Devianta Scolara

CAPITOLUL 1

Devianța școlară. Delimitări conceptuale și forme de manifestare.

Prin devianță școlară se desemnează, în general, ansamblul comportamentelor care încalcă sau trangresează normele sau valorile școlare. Așadar, devianța școlară va include totalitatea conduitelor care se abat de la normele și valorile care reglementează mediul școlar. Ele sunt precizate în regulamentele școlare și în cele de ordine interioară. Conduitele deviante ale profesorilor alcătuiesc o categorie distinctă, ele exercită o anumită influență asupra dinamicii devianței școlare dar nu voi face referire la acestea in cadrul lucrării.

Există câteva concepte care sunt corelate și a căror semnificație se întrepadrunde oferindu-ne o imagine asupra fenomenului de devianță școlară. Acestea sunt: comportamentul deviant, delincventa juvenilă, devianța în școală și devianța școlară, iar relația dintre ele poate fi redată în următoarea diagramă:

Comportamentul deviant

Delincvența juvenilă

Devianța școlară

Devianța în școală

Deoarece există diverse perspective de abordare a domeniului, în literatura de specialitate apar o varietate de termeni cu semnificații apropiate de cea a conceptului de „devianță școlară” precum: indisciplină rezistență școlară, delincvența juvenilă, inadaptare școlară, tulburare de comportament, deviere de conduită.

Indisciplina definește situația în care interesele individului vin în conflict cu interesele grupului și cu autoritatea pe care o reprezintă. În școală, un act de indisciplină are loc când conduita unui elev îi împiedică pe ceilalți să participe la procesul de învățare sau perturbă activitatea de predare a profesorului2.

Delincvența juvenilă nu se referă la orice abatare comportamentală, ci la comportamentul tinerilor până la vasrta de 18 ani, care contravine legii.

Acest concept se suprapune pe cel de „devianță școlară” în măsura în care există o coincidență între normele juridice și cele școlare, iar conduita deviantă poate fi considerată infracțiune sau delict, de exemplu: furtul, anume acte de vandalism și de violență școlare.

Devierile de conduită alcătuiesc o categorie distinctă în cadrul tulburărilor de comportament, se caracterizează prin reversabilitate și includ o gamă extrem de diversă de manifestări, de la fobii, anorexie până la acte de vandalism. În contextul vieții școlare, după I. Străchinaru, principalele devieri de conduită ar fi: izolarea socială, nesupunerea, obrăznicia față de profesori, violența față de colegi, absenteismul, chilul, instabilitatea, lenea, minciuna, fuga și vagabondajul, frutul, conduitele perverse3.

Tulburare de comportament pentru orice conduită aberantă întâlnită la copii. Sintagma “tulburare de comportament”desemneaza devierile de la normele psihomorale, determinate preponderent de cauze endogene, care afecteaza funcționarea psihica normală a individului.

Conceptele de “inadaptare”sau “dezadaptare”sunt, ambele, de o ambiguitate notorie, dar pot fi diferite astfel:

Conceptul de “inadaptare”este marca perspectivei psihologice; copilul inadaptat e cel a cărui comportament, indiferent de cauză, il impiedică să beneficieze de experiețele educaționale și sociale obișnuite, atât in școala , cât și acasă. Dificultățile emoționale și comportamentale ale copilului inadaptat nu pot fi remediate, fără un ajutor calificat, de către parinți, educatori sau ceilalți adulți semnificativi din viața acestuia.

Adaptarea școlară, ca formă specifica de adaptare sociala, reflectă măsura în care elevul reușește să răspundă cerințelor educaționale (atât cu privire la conduită, cât și la însușirea informațiilor). Adaptarea școlară presupune exisțenta unei compatibilități între natura cerințelor școlare și posibilitățile subiective ale elevului de a le îndeplini cu succes.

Inadaptarea școlară desemnează absența acestei compatibilități, cauzele aparținând fie elevilor, fie școlii, fie ambelor părți.

Devierea de conduită a fost definită de I. Străchinaru drept ”forme de dezichilibru psihic sau de echilibru parțial, care presupun modificări ce predomină în sfera emoțional-volitivă a personalității, ca rezultat al unei structuri morbide de natura sociogena sau al unor tulburări morfofuncționale ale activității creierului, obiectivate in atitudinile persoanei fața de societate si sine”.

Rezistența școlară reprezintă un mod de a reuși în clasa, o strategie de adaptare și supraviețuire. Strategia rezistenței școlare constă în refuzul normelor și valorilor specifice culturii școlare; elevii le contestă deoarece sesizează ca valorile si acțiunile școlii sunt incompatibile cu lumea în care trăiesc ei.

Principalele forme de manifestare a devianței școlare pot fi grupate în două categorii: conduite evazioniste (apărări degizate) – fuga de la școală, absenteismul, abandonul școlar, toximania, copiatul, suicidul, si apărările deschise – vandalismul și conduitele violente. Toate aceste manifestări se pot asocia și prezența uneia dintre ele poate accentua riscul apariției alteia. Dintre aceste forme, mă voi axa pe descrierea absenteismului și a abandonului școlar.

Absenteismul școlar

Conceptul este definit ca o problemă socială, fiind explicat mai mult prin caracteristicile socio-culturale ale mediului de proveniență și apare mult mai frecvent în mediul urban și in familiile sărace.

Absenteismul desemnează un tip de conduită evazionistă, stabilă, cronică, permanentizată, ce prefigurează sau reflectă deja atitudinea structurată a lipsei de interes , de motivație și de încredere în educația școlară. In spatele acestui comportament se poate ascunde nevoia elevului de a evita confruntarea cu anumite situații sau probleme care îi provoacă o suferință fizică sau psihică. Precedând sau însoțind fuga de la școală, absenteismul și abandonul școlar, se pot observa și alte tipuri de reacții folosite pentru a scăpa de situații traumatizante:

Reveria, retragerea temporară într-o lume imaginară

Închiderea în fața informațiilor provenite din exterior, refugiul în atitudinea de pasivitate și apatie

Regresia, adoptarea unor comprtamente infantile

Dezvoltarea obisnuinței de a se izola, solitudinea și refuzul de a comunica

Dezvoltarea fobiei de școală

Reacțiile somatice: migrne, febră, dureri de stomac

Puseurile de bulimie: mănâncă și bea execisv

Toxicomania

Descurajarea, deprimarea și ideația suicidară

În etiologia conduitelor evazioniste, și în special a absenteismului școlar, regăsim doi factori majori, care acționează în interdependență: școala și familia.

Rolul familiei în prevenirea apariției absenteismului școlar devine vizibil în situații precum:

Părinții sunt indiferenți sau devalorizează educația școlară și din cauza acestei atitudini, nu conctrolează și nu reacționează la absențele copiilor; această tendință este accentuată în cazurile în care părinții nu au avut nici un avantaj în urma școlarizării lor.

Părinții pretind copilului să lipsească de la școală, obligându-l să participe la diferite activități casnice sau aducătoare de venit.

Părinții sunt bolnavi cronici, dependenți de alcool sau droguri sau se află în detenție, nefiind disponibili în ceea ce privește controlul frecvenței și al activității școlare ale copiilor.

Păriții sunt hiperanxioși sau imaturi și, din diverse motive reale sau imaginare, țin copilul acasă pentru a-l proteja.

Pe lângă familie și școală, un rol semnificativ în perpetuarea absenteismului îl are și atitudinea comunității față de acest fenomen; indiferența membrilor comunității față de copiii care, dată fiind vârsta lor și moemntul zilei ar trebui să fie la școală, dar sunt prezenți în alte locuri publice, facilitează și consolidează absenteismul.

Absenteismul rezultă din absențe frecvențe într-un anumit interval de timp. Absenteismul este determinat, în parte, de insatisfacțiile legate de activitatea școlară și de condițiile de lucru, care conduc la scăderea stimei de sine și pierderea statutului în colectiv. Există și alți factori, dintre care amintim, sănătatea, obligațiile familiale, importanța pe care o prezintă pentru elev activitățile activitățile extrașcolare, normele școlare și presiunile instituției educative.

Abandonul școlar

Abandonul constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii inceput.

Până în anul 1990, în România nu s-a vorbit despre abandon școlar, sau neșcolarizare, sistemul neacceptând eșecul șolar ca o realitate. Aceasta problemă va constituii o prioritate a primilor ani dupa 1990. Eforturile au fost concentrate în mod deosebit pe schinbari ale manualelor școlare și de tip curricular. În 1998, pe baza statisticilor care au privit anii 1996-1997, Ministerul Educației Naționale a aratat că există analfabetism în anumite grupuri ale populației. Rate ridicate ale abandonului școlar se inregistrează la nivelul învațamantului secundar. Deși statisticile indica o scadere a acestora, de la 7,3% în 1990 la 3,9% în 1995, lipsa resurselor financiare și costurile educationale ridicate constitue, pentru majorarea copiilor provenind din familii sărace, cauze a întreruperii studiului, dupa absolvirea învățamântului obligatoriu sau ale abandonului școlar la acest nivel. Având în vedere faptul că învățământul obligatoriu nu asigură o calificare profesională, iar ofertele de munca pentru învățământul secundar sunt, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ, limitate, mulți dintre tinerii absolvenți ai acestor forme de învățământ sunt expulși riscului excluderii sociale. Pe termen lung, din cauza creșterii numarului de tineri, care nu reușesc să obțină decât diploma de capacitate, a ofertei limitate pentru absolvenți de școli profesionale și de ucenici, a dezvoltării diplomelor de studii superioare, datorită insuficienței dezvoltării economice, este posibil ca educația să nu contribuie într-o măsură apreciabilă la diminuarea fenomenului de excluziune, ci mai degrabă la favorizarea lui.

Ministerul Educației și Cercetarii a demarat, înca de la sfârșitul anului 2003, o ampla campanie de prevenire a abandonului școlar. Măsura a fost luată dupa cifra ingrijoratoare primate din teritoriu, conform cărora la sfârșitul anului școlar 2001-2002 un numar de 17.742 de elevi, în special din ciclul gimnazial, au renunțat la școală. Cifra reprezintă o creștere uluitoare fața de anul precedent, 1999-2000, cand se înregistraseră 7.900 de elevi, la nivel național, care părasiseră școala. Totodată s-a constatat că , în intervalul 1999-2002, aproape 9.800 de elevi din clasele I-IV au abandonat, în fiecare an, școala.

Ultima satistică, elaborată de către Ministerul Educației și Cercetării in 2006 , a scos la iveală faptul că rata abandonului școlar în învățământul primar din România s-a dublat în ultimii zece ani. Studiul a început cu anul școlar 1997-1998 și s-a încheiat cu cel din 2003-2004. Dacă acum zece ani se înregistra o rată a abandonului de 0,6% , în anul școlar 2003-2004, aceasta s-a dublat, ajungând la 1,2% . Drept urmare, autorii statisticii consideră ca “rata abandonului școlar este crescută în rândul copiilor din zonele rurale, din comunitățile montane , în special la nivelul învățămantului secundar. Cauzele sunt: sărăcia, lipsa mijloacelor de transport și slaba motivație cu privire la câșitgul economic ca rezultat al educației.

An de an se înregistreaza sute de elevi care se opresc cu studiile până cel mult la nivelul clasei a opta. De regulă , principalul motiv pentru care sunt întrerupte studiile este legat de lipsa banilor. Sânt copii care locuiesc în localitați unde nu există decât școli cu clasele I-VIII, iar cea mai apropiată școală de arte și meserii este, oricum, mult prea departe pentru ei pentru a putea face naveta. Preferă să rămână acasă lângă părițti și să lucreze alături de ei la muncile câmpului unde, oricum, nu au nevoie de nici o calificare.

Tot din rândul celor care abandonează studiile dupa ce termină clasa a opta fac parte și fetele care provin din familii de etnie romă. Multe din ele se căsătoresc imediat după ce termină gimnaziul, în cazul în care nu s-au măritat până atunci si încep să îsi crească pruncii care se grăbesc să vina pe lume.

Toate aceste lucruri se întampla într-o perioada în care învățământul de zece clase este obligatoriu prin lege. Până când aceste familii care se află în situația de a nu-și permite să își mai tină copiii la școală din lipsa banilor nu vor ieși din starea de sărăcie în care se află , situațiile de acest gen nu vor fi rezolvate.

Teorii explicative ale abandonului școlar

Abordarea psihosocialã

Considerã cã persoanele care au abandonat școla diferã de cele ale persoanelor care și-au continuat studiile datoritã trãsãturilor de personalitate diferite. Când vorbim de educație vorbim de rolul motivației, inteligenței, imaginii de sine ce influențeazã procesul învãțãrii. În acest caz , vorbim de acele persoane care considerã urmarea cursurilor școlare „ o pierdere de timp“. A urmărit să demonstreze că aceia care abandonează școala diferă de cei care-și finalizează studiile în ceea ce privește unul sau mai multe atribute psihosociale sau trăsături de personalitate; numeroase studii din această fractură au investigat rolul motivațiilor, inteligenței, imaginii de sine și agresivității în decizia de a abandona școala.

Perspectiva interacționistã

Se referã la interacțiunile care au loc între carateristicile individuale ale elevului și cele ale mediului educațional. În momentul în care apar anumite disfuncționalitãți în interacțiunea dintre cele douã medii poate determina abandonul școlar. Abandonul este considerat a fi rezultatul unei interacțiuni personale insuficiente cu ceilalți membrii ai colectivitãțiide exemplu, elevul nu poate ține pasul cu materia predatã.

Teoria constrângerii externe

Afirmã cã abandonul școlar nu este numai un efect al sãrãciei populației, dar și ca o consecințã a presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îi poate controla. În consecințã, abandonul școlar este determinat atât de factori psihosociali cât și de factori externi ce acționeazã asupra individului. Un exemplu de factor extern poate fi cel al lipsei unitãților școlare în anumite comune sau sate, acestea aflându-se la distanțe foarte mari ce împiedicã elevul sã meargã. Un alt exemplu de factor extern ce nu poate fi controlat, în situația din România curentã ce înregistreazã multe consecințe grave, printre care și abandonul școlar este reprezentat de inundațiile ce au cuprins țara.

Între acești factori, care au un început deosebit asupra menținerii elevilor în școala, se

numară factorii de sanatate și obligațiile profesionale și familiale. Dacă acceptăm că perspectiva interacționistă o subsumeaza pe cea psihosocială, paradigma abandonului școlar se va baza pe două componente: una localizează forțele ce promovează abandonul în contextul educațional, punând accentul pe lipsa unei interacțiuni sociale satisfacatoare în cadrul instituției școlare, din cauza anumitor caracteristici psihosociale ale elevului; cealaltă consideră mediul extrașcolar un factor determinant al abandonului, părăsirea școlii fiind un răspuns la conflictul între obligațiile nonșcolare și cele școlare.

Teoria excluderii

Considerã cã principalul actor determinant al abandonului școlar este chiar școala prin politicile care le promoveazã, anumite practici școlare, cum ar fi: exmatricularea fãrã drept de înmatriculare în instituția respectivă sau eliminarea temporarã din instituția de învãțãmânt. Toate aceste aspecte descurajeazã elevul în procesul învãțãrii, ajungându-se la stigmatizarea și marginalizarea elevului.

Dezangajarea se referă la procesul prin care atât școala cât și elevul manifestã dezinteres unul fațã de altul. Dezangajarea are loc prin scãderea investiției afective, intelectuale, materiale a elevului fațã de mediul școlar. Însã în ziua de astãzi putem vorbi și de lipsa implicãrii profesorilor în procesul educativ în mediul rural, tocmai prin lipsa cadrelor didactice calificate.

Perspectiva sistemică

Se folosește această perspectivă deoarece se urmarește menținerea unei cercetări pe dinamica interacțiunii dintre mai multe sisteme care afecteaza comportamentul elevilor.

Sistemul cu risc de abandon școlar cuprinde mai multe subsisteme: familial, școala, personalitatea. Între aceste elemente trebuie să existe o relație de simboliză. Fiecare componentă este la un anumit nivel și într-o anumită masură afectata de toate celelalte. De exemplu dacă copilul în familie este bătut, el nu va fi atent la școala, nu își va face temele , va fi neglijat si reticent, se va închide în el, nu mai comunică

.

Perspectiva puterii

Această perspectivă se bazează pe forțele elevului în procesul de schimbare. Se urmărește valorificarea resurselor deja existente sau descoperirea altora noi pe baza cărora să se producă schimbarea. Reducerea abandonului școlar este posibil prin găsirea unor resurse ca de exemplu înlesnirea comunicării părinți-școală, părinți-copil, valorificarea capacităților intelectuale ale copilului sau abordarea unor metode didactice potrivite fiecărei personalități a copilului.

Practica bazată pe teoria behavioristă

Presupune ajutorarea familiei copilului, elevului sau caderelor didactice să învețe noi comportamente și să înlăture comportamentele supărătoare. Putem întări stima de sine a copilului prin lauda lui atunci când obține rezultate școlare mai bune atât de părinți cât și de profesori în fața clasei. Acordarea diferitelor premii în domenii în care elevii manifestă interes. Astfel copilul își va mări comportamentul pentru care este recompensat și va renunța la cel care nu este recompensat sau pedepsit.

Practica bazată pe terapia familială

Lucrul cu familia ca subsistem și schimbarea sau modificarea tipurilor de interactiuni dintre membrii familiei reprezintă scopul acestei teorii. Se pot organiza în cadrul consilierii familiale diferite metode. De exemplu jocul de rol dintre copil și părintele pentru a realiza ce dorește elevul de la părinte și invers. Prin aceasta fiecare conștientizeaza nevoile celuilalt. Poate fi folosită și metoda narativă prin oferirea de exemple din comunitate, drept cadre de folosința prin întărirea convingerii că se poate ajunge acel model prin folosirea corecta a resurselor proprii.

Practica bazată pe teorii privind micro-grupurile

Organizarea activităților școlare a elevilor se poate face prin participarea la experiența unui mic grup sub conducerea unui profesor.

Factori care conduc la apariția fenomenului de abandon școlar

Factori individuali

Aceștia se referă la capacitatea personalã a elevului de a reacționa, adicã de resursele personale, de bogãția și calitatea “ schemelor de adaptare “ ce se referã la faptul cã unii elevi au un potențial mai mare de adaptare, iar alții unul mai redus( sunt mai rigizi, mai puțin permisivi în relațiile cu ceilalți). Un rol important este reprezentat și de prezența mamei în viața copilului. Dacã copilul a trãit într-un mediu familial în care prezența mamei era cotidianã, dezvoltarea copilului a decurs normal. În caz contrar, acesta poate prezenta anumite tulburãri psihice, cum ar fi hiperemotivitate, fobii, anxietate etc. Poate apărea „hospitalismul” (nervozitatea excesivă sau apatia, indiferența etc.; ajunge chiar la retardare mintală, dacă elevul trăiește în stare de izolare prelungită). Particularitățile psihice ale copilului pot influența și negativ randamentul său școlar.

Etichetãrile ca „ elev slab” , „ elev rau” duc la scãderea stimei de sine, la scãderea încrederii în propriile forțe cât și în persoanele ce îl înconjoarã. În aceste condiții, datoritã lipsei resurselor necesare pentru a depãși aceastã dificultate, acești copii cautã sã iasã în evidențã, adeseori, prin comportamente deviante. Lipsa voinței (sau disponibilitatea redusă), nivelul scăzut al aspirațiilor, intereselor, motivației, insuficienta dezvoltare a capacității de a opera a gândirii etc., pot avea efect negativ asupra activității școlare a elevului, asupra rezultatelor muncii sale. De asemenea, starea de sãnãtate a elevului poate influența succesul sau eșecul școlar al acestuia.

Mediul familial

Familia reprezintã cel dintâi și cel mai important context de viațã, cu un rol deosebit în socializarea copilului. Familia oferã copilului un sentiment de siguranțã, singurul care-i permite acestuia sã se emancipeze și sã-și dobândeascã personalitatea. Însã, acest sentiment depinde de anumiți factori: protecția împrotriva agresiunilor venite din afarã, satisfacerea trebuințelor elementare, coerența și stabilitatea mediului de dezvoltare, sentimentul de a fi acceptat ca membru al familiei, de a fi iubit, de a i se accepta caracteristicile individuale și de a dobândi o experiențã personalã. Lipsa interesului pentru activitãțile școlare ale copilului sau, din contrã, preocuparea exgeratã pot duce la nereușita școlarã a copilului. Un rol foarte important în dezvoltarea copilului îl reprezintã tipul de familie din care acesta provine:

familiile cu mulți copii nu-și pot permite sã-i trimitã la școalã datoritã lipsei resurselor materiale: copiii sunt puși sã munceascã, reprezentând o sursã de venit, mai ales în mediul rural unde copii sunt puși la munci agricole:

familii monoparentale care nu pot acorda atenția cuvenitã creșterii copilului, mai ales cã numãrul femeilor care muncesc este în creștere

familii a cãror unul sau ambii pãrinți au emigrat. Statisticile aratã cã din ce în ce mai multe persoane opteazã pentru a pleca în strãinãtate, mai ales din mediul rural, datoritã nivelului de trai foarte scãzut.

familii dezorganizate a cãror pãrinți sunt alcoolici, victime ale violenței domestice, dependenți de substanțe stupefiante etc.

De asemenea, dezinteresul manifestat de pãrinți în ceea ce privește educația, dar și nivelul scãzut de instrucție al acestora sau concepțiile despre aceasta, au un impact negativ asupra școlarizãrii elevului. În mediul rural, șansele ca numãrul de copii sã–și continue studiile sunt minime.

Mediul școlar

cunoașterea insuficientã elevilor, datoritã numãrului mare dintr-o clasã sau datoritã dezinteresului manifestat de cãtre profesori;

nerespectarea particularitãților de vârstã si individuale ale elevilor; profesorii prin modulul psihopedagogic trebuie sã cunoascã personalitatea elevului pentru a adapta metodele de predare-învãțare la fiecare elev în parte;

lipsa de preocupare a unor cadre didactice pentru stimularea interesului fațã de învãțãturã; în special în mediul rural, profesorii nu își manifestã interesul pentru procesul învãțãrii datoritã faptului cã salariile nu sunt pe mãsura așteptãrilor; majoritatea cadrelor didactice din mediul rural sunt suplinitori;

insuficienta pregãtire profesionalã si psiho-pedagogicã a unor cadre didactice.

lipsa de profesionalism, manifestatã fie prin severitatea profesorului ( poate induce starea de teamã, anxietate a elevului), fie prin permisivitate reprezintã un factor ce poate influența abandonul școlar.

lipsa dotãrilor materiale în instituțiile de învãțãmânt. Lipsa școlilor la sate determinã mulți elevi sã parcurgã zilnic un drum lung pânã la o școalã apropiatã sau mai bine dotatã.

lipsa profesorilor calificați în mediul rural

Contextul social

Putem vorbi de lipsa investițiilor statului în domeniul educației. O importantã influențã negativã asupra percepției educației o reprezintã mass- media, prin promovarea din ce în ce mai largã a celor neșcolarizați care au reușit în viațã prin noroc și înzestrãrile de la naturã. Pentru copii, aceștia reprezintã modele drept de urmat deoarece școala nu oferã aceleași perspective. Adeseori, cei care provin din mediul rural sunt stigmatizați în legãturã cu mediul lor de proveniențã. La nivel național sunt elaborate programe care sã susținã educația în mediul rural, însã puține sunt puse în aplicare.

Factori de ordin socio-cultural sau religios

In aceastã categorie se includ indicatorii care se referã la putere și status social, cum ar fi de exemplu : apartenența etnicã, apartenența la clasa socialã, apartenența rasialã, sexul ( încã mai existã concepția conform cãreia fetele nu au nevoie de o educație aprofundatã, ele trebuind sã se limiteze la rolul de casnicã), apartenența la comunitãți de tip rural/urban etc.

Toate aceste variabile au fost tratate ca variabile demografice, dar o dată cu preocupările de democratizare a educației școlare, s-a demonstrat că diferite grupuri dezavantajate social sunt discriminate atât în cadrul sistemului scolar cât și pe piața muncii sau pe piața căsătoriilor.

Referitor la variabila sex, unele studii aratã faptul cã rata de abandon școlar este semnificativ mai mare în rândul fetelor, indiferent de starea materialã a pãrinților. În mediul mai sãrac, abandonul mai frecvent a fetelor se explicã prin participarea acestora la realizarea activitãților casnice, la îngrijirea fraților, la efectuarea unor activitãți aducãtoare de venit. În mediul dezvoltat, abandonul școlar al fetelor se caracterizeazã prin crizele specifice pubertãții. Toate acestea pot genera mariaje precoce sau graviditate; atrage după sine abandonul școlar. Exista și studii care gasesc că riscul cel mai mare de abandon scolar îl au baieții și nu fetele și explică acest lucru prin trăsăturile de personalitate specifice rezultatelor în urma socializarii în funcție de steriotipul de sex-rol; copii proveniti din familii minoritare etnic, indiferent de variabila sex, abandonează școala într-un procent mai ridicat decat cei ce aparțin culturii/etnicii majoritare. De asemenea, copii care provin din familii asistate social sau dependente de instituțiile caritabile abandonează școala într-o proporție semnificativ mai mare.

În ceea ce privește tipul de comunicare rural/urban, se consemnează o rata mai mare a abandonului școlar în mediul rural, ceea ce se explică prin: distanța mare domiciliu-școala, dublată de condiții inadecvate de transport (navetă) lipsa de flexibilitate a orarelor și structurii anului școlar, care nu țin cont de calendarul lucrărilor agricole, precum și lipsa de opțiuni educative în cadrul școlii.

Factori (cauze) de ordin economic

Rata abandonului la nivelului școlaritații primare este mai scazută în țarile cu venit mare pe cap de locuitor. Statisticile indica faptul că în țarile cu venit mai scazut un procent de aproximativ 40% dintre elevii înscriși abandonează școala primară înainte de a termina ciclul primar.

În cazul țarilor sărace rata abandonului școlar este foarte mare la nivelul școlaritații primare, în cazul țarilor cu o economie puternică studiile rale înalte ale abandonului școlar la nivelul învatamantului post abligatoriu: liceal și superior. În aceste școli cei care abandonează provin în marea lor majoritate, din familii cu un statut socioeconomic precar.

Copii care traiesc în familii sarace au șanse mai mici de a-și înșusi o educație școlara completă. Statutul economic corelat cu abandonul școlar este evaluat prin variabilele precum:

gradul de instruire și educația parinților

profesia tatălui

venitul familiei și nivelul de viața al acestuia.

Anumite familii nu au resursele financiare necesare pentru a plăti rechizitele școlare, taxele, transportul la scoală, uniforma,etc. Alte familii iși pot permite să plătească școlarizarea copilului, dar acesta presupune o reducere drastica a resurselor familiale, mai ales în situația în care elevul avea înainte responsabilitați productive alaturi de parintii săi. Exista elevii care traiesc sentimente de frustrare legate de saracia lor, care se reflecta la scoala în ținuta vestimentară sau în lipsa pachetului cu mancare pentru pranz. Unii dintre acesti elevi iși va defini prioritatile în viața în funcție de aceasta stare de frustrare și vor abandona școala.

Determinarea economică a abandonului școlar trebuie corelat și cu variabila vârstă. Prelungirea școlaritații obligatorii a suscitat polemici între educatori și responsabili educației, unii dintre ei fiind de parere că a-i obliga pe tineri să revină în școală cât mai mult împotriva voinței lor, este o soluție contraproductivă; tineretul contemporan are o anumită putere economică, determinată de poziția activă pe piața muncii, prin păstrarea unor servicii temporare, calificate sau necalificate. În condițiile aspirației lor firești catre autonomie și independența financiară, tinerii doresc să părăsească școala cât mai repede posibil, pentru a avea un serviciu permanent, cu o norma întreaga și pentru a putea caștiga mai mult. Cei care aspiră la o viață independentă resping ideea unui învatamant obligatoriu extins la 10-12 ani, deoarece fața de idealul și trebuințele lor imediate educația școlara nu aduce recompense dorile. S-a avansat ideea că absentismul și delicvența pot fi diminuate daca li se va permite tinerilor să-si asume o poziție productivă pe piața muncii. Se estimează chiar că abandonul școlar temporar poate avea efecte benefice în cazul unei categorii de elevi, și anume elevii care au nevoie să părăsească în afara fluxului procesului educativ școlar și să muncească o perioadă de timp.

Factori (cauze) de ordin psihologic

Referitoare la reacția fiecărui elev la apariția insuccesului școlar și a conflictelor cu autoritățile școlare. Etichetarea ca”elev slab” și deprivarea de status reduc stima de sine a elevilor și subminează încercarea lor de a-și construi o identitate sociala pozitivă. În aceste condiții elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobiliza în vederea depășirii dificultăților, vor căuta să-și satisfacă nevoia valorizare personală în afara școlii, eventual prin abandon. Etichetarea ca „ratat” sau „deviant” determină elevii să adopte roluri deviante ca răspuns la deprivarea de status. În școlile în care există clase de nivel pentru menținerea în școala a elevilor subrealizați școlar, calitatea de membru al unei asemenea clase poate conduce la abandunul scolar.

Factori (cauze) de ordin pedagogic

Vizează calitatea vieții școlare, pertinența conținuturilor în raport cu trebuințele de învățare ale elevilor, caracteristicile procedurilor de evaluare și ale orientării școlare și profesionale, deschiderea școlii față de problemele comunității, stilul disciplinei școlare,etc. Calitatea vieții școlate și a educației școlare influențează rata abandonului; evidențele existente indică faptul că cele mai înalte rate de abandon școlar le influențează școlile segregate, școlile în care se pune un mare accent pe supraveghere și testare.

Efectele abandonului școlar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Cei care nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici formația morală și civică necesară exercitării rolului de părinte și a celui de cetățean al unei comunități. Neavând nici o calificare, cei care abandonează școala sunt viitorii șomeri și reprezintă un termen mediu și lung, o sursă de dificultăți sociale și de deprinderi, care depășesc investiția cerută de formarea inițială. Din punct de vedere al costurilor economice, scumpă nu este persoana bine educată, ci cea suficient educată, care părăsește școala cu o formație subreală sub aspectul moral, intelectual sau estetic. Reciclarea unei astfel de persoane, predispusă la compromisuri, la impostură și delicvență, va costa mult și va fi dificil de realizat.

În analiza efectelor abandonului școlar se impune cu prioritate corelația abandon-delicvență. Cercetările realizate asupra modului în care evoluează abandonul școlar și delicvența juvenită s-au bazat în principal pe doua teorii sociologice:

teoria tensiunii sociale, care avansează ipoteza că abandonul școlar conduce la o scădere a ratei conduitelor delicvente, în special în cazul tinerilor proveniți din medii sociale defavorizate

teoria controlului social, care susține că, dimpotrivă, abandonul școlar determină creșterea ratei delicvenței juvenite.

Pentru a testa ipoteza teoriei tensiunii sociale, sociologii americani D.Elliot și H.Vass au urmărit de-a lungul a 4 ani un eșantion de 2721 de elevi care intrau în 1963 în clasa a XI-a. Concluziile la validate și rezultatele investigațiilor ulterioare au arătat că:

indicele delicvenței este considerabil mai ridicat la tinerii care au abandonat școală, comparativ cu cei care și-au continuat studiile;

natura experiențelor școlare e motivul cel mai frecvent al conduitelor de deviantă școlară, a abandonului școlar în special;

indicele de devianță al celor care abandonează școala descrește.

Educația nu este doar un drept fundamental, ci și un instrument de promovare a incluziunii sociale. În ceea ce privește sistemul educațional, la nivelul anului școlar 2004/2005 se înregistrează o scădere a populației școlare, cu aproape 3,5% față de anul școlar 2000/2001. Cea mai importantă scădere este cea a numărului de elevi înscriși în învățământul primar și gimnazial, cu 11,0% și respectiv 22,3% în perioada menționată; în ambele cazuri cele mai severe reduceri ale efectivelor școlare se înregistrează în mediul urban. În cazul învățământului liceal și al învățământului profesional și tehnic se înregistrează creșteri ale populației școlare cu 12,5% și cu 20,8%; creșterile sunt diferențiate pe medii de rezidență, în favoarea mediului rural. O astfel de evoluție este, în principal, rezultatul evoluțiilor demografice localizate în mediul rural. În cazul învățământului universitar, numărul de studenți a crescut în perioada de referință cu 22%. În întreaga perioadă 1990-2004 se poate observa persistența unor rate ridicate de părăsire timpurie a școlii de către tinerii de 18 – 24 ani, cu tendința de creștere. Acest fenomen negativ are un impact direct asupra competitivității și calității capitalului uman. Rata de părăsire timpurie a școlii a crescut de la 22,4% în 1999-2000 la 23,4% în 2004-2005. Se remarcă un decalaj substanțial față de indicatorii europeni, standardul european de referință stabilit pentru 2010 fiind de 10%.

Studiile efectuate indică faptul că, în cazul copiilor care trăiesc în gospodării sărace există de 2,3 ori mai multe șanse de a abandona școala, comparativ cu copiii care trăiesc în gospodării care nu sunt sărace, acest raport crescând până la 3,1 ori în cazul celor care trăiesc în gospodării afectate de sărăcie extremă. La nivelul sistemului și politicilor educaționale au fost adoptate puține măsuri în scopul readucerii în sistem a persoanelor care au părăsit timpuriu școala, fie imediat după părăsire, fie ulterior prin programe de pregătire pe durata vieții active. Rata ridicată de părăsire timpurie a școlii, corelată cu numărul redus al celor care își reiau studiile după părăsirea timpurie a școlii sunt elemente care afectează semnificativ calitatea capitalului uman în România.

CAPITOLUL 2

Rolul asistentului în soluționarea problematicii abandonului școlar

Legislație

Servicii

Statistici privind abandonul școlar

Abandonul școlar a crescut de trei ori (19.10.2007)

Eșecul școlar constituie astazi un fenomen întâlnit în toate sistemele de învatamânt. Problematica eșecului școlar este vârsta, raportându-se nu numai la câmpul educativ, ci și la spațiile culturale, economice, politice, sociale, la opțiunile fundamentale ale unei societați.

Implicațiile eșecul școlar sunt multiple. Pe termen lung, efectele eșecului școlar se regăsesc in eșecul social. Randamentul economic este scazut datorita incompetentei profesionale a indivizilor. Slaba pregatire a fortei de munca induce efecte în plan social, precum: marginalizarea, șomajul, delincvența etc. Eșecul școlar are în vedere și efecte psihologice, cum ar fi: dificultăți de adaptare, neîncrederea în forțele proprii, stres, anxietate etc. Eșecul școlar este indicatorul lipsei de randament pedagogic, al insuficientelor întâlnite în sistemul educațional.

Problematica abandonului școlar este una de acualitate și de importanță majora fapt relatat din cercetarile statistice elaborate de Ministerului Educatiei privind starea învățământului. Acestea relevă faptul că in ultimii șase ani, abandonul școlar a crescut de trei ori în rândul elevilor din clasele I-VIII. Una din modalitățile de prevenire a abandonului școlar ar fi ca autoritațile să angajeze psihologi pentru unitățile școlare.

Potrivit raportului „Strategia învatamântului din România”, publicat de catre Ministerul Educatiei, comparativ cu anul școlar 2005-2006, populația șolară a scazut cu 18.000 de elevi și studenti, însă același document mai precizează că această pierdere este mai scazută față de anii precedenți, adică până în 2005.

Cea mai ridicată rată a abandonului se înregistrează in rândul copiilor care termină clasa a VIII-a în mediul rural. În anul școlar 2005/2006, aproximativ 1,8% dintre aceștia au părăsit sistemul de invățămant, în condițiile în care în anul 2000/2001 rata abandonului a fost de 0,6%.

În opinia Ministrului Educației, Cristian Adomnitei : “Toate satele și comunele au o școala generala clasele I-VIII. Dupa aceea, copilul de 14 ani este numai bun de munca, iar părinții nu au bani să-l trimită la o școala de arte și meserii sau la liceu,.

Raportul arată că a crescut numărul elevilor proveniți din mediul rural, cu 23.000, și a scăzut numărul celor provenind din mediul urban, cu 12.000. Cu toate acestea, în general, numarul tinerilor cuprinși în acest profil educațional a scăzut în ultimul an școlar, comparativ cu cel precedent.

În perioada studiată, autorii raportului au constatat că cea mai spectaculoasă crestere a populației șolare s-a înregistrat în învatamântul superior. Astfel, în ultimul an universitar, numărul de studenți înscrisi a fost cu 69.000 mai mare decât în anul universitar 2005-2006. În opinia specialiștilor, cererea crescuta de educație pentru acest nivel de învățământ are drept cauză contextul social, de ocupare a locurilor de muncă platite corespunzător.

Raportul privind starea învățământului prezentat de Ministerul Educației și Cercetării, în 2006, abordează mai multe probleme importante referitoare la educație: reușita școlară, abandonul, promovabilitatea la examenele de sfârșit de ciclu, nivelul de acoperire cu personal didactic calificat, fondurile alocate învățământului etc.

Raportul arată că educația în România, comparativ cu alte țari din Uniunea Europeană, nu merge chiar pe drumul dorit, la destule capitole fiind nevoie în continuare de eforturi susținute. Un exemplu elocvent în acest sens este urmatorul: Gheorghiță M. a părăsit școala în clasa a V-a, pentru că părinții nu au mai avut bani pentru toate cele necesare și nici el nu prea s-a omorât cu cartea. "Suntem mai multi frați și nu au bani parinții pentru toți. Abia ne descurcăm cu mâncarea. Acum fac treburi prin gospodărie și mai merg să mai lucrez pe la oameni, la muncile agricole. Facem și noi ce putem și nici nu știu la ce-mi ajută atâta carte", ne-a spus Gheorghița, un copil care provine dintr-o familie numeroasa.

Dintre cele mai frecvente cauze ale abandonului școlar menționăm : sărăcia, mediul familial dezorganizat, munca părinților în străinătate, căsătoriile și chiar sarcinile; acestea au determinat un numar de 710 elevi, majoritatea din mediul urban, să renunțe la studii în anul școlar 2005-2006. Cu alte cuvinte, cei peste 700 de elevi nu au mai călcat la ore doi ani de zile, acesta fiind termenul după care un elev este considerat caz de abandon școlar.

Mai nou, fața de anii trecuți, balanța s-a înclinat spre elevii care părăsesc școlile din mediul urban. De exemplu, într-un top cu cei mai muți elevi care nu au mai dat pe la cursuri timp de doi ani sunt Grupul Școlar Tehnic din Târgu Frumos cu peste 40 de cazuri, Grupul Școlar "Constantin Brâncuș" și Grupul Școlar "Dumitru Mangeron". Acestora li se mai adaugă și școli generale precum Școla "Nicolae Iorga", "Gheorghe Mârzătescu" și Școala "Elena Cuza".

Conform unui studiu realizat de către Centrul Județean de Asistentă Psiho Pedagogică după finalizarea anului școlar 2005-2006 s-au înregistrat peste 700 de cazuri certe de abandon școlar la clasele I – X. Din punct de vedere al vârstei cu cea mai mare frecvență a abandonului, se detasează net ciclul gimnazial, ciclul primar fiind slab reprezentat.
În plan social, pot fi considerate forme ale eșecului școlar: abandonul școlar, excluderea sociala și profesională, analfabetismul.

Abandonul școlar se caracterizează prin părăsirea prematură a școlii. În plan social, de multe ori abandonul se asociază cu delincvența juvenilă cu recurgerea la droguri, cu viața de familie dezorganizată. Abandonul poate fi caracterizat prin absenteism total sau parțial. Cel parțial are cauze diferite în funcțe de zona, rurală sau urbană.

Abandonul în zona urbană poate fi cauzat de influența cercului de prieteni asupra copilului, de atracțiile pe care orașul le exercită asupra acestuia, cel rural este determinat de conditțile satului, de ajutorul pe care copiii trebuie să-l dea părinților in muncile agricole.
Analfabetismul trebuie ințeles nu doar ca incapacitatea subiectului de a citi și a scrie ci în sens de incapacitate a subiectului de a folosi instrucția și educația primită în școală, astfel încât să se adapteze cerințelor sociale și profesionale.
Pentru eliminarea efectelor negative ale eșecului școlar este necesară cunoașterea cauzelor care l-au produs.

Abandonul școlar e o tema eternă a învățământului românesc. Drept urmare, ea revine periodic în actualitate generând senzația că e accesibilă oricui vrea s-o abordeze, dar și că totul s-a spus în chestiune.

Un caz concret de abandon școlar o releva statisticile realizate in jud. Vaslui.

La începutul lunii iulie, în evidențele Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Vaslui erau înregistrați 888 de copii care au abandonat școala de-a lungul anului școlar 2004 – 2005. Unitățile de învățământ cu o rată de abandon foarte mare sunt Școlile de Arte și Meserii.

În anul 2005, un număr de 406 elevi au renunțat să mai frecventeze cursurile SAM-urilor. Cei mai mulți copii care au abandonat școala, 594, sunt din mediul rural. La orașe, 294 de copii nu au mai avut posibilitatea sau nu au mai vrut să urmeze cursurile unei unitați de învățământ.

Rata de abandon școlar atinge 1,48 procente. În mediul rural, rata de abandon este destul de ridicată, de 1,85%.

Un fenomen la fel de grav ca abandonul șolar, nescolarizarea, este încă prezent în județ. Un număr de 346 de copii nu au pus niciodată piciorul într-o unitate de învățământ. Dintre aceștia, 46 sunt în mediul urban, iar 299 sunt la țară.

Cauzele și motivațiile, atât ale abandonului, cât și ale neșcolarizării, sunt în general cam aceleași, indiferent de mediul în care traiesc copiii. Familiile sunt dezorganizate, condițiile materiale sunt precare, nivelul de trai este scăzut. Alcoolismul, tulburările de comportament, vagabondajul și sănătatea precară sunt alte motive pentru care unii copii nu știu ce înseamnă școala.

“Posibilitățle de rezolvare a situțiilor de abandon presupun o serie de măsuri educative: vizite la domiciliul elevilor, ședințe cu părinți, colaborări cu Protecția Copilului și Poliția de proximitate, sprijin moral și material. O masură destul de eficientă este reintegrarea în programul de școlarizare, prin înscrierea în învățământul cu frecvența redusă. Importanta este însă și implicarea autorităților locale, mai ales în mediul rural”, a declarat Maria Amariei, directorul Centrului Județean pentru Asistență Psihopedagogică Vaslui.

În ceea ce privește neșcolarizarea, posibilitățile de rezolvare a situaților ivite sunt destul de limitate. Și asta pentru că unele dintre cauze și motivțtii sunt surprinzătoare.

“Ne-am ciocnit de refuzul părinților de a-și trimite copiii la școala, datorită lipsei de perspectivă după terminarea școlii. Unii părinți, mai ales din mediul rural, consideră că ar fi mai bine ca cei mici să lucreze pamântul decât să meargă la școală. Aici ar mai trebui să adăugam și copiii scăpați de sub controlul familiei, și pe cei care au depășit vârsta de școlarizare”, a mai spus Amariei.

CAPITOLUL 3

ROLUL FAMILIEI ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR. O ABORDARE CALITATIVĂ

Ipoteza și obiectivele cercetării

Ipoteza

Mediul familial disfuncțional și anturajul elevului constituie o premiză a abandonului școlar.

Obiective

Identificarea gradului de influență a mediului familial și a anturajului în cazul elevilor aflați in situația de risc de abandon școlar

Identificarea unor modalități de intervenție aspura mediului familial în vederea reducerii riscului de abandon școlar

Variabilele și indicatorii cercetării

Prezența unor situații atipice: familii monoparentale, familii unde s-au înregistrat evenimente precum decesul unui părinte, divorț, îmbolnăvirea gravă a unui părinte, lipsa părinților / părinți absenți (ex: plecați în străinătate)

Membrii familiei (ex: nr. de copii de vârstă școlară), venitul familiei, condițiile de locuit (ex: nr de camere, mobilier, gradul de iluminare), gradul de satisfacere a nevoilor de bază

Relația dintre părinți și copii

Gradul de implicarea părinților în viața școlară a copilului: participă la ședințele cu părinții, îl ajută la efectuarea temelor, manifestă interes față de rezultatele obținute

Atitudinea părinților față de educație: consideră necesară educația și finalizarea studiilor, doresc să asigure copiilor condițiile necesare pentru studiu (ex: materiale didactice, profesor preparator)

Gradul de implicarea copiilor în activitățile gospodărești

Prezența antecedentelor de absenteism sau abandon școlar în cadrul familiei sau a anturajului

Relația cu membrii familiei lărgite: bunici, mătuși, unchi, verișori

Prezența comportamentelor deviante în cadrul grupului de prieteni

Metodologia utilizată în realizarea cercetării

Obiectivele cercetării mele impun o abordare predominant calitativă, cu atât mai mult cu cât investigația face, în mod necesar, referire la aspecte multiple și distincte (economice, culturale, psihologice).

Metoda folosită este cea a studiului de caz. Tehnicile utilizate sunt interviul și întrevederea, iar instrumentele – ghidul de interviu și ghidul întrevederii.

Descrierea metodei și a tehnicilor folosite. Argumentare

Studiul de caz este o metodă de efectuare a cercetării în domeniul științelor sociale, este o metodă ce constă în analiza și dezbaterea unui caz, o situație particulară a unei persoane. Această metodă contribuie la formarea și dezvolatarea unei capacități de examinare critică a diferitelor strategii și variante de soluționare, favorizează capacitatea de a anticipa evoluția evenimentelor și pe această bază, de a lua decizii eficiente.

Asistentul social va descrie condițiile, resursele, valorile, normele, factorii, actorii, având în permanență în minte ce vrea să rețină important pe tema investigată.

Asistentul social pornește de la o ipoteză sau mai multe și caută să-i surprindă complexitatea .

Acesta își completează informațiile cu documente, cu observații, directe, indirecte, convorbiri, etc.

Din punct de vedere practic, atunci când se folosește studiul de caz se urmărește parcurgerea a șapte etape:

Prezentarea problemelor identificate de către client

Prezentarea problemelor identificate de către asistentul social

Istoria problemei

Evaluarea inițială

Puncte tari, puncte slabe

Modalități de intervenție

Evaluarea cazului.

Atât interviul cât și întrevederea sunt tehnici predominant calitative. „Întrevedere se apropie mai mult de tehnica observației (oferindu-ne, în esență, informații cu valoare de fapte), în timp ce interviul se apropie prin natura lui de tehnica chestionarului (oferinde-ne, ca și acesta, opinii)”. Ambele sunt „procedee de investigație științifică care utilizează procesul comunicării verbale pentru a culege informații în legătură cu scopul urmărit”.

Întrevederea este tehnica principală în realizarea programelor de intervenție socială. Ceea ce spune interlocultorul nu se referă la ceva deja existent, ci la ceva ce se construiește vorbind, operând astfel o prelucrare a propriei experiențe. Subiectul trebuie lăsat să se exprime liber, dar conversația trebuie re/orientată către aflarea informațiilor care îi sunt necesare cercetătorului. Întrevederile pot avea și o formă structurată, adică desfășurată pe baza unui ghid tematic formalizat și pe baza unei planificări a strategiilor de ascultare și de intervenție. Interviurile au fost semi – structurate, indirecte (întrebările și răspunsurile implică faptul că sensul real al conținutului lor poate fi diferit de cel enunțat).

Grupul țintă. Lotul de investigație

Prezentarea studiilor de caz

Studiu de caz nr.1

Date de identificare

Date de identificare a copilului

Nume: U Prenume: I Sexul feminin; Vârsta:16 ani; Rangul nașterii: prima născuta; Data nadterii: 25.12.1992; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.

2. Date de identificare ale mamei copilului

NumeU; Prenume:M; Vârsta:37 ani; Data nașterii:12.04.01971;Ocupatia: casnica; Locul nașterii: Iași; Religie: ortodoxă; Studii: Școala Profesională; Etnie: română; Naționalitate: română.

3. Date de identificare ale tatălui copilului

Nume: U Prenume:M; Vârsta:38 ani; Data nașterii: 06.07.1971; Locul nașterii: Iași; Studii: Școala de Ucenici Ocupatia agricultor Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.

4.Date despre familia lărgită

Date despre bunicii materni:

Bunica: NumeF; Prenume: C; Vârsta:72 ani;Data nasterii:17.08.1937; Locul nasterii Iasi Studii: 10 clase; Ocupație agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română; Domiciliu: Iași.com. Ț iganasi , sat Cârniceni ,jud Iasi ;

Bunicul decedat

Date despre bunicii paterni

Bunica; Nume: U; Prenume I Vârsta: 72 ani; Data nașterii: 17.02.1936; Locul nașterii: Iași; Studii: Școala primara; Ocupație: casnica; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.Domiciliul sat Iepureni

Bunicul: Nume U Prenume B Varsta 73 Data nasterii 25.11.1935 Locul nasterii Iasi

Istoricul social al elevei

C. este în grija bunicii de la 2 ani, mama ei fiind recăsătorită în alt sat. Până în clasa a – VI- a a avut rezultate școlare deosebite, dar datorită decesului bunicului a început să neglijeze școala, încercând să-și ajute tot mai mult bunica la treburile gospodărești.Începând din clasa a VII – a înregistrat o regresie constantă. Profesorul diriginte afirmă faptul că eleva are o evoluție școlară în decădere, iar în ultimul semestru are 120 de absențe, dintre care 60 sunt nemotivate. Eleva a lipsit și din motive medicale, pentru care a prezentat scutire medicală, dar a înregistrat și absențe sporadice. Profesorii spun că C. pare a-și fi pierdut motivația intrinsecă, este deseori apatică și obosită și nu arată interes pentru discuțiile din timpul orelor. Media generală obținută în primul semestru a fost de 7, 55, dar în al doilea semestru este posibil să rămână corigentă la matematică iar notele la celelate obiecte sunt mai mici decât în semestrul anterior.

Bunica nu este la curent cu situația școlară a nepoatei, iar părinții naturali nu sunt preocupați de acest aspect. O vizitează rar și nu au fost la școală să discute cu profesorii niciodată de la divorț.

Genograma X

Ecomapa X

3. Matricea ciclului de viață

4. Analiza câmpului de forțe

III. Plan de intervenție

Obiectiv pe termen scurt:

Mobilizarea adulților de referință a elevei pentru a lua o atitudine față de situația elevei

Eleva merge zilnic la școala

Activități:

informarea bunicii materne cu privire la evoluția școlara nefavorabilă a nepoatei;

informarea părinților despre rezultatele școlare ale elevei;

consilierea elevei.

Obiective pe termen mediu:

Consolidarea relației cu familia;

Degrevarea elevei de responsabilitățile casnice care o suprasolicită;

Recuperarea carențelor la obiectele la care va susține examenul de capacitate.

Activități:

identificarea unei persoane care să ajute la treburile casnice;

vizite regulate la părinți;

pregătire suplimentară la diferite materii.

Obiective pe termen lung:

Promovarea examenului de capacitate.

Stabilirea unui traseu educațional în funcție de abilitățile, capacitățile si de dorințele elevei.

Părinții să își asume responsabilitățile care decurg din acest rol

Activități:

consiliere vocațională și orientare profesională;

pregătire suplimenatară la materiile la care are carențe;

constientizarea părinților cu privire la efectele divorțului și ale separării de ambii părinți asupra copilului (consiliere și activități de educație parentală);

găsirea unor soluții pentru ca eleva să poată locui cu părinții.

V. Evaluarea finală

Profesioniștii din echipa interdisciplinară stabilesc modalitatea de închidere a cazului și propun Inspectoratului Scolar implementarea unui pachet de programe scolare accesibile si persoanelor incapabile de a veni zilnic la scoala. Această decizie se adoptă după ce s-a depășit situația de criză familial prin care a trecut minora.

1.Evaluarea procesului de ajutor

Bunica paternă și-a manifestat nemulțumirea față de situația prezentă.

Bunica maternă a fost pusa la current cu situatia scolara a minorei

Menționez că familia se confruntă cu greutăți materiale. Starea locuinței nu este bună.

2.Limite ale intervenției și modalitățile de despărțire

Asistentul social, împreună cu echipa de profesionaliști, ajută eleva sa se reintegreze in mediul scolar, si pregatesc eleva pentru sustinerea examenului de capacitate.

Studiu de caz nr. 2

I. Date de identificare:

1. Date de identificare a copilului

Nume: R; Prenume: F; Sexul: feminin; Vârsta: 13 ani ; Rangul nașterii: al treilea născut; Data nașterii: 5 octombrie 1995;Locul nașterii: Iași; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.

2.Date de identificare a mamei copilului

Nume: R; Prenume: M; Sexul: feminine;Vârsta: 38 ani; Data nașterii: 23 iunie 1970; Locul nașterii: Iași; Studii: 8 clase; Ocupație: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.

3. Date de identificare a tatălui copilului

Nume: R; Prenume: D; Vârsta: 40 ani; Data nașterii: 25 iunie 1968; Locul nașterii: Iași; Studii: 8 clase; Ocupație: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.

4.Date despre familia lărgită

Date despre bunicii materni

Bunica; Nume: G; Prenume: E; Vârsta: 60 ani; Data nașterii: 19 iulie 1948;Locul nașterii: Iași; Studii: 2 clase; Ocupație: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română; Domiciliu: sat Soloneț, com. Bivolari, Jud. Iași.

Bunicul; Nume: G; Prenume: I; Vârsta: 63 ani; Data nașterii: 5 martie 1945; Locul nașterii: Iași; Studii: 2 clase; Ocupație: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate- română; Domiciliu: sat Soloneț, com. Bivolari, jud. Iași.

Date despre bunicii paterni

decedați

II. Istoricul social al copilului:

R.F. provine dintr-o familie cu trei copii , ea fiind mezina casei . Locuiește cu mama și bunicii materni , părinții ei fiind despărțiți de când ea avea cinci ani . Primele patru clase le-a urmat la școala primară din sat ,obținând rezutate bune , iar din clasa a-V-a la școala generală din comună care e situată la trei kilometri și jumătate depărtare de casă .

A a repetat clasa a V-a , dar nu a spus nimanui acest lucru, profitând de faptul ca mama acesteia are încredere în ea, iar în calsa a VI-a a rămas cu o corigența la Limba franceza.

Familia a aflat despre situația școlară a fetei și le-a venit greu să creadă aceasta deoarece ei știau că până în calsa a IV-a a avut rezultate bune.

Eleva susține că nu vrea să meargă la școală deoarece materia este prea grea, în special matematica, franceza și istoria, obiecte la care a avut corigențe în clasa a V-a. O altă nemulțumire ar fi aceea că nu se integrează în colectivul calsei, iar distanța până la școală este prea mare.

1. Genogramă !!!!!!

2. Ecomapă !!!!!!!!!

3. Matricea ciclului de viață

4. Analiza câmpului de forțe

Plan de servicii:

1. Obiective pe termen scurt

determinarea elevei de a merge la școală

Activități:

formarea orarului zilnic;

informarea familiei, inclusiv a tatălui despre situația școlară a fetei

consiliere școlară cu tânăra

consiliere la nivelul clasei, în timpul orei de dirigenție, cu privire la riscul abandonului școlar

2.Obiective pe termen mediu

îmbunarățirea rezultatelor școlare

Activități:

pregătire suplimentară la obiectele la care nu se descurcă bine

participarea mamei la ședințele pentru părinți

3. Obiective pe termen lung

promovarea anului școlar cu rezultate bune;

continuarea studiilor școlare;

Activități

consiliere individuală pentru tânără;

consiliere individuală pentru mamă și bunică;

participarea la activități educative;

asigurarea deplasării cu căruța, de trei ori pe săptămâna, timp de un semestru.

V. Evaluarea finală

Asistentul social impreuna cu profesorii au stabilit programe școlare accesibile elevelor cu rezultate slabe la invățătură.

1.Evaluarea procesului de ajutor

Familia și-a manifestat nemulțumirea față de situația prezentă: eleva a fost în situația de abandon școlar.

Familia nu se confruntă cu greutăți materiale.

2.Limite ale intervenției și modalitățile de despărțire

Asistentul social împreună cu restul echipei sunt cei care vor hotărâ când este momentul cel mai potrivit pentru ca intervenția să se finalizeze.

STUDIU DE CAZ NR. 3

I. DATE DE IDENTIFICARE

1.Date de identificare a copiilor:

Nume: G; Prenume: G; Sexul: feminin; Vârsta: 9 ani; Rangul nașterii: primul născut; Data nasterii: 9. 04.1999; Locul nasterii: Loc. Iasi; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.

Nume: G; Prenume: I; Sexul: feminin; Vârsta: 5 ani; Rangul nașterii: al doilea născut; Data nasterii: 5. 06.2003; Locul nasterii: Loc. Iasi; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română

2. Date de identificare ale mamei copilului

Nume: G; Prenume: M; Vârsta: 29ani; Data nașterii: 18.08.1979; Locul nașterii: Iași; Religie: ortodoxă; Studii: Școala gimnaziala;Ocupatie: agricultor; Etnie: română; Naționalitate: română.

3. Date de identificare ale tatălui copilului

Nume: G; Prenume: C; Vârsta: 33 ani; Data nașterii: 21.05 1975; Locul nașterii: Iași; Studii: Școala de Ucenici;Ocupatie: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.

4. Date despre familia lărgită

Date despre bunicii materni

Bunica; Nume: B; Prenume: A; Vârsta: 57 ani;Data nasterii 3.08.1951; Locul nasterii: Iasi; Studii: 7 clase; Ocupație: agricultor;Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română; Domiciliu:sat Ciulinesti, com Probota, Jud. Iasi

Bunicul; Nume: B; Prenume: C; Vârsta: 57 ani;Data nasterii: 15 08.1951; Locul nasterii : Iasi; Studii: 4 clase; Ocupație: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română; Domiciliu: sat Ciulinesti, com Probota,jud.Iasi.

Date despre bunicii paterni

Bunica; Nume: G; Prenume: R; Vârsta: 56 ani; Data nașterii: 28.03.1952; Locul nașterii: Iași; Studii: Liceul de chimie; Ocupație:comerciant; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naționalitate: română.

Bunicul este decedat.

II. ISTORICUL SOCIAL AL ELEVULUI

G.I. a invățat un semestru la școala din satul natal, apoi datorită divorțului părinților ei, a fost incredințată mamei și a fost transferată la școala din satul mamei, unde a invățat până la sfârșitul clasei a II-a . Mama ei a plecat la munca in stăinatate și fata a ramas in grija bunicilor, motiv pentru care a fost luata de tatal ei, pentru a continua șoala in satul natal. În urma acestor transferuri școlare, eleva s-a acomodat destul de greu cu școala, obținând rezultate foarte slabe la invățură, înregistrând în același timp un număr mare de absențe.

1. Genograma !!!!!!

2.Ecomapa !!!!!!

3. Matricea ciclului de viață

4. Analiza câmpului de forțe

III. PLAN DE SERVICII

1. Obiective pe termen scurt

resocializarea cuplului părinte-copil prin vizite la domiciliul familiei lărgite.

reintegrarea elevei în colectivul clasei.

Activități:

formarea orarului zilnic;

activități interactiv-educative la nivelul clasei

consiliere individuală cu eleva

2. Obiective pe termen mediu

stabilirea unor relații cu familia lărgită;

îndreptatea situației școlare.

Activități :

formarea deprinderilor de comunicare în grup.

scrisori din partea școlii către familia lărgită cu privire la situația școlară a fetei;

consiliere familială;

asigurarea unui preparator.

3. Obiective pe termen lung:

îmbunățatirea relațiilor familial;

informarea părinților cu sarcinile statutului de părinte.

Activități:

stabilirea definitivă a domiciliului copilului

cosiliere vocațională a elevei

pregătire suplimentară la obiectele care nu se descurca

conștientizarea părinților cu privire la efectele schimbărilor repetate a domiciliului , datorită neîntelegerilor familial.

V. Evaluarea finală

Profesioniștii din echipa interdisciplinară stabilesc modalitatea de închidere a cazului și propun Inspectoratului Școlar implementarea unui pachet de programe școlare accesibile și persoanelor incapabile de a veni zilnic la școala. Această decizie se adoptă după ce s-a depășit situația de criză familial prin care a trecut minora.

1.Evaluarea procesului de ajutor

Tatăl și-a manifestat nemulțumirea față de situația prezentă: fetița este periodic luată de familia din partea mamei, motiv pentru care el nu se poate ocupa suficient de ea.

2.Limite ale intervenției și modalitățile de despărțire

Asistentul social, împreună cu echipa de profesionaliști, ajută eleva sa se reintegreze in mediul școlar și familial, și pregatesc eleva pentru terminarea anului școlar și continuarea studiilor.

CAPITOLUL 4

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR. PROIECT DE INTERVENȚIE

Din cercetarea efectuată am putut concluziona faptul că părinții își incurajează copiii, într-un mod indirect, să lipsească de la școală solicitându-le ajutorul la muncile câmpului. În cele mai multe din cazuri, părinții nu manifestă un interes constant față de rezultatele școlare ale copiilor, nu valorizează educația și nu fac un obiectiv din susținerea copiilor pentru continuarea studiilor.

Există și alți factori din mediul familial care defocalizează copiii, iar în timp ei nu dezvoltă o motivație intrinsecă pentru a merge la școală și a obține rezultate școlare bune. Rolul părinților în dezvoltarea și consolidarea sistemului de valori a copiilor este foarte important la această vârstă, de aceea este nevoie să se intervină și la nivelul familiei. Dacă se va produce o schimbare atitudinală în rândul părinților, consider că acest lucru va avea o influență pozitivă asupra comportamentul copiilor.

Problematica abandonului școlar este foarte complexă și soluționarea fenomenului presupune acționarea la mai multe nivele. În cele ce urmează voi prezenta un proiect de intervenție care vizează implementarea unor acțiuni structurate și focalizate asupra principalilor factori implicați.

4.1. Descrierea proiectului

4.1.1 Titlu: “Familia și școala – împreună pentru o educație de calitate”

4.1.2. Rezumat

Proiectul își propune să acționeze pe cele două planuri: părinți și elevi, și va fi implementat în satul Cârniceni, comuna Țigănași din județul Iași, pe o perioadă de 12 luni. Se adresează copiilor din clasele V-VIII deoarece sunt grupul cel mai vulnerabil, predispus la absenteism și abandon școlar.

Scopul proiectului este reducerea absenteismului școlar și îmbunătățirea rezultatelor școlare a elevilor.

Obiectivele proiectului sunt crearea unui serviciu de tip “after school” și responsabilizarea părinților în ce privește educația copiilor lor.

Principalele activități vizează:

Asigurarea unor servicii de consiliere și asistență socială: formarea unor grupuri de suport pentru părinți în cadrul cărora vom aborda și teme specifice educației parentale, consiliere individuală sau de grup, informare cu privire la drepturile pe care le au (în funcție de situația lor specifică) și la oportunitățile pe care le-ar putea valorifica elevii etc.

Mobilizarea resurselor comunitare în vederea asigurării unui mediu propice învățării, acumulării de informații și dezvoltării motivației și a interesului pentru școală a elevilor.

Obiective

O1. Crearea unui serviciu de tip “after-school” pentru un grup de 30 de copii din cls. V – VIII, cu risc de abandon școlar, din comuna Țigănași, sat Cârniceni, jud Iași pe o perioadă de 10 luni (septembrie – iunie).

O2. Responsabilizarea părinților celor 30 de copii din cls. V – VIII, cu risc de abandon școlar, din comuna Țigănași, sat Cârniceni, jud Iași pe o perioadă de 10 luni.

Populația și grupurile țintă

Beneficiari direcți și indirecți

Beneficiarii direcți vizați de cãtre proiect sunt 30 de elevi din municipiul Iași cu vârsta cuprinsã între 10 și 15 ani, elevi ce prezintã risc de abandon școlar și familiile acestora.

Beneficiarii indirecți sunt reprezentați de comunitate, ce include familiile lãrgite ale copiilor beneficiari, vecinii, prietenii, dar și Primãria, Consiliul local, școala din care vor fi selectați copiii.

Criteriile de selecție a grupurilor țintă

copiii sã aibã vârsta cuprinsã între 10 și 15 ani

copii cu risc de abandon școlar, cu slabe rezultate la învãțãturã ( corigențe, repetenție ), rezultatele școlare fiind sub medie

copiii sunt consemnați în documentele școlare pentru lipsa de punctualitate și absenteism

copii ce provin din familii paupere și în care gradul de școlarizare al pãrinților este scãzut

copiii și familiile acestora sã reprezinte interes fațã de proiect

copiii sunt inadaptați la nivelul clasei

Motivele care au stat la baza alegerii grupurilor țintă

Au fost selectați copiii cu vârsta cuprinsã între 10 și 15 ani, deoarece acest interval de vârstã reprezintã o perioadã de crizã, în care preiau modele de comportament, o perioadã în care au nevoie de sprijin. La unii elevi, după 3-5 ani de școlarizare, se observă o schimbare în atitudinea față de școală. În locul dorinței, al plăcerii, la unii apare dezinteresul manifestat printr-o atitudine negativă față de școală. Când accentul este pus pe evaluare, notare, examinare (finală) în vederea certificării, eșuează cel care nu obține note de trecere, care absentează mult, nu ia examenul, nu obține diploma. Așadar, dificultăti mai mari întîmpină elevii din clasele V, IX, când copilul se dezadaptează – readaptează (iese din familia cu exigențele ei și intră în școala care are un alt „regulament” de funcționare; iese dintr-un ciclu cu anumite exigențe și intră în altul în care reușita este apreciată cu alți indicatori, cu alte criterii). De obicei, copiii cu risc de abandon sunt cei care provin din familii sãrace ce nu au posibilitatea susținerii financiare și materiale în vederea continuãrii studiilor.

Neșcolarizarea copilului poate avea efecte negative în timp, de exemplu prin negãsirea unui loc de muncã datoritã lipsei unei diplome care sã ateste cursurile școlare urmate.

Pentru îmbunãtãțirea rezultatelor școlare ale elevului relațiile din cadrul familial trebuie sã fie propice dezvoltãrii personalitãții copilului. De aceea se propune intervenția asupra mediului familial.

Importanța proiectului pentru grupurile țintă

Deseori, copiii care provin din mediul rural nu au posibilitatea continuãrii studiilor dupã încheierea ciclului gimnazial, datoritã imposibilitãții susținerii materiale și financiare din partea familiei.

Prin continuarea studiilor, tinerii au șansa de a se realiza socio – profesional. Prin integrarea în acest program, copiii își pot diminua comportamentele deviante, relațiile pãrinte – copil pot fi îmbunãtãțte, dar și relațiile în ceea ce privește relațiile familie – copil – școalã. La nivelul cadrelor didactice acest proiect poate reprezenta un curs de perfecționare profesionalã.

Descrierea activităților

O1. Crearea unui serviciu de tip “after-school” pentru un grup de 30 de copii din cls. V – VIII, cu risc de abandon școlar, din comuna Țigănași, sat Cârniceni, jud Iași pe o perioadă de 10 luni (septembrie – iunie).

Echipa de implementare a proiectului: 1 coordonator de proiect, 1 asistent social, 1 psiholog, 1 educator.

A.I.1. Mobilizarea factorilor de decizie (primar, director de școală) pentru demararea activitatilor.

În faza de început a proiectului coordonatorul de proiect, împreună cu asistentul social (eventual cel din cadrul Primăriei) va obține acordul și susținerea liderilor formali și informali din comunitate privind desfășurarea proiectului.

Primarul, împreună cu directorul de școală, vor sprijini echipa de implementare a proiectului să identifice un spațiu adecvat în care să se desfășoare activitățile și care să poată fi pus la dispoziție pe tot parcursul derulării proiectului. (activitățile se pot desfășura într-o sală de clasă sau un alt spațiu aparținând instituțiilor publice din comună)

Directorul școlii va avea rolul de a motiva profesorii să se implice în activitățile clubului.

Primarul, împreună cu membrii consiliului local, vor avea un rol important în implicarea comunității și în asigurarea a unei părți din fondurile necesare amenajării spațiului și a desfășurării activităților

A.I.2. Amenajarea spatiului

Această activitate va avea loc în prima lună de proiect, iar persoana responsabilă va fi coordonatorul de proiect. Spațiul trebuie să ofere un cadru propice învățării și să fie dotat cu obiectele necesare desfășurării activităților (obiecte de birotică, papetărie, manuale școlare, materiale didactice suplimentare, jocuri pentru stimularea gândirii creative)

A.I.3. Selecția, recrutarea și pregătirea voluntarilor

În prima lună de proiect se va face selecția și recrutarea a 20 de voluntari care vor oferi sprijin elevilor la efectuarea temelor la diferite obiecte (în funcție de nevoile elevilor) și vor susține diferite activități care vor viza dezvoltarea personală a elevilor. Responsabili de această activitate vor fi psihologul și asistentul social.

A.I.4. Promovarea în comunitate a serviciilor oferite in cadrul clubului.

Echipa de implementare va face cunoscut părinților proiectul, obiectivele acestuia și beneficiile lor dacă vor decide să se implice și să colaboreze cu specialiștii din proiect.

Familiile vor fi vizitate și se va purta discuții cu părinții copiilor.

A.I.5. Desfasurarea activitatilor din cadrul serviciului.

Aceste activități se vor desfășura din luna septembrie pana în luna iunie.

Asistentul social împreună cu psihologul vor face o evaluare inițială a situației fiecărui elev, vor stabili obiective împreună cu elevul și familia acestuia precum și modalitatea de implentare a planului de acțiune.

Psihologul va face consiliere individuală și de grup cu acei elevi care au nevoie: copii care au experimentat traume sau manifestă diferite probleme comportamentale (ex: managementul furiei)

Educatorii vor desfășura, cu sprijinul voluntarilor, activități care să vizeze atât consolidarea cunoștințelor la diferite materii (meditațiile se vor acorda în funcție de nevoile cele mai stringente ale elevilor, vor fi asigurate și de către voluntari) dar și dezvoltarea personală a elevilor. Scopul acestor activități este: creșterea stimei de sine și consolidarea imaginii de sine, consolidarea sistemului de valori, îmbunătățirea abilităților de comunicare (exprimarea punctului de vedere, oferirea feedbackului asertivitate, negocierea diferențelor de opinii) și de lucru în echipă.

Se urmărește crearea unui program atractiv, bazat pe metode alternative de învățare care să atragă elevul și să-l motiveze să participe.

O2. Responsabilizarea părinților celor 30 de copii din cls. V – VIII, cu risc de abandon școlar, din comuna Țigănași, sat Cârniceni, jud Iași pe o perioadă de 10 luni.

A.II.1. Participarea pãrinților la activitãțile organizate de cãtre specialiștii centrului.

Aceste activitãți sunt organizate în vederea conștientizãrii din partea pãrinților cu privire la importanța familiei și a educației în dezvoltarea copilului. Aceste activitãți au rolul de a oferi consiliere pãrinților. În cadrul primei ședințe va avea loc cunoașterea între membrii beneficiari, a echipei de lucru. Urmãtorul pas este stabilirea temelor care vor fi discutate în cadrul fiecãrei ședințe pe tot parcursul desfãșurãrii proiectului. Temele vor fi propuse de cãtre membrii beneficiari sub îndrumarea asistentului social. Ultima tema va fi rezervatã evaluãrii cunoștințelor însușite de cãtre pãrinți și schimbarea care a avut loc în cadrul familiei de când au fost integrați în proiect.

A. II.2. Organizarea lunarã de ședințe de consiliere pentru pãrinții.

În cadrul acestor ședințe se vor discuta problemele cu care se confruntã copilul în procesul învãțãrii, ajutorul pe care pãrinții îl pot acorda în efectuarea temelor, a diferitelor activitãți extrașcolare. Ședințele vor fi coordonate când de asistentul social dar și de psiholog atunci când va fi necesar.

A. II.3. Organizarea de ședințe o datã la 2 luni la care vor participa atât pãrinții cât și copiii acestora sub îndrumarea asistentului social cât și a psihologului.

La început, la aceste ședințe va avea loc consilierea individualã a fiecãrei familii în parte pentru a nu se simți stânjeniți sã vorbeascã în fața unui grup mai mare despre problemele cu care se confruntã. Atât în cadrul ședințelor individuale cât și în cele de grup vor avea loc jocuri de rol în care asistentul social va cere fiecãrui cuplu pãrinte – copil sã inverseze rolurile urmãrindu- se astfel așteptãrile pe care le are fiecare în parte de la celãlalt; de asemenea, sunt urmãrite de cãtre asistentul social și relațiile care existã în cadrul familiei.

A.II.4. Participarea activã a pãrinților la activitãțile extrașcolare sub îndrumarea profesorilor, cum ar fi, de exemplu: serbãrile organizate de școalã prin participarea la decorarea sãlii în care se vor desfãșura, confecționarea costumelor, a mãștilor necesare, pregãtirea onomasticilor fiecãrui elev în incinta centrului, participarea pãrinților la orele de lucru manual, de desen etc.

A.II.5. Monitorizarea de cãtre asistentul social a schimbãrilor care se produc în mediul familial al elevilor, al interacțiunilor dintre pãrinte și copil.

Acesta va întocmi rapoarte de întrevedere pentru o mai bunã evaluarea a situației psiho- sociale a beneficiarilor.

A.II.6. Asigurarea interacțiunii atât dintre familiile beneficiare dar și a celor care nu participã la program.

De exemplu, la serbãri și la alte activitãți culturale sã participe toți pãrinții pentru a se stabili o mai bunã interacțiune în cadrul comunitãții, iar familiile beneficiare sã nu se simtã stigmatizate, inferioare celorlalte. Invitațiile pentru pãrinți în vederea participãrii la aceste serbãri vor fi efectuate de cãtre elevi sub îndrumarea unui profesor desemnat pentru această activitate.

Durata și planul de acțiune

Rezultatele anticipate

Rezultatele trebuie să fie direct legate de obiectivele și activitățile propuse

4.2.1. Modul în care proiectul va ameliora situația grupurilor țintă

Implementarea proiectului “ Familia și școala – împreună pentru o educație de calitate“ va îmbunãtãți situația grupului țintã în felul urmãtor:

din punct de vedere al situației copilului acesta își va îmbunãtãți performanțele școlare prin sprijinul acordat de profesioniștii din cadrul proiectului; copiii își vor dezvolta cunoștințele generale și cele lingvistice ( învãțarea de limbã francezã și englezã ), dar și însușirea de cunoștințe noi; dezvoltarea capacitãților de învãțare și concentrare, creșterea motivãrii în continuarea studiilor, participarea la activitãțile artistice va conduce la dezvoltarea abilitãților practice și nașterea unui sentiment de utilitate, de împlinire; responsabilizarea copiilor cu privire la faptele proprii; dezvoltarea abilitãților relaționale atât în cadrul grupului cât și în familie; îmbunãtãțirea relațiilor familiale.

din punct de vedere al situației familiilor beneficiare: prin oferirea de rechizite și echipamente sportive copiilor beneficiari, pãrinții acestora nu vor mai suporta cheltuieli ce, adeseori, sunt peste limitele lor; oferirea lunarã de produse de curãțenie în vederea interiorizãrii normelor de igienã atât corporalã, cât și a mediului în care trãiesc; îmbunãtãțirea relațiilor în cadrul familiei dar și în cadrul comunitãții; participarea la ședințele de grup va avea ca rezultat recãpãtarea încrederii în sine, conștientizarea procesului învãțãrii cu privire la viitorul copiilor, îmbunãtãțirea calitãții vieț

4.2.2. Factori de risc în obținerea rezultatelor

Factori de risc la nivelul personalului angajat:

pot apãrea conflicte între membrii echipei interdisciplinare

neîndeplinirea obiectivelor proiectului propus

neîndeplinirea sarcinilor și responsabilitãților fiecãrui post

lipsa de la muncã frecventã datoritã distanței

nerespectarea regulilor de ordine interioarã

neimplicarea în luarea deciziilor atunci când acestea trebuiesc luate de cãtre tot personalul

Factori de risc la nivelul beneficiarilor direcți:

neparticiparea copiilor la activitãțile organizate în cadrul centrului

manifestarea dezinteresului cu privire la activitãțile proiectului

apariția unor conflicte între membrii beneficiari atât între copii cât și între pãrinții acestora

lipsurile majore în cunoștințe pe care copii le prezintã pot îngreuna procesul învãțãrii

neparticiparea la concursurile locale și naționale propuse de cãtre centru

lipsa ajutorului din partea pãrinților în efectuarea temelor

nesusținerea morala a pãrinților cu privire la continuarea studiilor

neparticiparea la ședințele de grup și de consiliere

folosirea produselor de igienã în alte scopuri decât cele stabilite ( de exemplu: comercializarea acestora )

temperamentul impulsiv al elevilor poate genera neadaptarea la normele centrului

lipsa frecventã nemotivatã de la activitãțile centrului

nemultumirea parinților fața de evolutța copilului in cadrul programului

apariția conflictelor intre copii

Factori de risc la nivelul partenerilor:

neimplicarea acestora în programul desfãșurat

nerespectarea normelor contractuale

nemulțumirea cu privire la activitãțile și promovarea proiectului

resurse limitate ale colaboratorilor

nemultumirea parinților care nu sunt incluși în program

Factori de risc la nivelul comunitãții:

neimplicarea comunitãții la activitãțile școlare și extrașcolare organizate de centru

nemulțumirile pãrinților neimplicați în proiect

marginalizarea din partea comunitãții a celor care participã la proiect, mai ales a copiilor

nesusținerea materialã și moralã din partea comunitãții

Anexa 1

Ghid de interviu

Spune – mi, te rog, câteva date despre familia ta: număr de persoane, vârsta, ocupația fiecăruia.

În ce relații te afli cu membrii familiei?

Descrie – mi relația pe care o ai cu colegii de clasă.

Cum ți se pare atitudinea profesorilor față de tine? De ceilalți colegi?

La școală cel mai mult îți place să………….?

Și îți displace………….?

Vorbește-mi despre planurile tale de viitor.

Care sunt lucrurile care te împiedică să ți le îndeplinești?

Care este părerea ta despre școală?

Până la ce nivel vrei să îți continui studiile?

Cum sunt cerințele școlare (materialele didactice/școlare)?

Care sunt sacrificiile tale pentru a merge la școală?

Care este ajutorul celor din jur pentru a continua studiile?

Îmi poți spune care sunt sacrificiile/atribuțiile tale în familia ta?

CUPRINS

Capitolul I

. Devianța școlară. Delimitari conceptuale si forme de manifestare…………………..pag 1

1.1.1 . Absentismul scolar…………………………………………………………………………………pag 3

Abandonul scolar…………………………………………………………………………………..pag 4

Teorii explicative ale abandonului scolar…………………………………………………….pag 6

Factori care conduc la aparitia fenomenului de abandon scolar………………………pag 8

Cap II

Rolul asistentului social in solutionarea problematicii abandonului scolar……………….pag

Cap III

Rolul familiei in prevenirea abandonului scolar. O abordare calitativa…………………….pag 15

3.1. Ipoteza si obiectivele cercetarii…………………………………………………………………….pag 15

3.2. Metodologia utilizarii in realizarea cercetarii………………………………………………….pag 16

3.3. Grupul tinta. Lotul de investigatie…………………………………………………………………pag 17

3.4. Prezentarea studiilor de caz………………………………………………………………………….pag 17

3.5. concluzii…………………………………………………………………………………………………….pag

Cap IV

Prevenirea abandonului scolar. Proiect de interventie…………………………………………….pag 18

4.1. Descrierea proiectului………………………………………………………………………………….pag 18

4.1.1. Familia si scoala-impreuna pentru o educatie de calitate……………………………….pag

4.1.2. rezumat…………………………………………………………………………………………………..pag

4.1.3. Obiective…………………………………………………………………………………………………pag

4.1.4. Populatia si grupurile tinta…………………………………………………………………………pag 19

4.1.5. Descrierea activitatilor………………………………………………………………………………pag 20

4.1.6. Durata si planul de actiune…………………………………………………………………………pag 23

4.2. Rezultatele anticipate…………………………………………………………………………………..pag 24

4.2.1. Modul in care proiectul va ameliora situatia grupului tinta…………………………….pag

4.2.2. Factori de risc in obtinerea rezultatelor………………………………………………………pag 25

4.2. Concluzii……………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE……………..