Dezvoltarea Durabila Si Turismul

CUPRINS

Cuprins 1

Introducere 2

Capitolul I : Turismul și dezvoltarea durabilă 4

I.1. Dezvoltarea durabilă.Concepte și definiții 4

I.2. Dezvoltarea Turismului Durabil 7

I.2.1. Agremente și principii 7

I.2.2. Factorii implicați în dezvoltarea turismului durabil 13

I.2.3. Turismul rural și agroturismul, componente ale dezvoltarii durabile în spațiul rural 14

Capitolul II : Turism sustenabil prin turism educațional 16

II.1.Componente ale direcțiilor de dezvoltare ale turismului sustenabil 18

II.2. Potențialul pieței 19

Capitolul III : Studiu de caz : Pensiunea Belvedere 21

III.1. Atracții turistice 22

III.2. Prezentare pensiune 26

III.2.1. Localizare 26

III.2.2. Facilități camere 27

III.2.3. Structura personalului 28

III.3. Prețurile și publicul țintă 29

III.4. Turismul educațional la pensiunea Belvedere 30

III.5. Promovarea pensiunii 33

III.6. Indicatori 35

Concluzii și propuneri 38

Bibliografie 40

INTRODUCERE

Lucrarea de diploma „Promovarea turismului educațional ca formă a turismului sustenabil” a fost întocmită cu scopul de a evidenția turismul educațional prin turismul durabil în spațiul rural, mai concret la pensiunea Belvedere, comuna Corbeni în județul Argeș.

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfașurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerț).

Turismul este un fenomen social-economic creator de beneficii și a fost definit în variante dintre cele mai felurite: "arta de a calatori pentru propria plăcere" (M.Peyromarre Debord); "activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de resedință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și culturii, datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute" (Jan Medecin); "fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și al perfecționării mijloacelor de transport" (Guy Freuler).

Turismul rural cuprinde toate activitățile turistice desfășurate în mediul rural, în afara zonelor destinate ’’ turismului luminilor” (în orașe), ” turismului albastru” (de litoral), “turismului de sănătate” (în stațiuni balneoclimatice) și “turismului alb” (în stațiuni montane).

În Uniunea Europeană, piața turismului rural este estimată la peste 370 milioane persoane, iar 25% din turiștii europeni își petrec concediile în spațiul rural. Cu toate acestea, statisticile U.E. arată că 57% din cei care-și petrec vacanța în mediul rural nu au avut o sursă de informare în acest scop, ceea ce arată că posibilitatea petrecerii unei astfel de vacanțe este foarte puțin cunoscută în țările U.E.

Cazarea în spațiul rural cuprinde toate formele de cazare turistică, de la ferme la hoteluri rurale sau la camerele de oaspeți, gestionate direct și personal de proprietari, persoane fizice, asociații sau comunități locale. Agroturismul, ca formă a turismului rural, utilizează ca spații de cazare și de servire a mesei fermele/pensiunile turistice rurale atât în U.E., cât și în România.

Cadrul natural pitoresc din ariile montane, de deal, cum este și zona din care am ales studiul de caz, este lipsit de surse de poluare și deține resurse și atracții turistice din cele mai variate, care permit realizarea în spațiul rural a unor oferte turistice larg diversificate și personalizate, satisfăcând o paletă largă de motivații turistice. Se impun, astfel, aspectele peisagistice, elementele floristice și faunistice (inclusive cinegetice și piscicole), formele de relief de mare atractivitate, râurile și lacurile, factorii naturali de cură (ape minerale, nămoluri terapeutice, saline, bioclimat etc.), toate generând o multitudine de posibilități de practicare a turismului.

Turismul educațional a fost varianta de turism declarată ca cea mai potrivită pentru dezvoltarea durabilă de către multe din destinațiile internaționale cu tradiție îndelungată în industria turistică. Ghidul pentru astfel de grupuri este la rândul lui de înalta calificare, implicat conștient și interesat direct în păstrarea și respectarea peisajului turistic natural.

Programul cadru 6 si noul Program Cadru 7 al Uniunii Europene acordă de asemenea atenție dezvoltarii turismului durabil prin turism educațional ca modalitate de a conduce la o societate și economie europeană bazate pe cunoaștere și dezvoltare.

Influența dezvoltarii turismului educațional în Romania a început să se facă simțită.

Capitolul I

TURISMUL ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ

I.1.DEZVOLTAREA DURABILĂ. CONCEPTE ȘI DEFINIȚII

Încă din 1987, Comisia Mondială de Mediu și Dezvoltare, prin raportul intitulat „ Notre avenir à tous” cunoscut sub denumirea de „ Raportul Brundtland” și prezentat Adunării Generale a ONU, a definit dezvoltarea durabilă viabilă și susținută ecologic ca „ garanția nevoilor prezentului fără să compromită capacitățile generațiilor care vin de satisfacere a propriilor nevoi”.

Conferința ONU cu tema „ Mediu și dezvoltare”, care a avut loc la Rio de Janeiro în iunie 1992, a pus în discuție protecția mediului și sprijinirea unei industrializări mai puțin distructive, ca și găsirea căilor de înlocuire a dezvoltării economice intensive cu o dezvoltare durabilă.

La această conferință a Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare principiul dezvoltării durabile a fost aprofundat și inclus în Acțiunea XXI, iar numeroase state au făcut din durabilitate fundamentul politicilor lor de dezvoltare. Principalele probleme cu care se confruntă dezvoltarea durabilă au fost evidențiate și în Summit-urile de la Monterrey‚ (mai 2002) și Johannesburg (septembrie 2002).

În planul de acțiune intitulat ”Agenda XXI” al Summit-ului de la Rio de Janeiro se cuprind 115 programe specifice grupate în patru tematici generale:

-dimensiunea social economică;

-conservarea și managenemtul resurselor naturale (atmosferă, păduri, ape, sol);

-rolul organizațiilor neguvernamentale și grupurilor sociale;

-mijloace de implementare a măsurilor stabilite (finanțare, instituții).

Acest program promovează concepția unei dezvoltări durabile, aceea care semnifică maximul și cea mai bună valorificare a biosferei de către actualele generații, care să ofere cele mai mari beneficii, în condițiile prezervării potențialului său, pentru a oferi aceleași beneficii generațiior viitoare.

Expansiunea economică poate aduce soluții pentru rezolvarea problemelor mediului. Această dezvoltare trebuie să se bazeze pe capacitatea mediului, pe regenerarea resurselor naturale, pe o redistribuire justă și durabilă a resurselor.

Dezvoltarea durabilă înseamnă, deasemenea, ca activitățile economice nu se mai pot baza numai pe ideea obținerii de către întreprinzător a beneficiilor pe termen scurt, ci trebuie evaluate cu prioritate costurile pe termen lung pentru societate.

Se redă mai jos unul din documentele Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992) cu privire la dezvoltarea durabilă.

Dezvoltarea durabilă-ecologică este nivel de dezvoltare și activitate care permite satisfacerea cerințelor generației actuale a speciei umane și a altor specii de organisme fără a periclita capacitatea biosferei de a suporta și de a furniza necesarul rezonabil de resurse pentru generațiile viitoare.

În rezumat, scopul final al dezvoltării durabile este satisfacerea nevoilor actuale fără a periclita calitatea vieții generațiilor viitoare.

Principiile dezoltării durabile în documentele conferinței de la Rio de Janeiro sunt urmatoarele:

Respect și grijă pentru comunitatea ființelor vii.

Acceptarea datoriei de a avea grijă de ceilalți oamneni și celelalte forme de viață, în prezent și în viitor. Dezvoltarea nu trebuie să se facă pe seama altor grupuri sau a generațiilor viitoare.

Îmbunătățirea calității vieții umane.

Scopul dezvoltării este îmbunătățirea calitații vieții umane. Creșterea economică este o componentă importantă a dezvoltării, dar nu poate fi un scop în sine.

Conservarea vitalității și diversității Terrei.

Dezoltarea trebuie să includă acțiuni deliberate pentru a proteja structura, funcțiunea și diversitatea sistemelor naturale pentru:

-conservarea sistemelor care suportă viața și a proceselor ecologice care o mențin. Acestea influențăează climatul, purifică aerul și apa, reglează debitul apelor, reciclează elementele esențiale, care creează și regenerează solul și permit sistemelor să se reînnoiască;

-conservă biodiversitatea, fapt valabil pentru toate speciile de plante, animale și alte organisme precum și valoarea stocurilor și varietatea ecosistemelor;

-asigură durabilitatea utilizării resurselor regenerabile: sol, organisme sălbatice și domestice, păduri, teren arabil, ecosistemele marine și dulcicole care suportă pescuitul. Utilizarea acestora este durabilă atâta timp cât nu este depășită capacitatea lor de regenerare.

Diminuarea epuizării resurselor regenerabile.

Mărirea duratei de utilizare a rezervelor prin reciclarea, utilizarea unor cantități reduse pentru producerea anumitor bunuri și conversia resursei regenerabile, acolo unde este posibil.

Menținerea activităților în cadrul capacității de suportabilitate a Terrei.

O definiție precisă a acestei capacități este dificilă. Pentru ecosistemele terestre există anumite limite privind această capacitate. Definiția ar fi: impactul pe care biosfera, ca întreg, îl poate suporta fără a interveni degradări periculoase. Limitele acestei capacități variază de la o regiune la alta. Trebuie să existe un echilibru cât mai precis între capacitatea de suportabilitate a mediului natural și gradul de exindere a tehnologiilor.

Modificarea atitudinii personale și a procedurilor de promovare a dezvoltării durabile.

Omenirea trebuie să-și examineze scara de valori și comportamentul ca atare. Societatea trebuie să promoveze acele valori care vin în sprijinul noii concepții și sa le combată pe cele care sunt în incompatibilitate cu un sistem durabil de viață. Toate aceste informații trebuiesc răspândite prin intermediul proceselor educaționale permanente și periodice, iar noua politica față de mediu trebuie explicată pentru a fi înțeleasă.

Sprijinirea comunităților să poarte grija mediului în care trăiesc.

Corect informate, abilitate și dotate cu legislație, comunitățile pot contribui la adoptarea unor decizii protectoare pentru mediu și care să creeze o societate bazată pe dezvolatare durabilă.

Crearea unor rețele naționale de monitoring pentru integrarea armonioasă a dezvoltării cu conservarea.

Se referă la crearea și menținerea unei baze de informații și cunoștințe, a unei infrastucturi legislative și instituționale și a unei politici economice și sociale care să conducă la un mod de dezvoltare rațional. Un program pentru atingerea durabilității trebuie să țină cont de toate interesele și să se preocupe de identificarea și prevenirea problemelor înainte ca acestea să apară. Un astfel de program trebuie să fie adaptabil, să poată fi redirecționat pentru a răspunde noilor cerințe. Măsurile trebuie să aibă în vedere:

-să trateze fiecare regiune ca pe un sistem integral;

-să țină cont de faptul că fiecare sistem influențează și este influențat de sisteme economice, ecologice, sociale sau politice mai mari sau mai mici;

-populația este elementul central în sistem, evaluând factorii sociali, economici, tehnici, politici care afectează modul în care sunt utilizate resursele;

-corelarea politicii economice cu capacitatea de suportabilitate a mediului;

-creșterea beneficiului obținut din utilizarea fiecărei resurse;

-promovarea tehnologiilor care folosesc mai efecient resursele;

-utilizatorii de resurse plătesc întregul cost social al beneficiilor de care profită.

Crearea unei alianțe globale.

Toți locuitorii planetei sunt componenți ai aceiași biosfere iar existența lor depinde de dezvoltarea viitoare. Societățile trebuie să lucreze împreună. Este nevoie de a construi strategii practice pentru dezvoltarea durabilă, guvernele trebuie să revizuiască și să ajusteze programele naționale de dezvoltare și să planifice și să gospodărească zonele costiere, care sunt cele mai complexe zone de pe glob în lumina imperativului pentru dezvoltare durabilă.

I.2. DEZVOLTAREA TURISMULUI DURABIL

I.2.1. Argumente și principii

Turismul, ca activitate economică, trebuie să se racordeze conceptului de dezvoltare durabilă, fiind o industrie dependentă de resursele naturii și de moștenirea culturală a fiecărei societăți, care vinde aceste resurse (prelucrate sau nu) ca parte integrantă a „ produselor” sale și în același timp, împarte anumite resurse cu alți utilizatori, inclusiv cu comunitățile locale.

Industria turistică a adoptat conceptul de dezvoltare durabilă, formulându-se noțiunea de „ turism durabil”, care, după publicația OMT „ Turismul în anul 2010” (1994), dezvoltă ideea „ satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și a idustriei turistice și, în același timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor. Se are în vedere satisfacerea tuturor nevoilor turiștilor , economice, sociale, estetice, de loisir etc. menținându-se integritatea ecologică și diversitatea biologică, culturală și toate sistemele ce susțin viața”. Cu alte cuvinte, toate activitățile turistice dintr-o țară/regiune trebuie să fie compatibile cu capaciatea de încărcare cu turiști și echipamente turistice a mediului natural, asigurându-se, astfel, o funcționare ecologică și economică durabilă la toate nivelurile corespondente nevoilor de utilizare endogene și exogene.

Organizația Mondială a Turismului (WTO), Consiliul Mondial al Călătoriilor și Turismului (WTTC) și Consiliul Terrei au pregatit pentru Summit-ul de la Rio din 1992 raportul intitulat „Program de acțiune 21 pentru sectorul de călătorii și turism: spre o dezvoltare durabilă”, în care se evidențiază rolul specific pe care îl pot avea turismul și călătoriile în realizarea obiectivelor de dezvoltare a Acțiunii XXI și se pledează pentru contribuția organismelor publice și a întreprinzătorilor in atingerea scopului final: dezvoltarea unui turism durabil. Se arată că „pentru organismele publice, autoritățile naționale ale turismului și organizatorii serviciilor comerciale scopul prioritar este să instaureze sisteme și proceduri care să vizeze principiile de dezvoltare durabilă în mecanismele cele mai intime ale procesului decizional și să stabilească măsuri care să dea consistență unui turism durabil”, iar întreprinzătorii „trebuie să considere dezvoltarea durabilă ca o componentă funcțională centrală a managementului și să ia măsurile mecesare pentru practicarea unui turism durabil”.

În concepția OMT, dzvoltarea unui turism durabil raspunde nevoilor turiștilor și destinațiilor acestora, menținând și ameliorând posibilitățile viitoare, deziderate realizabile printr-o gestionare a tuturor resurselor satisfacerea nevoilor economice, estetice și sociale și protejarea integrității culturale a ecosistemelor, biodiversității și a sistemelor de susținere a vieții. Acest concept nu a avut un impact prea mare la nivel macroeconomic, recomandându-se sub noțiunea de „ecoturism” in arii protejate, dar mai este cunoscut ca „turism verde” sau „blând” în regiunile rurale.

Dezvoltarea turismului durabil este privită astfel, sub mai multe aspecte, care însumează acesui concept (OMT, 1999) și anume:

Resursele turistice naturale, cultural-istorice și altele sunt protejate de o așa manieră încât să poată fi folosite și în viitor cu aceeași profitabilitate ca în societatea actuală. O astfel de obordare este benefică pe trei planuri și anume: pentru turism, ale cărui atracții și activități depind de calitatea mediului natural și a patrimonilului cultural-istoric și orice degradare sau distrugere a acestora are consecințe în insatisfacția turiștilor și deprecierea destinației turistice (și chiar scoaterea de pe piața a acesteia); valorificarea prin turism favorizează, adesea, protejarea și conservarea moștenirii cultural-istorice și conștientizează comunitățile locale de valoarea patrimoniului lor, incitându-le la conservarea acestuia și a mediului natural.

Planificarea și gestionarea dezvoltării turistice se fac intr-o astfel de manieră încât să nu rezulte probleme ecologice sau socioculturale grave in regiunea menajată. Pentru a reduce efectele indesirabile asupra mediului, dezvoltarea turismului se realizează folosind unele studii de impact, utilizându-se analize pe baza unor indicatori de durabilitate economică, ecologică și socio-culturală și tehnici adecvate pentru menținerea echilibriului mediului.

Calitatea generală a mediului din regiunea turistică trebuie să fie apărată și, la nevoie ameliorată. Acest deziderat se realizează cu precădere în condițiile unui turism bine organizat și nepoluant. De regulă, turismul trebuie să apere și să amelioreze sau să îmbunătățească mediul ca suport și „materie primă” a sa și să sprijine locuitorii în acțiunea de protejare și sporire a calității acestuia.

Nivelul de satisfacere a turiștilor trebuie să fie menținut, astfel ca destinațiile turistice să conserve atracția și potențialul lor comercial. Dacă o regiune turistică nu oferă satisfacție vizitatorilor, aceasta se va devaloriza pe piața turistică devenind nesemnificativă. Așa se întâmplă cu stațiunile turistice vechi, intrate în anonimat care trebuie revitalizate pentru a continua să existe și să-și atingă obiectivele de comercializare.

Turismul trebuie să fie profitabil tuturor membrilor societății. Planificarea și dezvoltarea turismului trebuie să fie realizate astfel încât beneficiile socioeconomice ale turismului să aparțină într-o pondere mai mare membrilor societății. De aceea proiectele turistice realizate la nivelul comunităților locale sunt cele mai profitabile pentru locuitorii regiunii. Aceste obiective se materializează prin respectarea principiilor generale care sunt menționate în continuare.

În dezvoltarea durabilă a turismului se impune ca necesitate respectarea de către autorități, comunități, întreprinzători și agenți de turism a unor principii generale între care amintim:

-mediul înconjurator are valoare intrinsecă, deosebit de mare pentru turism; de el trebuie să se bucure și generațiile viitoare;

-turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă, complexă, de care să beneficieze mediul ambiant, comunitățile locale și, desigur, turiștii;

-relația dintre mediul ambiant și turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susțină activitatea turistică pe termen lung, iar dezvoltarea turismului, la randul său, nu poate să ducă la degradarea mediului ci, dinpotrivă la protejarea, conservarea și țmbunătățirea lui;

-dezvoltarea activității de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se desfășoară. ecologice, sociale, economice, culturale, arhitecturale;

-scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele al destinațiilor și gazdelor acestora;

-industria turistică, guvernele, autoritățile responsabile cu protecția mediului și organismele internaționale trebuie să respecte aceste principii și să conclucreze pentru a le pune în practică.

Aplicarea în practică a principiilor dezvoltării durabile a turismului s-a lovit de numeroase probleme de natură economică, socială, organizatorică, etc.

Astfel, există în continuare o lipsă de înțelegere în a lega problemele dezvoltării turismului de cele ale mediului, atât la nivel macro cât și la nivel microeconomic. De asemenea, instituționalizarea dezvoltării durabile a turismului este încă neclară; adeseori, nu sunt foarte bine precizate sarcinile diverselor organisme și nu există o coordonare între acestea.

Turismul durabil trebuie să se bazeze pe o strânsă cooperare între industria turistică și alte sectoare, precum agricultura, silvicultura și managementul mediului, dar acest lucru nu se realizează întotdeauna. Mai mult, elaborarea unor proiecte coerente și integratoare de dezvoltare necesită mult timp și importante surse bănești.

Turismul este în primul rând o activitate econimică; mai multe regiuni sunt dependente de venituri realizate din turism. Rolul său economic continuă să fie crearea de noi locuri de muncă, generarea veniturilor pentru populație și bugete guvernamentale, antrenarea zonelor mai puțin dezvoltate.

Având în vedere toate acestea, în multe situații s-a ajuns la o intensificare a infrastructurilor și echipamentelor incomplatibilă cu dezvoltarea durabilă, graduală.

Nu in ultimul rând turismul este un sector care presupune investiții mari de capital, iar dezvoltarea turismului durabil marește sumele ce trebuie alocate, inclusiv pentru protejarea mediului și a resurselor turistice.

Accentul pus la noi, în anii 1970-1980, pe efectul economic al turismului a condus la o aplificare a echipamentele turistice, mergand până la „urbanizarea” locală a unor stațiuni de litoral, în disproporție cu capacitatea plajei, sau balneoclimatice (Băile Felix, Sovata, Băile Herculane etc.), acțiune incompatibilă cu dezvoltarea turismului în concordanță cu resursele și mediul ambiant.

Ca o activitate complexă de conjunctură și consecință, dezvoltarea turismului durabil presupune și o colaborare între sectoarele economice (agricultură, păduri, ape, resurse minerale, industrie, transporturi etc.), autorități guvernamentale și locale, alte organisme, demers ce nu se realizează nici în România, cu consecințe negative previzibile.

De aceea, planificarea, amenajarea și exploatarea trebuie să facă parte integrantă din strategia de dezvoltare durabilă a regiunii, zonei, arealului sau țării.

Dezvoltarea turismului durabil trebuie abordată încă din fazele de proiectare și construire a echipamenteleor turistice pentru a se evita conflictele cu mediul, cu comunitatea locală, cu alte sectoare economice și contiunată în etapa de derulare a activității de turism, în care se pot controla efectele asupra mediului prin organismele organizate și stabili strategiile de rezolvare a deficiențelor de echipare adecvată ecologic a dotărilor turistice. Desigur, în această a doua etapă, intervin costuri mult mai ridicate decât în cazul unei proiectări, amenajări și echipări inițiale, corespunzătoare din punct de vedere ecologic și peisagistic.

Conlucrarea dintre autorități (care dispun de instrumente legislative, economice, sociale, alte acte normative de inters public), agenți economici (care inițiază proiectele de amenajare și servicii turistice), apărătorii protecției mediului și moștenirii culturale, prestatori locali de servicii turistice, touroperator și agenții de turism și, nu în ultimul rând, turisti, ca beneficiari, este benefică în dezvoltarea durabilă a turismului.

Dezvoltarea durabilă a turismuluia fost abordată și la primul Colocviu paneuropean asupra turismului și mediului de la Budapesta unde, în Declarația finală s-au stipulat câteva recomandări utile pentru organizatorii de turism și anume:

-dezvoltarea turistică este însoțită frecvent de daune aduse mediului prin exploatarea excesivă a resurselor naturale, poluare, degradarea sau distrugerea habitatelor naturale de faună și floră, construcții care desfigureză siturile sau prin presiunea socială și culturală asupra comunităților locale;

-mediul natural este, adesea, primul atu al industriei turistice, exploatarea necontrolată sau excesivă a habitatelor naturale riscând să degradeze sau să distrugă atracțiile și „obiectul” turismului;

-politicile turistice și amenajările din tertoriu trebuie să ia în considerare conservarea habitatelor floristice și faunistice conform Convenției de la Berna, alături de daunele cauzate mediului prin presiunea turistică improprie;

-puterile locale și regionale, alături de instituțiile financiare, conștiente de erorile comise, trebuie să-și asume responsabilitatea în favoarea unui turism compatibil ci cadrul natural, în alegerea făcută în procesul de dezvoltare turistică;

-concentrarea interregională trebuie să fie organizată in vederea armonizării politicilor de turism, care să conducă la conservarea ariilor protejate și a mediului, în general;

-măsurile de planificare pe termen lung trebuie să preceadă procesul de dezvoltare turistică, iar studiile de impact a activităților turistice asupra mediului să devanseze lansarea programelor;

-gestionarea capitalului turistic și a mediului permite o creștere echilibrată și durabilă, economisirea resurselor naturale și respectarea mediului;

-turismul rural, alternativa turismului de masa trebuie încurajat; promovarea turismului rural va fi utilă, în același timp, pentru contribuția la echilibrul economic și cultural dintre oraș și sat, ca și pentru menținerea agriculturii;

-educația publicului și a responsabililor din domeniu trebuie să fie prevăzută în toate cazurile de dezvoltare, realizare și exploatare a echipamentelor turistice, în special în ariile protejate;

-parteneriatul între populația locală, factorii politici de decizie, mediile economice, autoritățile locale și organizațiile non guvernamentale favorizează promovarea criteriilor ecologice în dezvoltarea industriei turistice și elaborarea unei etici profesionale în materie de turism.

Dezvoltarea durabilă a turismului este strâns legată de noțiunea de capacitate de primire, o concretizare a ideii de „ durabilitate”, mai exact acel turism responsabil din punct de vedere social, care nu este numai sensibil față de mediu, ci înțelege că există niște limite ale dezvoltării într-o lume cu resurse limitate.

I.2.2. Factori implicați în dezvoltarea turismului durabil

Dezvoltarea turistică durabilă în profil teritorial este complexă sub aspectul pregătirii, planificării și gestionării, ceea ce face necesară realizarea acesteia în două faze, în care agenții economici și instituțiile implicate au responsabilități proprii în ceea ce privește derularea activității, respectarea proiectelor și a conceptelor de durabilitate economică.

Prima fază, de planificare, proiectare și dezvoltare turistică ( amenajare) este precedată de studii preliminarii prin care se stabilește locația, tipul, dimensiunile echipamentelor turistice, armonizarea cu mediul încojurător și condițiile de realizare. Prin procesul de proiectare se trece la celelalte activități de execuție a proiectului în respectul tuturor normelor legale.

,, Domeniul prioritar IV” din „ Programul de Acțiune XXI” , amintit mai înainte, se referă la planificarea unui turism durabil și evidențiază responsabilitatea autorităților locale în materie de planificare și valorificarea resurselor turistice, și de dezvoltare a instalațiilor și echipamentelor, infrastructurii generale și turistice în regiune, dar și în prevenirea conflictelor turism-mediu, turism-comunitate locală. În capitolul ,, Domeniul prioritar VI” din același program se învederează necesiatatea prticipării la activitatea de turism a tuturor categoriilor sociale ale comunității locale în acord cu identitatea lor culturală, realizându-se programe de formare adecvate.

În dezvolatarea turismului local, autoritățile dispun de mai multe pârghii: economice, legislative, sociale, ca și de acte normative privind utilizarea sericiilor publice locale, importante în derularea proiectelor de amenajare turistică.

Agenții economici care inițiază sau realizează proiectele de amenajare și dezvoltare tiuristică au, de asemenea, un rol important, urmărind ca realizarea proiectelor lor să nu creeze probleme de mediu și să respecte prevederile locale și naționale în domeniu.

În legislația românească documentele de mediu adoptate sunt importante în acest sens.

Populația locală este implicată în aceste proiecte de amenajare și dezvoltare turistică durabilă și de aceea trebuie să fie consultată asupra oportunităților proiectului și a impactului asupra mediului. Aceasta se poate opune dezvoltării unor proiecte pentru turism, atunci când consideră că interesele sale sau mediul ambiant sunt afectate, așa cum stipulează și Legea nr. 137/1995 privind protecția mediului în țara noastră.

În acest context, legislația privind protecția mediului și cea referitoare la planificarea activităților implicate în procesul de amenajare sunt foarte importante în această fază. Guvernele sau autoritățile locale pot influența amenajările prin anumite facilități acordate ( impozite mici asupra profitului, subvenții speciale, informații diverse). Evaluarea impactului asupra mediului este, de asemenea, deosebit de importantă în contextul legislației de mediu. În conformitate cu Directivele U.E. toate țările membre au fost obligate să introducă în legislația națională un act care să țină cont de impactul pe care îl au asupra mediului marile proiecte de investiții.

În faza de desfașurare a activității turistice efectele acesteia asupra mediului pot fi monitorizate și controlate prin diferite modalități de către agenții abilitați în acest scop (organisme sau organizații specializate). La aceștia apelează prestatorii de servicii turistice, fie pentru realizarea unor strategii adecvate, fie pentru monitorizarea impactului asupra mediului.

Pe de altă parte, autoritățile pot încuraja acțiunile de protecție a mediului, folosind parghii economice și legislative pentru ai obliga pe agenții economici implicați în activitatea de turism să folosescă echipamente adecvate de protecție a mediului.

Touroperatorii și organizațiile de turism intervin în promovarea acelor destinții sau în susținerea acelor întreprinderi turistice care nu sunt în conflict cu mediul ambiant, răspunzând în acest fel nevoilor turiștilor și comunităților locale de a avea un mediu nepoluat.

I.2.3.Turismul rural și agroturismul, componente ale dezvoltării durabile ale în spațiul rural

În spațiul rural, locuitorii, ca prestatori de servicii turistice, „teritoriul” (moșia) satului turistic și „produsul turistic” reprezintă elementele esențiale ale dezvoltării locale a turismului local și agroturismului.

În ansamblul economiei locale, turismul rural și agroturismul se definesc ca fiind forme de valorificare durabilă a spațiului rural prin:

-exploatarea resurselor naturale, a valorilor și tradițiilor cultural-istorice, a imobilelor rurale, a produselor agricole;

-comercializarea produselor de marcă (consacrate), ilustrative ale identității etnografice locale, regionale, care să acopere nevoile consumatorilor, în materie de primire, alimentație, activități recreative, divertisment și diverse servicii, cultură, educație;

-dezvoltarea locală durabilă și ca un răspuns adecvat la nevoile de recreere din societatea modernă, într-o nouă coeziune socială oraș-sat.

Agroturismul poate contribui la dezvoltarea durabilă în spațiul rural (local, regional, național) prin:

-utilizarea durabilă a resurselor turistice (exploatarea optimă, dezvoltare, protejare, conservare);

-menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului rural;

-integrarea agroturismului în planificarea și strategia de dezvoltare națională, regională (județeană)și mai ales locală;

-dezvoltarea ofertei turistice, organizarea și promovarea acesteia, precum și realizarea infrastructurii generale și tehnico-edilitare;

-sprijinirea economiilor locale în dezvoltarea social-economică a comunității, dar și în protejarea naturii și a valorilor culturale;

-implicarea comunităților și autorităților locale în sectorul turistic prin sprijinirea grupurilor de inițiativă pentru dezvoltarea și promovarea ofertei turistice locale, pentru protejarea mediului înconjurător și a bunurilor culturale, de aici reieșind și rolul organizațiilor locale ale prestatorilor de servicii turistice, în cazul nostru, Asociația Sătescă de Turism Rural;

-consultarea specialiștilor și a membrilor comunității locale în dezvoltarea agroturismului și a economiei locale pentru a se evita conflictele de interese între politica guvernamentală și cea locală și a se stabili o compatibilitate între turism și celelalte domnenii socio-economice din localitate.

Agroturismul componentă a turismului rural, are cele mai mari implicații în valorificarea resurselor turistice locale și în ridicarea nivelului de viață al locuitorilor, în dezvoltarea socio-economică a localității rurale și a comunității în general și nu în ultimul rând în protejarea și conservarea mediului natural și construit, în contextul unei activități economice pe principii ecologice.

De aceea, interesul comunității și autorității locale este acela de a elabora o strategie de organizare și dezvoltare durabilă și de promovare a turismului rural, cu precădere, a agroturismului, la nivel local, cu concursul tuturor agenților economici implicați în desfășurarea acestei activități.

Capitolul ii

turism sustenabil PRIN TURISM EDUCAȚIONAL

Odată cu generalizarea la nivel mondial a conceptului de dezvoltare sustenabilă (sau durabilă) , implicit si turismul se modelează acestei idei, dezvoltându-se tot mai mult turismul sustenabil (sau turismul durabil) în contrabalansarea turismului clasic. Orice formă de turism trebuie să respecte principiile dezvoltării sustenabile: de la ecoturism, turism rural, turism cultural până la turism de afaceri si congrese sau turismul automobilistic. Aceasta deoarece impactul activităților turistice asupra unei zone este dat de cadrul natural și varietatea potențialului turistic, de existența unei infrastructuri generale, de prezența unor structuri turistice de cazare, de alimentație, agrement etc. Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact (politic, social, economic, cultural, s. a.), care pot îmbraca forme pozitive sau negative de manifestare. Prin aplicare conceptul dezvoltarii sustenabile devine mai mult decât oportun de a fi aplicat în toate domeniile vieții economice si sociale, inclusiv în domeniul turismului.

Este știut faptul că dezvoltarea sustenabilă se refera la relația constructivă dintre mediu si economie, la susținerea activităților economice de către mediu, adică la suportabilitatea ecologică și la ideea generoasă de a lăsa nealterate resursele naturale și pentru generațiile urmatoare. Ținând cont de aceste aspecte și turismul clasic este chemat să-și reducă impactul negativ față de mediul natural înconjurător și activitatea economică specifică a sa, să adopte principii și tehnici ecologice.

Turism sustenabil ar fi un turism într-o formă care își menține viabilitatea într-o zonă pe perioadă nedefinită de timp (Butler, 1993). Blangy si Wood (1993) au trasat linii directoare pentru ecoturism, iar Bramwell (1996) a trasat linii directoare pentru managementul turismului sustenabil. Prin urmare turismul sustenabil, la modul general, va fi activitatea de turism care respectă mediul și ține cont de suportabilitatea acestuia în toate abordările sale: biologice, tehnice, economice și sociale. Turismul sustenabil este deci extrem de complex, deoarece în raportul cu mediul natural înconjurător sunt cuprinse toate aspectele specifice activității de turism, analizate în relația spațiu-timp.

După cum se poate constată cei doi poli ai turismului sustenabil sunt Natura și Economia, respectiv mediul înconjurător și activitățile turistice complexe care acoperă sfera tehnico-biologică, economică și socială. Ținând cont de acești doi poli, dezvoltarea pe care o urmeaza turismul sustenabil va fi orientată, principial, spre o direcție sau alta (fig.1).

Fig.1 – Axele de dezvoltare ale turismului sustenabil

Cele două direcții de dezvoltare ale turismului sustenabil desigur că nu sunt două alternative care se exclud reciproc, ele sunt complementare, dar accentul se pune mai mult pe una din direcții, în funcție de condițiile și cerințele concrete din arealul teritorial respectiv.

La fel ca și în turismul clasic, și în turismul sustenabil deosebim tipuri de turism reprezentate de categoriile principale și secundare de turism, bine diferențiate între ele sub aspect conceptual, precum și forme de turism care reprezintă modalități operaționale de turism, având la bază o multitudine de concepte și de criterii geografice, demografice și sociale în diferite combinații. Fiecare din cele doua axe de dezvoltare ale turismului sustenabil conțin tipuri și forme de turism specifice (tab.1)

II.1.Componente ale direcțiiLor de dezvolare ale turismului sustenabil

Tabelul 1

Se constată faptul că nu este o demarcație netă între cele două direcții de dezvoltare ale turismului sustenabil, după cum s-a mai spus, precum și faptul că multe forme de turism se regăsesc ca având în atenție ambele axe de dezvoltare. În ceea ce privește turismul educațional are caracteristică atât orientarea spre natura, cât si spre cooperarea economico-socială la nivel local, găsindu-și un loc bine stabilit în cadrul turismului sustenabil. Toate aceste aspecte dau turismului educațional un anumit specific care trebuie definit si analizat.

Obiectivele, principiile, cerințele dezvoltării turistice sustenabile se regăsesc în ecoturism, turismul rural, turismul cultural, turismul educațional, aceste forme fiind expresia dorinței ca turismul să reprezinte un factor pozitiv și dinamic de dezvoltare economică și o soluție practică de păstrare nealterată a mediului.

Mai mult, și pe direcția de mediu, turismul educațional se diferențiază de alte forme de turism. Astfel, turismul educațional nu este turism de aventură, turism în natură sau turism solidar, ci o formă de turism mult mai complexă. Turism de aventură este activitatea din timpul liber desfășurată într-o destinație neobișnuită, exotică, îndepărtată sau sălbatică și care tinde să fie asociată de către participanți cu diferite nivele de activitate, în majoritate desfășurată afară. Turiștii de aventură caută să experimenteze ei înșiși riscul, emoția puternica, liniștea (Scace, 1993). Turismul în natură este turismul practicat în zone naturale, accentul fiind pus pe produsele naturale (Hemmi, 1995; Valkama, 1997). Turismul solidar este descoperirea naturii și conservarea patrimoniului natural și dezvoltarea economică locală. Ceea ce este de fapt ecoturismul în complexitatea sa, trebuie analizat si definit.

Turismul educațional cuprinde activitățile turistice organizate în scopuri educative, în general pentru grupa de vârstă tânără, aflată la vârsta la care trebuie să învețe. Turismul are însă o latură educativă la orice vârstă și pentru toate categoriile de turiști.

Turismul educațional s-a dezvoltat datorită creșterii popularității învățării și predării de cunoștințe care să amelioreze gradul de competență tehnică în afara sălii de clasă. În turismul educațional, principala țintă a turului sau vizitei este de a studia despre cultură, sau de a munci pentru a aplica teoria învățată (Programe de Training, Programe Educaționale).

În  general, turismul educațional se practică pe o durată de până la două săptămâni, iar pentru desfășurarea activităților copii sunt împărțiți pe categorii de vârstă. 

Personalul implicat în turismul educațional este format din îndrumatori, formatori, animatori, monitori, medic și personal auxiliar. Un animator trebuie să supravegheze un grup de cinci – zece copii. Astfel, pentru a putea desfașura toate activitățile în siguranță și la un nivel de calitate ridicat, organizatorii de turism educațional preferă să aiba grupuri de maxim 50 de copii.

II.2.POTENȚIALUL PIEȚEI

Toții reprezentanții firmelor care organizează turism educațional spun că aceasta are un mare potențial de dezvoltare în Romania, deoarece pe piață sunt companii mici și mai sunt multe nișe libere. De asemenea, ei spun că pentru dezvoltarea segmentului este nevoie de susținerea autorităților și de îmbunătățirea situației economice.

Mizând pe acest potențial, unii organizatori de turism educațional au planuri de extindere. Cea mai importantă investiție în cazul turismului educațional este în oameni instruirea și angajarea de personal specializat pentru activități în natură (escaladă, speologie etc.), pentru că diferența între organizatori este oferta educațională. Alte investiții sunt necesare în echipamente de bună calitate.

Specialiștii spun că pentru a intra pe această piață este nevoie de o investiție de 50.000 de euro pentru a ajunge pe primul loc, în doi ani, iar o mare parte din aceasta suma trebuie alocata marketingului.

"Mai exista o nișa de extindere și abordare a piețelor țărilor vecine cum ar fi Ucraina, Ungaria, Bulgaria, care sunt și ele la început sau pur și simplu nu dețin valorile geografice pe care le deține țara noastră", spune Paul Curte, organizatorul taberei Alpincamp.

Ideea de bază care trebuie reținută este că într-un astfel de business pericolul major este reprezentat de lipsa continuității cererii, de caracterul sezonier al afacerii, deoarece este vorba despre turism școlar.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ: PENSIUNEA BELVEDERE

Studiul de caz a fost realizat la Pensiunea Belvedere, amplasată la 19 kilometri de municipiul Curtea de Argeș. Poziția geografică de excepție a pensiunii la poalele muntelui Ghițu, la numai 5 km de Cetatea Poenari, punct de refugiu a lui Vald Țepeș, fac din pensiune un reper obligatoriu pentru turiștii ce-și doresc o vacanță de neuitat într-un spațiu rural românesc, cu un mare potențial etnografic și folcloric.

Forme de turism practicate în județul Argeș sunt:

-Turismul de odihnă și recreere.

-Turism la sfârșit de săptămâna se poate realiza pe Valea Argeșului și la poalele munților.

-Agroturismul ca formă de circulație turistică, în cazul acestuia entitatea organizatorică de bază este ferma, gospodăria țărănească, prin practicarea acestei activități gospodarul are posibilitatea de a-și valorifica spațiile de cazare excedentare unde se asigură cazarea turiștilor, în plus turiștii beneficiază de produse alimentare obținute chiar în acea gospodărie sau în împrejurimi, iar agrementul îmbracă forme distincte de cele obișnuite precum: vânătoarea, pescuitul, participarea la evenimente importante din viața satului.

-Turismul montan deoarece zona montană reprezinta un sfert din suprafața județului si oferă atracții deosebite: chei, cascade, peșteri, lacuri, numeroase trasee marcate, posibilitatea practicării alpinismului.

-Turismul istoric, ecumenic și cultural: are la bază faptul că în județul Argeș s-au dezvoltat unele dintre cele mai vechi așezări și că aici s-a desfașurat dintotdeauna o bogată activitate culturală. Să nu uităm că municipiile Curtea de Argeș și Campulung au fost, în secolul XIV, primele capitale ale Țării Romanesti. Aici a avut loc prima mare bătălie pentru libertate (la Posada) și tot aici a fost resedința primului scaun mitropolitan ortodox (la Curtea de Argeș).

III.1.ATRACȚII TURISTICE

Mânăstirea Curtea de Argeș se află pe Bulevardul Basarabilor nr. 1, în localitatea Curtea de Argeș, județul Argeș. Mânăstirea este ctitorită de Neagoe Basarab (1512-1517) și are hramul Adormirea Maicii Domnului, prăznuit la 15 august.

Monumentele de arhitectură și de artă religioasă, precum și cultura generală din epoca feudală din Țările Române, au ramas unice în istoria civilizației noastre, pentru faptul că în esența lor aceste monumente și această cultură, față de gândirea lumii antice, erau generate de o noua și superioară învățătură despre Dumnezeu, despre om, despre viață și despre lume în general, învățătură inspirată din Sfânta Evanghelie și propagată prin Biserică.

Privită din acest punct de vedere, Mânăstirea Curtea de Argeș, care prin așezarea și farmecul ei natural, arhitectural și artistic întrece în frumusețe tot ce s-a facut aici până în secolul al XVI-lea, reprezintă o continuare a tradiției și a vieții religioase a poporului român, dar și apogeul unei epoci înfloritoare în arhitectură și artă.

Cheile Argeșului sunt formate in lungul râurilor cu același nume și se desfășoară în aval de barajul Vidraru, care zăgăduiește apele râurilor Capra si Buda, considerate a fi izvoarele Argeșului. La numai un kilometru în aval de barajul Vidraru, construcție ce a modificat radical peisajul, valea se adancește accentuat în roci cristaline puternic metarmorfozate, fiind unul dintre cazuri în care cheile nu se formeaza în calcare. Cheile Argeșului se extind pe o lungime de peste 2.5 km, pe stânga fiind parțial compartimentate de doi afluenți, unul dintre ei fiind mai important, Căltunul.

Cetatea Poienari este situată în județul Argeș, la 4 km de barajul Vidraru și la aproximativ 2 km de satul Căpățâneni, construită în stâncă la o altitudine de 850 m, pe un platou din culmea muntelui Cetatea. Pentru a ajunge la ruinele cetații trabuie sa urci cele 1480 de trepte din beton, ce șerpuiesc printre copaci, la capătul cărora te întâmpină o căsuță, construită între anii 1969-1972, în stil argeșean. În aceasta căsuță, Muzeul orășenesc Curtea de Argeș, a realizat o expoziție permanentă numită "Cetatea Poienari", expoziție ce prezintă istoria cetății medievale. Din acest loc se pot observa cu foarte mare claritate ruinele cetății. Datorită poziției si amplasamentului ei, cetatea, era greu de observat fiind un loc de refugiu pentru domnitori. Se presupune că, datorită unui cutremur, cetatea a fost distrusă în totalitate, ajungând o ruină.

Cetatea a fost construită in doua etape, prima etapă fiind la sfârșitul sec. XIII -lea și începutul secolului al XIV-lea, perioadă în care a fost construit turnul dreptunghiular din piatră. Accesul in turn se făcea pe scări mobile. În etapa a doua s-au construit zidurile cu turnuri semicirculare, unde s-a folosit piatra, iar pe interior au fost dublate cu cărămidă la părțile superioare, grosimea lor fiind de 2-3 metri. Patru din turnurile de apărare aveau forma rotundă iar unul era conceput sub forma unei prisme.

Barajul Vidraru este situat pe râul Argeș, sprijinit pe versanții munților Pleașa și Vidraru, de-a lungul Tranfăgărășanului, la circa 40 de kilometri de Curtea de Argeș, Barajul Vidraru este considerat de către specialiști o adevarată bijuterie inginerească. A fost construit, cu mari sacrificii omenesti (circa 80 de persoane decedate), între 1961 si 1966. După cum spun specialiștii, este un baraj cu dublă curbură, având înălțimea de 166,6 metri si o lungime de coronament de 307 metri. Noaptea, conturul este luminat electric, astfel că se poate observa din avion. Turiștii pot urca pe platforma Belvedere pentru a admira frumusețea împrejurimilor.

Pentru pasionații sporturilor extreme, la baraj a fost amenajată cea mai înaltă pistă de lansare pentru bungee jumping.

Transfăgărășanul (DN 7C) este doar drumul care traverseaza munții Făgăraș (cei mai înalți munți ai României – vf. Moldoveanu – 2544 metri) și unește Muntenia de Ardeal. Este drumul care ajunge o altitudine de 2042 de metri, în Căldarea Glaciară Bâlea. Are două benzi care se întind pe o lungime de 92 de kilometri. Din cauza nenumăratelor serpentine cu mașina viteza medie este de cel mult 40 km la ora. Aerisirea tunelului se face natural datorită curenților de aer extrem de puternici. Cea mai celebră șosea a Romaniei începe în județul Argeș, în localitatea Arefu (la kilometrul 61 al DN7C ) și se termină în județul Sibiu, lângă localitatea Cărtișoara (la intersecția cu DN1). Peisajul este mirific, iar diferențele de nivel și serpentinele se constituie într-o provocare atât pentru mașini cât și pentru șoferi. Din păcate, din cauza condițiilor meteorologice, în fiecare an Transfăgărășanul este deschis doar cateva luni, începând în iulie și până în octombrie.

Cascada Bâlea, situată în Munții Făgăraș, este una dintre cele mai renumite din România, se afla la altitudinea de 1234 metri, iar cădere apei se face de la 68 de metri.

Cascada Bâlea denumită și Urlatoarea Bâlei este situată între vârfurile Moldoveanu și Negoiu, pe cursul pârâului Bâlea și se ajunge pe un traseu turistic de maxim 1 ora dus-întors urmând marcajele cu punct roșu.

Lacul glaciar Bâlea este un adevărat monument al naturii (format în circ glaciar), având o lungime de 360 metri, lățimea de 240 metri și o adâncime de 11 metri. Situat la altitudinea de 2034 metri, lacul se află între Defileul Oltului și Poalele Munților Piatra Craiului. În timpul verii se poate ajunge cu mașina iar iarna cu telecabina de la cabana “Bâlea Cascadă”. Din 1932, lacul si o circa 180 de hectare din jur au fost declarate rezervație științifica. Trebuie menționat faptul că în 2006 a fost construit, în apropierea lacului Bâlea, primul hotel de gheață din Europa de Est. Vara pe suprafata lacului se poate practica canotajul, în timp ce iarna, pe suprafata înghețată se poate patina, se joacă hokey sau curling.

De asemenea, de la Cascadă se poate coborî cu schiurile pe un traseu de circa 10 kilometri și o diferența de nivel de 600 de metri.

III.2.PREZENTARE PENSIUNE

Denumire: S.C. TRANSFĂGĂRĂȘAN S.R.L.

Adresa: comuna Corbeni, numărul 215

Județul: Argeș

Numar de îmatriculare la Registrul Comerțului: J03 /253 /1996

Cod unic de identificare: 8283310

Cod poștal: 117275

Telefon: 07451222430

Stare societate: înregistrat din data 01 Aprilie 1996

Pagină de internet: www.pensiunebelvedere.ro

Pensiunea Belvedere oferă turiștilor produse specifice zonei și tradiționale din gospodăria proprie.

Pensiunea Belvedere are un restaurant cu o capacitate de 150 de locuri si o terasă exterioară acoperită cu o capacitate maximă de 100 locuri.

Pensiunea dispune parcare proprie, iar plata se poate face și cu cardul.

III.2.1.Localizare

Pensiunea Belvedere este situată în Comuna Corbeni, județul Argeș la kilometrul 52 pe DN 7C, pe Transfăgărășan, la 19 kilometri de municipiul Curtea de Argeș si la 9 kilometri de impunătorul Baraj Vidraru. O dată ajuns în Curtea de Argeș, la 33 de kilometri de municipiul Pitești – pasaj inferior Bascov, DN 7C străbate în continuare Valea Argeșului ajungând la Barajul Vidraru la km 63 apoi pe malul stâng al lacului ajunge până la Piscu Negru la km 102. De aici drumul străbate golul alpin ajungând la Bâlea Lac la km 118 și terminându-se la km 153 la in tersecția acestuia cu DN 1 pe sectorul Brașov – Sibiu.

Comuna Corbeni, județul Argeș, cunoscută în vechime, până spre anul 1864, sub numele Cheiani, ocupă partea nordică a județului Argeș, la o distanță de 55 kilometri de Pitești și 20 kilometri de Curtea de Argeș, având o suprafață de 6.184 hectare de teren, la o altitudine cuprinsă între 600 și 1.227 m. sub poalele masivului Albina, Pleașa și Ghițu (vârful Chiciora). Comuna este formata din 8 sate: Corbeni, Berindesti, Bucnesenești, Oeștii Pamanteni, Oeștii Lingureni, Poenari, Rotunda, Turburea.

Pensiunea Belvedere este clasificată 4 stele și are următoarea structură de cazare:

14 camere cu pat matrimonial, totalizând 28 locuri.

Un apartament cu 4 locuri.

O căsuță cu 3 locuri.

III.2.2.Facilitați camere:

balcon;

aer condiționat;

vedere la munte;

baie in camera;

TV in camera;

cablu TV;

telefon;

conectare internet;

uscator de par;

Pentru a surprinde atmosfera rurală a locului, pensiunea amenajează spațiul special:

în curtea interioară a pensiunii va fi amenajat un mic magazin de produse artizanale realizate de meșteșugari din împrejurimi, care vor fi oferite spre cumparare, ca mărturii a petrecerii unei vacanțe în zonă.

masa se va axa în special pe preparate tradiționale din zona. La cerere se pot pregăti și produse „speciale”. Toate legumele vor fi din producția proprie a pensiunii tocmai din dorința de a evita produsele tratate chimic.

III.2.3.Structura personalului

Pensiunea Belvedere funcționeză ca afacere de familie, personalul fiind reprezentat de cei doi proprietari soț și soție, care sunt administrator, respectiv contabil, copii acestora, fiul, care a absolvit cursurile Facultății de Educație fizică și Sport (în cazul taberelor de alpinism, ski și tenis va însoți și îndruma permanent, având și un atestat de alpinist, care constă în: cunoștințe despre echipament, metode de siguranță, noduri și experiența în cățărare), fiica, absolventă a Facultății de Geografie din București, care este ghid turistic și încă trei angajați: un bucătar, un ospătar și o cameristă. Astfel turiștilor li se acordă toată atenția necesară, odată cu trecerea pragului acestei pensiuni.

Pensiunea pune la dispoziția grupurilor organizate facilitățile necesare petrecerii unei vacanțe de neuitat pe Valea Argeșului. Toate ofertele includ activități sociale, culturale, sportive și excursii în funcție de vârsta. În cadrul taberelor se urmărește, pe lângă distracție și dezvoltarea unui anumit tip de atitudini în ceea ce îi privește pe copii: solidaritatea de grup, spiritul critic, capacitatea de argumentare, de a acționa și de a rezolva probleme.

În  general, taberele durează între cinci și opt zile iar pentru desfășurarea activităților copii sunt împărțiți pe categorii de vârstă, în grupuri de cel mult zece persoane. 

Personalul unei tabere este format din animatori, monitori, medic și șofer. Un animator trebuie să supravegheze un grup de cinci – zece copii. Astfel, pentru a putea desfășura toate activitățile în siguranța și la un nivel de calitate ridicat, pensiunea preferă să aibă grupuri de maxim 30 de copii.

Turismul educațional îmbină utilul cu plăcutul la pesiunea Belvedere având drept scop îmbogățirea cunoștințelor alături de activități distractive și de recreere.

III.3.PREȚURILE ȘI PUBLICUL ȚINTĂ

Costul trimiterii unui copil într-o tabară privată este între 500 de lei si 1.400 de lei, în funcție de spațiu, de masă, de activități, de numarul de zile petrecut acolo.Targetul este reprezentat de persoanele cu venituri medii și peste.

Din cauza situației economice și pentru a se menține pe piața, cei mai mulți organizatori de tabere pentru copii au păstrat în acest an prețurile de anul trecut iar unii chiar le-au redus.

Ideea de bază care trebuie reținută este că într-un astfel de business pericolul major este reprezentat de lipsa continuității cererii, de caracterul sezonier al afacerii, deoarece este vorba despre turism școlar.

Pensiunea Belvedere reprezintă un nou concept pentru turismul educațional, având la dispoziție o echipă tânără și foarte dinamică, care de câțiva ani de zile organizează pe Valea Argeșului, respectiv în zona barajului Vidraru, tabere de copii atât pe perioada verii cât și pe perioada vacanțelor de iarnă.

Cazarea copiilor în tabăra se realizează în cadrul unei pensiuni de 4 stele, camerele fiind dotate cu grupuri sanitare proprii și televizoare, sală de mase și bucătărie proprie, curte și sala de recreere dotată cu panou de escaladă,  utilizat de către copii în după-amiezele și în zilele ploioase.

Membrii grupului au o mare experiență în domeniile de activitate desfășurate cunoscând foarte bine zona și realizând în regim propriu jocurile cu sfori, escaladă, tiroliană și alte activități în acest sens existând o foarte bogata bază materiala în continuă dezvoltare și conformă normelor impuse de către UIAA (UNIUNEA INTERNAȚIONALĂ A ASOCIAȚILOR DE ALPINISM)

5 motive pentru a alege pensiunea Belvedere ca tabară pentru copii:

Nu sunt angajate diverse persoane pentru a se ocupa de copii ci o face chiar personalul pensiunii având calificările și aptitudinile necesare realizării acestui lucru.

Nu se închiriază o pensiune oarecare ci există una proprie clasificată la 4 stele și dezvoltată  special pentru a desfășura activități cu copii (sala de joacă cu panou de cățărat, sală foarte mare de mese și de distracție, grupuri sanitare proprii la toate camerele etc.) de aceea costul este mai redus cu pana la 400 lei pe tabara.

Personalul pensiunii cunoaște foarte bine zona și nu este necesar să facă niște cheltuieli foarte mari pentru prospecții anterioare.

Realizează singuri având experiența necesară atelierele (tiroliana, cătărare, etc) , jocurile și excursiile taberei având totodată toata baza materială necesară desfășurării acestor tipuri de activități.

Există posibilitatea preluarii unor grupuri de copii  în cazul în care parinții nu au posibilitatea sa îi aducă la munte.

III.4.TURISMUL EDUCAȚIONAL LA PENSIUNEA BELVEDERE

Toate taberele organizate la pensiunea Belvedere, sunt concepute în așa fel încât să ghideze copiii în descoperirea naturii în timp ce învață și se bucură în siguranță, vizând în același timp și activitățile aventuriere. Această combinație a suportului și a provocarii enviromentale asigură tabere experimentale care duc la îmbunătățirea cunoștințelor și creșterea încrederii în sine, pătrunzând în ințelegerea importanței a doua obiective: munca în echipă și individuala, în timp ce ei cresc în spiritul respectării frumuseților naturii și a nevoilor pentru protecția ei.

Pentru susținerea turismului educațional și desfașurarea taberelor, pensiunea dispune de: atelier medieval, atelier de alpinism si atelier cu aplicații distractive (tiroliană, podul indianului).

Tabara 1- Medieval

Aflată în cel de-al treilea an de activitate, Tabăra Medievală pentru copii este destinată copiilor între 5 și 16 ani. Aceasta va avea loc în timpul vacanței de vară, și va gazdui serii de câte o saptămână fiecare.

Timp de o saptămână aspiranții cavaleri și tinerele domnite vor fi înconjurați de decoruri medievale și se vor îmbraca în costume medievale. Domnițele vor purta rochii, iar cavalerii vor avea tunici și scuturi cu însemne heraldice.

Atelierelor de anul trecut (mănuire a spadei medievale, tir cu arcul, pictură și heraldică medievală, realizare manuala a hârtiei, improvizație și teatru medieval) li se adaugă în acest an încă două (muzica și dans medieval).

Serile, copiii vor asculta legende medievale sau vor viziona filme cu specific istoric. În ultima zi de tabăra copiii vor participa la o seară festivă în cadrul căreia vor fi investiți cavaleri sau li se va conferi titlul de domniță.

Toate activitățile taberei sunt concepute ca o oferta educațională unică, destinată dezvoltării personale a copiilor. Copiii vor avea ocazia de a-si îmbogăti bagajul de cunoștinte, de a descoperi istoria, codul de onoare, valorile și spiritul cavalerismului medieval.

Tarif: 650 ron/ persoana

Tabara 2- Alpinism

Pachetul include:

– cazare cu 3 mese/zi 

– asistență permanentă 24h/24h

– instructor specializat care va sta permanent la dispoziția copiilor

– noțiuni despre tehnicile de alpinism, escaladă, prim-ajutor și metode de protecție, orientare turistică, ritm și adaptare la efort, floră și faună, protecția mediului, etc.

– drumeții montane adaptate în mod progresiv, de la trasee cu nivel scăzut de dificultate la trasee de nivel mediu;

– atelier de alpinism și escaladă, pornind de la inițiere;

– atelier cu aplicații distractive: tiroliană, podul indianului, etc.

– program barbeque în natură cu jocuri în aer liber;

– vizitarea obiectivelor turistice din zonă: cetatea Poienari, Barajul Vidraru, Mânăstirea Curtea de Argeș, etc.

– seară festivă cu cântece la chitară, în jurul focului;

– jocuri de cabană și filme despre alpinism;

– CD cu poze de pe pracursul taberei;

– diplome de participare.

Tarif: 700 ron/ persoana.

Tabara 3 – SKI

În primul rând, în cadrul taberelor de ski se urmărește inițierea și dezvoltarea capacității copiilor de a practica un sport de iarnă – ski-ul dar și de a le oferi un calendar de activități menite să le dezvolte anumite aptitudini și care să-i binedispună. Aceștia au la dispoziție pârtia Valea Iașului, din comuna cu același nume, la doar câțiva kilometri distanță de pensiunea Belvedere. Pârtia masoară peste un kilometru lungime și există spații separate pentru ski, snowboard, săniuș, dar și pentru iubitorii de ”dat cu sacul”. Pe scurt, vor învăța și practica ski-ul, se vor distra, se vor juca și se vor bucura de zăpadă.

Pachetul include:

-Pensiune completă: este inclusă cazarea, trei mese/zi și supliment alimentar la pârtie.
-Asistență permanentă: copii vor fi supravegheați pe tot parcursul taberei de către instructori și îndrumători.

– Asistență în cadrul activităților de apres-ski.

– Echipament: se va asigura echipamentul de ski de ultimă generație: ski-uri, clăpari,bețe,cască.
– Monitori de ski – inclus.

– Program de 4 ore de ski/zi.

– Seară festivă cu jocuri și cântece de cabană.

– Program interactiv de apres-ski cu plimbări în zonă și jocuri de cabană, săniuș, joacă în zăpadă și multe alte distracții.

-Discuții libere cu tematică sportivă, turistică-montană, culturală, etc.
– CD cu poze realizate pe parcursul taberei pentru fiecare participant.

-Concurs de ski cu diplome pentru cunoștințele dobândite și multe alte suprize.
Tarif: 700 ron/ persoana

Tabara 4: engleză și tenis

Programul de vară pentru tabăra de limba engleză și tenis include:

·  Test de evaluare inițială, pentru repartizarea pe nivele de studiu;

· La sosire informații și orientare;

· Săptămânal 15 lecții de limba engleza, acreditate british Council, de maxim 12 cursanți (1 lecție durează 45 min), pensiunea colaborează cu profesor de limba engleză;

· Saptamanal 8 ore de antrenament tenis , cu profesor calificat (pensiunea pune la dispoziție instructor sportiv pentru tenis);

În apropierea pensiunii există o bază sportivă cu dotări de ultimă oră: 2 terenuri interioare, 2 terenuri exterioare cu zgura, mașină de mingi.

· Manuale și material didactic disponibile  pe perioada cursului;
· Raport de evaluare si certificat de absolvire;

· 3 mese pe zi în restaurantul pensiunii;

Activități după-amiaza: jocuri în echipă, aerobic, tir, atletism, dans, teatru, artizanat, fotbal, tenis, artă, sculptură;

Activități seara: seara talentelor, disco, karaoke, jocuri amuzante, etc;

Săptămânal se organizează o excursie de jumatate de zi si una de o zi întreagă (Tranfăgărășan, Curtea de Argeș, Pitești) -excursii finalizate cu „project work” la ore.

Date desfășurare vara 2015: Iulie –August
Durata taberei: 2 săptămâni

Tarif: 1100 ron

III.5.PROMOVAREA PENSIUNII

Promovarea pensiunii Belvedere se realizează prin participarea la târguri și evenimente de turism, unde se fac cunoscute ofertele potențialilor turiști :

-Târgul Educației 2015 la Universitatea București, data: 7-8 aprilie 2015, locul de desfășurare: Holul central al Palatului Facultății de Drept, Universitatea din București, Bd. Mihail Kogălniceanu nr. 36-46 (Sediul Rectoratului Universității din București);

-Târgul de Turism al Romaniei participă cu stand propriu la ultimele 3 ediții;

-Târgul de Turism TOURISTICA, CLUJ 20 – 22 MARTIE 2015, a 12-a ediție;

-Participare la Târgul de Turism al Ungariei, la invitația tour-operatorului maghiar Horvath Tours, principalul partener extern al pensiunii Belvedere.

De asemenea publicitatea pensiunii se face și prin intermediul internetului ( pagina de internet, prezintă pensiunea, oferta de servicii turistice oferite la care se vor putea face rezervari on line, fiind considerată principalul mijloc de promovare imediată iar oferta de servicii turistice va fi transmisă site-urilor care promovează acest tip de activități) dar și cu ajutorul brosurilor, pliantelor, posterelor și a vederilor. La nivel local pensiunea iși face cunoscute ofertele cu ajutorul anunțurilor publicitare în presa județeană ( Ziarul Argeșul, Curier, Jurnalul de Argeș, Profit) dar și prin intermediul mass-media prin spoturi TV de prezentare la stațiile locale ale posturilor Antena 1 și Pro Tv Pitești.

În ceea ce privesc activitățile de relații publice, pensiunea Belvedere, găzduiește în fiecare an întalniri organizate de Casa Corpului Didactic din județul Argeș, conferințe pe teme educaționale. Tot la capitolul relații publice este de remarcat păstrarea legăturilor apropiate cu presa de specialitate din domeniul turismului (Vacante la Țară, Traveller Magazin, Fource Tourism, Turism Millenium) dar și cu presa de la nivel local prin transmiterea de comunicate privind diferite evenimente organizate la pensiunea Belvedere.

Remarcabilă este inițiativa proprietarului pensiunii, de a organiza începând cu anul viitor, în luna aprilie, un târg destinat turismului educațional, la care sunt invitați să participe atât ofertanți din sfera acestui tip de turism, cât și potențiali clienți (școli, grădinițe, licee). Organizarea acestui târg în cadrul pensiunii este un prilej excelent de promovare atât pentru turismul educațional cât și pentru pensiune.

Pentru a menține o relație apropiată cu turiștii care au trecut pragul pensiunii, lunar, pensiunea transmite, cu acordul destinatarilor, un newsletter electronic în care își prezintă ofertele, promoțiile și oferă informații de ultimă oră privind activitatea pensiunii.

III.6.INDICATORI FINANCIARI

Tabelul I

Cifra de afaceri

Sursa: Bilanțul contabil al societății

Tabel II

Grafic cifră de afaceri

Evoluția cifrei de afaceri

Tabel III

Componența cifrei de afaceri

Sursa: Bilanțul contabil al societății

Interpretare: cifra de afaceri a pensiunii “Belvedere” a crescut datorită unei mai bune promovãri a pensiunii la târguri, pe internet, prin pliante, prin oferte speciale de sãrbãtori, care impilcit au atras un numãr mai mare de turiști și a dus la ceșterea venituri din vânzarea serviciilor pe care pensiunea le pune la dispoziția turiștilor.

Tabel IV

Profitul

Sursa: Bilanțul contabil al societății

Tabel V

Grafic profit

Interpretare: profitul pensiunii “Belvedere” a scazut in perioada studiata datorita cresterii cheltulielior de exploatare, odata cu creșterea costurilor la materiile prime, produse si servicii.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Calea fireasca a dezvoltării turistice urmează etape investiționale precum:

investiții în industria hotelieră și sporirea capacității de cazare;

investitii pentru promovarea turistică și marketing;

investiții pentru îmbunătățirea infrastructurii (drumuri, rețele de comunicație susținute de cablu optic și echipamente high-tech)

investiții pentru îmbunatatirea calității serviciilor;

investiții pentru ecologizarea, menținerea și protecția destinației turistice.

Turismul educațional a fost varianta de turism declarată ca cea mai potrivită pentru dezvoltarea durabilă de către multe din destinațiile internaționale cu tradiție îndelungata în industria turistică.

Influența dezvoltarii turismului educațional în România a început să se facă simțită.

Așa cum reiese din studiul de caz prezentat anterior, prin activitățile pe care le desfășoară, pensiunea Belvedere promovează turismul educațional. Pentru evoluția și progresul ei necesită noi strategii de dezvoltare, care pot aduce noi turiști și revenirea celor care au fost la pensiune:

este necesar ca pensiunea să-și contiue activitatea investițională;

să-și mărească capacitatea de cazare;

bugetul de marketing să fie în concordanță cu obiectivele stabilite de conducerea pensiunii;

să sprijine schimburile interculturale dintre copii veniți în tabere și copii din comuna Corbeni;

organizarea unor tabere cu noi tematici cum ar fi:

Natura prin obiectiv. Experiența din aceasta tabără este de neuitat. Cea mai bună metoda de a păstra vii memoriile din tabără sunt fotografiile. Mulți taberisti sunt pasionați de la vârste fragede de fotografie. Indiferent de maniera în care aceasta pasiune se manifestă, fie că e doar la început, este un hobby, un mijloc de expresie sau chiar un mod de viață, ea trebuie educată și dezvoltată.  În tabăra "Natura prin obiectiv", adolescenții vor avea ocazia să surprindă natura în diferite ipostaze sub îndrumarea monitorilor foto, având la bază explicații tehnice dar și posibilitatea de a exersa practic, astfel încât să le permită celor care și le însușesc, să le utilizeze în mod creativ. Fie că se dorește să se păstreze captivă clipa sau să se surprindă secvențe memorabile și expresive, cel mai scurt drum de la teorie la practică se învață în cadrul taberei foto alături de alți pasionați sau, de ce nu, tineri care pot să își descopere aceasta pasiune pe parcursul sejurului.

Aventură pe doua roți. Pentru toți copiii pasionați de acest sport, se pot oferi tabere speciale in care să se poată aventura pe două roți în natură alaturi de alți pasionați ca ei, sub supravegherea și instruirea monitorilor specializați care le vor da și informații legate de biciclete (tipologie, întreținere,  modalitate de utilizare corectă în funcție de spațiul în care sunt utilizate).  Pe lânga faptul că vor avea trasee mai scurte și chiar mai lungi, de cateva ore, din programul lor de tabara nu vor lipsi jocurile și concursurile, activitățile de aventura specifice taberelor, vor putea sa se aventureze în același timp și la alte activități de aventura precum escalada sau tiroliana.

Aventura apei în natură. Înca o tabără cu tematică de explorare. O tabara pentru copii curioși, interesați de natură, activi și pregatiți pentru distracție și aventură. Principalele activități vor fi cele de explorare a apei și a naturii de pe malul râului Argeș – testarea apei cu o trusă specială și alte metode care pot determina diferențele în gradul de poluare la intrarea și la ieșirea unei ape de pe teritoriul unei localități; recunoașterea florii și a faunei specifice, drumeții la puncte de belvedere pentru a observa cursul râului. Pentru o tabără cu gust de aventură vor fi adaugate câteva activități specifice: tiroliana (peste apa), tirul cu arcul și pescuitul. Toate activitățile sunt gândite pentru a fi desfășurate în deplină siguranță.

  Complexitatea și valoarea turistică a județului Argeș constituie un element deosebit de important în promovarea turismului educațional, fapt dovedit și de multitudinea de forme de turism ce se desfășoară în prezent, iar în perspectiva viitorului, dezvoltarea pensiunii Belvedere care să pună cât mai bine în valoare potențialul turistic de care dispune această zonă.

BIBLIOGRAFIE

Aurelia Felicia Stancioiu – Strategii de marketing in turism, Editura Economica, Bucuresti, 2000;

Bran F., Șimon T, Nistoreanu P. – Ecoturism, Editura Economică, București, 2000;

Bran F., Dinu M., Șimon T. – Turismul rural – modelul European, Editura Economică,București, 1997;

C.Florescu (coordonator) – Marketing turistic;

Glăvan V. – Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Editura Economică, București, 2003;

Ioana Cecilia Popescu – Comunicarea in marketing-concepte,tehnici,strategii, Editura Uranus, Bucuresti, 2003;

Matei D. – Turism rural, Ed. Terra Nostra, Iași 2005;

Michel de Chollet – Le marketing-mix, Dunod, Paris,1976;

Mitrache Șt. și colectivul – Agroturism și turism rural, Editura FaxPress, București, 1996;

Moldoveanu, M., Miron, D. – Psihologia reclamei, Editura Libra, București;

Niță, I., Niță, C. – Piața turistică a României, Editura Ecran Magazin, Brașov, 2000;

Petrea, Rodica, Petrea, D. – Turism rural, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2000;

T. Gherasim, D. Gherasim – Marketing turistic, București, Editura Economică, 1999;

V. Daniel – Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Editura Economică, București;

Virgil Balaure (coordonator), Marketing, editia a II-a revazuta si adaugata, Editura Uranus, Bucuresti 2002 .