei persoane. Apoi fiecare echipă a primit câte-o foaie dintr-un bloc de desen, pensule, acuarele și o cutie de tempera. Exercițiul în sine a constat în a alcătui o pictură comună despre sentimente cu ajutorul muzicii.
T: Acum va urma un exercițiu puțin diferit de acele cu care va-ți familiarizat până acum. Mai întâi o să vă pun o melodie, apoi vă invit ca să ascultați melodia respectivă cu multă atenție, încercați să descifrați ce vă transmite ea? Ce fel de sentimente vă sugerează?..Acum vă învit să începeți să pictați ceea ce simțiți, sunteți liberi să pictați orice doriți voi: forme, oameni, pete de culoare etc. Dar după cum observați, foaia primită este comună, deci încercați să alcătuiți o pictură a echipei, care să reprezinte sentimentele și emoțiile sugerate de muzică, dar atenție fără ca în prealabil să discutați, deci fără comunicare verbală.
Înainte de începerea exercițiului, am observat faptul că participanții grupului nu au înțeles pe deplin care este sarcina lor. Și ca să clarific lucrurile, le-am explicat din nou, apoi am rugat-o pe Ana să redea instrucțiunile. Până la urmă explicațiile prin diferite metode au dat roade, astfel că fiecare dintre adolescenți a înțeles scopul exercițiului. Am ales o melodie tribală, cu o variațiune de ritmuri lente și rapide, melancolice și vesele, ca participanții să-și poată contura sentimentele cu ajutorul unei palete largi de ritmuri. Melodia a durat 20 de minute, timp în care membrii echipelor au încercat să picteze tot ceea ce le-a transmis muzica.
Am observat că unii participanți se identificau mai greu cu acest tip de exercițiu. De exemplu Nicu, a fost destul de deconectat de la muzică și pictură. El de la început și-a afirmat punctul de vedere, și anume că nu-i place să picteze. I-am explicat faptul că nu trebuie să picteze ceva foarte frumos și minunat, important este esența picturii și interpretarea acesteia nu și calitatea. Astfel a acceptat și el provocarea lansată. Când a început să sune muzica, el se uita la colegele lui, care s-au apucat de lucru, apoi s-a uitat pe ceas, a început să se miște pe scaun, nu își găsea locul, iar și-a privit coechipierii timp destul de îndelungat, după care aceștia l-au atenționat spunându-i că va trebui să deseneze și el ceva. A stat puțin pe gânduri și exact când melodia a ajuns la o parte mai ritmată, a început și el să contribuie la pictura grupului. Pe de altă parte am remarcat faptul că Natalia s-a regăsit ușor în această activitate. Chiar de la început s-a armonizat cu melodia, și-a focalizat atenția pe activitate și a colaborat cu colegele de echipă. Mă gândesc că acest lucru se datorează faptului că, principala ei activitate care îi creează plăcere este pictura și desenul, iar ea are o mare nevoie să aparțină, să facă parte dintr-un grup de semeni, unde să fie acceptată, dar singura problemă pe care o întâmpină este timiditatea. În echipa prezentă, a lucrat împreună cu persoane cunoscute, și au colaborat pe cale nonverbală, deci timiditatea ei și frica de a-și pronunța ideile a fost într-un fel mascat, ceea ce i-a permis să se manifeste în mod natural și relaxat.
După ce echipele au terminat pictura compusă cu ajutorul muzicii, a urmat partea în care le-am propus să împărtășim împreună cu toții experiențele trăite. Mai întâi am rugat echipele să vorbească despre pictura realizată, ca apoi fiecare persoană în parte să povestească experiențele trăite. Echipa formată din Ioana, Natalia și Bianca a fost prima. Ele au spus că a fost ușor să picteze pe muzică, au considerat că muzica este una foarte interesantă, care ar putea sugera de exemplu un apus de soare. Am putut observa împreună acest apus de soare, care a fost plin de linii și de forme colorate. Ca să clarific ce le-a îndemnat să realizeze aceea pictură, le-am întrebat, cum au ajuns să deseneze acest apus?
Ioana: Păi ritmul și melodia….cred….eu am început prin crearea valurilor, apoi am văzut că Natalia a desenat deja soarele și așa fără să vorbim am ajuns la un consens. Apoi fiecare a adăugat altă culoare, deci am ajuns să avem o apă destul de colorată…
T: Și asta înseamnă…?
Ioana: Înseamnă că fiecare a perceput diferit muzica și ritmul.
Le-am întrebat totodată care sunt sentimentele care au fost sugerate de către melodie, la ce s-au gândit?
Bianca: Păi eu m-am gândit la liniște, la relaxare, fericire, nepăsare. Și cam asta se întâmplă când privești soarele cum apune lent, iar valurile răbufnesc destul de zgomotos. Eu așa interpretez.
Și ceilalți coechipieri au fost de acord cu tot ceea ce a spus Bianca.
T: Să înțeleg că te-ai simțit calmă și liniștită…
Bianca: Da așa este…
T: Bianca ce înseamnă pentru tine să fii calmă și liniștită?
Bianca: Păi nu știu…însemnă să nu mă gândesc la alte probleme, să fiu liberă….
T: Liberă….
Bianca: Da..
T: Înseamnă că libertatea este un lucru foarte important pentru tine…crezi că ai parte de suficientă libertate?
Bianca: hmmm….cred…
T: Crezi? Este ceva ce te împiedică în procesul tău de a fi liber? Gândeștete un pic…
Am intrat în analiză cu Bianca, am considerat că este important să conștientizeze ce înseamnă libertatea de fapt pentru ea. După mai multe întrebări ajutătoare și timp de gândire, Bianca a spus că pentru ea libertatea înseamnă să se manifeste cum vrea ea, să decidă ea, și nu alții pentru ea. Ea a conștientizat faptul că ea își pune singură barierele.
Bianca: Cred că eu sunt cea care nu îmi dau voie să fac ce îmi doresc…
S-a observat pe chipul Biancăi că este mult mai ușurată, nu privește îndelung podeaua când vorbește, ci menține contactul vizual, și acceptă provocarea de a desena barierele care sunt transformate în aripi. Nu am intrat foarte mult în detalii pentru ca ceilalți participanți să nu fie marginalizați și lăsați pe dinafară. Pentru Bianca și pentru dezvoltarea ei personală acest lucru a însemnat un progres important. Ea a conștientizat cu ajutorul picturii și muzicii, că nevoia ei de moment este de liniște, care se poate atinge prin libertatea de a lua decizii. Principalul aspect pozitiv a fost că ea singură și-a dat seama că de fapt barierele acelea sunt puse de către ea și așa cum le-a pus, le poate și înlătura. Cheia este ea, decizia ei, libertatea de a decide.
După această etapă, am mers mai departe la celelalte echipe. Echipa formată, de către Ana, Nicu, Anca și Adela a desenat un peisaj de vară dintr-o multitudine de culori. Nicu a afirmat ca la început i-a fost destul de greu să picteze dar apoi a văzut că nu este atât de greu și solicitant precum și-a imgainat, astfel a contribuit și el la realizarea peisajului. Ei au amintit următoarele dispoziții ca fiind sugerate de muzică: jovialitate, veselie, blândețe și calm. A treia echipă fiind formată de către Beatrice, Tania și George au întâmpinat puține greutăți în ceea ce privește realizarea picturii. După spusele lor, prima care a început să deseneze a fost Beatrice, iar ceilalți doi se uitau la ea, pentru că au avut nevoie de puțin răgaz, în care să se gândească la tematica picturii. Lucrarea lor a inspirat o varietate de culturi, pentru că fiecare dintre ei a interpretat muzica diferit. Beatrice a constatat că este vorba de muzică turcească, astfel a încercat să deseneze acest aspect, iar Tania a remarcat că este o muzică din india, astfel desenând un om care cântă pentru șerpi. Dar într-un final au ajuns la un consens în ceea ce privește pictura. Au memționat faptul că a fost mai greu să se armonizeze, pentru că fiecare se concentra pe desenul propriu, dar când au reușit să privească și să înțeleagă și desenele colegilor a fost mult mai ușor să coopereze. Dispozițiile amintite de ei au fost: veselie, armonie și blândețe.
Feedbackul participanților referitor la această întâlnire a fost una pozitivă, ei au afirmat că s-au simțit bine și le-au plăcut exercițiile prin muzică. Astfel m-au rugat să introducem în program mai multe exerciții de acest gen. M-a bucurat faptul că s-au regăsit în această formă de terapie, astfel am promis că pe parcurs ne vom mai întoarce cu siguranță la exercițiile bazate pe muzică și ritm.
3.2.7. A șaptea ședință
În cadrul acestei întâlniri mi-am propus să inițiez un nou mod de abordare a terapiilor prin artă, pentru ca participanții să aibă parte de experiențe diversificate, care să contribuie la o mai bună dezvoltare a lor. Am ales să abordez în cadrul întâlnirii terapiile prin dans și mișcare. În general în această formă de terapie se folosește muzica tribală, primitivă și ritmică, pentru că în această formă de terapie accentul cade pe expresivitatea mișcărilor și nu pe calitatea acestora. Cu această gen de muzică adolescenții au fost deja familiarizați, pentru că aceasta a fost introdusă pe parcursul întâlnirilor în mai multe exerciții (pictură, desen, colaj) cu scopul de a facilita expresivitatea și exprimarea emoțională.
La începutul întâlnirii, le-am propus protagoniștilor un exercițiu de încălzire în care ei au fost rugați să se prezinte printr-o mișcare proprie, pe care noi cei din jur, am încercat s-o interpretăm. Apoi a urmat execițiul central în care ei și-au imaginat că sunt membrii unui trib, și au alcătuit diferite dansuri care să exprime stările și emoțiile tribului respectiv. La final am încheiat cu o discuție despre experiențele trăite.
Obiectivul ședinței
Încurajarea exprimării corporale și emoționale prin dans și mișcare, și permiterea participanților să devină mai conștienți de comportamentul lor interpersonal
Materiale folosite: CD-player
Înainte de a începe exercițiile propriu zise, i-am rugat pe participanți să formeze un cerc, spunându-le că vom avea activități în care o să stăm mai mult în picioare și o să ne mișcăm. Am făcut o mică descriere a metodei noi de abordare, le-am spus că o să ascultăm muzică și o să ne mișcăm pe muzică (unii au rămas destul de surprinși când am anunțat acest lucru).
Exercițiul nr 1: Prezentare prin mișcare
Scopul exercițiului: Familiarizarea participanților cu modalitatea de exprimare corporală, prin dans și mișcare
Durată: 25-30 minute
Descrierea exercițiului:
I-am rugat pe participanți să formeze un cerc, apoi am explicat exercițiul și între timp am pornit și muzica tribală.
T: Vă aduceți aminte că la începutul întâlnirilor noastre va-ți prezentat colegilor, ați spus câte ceva despre voi?…..ei bine acum vă propun cam același lucru dar puțin diferit….o să vă prezentați fiecare în parte cu o mișcare caracteristică. Deci am să vă rog să vă gândiții cum ați putea să vă reprezentați într-o succesiune de mișcări simple?
Observ că majoritatea adolescenților nu înțeleg despre ce este vorba și ce trebuie ei să facă în mod concret, astfel repet instrucțiunea și drept demonstrație încep eu prin a mă prezenta prin mișcare. Apoi când am observat că au înțeles ceea ce le cer, am continuat să explic mai departe exercițiul.
T: V-a trebui să stați în centrul cercului, iar ceilalți de pe margine o să încerce să interpreteze ceea ce ați dorit voi să le transmiteți, să le comunicați despre voi prin aceea mișcare sugestivă. Cel care interpretează cel mai fidel starea transmisă de către un coleg, acela va merge în centrul cercului și se va prezenza la rândul lui printr-o mișcare.
Prima persoană care s-a oferit a fost Ana. Ceilalți de pe margine au privit cu atenție mișcările ei, dar când a fost vorba de interpretare am întâmpinat mici dificultăți. La început nimeni nu s-a oferit să încerce să interpreteze mișcările Anei, a trecut un timp de gândire, după care am rugat-o pe Ana să repete mișcările ca să ne fie puțin mai clar ce dorește ea să ne transmită. Apoi Beatrice s-a oferit, spunând:
Beatrice: Eu cred că ai vrut să transmiți prin mișcările multe și rapide că ești o persoană energică și plină de elan….așa…și cred că ai mai vrut să transmiți că ești veselă…
După interpretarea lui Beatrice, i-am întrebat și pe ceilalți dacă vor să completeze interpretarea, dar nimeni nu s-a anunțat. A urmat să o întrebăm pe Ana dacă interpretarea făcută de către Beatrice a fost corectă sau pe aproape de ceea ce a dorit ea să transmită.
Ana: Da…așa este, sunt o fire energică și veselă în majoritatea timpului, dar atunci când mi-am aplecat mâinile și față a însemnat că mai am și eu stări când nu sunt atât de veselă, dar apoi mă reîncarc cu energie….
După Ana a urmat Beatrice, mi-a fost puțin teamă, pentru că am demarat exercițiul cu greu, și credeam că acest lucru va marca întregul proces, însă din fericire m-am înșelat în privința acestui aspect, pentru că activitatea a decurs mult mai fluid. Mișcările lui Betrice fiind interpretate atât de către Ioana cât și de Bianca. Presupun că la început a creat puțină dificultate acest exercițiu întrucât adolescenții nu au fost obișnuiți cu modul acesta de exprimare, le-a trebuit puțin timp să se familiarizeze cu acesta. Între timp, l-am observat pe Nicu, care nu a dorit să interpreteze mișcările colegilor, astfel el a fost rugat de mine, să intre în mijlocul cercului pentru a se prezenta. El la început a ezitat un pic, dar a acceptat provocarea, a pășit în mijlocul cercului dar în acel moment s-a blocat. Privea doar pereții cu brațele încrucișate, spunând: ,, eu nu pot,.. nu vreu..nu știu,,. Am încercat să-l încurajez, să-l securizez și să-l întreb ce anume îi crează dificultate. El a spus că nu-i place să fie în centrul cercului. Eu am întrebat dacă-l deranjează colegii care se uită preponderent la el? Iar el a răspus afirmativ.
T: Înțeleg Nicu, nu este nici o problemă, e normal să te simți așa când te afli în fața oamenilor, asta înseamnă că îți pasă de ceea ce văd ei…eu cred că toți simțim acest lucru, unii mai accentuat alții poate s-au obișnuit deja cu acest sentiment. Uite acum eu îți propun dacă îți este mai confortabil să îți închizi ochii, și să fii doar în contact cu tine….ești doar tu cu muzica…..cum este această muzică pentru tine? îți creează plăcere sau nu?…Ce sentimente îți transmite…..încercă să redai ceea ce simți prin mișcare….ești doar tu cu muzica….
Nicu pe parcursul jocului de imaginație a fost foarte cooperant, a devenit din ce în ce mai relaxat, s-a observat că muschii lui nu mai sunt încordați, apoi a încercat să execute niște mișcări simple – desigur cu ochii închiși. După care l-am rugat când simte că a transmis tot ce a vrut să transmită, să deschidă ochii. Când și-a deschis ochii l-am întrebat cum a fost pentru el această experiență? El a afirmat că i s-a părut puțin ciudat, nu știa ce se va întâmpla, dar a fost mai bine așa. Apoi Ioana a încercat să interpreteze tot ceea ce a dorit Nicu să transmită. Am considerat important această mică meditație, pentru că astfel am reușit să-l securizez, să-i ofer o altă alternativă pentru mișcare. Mișcările lui au fost destul de ușoare și simple, dar a făcut un mare progres prin a le prezenta chiar și pe acestea.
Continuând activitatea am observat că Natalia este foarte implicată și atentă la tot ce se întâmplă în cadrul exercițiului. Dar totuși când a ajuns ea în mijlocul cercului, a devenit puțin anxioasă, își stângea pumnii, și la încurajarea colegilor a încercat să propună mai multe mișcări simple, rămânând puțin încordată. Dar progresul ei este foarte mare, nu cred că la începutul activităților de grup ar fi acceptat să facă acest lucru în fața celorlați. Când am întrebat-o cum a fost exercițiul pentru ea? a răspuns că i-a plăcut, a fost interesant și i-a plăcut mai ales partea cu interpretările.
Într-adevăr acest exercițiu a scos la iveală multe aspecte ale personalității participanților care până acum nu au fost vizibile și nu au fost observate. De exemplu Tania a exprimat faptul că este o visătoare și îi place să mediteze asupra unor lucruri, George a arătat că îi place să danseze atât singur cât și cu prietenii. În mod sigur acest exercițiu a contribuit pe lângă altele la întărirea coeziunii de grup, și a încrederii în grupul social. Pentru că am intrat în discuții cu mai mulți dintre participanți, exercițiul a durat mai mult decât a fost plănuit, dar consider că aceste discuții au fost necesare pentru ca protagoniștii să se înțelegă mai bine pe ei înșiși și să poată folosi această experiență pentru creșterea Eului propriu.
Exercițiul nr 2: Tribul
Scopul exercițiului: Încurajarea exprimării emoționale prin dans și mișcare în grup
Materiale folosite: CD-player, muzică tribală
Durată: 40-50 minute
Descrierea exercițiului:
Exercițiul în sine constă în crearea unei povești legate de un trib, care compune dansuri pentru sărbătorirea evenimentelor importante din viața. Mai întâi protagoniștii au trebuit să alcătuiească un dans pentru ploaie în care coordonatorul și inițiatorul a fost terapeutul, apoi tribul a alcătuit dansuri pentru: iubire și dragoste, tristețe, bucurie și liniște. Fiecare participant putea să fie inițiatorul, însă acest tip de exercițiu a necesitat o coordonare mai complexă astfel încât și eu ca terapeut am participat la activitate. După dans a urmat formarea unor echipe alcătuite din trei persoane, sarcina lor fiind să discute despre experiențele trăite pe parcurs, și eventual să compună o mișcare pentru feedback.
La începutul exercițiului participanții au fost rugați să formeze un cerc, între timp a pornit și muizca tribală ritmică. Apoi le-am prezentat o poveste care cuprindea faptul că ei aparțin uni trib, care trăiește în Africa și care și-a păstrat tradițiile, ei au fost obișnuiți să-și exprime toate sentimentele și întâmplările prin dans, astfel acum că se apropie primăvara, ei trebuie să alcătuiească un dans al ploii, ca recolta să fie cât mai bogată la vară. Prima mișcare este inițiată de mine și îi îndrum pe ceilalți să mă imite. Am început cu mișcări simple apoi au urmat cele complexe, am urmărit un fir progresiv, pentru ca participanții să se familiarizeze mai ușor cu muzica și cu mișcările. Uneori chiar s-au amuzat, dar am încercat să-i îndrum să fie concentrați pe efectuarea mișcărilor, argumentul principal fiind legat de trib, și de importanța acestui dans pentru a invoca ploaia. După încălzire a urmat o parte în care ne-am relaxat împreună, am propus un mic exercițiu de respirație după care a urmat provocarea. Trebuia să compună împreună un dans al dragostei, al tristeții, al bucuriei și al liniștii. Aceste teme au fost pronunțate pe rând, mai întâi propunând dansul pentru dragoste și iubire, cum ar arăta acesta? Fiecare membru în parte a fost rugat să inițieze mișcări care apoi au fost introduse în dansul comun. George, fiind pasionat de dansuri, a fost primul care a inițiat o mișcare, iar apoi Ioana a adăugat elemente care solicitau mâinile și brațele. I-am sugerat să fie cât mai liberi și spontani, important era să fie atenți unii la alții. Astfel au inițiat pe rând câte o mișcare cu care au încercat să ilustreze diferite stări emoționale. Povestea în care s-a îmbinat întreg procesul a fost legată de trib, de grup, ceea ce în mod implicit a contribuit la întărirea coeziunii. Observând derularea acestui exercițiu, am văzut, că deși este puțin încordat, Nicu imită mișcările colegilor, cei drept nu are inițiativă, dar acest lucru se explică prin faptul că el este un băiat care are probleme la nivelul exprimării nonverbale, întâmpină un blocaj la acest nivel. Dar progresul este vizibil, pentru că participă la dansul grupului fără a se văita prea mult. Bianca, Beatrice, Tania și Ana, sunt cele care au inițat cele mai multe mișcări și am observat o flexibilitate aparte în mișcările lor, care îmbină mișcarea fiecărui segment al corpului. Natalia a încearcat și ea să se alăture grupului, s-a observat că avea mâinile încordate și își mișca preponderent doar picioarele. Dar faptul că a participat la procesul mișcărilor, oglindește, că grupul are puterea de a mobiliza și de a oferi o experiență inedită.
După ce am alcătuit împreună dansurile tribale prin care am mulțumit Zeilor dragostea, tristețea, bucuria și liniștea, i-am împărțit prin numărare, în echipe de câte trei persoane, ca să discute împreună despre experiența de grup, apoi au avut sarcina să constuiască o mișcare de feedback, care să reflecte cum s-au simțit ei. Fiecare echipă a primit o hârtie cu întrebări ajutătoare care să faciliteze participarea la discuții. Întrebările au fost următoarele:
Cum a fost pentru mine experiența de grup?
Cum m-am simțit dansând împreună cu grupul?
Ce mi-a fost ușor și ce mi-a cauzat probleme?
După discuțiile în grup restrâns am sugerat participanților că în funcție de dorințele lor pot împărtăși colectivului întreg experiențele lor. Bianca aafirmat următoarele:
Bianca: Pentru mine a fost o experiență frumoasă și bună…..nu credeam la început că o să mă simt atât de bine…
T: Ce te-a făcut să crezi că nu o să te simți bine pe parcursul exercițiului?
Bianca: păi sinceră să fiu…a fost ciudat, nu știam cum să mă comport…
T: Înțeleg, nu știai cum să te comporți,…. dar cum ai reușit până la urmă să te destinzi?
Bianca: Păi m-am uitat la alții, cum se mișcă și parcă am prins și eu curaj…
T: Curaj….să înțeleg că ai avut nevoie de încurajarea colegilor ?
Bianca: da…
T: Ai putea să formulezi o idee – de ce crezi tu că nu ai avut curaj? Te temeai de ceva anume?
Bianca: hmmm…nu știu, nu voiam pur și simplu, nu aveam curaj…
T: Am înțeles, și faptul că toți colegii au încercat să se miște pe muzică te-a făcut și pe tine să te destinzi…mă bucur pentru acest lucru!
Bianca: Da…acum mă simt așa…eliberată….liberă în mișcare
Bianca ca persoană este energică și îi place foarte mult să relaționeze cu ceilalți din jur. Faptul că grupul a ajutat-o să se destindă, ne vorbește despre o putere și o coeziune a grupului, care poate facilita depășirea limitelor personale. Bianca a trecut peste limita ei personală, a prins curaj și s-a eliberat de presiune.
Feedbackul echipelor a fost în mare parte omogen, ei susțineau că într-adevăr a fost o experiență nouă, nu se așteptau la aceste exerciții, la început fiind ciudate, dar pe parcurs au reușit să se familiarizeze cu ele și să focuseze mai mult pe exercițiile în sine.
3.2.8. A opta ședință
În cadrul acestei întâlniri m-am gândit să inițiez exerciții ce aparțin terapiei prin dans și mișcare, ca o continuitate a întâlnirii precedente, pentru o mai bună înțelegere a acestei forme de dezvoltare personală. Feedbackul întâlnirii precedente primit de la participanții programului a fost unul relativ pozitiv. Afirm acest lucru pentru că protagoniștii au experimentat o metodă nouă și mai puțin familiară lor. Pe parcursul acestei întâlniri mi-am propus să-i abordez aducându-le două exerciții de o complexitate mai mare, de dans și mișcare, unul dintre ecestea fiind numită ”sala oglinziilor” iar cealaltă ”dansul emoțional”- aceasta din urmă este pentru reflectarea emoțiilor prin mișcare. După aceste exerciții voi purta o discuție cu tot grupul referitoare la trăirile și experiențele noi pe care le-au avut în cadrul ședinței.
Obiectivul ședinței: Încurajarea exprimării emoționale prin dans și mișcare
Materiale folosite: CD-player, muzică tribală
La începutul întâlnirii am inițiat o discuție introductivă, liberă despre dans, pentru că eram curioasă de experiențele lor legate de această activitate. Am aflat forate multe lucruri noi despre adolescenții participanți, de exemplu puțini dintre ei au știut despre faptul că Ana, Bianca și Beatrice sunt membrii unei trupe de dans popular, și susțin anual mai multe spectacole. De asemenea Tania și George au dansat cândva dansuri moderne și de societate. După această mică discuție le-am propus prima activitate.
Exercițiul nr 1: Sala oglinzilor
Scopul exercițiului: Încurajarea exprimării corporale prin mișcare și dans
Durată: 20-25 minute
Descrierea exercițiului:
Exercițiul se aseamănă puțin cu exercițiul inițiator de la întâlnirea precedentă, dar și diferă prin anumite aspecte. La început participanții sunt invitați să formeze un cerc, să asculte muzica, să se familiarizeze cu ea, apoi pe rând unul câte unul să intre în mijlocul cercului și să inițieze un șir de mișcări, ca apoi ceilalți să imite cât mai fidel posibil aceleași mișcări. Când protagonsitul și-a încheiat ”micul spectacol”, este invitat să aleagă un alt coleg, care la rândul lui va prezenta alte mișcări sugerate de muzică.
”Sala oglinzilor”
După introducerea efectuată, am pornit muzica – lent am format un cerc și am încercat să ne familiarizăm cu ea. Am sugerat participanților să închidă ochii, și să încerce să ”simtă muzica.”
T: Acum am să vă rog să închideți încet ochii,… lăsați-vă cuprinși, îmbrățișați, chiar legănați de sunetele muzicii….încercați să fiți atenți și la ritmul, la muzicalitatea ei, la diferitele sunete care toate alcătuiesc această melodie minunată dar complexă….cum sunt aceste sunete pentru voi….ce vă inspiră ?…sunt plăcute, creează plăcere…. sau din potrivă nu…..[…]când simți că ești pregătit poți începe să te miști ușor și lent….simte muzica, dansează, exprimă-te cum îți dorești tu….când te simți pregătit poți deschide ochii
După familiarizarea copiilor cu muzica, participanții au deschis ochii, iar eu am trecut la etapa în care le-am explicat exercițiul pe care urma să-l executăm cu toții. Prima dată am inițiat eu mișcările în centrul cercului, ca fiecare membru al grupului să se mobilizeze și să se obișnuiească cu această formă de exprimare. După mine a urmat Tania, apoi Bianca și George. Cu toții s-au regăsit în acest mod de abordare chiar și Nicu și Natalia, ei doi au inițiat mișcări puțin mai simple, fiind mereu ghidați de un control corporal accentuat. Dar s-a văzut rezultatul întâlnirii precedente prin faptul că, Nicu nu a încercat să se sustragă, atunci când a fost chemat în interiorul cercului, s-a uitat în jur, a stat puțin pe gânduri, dar după aceste momente de ezitare a început și el să inițieze diferite mișcări. Când am ajuns la ultima persoană, am rugat ca cineva din grup să sintetizeze mișcările popuse până atunci, sau să inițieze o mișcare prin care am putea încheia activitatea. Ana s-a oferit, și mi s-au părut foarte relevante mișcările inițiate de ea, a executat câteva sărituri, apoi a început să aplaude, după care s-a aplecat, așa cum fac de obicei dansatorii la final de număr. Într-adevăr a fost considerată și de colegi o mișcare de încheiere reușită.
La finalul exercițiului ne-am așezat în cerc și am pornit o scurtă dicuție despre această experiență. Tania a spus următoarele
Tania: mie mi-a plăcut mult acest exercițiu, mai ales faptul că am fost cu toții atenți la cel care era în mijlocul cercului, și încercam să-l imităm. Toată lumea făcea la fel…
T: Înțeleg Tania, ție ți-a plăcut cel mai mult faptul că fiecare în parte a inițiat câte-o mișcare și că toți ne-am străduit să ne mișcăm la fel…
Tania: Da
T: Și de ce consideri că ți-a plăcut acest aspect?
Tania: Pentru că am dansat ca un grup….împreună
T: hmm….ce înseamnă grupul pentru tine?
Tania: Înseamnă unitate
T: Unitate…înțeleg că unitatea este foarte importantă pentru tine. Crezi că ai putea definii acest concept? Ce înseamnă pentru tine?
Tania: (stă un pic pe gânduri)…nu știu, unitate în sensul în care ne putem baza unii pe ceilalți, facem lucruri împreună…
T: După cum spui tu Tania, grupul este foarte important pentru tine…
Tania: Așa este
T: Aparții și altor grupuri de tineri?
Tania: da, clasa în care învăți…dar acolo este diferit
T: Ce face diferența pentru tine între acel grup și grupul nostru?
Tania: acolo în clasă suntem 28 de persoane aici suntem doar 9…, și acolo fiecare are prietenii lui și stă doar cu ei, dar aici suntem mai puțini și este mai bine
T: Este mai bine în sensul în care..?
Tania: În sensul în care există comunicare reciprocă între noi, și așa îmi pot cunoaște colegii mai deaproape
T: Înțelg Tania, pentru tine este important ca să cunoști persoanele din jurul tău, adică pe aceia cu care interacționezi. Într-o clasă de 28 de copii este normal să se formeze subgrupe, datorită numărului mare de persoane, iar noi de aceea alcătuim grupuri de maxim 12 persoane, ca fiecare membru în parte să poată să-și cunoască coechipierii în măsură egală…ne străduim să fie așa.
Am constatat din această discuție și din alte observații pe parcursul ședințelor, că pentru Tania este foarte important să aparțină unui grup. Când am vorbit despre încrederea în grup, ea a fost cea care a afirmat că acest aspect este foarte important pentru că ,, te poate ajuta când ai nevoie, și știi că poți să fii tu însăți,, Tania este o fată foarte educată, după cum se vede are un limbaj select, este disciplinată și foarte comunicativă. Are o nevoie intensă de a aparține unui colectiv, să fie membra unei comunități de semeni, de a fi acceptată și acordă o importanță majoră cooperării.
După mai multe discuții cu celelalte persoane din grup am ajuns la un consens prin faptul că este important să avem un grup de suport și persoane de încredere. Apoi am încheiat discuția și am trecut la exercițiul numărol doi.
Exercițiul nr 2: Dansul emoțional
Scopul exercițiului: Facilitarea exprimării emoționale cu ajutorul corpului, prin mișcare și dans, dezvoltarea empatiei și a înțelegerii reciproce
Durată: 30-40 minute
Descrierea exercițiului
La început participanții sunt rugați să se miște liberi în sală pe o muzică destul de lentă, să-și privească colegii, și să formeze echipe de câte 3 persone. Grupele se vor alcătui fără comunicare verbală, invitațiile, cererile de aderare la grup se vor ”formula” prin priviri și gesturi. Apoi, îndată ce partenerii s-au găsit, sunt rugați să se așeze într-un colț a camerei. Exercițiul constă în împărțirea unor bilețele pe care eu am scris în prealabil diferite stări emoționale – pe baza acestora, echipele trebuie să construiască un dans sugestiv, care să exprime acea stare. După ce au finalizat ”coreografia,” fiecare grupuleț este invitat să-și prezinte dansul, iar coelgii sunt rugați să încerce să ghicească emoția reprezentată. Cele trei emoții alese de mine au fost: DISPREȚ, DEZGUST și UIMIRE. Motivul pentru care am ales aceste emoții este faptul că acestea sunt mai puțin folosite ca și denumire în viața cotidiană. Mi s-a părut important ca în programul dat să includ stări afective care sunt mai puțin uzuale.
Echipele s-au format, și au ocupat un colțișor din încăpere. M-am dus la fiecare grup în parte și am distribuit câte-o fișă pe care se afla denumirea stării afective pe baza căreia echipele urmau să construiască dansul. Ca și timp au avut la dispoziție 15 minute cu posibilitate de prelungire. Fiecare echipă a lucrat intens, unii chiar au ales să încerce mișcările dar într-un mod discret, ca ceilalți să nu le observe și apoi să le copieze. După ce timpul acordat a expirat, i-am invitat să se așeze în cerc iar prima echipă a fost rugată să prezinte emoția înscrisă pe hârtia aleasă de ei. Echipa care s-a oferit a fi prima a fost formată din Ioana, Beatrice și Bianca. Ele au extras bilețelul cu emoția DEZGUST. Le-am invitat în centrul cercului, am pornit muzica și împreună cu colegii aflați pe marginea cercului, ne-am concentrat atenția asupra lor pentru a putea ghicii ce emoție doresc ele să transmită. A fost o sesiune de mișcari foarte complexă, care i-a îmbinat pe toate cele trei fete. Au reușit să comunice emoția respectivă mai mult prin mimică și gesturi dar ”spectacolul” lor a cuprins și câteva elemente de dans. După ce și-au terminat prezentația, i-am rugat pe ceilalți să încerce să ghicească ce au dorit fetele din prima echipă să transmită:
Adela: eu cred că este ceva neplăcut, un sentiment neplăcut când nu îți place ceva…..
Beatrice: Pe aproape..
S-au mai gândit un pic, după care Anca a ghicit emoția.
Anca: hmm….dezgust?
Beatrice: Da!
T: Cum ți-ai dat seama Anca că este vorba de dezgust?
Anca: Păi…după ce le-am văzut fața, și mișcările acelea din brațe, m-am gândit că ar putea să fie ceva neplăcut…și mi-a venit cuvântul dezgust…
Am felicitat-o pe Anca, după care am adresat echipei o întrebare legată de dificultatea sarcinii, analiza și feedback-ul exercițiului au urmat după ce toate echipele au terminat cu prezentarea dansurilor.
T: Cum vi s-a părut această sarcină?
Betrice: deci…la început ne-am cam amuzat, nu știam cum să alcătuim dansul respectiv, cum să sugerăm emoția de pe bilețel, apoi am stat și ne-am gândit, am cooperat destul de bine… nu a fost atât de greu….a fost bine, cred că ne-am descurcat chiar bine.
T: Mă bucur că v-ați simțit bine, și ați reușit să comunicați și să contribuiți fiecare la alcătuirea acestei sesiuni de mișcare. Bine…mergem mai departe. Anca pentru că tu ai ghicit, o să urmeze echipa ta.
Echipa Ancăi a fost formată de către Andrea și Ana. Ele au primit bilețelul pe care scria UIMIRE. Dansul lor a fost foarte interesant, întru-cât au menținut povestea cu tribul și au exprimat această emoție ca fiind parte a unei comunități, dansând în cerc, folosind mimica, expresia facială și brațele în mod accentuat. După cum am observat s-au organizat destul de bine, însă a ieșit în evidență un lider al grupului, Ana. Am observat că Ana într-adevăr are multă inițiativă, și abilități bine conturate pentru a conduce și a organiza o muncă de echipă. După ce au finalizat prezentarea am cerut colegilor să ghicească starea afectivă pe care echipa a dorit să o transmită. De data aceasta s-a oferit Tania, care din prima încercare a ghicit sentimentul transmis.
Tania: Nu a fost așa de greu de ghicit, numai când m-am uitat la fețele lor am știut despre ce este vorba.
A urmat și a treia echipă care a primit bilețelul pe care era inscripționat cuvântul, DISPREȚ. La ei a fost puțin mai dificil, nu prea au auzit acest concept până acum, dar dansul lor a fost foarte expresiv. Au relatat prin dans întâmplarea unei tinere fete, care este disprețuită de către cei din jurul ei, dar datorită acestui fapt, colegii din celălalte două echipe s-au gândit că ar putea fi vorba de sentimentul de dezamăgire sau solitudine. Această stare afectivă nu a fost ghicită de către copiii spectatori, astfel am rugat echipa să dea câteva indicii.
Tania a spus: Nu vă axați pe ceea ce a simțit fata ci cum au tratat-o ceilalți…ce au făcut?
Și cu încă puțin ajutor din partea mea, Ana a reușit să ghicească. Apoi echipa ne-a relatat că au întâmpinat mici greutăți la formarea dansului, pentru că nu știau cum să abordeze acest concept într-un mod cât mai simplu și explicit.
După rezolvarea sarcinilor am inițiat o scurtă discuție cu toată grupa despre experiența legată de aceste mici scenarii cu dans. Întrebările centrale au fost: Cum s-au simțit? Ce le-a fost greu? Ce a fost ușor? Și dacă au mai simțit acest sentiment vreodată pe care le-au interpretat prin dans?
Andreea: Pentru mine chiar a fost o experiență bună….nu știu, mi-a plăcut să exprim o emoție într-un alt mod,…
T: Mă bucur Andreea, îți era cunoscut acest sentiment…” de uimire?”
Andreea: Da sunt lucruri care mă uimesc
T: Ai putea să ne spui mai multe despre aceste lucruri care te-au uimit?
Andreea: încerc….de exemplu când am primit o supriză de la cineva de la care nu mă așteptam….
T: Înțeleg, a fost una plăcută sau neplăcută pentru tine?
Andreea: Da, putea să fie neplăcuta, dar a fost plăcută…
Am aflat cu ajutorul Andreei că majoritatea persoanelor dau o conotație pozitivă uimirii, dar ea poate să fie și negativă. După acestă mică discuție Adela a împărtășit grupului o experiență de a ei – când a rămas uimită – dar în sens negativ. A fost vorba de cea mai bună prietena a ei, o persoană în care avea încredere, dar care a divulgat un lucru confidențial altor persoane despre Adela.
T: Și cum te-ai simțit când ai aflat acest lucru?
Adela: …uimită…nu îmi venea să cred….parcă s-a prăbușit totul în fața mea
T: A fost o veste șocantă pentru tine, la care nici nu te așteptai..
Adela: Da…am și întrerupt prietenia cu ea..
T: A fost o măsură prin care tu te-ai apărat de viitoarele întâmplări. Ce crezi că a determinat-o să facă acest lucru față de tine?
Adela: Nu știu, poate a fost invidioasă..
T: Avea motive ca să fie invidioasă?
Adela: dacă mă gândesc mai bine….da,…avea, dar fiind prietena mea, mă așteptam să mă susțină
T: Înțeleg, deci nu ai primit susținere de la ea, dar te așteptai să ți-o acorde…poate a fost ceva important și pentru ea, dar nu știai….este posibil?
Adela: poate…
T: Dorești să continuăm discuția la modul puțin mai concret?
Adela: Nu cred….mai bine nu acum
T: Am înțeles și îți respectăm decizia, îți mulțumim că ne- ai împărtășit experiența ta
Adela nu a dorit să se expună în totalitate, ceea ce este de înțeles pentru că este o amintire neplăcută despre care încă nu este pregătită să vorbească. Pe parcursul întâlnirilor am observat că Adela este foarte veselă și comunicativă, însă nu prea îi face plăcere să vorbească despre propria persoană, despre ce simte, despre emoțiile ei. Dar faptul, că a povestit acestă mică întâmplare, demonstrează, că are încredere în grup și face dovada unui progres destul de mare pe care ea l-a atins. După aceasta am discutat cu participanții despre celelalte două sentimente, disprețul și dezgustul, care au fost deja întâlnite de majoritatea copiilor – și am ajuns la un consens în privința conotației negative a acestora.
Feedbackul cu referire la întâlnire a fost pozitiv, protagoniștii spunând că au învățat multe lucruri unii de la alții, consider că a fost o întâlnire productivă și chiar distractivă, mai ales acea parte, în care a trebuit să construiască un dans al lor, care să reflecte diferite sentimente. M-am bucurat că a fost un exercițiu plăcut pentru ei, prin care s-au cunoscut mai bine și au aflat mai multe modalități de exprimare a emoțiilor.
3.2.9. A noua ședință
Pentru această sesiune am ales două exerciții mari, care s-au derulat pe parcursul întregii întâlniri. Pentru că tehnica modelajului nu a fost încă aplicată până la acel moment, s-a propus un exercițiu care avea la bază modelarea unor sentimente și emoții, iar pentru că participanții își doreau să participe la activități prin care să folosească instrumentele muzicale, a fost aplicat și un exercițiu bazat pe muzicalitate și ritm.
Obiectivul sesiunii:
Ghidarea exprimării emoționale prin tehnica modelajului și formarea abilităților de intercunoaștere.
Materiale folosite: instrumente muzicale de diverse feluri
Înainte de a începe exercițiile a avut loc o discuție între terapeut și participanții programului, despre muzică și importanța acesteia în viața lor. Mulți au pretins că, muzica este un element foarte important, care poate servii atât la relaxare, odihnă și recreere, cât și la exprimarea diferitelor stări emoționale și la descărcarea acestora. S-a discutat puțin și despre diferitele stiluri muzicale și mesajul acestora în general. După această mică introducere a urmat primul exercițiu, care oarecum se aseamănă cu ”exercițiul salutului” dar și diferă datorită faptului că se folosesc instrumentele muzicale.
Exercițiul nr 1: Să ne salutăm prin muzică
Scopul exercițiului: Exprimarea nonverbală cu ajutorul ritmului și a muzicii, conștientizarea stării de dispoziție
Durata exercițiului: 20-30 de minute
Descrierea exercițiului:
La început diferitele tipuri de instumente au fost așezate în mijlocul cercului, iar fiecare participant a fost invitat să-și aleagă unul. După aceasta a urmat ca fiecare participant să se prezinte cu ajutorul instrumentului ales și să alcătuiască o melodie conformă cu dispoziția sa din acel moment. Apoi fiecare persoană din sală a fost invitată să imite acea melodie compusă.
T: Acum vă invit să vă alegeți câte un instrument, poate unele dintre ele vă sunt cunoscute deja, dar vă invit să încercați și altele……puteți chiar să exersați cu ele un pic înainte de a le alege…care vă place? Care simțiți că vă reprezintă?
S-a observat pe participanți că le place ideea acestui exercițiu, chiar Adela a ținut să menționeze următoarele:
Adela: Ah, ce bine, lucrăm din nou cu instrumente, deja știu că o să-mi placă acest exercițiu
T: Observ că ești foarte entuziasmată Adela, în legătură cu acest exercițiu
Adela: Da, îmi place foarte mult când particip la astfel de exerciții care înclud muzica
Pe lângă Adela, și alte persoane s-au bucurat de acest exercițiu. Între timp participanții și-au ales instrumentele muzicale, apoi au fost invitați să se așeze în cerc. Inițiatorul exercițiului a fost terapeutul, interpretând ceea ce simte în acel moment cu ajutorul unui instrument de percuție. În acest exercțiu s-a pus accentul pe interpretarea stărilor și nu pe verbalizarea acestora. După terapeut a urmat persoana din stânga sa, Tania. Ea s-a exprimat cu ajutorul unui instrument de percuție, a executat un ritm variat, care a fost preluat și repetat de fiecare participant, ca în final să se contureze un ritm al grupului. După Tania a urmat George, și așa mai departe până când toată lumea a avut ocazia să-și împărtășească sentimentele și dipoziția avută în acel moment. Pentru momentul de încheiere, s-a propus alcătuirea unui ritm comun și redarea acestuia.
După acest exercițiu, protagoniștii au fost invitați să discute în diade, experiența lor. Perechile s-au ales prin extragerea unor numere, deci diadele s-au format în mod întâmplător, ceea ce a permis interacționarea mai amplă a protagoniștilor cu fiecare membru din grup. Punctele care trebuiau urmărite în cadrul discuțiilor au fost următoarele:
Cum te-ai simțit pe parcursul exercițiului?
Cum te-ai simțit atunci când coechipierii tăi au (preluat), imitat ritmul (starea) interpretată de tine
Ce ți-a plăcut și ce ai schimba la acest exercițiu?
S-a remarcat faptul că persoanele din diade au fost foarte cooperative, s-au ascultat reciproc și au fost interesați de aflarea experiențelor celuilalt. După ce discuțiile s-au finalizat, participanții au fost invitați să formeze un cerc comun.
T: După ce ați discutat cu colegul/colega voastră în legătură cu experiența voastră vă invit, dacă doriți, să împărtășiți câteva gânduri și grupului. Cine se oferă?
După lansarea întrebării, mulți dintre participanți au dorit să-și spună părerea, în general fiecare dintre ei spunând că a fost un exercițiu foarte bun și că i-a creat o plăcere să experimenteze și să alcătuiască ritmuri noi cu instrumente noi. Beatrice a afirmat următoarele:
Beatrice: Mie chiar mi-a plăcut foarte mult acest exercițiu…nu știu parcă simt că m-a ajutat…
T: Te-a ajutat…înțeleg…în ce sens te-a ajutat? Ai putea să ne spui și nouă?
Beatrice: da…când am venit aici am fost puțin tristă…și cu ajutorul instrumentului, asta încercam să redau…apoi când i-am auzit pe toți că îmi imită ritmul…
T: Cum te-ai simțit atunci?
Beatrice: Mai ușurată…nu știu parcă după joc m-am simțit mai bine…
T: Deci te-ai simțit mai bine, mai ușurată….de ce crezi că s-a întâmplat acest lucru?
Beatrice: Pentru că cu toți imitau ceea ce doream eu să transmit….și atunci am înțeles că sunt într-un grup și parcă mă înțeleg cu toții…
T: Înțeleg, pentru tine imitarea ritmului a însemnat înțelegere și te-a ajutat să te ușurezi și să ai o dispoziție mai bună
Beatrice: Da…exact, mă simt foarte bine acum
Beatrice a relatat grupului faptul că ea după acest exercițiu s-a simțit foarte bine și ușurată. Astfel se poate spune că exercițiul pe lângă altele, și-a atins scopul principal, a ajutat-o să se descarce, i-a conferit un mediu sigur pentru descărcarea emoțională și mai ales a trăit, a simțit sentimentul de înțelegere. Feedback-ul primit în general de la participanți în legătură cu acest exercițiu a fost unul pozitiv, ei cerând în continu includerea unor exerciții care să implice ritm, muzică și instrumente. După acest exercițiu primar de încălzire, a urmat exercițiul numărul doi.
Exercițiul nr 2: Lutul și sculptorul
Scopul exercițiului: Exprimarea emoțională prin tehnica modelajului, formarea empatiei și a inter-cunoașterii.
Durata exercițiului: 40-50 minute
Descrierea exercițiului
Exercițiul în sine constă în formarea unor diade de către participanți, ca apoi să se poate decidă între ei cine o să fi persoana A și cine B. Mai întâi fiecare diadă a primit o hârtie cu o dispoziție înscripționată pe ea, pe care membrii acesteia trebuiau să o țină secret. Persoana A a fost sculptorul iar persoana B lutul. Diadele după un timp de procesare au fost invitate în centrul cercului, pentru a-și arăta creația, iar persoanele de pe margine aveau sarcina să ghicească ce dispoziție, sau emoție a transmis diada respectivă.
T: Acum că toată lumea are pereche, fiecare diadă a primit câte o fișă cu o dispoziție și va-ți hotărât cine să fie persoana A și cine B… va urma partea interesantă a exercițiului, persoana A- va fi sculptorul, iar persoana B- lutul. Sculptorul va avea datoria de a modela din lut o formă, o figură care să ilustreze acea dispoziție, sau sentiment care se afla pe fișă…
S-a explicat protagoniștilor că este foarte important ca înainte de a începe modelarea propriu-zisă pot să discute, dar când sculptorul își desfășoară munca e important să nu vorbească între ei, să fie atenți la reacțiile persoanei care tocmai este modelată.Totul să se rezume la modelare și acțiune,
S-a observat faptul că adolescenții nu prea au înțeles ce au de făcut, astfel li s-a explicat din nou, pentru siguranța că toată lumea a înțeles ce trebuie să facă. A fost sugerat participanților să își aleagă un colț în sală, unde să poată discuta în liniște și dacă doresc, să și experimenteze. Au avut la dispoziție 10 minute. S-au format patru diade, deci a fost nevoie de patru dispoziții, care au fost urmărtoarele: FRICĂ, DRAGOSTE, DEZAMĂGIRE, SPERANȚĂ. Diadele au fost formate de Ana și Ioana, Natalia și Beatrice, Adela și George, Tania și Nicu. S-a remarcat faptul că unele diade s-au apucat repede de modelare, nu prea au stat de vorbă, cum ar fi, cea copmpusă de Ana și Ioana, dar de exemplu Adela și cu George au stat puțin pe gânduri înainte de a începe să discute pe tema primită de ei. După ce au semnalat că au terminat de ” format și modelat lutul,”- toate diadele au fost invitate să se așeze în cerc, apoi una dintre ele a început prezentarea din expoziția de sculpturi. Primele care și-au prezentat ”lucrarea”- au fost Ana cu Ioana, ele au primit fișa cu dispoziția – dragoste,- iar Ana a fost sculptorul. Participanții au ghicit imediat emoția reflectată de ei. Au spus că a fost ușor de ghicit pentru că figura Ioanei era foarte expresivă. Ea a fost în poziție culcată, cu picioarele în sus, cu mâinile care sprijineau maxilarul și privirea ei era direcționată în sus. După ele au urmat Tania și Nicu pentru că Tania a fost cea care a ghicit emoția transmisă de prima echipă. Ei au primit dispoziția – frică,- pe care au reprezant-o foarte bine, Tania fiind sculptorul. S-a observat la Nicu că este puțin amuzat de exercițiu și de faptul că este modelat de către cineva, dar în urma sfatului primit de la restul participanților s-a abținut să râdă. Și ei au fost foarte expresivi, mai ales la nivelul facial, astfel dispoziția respectivă a fost înțeleasă și ghicită. Au urmat Adela și George cu dispoziția – speranță-. Lor le-a fost puțin mai greu, mai întâi pentru că Adela nu știa cum să-și consturească statuia pentru a fi cât mai expresivă. Participanții au avut nevoie de mai multe indicii ca să ghicească emoția transmisă, dar până la urmă au reușit. După ei a urmat ultima diadă, alcătuită din Natalia și Beatrice. Ele au ilustrat prin modelare, dispoziția de – dezamăgire. Nici aici nu a fost foarte evident pentru participanți ce au vrut ei să transmită, dar cu puțin ajutor au reușit să ghicească emoția respectivă.
T: Acum o să vă invit să schimbați rolurile, persoanele B – o să fie sculptorii, iar persoanele A- lutul și o să primiți dispoziții diferite, dar se schimbă ceva în regula jocului…acum veți avea mai puțin timp de gândire la dispoziție.
S-au schimbat rolurile în diade, cei care au fost lutul acum au devenit sculptorii și invers. Dispozițiile oferite au fost: EXALTARE, DEPRIMARE, FURIE ȘI PASIUNE. Aparent participanții s-au bucurat că au putut schimba rolurile. Chiar Tania a afirmat că astfel va fi mai ușor de rezolvat această sarcină, pentru că cei care au fost lutul au văzut deja cum trebuie făcut un ”modelaj de sentimente.” Drept urmare diadele au primit mai puțin timp pentru realizarea sarcinii, mai apoi fiind invitați în cerc pentru a le putea prezenta. Prezentările în general au decurs bine, la pasiune și exaltare participanții având nevoie de ajutor pentru a putea ghicii cu exactitate acea dispoziție transmisă.
După exercițiu a urmat o discuție în grup în care fiecare participant a relatat cum s-a simțit pe parcursul exercițiului, marcând și momentul, – în care ipostază s-a simțit mai bine, atunci când a fost sculptor, sau când a fost lut. Ana a afirmat că ea s-a simțit mai bine când a fost sculptor, pentru că așa ea a putut să fie atentă la ce dorește Ioana și ce nu-i place atunci când corpul ei este modelat.
T: Iar în situația inversă când ai fost tu lutul, atunci cum a fost pentru tine?
Ana: A fost bine și atunci, dar parcă nu prea puteam comunica cu Ioana, doream de exemplu să-i spun că nu îmi place cum mi-a așezat picioarele, sau altele
T: Ți-ai fi dorit să-i comunici verbal aceste lucruri?
Ana: Da, dar nu știam cum să fac…
T. Și cum ai reacționat până la urmă?
Ana: Mi-am tras piciorul, și am dat din cap, dar mi-a fost greu să comunic fără limbaj
T: Înțeleg că te-a deranjat faptul că nu știai cum să-i comunici Ioanei, că te deranjează un anumit lucru, dar observ că totuși ai reușit. Ce spune acest lucru despre tine?
Ana: Păi spune că pot dacă vreau, dar îmi este mai greu. Cei drept îmi place să vorbesc mult…. dar sunt sigură că pot învăța și arta de a vorbii fără limbaj
Ana a reușit să afle despre ea că reușește să comunice mult mai ușor pe cale verbală decât pe cale nonverbală, dar este dispusă să se dezvolte și pe partea aceasta. Mai apoi au urmat discuții multiple despre ce a fost plăcut și ce a fost neplăcut la exercițiu. Tania a afirmat următoarele.
Tania: Pentru mine a fost un exercițiu foarte plăcut, m-am simțit bine în ambele ipostaze, și ca sculptor dar și ca lut. Mi-a plăcut cum am colaborat cu Nicu, deși el se amuza la început dar apoi a luat în serios exercițiul.
T: Mă bucur Tania că te-ai simțit bine în timpul exercițiului… Ce spune despre tine faptul că te-ai simțit bine în ambele ipostaze?
Tania: Nu știu…faptul că pot fi și sculptor dar și lut…spune despre mine că mă adaptez ușor la situații
T: Te adaptezi ușor la situații…și asta înseamnă?
Tania: Înseamnă…(nu își găsește cuvintele)
T: are legătură cu flexibilateta? Cu faptul că poți în acelaș timp să conduci dar dacă situația necesită poți fi și coechipier care colaborează cu ceilalți – te lași condusă. Așa este?
Tania: Da… da.
Tania a fost ajutată să descopere faptul că ea poate să fie în egală măsură conducător, facilitator al unei echipe, dar în același timp este și un coechipier foarte bun care este atent la nevoile colegiilor.
Feedback-ul oferit de către participanți cu referire la această întâlnire a fost pozitiv, ei fiind multumiți de capodoperele construite și de modul prin care au interacționat în scopul rezolvării sarcinilor primite.
3.2.10. A zecea și a unsprăzecea ședință
Dat fiind faptul că întâlnirile cu adolescenții s-au apropiat de final, m-am gândit să îmbin penultimele ședințe, organizând o activitate mai complexă, care necesită mai mult timp, dar îmbină în același timp trei modalități de exprimare: dans, muzică și pictură. Acest exercițiu a fost gândit și folosit de mine în cadrul unui proiect la o materie care viza dezvoltarea personală a adolescenților în grup. Activitatea în sine a constat dintr-un exercițiu de încălzire prin dans și mișcare, după care a urmat unul mai complex împlicând dansul, pictura și muzica, precum și exprimarea emoțională.
Scopul ședințelor
Scopul acestor două întâlniri este una comună și anume: facilitarea exprimării emoționale în diferite moduri și compararea acestora în mod simultan, pentru conturarea unei preferințe personale de exprimare nonverbală.
Înainte de începerea exercițiilor, am inițiat o discuție cu adolescenții în legătură cu modalitățile de exprimare întâlnite până acum și preferințele lor legate de acestea. Mulți dintre ei au considerat, că exprimarea prin dans a fost cea mai nouă și neașteptată formă de exprimare, pentru că ei până acum nu s-au mai întâlnit într-un cadru formal cu acesta. Ei asociau dansul cu petreceri și voie bună, nici de cum nu s-ar fi gândit la acesta ca un mod de exprimare într-un grup de dezvoltare. Aveau informații legate de faptul că și prin dans se pot exprima diferite stări emoționale, dar au fost surprinși când ei au trebuit să facă acest lucru. Dar după două întâlniri consecutive s-au obișnuit și cu aceasta metodă. Ca exercițiu de încălzire și de provocare, am introdus o activitate bazată pe dansterapie, care în mare parte era deja cunoscut de ei.
Exercițiul nr 1: Exprimare prin dans și mișcare
Scopul exercițiului: Ghidarea exprimării nonverbale prin dans și mișcare, dezvoltarea abilităților de focusare și de inter-cunoaștere
Materiale folosie: CD player
Durata exercițiului: 15-20 de minute
Participanții au fost rugați să formeze un cerc, între timp a pornit și muzica. Sarcina lor a fost să se familiarizeze cu muzica, apoi să propună câte o mișcare prin care să exprime o stare,… mișcarea respectivă va fi repetată de colegii din grup.
T: Vă propun să închideți ochii…pentru început să încercați să vă obișnuiți cu muzica, să fiți atenți la variațiunile de ritm, la sunete, la melodie….să încercați să vă mișcați pe acestă muzică…
După câteva clipe participanții au fost rugați să-și deschidă ochii să privească în jur și să înceapă să-și observe și colegii. Eu am început prin a propune o mișcare simplă prin intermediul căruia am dorit să exprim exaltare. Am propus ca după mine să urmeze cel din stânga mea și așa mai departe. Lângă mine a fost Ioana, deci ea a continuat exercițiul. S-a observat faptul că participanții au fost foarte receptivi, la acest tip de exercițiu, deși în cadrul întâlnirii a șasea au fost puțin mai retrași și mai timizi, acum că s-au familiarizat cu acestă metodă au devenit mult mai destinși și liberi în a se mișca. Chiar și Natalia a fost mult mai focusată pe sarcină și mai puțin blocată la nivel corporal în comparație cu dățile precedente. Evoluția și progresul participanților a fost vizibilă, fapt ce m-a bucurat foarte mult, și am hotărât să le destăinui și lor această observație a mea după încheierea exercițiului.
T: Doresc să vă spun un lucru. Am observat că în comparație cu dățile trecute, acum la acest exercițiu ați fost foarte destinși și liberi în mișcare. Am observat pe fața voastră că vă simțiți bine făcând acest exercițiu, și vă bucurați de el. Voi ce părere aveți de acest lucru?
Ioana: Și eu cred la fel….eu de exemplu nici nu m-am gândit prea mult la ce emoție o să exprim, mi-a venit așa spontan, și mișcarea….a fost super ok.
După acestă secvență am discutat cu participanții despre exercițiul anterior, și cu toții au căzut de acord că a fost într-adevăr un exercițiu mult mai reușit și din punctul lor de vedere. Mai mulți au relatat că acesta le-a făcut să se simtă mai liberi și le-a conferit multă energie după o săptămână obositoare de cursuri la școală. După exercițiul acesta de încălzire a urmat actvititatea principală care a constat în exprimarea emoțiilor prin diferite metode expresive și anume: pictură, muzică și dans.
Exercițiul nr 2: Dans, pictură, muzică
Scop: Exprimarea emoțiilor și sentimentelor prin diverse metode nonverbale și creativ-expresive
Durată: 60-80 de minute
Materiale necesare: casetofon, boxe, planșe de desen dimensiune A3, culori pastel, carioci, creioane, instrumente muzicale și de percuție
Descrierea exercițiului
Exercițiul propriu-zis se constituie din mai multe etape, este o îmbinare a diferitelor elemente și aspecte ce țin de terapia prin mișcare, terapia prin desen și pictură, precum și a meloterapiei. Este deci un exercițiu multidimensional care se bazează pe exprimarea nonverbală a trăirilor interioare, a sentimentelor și a gândurilor. De asemenea prezentul exercițiu favorizează metodele expresive, creative datorită cărora individul își poate dezvolta atât latura emoțională, nonverbală cât și pe cea cognitivă, prin conștientizarea diferitelor stări și sentimente.
Mai întâi participanților li s-a propus să formeze trei echipe de câte trei persoane, ei fiind în total 9 – prezenți la această ședință. Când echipele s-au format le-am explicat din ce va consta jocul/exercițiul următor
T: Acum vă voi propune un exercițiu prin care o să exersăm diferitele metode de exprimare, pe care voi deja le știți, dar acum o să le îmbinăm. Mai întâi o să trec pe la fiecare echipă cu un bilețel, pe care v-am scris un mod de exprimare. prin acest mod de exprimare va trebui să prezentați, o stare de dispoziție, sentiment sau emoție.
Fiecare grupă și-a ales un bilețel pe care erau înscripționate 3 metode expresive: dans/mișcare, pictură și muzică. Apoi am pregătit din nou 3 bilețele cu 3 emoții diferite: FRICĂ, BUCURIE, TRISTEȚE. Deci prin urmare fiecare grupă avea un bilețel cu o formă artistică de exprimare și unul cu descrierea unei emoții. Sarcina adolescenților a fost să prezinte emoția de pe bilețelul ales, pe cale nonverbală, cu ajutorul modaliții de exprimare pe care au ales-o. Mai simplu spus, cei care au ales dansul trebuia să construiască o serie de mișcări prin care să transmită una din emoțiile enumerate mai înainte. Cei care au ales pictura, trebuia să realizeze o lucrare comună care să reprezinte emoția aleasă. Iar echipa ”muzicienilor”, cu ajutorul instrumentelor de percuție a trebuit să ”compună” o melodie, care să inspire emoția respectivă. Participanții au avut la dispoziție maxim 15 minute pentru punerea în aplicare a ideilor, după care fiecare echipă a trebuit să prezinte ceea ce a lucrat, iar celelate echipe au avut sarcina să ghicească despre care emoție este vorba.
Echipele au fost formate din Beatrice, Bianca și Adela prima echipă, Nicu, George și Ana, cea de a doua echipă, Tania, Natalia și Ioana alcătuind echipa cu numărul trei. Prima echipă a primit modul de exprimare prin pictură și emoția,- bucurie, a doua echipă a primit ca mod de exprimare dansul și mișcarea, și emoția, – frică, iar al treilea grup a primit ca mod de exprimare muzica, împreună cu emoția tristeții. Observând munca în echipă am remarcat că cele trei echipe s-au mobilizat destul de repede în ceea ce privește munca în echipă. Chiar și Nicu și Natalia s-au implicat în demersul artistic, ceea ce înseamnă că și ei au început să se familiarizeze, să se destindă mai ușor în ceea ce privește exprimarea liberă și cea corporală. După expirarea timpului de lucru, echipele au fost invitate să prezinte ce au lucrat. Prima echipă care s-a oferit să prezinte a fost formată din Nicu, George și Ana. Ei au exprimat prin dans sentimentul fricii, au alcătuit un dans foarte expresiv, care a constat din mai multe mișcări ale brațelor, și s-a concentrat pe expresivitatea facială. Ceilați de pe margine au ghicit foarte repede despre ce este vorba, astfel a urmat a doua echipă a căror pictură despre bucurie a fost foarte frumoasă, înbinat din multe culori calde. Aici a fost puțin mai dificil de ghicit emoția reprezentată, dat fiind faptul că a fost vorba de o pictură destul de abstractă, dar până la urmă cu mici indicii au reușit să ghicească și acea emoție. A urmat și a treia echipă care a prezentat o melodie lentă și liniștitoare încercând să exprime tritețea. Participanții și-a dat seama chiar în timpul redării melodiei despre ce emoție este vorba.
Ana: A fost ușor să aflu..
T: De ce crezi Ana că a fost ușor?
Ana: Pentru că, melodia era lentă, parcă uneori și melancolică….
T: Așa ai perceput-o tu ca fiind melancolică?
Ana: Da….parcă mă reprezenta
T. Înțeleg…pentru tine această melodie avea un sens, era melancolică, și te-ai regăsit în ea…asta înseamnă că în adâncul tău simți că ești melancolică, tristă?
Ana: Da…încerc câte o dată să uit de acea tristețe, dar sunt momente când iese la iveală…
T: Ca acum? (dă ușor din cap, și observ că ochii ei se înlăcrimează)…
Ana: mă simt tristă, pentru că ar trebui să mă bucur că sunt aici, cu voi,… dar atunci vine chestia asta și mă dă peste cap…
T: Te înțeleg Ana, și cred că toți o înțelegem, îți dorești să te bucuri de momentele petrecute cu noi și nu dorești ca tristețea să intervină, dar gândește-te că acest sentiment a răbufnit cu un anumit motiv…, este normal ca uneori să te simți tristă…și noi ne simțim tristi uneori. Încercă să accepți această stare a ta… adresează-te sentimentului, spune-i în cuvinte – ” tristețe eu te accept.” Crezi că poți face asta?
Ana acceptă provocarea, am îndrumat-o să-și închidă ochii, să respire adânc pe când își spune ”tristețe, eu te accept.” Și am rugat-o ca să încerce să-și imagineze tristețea, și să vorbească cu aceasta. Să-i spună tot ceea ce simte în legătură cu ea. Am avut impresia că (ea fiind o persoană mai mereu energică și foarte destinsă), avea multă tristețe reprimată, care a zăcut acolo în interiorul ei și acum a ieșit la suprafață. Trebuia să intervin pentru ca ea să conștientizeze că această stare face parte din ceea ce este ea. Între timp s-a observat pe fața Anei că s-a mai liniștit, și că se simte mai bine.
T: Cum te simți acum?
Ana: mai bine, mai ușurată….a fost bine că am putut să spun tot ce a fost în mine, toate gândurile acelea. Sunt bine…
M-am bucurat că am reușit să o ajut pe Ana să își accepte starea. Astfel am trecut mai departe la partea a doua a exercițiului. În această parte s-a urmărit ca fiecare echipă să experimenteze o altă metodă de exprimare, astfel a urmat un schimb de bilețele (referitoare le metode de exprimare a emoțiilor). Cei care au dansat vor picta, cei care au cântat vor dansa, iar cei care au pictat vor cânta. Bilețelele care reprezintă diferite stări emoționale vor fi următoarele: MÂNIE, DISPREȚ ȘI UIMIRE. Echipele au avut sarcina să realizeze la fel ca și în prima parte a activității – o pictură, o serie de mișcări sau o melodie care să exprime starea emoțională aleasă. Au avut la dispoziție 15 minute, după care a urmat etapa de prezentare. Totodată participanții au fost rugați să se observe pe ei înșiși și pe colegi în timp ce construiesc diferitele proiecte. Aceste observații și feedbackuri vor urma să fie discutate la sfârșitul exercițiului.
Unele dintre aceste emoții au mai fost abordate în alte ocazii, astfel se urmărea familiarizarea participanților cu aceștea. Am observat că echipele au întâmpinat anumite greutăți, am intervenit încercând să-i ajut într-o oarecare măsură, pentru a reuși să interpreteze starea respectivă. După care a urmat prezentarea în sine. Prima echipă care a prezentat a fost echipa numărul trei, exprimând emoția – uimire – prin dans și mișcare. S-a observat faptul că lui Nicu îi era destul de dificil să se alăture grupului prin diferite mișcări, dar se străduia și în comparație cu dățile anterioare s-a observat un adevărat progres în ceea ce privește blocajul corporal, parcă a devenit puțin mai flexibil. Emoția reflectată de această echipă a fost ghicită de către membrii grupului destul de ușor, astfel a urmat cea de a doua echipă, care a prezentat emoția dispreț prin pictură. Pictura a fost alcătuită din mai multe culori care aparent nu se potriveau, pentru a crea un aspect neplăcut, iar în dreapta imaginii era desenat un chip uman care încerca să sugereze dispreț. După ei a urmat echipa numărul unu, care prin muzică a încercat să creeze un ritm și o melodie aparte, care să sugereze mânia. Lor le-a fost puțin mai greu să interpreteze această emoție dar până la urmă au reușit s-o redea prin ritmuri variate lente și rapide. Ceilalți au ghicit – cu puțin ajutor – emoția sugerată, interpreții au afirmat la rândul lor că nu le-a fost ușor.
Adela: nu rezonam deloc cu acestă emoție, de aceea a fost greu să lucrez cu ea…
T: Nu rezonai….ce înțelegi tu prin acest lucru?
Adela: adică, nu prea am experimentat această emoție până acum, și mi-a fost dificil să o și imaginez…
T: Dificultatea pentru tine a fost că nu erai familiarizată cu acest tip de emoție. Dar observ la tine Adela că acest lucru te-a făcut să fi destul de agitată…
Adela: într-un fel da…sunt agitată
T: Ce te-ar ajuta să te simți mai bine acum?
Adela: Să ascult o melodie lentă și armonioasă.
T: Bine, atunci vă propun ca fiecare dintre noi să luăm un instrument în mână, și tu Adela, tu ne vei conduce pe noi, noi te vom urma. Îți propun să-ți închizi ochii, să fii în contact cu tine însuți și să încerci să redai acea melodie care simți că te va ajuta să treci peste acest sentiment, această stare. Iar noi te vom urmării, foarte încet și lent.
Adela s-a simțit deranjată de acestă emoție, și m-a bucurat faptul că am găsit o metodă prin care să-i dau posibilitatea să se descarce. Aparent, muzica și ritmul pe care a interpretat-o echipa din care făcea parte, a intensificat acestă agitație a ei. Dar încetul cu încetul tot grupul s-a armonizat, compunând o melodie foarte lentă și liniștitoare, ghidată de Adela. După acest proces am întrebat-o pe Adela cum se simte.
Adela: Acum mă simt mult mai bine, sunt super relaxată…mulțumesc dragi colegi că m-ați ajutat!.
Și din acestă secvență de dialog reiese faptul că și grupul poate avea efect terapeutic.
A urmat partea a treia a exercițiului. În ultima etapă, participanții au fost rugați să schimbe între ei modul de expresie, adică cei care au dansat și pictat, vor alcătui o melodie, cei care au cântat și dansat, vor picta, iar cei care au pictat și cântat, vor dansa. Bilețelele vor cuprinde următoarele stări emoționale: DEZGUST, IUBIRE ȘI ENTUZIASM. La fel ca în etapele precedente va trebui să alcătuiască o pictură, o serie de mișcări, sau o melodie pentru prezentarea sugestivă a stării emoționale. După care a urmat prezentarea acestora.
Prima echipă care a prezentat mini-proiectul a fost alcătuită de către Betrice, Bianca și Adela, ele prezentând emoția – iubire – prin muzică și ritm. Cum era de așteptat s-au descurcat foarte bine, emoția a fost ghicită imediat de către George.
T: George, cum ai reușit să-ți dai seama așa de repede despre ce emoție este vorba în prezentarea colegelor tale ?
George: Păi, pentru că este, o emoție foarte comună și fetele au reprezentat-o foarte bine…
T: Și pentru tine este o emoție comună, obișnuită?
George: Da
T: Acest lucru înseamnă că primești multă afecțiune, iubire din partea celor dragi…așa este?
George: Da așa este. Mă simt foarte iubit de părinți, de prieteni, momentan am și o prietenă…
George este un băiat foarte echilibrat din punct de vedere emoțional, împreună cu sora lui geamănă Tania. Se vede că sunt foarte apropiați de părinții lor și mențin o relație foarte bună. După cum se observă George se simte iubit și acceptat de familie, un lucru foarte benefic atât lui, cât și surorii sale gemene.
După acestă mică discuție a urmat prezentarea celor două echipe rămase. Echipa numărul doi a încercat să reprezinte – entuziasmul – prin muzică și ritm. Cu puțin ajutor și colegii lor au putut ghicii această emoție. După ei a urmat echipa a trei-a, grupul a încercat să redea emoția – dezgust – prin pictură. La început colegii din celălalte echipe nu găseau cuvinte pentru a putea conceptualiza conținutul lucrării, a fost puțin mai greu de deslușit ceea ce dorea să exprime pictura respectivă, dar cu puțin ajutor au reușit până la urmă să ghicească.
Etapa finală a sesiunii de întâlnire a constat în reflecatrea asupra experienței pe care au avut-o participanții în diferitele echipe. S-a cerut ca ei să mediteze asupra experienței lor pe baza următoarelor întrebări: ( întrebările au fost notate pe un flipchart, astfel au fost vizibile pentru toată lumea):
• Cum te-ai simțit exprimând diferitele emoții, în moduri diferite?
• Care dintre metodele expresive ți-a plăcut cel mai mult?
• Care dintre metodele expresive nu ți-a plăcut deloc?
• Ce dificultăți ai întâmpinat pe parcursul exercițiului?
• Care au fost stările emoționale cu care ai rezonat, și care au fost acelea cu care nu?
• Care dintre emoții au fost ușor de reprezentat, cele negative, sau cele pozitive?
• Ce ai descoperit nou la tine însuți?
Am propus echipelor, ca mai întâi să-și împărtășească experiențele proprii și să reflecteze asupra întrebărilor pe echipe; apoi a urmat și o mică discuție în grup legată de feedback-urile lor și despre experiențele trăite pe parcursul exercițiului. Desigur a vorbit, doar cine a dorit și cine a simțit nevoia să facă acest lucru. Astfel după încheierea discuțiilor în grup, împreună cu participanții ne-am așezat într-un cerc mare și am început o discuție pe tema experiențelor. Ioana a afirmat următoarele, referindu-se la metodele expresive:
Ioana: Mie mi-a plăcut cel mai mult atunci, când am ”compus” melodia, deci ne-am exprimat prin muzică
T: Asta însemnă că muzica este foarte importantă pentru tine, Ioana
Ioana: așa este
T: Cum te-ai raportat la emoția pe care a trebuit să o interpretați?
Ioana: am devenit și eu entuziasmată, mai ales că a trebuit să alcătuim o melodie, cu ajutorul unor instrumente.
T: Deci melodia ți-a transmis și ție entuziasm. Ai aflat ceva nou despre tine, parcurgând tot acest proces Ioana?
Ioana: hmmm…cred că da…de multe ori observ la mine, cum s-a întâmplat și acum, că dispoziția mea este în legătură foarte strânsă cu muzica…adică dacă ascult o muzică foarte energică și ritmică, mă înveselește, dacă ascult una mai lentă, atunci mă relaxez…
T: Deci ai aflat despre tine că muzica îți poate influența destul de mult starea, dispoziția …așa cum s-a întâmplat și acum…
Ioana: da știam despre mine acest lucru, dar nici odată nu am spus-o cu voce tare
T: cum așa?
Ioana: nu am avut ocazia, nu consideram că este important…dar mă bucur că am făcut-o acum
Ioana a conștientizat faptul, că pentru ea muzica este foarte importantă, și aceasta îi poate influența stările de dispoziție, ceea ce este un aspect foarte important pentru ea. Ea se poate exprima mult mai ușor prin muzică și ritm. Acesta este metoda ei prin care se regăsește. Continuând discuția cu ei, am aflat că lui Nicu i-a plăcut cel mai mult lucrul în echipă și faptul că s-a înțeles bine cu colegii din echipă. Pentru Beatrice a însemnat mult să poată să experimenteze mai multe tipuri de exprimare simultan, și simte că prin aceste activități a aflat și învățat multe despre propria-i persoană.
Beatrice: Simt că am învățat despre mine multe….mai ales faptul că sunt o persoană care se exprimă foarte ușor prin mișcare, prin dans, și acest lucru începe să îmi placă…
T: Începe să-ți placă…
Beatrice: dansul mi-a plăcut și până acum, dar nici odată nu m-am gândit la exprimarea unor emoții prin dans, a fost ceva nou pentru mine, dar plăcut
Beatrice este membra unei trupe de dans, astfel că dansul însemnă mult pentru ea de mică, în cadrul acestor întâlniri a avut ocazia să experimenteze un alt fel de dans, aflând în același timp cât de important este mișcarea pentru ea.
Feedback-urile cu referire la această întâlnire au fost pozitive.
3.2.11. A doisprăzece-a ședință
Această întâlnire a constituit ultima ședință de terapie, prin care am abordat tematica separării, și pe lângă aceasta, am inclus etapa de reevaluare. Participanții au fost informați în prealabil că va urma ultima ședință. În cadrul acestei întâlniri m-am concentrat în mod deosebit pe relatarea experiențelor participanților referitoare la acest program prin discuții libere.
La început le-am propus să completeze Testul pentru Inteligență Emoțională. Instrucțiunile deja erau clare, ei trebuid doar să răspundă la întrebări pentru ca o parte din rezultatele programului să fie marcate și de anumiți coeficienți.
După testare ne-am așezat în cerc și am inițiat o discuție liberă despre săptămâna care tocmai a trecut. Apoi, Ana ne-a relatat faptul că nu-i vine să creadă că timpul a zburat atât de repede și ne aflăm deja la ultima întâlnire. Îndată ce tematica a fost enunțată, mai mulți dintre participanți au fost de acord cu Ana, spunând că ei vor să ne mai întâlnim, apoi și-au exprimat dorința de a continua această activitate. M-am așteptat la reacții de acest gen, pentru că este normal ca să apară. Ei aici, în cadrul grupului s-au cunoscut mai bine, au legat prietenii, s-a format o adevărată coeziune a colectivului și grupul în sine a constituit ceva important în viața lor. Astfel a devenit o obișnuință și o plăcere să vină la aceste întâlniri. Și după cum știm este greu să te desparți de ceva cu care te-ai obișnuit, care a însemnat mult pentru tine. Este firesc să apară anxietata de separare, după cum scrie și în literatura de specialitate acest subiect este destul de delicat și trebuie tratat ca atare.
Astfel m-am bucurat într-un fel că Ana a deschis subiectul, pentru că în acest mod aveam șansa de a începe o discuție pe această temă, având posibilitatea să clarific anumite aspecte legate de separare.
T: Știu că vă este greu în acest moment, și v-ați atașat unii de alții, și de grupul în sine, de atmosfera pe care am creat-o noi aici săptămână de săptămână…și sunt convinsă că ați acumulat foarte multe experiențe pozitive, frumoase, grupul acesta va rămâne mereu o parte din viața voastră. Dar înainte să ne separăm…ași dori să discutăm puțin de experiențele voastre legate de acest grup.
I-am rugat pe participanți să se gândească un pic la experiențele lor avute până acum în acest grup, la ceea ce cred ei că au câștigat venind aici, ce le-a făcut plăcere, sau dinpotrivă, nu le-a plăcut. Apoi, am distribuit tuturor câte o foaie și un pix, anunțându-i că au la dispoziție în jur de 15 minute pentru a se gândii la aceste întrebări. Foile împărțite au constituit un suport de idei pentru discuțiile ce aveau să urmeze în grupul mare. Înainte de a începe exercițiul de reflectare, participanții au solicitat să pornesc muzica meditativă, argumentând, că așa se vor concentra mai ușor asupra gândurilor și sentimentelor proprii. M-am bucurat de solicitarea lor și am răspuns afirmativ la aceasta.
După ce s-au auzit primele sunete ale muzicii, fiecare participant s-a retras într-un colț din sală, ca să se poată concentra mai bine asupra propriilor stări și gânduri. Am observat că muzica meditativă a fost de mare ajutor, în sensul în care ei s-au putut relaxa, au putut fi în contact cu propria persoană. Apoi, după ce timpul alocat a expirat, și am remarcat faptul că toți și-au terminat notițele, i-am invitat în cercul mare, pentru a împărtășii câteva din experiențele legate de programul desfășurat. I-am încurajat să împărtășească doar ceea ce vor, ce simt că pot spune grupului, pentru că poate sunt unele aspecte pe care nu vor să le expună în fața tuturor. Ana a dorit să spargă gheața, înceapând să povestească experiențele ei legate de întâlniri. Ea, a relatat că i-au plăcut foarte mult aceste ședințe de grup, simte că a reușit să cunoască mai bine persoanele din jurul ei.
Ana: Nu mă așteptam la început să fie atât de bine dacă vin aici, … atunci nu știam ce se va întâmpla sau cum va fi, dar acum sunt foarte bucuroasă că am venit
T: La ce te așteptai înainte să vii?
Ana: Credeam că o să stăm de vorbă, și o să facem teste…cum e la psiholog, dar nu s-a întâmplat din fericire așa cum m-am gândit eu, au fost multe exerciții și jocuri, care m-au ajutat foarte mult.
T: Înțeleg, mă bucur că a fost o experiență frumoasă pentru tine, eventual ai putea să ne dai un exemplu, despre ce crezi tu că ai învățat nou despre tine?
Ana: Da…o să vă spun, cred că am învățat că îmi pot exprima emoțiile în diferite feluri, și uneori chiar este bine să arăt ceea ce simt, și să nu pretind că acel sentiment negativ nu este acolo..
T: Din ceea ce spui Ana, înțeleg că ai învățat despre tine că te simți mai bine, mai ușurată când te exprimi, și simți că acest lucru este necesar pentru tine…mă bucur că ai aflat acest lucru foarte important despre tine.
Ana a conștientizat în tot acest proces de dezvoltare, pe lângă altele, că simte nevoia și conștientizează această nevoie – de a-și exprima stările emoționale, chiar dacă acestea sunt negative. Într-o ședință, ea spunea că nu dorește să fie tristă, vrea să scape de acest sentiment care o acaparează, nu să încerce prin tot feluri de metode să mascheze acest lucru. Ajutând-o, și-a dat seama că poate să-și permită să fie tristă din când în când, acest lucru nu va fi în defavoarea ei, ci o va ajuta în procesul ei de dezvoltare. Pot spune că acest lucru este un câștig foarte mare și un progres, în care grupul a avut un rol facilitator în mod sigur.
După Ana a s-a anunțat Ioana, – afirmând, că s-a simțit foarte bine în preajma colegilor, a simțit că aparține unui grup.
Ioana: De fiecare dată când am plecat de la o ședință mă simțeam mult mai bine, eram relaxată, aveam energie pentru a învăța, pentru a-mi face temele…
T: Ce te-a ajutat să te simți în acest fel?
Ioana: Faptul că am aparținut uni grup, puteam să-mi spun opinia, am simțit că am fost ascultată și asta a contat cel mai mult pentru mine..
Pentru Ioana aceste întâlniri după cum se observă au contat foarte mult, s-a simțit înțeleasă și ascultată, ceea ce este un factor de importanță majoră în adolescență.
După Ioana au urmat o serie de discuții și cu alți participanți. Andreea a afirmat că ea simte că s-a dezvoltat pe partea de muzicalitate și ritm, Adela susținea că ea se simte mult mai liberă în dans și mișcare, și a descoperit că poate să se exprime mult mai eficient prin muzică. Ce m-a impresionat în mod deosebit a fost sinceritatea Nataliei. Când i-a venit rândul să povestească a început cu afirmația următoare:
Natalia: Mie nu îmi plac psihologii…deloc, nu am avut experiențe prea plăcute cu ei…
T: dar totuși ai ales să vii…
Natalia: da, la început pentru că dorea mama să vin, dar după aceea a început să îmi placă aici, și tu….tu ai fost mai puțin psiholog ca ceilalți…
T: La ce te referi?
Natalia: Păi la faptul că a fost altfel…eram mai multe persoane, dacă nu voiam să fac ceva nu făceam, și nu trebuia să vorbesc non-stop despre ceea ce cred eu…asta mi-a plăcut, dar nici acum nu îmi place să dansez..
T: Înțeleg, îmi pare rău că ai avut experiențe neplăcute cu psihologii, și îmi pare bine că aici în grup te-ai simțit mai bine, și acceptată. Iar cu dansul, este în regulă nu toată lumea îndrăgește această formă de exprimare, și apreciez că ai fost sinceră, îți mulțumim pentru acest lucru.
Cred că această propozițe despre psihologi m-a marcat un pic, dar totuși m-am bucurat că i-am putut oferii Nataliei o experiență nouă legată de psihologie și dezvoltare personală, și văd un progres imens la ea, prin faptul că a fost foarte sinceră. Până acum își spunea părerile dar nu foarte detaliat, și evita în general expunerea verbală. Ea este mai mult focusată pe exprimarea prin desen și pictură. Important a fost că și-a susținut părerea în fața grupului, cu o sinceritate maximă.
Nicu a afirmat că și el s-a simțit foarte bine în sânul grupului, i-a plăcut să vină aici împreună cu alte persoane, pe care acum și în acest colectiv i-a cunoscut. George a spus că cel mai mult l-au atras exercițiile prin dans, și și-a dat seama cât este de important pentru el dansul și îl va mai practica în continuare.
Tania a spus că pentru ea a însemnat enorm acest grup de dezvoltare, prin simplul fapt că i-a conferit un loc unde s-a putut destinde și relaxa după o săptămână solicitantă de școală, și a învățat despre ea, prin feedbackurile primite de la colegi, că este o foarte bună ascultătoare și îi poate înțelege pe ceilalți din jur, care este o calitate importantă pentru ea.
După spusele lui Beatrice, ea s-a simțit înțeleasă și ascultată, mai ales atunci când a avut diverse probleme cu prietena ei și a avut ocazia să le împărtășească. În acele momente a simțit că grupul îi este de mare ajutor, prin faptul că o ascultă. A învățat despre ea, că are nevoie ca uneori să spună ceea ce simte și ceea ce gândește, pentru că prin modul acesta poate să evite unele conflicte ulterioare.
Bianca a spus că ea se simte mult mai împlinită după acest program, simte că muzica a devenit și mai importantă pentru ea, și dorește să continue să o practice. A constatat faptul că prin muzică se poate exprima foarte ușor și își poate descărca emoțiile negative în acest fel.
După ce fiecare membru a relatat ceea ce simte, și ceea ce gândește despre program, am urmat eu, pentru că mi-am propus să le împărtășesc ce am simțit și cum a fost pentru mine acestă experiență.
T: Acum o să urmez eu….sinceră să fiu, pentru mine aceasta a fost prima experiență de acest gen, adică până acum nu am mai lucrat cu o grupă de adolescenți, dar nici cu o grupă de copii într-un interval mai mare de timp. Am avut mici proiecte, dar nici odată nu au ținut mai mult de 2-3 ședințe. Eu m-am simțit foarte bine alături de voi, simt că am evoluat mult atât personal cât și profesional cu ajutorul vostru. M-am bucurat de fiecare dată când v-am ajutat să descuperiți unele laturi ale eului vostru de care nu ați fost conștienți până acum. Și mă bucur că am putut să împart cu voi metode noi de exprimare, metode artistice care sper ca în continuare să vă fie de ajutor.
Apoi am discutat despre o eventuală revedere și am încheiat ședința cu un exercițiu de salut, prin care ne-am salutat în diferite moduri, ca un semn de rămas bun.
Cele doispăceze ședințe propuse s-au sfârșit, dar pe viitor dorim să reluăm aceste activități împreună cu adolescenții țintind tematica gestionării emoțiilor și a autocontrolului în diverse situații de viață, cu tehnici și metode experiențiale.
3.3. Analiza demersului terapeutic
Rezultatele studiului prezent, în care s-a urmărit dezvoltarea inteligenței emoționale a adolescenților între vârsta de 13 și 15 ani, prin metode și technici preluate din art-terapie, pot fi privite, atât din perspectivă cantitativă, cât și din cea calitativă. După cum s-a menționat în capitolul doi, în etapa de pretestare s-a folosit un instrument pentru măsurarea Inteligenței Emoționale la adolescenți. Testul pentru Inteligență Emoțională, adaptat de către Mihaela Rocco, a fost folosit în etapa de evaluare precum și în etapa de reevaluare a studiului, pentru constatarea anumitor beneficii ale programului de dezvoltare. Rezultatele calitative s-au desprins în mare măsură din observațiile făcute de către fiecare participant în parte, cât și de observațiile terapeutului care a coordonat acest proces de dezvoltare. Se poate spune că adevăratele rezultate se vor vedea în timp, pentru că este nevoie ca toate aceste experiențe să fie integrate în mod corespunzător în conduitele uzuale ale participanților.
La începutul studiului s-au înscris 13 adolescenți pentru a participa la ședințele de dezvoltare a inteligenței emoționale. Însă pe parcurs, patru dintre ei, au renunțat, prin urmare testul final și reevaluarea au fost parcurși de 9 adolescenți.
3.3.1. Înterpretarea rezultatelor cantitative
Pe parcursul etapei de reevaluare s-au obținut următoarele scoruri brute la Testul de Inteligență Emoțională.
Tabel 2: Rezultatatele respondenților la testul pentru inteligență emoțională
După cum se observă din tabelul de mai sus (Tabel 2), rezultatele majorității sunt de gradul mediu, constituind 66,66 % din răspunsurile totale. Astfel încât se numără două scoruri aflate în categoria de sub mediu constituind 22,22 % din răspunsurile totale, și un sigur rezultat fiind peste medie reprezentând 11,11 % din răspunsurile totale. Valoarea medie a scorurilor este de 117, 77 puncte ceea ce reprezintă un progres la nivelul scorurilor globale având în vedere că în etapa de evaluare inițială media scorurilor a fost de 92,69 de puncte.
Pentru a determina dacă există diferențe semnificative între rezultatele participanților obținute atât în etapa de testare inițială cât și în etapa de reevaluare, am folosit programul SPSS, statistic și proba T (Paird sample T test). Prin compararea mediilor rezultatelor (Tabel 3) s-a constatat că există o diferență semnificativă (t=3,17 și p=0,013, p<0.05) între valorile respondenților înainte și după participarea la programul de dezvoltare a inteligenței emoționale.
Prin urmare ipoteza principală în care am susținut faptul ca participarea adolescenților la un program experiențial de dezvoltare personală centrat pe expresivitatea emoțională prin technici creativ-expresive, metode art-terapeutice, le va dezvolta în mod semnificativ inteligența emoțională, s-a confirmat, întrucât au existat diferențe semnificative între mediile scorurilor obținute înainte și după aplicarea programului de dezvoltare prin tehnici art-terapeutice.
Tabel 3: Diferențele între valorile respondenților în etapa de pretestare și reevaluare
La nivelul scorurilor anumitor participanți, aceștia fiind Beatrice, Ana și Bianca rezultatele obținute pe parcursul întâlnirilor nu sunt vizibile, ele scorând la fel în ambele situații de probă. Acest lucru se poate datora faptului că participanții sus numiți dețin un nivel înalt de inteligență emoțională și au menținut acest nivel, sau poate intervenii și factorul ce ține de memorie și de amintirea răspunsurilor. Totodată din observațiile sistematice rezultă că totuși acești participanți au evoluat în multe sensuri pe parcursul ședințelor, dar probabil rezultatele nu au fost remarcate de acest instrument de evaluare. Beatrice a obținut cel mai mare punctaj în ambele situații de probă, fiind și singurul rezultat care s-a plasat în categoria de rezultate peste mediu. Acest lucru se poate explica și prin faptul că ea este cea mai mare din grupă, împlinind în curând 16 ani. Maturitatea ei pe plan emoțional s-a observat și de a lungul ședințelor, ea fiind mereu deschisă și dornică în a se descoperii cât mai mult.
După cum am amintit în capitolele anterioare, Testul pentru Inteligență Emoțională cuprinde 10 itemi, fiecare dintre acesta măsurând o altă dimensiune a inteligenței emoționale. În continuare vom ilustra principalele rezultate observate la nivelul diferitelor itemi, corelate totodată cu observațiile sistematice dint timpul ședințelor și cu autoanaliza fiecărui participant.
În tabelul de mai jos (Tabel 4) ilustrăm diferențele între mediile diferitelor itemi măsurate în etapa de pretestare și în etapa de post testare. Diferențele la nivelul itemilor sunt importante pentru că fiecare item măsoară o altă dimensiune a inteligenței emoționale, și reflectă o oarecare îmbunătățire a abilităților cuprinse în acestea. Pentru a observa dacă diferențele mai sus menționate sunt semnificative în mod statistic, am folosit proba T (Paird sample t test).
După cum se remarcă din tabelul de mai jos (Tabel 4), au survenit diferențe importante asupra unor itemi. Itemii în care s-au produs modificări de scoruri măsurate în etapa de pre testare, respectiv etapa de post testare, sunt următoarele: 2, 3, 5, 6, 7 și 9. Conform acestor scoruri se poate deduce că în aceste arii ale inteligenței emoționale s-au produs schimbări, însă la nivelul itemilor diferențele nu sunt semnificative în mod statistic. Acest fapt se poate datora și scorurilor omogene ale testului, întrucât dacă la un item respondentul răspunde corect primește 20 de punte, iar în caz contrar 0 puncte. Dar ceea ce este important – la nivelul global al scorurilor se pot observa modificări semnificative.
Tabel 4: Diferențele observate la nivelul itemilor testului în etapa de pretestare și reevaluare
Ipoteza secundară nu a fost testată în mod direct, întrucât nu s-a folosit un instrument special pentru măsurarea nivelului de empatie, a comunicării și relaționării interpersonale. Astfel, concluziile referitoare la acest obiectiv sunt deduse din observațiile sistematice și din scorurile atinse la nivelul itemilor care tind să măsoare această componentă a inteligenței emoționale.
Itemul numărul 2, măsoară eficiența recunoașterii propriilor sentimente și gestionarea acestora. Într-adevăr au fost observate la nivelul grupului progrese ce vizau expresiile emoționale atât negative cât și cele pozitive. Prin acest item se poate spune că ipoteza secundară conform căreia: Dacă adolescenții vor participa la acest program de dezvoltare personală prin art-terapie, atunci ei vor putea să-și exprime mai ușor emoțiile, opiniile în relație cu ceilalți, nu a fost demonstrată în mod statistic. Dar putem spune că diferențele atinse (t=1.51) sugerează un grad de progres obținut la nivelul comportamentului empatic. Protagoniștii au devenit mai conștienți de propriile sentimente și au găsit moduri noi de a le exprima în mod adecvat social.
Itemul 9, măsoară gradul de implicare în relații interpersonale, ceea ce este evident în grupul prezent, pentru că s-au legat prietenii între membrii acestuia, protagoniștii devenind mult mai deschiși unii față de alții. S-a observat o diferență (t=1.66) între scorul itemului în etapa de pre testare și etapa de post testare, însă diferența nu este semnificativă din punct de vedere statistic.
Itemul 3, reprezintă motivația intrinsecă care conduce spre schimbare, spre depășirea obstacolelor. Prin diverse exerciții s-a vizat și capacitatea participanților de a-și putea conștientiza propriile resurse și să aibă încredere în acestea. Itemul 5, se referă la acceptarea celorlalți și deschiderea spre ei, independent de etnie sau cultură. Pe parcursul ședințelor s-a observat că participanții au devenit mult mai deschiși față de colegii lor, s-au ascultat reciproc și au devenit mult mai empatici. Itemul 6, reflectă la gestionarea furiei prin metode de coping. Prin exercițiile de exprimare emoțională s-a pus accentul și pe emoțiile negative, și gestionarea acestora. Conform rezultatelor s-au produs schimbări și la acest nivel. Itemul 7, vizează gestionarea conflictelor în mod eficient. Pot spune că s-a pus accent și pe discutarea și însușirea modalităților de a gestiona situații conflictuale, care după cum se observă au avut efecte pozitive.
Trebuie menționat un aspect foarte important, la nivelul itemului 8, nu s-au produs schimbări, nici un participant nu a luat puncte la acesta. Itemul măsoară rezolvarea de probleme în mod eficient în echipă, prin găsirea unor soluții. Este un rezultat interesant care necesită investigații suplimentare.
3.3.2. Înterpretarea rezultatelor calitative
Prin observarea sistematică, s-a urmărit evoluția fiecărui participant în parte în cadrul programului de dezvoltare a inteligenței emoționale prin art-terapie. Au fost adolescenți care au venit în mod regulat, lipsind la ultimele trei întâlniri, astfel încât rezultatele lor nu au fost măsurate, pe parcurs vom prezenta rezultatele acelor participanți care au parcurs în mare măsură programul și au făcut parte și din etapa de reevaluare. În continuare va urma a scurtă descriere a participanților și a progreselor acestora, observate atât de către terapeut, cât și de participanți în sine.
S-a remarcat faptul că pe parcursul ședințelor, protagoniștii au devenit mult mai deschiși unii față de alții, se ascultau reciproc și au fost preocupați de trăirile colegilor. Progresul acesta a fost vizibil în măsura în care, la începutul ședințelor grupul devenea agitat și nerăpdător, atunci când o persoană discuta mai detaliat cu terapeutul despre propriile trăiri și sentimente, cu scopul de a clarifica anumite probleme din viață. Dar pe parcursul a mai multor întâlniri, protagoniștii au început să se cunoască mai bine, astfel s-a întărit coeziunea grupului, și ei au devenit mult mai ascultători și deschiși spre a asculta și a ajuta colegii în procesul lor individual de dezvoltare.
Pe de altă parte s-a observat un grad de evoluție semnificativă la nivelul exprimării artistice ale protagoniștilor. Aceste schimbări și evoluții au fost vizibile în mai multe arii ale exprimării emoționale artistice. De exemplu în ședința a cincea, s-au introdus elemente și exerciții conforme meloterapiei, astfel încât participanților li s-a cerut să alcătuiească câteva ritmuri care să semnifice diferite stări emoționale. Pentru ei acest exercițiu a fost neobișnuit, puțin straniu și bizar, apoi trebuia să descopere cum funcționează instumentele puse la dispoziție. După mai multe încercări și-au dat seama cum funcționează această tehnică, cum pot să exprime diferite stări emoționale, s-au familiarizat cu această metodă, astfel ritmurile lor au devenit mult mai complexe și mult mai expresive. E important de menționat că s-au atașat de acest tip de exprimare, întrucât au solicitat repetarea acestor exerciții pe parcursul ședințelor.
De asemenea s-a observat o îmbunătățire remarcabilă la nivelul exprimării corporale prin dans și mișcare. Introducerea exercițiilor care implicau mișcări ritmate pe muzică, a rezultat surprinderea a mai multor participanți. Prin desfășurarea acestor exerciții unii dintre protagoniști s-au remarcat a fi inhibați și rigizi la nivel corporal, nu au putut să se destindă și să adopte mișcări diversificate pe ritmul muzicii. Dar pe parcurs, au început să elimine barierele imaginare care îi blocau în a se destinde din plin, și au început să se mobilizeze și să se exprime mult mai eficient și la nivel corporal. De exemplu, Nicu, care nici nu voia în prima fază să fie implicat în astfel de exerciții, la ultima activitate în ședința a 11-a ajuns să coopereze foarte bine cu echipa lui și să inițieze diferite mișcări complexe alături de ei. La fel și Natalia care a precizat că nu dorește să danseze și nu-i place deloc dansul, a reușit să se integreze și să reproducă câteva mișcări simple alături de coechipierii săi.
S-au remarcat progrese semnificative în ceea ce privește expresivitatea emoțională a participanților, cât și la nivelul empatiei și a comunicării eficiente în grup. Pe parcursul ședințelor, participanții au însușit noi metode prin care se pot exprima la nivel emoțional, au înțeles anumite semne prin care se pot recunoaște strările afective, precum și necesitatea exprimării acestora. Ei au fost capabili la sfârșitul programului să își depășească anumite blocaje emoționale și să reducă anumite stări de tensiune, prin diverse metode artistice.
În cocnluzie putem afirma că ipotezele s-au confirmat atât la nivelul rezultatelor obținute la Testul pentru Inteligență Emoțională, cât și la nivelul observărilor sistematice. Acest program a ajutat adolescenții să însușească noi metode de exprimare emoțională, să-și recunoască și să-și gestioneze în mod eficient stările emoționale, să dezvolte abilități de inter-relaționare, precum și să devină mai expresivi cu ajutorul artei.
3.4. Studiu de caz
Pe parcursul celor 12 ședințe am avut ocazia să observ evoluția și progresele celor nouă participanți. Susțin ideea că fiecare participant în parte a reușit să atingă anumite puncte forte în evoluția sa, fapt ce reiese în mod direct din feedbackul personal oferit în cadrul ultimei întâlniri. În cadrul acestui studiu de caz am decis să descriu cazul unei fete de 13 ani, pe nume Natalia. Această alegere se datorează faptului că evoluția și progresul atins de Natalia în urma participării la grupul de dezvoltare m-a impresionat în mod semnificativ.
3.4.1. Descrierea cazului
Natalia este o adolescentă de 13 ani și este înscrisă în clasa a VII-a. Trăiește cu ambii părinți, este copil unic. Motivul pentru care a decis încurajată de mama ei, să participe la activitățile din cadrul grupului de dezvoltare este faptului că, Natalia se consideră foarte timidă, aspect ce o deranjează destul de mult, și dorește să treacă peste acest lucru și să aparțină unui grup social.
Natalia, după afirmațiile mamei, se descurcă foarte bine la școală, are rezultate bune și învață mult. Nu are prea mulți prieteni, dar se bucură de compania acelora care o acceptă. Îi place să deseneze și să picteze, și de asemenea îi place arta și tot ceea ce este legat de arta vizuală. Are un talent deosebit la desenat. Mama a menționat faptul că dorește ca fiica ei să se dezvolte la nivel social, în sensul în care să fie mai deschisă în relațiile cu oamenii în general, să înițieze mai multe contacte și aibă mai mulți prieteni. Natalia susține că ei îi place mult să deseneze, are două prietene foarte bune cu care se înțelege bine, și îi place să asculte muzică în timp ce învață. Consideră că este timidă, fapt care o deranjează și se confruntă cu această stare de fiecare dată când face cunoștință cu persoane noi.
3.4.2. Rezultatele obținute în etapa de evaluare inițială
Rezultatele la evaluarea primară au fost următoarele: la Testul pentru inteligență emoțională, scorul ei a fost de 85 de puncte, ceea ce înseamnă că valoarea inteligenței emoționale este sub medie față de media scorului dobândit de majoritatea grupului normativ. Scorurile ei cele mai mici au fost la itemii 3, 5, 7, 8 și 9. Acest lucru poate să însemne că dimensiunile respective a inteligenței emoționale nu sunt încă dezvoltate la un nivel adecvat. Itemul trei din test se referă la o situație în care subiectul are nevoie să construiască un plan, de a trece peste obstacole, de a-și îmbunătății situația. Dimensiunile inteligenței emoționale legate de acest item sunt: speranța și motivația intrinsecă. Itemul 5, vizează schimbarea prejudecăților prin acțiune asupra lor si prin adaptarea unui model democratic de stăpânire a furiei. Dimensiunea măsurată este cea de a gestiona furia în mod adaptativ social. Itemul 7 vizează o situație în care unul dintre personaje este stăpânit de furie și de agresivitate, iar gestionarea situației depinde de persoana testată, acest item măsurând capacitatea de a gestiona în mod eficient conflictele și de a recunoaște limitele altora. Itemul 8 ilustrează capacitatea de a fi receptiv spre nevoile altora și de a fi empatic. Itemul 9 se referă la timiditatea persoanei, și capacitatea acesteia de a avea deschidere spre noi soluții. Prin urmare carențele rezultate în urma testării provenite din diferite dimensiuni ale inteligenței emoționale fac referire la propria persoană prin latura motivațională, gestionarea furiei și deschiderea spre situații noi. Totodată unii itemi se referă și la relațiile cu alte persoane din jur – cum ar fi gestionarea situaților conflictuale și deschidere către părerile altora.
Punctele forte reieșite din Testul pentru inteligență emoțională susțin faptul că Natalia, își poate recunoaște propriile stări emoționale și poate să se adapteze acestora în mod adecvat, are capacitățile necesare pentru a se raporta la propriile stări afective, își gestionează bine furia și tensiunile, și are un grad mare de optimism în ceea ce privește schimbările.
După cum se observă testul inițial face apel la aspectul de timidate pe care Natalia însuși a remarcat-o. Dorința de a-și dezvolta această latură a propriei persoane a constituit principalul motiv pentru care s-a angajat în acest proces de terapie în grup.
3.4.3.Implicarea în procesul de dezvoltare a inteligenței emoționale în grup
Natalia încă de la începutul ședințelor a fost mai retrasă decât colegii ei, nu căuta compania altora și nu iniția contacte cu colegii. Dar, totodată era dornică să fie luată în seamă de către colegi, să fie ascultată de ei și să se integreze în grupul social. În cadrul unui exercițiu, și anume la exercițiul salutului, a dorit să fie salutată de către colegi, arăta deschidere către ei, însă ea nu iniția contacte. A menționat în mai multe discuții că este timidă și acest lucru uneori îi crează dificultăți în realizarea unor contacte cu alte persoane. S-a remarcat însă faptul că are un talent impecabil la desen și pictură. În primă instanță când participanții grupului au fost solicitați să deseneze, ea a fost foarte bucuroasă, s-a implicat în mare măsură în realizarea acestui proiect. S-a bucurat foarte tare atunci când și-a primit înapoi desenul început de ea, care apoi a trecut la fiecare pe rând fiind completat de toți colegii, care au continuat tematica propusă,inițiată de ea. Această activitate a relaxat-o în mare măsură, întrucât postura ei corporală s-a schimbat, nu mai era încordată și rigidă, ci arăta o oarecare deschidere spre ceilalți.
Pe parcursul a multor ședințe s-a observat faptul că îi este greu să-și susțină ideile și opiniile în fața colegilor. Exprimarea verbală în grup îi crează o oarecare anxietate, postura corpului ei devine închisă și rigidă, iar privirea ei este axată preponderent în jos sau în gol. De cele mai multe ori evita să se uite la colegi când vorbea despre sine, sau despre părerile personale. Încerca, mai ales la începutul demersurilor terapeutice, să-și finalizeze propozițiile într-un interval scurt de timp. Iar după aceste mici discursuri "obligatorii", devenea mai relaxată și focusată pe ceea ce spun colegii.
S-a implicat cu mult spor și elan în diferite activități care au inclus desenul sau pictura, menționând de fiecare dată că-i plac aceste activități. Se observa că dorea să inițieze contacte cu ceilalți participanți, însă nu știa cum, în ce fel să se aproprie de ei, aștepta permanent ca aceștia să facă primul pas, să vină spre ea. După mai multe întâlniri s-a apropiat și a reușit să închege o relație mai bună cu Ana, aceasta fiind foarte deschisă și comunicativă. În diade și triade s-a observat implicarea ei în diferite discuții și activități comune. S-a remarcat faptul că urmărea cu interes și atenție discuțiile dintre colegi, își asculta coechipierii și contribuia în mod egal la realizarea diferitelor sarcini.
În cadrul unui exercițiu de încredere, s-a confruntat cu mici dificultăți, pentru că îi era greu să se destindă, era încordată, nu reușea să aibă încredere în partenerii ei, nu avea siguranța că se poate sprijinii pe aceștia. Astfel intervenția colegei ei, Ana, a ajutat-o să se relaxeze un pic, și din acel moment Ana a devenit cumva prietena ei cea mai bună din grupă. Ea avea permanent nevoie de siguranță, de protecție, se abținea să-și închidă ochii, întrucât acest lucru îi creștea anxietatea. Însă cu puțin ajutor a reușit să facă față, dar s-au remarcat și au ieșit în evidență nevoile ei esențiale, de siguranță și de repere concrete. De exemplu – ea a relatat că se simțea mult mai bine când avea ochii deschiși și o putea privii pe colega, care era exact în fața ei.
De-a lungul ședințelor s-a observat faptul că activitățile nonverbale sunt preferate de Natalia într-o măsură mai mare, decât evident cele verbale. Desigur s-a implicat și în exerciții care au constat în redarea și interpretarea diferitelor ritmuri și melodii, cu instrumente muzicale de diverse feluri. Și-a dovedit simțul empatic în mai multe ședințe, ca de exemplu în cadrul ședinței numărul cinci, unde a încercat să redea prin propriile cuvinte ceea ce a gândit ea că a interpretat Beatrice, cu un instrument. Acest lucru se poate număra printre progresele ei, pentru că a făcut apel la comunicarea verbală, la exprimarea gândurilor și a sentimentelor proprii. Până atunci ea nu și-a exprimat părerile și opiniile din proprie inițiativă. În mod sigur ședințele prin care am încercat împreună să creăm coeziunea grupului au dat roade și rezultatele au fost vizibile. Ea a progresat, a căpătat mai multă siguranță și încredere pentru a putea dezvăluii proriile gânduri. S-a dedus și faptul că exprimarea muzicală, exprimarea prin diferite instrumente a stărilor emoționale constituie un punct foarte al Nataliei.
A întâmpinat dificultăți pe parcursul acelor ședințe, când au fost abordate în general exerciții care au făcut apel la dans și mișcare. Am observat că îi crează dificultate faptul de a se angaja în acele activități în care mișcarea este pe loc principal. În aceste ipostaze s-a observat o postură corporală rigidă și mai mult inflexibilă, dar pentru că tot grupul participa la acest demers, s-a implicat și ea.
A colaborat foarte bine cu partenerii în cadrul lucrului pe echipe, ceea ce îi accentuează abilitățile comunicaționale și relaționare cu coechipierii, în vederea realizării unor sarcini. Într-adevăr timiditatea ei a fost prezentă în multe situații, dar a reușit cu ajutorul colegelor să treacă peste aceasta.
3.4.4. Progresul
S-a remarcat în comportamentul Nataliei un progres deosebit, mai ales pe partea de exprimare nonverbală și corporală. De asemenea la nivelul exprimării verbale s-a remarcat o schimbare semnificativă, față de ședințele primare. Cum înaintam cu ședințele, Natalia devenea tot mai deschisă și mai receptivă, astfel încât și-a putut exprima părerile și opiniile în fața colegilor. Am observat o tendință a ei, prin care dorește în mare parte să se conformeze grupului și să urmărească în mod strict regulile impuse. Abaterile de la aceaste reguli o derenjează.
S-a observat de asemnea o îmbunătățire considerabilă a expresivității emoționale manifestate în diferite forme, atât pe cale nonverbală cât și pe cea verbală. Verbalizarea unor emoții proprii s-a remarcat a fi un progres, pentru că acest lucru a însemnat o descoperire a sinelui și o deschidere față de ceilalți colegi. În mod clar, grupul a fost un facilitator important în acest proces de dezvoltare.
Conform rezultatelor obținute la Testul pentru Inteligență Emoțională, în etapa de reevaluare, se observă o oarecare îmbunătățire a scorului. La evaluarea inițială scorul inteligenței emoționale a fost de 85 de puncte, care este o valoare sub medie, în schimb la reevaluare o obținut un punctaj mai mare, 145 de puncte, ceea ce oglindește un progres remarcabil. Principalele îmbunătățiri s-au produs la itemii 3, 5 și 9. Potrivit acestor rezultate ariile în care s-au produs schimbări sunt legate de – motivația intrinsecă, de prejudecăți față de ceilalți și deschidere față de oameni, și de aspectul legat de timiditate și retragere. După cum se observă se confirmă progresul ei pe partea deschiderii spre ceilalți și în scorurile testului, ceea reprezintă o evoluție marcantă a inteligenței emoționale
Din feedback-ul ei personal a reieșit faptul că i-a plăcut în mod deosebit acest program de dezvoltare, s-a angajat să vină până la sfârșitul perioadei, în ciuda faptului că nu-i plac lucrurile legate de psihologie și psihologii în general, dar în această grupă s-a simțit acceptată, ascultată și a constata că își poate reduce din timiditate și să inițieze contacte cu ceilalți oameni.
CAPITOL 4: CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE
În urma desfășurării programului de dezvoltare a inteligenței emoționale folosind tehnici și metode art terapeutice, în cadrul unui grup de adolescenți cu vârsta între 13 și 15 de ani, pe parcusrul a 12 săptămâni, s-a constatat o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește dezvoltarea inteligenței emoționale. Astfel ipoteza principală s-a confirmat, adolescenții care au participat la programul de dezvoltare au arătat o îmbunătățire considerabilă în privința inteligenței emoționale și a dimensiunilor acesteia.
Prin ipoteza secundară am presupus că art-terapia va avea efecte benefice asupra exprimării emoționale diversificate ale participanților, precum și asupra dezvoltării simțului empatic, al ascultării active și a comunicării interpersonale. S-au observat diferențe considerabile între etapele de pre-testare și post-testare, la nivelul itemilor Testului de Inteligență Emoțională care vizau empatia, înțelegerea emoțiilor și exprimarea acestora în cadrul social, însă aceste diferențe nu au fost semnificative din punct de vedere statistic. Acest lucru se poate explica prin mai multe argumente. Scorurile oferite pentru participanți la un răspuns corect au fost 20 de puncte sau 0, la itemii 6 și 9, răspunsurile se cotau și cu 5 puncte. Astfel la niveul scorurilor, punctajele erau destul de omogene și nediversificate. Iar în studiu au participat doar 9 persoane, deci a inclus un număr relativ mic de persoane. Dar din gradul de diferență măsurat cu proba t și din observațiile sistematice putem deduce că aceste laturi ale inteligenței emoționale au fost dezvoltate prin metodele creativ expresive. Conform rezultatelor obținute atât prin aplicarea Testului pentru inteligență emoțională, cât prin observarea sistematică a participanților programei, putem afirma următoarele:
Adolescenții care au participat la programul propus pentru dezvoltarea inteligenței emoționale prin art-terapie, și-au exprimat mai ușor opiniile, au inițiat acțiuni de relaționare cu cei din jur din proprie inițiativă și și-au exprimat stările afective într-un mod adecvat contextului social.
Art-terapia a ajutat adolescenții cu probleme de relaționare și comunicare să inițieze contacte verbale și nonverbale și să fie empatici cu colegii de grupă, stimulând creșterea emoțională și socială a acestora.
Prin intermediul artei și a diferitelor tehnici de exprimare, adolescenții au reușit să-și exprime diferitele stări emoționale, să se elibereze de tensiunile și anxietățile acumulate. Cu ajutorul art-terapiei adolescenții au dobândit o libertate crescută de exprimare emoțională verbală și nonverbală, și au reușit să-și conștientizeze resursele proprii prin care pot să facă față provocărilor și încercărilor întâlnite în viața de zi cu zi.
Rezultatele programului au fost remarcate și de către participanți prin oferirea unor feedback-uri la finalul ședințelor. Ei au susținut ideea că au reușit să-și cunoască mai bine colegii, au aflat multe lucruri noi despre ei înșiși și au reușit să privească arta prin alți ochi. Pe parcursul ședințelor participanții au însușit noi metode prin care se pot exprima la nivel emoțional, au înțeles anumite semne prin care se pot recunoaște strările afective, precum și necesitatea exprimării acestora.
Luând în calcul toate aceste aspecte menționate anterior putem afirma că programul de dezvoltare a inteligenței emoționale propus de către noi, centrat pe exprimarea emoțiilor prin intermediul artei, și-a atins scopul propus. Astfel obiectivele preliminare au fost atinse, prin care am vizat atât dezvoltarea socio-emoțională a participanților, cât și a abilităților de comunicare și inter-relaționare. Grupul format din nouă adolescenți s-a armonizat, reprezentând un cadru sigur și securizat, în care ei să-și poată dezvălui propriile sentimente și gânduri prin căi verbale și non-verbale, facilitând dezvoltarea emoțională și cea persoanlă. În urma acestor ședințe, adolescenții au devenit mult mai conștienți în legătură cu nevoile lor emoționale, și a nevoilor de exprimare a diferitelor stări afective. De asemenea arta și exprimarea prin artă le-a conferit o nouă perspectivă și viziune asupra unor modalități de exprimare, care de altfel au contribuit la dezvoltarea creativității și a originalității. Toate aceste resurse întârite și dobândite în cadrul programului își vor arăta adevăratele efecte în situațiile noi întâlnite de-a lungul vieții. Cert este, că adolescenții au dobândit și au dezvoltat abilități prin care se pot adapta mult mai ușor la situațiile survenite în viața cotidiană.
Noutatea acestui program de dezvoltare a inteligenței emoționale, și implicit a personalității în sine, constă în folosirea mai multor tehnici și metode creativ-expresive, preluate din mai multe abordări terapeutice de artă, cât mai diversificate și mai atractive pentru încurajarea creșterii și maturizării emoționale. Art terapia ca și modalitate eficientă pentru dezvoltarea personală a fost recunoscută cu mult timp în urmă, pentru că apelează la mecanisme prin care pot fi accesate resursele inhibate și blocate ale persoanei, făcând acces la subconștientul acesteia. Exercițiile incluse în program sunt adaptate grupului prezent, unele preluate și modificate din alte studii, iar celelalte fiind originale și create special pentru protagoniștii grupului.
4.1. Limitele studiului
Printre limitele studiului prezent se pot număra următoarele aspecte:
Numărul relativ mic de subiecți – În acest studiu, inițial au fost introduși 13 persoane, dintre care 4 au renunțat pe parcurs. Fiind o grupă de dezvoltare personală, este indicat ca numărul total al persoanelor să nu depășească 12-13, pentru ca coeziunea grupului să se formeze în mod corespunzător, și ca fiecare participant să aibă ocazia de ași împărtășii propriile trăiri și sentimente. Astfel, rezultatele acestui proces de dezvoltare nu pot fi generalizate la nivelul grupurilor normative.
Caracterul subiectiv și simbolic a temei cercetate – astfel s-au remarcat dificultăți în observarea, cuantificarea și evaluarea anumitor comportamente și manifestări. Acestea se referă mai ales la trăirile și sentimentele interioare, simbolice.
4.2. Recomandări ulterioare
Programul prezentat vizează în special dezvoltarea inteligenței emoționale și se înscrie în temele actuale ale cercetărilor bazate pe dezvoltarea personală a copiilor și a adolescenților prin art-terapie. Astfel acest proces de dezvoltare prin artă poate fi extins pe mai multe arii ale persoanlității. În alte programe se poate pune accentul de exemplu pe întârirea eului, creșterea stimei de sine, prevenirea și reducerea stresului, îmbunătățirea nivelului cognitiv, dezvoltarea creativității și a originaliății, rezolvarea conflictelor interioare și gestionarea situațiilor de criză.
De asemenea, la un astfel de program de dezvoltare personală pot participa, atât copii mai mici, adolescenți și tineri, cât și persoane adulte și chiar cei mai învârstă. După cum se spune, arta nu are limite de vârstă – astfel, – încurajăm aplicarea a cât mai multor programe de acest gen, în rândul acelor persoane care vor să se cunoască mai bine, sau doresc să aibă parte de o experiență inedită, – cu siguranță vor avea doar de câștigat.
Trăirile emoționale și expresia acestora sunt nevoile de bază ale oamenilor. Prin urmare este o mare nevoie ca atât copii, cât și adulții să însușească metode noi pentru exprimarea acestora, și mai ales să recunoască necesitatea acceptării stărilor emoționale proprii. Credem cu tărie că emoțiile fac parte din latura noastră omenească, și sunt mici motoare, care ne ghidează viața. Pentru o viață armoniosă și echilibrată, este esențială recunoașterea stărilor afective. Astfel încurajăm introducerea a mai multor programe terapeutice de grup sau individuale, pentru copii dar și pentru adulți, care să se centreze pe exprimarea afectivă prin diferite moduri.
Măsurarea eficacității acestui program se poate extinde alcătuind un design mai complex, incluzând mai mulți subiecți, o grupă de control și o grupă care participă la un program diferit, vizând aceeași arie de dezvoltare. Astfel am alcătui o cercetare mai complexă și mai validă din punct de vedere statistic.
În concluzie putem afirma, că programul prezentat anterior, care – a vizat în special dezvoltarea emoțională a adolescenților prin tehnici creativ expresive, aparținând art-terapiei, – a dobândit rezultate considerabile, și a oferit o experiență de dezvoltare protagoniștilor într-un cadru securizant și facilitator. Avem încrederea, că în viitor vor mai fi introduse astfel de programe la nivel local pentru a încuraja dezvoltarea emoțională și socială a persoanelor aparținând diferitelor categorii de vârstă.
CAPITOLUL 5: AUTOANALIZA
În vederea realizării lucrării de disertație, am ales să lucrez cu un grup de adolescenți cu scopul de a dezvolta inteligența emoțională a acestora prin art-terapie. Pot spune că decizia pe care am luat-o nu a fost întâmplătoare. Până în prezent nu am desfășurat prea multe activități cu adolescenții, m-am axat mai mult pe lucrul cu copii mai mici în cadrul practicii de specialitate. Astfel acest angajament, de a lucra cu adolescenți pe termen mai lung a fost o provocare pentru mine. În cadrul asociațiilor la care am fost voluntară, am mai susținut câteva activități pentru această categorie de vârstă, însă doar pe termen scurt incluzând activități mai mult educaționale. Fapt pentru care m-am gândit că realizarea proiectului de disertație va fi o oportunitate foarte bună pentru mine, prin care pot să-mi dezvolt abilitățiile și competențele specifice pentru a lucra cu adolescenții. În mod sigur, îmi doresc să demarez multe programe de acest gen în viitorul apropiat atât pentru adolescenți cât și pentru copii, tineri și adulți.
În prima parte a organizării demersului programului de dezvoltare personală, am fost destul de anxioasă cu privire la demararea acestuia. Mi-am făcut planuri cu mult înainte de a începe organizarea propriuzisă. Apoi a urmat ședința de prezentare, sincer, am avut emoții foarte mari, datorită faptului că acești tineri, care urmau să participe, sau nu la acest program, nu au fost nici o dată implicați într-un proces de dezvoltare personală și nici nu au auzit de acest lucru până atunci. Astfel am încercat prin toate metodele posibile să le fac cunoscută această abordare și să-i atrag pentru a participa. În cadrul prezentării, pot spune că am reușit să mă destind, să mă focusez pe a fi cât mai clară și concisă în legătură cu informațiile transmise. Feedback-ul primit din partea lor a fost pozitiv, astfel am căpătat mai multă încredere în forțele proprii și programul destinat adolescenților.
La prima întâlnire, am fost puțin tensionată, nu știam care va fi dinamica grupului, cum se vor adapta la noul ambient. Țin minte cum mă frământam și îmi imaginam tot feluri de scenarii, pozitive, negative, diverse situații conflictuale, și modul de soluționare a acestora. Dar am constatat că mă gândesc prea mult și consum prea multă energie pe ”întâmplări viitoare” – care probabil nici nu se vor întâmpla. Chiar după prima întâlnire mi-am promis să renunț la această preocupare de a mă gândi prea mult și prea intens la desfășurarea acțiunilor. Apoi mi-am dat seama că acest lucru are de-a face cu nevoia mea de control, o nevoie de care sunt conștientă și încerc să o țin în echilibru. Fiind o experiență nouă și pentru mine, la început mi-a fost greu să nu mă gândesc permanent la situații ipotetice și imaginare, și la soluționarea acestora. Abia în cadrul celei de a 4-a întâlniri am conștientizat faptul că, uneori este bine să observ care este nevoia grupului și să mă adaptez la aceasta. Faptul că am organizat minuțios totul înainte de întâlniri, m-a ajutat în sensul că aveam la îndemână o structură logică pe care s-o urmez, și totuși uneori mi-au scăpat anumite lucruri, poate destul de importante, și anume – deschiderea grupului în sine. Astfel în cadrul acelei întâlniri mi-am dat seama că trebuie să reorganizez structura ședinței, deoarece, grupul avea nevoie de altceva decât mă gândisem eu – mă bucur mult că am reușit să ies din mica mea lume foarte bine organizată și structurată și să observ partea ascunsă și importantă a lucrurilor. În acel moment mi-am amintit vorbele profesoarei mele, doamna Iolanda Mitrofan, care în cadrul unei ședințe de dezvoltare personală ne-a spus, că exercițiile care sunt menite să ajute membrii grupului în a se descoperi pe ei înșiși, trebuie adaptate nevoilor acestora, terapeutul trbuie să observe, să vadă, care este nevoia grupului în acel moment și prin ce metode îi poate ajuta mai bine. Amintindu-mi de aceste vorbe am schimbat strategia de lucru. Am căpătat încredere în mine și în aptitudinile mele de a face față noii situații, astfel încăt am adaptat o abordare diferită față de ceea ce am plănuit. Adolescenții au invocat o temă foarte importantă care nu putea fi lăsată neacoperită, și constituia o preocupare de a lor. Astfel am lucrat pe tema – încrederii,- și a fost o întâlnire productivă și pentru mine însămi pentru că am reușit să fac față cu brio unei situații noi. Încă o dată mi-am dovedit că pot să fiu spontană și flexibilă în diferite situații, iar acest aspect este foarte important în carierea mea viitoare de consilier.
Înainte de a începe acest proces de desfășurare a programului de dezvoltare personală, mă întrebam mereu cum o să reacționez, cum o să conduc un proces de autoanaliză sau de conștientizare. Până atunci nu am avut ocazia să fac acest lucru, dar am considerat că mă voi descurca și cu acestă parte a procesului de dezvoltare în sine. Consider că în aceste situații de-a lungul ședințelor am fost mult mai receptivă și spontană, știam faptul că aceste lucruri se întâmplă în mod imprevizibil, astfel cel mai bine este să mă axez pe nevoile celuilalt. Practica și cursurile din cadrul masterului m-au învățat că procesul de dezvoltare este un proces îndelungat, și fiecare persoană are un ritm propriu de creștere și dezvoltare. Am conștientizat faptul că trebuie să las curs liber acestui ritm și să nu-l accelerez. Așa s-a întâmplat și în cazul Nataliei, care a atins un progres imens în acest demers de dezvoltare. Susțin faptul că am încercat să o provoc în diferite situații, pentru a o determina într-un fel să iasă din tiparul ei obișnuit, dând-ui atfel posibilitatea de a se descoperii. Modalitatea prin care am făcut acest lucru a depins foarte mult de reacțiile ei. Am încercat diferite metode de provocare, și m-am axat pe acelea care s-au dovedit a fi cele mai productive. În acest proces am învățat despre mine, că pot să mă concentrez și să mă adaptez nevoii fiecărei persoane. Am descoperit această calitate a mea în cadrul orelor de dezvoltare personală, și de atunci încerc să o formez cât pot mai bine.
Arta este o pasiune a mea, pe care o îndrăgesc și prin care mă pot exprima extrem de bine. Prin această pasiune am reușit să mă înțeleg pe mine însămi și să mă redescopăr. Și exact acest lucru m-a condus spre descoperirea faptului, că unele scene din viața mea interferează cu scenele unui alt participant din program. Atunci când o fată din grup, Beatrice a povestit de importanța dansului în viața ei, și de bucuria că se poate exprima pe această cale, oarecum m-am regăsit și eu în această ipostază. Același lucru l-am simțit și simt și acum când mă gândesc la dans, la exprimare corporală. În acel moment mi-am dat seama că oarecum nu mai sunt atentă la ea, nu mai reușesc să ascult ceea ce dorește ea să-mi transmită, ci îmi doream să spună lucrurile la care mă gândeam eu. Iar atunci brusc, mi-am dat seama, că nu mai eram în contact cu persoana din fața mea, ci mă concentram pe nevoile mele. Astfel a intervenit ceea ce până acum eu nu am mai experimentat, și anume – mecanismul transferului. M-am regăsit în povestea lui Beatrice, rezona pe deplin cu ceea ce gândeam eu. Pentru un moment aș fi dorit să mă raportez la ea ca și o colegă și nu din postura de psiholog. Astfel încât am încercat să reformulez ideile spuse de către Beatrice, așteptând o confirmare din partea ei. Am conștientizat că povestea mea în legătură cu dansul este încă în derulare, pentru că nu o mai practic de ceva vreme, și simt o mare nevoie de a face acest lucru. Atunci când a venit vorba de importanța acestuia în viața altei persoane, nevoia mea pe care doream să o sublimez – pentru că de ceva vreme nu voiam să mă ocup cu aceasta, a ieșit la iveală. Este o parte din ceea ce sunt astăzi, și este foarte importantă. Nevoia de a o practica o resimt și acum doresc să fac mai mult în această privința. Din acest demers am învățat cât de important este să îmi conștientizez nevoile și dorințele, și să le accept. Aceste dorințe ori cum vor găsi o cale să se facă auzite, să îmi reamintească că sunt aspecte importante ale vieții mele. M-am bucurat că am descoperit ce înseamnă, a fi în contact cu mine însămi, și să experimentez transferul în sine, pentru că până în momentul de față doar am auzit despre el, mai mult sau mai puțin din relatări personale.
În tot acest proces de realizare a programului de dezvoltare personală, am constatat că împreună cu adolescenții îmi dezvolt și eu anumite abilități de abordare a diferitelor problematici. Cu cât înaintam cu ședințele cu atât aveam mai mare încredere în forțele proprii și în exercițiile pe care le parcurgeam. Am devenit mult mai focusată și concentrată pe a observa adevăratele nevoi ale grupului, și a mă raporta la acestea. Simt că am evoluat pe partea de a conduce un exercițiu, de a menține atenția și focusul grupului. Am întâlnit unele situații mai dificile – de exemplu, când Ana dorea să vorbească mai mult despre o problematică, iar grupul a devenit destul de agitat nefiind implicați și ei în acest proces. Astfel am constatat, că ei au nevoie să fie incluși în discuții și de asemenea au nevoie să-și dezvolte competența de a asculta activ și de a fi empatici – apoi pe parcursul ședințelor am avut ca obiectiv dezvoltarea acestor competențe și abilități. Experiența cu adolescenții a fost foarte benefică pentru mine personal. Am învățat multe lucruri datorită acestor ședințe, cum ar fi: modul lor de gândire, unicitatea fiecăruia și viziunea lor despre lume. Folosindu-mă de aceste informații am reușit să-i ajut, să-i susțin în progresul lor de creștere și dezvoltare.
Această experiență a fost una deosebită pentru mine, am reușit să intru în contact cu fiecare participant și să stabilesc o relație de încredere cu ei. Mi-am dat seama de unele greșeli pe care tot continuam să le comit, iar acum am avut șansa să-mi schimb strategia pentru a fi mai eficientă și mai focusată pe dinamica grupului în sine și nu pe ideiile și preconcepțiile mele. A fost o experineță inedită și marcantă, care mă va călăuzii pe drumul meu, de viitor consilier și terapeut.
BIBLIOGRAFIE
American Art Therapy Associacion.(2004). What is art therapy? Descărcat:
http://www.arttherapy.org/upload/whatisarttherapy.pdf
Bachman, J. G., & Schulenberg, J. E. (2012). Monitoring the future national results on
adolescent drug use: Overview of key findings. Descărcat:
http://www.monitoringthefuture.org/pubs/monographs/mtf-overview2011.pdf
Bar-On, R. (2006). The Bar-On model of emotional-social intelligence. Psihoterma, 18,
supl., 13-25
Boland, M. J., & Ross, W. H. (2010). Emotional intelligence and dispute mediation in
escalating and de-escalating situations. Journal of Applied Social Psychology
40(12), 3059-3105
Brighton, K. L. (2007). Coming of age: The education and development of young
adolescents. Westerville, OH: National Middle School Association
Broome, M. E., Maikler, V., Kelber, S., Bailey, P., Lea, G. (2001). An intervention to
increase coping and reduce health care utilization for school-age children and
adolescents with sickle cell disease. J Natl Black Nurses Associacion, 12, 6–14.
Brown, B. B. (2004). Adolescents' relationships with peers. In: R. M. Lerner,
L.Steinberg.(Eds.) Handbook of Adolescent Psychology. 2nd edition.(pp 363–394).Hoboken; NJ.
Burnett S., Thompson, S., Bird, G., Blakemore, S.J. (2011). Pubertal development of the understanding of social emotions: Implications for education. Learning and
Individual Differences 21, 681–689
Cacioppo, J. T. (2002). Social neuroscience: Undarstanding the pieces fosters
understanding the whole vice versa. American Psychologist, 57, 819-831
Chapman, L., Morabito, D., Ladakakos, C., Schreier, H., Knudson, M. (2001) The
effectiveness of art therapy interventions in reducing post traumatic stress
disorder (PTSD) symptoms in pediatric trauma patients. Art Therapy, 18, 4-100
Chirilă. E., Câmpean, D.L., Mureșeanu, E., Câmpean, F. (2012). Artterapia în
tulburările emoționale ale copilului și asolescentului. Revista de Neurologie
și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România, 15(3).
Danciu, E. L.,(2010). Methods of Developing Children’s Emotional Intelligence. Procedia Social and Behavioral Sciences, 5, 2227-2233.
De Petrillo, L., & Winner, E. (2005). Does art improve mood? A test of a key
assumption underlying art therapy. Art Therapy, 22, 205–212.
Den Elzen, K. (2013). Emotional Intelligence and Mirror Neurons. Descărcat
http://daretosayyes.com/emotional-intelligence-and-mirror-neurons/
Desiree, R. A., Salguero, J. M., Cabello, R., Palomera, R., & Fernandez-Berrocal, P.
(2012). Can an emotional intelligence program improve adolescents’ psychosocial adjustment? Results from the intemo project. Social Behavior & Personality, 40(8), 373-380
Durlak, J. A., Weissberg, R. P., Dymnicki, A. B., Taylor, R., & Schellinger, K. (2011)
The impact of Enhancing Students Social and Emotional Learning: A Meta-Analysis of School-Based Universal Interventions. Child Development,
82 (1), 405-432.
Eaton, G. L., Doherty, K., Widrick, B. A. (2007). A review of research and methods
used to establish art therapy as an effective treatment method for traumatized
children. The Arts in Psychotherapy, 34, 256-262
Frith, U., & Frith, C. D. (2003). Development and neurophysiology of mentalising.
Philosophical Transactions B. Biological Science, 358, 459−473.
Goleman, D. (1998). Working With Emotional Intelligence. New York: Bantum Books.
Goleman, D. (2000). Leadership that gets results. Harvard Business Review, 78-90.
Goleman, D. (2001). Inteligență emoțională. București: Editura Curtea veche.
Kaplan, F.F.(2000). Art, sciense, and art therapy: Reparing the picture. London:
Jessica Kingsley.
Kellough, R. D., & Kellough, N. G. (2008). Teaching young adolescents: Methods and
resources for middle grades teaching (5th ed.). Upper Saddle River, NJ:
Pearson Merrill Prentice Hall.
Kerr, R., Garvin, J., Heaton, N., & Boyle, E. (2006). Emotional intelligence and
leadership effectiveness. Leadership & Organization Development Journal,
27 (4), 265–279.
Kim, S. K. (2013). A randomized controlled study of the effects of art therapy on older
Korean-Americans’ healthy aging. Arts Psychother, 40, 64-158.
Larson, R. W., & Brown, R.J.(2007). Emotional development in adolescence:
What can be learned from a high school theater program?. Child Development
4, 1083-1099
LeDoux J. (2003). The emotional brain, fear, and the Amygdala. Cellular and
Molecular Neurobiology, 23 (4/5).
Lusebrink, V. B. (2004). Art Therapy and the Brain: An Attempt to Understand the
Underlying Processes of Art Expression in Therapy. Art Therapy: Journal of the American Art Therapy Association, 21(3), 125-135.
MacCann, C., Fogarty, G. J., Zeidner, M., & Roberts, R. D. (2011). Coping mediates
the relationship between emotional intelligence (EI) and academic achievement.
Contemporary Educational Psychology, 36, 60-70.
Malchiodi, C. A.(1999). Medical art therapy with adults. London: Jessica Kingsley
Malchiodi, C. A.(2003). Handbook of Art Therapy. New York: Guilford Press.
Manning, M. L. (2002). Developmentally appropriate middle level schools (2nd ed.).
Onley. MD: Association for Childhood Education International
Mavroveli, S., Petrides, K. V., Rieffe, C. and Bakker, F. (2007). Trait emotional
intelligence, psychological well-being and peer-rated social competence in
adolescence. British Journal of Developmental Psychology. 25, 263-275.
Mayer, J. D.& Salovey, P.(1993). The intelligence of emotional inteliigence.
Intelligence, 17, 433-442.
Mayer, J. D.(2000). Emotion, intelligence, emotional intelligence. In J.P. Forgas, (Ed.),
The handbook of affect and social cognition (pp 410-431). Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, Inc.
Mayer, J. D. Salovey, P. (1997). What is emotional intelligence? In Salovey, P., and
Sluyter, D. Emotional development and emotional intelligence: Educational
implications (3-31). New York: Basic Books.
Mayer, J. D., Salovey, P., & Caruso, D. (2000). Models of emotional intelligence.
in R.J. Sternberg, (Ed.), Handbook of intelligence. Cambridge, UK: Cambridge
University Press.
McLeod, S. (2013). Erik Erikson Developmental Psychology. Descărcat:
Mayer J.D., Peter Salovey, David Caruso (2004) Emotional Intelligence: Theory
Findings and Implications. Psychological Inquiry.15(3), 197-215.
Mitrofan, I.(1999). Psihoterapia experiențială. București: Editura Infomedica.
Mitrofan, I. (2000). Orientarea experiențială în psihoterapie. Dezvoltare personală,
interpersonală, transpersonală. București: Editura S.P.E.R.
Mitrofan I. (2008). Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice și aplicative.
București:Editura S.P.E.R.
Nelis, D., Quoidback, J., Mikolajczak. M., Hansenne., M. (2009). Increasing emotional
intelligence: (How) is it possible?. Personality and Individual Differences, 47,
36-41.
O’Boyle E, H., Humphrey.,R., Pollack, J., Hawver, T. and Story, P. A. (2011). The
relation between emotional intelligence and job performance: A meta-analys. Journal of Organizational Behavior, 788-818.
Olsson, A., Ochsner, K.N. (2008). The role of social cognition in emotion. Trends in
Cognitive Sciences, 12, 65–71.
Palfai, T.P., Salovey, P. (1993). The influence of depressed and elated mood on
deductive and inductive reasoning. Imagination, Cognition and Personality, 13, 57-71.
Petrides, K. V., & Furnham, A. (2007). Trait EI theory is unrelated to what lay people
understand by "emotional intelligence" or "EQ" and incompatible with other models of the construct. Descărcat:
http://eqi.org/petrides_furnham_trait_ei_model.htm
Pool, L.D., Qualter, P. (2012). Improving emotional intelligence and emotional self-
efficacy through a teaching intervention for university students. Learning and
Individual Differences, 22, 306-3012.
Ramachandran, V.S., Hirstei, W. (1999). The science of art. Descărcat:
http://www.imprint.co.uk/rama/art.pdf
Reynolds, M. W., Nabors, L., & Quinlan, A. (2000). The effectiveness of art therapy:
Does it work? Art Therapy: Journal of the American Art Therapy Association
17(3), 207–213.
Rhodes, J. E. (2004). The critical ingredient: Caring youth – staff relationships in
after-school settings. New Directions in Youth Development: After-School Worlds, 145 – 161.
Roco, M. (2004). Emotional intelligence and creativity. Iași: Ed. Polirom.
Rosal, M. L. (1992). Approaches to art therapy with children. In F.E. Anderson, (Ed.)
Art for all the children: Approaches to art therapy for children with disabilities
(2nd ed.) (142-183). Springfield, IL: Charles C Thomas
Scales, P. C. (2010). Characteristics of young adolescents. In This we believe: Keys to
educating young adolescents ( 63-62). Westerville OH: National Middle School Association Johnston, L. D., O'Malley, P.
Sebastian, C., Burnett, S. Blakemore ,S. J. (2008). Development of the self-concept
during adolescence. Trends in Cognitive Sciences,12, 441–446
Solomon, R.C. (2000). The philosophy of emotions. In M Lewis and J. M. Haviland-
Jones (Eds), Handbook of emotions (pp 3-15). New York, Guilford
Strahan, D., L'Esperance, M., & Van Hoose, J. (2009). Promoting harmony:
Young adolescent development and classroom practices. Westerville, OH: National Middle School Association.
Vick,M.R. (2012). Art therapy and the brain. In C. Malchiodi (eds.), Handbook of Art
Therapy. New York: Guilford Press.
Wiles, J., Bondi, J., & Wiles, M. T. (2006). The essential middle school (4th ed.)
Upper Saddle River, NJ: Pearson Prentice Hall.
Anexe
Anexa 1
Declarație de consimțământ
Subsemnatul/ Subsemnata………………………………………………………
…………….în calitate de părinte al declar pe propria răspundere că îmi dau acordul la participarea copilului meu ……………………………………………………………….
la ședințele de consiliere de grup, susținut de către Orsolya-Hanna Bogyo, psiholog masterand.
Am luat la cunoștință că datele personale ale copilului dezvăluite pe parcursurile ședințelor vor fi tratate confidențial.
Data Semnătura
Anexa 2
Testul pentru Inteligență Emoțională
(Mihaela Rocco)
Alege răspunsul care descrie cel mai bine reacția ta la urmatoarele scenarii. Răspunde pe baza a ceea ce ai fi vrut să faci în realitae, nu cum crezi tu că trebuie să fie răspunsul.
1. Imaginează-ți că te afli la ora de curs și dintr-o dată pămîntul începe să se cutremure foarte puternic, cu un zgomot înspăimântător. ( În cazul nostru în sala de clasă, dintr-o dată afară începe o ploaie foarte puternică, cu un tunet înspăimîntător). Ce faci ?
Continui să stai liniștit în bancă și să citești lecția din manual (să stai liniștit să joci mai departe), dând puțină atenție evenimentului, așteptând ca acesta să înceteze curând;
Devii plin de grijă față de pericol urmărind învățătorul/profesorul (educatorul) și asculți cu atenție instrucțiunile date de acesta ;
Câte puțin din a) și b)
N-am observat nimic (M-am ascuns într-un locușor).
2. Ești în curtea școlii în timpul recreației. Unul dintre colegii tăi nu este acceptat în jocul celorlalți și începe să plângă. Ce faci ?
Nu te bagi, îl lași în pace.
Vorbești cu el și încerci să-l ajuți pe coleg (copil);
Te duci la el și îi spui să nu mai plângă;
Îi dai o bomboană sau altceva care să-l facă să uite.
3. Imaginează-ți că te afli la mijlocul ultimului semestru și speri să obții un premiu, dar ai descoperit că nu ai nota dorită la o materie, ci una mai mică decât cea la care te așteptai. Ce faci?
Îți faci un plan special pentru a îmbunătăți nota, hotărîndu-te să-ți urmezi planul;
Te hotarăști să înveți mai bine anul următor (te hotărăști să desenezi mai bine cînd vei fi la școală);
Îți spui că nu te interesează materia respectivă și te concentrezi asupra altor discipline unde notele tale sunt și pot fi mai mari;
Mergeti la învățător/profesor și încerci să discuți cu el în scopul obținerii unei note mai bune.
4. Consideri că în lipsa învățătorului/profesorului ești elevul responsabil cu disciplina în clasă. În urma unor acte de indisciplină zece elevi au fost deja avertizați cu scăderea notei la purtare și ești descurajat din cauza acestei situații. Ce faci ?
Notezi numele elevilor indisciplinați și predai lista învățătorului a doua zi;
Consideri că nu-ți poți asuma această responsabilitate;
Încerci să discuți cu elevii propunând soluții pentru păstrarea disciplinei și pentru îndreptarea situației create;
Dorești să devii responsabil cu altceva.
5. Ești anunțat că de mâine o să aveți un nou coleg rrom. Surprinzi pe cineva (pe prietenul tău) spunând cuvinte urâte și răutăcioase în adresa lui. Ce faci?
Nu-l iei în seamă considerând că este numai o glumă;
Îl chemi afară pe colegul răutăcios și îl cerți pentru fapta făcută;
Îi vorbești în prezența celorlalți spunând că asemenea fapte sunt nepotrivite și nu vor fi acceptate în clasa voastră:
Îți sfătuiești colegul (prietenul) să fie mai bun și îngăduitor cu toți colegii.
6. Te afli în recreația mare și încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe alt coleg care i-a pus piedică pe hol, riscând astfel să-i fractureze brațul. Ce faci ?
Îi spui să-l ierte pentru că ceea ce s-a întâmplat a fost o glumă.
Îi povestești o întîmplare hazlie și încerci să-l distrezi.
Îi dai dreptate considerând, asemenea lui, că celălalt coleg s-a dat în spectacol;
Îi spui că ți s-a întâmplat și ție ceva asemănător și că te-ai simțit la fel de furios, dar după aceea ți-ai dat seama că cel vinovat putea la rândul său să cadă și să-și spargă capul.
7. Tu și prietenul tău cel mai bun vă certați și aproape că ați ajuns să vă luați la bătaie. Care este cel mai bun lucru de făcut?
Faceți o pauză de 20 de minute și apoi începeți să discutați din nou;
Te oprești din ceartă și taci;
Spui că-ți pare rău și îi ceri și prietenului tău să-și ceară scuze;
Vă opriți puțin pentru a vă liniști și apoi fiecare pe rînd spune ceea ce gândește despre problemă.
8. La sfârșit de an școlar organizează o serbare. Închipuie-ți că tu ești conducătorul unui grup de elevi și vrei să compui o scenă hazlie. Cum faci ?
Îți faci un orar și acorzi un timp pentru fiecare amănunt;
Propui să vă întâlniți și să vă cunoașteți mai bine;
Îi ceri separat fiecărui copil să vină cu idei;
Vă strângeți toți în grup și tu îi încurajezi pe ceilalți să propună diverse variante
9. Imaginează-ți că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid și puțin înfricoșat de locurile și oamenii străini. Ce atitudine ai față de el?
Accepți ca are un comportament timid și cauți să-l protejezi de situații care pot să-l tulbure;
Îl prezinți unui medic cerându-i un sfat;
(Părintele și tu) Îl duci în bună știință în fața oamenilor străini și în locuri necunoscute astfel încât să-și poată înfrînge frica;
Faci cu el o serie permanentă de jocuri și competiții ușor de realizat care îl vor învăța că poate intra în legătură cu oamenii și poate umbla din nou prin locuri noi.
10. Imaginează-ți că-ți place foarte mult desenul. Începi să te pregătești pentru a desena în timpul tău liber. Cum faci?
Te limitezi să desenezi doar o oră pe zi;
Alegi subiecte de desen mai grele care să-ți stimuleze imaginația;
Desenezi doar când ai chef;
Alegi subiecte de desenat pe care știi să le faci.
Descărcat de pe: http://www.academia.edu/10068809/Test_pentru_inteligen%C5%A3a_emo%C5%A3ional%C4%83_variant_pentru_copii
Anexa 3
Materialele concepute în cadrul ședințelor de către adolescenți
Desene din cadrul ședințelor 2-5
Desen fericire
Desen tristețe
Desen tristețe
Desen tristețe
Desen fericire
Desen fericire
Collajul grupului
Picturile grupului ședința 6
Pictură pe muzică
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dezvoltarea Inteligenței Emoționale A Adolescenților Prin Tehnici Art Terapeutice DE Grup (ID: 113958)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.