Dezvoltarea de Activitati Alternative In Mediul Rural

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Contextul dezvoltării spațiului rural românesc

Definirea spațiului rural

Caracterizarea spațiului rural românesc

Problemele specifice ale spațiului rural românesc

Capitolul 2. Ocuparea forței de muncă rurale în România

2.1. Aspecte privind utilizarea terenurilor

2.2.Populația și ocupația în rural

2.2.1. Coordonatele demografice

2.2.2. Ocuparea forței de muncă în rural

2.3. Antreprenoriatul rural

Capitolul 3. Dezvoltarea de activități alternative în comuna Smârdan, județul Galați. Studiu de caz: S.C. Tandem Trans S.R.L.

3.1. Scurtă prezentare a comunei Smârdan

3.2.Prezentarea generală a societății Tandem Trans SRL

3.2.1. Capital social

3.2.2.Organizarea firmei

3.2.3. Structura parcului de autovehicule la S.C. Tandem Trans S.R.L

3.3. Relația firmei cu mediul de afaceri

3.3.1. Piața de desfacere

3.3.2. Piața de aprovizionare

3.3.3. Angajarea transporturilor

3.4. Analiza economic-financiară a activității S.C. Tandem Trans SRL

3.4.1. Caracterizarea indicatorilor tehnici de exploatare

3.4.2. Caracteristica indicatorilor economici de activitate

3.5. Analiza rezultatului firmei

3.6. Diagnosticul lichidității, solvabilității și rentabilității la S.C. Tandem Trans S.R.L.

3.7. Impactul activităților desfășurate de S.C. Tandem Trans S.R.L. asupra comunei Smârdan

3.8. Propuneri de îmbunătățire a indicatorilor economici a activității la S.C. Tandem Trans S.R.L

Concluzii și propuneri

Anexe

Bibliografie

Introducere

Importanța dezvoltării spațiului rural cu ajutorul activităților alternative, este un obiectiv de ordin național, ținând cont de condițiile oferite de aderarea la Uniunea Europeană. Procesul tranziției de la economia supercentralizată la economia de piață a generat în dezvoltarea rurală a României, multiple probleme de ordin economic și social. De aceea, pentru soluționarea acestor probleme se propun metode moderne, folosind resursele locale, a căror valorificare superioară pe baza durabilității, conduc la dezvoltarea spațiului rural românesc.

Analiza detaliată, cantitativă și calitativă a lucrării de față este structurată pe trei capitole, ce încearcă să trateze posibilitățile de dezvoltare regională și rurală a României.

Capitolul 1 își propune să ofere o diagnoză a spațiului rural din România, prin definirea și caracterizarea spațiului rural. Această caracterizare este urmată de identificarea și dezbaterea problemelor existente ca în cele din urmă să se poată stabili soluții posibile de dezvoltare, valorificând resursele existente.

În capitolul al 2-lea sunt reliefate caracteristicile principale ale ocupării forței de muncă rurale. Analiza situației din punct de vedere demografic și al ocupării forței de muncă ne va ajuta la recunoașterea și preconizarea unor soluții pentru dezvoltarea ruralului prin activități de antreprenoriat. Se urmărește dezvoltarea antreprenoriatului rural deoarece acesta în momentul de față este subdezvoltat, și creează discrepanțe mari între România și statele Uniunii Europene.

Capitolul 3 este consacrat interesului pentru dezvoltarea activităților alternative în județul Galați, realizându-se un studiu de caz la societatea Tandem Trans. După ce a fost prezentată, s-a trecut la analizarea acesteia din punctul de vedere al resurselor umane, al ansamblului de mașini de lucru, al pieței și al situației economico-financiare, arătând impactul pozitiv asupra dezvoltării comunei Smârdan.

Alegerea temei lucrării mele a fost argumentată de necesitatea dezvoltării spațiului rural cu ajutorul activităților nonagricole, cunoscând faptul că ramura nonagricolă este generatoare de venituri mult mai mari ca cea agricolă.

Diferențele majore care sunt înregistrate la nivel național, cât și regional, sunt cauza folosirii iraționale a resurselor disponibile în rural și axării doar pe ramura agricolă. Însă economia agricolă în ziua de astăzi nu este în măsură să rezolve toate problemele ruralului.

Dezvoltarea sectorului nonagricol face parte din cerințele impuse de UE, astfel ca într-un timp cât mai scurt România să poată înregistra un progres economic și social echilibrat și durabil.

Capitolul 1. Contextul dezvoltării spațiului rural românesc

1.1.Definirea spațiului rural

Societatea rurală contemporană în România, este rezultatul unor etape ale dezvoltării istorice specifice, care sunt o însușire a ultimelor transformări socio-economice.

Robert Badouin, definește spațiul rural făcând o comparație între acesta și spațiul urban, desemnând prin acest concept zone caracterizate printr-o populare de o densitate relativ slabă făcând referire și la activitătile întreprinse în spațiul agricol. Spațiul rural, spre deosebire de spațiul urban, nu deține mari concentrări de oameni, iar aglomerările depind de dimensiunile satului. Spațiul rural fiind reprezentat printr-un habitat care poate fi împărțit sub formă de cătune sau de ferme aflate în natură și în cea mai mare parte este destinat pentru activități de tip agricol. Altfel spus dacă spațiul rural folosește pământul ca principal factor de producție, el nu se aseamănă cu un sol capabil să suporte culturile și să hrănescă animalele. Spațiul rural poate fi de o parte vazut ca și întindere iar pe de altă parte poate fi definit și ca mediu înconjurător.

Spațiul rural poate fi înțeles ca un efort îndelungat pe care omul îl pune în serviciul său folosind componentele fizico-geografice ale naturii. Este un spațiu pe care omul l-a adaptat în funcție de nevoile sale, într-o perioadă de timp mai îndelungată creând prin munca sa, o adevărată „capodoperă rustică”.

O ultimă formă a definiției spațiului rural o găsim în recomandarea nr. 1296/1996 a Adunării parlamentare a Consiliului European cu privire la Carta Europeană a spațiului rural conform căreia, spațiul rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, iar majoritatea părții terenului este utilizată pentru:

agricultură, silvicultură, acvacultură și pescuit;

activități economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii);

amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracție (sau rezervațiile naturale);

alte folosințe (cu excepția celor de locuit).

Spațiul rural deține un grad mare de complexitate și poate fi abordat din perspectiva economică, sociologică și geografică.

Din punct de vedere economic, ruralul este asemănat cu conceptul economiei agriculturii, astfel spațiul rural nu poate fi separat de spațiul agricol iar progresul agriculturii are loc odată cu dezvoltarea economiei rurale.

În ceea ce privește aspectul sociologic a spațiului rural, acesta poate fi analizat din punctul de vedere al tradițiilor, satul păstrând specificitatea și originalitatea unei societăți; sub aspect meliorist – mediul rural este considerat foarte puțin evoluat, și din perspectivă ecologică – arată specificul, particularitățile și avantajele modului de viață rural.

Iar analizat din punct de vedere geografic, termenul rural, este utilizat pentru a indica un spațiu geografic, caracterizat printr-o populație puțin numeroasă, cu densitate redusă, și cu o influență din partea marilor centrelor urbane relativ izolată.

1.2. Caracterizarea spațiului rural românesc

România este unul din statele europene care are o bogată înzestrare în ceea ce priveste resursele de teren, apă si resurse umane. Având suprafața totală de 238 mii km2 și o populație de 19,04 milioane de locuitori. În ceea ce privește mărimea, România este cel de-al doilea nou stat-membru al Uniunii Europene, după Polonia, reprezentând 6% din suprafața totală a Uniunii Europene și 4% din populația acesteia.

Deținând un teritoriu alcătuit din trei tipuri de relief, prezente într-o proporție relativ egală, și anume câmpie, dealuri și munți, România are un mediu natural în cadrul căruia se integrează vaste arii rurale. Aceste zone rurale sunt caracterizate în general, printr-un grad de conservare apreciabil a resurselor naturale de sol și apă, varietatea peisajelor tradiționale prezente și printr-o remarcabilă diversitate biologică.

Cât despre ruralul românesc, acesta dispune de un potențial de creștere substanțial și are un rol social vital. Astfel, zonele rurale din România includ 2686 comune, și acoperă 87,1% din teritoriul țării, și 91% din terenul agricol. Spațiul rural al României este caracterizat de resurse naturale aflate într-o stare general bună, și un nivel de biodiversitate ridicat, asociat unei diversități de habitate și ecosisteme.

În ceea ce privește populația rurală, aceasta nu este repartizată uniform și există diferențe semnificative din punct de vedere al densității pe tot teritoriul României.

Grafic 1.1. Populația rezidentă pe medii, la 1 ianuarie 2013

Sursa: Prelucrare proprie după Anuarul statistic al României 2013.

Cea mai mare majoritate a populației se află în urban cu o pondere de 53%, pe când în rural predomină 42% din populația totală a României. Densitatea medie a populației este de 79,88 locuitori/km2 la nivel național și de 43,31 % în zonele rurale, în comparație cu Franța care are 54 locuitori/km2, Italia 64 locuitori/km2, Germania 100 locuitori/km2, România înregistrează diferențe seminificative. Comunele cu mai puțin de 50 locuitori/km2 se află în partea de vest a țării și a Deltei Dunării, comparativ cu zonele din est și din sud, unde predomină comunele.

Structura pe sexe se păstrează la nivelul populației rurale în limite care permit derularea normală a proceselor specifice din punct de vedere social și economic. Distribuția spațială a modificărilor lente în ceea ce privește structura pe sexe este determinată de fluxurile migratorii, de capitalul economic al comunităților rurale și de specificitatea universului de valori și așteptări al populației masculine.

Un aspect care caracterizează populația din mediul rural si nu numai este procesul de îmbătrânire și scăderea naturală a populației, care constituie principalii factori ai declinului populației si fenomenelor socio-populaționale la nivel național cât și în mediul rural.

Din perspectiva genului, ponderea femeilor tinere în totalul populației este mai redusă. În condițiile în care vârsta medie a populației rurale este de 40,2 ani, mai mare cu 1,7 ani decât cea urbană (38,5), vârsta medie a femeilor din rural este mai mare cu 3,3 ani comparativ cu cea a populației masculine.

Economia rurală românească este în mare parte agrară, și asta datorită faptului că la nivel național economia agricolă propriu-zisă deține o pondere de 60,5%, față de numai 14,1% îla nivelul UE, după cum se observă în tabelul următor.

Tabel 1.1. Structura economiei rurale, %

Sursa: Păun Ion Otiman (coord.). Alternativele economiei rurale a României: Dezvoltarea agriculturii sau insecuritate alimentară și deșertificare rurală severă, Editura Academiei Române, București, 2011, p.83

Din punct de vedere al structurii economia rurală românească este foarte distorsionată, ceea ce determină și o structură similară a populației rurale ocupate pe sectoare de activități, astfel sectorul primar constituie 64,2%, din care în agricultură 56,6%, sectorului secundar îi revine 18,5%, iar celui terțiar 17,3%. Cât despre economia non-agricolă (IMM-uri cu profil industrial, servicii, turism rural) la nivelul spațiului rural românesc are o pondere redusă de 21,9% în comparație cu media UE care este de 59,7%.

Economia rurală slab dezvoltată în România are drept consecințe vizibile, cu efecte negative asupra mediului rural românesc: îmbătrânirea demografică accentuată, părăsirea localităților rurale de către tineri prin exod urban sau extern, toate aceste fenomene accentuând deșertificarea socială a satului.

1.3. Problemele specifice ale spațiului rural românesc

Problemele cu care se confruntă spațiul rural sunt consecințe ale evoluției socio-economice din ultimele decenii, ci masculine.

Economia rurală românească este în mare parte agrară, și asta datorită faptului că la nivel național economia agricolă propriu-zisă deține o pondere de 60,5%, față de numai 14,1% îla nivelul UE, după cum se observă în tabelul următor.

Tabel 1.1. Structura economiei rurale, %

Sursa: Păun Ion Otiman (coord.). Alternativele economiei rurale a României: Dezvoltarea agriculturii sau insecuritate alimentară și deșertificare rurală severă, Editura Academiei Române, București, 2011, p.83

Din punct de vedere al structurii economia rurală românească este foarte distorsionată, ceea ce determină și o structură similară a populației rurale ocupate pe sectoare de activități, astfel sectorul primar constituie 64,2%, din care în agricultură 56,6%, sectorului secundar îi revine 18,5%, iar celui terțiar 17,3%. Cât despre economia non-agricolă (IMM-uri cu profil industrial, servicii, turism rural) la nivelul spațiului rural românesc are o pondere redusă de 21,9% în comparație cu media UE care este de 59,7%.

Economia rurală slab dezvoltată în România are drept consecințe vizibile, cu efecte negative asupra mediului rural românesc: îmbătrânirea demografică accentuată, părăsirea localităților rurale de către tineri prin exod urban sau extern, toate aceste fenomene accentuând deșertificarea socială a satului.

1.3. Problemele specifice ale spațiului rural românesc

Problemele cu care se confruntă spațiul rural sunt consecințe ale evoluției socio-economice din ultimele decenii, care reprezintă o importantă barieră ce stă la baza dezvoltării ruralului. Nerezolvarea acestor probleme duce la dispariția regiunilor dintre mediul urban și cel rural, și utilizarea ineficientă a potențialului național.

Principalele probleme care se evidențiază în spațiului rural românesc sunt următoarele:

sărăcia în zonele rurale

Una dintre cel mai atent analizate probleme ale spațiului rural, și care crează cele mai mari diferențe între rural și urban este sărăcia. Cu toate că, în ultimii ani nivelul sărăciei a fost redus, totuși se observă încă urmele lăsate de factorii istorici prin care a fost nevoita să treacă România.

Printre factori determinanți ai sărăciei se pot enumera: factorii demografici, de ocupare, de venituri și cheltuieli, de educației și sănătate, de rețele sociale și factori comunitari, însă cei mai importanți sunt cei de ocupare si educație. Altfel spus, cu cât o gospodărie are mai mulți membri ocupați, cu atât riscul ei de a cădea în sărăcie este mai redus, acest raport fiind valabil atât la nivel local, regional și național.

Un alt aspect ce trebuie menționat este faptul că majoritatea persoanelor care sunt expuse riscului de sărăcie se află în spațiul rural, peste 71% din populația săracă din România trăia în localitățile rurale în decursul anului 2011.

Totalitatea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau se află într-o zonă de întârziere socio-economică sunt persoane foarte mult afectate din punct de vedere material, în România, în anul 2011, era un procentaj de 29,4% din populație, în comparație cu media UE 27 de 8,8% . Și peste 7,1% din populația săracă din România, în jurul anului 2011, trăia în localitățile rurale.

Sărăcia din România, este concentrată la nivelul tinerilor, copiilor și mediului de rezidență rural, aflat în strânsă legătură cu transformările sociale de după 1990, cu schimbările de pe piața muncii (șomaj) și cu forme de dezorganizare socială. Problema cheie a mediului rural fiind formele de sărăcie specifice comunităților cu un grad de modernizare redus, a căror viață economică este dominată de agricultură.

aspecte demografice

Reducerea populației din spațiul rural este o problemă foarte actuală și bine cunoscută, însoțită de modernizarea societății. Numărul populației în mediul rural a scăzut în ultimii zece ani, de la 10.245.894 locuitori în anul 2002, la 8.963.843 în anul 2012, însă ponderea din rural în totalul populației, a rămas aproximativ același – 47,25% în anul 2002 și 47,5% în anul 2012.

Îmbătrânirea populației rurale are drept consecință reducerile masive ale populației care au afectat grav structura populației pe grupe de vârste. Acest proces se însoțește de scăderea fertilității, de creșterea mortalității generale, de scăderea populației active de îmbătrânire fiind mai accentuat în mediul rural decât în cel urban.

Ponderea populației de 65 ani și peste, în rural, la începutul anului 1990 a fost de 13,5% din populația totală și a crescut în 2012 la 18,3%. Comparativ cu mediul urban, în mediul rural sunt întâlnite la nivelul unităților administrativ-teritoriale și zone caracterizate de un proces accentuat al îmbătrânirii populației dar și zone în care populația tânără are ponderi mai ridicate.

Mortalitatea sporită este un aspect caracteristic spațiului rural românesc ca urmare a procesului îmbătrânirii demografice cât și o rezultantă a factorilor sociali și economici: nivelul mai scăzut de accesibilitate la asistența medicală din spațiul rural, educația, calitatea vieții.

În perioada 2010-2012 ratele de mortaliate au cunoscut o stabiltate în jurul valorii de 12 decese la 1000 locuitori, cu toate acestea România se situează printre țările europene cu o mortalitate ridicată. Mortalitatea populației din mediul rural a crescut uniform în perioada 1960-2012, de la 9,2‰ (1960) la 14,3‰ (2012).

Natalitatea în perioada 1990-2012 a cunoscut o scădere accelerată de la 13,6 născuți vii la 1000 locuitori (1990) la 9,9 născuți-vii la 1000 locuitori (2012). România, prin scăderea natalității, s-a aliniat tendinței generale europene.

Natalitatea ridicată, este întâlnită mai frecvent în partea estică a teritoriului național și prezintă un potențial de dezvoltare a localităților rurale, doar dacă dispune și de măsuri care îmbunătățesc condițiile economico-sociale și cultural. În cazul în care nu sunt îndeplinite aceste măsuri de îmbunătățire, natalitatea poate fi expresia sărăciei cronice și constituie un pericol potențial pentru evoluția localităților.

accesibilitatea la serviciile sociale de bază

Sănătatea. Diferențele dintre condițiile existente în mediul rural față de cel urban sunt mari și se mențin în continuare. Populația din mediul rural este dezavantajată sub raportul stării de sănătate și al accesibilității la serviciile de sănătate.

Asigurarea populației cu medici este deficitară. Astfel, numărul medicilor este de 5 ori mai mic în mediul rural decât în cel urban. În anul 2011, existau 59% cabinete de medicină de familie în mediul urban și 41% în mediul rural. În același an, se înregistrau 12,009 medici de familie, din care 7563 își desfășurau activitatea în mediul urban și 4446 în mediul rural.

Mortalitatea infantilă este un indicator după care ne putem ghida atunci când vorbim de calitatea condițiilor socio – economice, nivelul veniturilor, condițiile igienico – sanitare din gospodăriile țărănești. În mediul rural mortalitatea infantilă a scăzut de la 13‰ în anul 2012 la 12,2‰ în anul 2013, menținând această tendină de scădere în ultimii ani. Cu toate acestea, România se situează printre țările europene cu cele mai ridicate valori ale acestui indice.

Educația. Instituțiile de învățământ din spațiul rural, reprezentate de grădinițe, unități primare și gimnaziale sunt slab dotate în ceea ce privește materialul tehnic și didactic. Referitor la unitățile de învățământ din mediul rural, la nivelul anului 2005, acestea reprezentau 56,22% dintr-un total de 11.865 la nivel național, pe când în anul 2012, acestea au scăzut cu aproximativ 3250 unități de învățământ în mediul rural, reprezentând 44,4% din cele la nivel național.

O altă problemă care este întâlnită în rândul școlilor primare, gimnaziilor și liceelor din spațiul rural, este abandonul școlar. În comparație cu mediul urban unde rata abandonului scade, în mediul rural rata abandonului crește de la 1,8% la 2,2%.

De altfel, un nivel ridicat de instruire asigură individului accesul și obținerea unei poziții bune pe piața muncii, un venit bun și regulat, asigurând protecție împotriva lipsei de locuință și sărăcie.

În ceea ce privește numărul grădinițelor de copii, acesta cunoaște deasemenea o reducere semnificativă (cu 36,3%) la nivel național în perioada 2005-2012, ajungând la 1367 grădinițe, iar în mediul rural scăderea s-a resimțit și mai puternic din 1692 grădinițe în rural la nivelul anului 2005 mai existau doar 6% în anul 2012.

d) Locuirea

În spațiul rural, suprafața locuibilă medie/locuitor a semnalat o creștere constantă din 2000 până în prezent, având valori apropiate cu cele din mediul urban. Din totalul locuințelor, 56,0% se află în spațiul rural iar 44,0% în mediul urban.

Condițiile igienico-sanitare ale locuirii, reprezentate prin nivelul de dotare al locuințelor cu apă potabilă, energie, gaze naturale, crează o diferență foarte mare între spațiul urban și cel rural. Dacă în anul 2005 doar 47,3% din lungimea totală a rețelelor de alimentare cu apă potabilă se află în zonele rurale, în anul 2012 lungimea totală a rețelelor de alimentare cu apă potabilă din mediul rural a crescut cu 11%. Cu toate acestea, din totalul locuințelor, în rural doar 43,7% din locuințe sunt dotate cu instalații de apă în exterior/interior – față de mediul urban unde ponderea este 95,9%.

e) echiparea teritorială

Drumurile din cadrul spațiului rural, reprezintă ruta de transport cea mai importantă, însă calitatea, și în general, dezvoltarea acestora și a traficului este încă departe de ceea ce prezintă standardele europene. În medie doar jumătate dintre comune au acces direct la rețeaua de drumuri iar din acest motiv se poate spune că rețeaua de drumuri actuală deservește doar 3/5 din totalul populației rurale.

Astfel, la sfârșitul anului 2012, din 31639 km drumuri comunale, doar 7% erau modernizate, cea mai mare parte fiind drumuri pietruite (48%) și drumuri de pământ (29%).

Energia termică distribuită în anul 2011 pe teritoriul României, a fost de 12.341.232 Gcal, 99,87 % fiind distribuită în mediul urban. Cât despre serviciile de alimentare cu energie termică prezente în spațiul rural, acestea s-au micșorat semnificativ în ultimii ani, în anul 2011 doar 0,13% din totalul energiei termice mai este distribuită în aceste zone, din cauza faptului că multe dintre uzinele care produceau această energie și o distribuiau satelor din apropiere și-au redus activitatea sau au renunțat la furnizarea acestor servicii. Prin urmare, în anul 2011 din 102 localități la nivel național doar 9 localități rurale mai beneficiază de acest serviciu.

f) activitățile economice

Din punctul de vedere al dezvoltării unei economii durabile problemele care se înregistrează în spațiul rural sunt:

Diversificarea activităților economice prezente într-un numar destul de mic, ceea ce se poate observa prin ponderea scăzută a populației ocupate în activități neagricole de 39%, ponderea redusă a salariaților din sectorul industrial, de 24,7%; și dezvoltarea slabă a activităților de turism, sunt probleme frecvent întâlnite.

Exploatațiile agricole de dimensiuni mici. În comparație cu exploatațiile pe care le dețin țările dezvoltate din Uniunea Europeană, cele din România sunt de 6 ori mai mici.

Practicarea măsurilor de subzistență și semisubzistență, datorită lipsei posibiltăților de capitalizare, productivității scăzute și vârstei înaintate a majorității proprietarilor, afectează dezvoltarea spațiului rural.

Problemele referitoare la forța de muncă sunt ca o consecință a structurii demografice din rural și a activităților economice întreprinse. Iar problemele demografice ca: vârsta înaintată a populației, migrația tinerilor etc., generează problemele forței de muncă: îmbătrânirea forței de muncă, gradul redus de instruire și perfecționare a forței de muncă, fluctuații ale forței de muncă, neacceptare a schimbărilor ce intervin în societate.

g) mediul

La nivel național aproximativ o cincime din suprafața României este afectată de factorii de risc natural. Dintre principalii factori de risc natural sunt: alunecările de teren, inundațiile, seismicitatea ridicată si precipitațiile reduse. Odată cu prezența acestor factori de risc natural crește și costul acțiunilor întreprinse pentru dezvoltare.

Nivelul de poluare a factorilor de mediu: apa, aer, sol sunt o consecință a activităților antropice desfășurate în mediul urban și cel rural. Calitatea aerului înfățișează probleme grave deoarece deține un nivel de poluare ridicat cu dioxid de carbon, în special în localitățile care se află în apropierea centrelor industrial mari.

Calitatea apelor de suprafață deasemenea prezintă un grad de poluare, datorat activităților antropice care de-a lungul timpului au condus la poluarea apelor. Doar 57,5% din lungimea totală a râurilor monitorizate calitativ sunt ape apte a fi utilizate pentru alimentarea centralizată cu apă potabilă. Iar din cauza contaminării doar 45,5% din totalul resurselor potențiale, sunt tehnic utlizabile.

Calitatea apelor subterane în timp a căpătat un nivel de poluare pronunțat cu diferite substanțe organice, amoniu, fier etc. Sursele care au contribuit la contaminare sunt:

spălarea, de către precipitațiile atmosferice și apa de irigații, a solului care este impregnate cu substanțe organice;

apele uzate încărcate cu azotați care au ajuns în apele de suprafață;

îngrășămintele chimice care sunt folosite pe terenurile arabile.

Zonele cu cea mai accentuată depreciere a calității apei sunt comunele unde există surse de nitrați din activitățile agricole, precum și cele unde se desfășoară activități minere.

Calitatea solului este identificată ca fiind un rezultat dintre acțiunea factorilor naturali și factorilor antropici. Eroziunea și alunecările de teren fiind calificativul care determină calitatea acestuia. Ca principale cauze ale eroziunii și alunecărilor de teren sunt identificate: ploile, vânturile, lucrările agricole necorespunzătoare, defrișările în masă, activitățile de escavație. Importante surse care au determinat și determină poluarea solului sunt:

activitățile miniere;

activitățile de extragere a petrolului;

deșeurile și reziduurile solide cu care sunt acoperite suprafețe însemnate.

Pornind de la caracterul complex al universului spațiului rural, analizat prin criteriile sale fizico-geografice, demografice, economice, și sociale, cât și problemele existente în rural, este nevoie să se țină cont de toate aceste aspecte ca astfel să se poată identifica factorii de acțiune și interdependența dintre acestea.

Dificultățile prezente în cadrul ruralului românesc se află într-o strânsă relație reciprocă cu dezvoltarea acestuia. Altfel spus, sărăcia și subdezvoltarea spațiilor rurale, se datorează gradului de ocupare a populației, respectiv domeniile în care aceasta activează. De asemenea gradul de ocupare a populației, este într-o strânsă legatură cu celelalte domenii ale dezvoltării umane și sociale cum ar fi: infrastructura, accesibilitatea la serviciile medicale și educaționale etc. Reiese din această analiză că pentru o dezvoltare economică eficientă a ruralului românesc, este necesar ca problemele menționate mai sus să fie coordonate și ținute sub evidență până când ajung la stadiul de problemă rezolvată.

Spațiul rural românesc prezintă un important potențial uman prin forța de muncă numeroasă, parțial calificată în activități neagricole, cu un potențial funciar prin suprafețe agricole vaste și de calitate bună. Analiza situației din punct de vedere demografic și al ocupării forței de muncă ne va ajuta la identificarea și propunerea unor soluții pentru dezvoltarea spațiului rural cu ajutorul activităților altenative.

Capitolul 2. Ocuparea forței de muncă rurale în România

2.1. Aspecte privind utilizarea terenurilor

România dispune de o suprafață agricolă utilizată de 13,3 milioane ha, ceea ce arată că are importante resurse agricole în Europa Centrală și de Est. Repartiția fondului funciar pentru România este marcată de terenurile agricole și terenurile ocupate de păduri și vegetație forestieră.

Grafic. 2.1. Repartiția fondului funciar pe categorii de folosințe în anul 2012

Sursa: Prelucrare după Agenția Națională pentru Protecția Mediului

După cum observăm graficul 2.1., la nivel național, în anul 2012, ponderea principală, o aveau terenurile agricole cu o pondere de 61,39%, urmate de păduri și de alte terenuri cu vegetație forestieră 28,35%. Alte terenuri ocupă 10,26% din suprafața țării (ape, bălți, curți, construcții, căi de comunicație, terenuri neproductive).

Sectorul agricol

Economia rurală din România este slab diversificată și depinde de agricultura dominată de

ferme de subzistență și semi-subzistență, care produc în principal pentru consum propriu și într-o măsură mai mică pentru piață.

Cu toate că o bună parte din suprafața utilizată în agricultură se identifică ca fiind zone defavorizate.

Grafic 2.2. Suprafața agricolă, după modul de folosință în anul 2013, %

Sursa: Anuarul Statistic al României 2013

Cea mai mare parte a suprafeței utilizate în agricultură este arabilă, reprezentând 64,3% (8,3 milioane ha) din totalul suprafeței agricole, apoi fiind pășunile cu o pondere de 22,4%, fânețele – 10,6%, cel maimic procentaj reprezentândul viile și livezile cu suprafața de 2,7%.

Dacă facem o scurtă referire la perioada ultimelor două decenii la nivelul totalului suprafețelor agricole cultivate, se înregistrează o reducere de peste 25%, din cauza faptului că interesul micilor proprietari funciari pentru a-și mai prelucra pământul a scăzut.

Astfel, la sfârșitul anului 2012, totalul terenurilor care erau abandonate și nelucrate reprezentau 10% din totalul suprafețelor acoperite cu diversele tipuri de culturi, ceea ce înseamnă o valoare însemnată pentru o țară cu profil agricol.

Dezvoltarea pe care a căpătat-o acest acest model de practică agricolă reprezintă, în acest sens, o adaptare a populației rurale sărace și lipsite de oportunități lucrative în sectorul muncii salariate la contextul economic nefavorabil pe care l-a avut România după anul 1990.

La nivelul Uniunii Europene, România înregistrează cea mai ridicată pondere a exploatațiilor situate în zona agriculturii de subzistență sau de semi-subzistență, pe fondul atomicizării proprietății funciare.

Tabel 2.1. Suprafața cultivată (hectare)

Sursa: Claudia Petrescu (coordonator), Organizațiile collective ale proprietarilor de terenuri agricole și forestiere. Profil, evoluție, tendințe, Editura Polirom, Iași, 2013, pp. 38-39

Observând datele pe tipuri de culture din tabelul nr.2.1, se remarcă că cele mai importate reduceri au fost înregistrate la cereale cu aproximativ 500.000 de hectare , furaje verzi au scăzut cu 200.000 de hectare și livezile cu aproximativ 64.000 de hectare. Ca pondere a tipurilor de culturi în 2012, comparativ cu anul 2000, se evidențiază reducerea suprafețelor totale ale serelor, reducerea terenurilor cultivate cu furaje de asemenea se înregistrează o scădere însemnată și scăderea cu aproximativ 28.000 hectare a suprafețelor acoperite cu livezi. Singura evoluție pozitivă se consemnează la plantele uleioase, care au cunoscut o dublare a ariilor cultivate.

Sectorul neagricol din spațiul rural

Gradul scăzut de diversificare a activităților neagricole în România arată în primul rând nivelul de subutilizare a resurselor locale, iar în al doilea rând o serie largă de necesități care există în mediul rural, cu toate că majoritatea pot fi soluționate prin dezvoltarea activităților neagricole. Pentru majoritatea localităților rurale românești, sectorul non-agricol este reprezentat în special de activitățile de prelucrare a produselor agricole în domeniul industriei alimentare, urmând activitățile din sectorul public (administrație, învățământ, sănătate).

Activitățile din zona comerțului cu amănuntul sunt reprezentate de magazine universale, alimentare, băcănii, fierărie, produse chimice, cofetării, restaurante și cârciumi, nelipsite fiind și activitățile din sfera serviciilor (croitorie, cismărie, radio-TV, frizerie-coafură) și bineînțeles activitățile de meșteșugărit cum sunt: prelucrări din lemn, artizanat, olărit etc.

Nu asta se întâmplă și cu localitățile periurbane, care au parte de o situație mai privilegiată, acestea profitând de avantajul situării în apropierea orașelor importante, au cunoscut în ultimii ani dezvoltări importante la nivelul activităților din sectoarele secundar și terțiar. Problema dependenței față de activitățile din sectorul agricol pare a fi depășită, iar tendința pentru perioada următoare fiind de accelerare a acestor procese.

Depășirea situației de dependență de agricultura tradițională a localităților slab dezvoltate se poate face doar prin dezvoltarea activităților non-agricole, iar în condițiile în care se reușește dezvoltarea activităților din zona procesării și transformarea produselor agricole în mărfuri agro-alimentare, potențialul agricol local poate deveni un factor important al diversificării economiei locale.

Dezvoltarea spațiilor rurale pe baze neagricole depinde foarte mult de o serie de factori structurali și de contextul regional. Între factorii structurali cei mai importanți sunt cei privind infrastructura de transport, utilitățile publice existente pe plan local și dimensiunea demografică, iar în categoria factorilor regionali, de maximă importanță sunt gradul de dezvoltare a zonei, puterea economică a centrelor urbane din regiune și rețelele economice existente.

2.2. Populația și ocuparea în rural

Ocuparea forței de muncă constituie o problemă esențială a asigurării echilibrelor din cadrul ruralului și stabilității social-economice. Pentru mediul rural românesc se înregistrează în anul 2012, o rată de ocupare de 64,2%, la o distanță de 5,8 puncte procentuale față de ținta stabilită de Strategia Europa 2020 de a atinge o rata de ocupare de 70%.

De altfel, caracteristicile ocupării populației rurale în cadrul celor două mari dimensiuni: ocuparea agricolă și ocuparea neagricolă, vor servi la conturarea unor soluții pentru dezvoltarea spațiului rural.

2.2.1. Coordonatele demografice ale ruralului

În contextul schimbărilor de după 1990, prin care a trecut România, acestea au constituit intrarea într-o nouă etapă a tranziției demografice. Aceste schimbări întâlnite la nivelul indicatorilor demografici au modificat foarte mult profilul populației rurale din România.

Evoluția populației României este definită printr-un fenomen de declin demografic. Acest declin demografic împreună cu degradarea continuă a structurii pe vârste, datorită procesului de îmbătrânire a populației, reflectă faptul că, în viitor, grupele tinere de vârstă se diminuează, în schimb cele de vârstă înaintate vor crește.

În mediul rural procesul de îmbătrânire demografică este mai evidențiat decât în urban. Iar aceasta se poate demonstra prin faptul că la începutul anului 1990, ponderea populației de 65 ani și peste, în rural a fost de 13,5% din populația totală și a crescut în anul 2012 la 18,3%. Procesul de îmbătrânire a populației rurale este datorat si reducerii semnificative a numărului de nașteri, care a condus la descreșterea numărului de persoane tinere, însoțit fiind și de creșterea ratei mortalității.

Șomajul în rândul tinerilor este un aspect ce caracterizează satul românesc, și care înregistrează valori foarte semnificative, pentru o țară ce tinde să semene cât mai mult cu modelul ruralului european.

Grafic 2.3. Rata șomajului pe grupe de vârstă în spațiul rural în 2013, %

Sursa: Anuarul Statistic al României 2013

În ceea ce privește structura pe sexe, domină populația masculină până în 49 de ani, în perioada activă, după care acest raport se inversează. Repartiția spațială a populației în funcție de structura pe sexe este determinată de fluxurile migratorii, de capitalul economic al comunităților rurale și de specificitatea universului de valori și așteptări al populației masculine. Acest tip de repartiție este unul dintre factorii importanți care ajută la o mai bună concretizare a strategiilor care trebuie luate pentru a dezvolta spațiul rural.

Ruralul românesc dispune de resurse umane însemnate, apte de muncă în cadrul tinerilor, însă condițiile existente și economia subdezvoltată nu oferă posibilitatea tuturor de a beneficia de remunerare. Pentru a identifica soluții în ceea ce privește dezvoltarea ruralului cu ajutorul activităților alternative, este nevoie să analizăm și structura ocupațională a ruralului.

2.2.2. Ocuparea forței de muncă în rural

Cu privire la ocuparea forței de muncă, nu se poate spune decât că, rezervele forței de muncă din spațiul rural se reduc, și apar modificări în cadrul structurii lor calitative.

Mediul rural românesc se caracterizează prin ponderea ridicată a ocupării agricole a populației, astfel în rural, numărul persoanelor ocupate în agricultură este cu peste 80% mai mare decât cel al salariaților din celelalte sectoare economice.

Grafic 2.4. Structura populației ocupate după statutul profesional în mediul rural în 2013, %

Sursa: Anuarul Statistic al României 2013, p.92

Structura populației ocupate după statutul profesional este deținută de salariați cu o pondere de 38%, urmată fiind cu o pondere de 34,6% a lucrătorilor care sunt pe cont propriu sau sunt membri al unei societăți agricole sau a unei cooperative. După cum se observă cel mai mic procentaj este deținut de patroni (0,6%). Dintre cei care s-au declarat lucrători pe cont propriu și lucrători familiali nerenumerați, 26,8% locuiau în mediul rural, ceea ce înseamnă că munca agricolă reprezintă activitatea lor secundară. Astfel, venitul la nivelul gospodăriilor rurale, provine în special din producția agricolă și asigură aproximativ 45% din venitul total, pe când în zonele urbane un procent de 61,1% provine din salarii.

Majoritatea salariaților prezenți în rural sunt navetiști, având servici în apropierea localității, de cele mai multe ori în centrele comunale, sau în urban în cazul în care localitatea este învecinată de un oraș. Numărul patronilor este foarte mic, în comparație cu numărul de persoane care necesită a fi remunerate.

Evoluția principalilor indicatori în ceea ce privește ocuparea în mediul rural arată o scădere importantă a segmentului populației ocupate, în același timp lărgirea categoriei populației inactive se observă foarte accentuat. Toate aceste date fiind așezate în tabelul de mai jos:

Tabel 2.2. Evoluția principalilor indicatori privind ocuparea populației rurale

Sursa: Claudia Petrescu (coordonator), Organizațiile colective ale proprietarilor de terenuri agricole și forestiere. Profil, evoluție, tendințe, Editura Polirom, Iași, 2013, p.42

Populația activă în agricultură reprezintă aproape 52%, în timp ce la nivel național sectorul agricol deține un procentaj de 31,9% din totalul persoanelor ocupate. Deasemenea pe grupe de ocupații, cea mai mare pondere în totalul populației ocupate o dețin agricultorii și lucrătorii calificați din agricultură (25,7%) și meșteșugarii (14,7%). În mediul rural locuiește și majoritatea persoanelor angajate în activități secundare și multiple.

Având în vedere rata șomajului se observă creșterea într-un ritm accelerat a acesteia, în anul 2011 atingând cote de 5,5%, alte surse mai recente arată că în 2012 a atins cota de 7,0% în raport cu populația activă totală. Categoria cea mai afectata de fenomenul șomajului este cea a tinerilor (15-24 ani), rata șomajului înregistrată pe această categorie fiind de 22,7% în anul 2012.

În acest context, supraocuparea în sectorul agricol a populației din spțiul rural, este catalogată ca fiind una dintre cele mai mari probleme ale satului contemporan. Fiind atât o cauză, cât și un efect, pentru starea subdezvoltată a localităților.

Totuși în prezent pe piața muncii din zona rurală se observă diferențe regionale. Agricultura ca principală activitate ocupațională a înregistrat scăderi din punct de vedere al importanței în nord-vestul și centrul țării. Astfel, forța de muncă rurală din aceste regiuni s-a orientat din ce în ce mai mult către sectorul industriei și cel al serviciilor.

Totalul populației cu ocupare nonagricolă s-a redus substanțial și din cauza crizei economice care a afectat sectoarele secundar și terțiar. Astfel în ultimii ani înregistrându-se o scădere cu 6% a efectivelor ocupate în aceste sectoare.

Tabel 2.3. Ocuparea nonagricolă în rândul populației rurale

Sursa: Claudia Petrescu (coordonator), Organizațiile collective ale proprietarilor de terenuri agricole și forestiere. Profil, evoluție, tendințe, Editura Polirom, Iași, 2013, p.46

Dar cu toate acestea vedem că în domeniul industrial este angajată marea majoritate a populației ocupate în nonagricol (32% din totalul populației ocupate în nonagricol, respectiv 12% din totalul populației rurale ocupate), urmat fiind de sectorul public. În construcții și comerț activează 16% din populația nonagricolă, iar în sectorul serviciilor, salubritate și energie se observă o foarte slabă reprezentare.

Ocuparea neagricolă se păstrează la cote foarte joase datorită problemelor existente în rural ce țin de educație, de experiența de muncă redusă și o serie de probleme ce țin de accesibilitatea locurilor de muncă existente (transport și situație familială).

În lipsa unor activități antreprenoriale eficiente, care să pregătească comunitatea și să ofere oportunități lucrative pentru populație, cele mai multe dintre localitățile rurale nu reușesc să depășească stadiul de subdezvoltare în care se află. Antreprenoriatul este o soluție care ar putea folosi resursele existente în spațiul rural astfel încât să nu le afecteze și îmbunătăți calitatea vieții.

2.3. Antreprenoriatul rural

Antreprenoriatul este cheia principală pentru dezvoltarea unei economii. Cu atât mai mult în mediul rural unde majoritatea locurilor de muncă sunt create de către micile firme inițiate de persoane cu gândire antreprenorială.

Pentru România, dezvoltarea sectorului întreprinderilor neagricole în mediul rural este de o importanță deosebită, deoarece astfel se poate consolida economia națională prin crearea de noi industrii sau nișe de piață, cresc oportunitățile de angajare a populației din rural, are loc încurajarea concurenței pe piață cât și vitalizarea economiilor aflate la nivel regional sau local, se poate îmbunătăți utilizarea resurselor locale, și s-ar asigura un nivel de trai mai ridicat pentru populația din rural. Cu părere de rău, acest sector este slab dezvoltat în mediul rural românesc.

În anul 2011 la nivel național, 99,64% din totalitatea întreprinderilor românești sunt constituite din IMM-uri, însă dintre acestea valoarea cea mai mare este deținută de microîntreprinderi cu 87,18% , urmate fiind de întreprinderile mici 10,56%. Densitatea IMM-urilor la 1000 de locuitori în anul 2011 era de 23,66, pe când în mediul rural era de 9,64 IMM-uri la 1000 de locuitori. Diferența dintre mediul rural și cel urban la nivel de IMM-uri manifestă un dezavantaj în favoarea spațiului rural și asta fiind argumentat de faptul că cel mai ridicat procent al microîntreprinderilor și întreprinderilor mici se află în spațiul urban. În același timp, ponderea persoanelor din mediul rural este mai ridicată între cei implicați în activitate antreprenorială incipientă pornită de nevoie, decât cei care încep o afacere profitând de oportunități, ceea ce arată că în spațiul rural lipsa locurilor de muncă îi determină pe oameni la activități de antreprenoriat, decât recunoașterea existenței oportunităților.

Printre motivele identificate care arată de ce IMM-urile neagricole sunt subdezvoltate în mediul rural, se numără: mentalitatea rurală înapoiată care susține ideea că pentru un trai mai bun totul trebuie sa fie produs acasă; lipsa antreprenorilor; calificarea capitalului uman la nivel scăzut; fenomenul migrației în urban sau migrația temporară în străinătate; condițiile nefavorabile pentru afaceri existente în rural; lipsa unei infrastructuri dezvoltate.

Domenii în care IMM-urile rurale ar putea avea succes pot fi în special agricultura, industria alimentară, industria prelucrătoare, agroturism, mesteșugătitul și silvicultura. Dar pentru ca domeniile să devină profitabile este nevoie de condiții care să asigure dezvoltarea afacerilor din rural, și anume: îmbunătățirea infrastructurii, stabilitate macroeconomică, un mediu juridic și de reglementare sănătos, susținerea și încurajarea inițiativelor locale, programe de educație și informare a populației, precum și promovarea unui sistem mai flexibil și ușor de accesat de credite din partea băncilor și cooperativelor de credit.

Diversificarea activităților economiei rurale trebuie să fie întreprinsă pas cu pas, începând de la sectorul primar, umărit de industrie și de serviciile oferite populației rurale, examinând mereu potențialul și oportunitățile pe care le are regiunea respectivă.

Câteva soluții pentru dezvoltarea economiei rurale prin activități de antreprenoriat ar fi spre exemplu: fabricarea textilelor, îmbrăcămintelor și încălțămintelor și nu numai, sunt activități alternative care într-adevăr pot fi întreprinse în mediul rural, deasemenea turismul rural și agroturismul ar fi alte posibile activități antreprenoriale care ar diversifica economia ruralului.

Locuri de muncă rurale trebuie să fie create prin activități locale, caracteristice pentru care există cerere pe piață. Iar aici investițiile de capital sunt un ajutor perfect și necesar ca dezvoltarea activităților economice și a întreprinderilor sa aibă loc.

Dezvoltarea rurală și dezvoltarea agricolă sunt strâns legate între ele, dar aceste sectoare nu pot rezolva problemele economice existente în ruralul românesc. De aceea este nevoie ca zonele rurale să se dezvolte complex astfel încât să se consolideze forța de muncă.

Dezvoltarea antreprenoriatului și a formării de IMM-uri, cu precădere la nivel rural ar contribui la reducerea migrării forței de muncă în țări străine la nivel rural și ar reduce impactul negativ pe care această migrare o are asupra societății românești. În plus întreprinderile angajează specialiști, din domenii diverse de activitate. Aceasta ar contribui la reducerea numărului de absolvenți care ajung să își desfășoare activitatea într-un alt domeniu decât cel de specialitate și ar crea oportunități de angajare pentru cei care au trecut de o vârstă la care își pot găsi ușor un loc de muncă.

Capitolul 3. Dezvoltarea de activități alternative în comuna Smârdan, județul Galați

Studiu de caz: SC TANDEM TRANS SRL

3.1 Scurtă prezentare a comunei Smârdan

Comuna Smârdan se află în partea de sud a județului Galați, în Câmpia Înaltă a Covurluiului, suprafața sa fiind de 131.57 km2, iar populația de 4810 locuitori. Comuna Smârdan se află în bazinul hidrografic Siret, principala apă fiind Mălina. Solurile predominante sunt cernoziomurile cambice.

Populația. Dezvoltarea continuă a acestei așezări, mai ales în cea de-a doua jumătate a secolului XX, a determinat o evoluție demografică pozitivă. Conform recensământului efectuat în anul 2011, populația comunei Smârdan se ridică la 4810 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.990 de locuitori.

Resursele. Comuna Smârdan a fost racordată la rețeaua de apă potabilă încă din anul 1985. Rețeaua de distribuție a apei potabile în comuna Smârdan acoperă practic întreg teritoriul. La rețeaua de apă potabilă sunt racordate aproximativ 1800 de gospodării, respectiv 4785 locuitori.

În perioada 1995-1999 s-a realizat și alimentarea cu gaze naturale în comună. Rețeaua de distribuție se întinde pe o lungime de 38 km și cuprinde cca. 1800 abonați până în prezent, aproximativ 95% din locuințele comunei. De asemenea comuna dispune și de energie electrică. Nu există locuință neracordată la rețeaua de distribuție a curentului electric.

Infrastructura. Lungimea totală a drumurilor în intravilan este de 34 km, din care drumuri naționale 6 km, drumuri județene 7 km și drumuri comunale 21 km.

Întreprinderile mici și mijlocii. Pe teritoriul comunei își desfășoară activitatea un număr de 80 agenți economici, din care cinci sunt IMM-uri cu capital străin, în următoarele domenii:

activități productive: tehnologii în industria farmaceutică, piese de mecanică fină, confecții tricotaje;

prestări servicii: 3 stații carburanți, spălătorii auto, service auto;

comerț și alimentație publică: brutărie, magazine mixte, restaurante, pizerii.

Agricultura dispune de resurse naturale generoase care, dacă ar fi valorificate corespunzător, ar putea juca un rol important în dezvoltarea economico-socială a comunei Smârdan. Astfel după modul de folosință a suprafețelor agricole cea mai mare suprafață este deținută de fânețe, ceea ce relevă gradul slab de folosire a resurselor existente, și anume fondul funciar.

Tabel 3.1. Modul de utilizare a suprafețelor agricole în comuna Smârdan-2013

Sursa: Date prelucrate personal după documentele primăriei comunei Smârdan

Din datele prezentate, vedem că totalul suprafeței agricole este de 1080 ha, însă fânețele au cea mai mare suprafață în comparație cu celelalte folosințe. Pășunile ocupă locul doi, cu 358 ha, urmat de livezi cu 160 ha.

Tabel 3.2. Efectivele de animale în comuna Smârdan-2013

Sursa: Prelucrare proprie după documentele primăriei comunei Smârdan

Forța de muncă.

În contextul procesului de tranziție economică, piața muncii din comuna Smârdan a suferit transformări semnificative sub aspectul volumului și structurii principalilor indicatori de forță de muncă. Astfel, totalul populației ocupate este de 2388 de persoane în anul 2013. Ramura în care predomină cea mai mare rată de ocupare este agricultura cu 1109 de persoane, pe locul doi fiind industria cu 430 de persoane, iar pe locul trei se află construcțiile date prezentate în tabelul de la anexa 1.

Șomajul este un fenomen răspândit printre populația comunei, aproximativ 28% din populația aptă de muncă sunt în căutarea unui loc de muncă în tabelul de la anexa 2 sunt prezentate datele.

3.2. Prezentarea generală a societății S.C. Tandem Trans S.R.L.

3.2.1 Capital social

Societatea Tandem Trans SRL cu sediul în comuna Smârdan, str. Gheorghe Asachi, nr. 6, Județul Galați, înmatriculată la Registrul Comerțului cu numărul J17/1566/13.09.2007 și codul de înregistrare fiscală 22403180, are ca obiect principal de activitate transportul rutier de mărfuri.

În anul 2007, în baza legii 31/1990, SC Tandem Trans SRL a fost înființată de către

Dunaf Vasile, ca societate comercială cu răspundere limitată, care își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile actului constitutiv și ale legislației române în vigoare.

Capitalul social inițial al societății a fost stabilit la suma de 500 lei și a fost împărțit în 4 părți sociale. Aporturile în natură la capitalul social, sunt supuse înscrierii la Cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele societății.

Domeniile de activitate ale societății sunt cuprinse în clasa 49 din codul CAEN, mai exact în subclasa 494 – Transporturi rutiere de mărfuri și servicii de mutare, 4941 – Transporturi rutiere de mărfuri.

3.2.2. Organizarea firmei

S.C. Tandem Trans S.R.L. este o societate cu răspundere limitată cu capital integral român. Societatea este condusă de Consiliul de Administrație, compus din administratorii numiți de A.G.A. Structura organizatorică este de tip ierarhic – funcțională (mixtă) încearcă combinarea tipurilor de structură ierarhică cu cea funcțională. Își propune să obțină avantaje de la fiecare. Acest tip de structură prezintă cele mai mari avantaje. Marea majoritate a unităților economice sunt astfel structurate.

Structura organizatorică se prezintă astfel:

Figura 1. Structura organizatorică a S.C. Tandem Trans S.R.L.

Atribuțiile A.G.A. sunt:

aprobă structura organizatorică a societății, numărul de posture si normativul de constituire a compartimentelor funcționale și de producție;

alege membrii Consiliului de Administrație și le stabilește remunerarea;

stabilește competențele și răspunderile Consiliului de Administrație;

stabilește nivelul de salarizare al personalului angajat al societății, în funcție de calificare și muncă efectiv prestată;

hotărăște contractarea de împrumuturi bancare;

hotărăște mărirea sau reducerea capitalului social;

hotărăște modificarea statutului sau a formei juridice a societății;

aprobă și modifică programele de activitate a societății;

decide fuzionarea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea societății.

Departamentul tehnic organizează și asigură executarea operațiilor de întreținere și reparații existente a întregului parc de autovehicule; întocmește parcurile realizate de autovehicule pe cicluri de reparații capital la motoare precum și rulajul până la casare a mijloacelor auto, completându-se toate documentele necesare; întocmește necesarul de material, piese auto, lubrifianți, anvelope și camera; asigură depozitarea, păstrarea și conservarea corespunzătoare a materialelor, pieselor, stabilește pe formațiile de lucru cotele de motorină.

Departamentul comercial repartizează în colaborare cu șefii de ateliere pozițiile de lucru cu beneficiarul, pe formații de lucru în corelare cu capacitatea de transport; ține evidența pe zile și cumulate cu prestațiile de transport; se ocupă cu dirijarea în cursă a autovehiculelor; stabilirea de relații de durată cu clienții; asigură întocmirea documentelor necesare rezolvării litigiilor privind lipsurile sau degradările suferite de mărfuri în timpul transportului precum și la stabilirea răspunderilor privind neîndeplinirea obligațiilor rezultate din contractul de transport.

Tabel 3.3. Structura forței de muncă

Sursa: Prelucrare după documentele societății

3.2.3. Structura parcului de autovehicule S.C. Tandem Trans S.R.L.

Pentru desfășurarea activității de transport intern și internațional de mărfuri S.C. Tandem Trans S.R.L. are 4 mașini. Aceste mașini au fost achiziționate în cursul anilor de activitate, respective firma a început cu doar o singură mașină, în 2010 ajunge la un număr de 3 mașini, respective 4 în 2011, structura fiind prezentată in următorul tabel.

Tabel 3.4. Structura parcului de autovehicule S.C. Tandem Trans S.R.L.

Sursa: Prelucrare proprie după date preluate din cadrul societății S.C. Tandem Trans SRL

3.3. Relația firmei cu mediul de afaceri

3.3.1 Piața de desfacere

Societatea își desfășoară activitatea de transport atât în trafic intern cât și în trafic internațional. În traficul intern societatea execută transporturi în toată țară, iar în trafic internațional în țările CSI: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kârgâstan, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan.

Transporturile se execută în general pe bază de comenzi scrise care țin loc de contract pentru fiecare transport, în care sunt înscrise toate datele necesare derulării transportului, facturării precum și datele începerii și terminării transportului.

Societatea are raporturi de transport cu clienți stabili, pentru care execută transporturi ritmic, dar și clienți ocazionali, atât pe plan intern cât și pe plan internațional.

Pe plan intern cei mai importanți clienți sunt: Europan SRL, Henkel România București, Carbochim, Romdur SRL, GCE România București. Pe plan internațional cei mai importanți clienți sunt: VelesProduct, Tensial, Medisar, VnnuFactory, BALTFRUIT, Big Resurs Corporation UKRAINE, GC Professional, Pakservis Company, Glosare, Agri Import Trade, Turkmen Export.

Tarifele de transport se negociază pentru fiecare transport în funcție de distanță, prețul carburanților în diferite țări pe care le tranzitează, nivelul taxelor accesorii (taxe de drum, autostrăzi) din diferite țări.

3.3.2 Piața de aprovizionare

Societatea face aprovizionări de materii prime și materiale precum și servicii, ponderea cheltuielilor cu aprovizionarea o reprezintă combustibilii, care se pompează de la stațiile de carburanți din țară și din străinătate, plata făcându-se în numerar la alimentare.

În general în România alimentările cu combustibili se fac de la stațiile PETROM, iar în extern de la diferite stații în funcție de nevoi. De asemenea societatea se aprovizionează cu anvelope de la: Tamira Trading SRL, piesele de schimb sunt aprovizionate de la Badrom Service SRL, materiale și accesorii auto de la: Auto Speed Service SRL, ATP Exodus SRL, Z&Z Grad Corporation SRL, Rad Pro Auto SRL, Cargo Net Truck Service SRL, Cefin Romania, Skuba SRL etc.

Serviciile de telefonie mobilă și fixă sunt furnizate de către Orange, Vodafone și Romtelecom.

Pentru a putea face față concurenței pe piața transporturilor, societatea s-a dotat cu autovehicule de ultimă generație, fiabile în exploatare, și un personal bine pregătit profesional cu ajutorul cărora societatea poate satisface cerințele, clienților interni și externi, privitoare la durata transporturilor, corectitudinea și siguranța mărfurilor transportate etc. Pentru viitorii 5 ani societatea preconizează lărgirea parcului auto cu încă 4 autovehicule de mare capacitate și de ultimă generație și anume: două bucăți cap tractor cu semiremorcă cu prelată și două bucăți cap tractor cu semiremorcă frigorifică, pentru a putea face față mai ușor concurenței din sector.

3.3.3 Angajarea transporturilor

Firma S.C. Tandem Trans S.R.L. este licențiată de către Ministerul Transporturilor prin Autoritatea Rutieră Română, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege.

În vederea urmăririi activității de exploatare a autovehiculelor este necesară organizarea activității de transport auto. Cele mai importante documente de evidență sunt:

Foaia de parcurs;

Bonul de transport;

Scrisoarea de transport.

Foaia de parcurs este documentul de evidență primară, tipizat care însoțește fiecare

autovehicul deplasat de la locul de garare pentru efectuarea unei activități de transport. Acest document cuprinde date în legătură cu autovehiculul: număr de înmatriculare cap tractor, număr înmatriculare remorcă, numele și prenumele șoferilor, seria carnetului TIR, alimentările efectuate la unitate în țară, restul în rezervor la plecare și la sosire; încărcătura beneficiarului transportului; starea tehnică a autovehiculului.

Bonul de transport este formularul folosit pentru confirmarea elementelor tarifare a unei curse atunci când transportul este angajat prin plan operativ, contract, convenție sau comandă colectivă. În general, bonul de transport se utilizează ca document de confirmare a prestațiilor din cadrul zilei.

Scrisoarea de transport este documentul care înlocuiește comanda de transport. Prin scrisoarea de transport se realizează: comanda de transport, confirmarea transporturilor pe faze în timpul executării acestora și calculul unei sume de plată în funcție de tarifele aplicate. Scrisoarea de transport se utilizează la toate transporturile ocazionale în sfera tarifelor pe ora și kilometru. Scrisoarea de transport se folosește, de regulă, ca document individual de confirmare a unei curse.

Alte documente care se folosesc pentru programarea și urmărirea parcului auto sunt:

lista mijloacelor de transport și a personalului care se completează la începutul fiecărei luni, constituind dotarea parcului în ceea ce privește capacitatea de transport și personal;

programul de circulație a autovehiculelor și remorcilor se întocmește zilnic de către șoferul de coloană pentru ziua următoare, în baza solicitărilor existente (comenzi scrise etc.)

evidența foilor de parcurs emise și a imobilizărilor, care se deschide la începutul fiecărei luni; pe baza datelor pe care le conține se determină coeficientul de utlizare a parcului auto;

fișa activității zilnice, care se completează pe baza foilor de parcurs, reverificate după sosirea autovehiculelor din cursă, și care reflectă activitatea lunară a fiecărui autovehicul din dotarea unității de transport;

centralizatorul activității lunare care se întocmește pe baza fișelor activităților zilnice, grupat pe mărci și pe tonaje în raport cu combustibilul folosit;

urmărirea zilnică a activităților prestațiilor care se folosește la cunoașterea realizărilor zilnice. Pe baza lui se determină: tone/kilometri parcurși, venituri la autocoloane, tone și randamentul pe tone-capacitate.

3.4. Analiza economică a activității S.C. Tandem Trans S.R.L.

Funcționarea întreprinderilor într-un mediu concurențial presupune, atât cunoașterea stării economice și financiare a acestora, cât și fundamentarea deciziilor, aplicarea și urmărirea realizării acestora.

Indiferent de nivelul la care se exercită, sau indiferent de domeniul în care funcționează întreprinderea, în activitatea de conducere, un rol important în furnizarea de informații despre starea întreprinderii, în fundamentarea deciziilor, cât și în controlul realizării acestora revine analizei economico – financiare.

3.4.1. Caracteristica indicatorilor tehnici de exploatare

Indicatorii tehnici de exploatare în raportul statistic ne indică situația tehnică actuală a firmei în comparație cu datele anilor precedenți. Firma întocmește rapoarte financiare privind situația financiar-economică a firmei pe parcursul unui an și se obligă să le prezinte organelor și persoanelor abilitate cu dreptul de control.

În rapoartele statistice sunt prezente următorii indicatori tehnico-economici:

Tabel 3.5. Indicatori tehnici de exploatare S.C. Tandem Trans SRL

Sursa: Prelucrare proprie după documentele financiare ale firmei

În cursul anului 2012 S.C. Tandem Trans SRL a efectuat – 379 de transporturi pe rute naționale și internaționale. Parcursul autovehiculelor a constituit 688.495 km din care transporturi cu mărfuri 550.796, fără marfă – 137.699 km, 1,9 mii tone de mărfuri, tariful pe 1 km cu marfă constituind 2,3-2,5€. La nivelul anului 2013 societatea a efectuat 435 transporturi pe rute naționale și internaționale. Parcursul autovehiculelor a constituit 743.238 km din care transporturi cu mărfuri 623.597 km, fără mărfuri 119.641 și 2,7 mii tone de mărfuri, tariful pe 1 km cu marfă constituind 3,0 – 3,5€.

3.4.2.Caracteristica indicatorilor economici de activitate

Pentru a face o analiză a activității financiar-economice a întreprinderii vom compara activitatea efectuată de firma pe parcursul anilor 2012-2013. În anul 2012, volumul serviciilor prestate de către firma S.C. Tandem Trans SRL a constituit încasări în suma de aproximativ 1.145 mil. lei, în anul 2013 suma a evoluat la 1.360 mil. lei.

Tabel 3.6. Volumul serviciilor prestate de catre S.C. TANDEM TRANS SRL 2012-2013

Sursa: Prelucrare proprie după documente financiar contabile

Anul 2013 este unul mai profitabil, în comparație cu anul 2012. Creșterea serviciilor de transport a generat un total de 1.360.050 lei, cu 214.000 lei mai mult față de anul 2012.

Analiza principalilor indicatori economico-financiari

Tabel 3.7. Evoluția și structura activului societății în perioada 2011-2013 (RON)

Sursa: Prelucrare proprie după documente financiar contabile

Grafic 3.1. Evoluția activului total la S.C. Tandem Trans S.R.L.

Sursa: Date prelucrate personal pe baza documentelor societății

Din datele prezentate se observă cea mai mare valoare al activului total înregistrat în anul 2012, iar în 2013 scade semnificativ.

Evoluția pasivului

Tabel 3.8. Evoluția pasivului 2011-2013 (RON)

Sursa: Prelucrare proprie după documentele financiar contabile

În baza datelor prezentate în tabelul nr. 3.5 vom scoate în evidență evoluția profitului net înregistrat de firmă și a datoriilor existente.

Profitul este principalul obiectiv al firmei, reprezentând partea rămasă din venitul total ce

revine întreprinzătorului după ce s-au scăzut toate cheltuielile aferente venitului respectiv.

Grafic 3.2. Evoluția profitului net la S.C. Tandem Trans S.R.L.

Sursa: Date prelucrate personal pe baza documentelor societății S.C. Tandem Trans S.R.L.

Din graficul 3.2. prezentat se observă că în anul 2011 societatea nu înregistrează profit, însă în următorii doi ani de activitate profitul crește.

Datoriile sunt sursele de finanțare externe puse la dispoziția societății. Evoluția datoriilor

ne va ajuta să înțelegem alt aspect ce caracterizează starea economic-financiară a firmei.

Grafic 3.3. Evoluția datoriilor la S.C. Tandem Trans S.R.L.

Sursa: Prelucrare personală pe baza documentelor societății S.C. Tandem Trans S.R.L.

Datoriile au avut o evoluție oscilantă, observându-se faptul că în anul 2012 au fost înregistrate cele mai mari datorii, în comparație cu 2011 și 2013. În anul 2012 cresc datoriile cu 10% față de anul 2011, iar față de anul 2013 se observă reducerea datoriilor cu aproximativ 235.000 lei.

3.5. Analiza rezultatului firmei

Tabel 3.9. Evoluția veniturilor în perioada 2011-2013 (RON)

Sursa: Prelucrare după documentele financiar contabile ale firmei

Veniturile totale sunt influențate în marea majoritate de veniturile din exploatare, cele financiare influențând într-un procent destul de neînsemnat, iar 2013 rămâne anul care a perceput cele mai mari venituri în comparație cu 2011 și 2012.

Pentru a observa mai bine evoluția veniturilor, voi folosi următorul grafic în care sunt redate valorile pe cei trei ani analizați.

Grafic 3.4. Evoluția cifrei de afaceri la S.C. Tandem Trans S.R.L.

Sursa: Date prelucrate personal pe baza documentelor societății S.C. Tandem Trans S.R.L.

Cifra de afaceri a avut o evoluție crecătoare în perioada analizată. Veniturile din exploatare au avut ponderea cea mai mare în totalul veniturilor, respectiv în 2013 înregistrându-se valoarea de 1360050 lei. Anul 2012 indică o creștere de 46% față de anul 2011. Iar 2013 față de anul 2012 indică o creștere de 18%.

Tabel 3.10. Evoluția cheltuielilor 2011-2013 (RON)

Sursa: prelucrare după documentele financiar contabile

Cheltuielile din exploatare au crescut în toți acești trei ani, în 2012 față de 2011 a crescut de 1,73 ori, iar 2013 a scăzut de 0,85 ori.

Cheltuielile financiare în 2011 nu au existat, în 2012 au crescut cu 350 de lei, iar în 2013 au scăzut aproximativ 50%.

Cheltuielile totale, influențate de cele de exploatare și financiare, au avut o evoluție crescătoare, în anul 2012 față de 2011 se înregistrează o creștere de aproximativ 35 puncte procentuale, iar în 2013 față de 2012 de asemenea se înregistrează o creștere de aproximativ 27 puncte procentuale.

3.6. Diagnosticul lichidității, solvabilității și rentabilității S.C. Tandem Trans S.R.L.

Pe baza informațiilor prezentate anterior se pot calcula următorii indicatori financiari:

Indicatori de lichiditate

Rata lichidității imediate=(active circulante – stocuri)/pasive curente

Rata lichidității curente=active circulante/pasive curente

Indicatori de solvabilitate

Rata datoriilor totale=(total datorii/total active)x100

Solvabilitatea financiară=capital propriu/cifra de afaceri

Indicatori de gestiune

Viteza de rotație a activelor=cifra de afaceri/active circulante

Indicatori de rentabilitate

Marja de profit=(profit net/cifra de afaceri)x100

Rata rentabilității resurselor consumate=(profit/cheltuieli)x100

Anul 2011:

Rata lichidității imediate=(6740-0)/763764=0,008

Rata lichidității curente=6740/763764=0,008

Rata datoriilor totale=(763764/1166650)x100=65,46%

Solvabilitatea financiară= 177069/609566= 0,29

Viteza de rotație a activelor= 609566/6740=90,44

Marja de profit=(0/609566)x100=0%

Rata rentabilității resurselor consumate=(0/628982)x100=0%

Anul 2012:

Rata lichidității imediate=(33192-0)/775234=0,042

Rata lichidității curente=33192/775234=0,042

Rata datoriilor totale=(775234/652460)x100=118,81%

Solvabilitatea financiară= 122774/1145894= 0,107

Viteza de rotație a activelor=1145894/33192=34,52

Marja de profit=(54295/1145894)x100=4,73%

Rata rentabilității resurselor consumate=(54295/1091722)x100=4,97%

Anul 2013

Rata lichidității imediate=(46216-0)/540260=0,08

Rata lichidității curente=46216/540260=0,08

Rata datoriilor totale=(540260/498361)x100=108,40%

Solvabilitatea financiară= 41899/1360050= 0,03

Viteza de rotație a activelor=1360050/46216=29,42

Marja de profit=(81375/1360050)x100=5,98%

Rata rentabilității resurselor consumate=(81375/1278770)x100=6,36%

Tabel 3.11. Evoluția indicatorilor financiari la S.C. Tandem Trans SRL

Sursa: Date prelucrate personal pe baza documentelor societății S.C. Tandem Trans SRL

Analizând evoluția indicatorilor se constată următoarele:

capacitatea societății de a-și achita datoriile pe termen scurt utilizând activele a avut o evoluție crescătoare în perioada analizată, însă își păstrează valori subunitare. Având în vedere faptul că rata lichidității imediate trebuie să tindă către 1, în toți acești trei ani S.C. Tandem Trans S.R.L. a avut o capacitate nesatisfăcătoare de a-și plăti datoriile;

rata lichidității curente, este un indicator financiar ce arată cât de facil îi este societății să își plătească datoriile curente din activele sale curente. Astfel S.C. Tandem Trans S.R.L. în toți cei trei ani analizați a înregistrat valori sub 1,2, cea mai mică valoare fiind în 2011, cu toate acestea valoarea a continuat să crească în 2012 și 2013, dar își păstrează o lichiditate scăzută. Aceste valori subunitare arată că firma are nevoie să se împrumute sau să vândă o parte din activele imobilizate pentru a-și plăti datoriile și a evita falimentul.

rata datoriilor totale la total activ reflectă ponderea surselor de finanțare atrase în totalul pasivelor societății. Rata datoriilor totale înregistrează o valoare ridicată în anul 2012 de 118,81% respectiv 108,40% în 2013, în comparație cu nivelul optim recomandat de 67%. Doar în anul 2011 s-a înregistrat valoarea de 65,46%, cea mai apropiată de nivelul optim. Creditorii preferă rate scăzute, deoarece cu cât este mai scăzută rata cu atât este mai mare protecția la pierderile creditorilor în cazul lichidării.

marja de profit,este indicatorul ce arată profitabilitatea agentului economic, în anul 2011 firma avea o situație financiară foarte instabilă. În anul 2012 și 2013 societatea S.C.Tandem Trans S.R.L. a reușit o îmbunătățire semnificativă având o marjă de aproximativ 5% în 2012, și aproximativ 6% în anul 2013, ceea ce denotă stabilitatea pe care tinde să o capete în acești 2 ani.

3.7. Efectul activităților desfășurate de S.C. Tandem Trans S.R.L. asupra comunei Smârdan

Activitatea desfășurată de către S.C. Tandem Trans S.R.L. are o contribuție semnificativă în cadrul comunei Smârdan, și în procesul de dezvoltare a acesteia. În ciuda faptului că societatea prezintă o situație financiară foarte instabilă, ea reprezintă un model de activitate antreprenorială întreprinsă în spațiul rural. Beneficiile aduse la dezvoltarea comunei sunt următoarele:

A creat locuri de muncă pentru 6 persoane din comuna Smârdan.

Cei 6 angajați fiind remunerați fiecare cu un salariu de 2000 lei pe lună. Aplicând impozitul pe salariu se asigură venituri comunei pentru acoperirea cheltuielilor publice.

S.C. Tandem Trans S.R.L. aduce un plus de venituri localității Smârdan prin achitarea impozitelor directe către primărie. Situația impozitului datorat de SC Tandem S.R.L., este prezentata in tabelul 3.11

Tabel 3.12. Impozit pe mijloc de transport deținut de S.C. Tandem Trans S.R.L.-2013

Sursa: Prelucrare proprie după Impozit mijloace de transport – Primăria Smârdan

Din datele prezentate reiese faptul că societatea contribuie la bugetul local cu impozit pe mijloace de transport în o sumă de 6676 lei pe an.

În ceea ce privește impozitul pe spații și sediul social, situația acestora este prezentată în tabelul 3.12.

Tabel 3.13. Impozit spațiu și sediu social S.C. Tandem Trans S.R.L. – 2013

Sursa: Prelucrare după Impozit chirie – Primăria Smârdan

Aceste impozite directe ce merg către primărie sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor publice, sau pentru diferite activități ce urmează a fi întreprinse în comuna respectivă și necesită un anumit buget.

S.C. Tandem Trans S.R.L. prin activitatea sa a creat o piață de desfacere a materialelor importate chiar în localitate.

3.8. Propuneri pentru îmbunătățirea indicatorilor economici a activității de transport la S.C. Tandem Trans S.R.L.

Un rol important în creșterea eficienței economice în activitatea de transport la S.C. Tandem Trans SRL îl constituie creșterea productivității parcului auto. Creșterea sau descreșterea productivității este influențată de următoarele elemente:

numărul autovehiculelor folosite zilnic în exploatare față de parcul de inventar;

gradul de utilizare a capacității nominale a autovehiculelor pe toată durata ciclului de transport.

a)Numărul de autovehicule folosite zilnic în exploatare față de parcul de inventar este redat de coeficientul de utilizare a parcului.

Prin reducerea imobilizărilor, cu același parc de inventar, se poate realiza un volum sporit de prestații cu o reducere a costului. Pentru aceasta trebuie să se realizeze imobilizările de autovehicule pe cauze și să se ia măsurile necesare pentru scoaterea din imobilizările de autovehicule pe cauze și să se ia măsuri necesare pentru scoaterea din imobilizare a acelora în circulație să prezinte o serie de neajunsuri printre care:

folosirea incompletă a capacității de transport;

operații de transbordare a mărfurilor și pericolul degradării mărfurilor perisabile;

operații de transbordare a mărfurilor și pericolul degradării mărfurilor perisabile;

litigii în relațiile cu beneficiarii transportului;

suprasolicitarea și crearea de vârfuri și neritmicitate în activitatea atelierului de întreținere;

micșorarea productivității muncii;

creșterea timpurilor de imobilizare;

periclitatea siguranței circulației.

Măsurile ce trebuie luate pentru creșterea coeficientului de utilizare a parcului sunt:

planificarea, urmărirea și executarea la termenele scadente a procesului de întreținere;

efectuarea de reparații de bună calitate;

cunoașterea necesarului de piese, de repere cu o uzură mai mică pe feluri de mijloace de transport;

reducerea totală a imobilizărilor determinate de cauze de exploatare (lipsa de șoferi, comenzi etc.);

întocmirea proceselor verbale, de recepție la ieșirea din atelier și efectuarea unui control temeinic la ieșirea și intrarea în autobază;

preocuparea pentru dotarea atelierului cu utilaje și aparatură de control necesară.

b) Gradul de utilizare a capacității nominale a autovehiculelor este redat de coeficientul de utilizare a capacității.

Coeficientul de utilizare a capacității este un indicator complex care se reflectă în traficul de marfă, coeficientul de utilizare a parcului și coeficientul de utilizare a tonajului respectiv al capacității nominale.

Concluzii și propuneri

Spațiul rural românesc dispune de importante resurse și oportunități de dezvoltare. Însă structura ocupațională se diferențiază foarte mult de evoluțiile aflate în creștere din economiile dezvoltate, orientate spre servicii și diversificarea economică, unde forța de muncă ocupată în agricultură este redusă, iar veniturile agricultorilor provin în cea mai mare măsură din activități neagricole.

Dezvoltarea comunităților din mediul rural a fost puternic dominată de restricțiile și oportunitățile demografice sub care s-a aflat societatea până a ajunge în procesul actual de dezvoltare și modernizare, astfel se explică și evoluția scăzută a populației din spațiul rural și problemelor existente.

Activitățile agricole cât și cele non-agricole pot dezvolta spațiul rural românesc. După cum am văzut și în studiul realizat în spațiul rural românesc activitatea de bază este agricultura, atât din punct de vedere al gradului de ocupare a populației cât și a venitului, influența acțiunilor non-agricole fiind foarte neînsemnată.

Ca soluții și propuneri pentru dezvoltarea ruralului românesc ar fi ocuparea parțială a timpului de lucru în activități agricole, ceea ce ar determina dezvoltarea unor alte activități aducătoare de venituri pentru agricultori, cât și pentru populația de rând.

După cum s-a observat și în studiul realizat, nu numai agricultura este o modalitate generatoare de venit, cu atât mai mult, cu cât știm că poziția agriculturii în economie este în schimbare. Populația din cadrul ruralului caută noi alternative de a-și spori veniturile gospodăriilor din alte surse decât creșterea activităților agricole.

Astfel, ca posibilități de dezvoltare a spațiului rural se poate lua în considerare alte activități ce se pot dezvolta în afara fermei, sau la nivelul fermei prin crearea de noi activități neagricole, cum ar fi:

Turismul reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea economiei rurale datorită influenței

sale complexe din punct de vedere socio-economic și cultural. Iar bogăția potențialului turistic de care dispune România este punctul forte care poate fi utilizat și exploatat.

Activitatea în industria alimentară este o modalitate foarte bună de a dezvolta economia

ruralului. Cele mai avantajoase ramuri ale industriei alimentare care pot fi întreprinse cu ușurință din cauza faptului că folosesc resursele existente în mediul rural sunt:

Industria de morărit și panificație – acest sector asigură necesarul intern de pâine și produse de panificație, și mereu va rămâne unul dintre cele mai importante sectoare de care are nevoie societatea;

Industria cărnii – este o alternativă pentru persoanele care dispun de ferme de animale sau păsări, în plus sectorul de procesare a cărnii este unul profitabil și necesar;

Industria laptelui – cu toate că acest sector este des întâlnit pe teritoriul țării, reprezintă o modalitate de dezvoltare a spațiului rural, folosind cantitățile produse atât pentru consum național dar și pentru export;

Industria uleiurilor și grăsimilor vegetale – este un sector important care poate genera venituri;

Industria zahărului – acest sector are un loc aparte în economia țării deoarece reprezintă și un important furnizor pentru celelalte industrii cum sunt cea a conservelor și băuturilor;

Industria conservelor de legume, fructe și băuturi răcoritoare – are o importanță deosebită deoarece locul fructelor sau legumelor în alimentație și economie nu va putea fi înlocuit de către alte alimente.

Artizanatul reprezintă un alt mod, foarte accesibil țăranului de rând cu mâini dibace prin

care își poate spori veniturile gospodăriei, și concomitent un mod eficient de a dezvolta economia ruralului românesc.

În ceea ce privește județul Galați, putem spune că una dintre cele mai bune activități alternative ar fi dezvoltarea unei rețele de transport rutier de marfă. Argumentarea acestui lucru ar fi faptul că acest județ se află pe malul Dunării, iar viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, și în jurul Combinatului Siderurgic, iar rămășițele acestei economii încă se mai păstrează.

Rezultă că putem spune despre societatea S.C. Tandem Trans SRL, care își desfăsoară activitatea într-o zonă rurală din județul Galați, având ca principal obiect de activitate transportul de mărfuri rutier, ajută la dezvoltarea spațiului rural din județul Galați.

În conluzie, pentru o dezvoltare echilibrată a economiei rurale, trebuie să se țină cont de creșterea productivității activităților nonagricole, industriei cât și agriculturii.

Anexa nr.1

Populația ocupată pe ramuri – 2013

Sursa: Date prelucrate după documentele deținute de primăria comunei Smârdan

Anexa nr.2

Populația activă după situația economică – 2013

Sursa: Date prelucrate după documentele deținute de primăria comunei Smârdan

BIBLIOGRAFIE

Surse tipărite:

Agnes Gannon, Tea Petrin; Rural development throught entrepreneurship, Ed. FAO Regional Office for Europe, Rome, 1997

Alin Croitoru, Flavius Mihalache, Mediul rural românesc: evoluții și involuții. Schimbare socială și antreprenoriat, Ed. Expert, București, 2011

Anuarul Statistic al României 2013, Institutul Național de Statistică, București, 2014

Claudia Petrescu (coord.)Organizațiile colective ale proprietarilor de terenuri agricole și forestiere: profil, evoluție, tendințe, Editura Polirom, Iași, 2013

Carmen Daniela Domnariu, Aspecte ale stării de sănătate a populației în mediul rural, în Revista Acta Medica Transilvanica, vol. II, nr.2, 2012

Dinu Gavrilescu, Violeta Florian, Economia rurală din România, Ed. Terra Nostra, Iași, 2007

Elisa Paraschiv, Problema sărăciei în comunitățile urbani și rurale din România, în Revista Română de Sociologie, anul XIX, nr. 5-6, București, 2008

Flavius Mihalache, Activitatea economică în mediul rural și coordonatele ocupării populației, în Revista Transilvană de Științe Administrative, nr.1 (32), 2013

Hyman P. Minsky, Cum stabilizăm o economie instabilă, Editura Publica, București,2011.

Istudor N. Dezvoltarea rurală și regională a României în perspectiva integrării în Uniunea Europeană Editura ASE, București, 2006

Nagy A., Matiș D., Gyorfy L., Benyovszki A., Petru T. P. Main characteristics of entrepreneurial activity in Romania, in Benyovszki A. Gyorfy L., Pete Ș., Petru T.P.: Entrepreneurship and Economic Growth. International Conference 28-29 March 2008, Abel Publishing House, Cluj-Napoca, 2008

Mărăcineanu F., Elena Constantin, Luca E., Raluca Manea, Strategia demografică în România, în “Agricultura-Știință și practică”, nr. 3-4 (71-72), 2009

Mirela Adriana Rusali, Dezvoltarea economic a ruralului în România. Concepte și evaluări, Ed. Digital Data Cluj, Cluj, 2013

Oana Brânzan, Dezvoltare rurală Editura Universității “Aurel Vlaicu” Arad, Arad, 2006

Otiman Păun Ioan , Restructurarea agriculturii și dezvoltarea rurală a României în vedere aderării la Uniunea Europeană, Ed. Agroprint, Timișoara, 2000

Otiman Păun Ioan, Toderoiu Filon, Sima Elena – Cercetări de economie agrară și dezvoltare rurală 1990-2010. Realizări și perspective, Editura Academiei Române, 2010

Otiman Păun Ioan (coord.), Alternativele economiei rurale a României. Dezvoltarea agriculturii sau insecuritate alimentară și deșertificare rurală severă, Ed. Academiei Române, București, 2011

Robert Badouin , Economie Rurale, Librairie Armand Colin, Paris, 1971

Vasile Ghețău, Declinul demographical României: Ce perspective?, în Revista Sociologie Românescă, vol. II, nr.2, 2004

Violeta Florian, Dezvoltare rurală. O abordare multidisciplinară, Ed. Terra Nostra, Iași, 2007

Kerekes Kinga, Pakucs Bernadett, Szöcs Emese, Veres Enikö, Vincze Maria, Dezvoltare rurală. Ocuparea forței de muncă în mediul rural, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2010

Surse electronice:

www.anpm.ro

www.epp.eurostat.ec.europa.eu

www.initiativerurale.ro

www.insse.ro

www.insp.gov.ro

www.madr.ro

www.mfinante.ro

www.presidency.ro

BIBLIOGRAFIE

Surse tipărite:

Agnes Gannon, Tea Petrin; Rural development throught entrepreneurship, Ed. FAO Regional Office for Europe, Rome, 1997

Alin Croitoru, Flavius Mihalache, Mediul rural românesc: evoluții și involuții. Schimbare socială și antreprenoriat, Ed. Expert, București, 2011

Anuarul Statistic al României 2013, Institutul Național de Statistică, București, 2014

Claudia Petrescu (coord.)Organizațiile colective ale proprietarilor de terenuri agricole și forestiere: profil, evoluție, tendințe, Editura Polirom, Iași, 2013

Carmen Daniela Domnariu, Aspecte ale stării de sănătate a populației în mediul rural, în Revista Acta Medica Transilvanica, vol. II, nr.2, 2012

Dinu Gavrilescu, Violeta Florian, Economia rurală din România, Ed. Terra Nostra, Iași, 2007

Elisa Paraschiv, Problema sărăciei în comunitățile urbani și rurale din România, în Revista Română de Sociologie, anul XIX, nr. 5-6, București, 2008

Flavius Mihalache, Activitatea economică în mediul rural și coordonatele ocupării populației, în Revista Transilvană de Științe Administrative, nr.1 (32), 2013

Hyman P. Minsky, Cum stabilizăm o economie instabilă, Editura Publica, București,2011.

Istudor N. Dezvoltarea rurală și regională a României în perspectiva integrării în Uniunea Europeană Editura ASE, București, 2006

Nagy A., Matiș D., Gyorfy L., Benyovszki A., Petru T. P. Main characteristics of entrepreneurial activity in Romania, in Benyovszki A. Gyorfy L., Pete Ș., Petru T.P.: Entrepreneurship and Economic Growth. International Conference 28-29 March 2008, Abel Publishing House, Cluj-Napoca, 2008

Mărăcineanu F., Elena Constantin, Luca E., Raluca Manea, Strategia demografică în România, în “Agricultura-Știință și practică”, nr. 3-4 (71-72), 2009

Mirela Adriana Rusali, Dezvoltarea economic a ruralului în România. Concepte și evaluări, Ed. Digital Data Cluj, Cluj, 2013

Oana Brânzan, Dezvoltare rurală Editura Universității “Aurel Vlaicu” Arad, Arad, 2006

Otiman Păun Ioan , Restructurarea agriculturii și dezvoltarea rurală a României în vedere aderării la Uniunea Europeană, Ed. Agroprint, Timișoara, 2000

Otiman Păun Ioan, Toderoiu Filon, Sima Elena – Cercetări de economie agrară și dezvoltare rurală 1990-2010. Realizări și perspective, Editura Academiei Române, 2010

Otiman Păun Ioan (coord.), Alternativele economiei rurale a României. Dezvoltarea agriculturii sau insecuritate alimentară și deșertificare rurală severă, Ed. Academiei Române, București, 2011

Robert Badouin , Economie Rurale, Librairie Armand Colin, Paris, 1971

Vasile Ghețău, Declinul demographical României: Ce perspective?, în Revista Sociologie Românescă, vol. II, nr.2, 2004

Violeta Florian, Dezvoltare rurală. O abordare multidisciplinară, Ed. Terra Nostra, Iași, 2007

Kerekes Kinga, Pakucs Bernadett, Szöcs Emese, Veres Enikö, Vincze Maria, Dezvoltare rurală. Ocuparea forței de muncă în mediul rural, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2010

Surse electronice:

www.anpm.ro

www.epp.eurostat.ec.europa.eu

www.initiativerurale.ro

www.insse.ro

www.insp.gov.ro

www.madr.ro

www.mfinante.ro

www.presidency.ro

Anexa nr.1

Populația ocupată pe ramuri – 2013

Sursa: Date prelucrate după documentele deținute de primăria comunei Smârdan

Anexa nr.2

Populația activă după situația economică – 2013

Sursa: Date prelucrate după documentele deținute de primăria comunei Smârdan