Despre Teoria Atasamentului

Mai intai vom vorbi despre teoria atasamentului care putem spune ca descrie si integreaza stiintific nevoia fiintelor umane de a forma si intretine legaturi emotionale puternice fata de alte fiinte umane. Aceasta teorie a fost formulate si consolidate de psihiatrul de copii britanic John Bowlby si de catre psiholoaga canadiana Mary Ainsworth.

Temele principale ale acestei teorii sunt initierea si schimbarile care au loc in relatiile emotionale individuale in cursul vietii. Conform teoriei atasamentului, la baza oricarei relatii emotionale interumane se afla legatura timpurie mama-copil.

Teoria atasamentului se foloseste de gandirea psihologiei dezvoltarii, a psihanalizei si a teoriei sistemelor. Bowlby isi propusese ca scop principal sa puna bazele stiintifice ale unui punct de vedere psihanalitic al teoriei relatiei obiectelor sis a verifice empiric ipotezele psihanalitice in acest domeniu. Pe parcursul cercetarii stiintifice el s-a indepartat din ce in ce mai mult de psihanaliza, iar teoria atasamentului a devenit o disciplina de sine statatoare.

Teoria atasamentului se inrudeste strans cu teoria sistemelor si psihologia cognitive si contribuie la terapia familiei, terapia cognitive si psihanaliza. Particularitatile temperamentale ocupa un loc important printer insusirile esentiale si relative stabile care se manifesta in conduit si activitatea copilului. Aceste particularitati se refera la aspectele dinamice ale conduitei, avand ca substrat tipul de sistem nervos cu elemente specific ale proceselor fundamentale. Pasandu-se pe o pozitie bazala, temperamentul se manifesta ca nivel energetic, ca mod de descarcare si acumulare a energiei si prin dinamica. Trasaturile dinamico-energetice ale personalitatii, au un character stabil, au o baza ereditara si se manifesta in cele mai diferite forme ale comportamentului. Exista un sens filosofic al morale, ce reuneste conduitele regulate, faptele de viata cu semnificatia lor, specifica unei societati date. Acestea constituie morala sociala. Morala individuala solicita cunoasterea si incorporarea morale sociale in structura personalitatii si a conduitelor- valorile morale sociale devenind astfel modul de a evalua si actiona individual.

Morala este forma constiintei sociale, care reflecta ansamblul conceptiilor, ideilor si principiilor care calauzesc si reglementeaza conduit oamenilor in relatiile personale, in familie, la locul de munca si in societate in general.

Judecata morala presupune evaluarea unor comportamente si situatii prin raportarea lor la cerintele morale impuse de ambianta social-istorica a individului. Ea se formeaza prin invatarea sociala si insusirea critica a modelelor de conduit promovate de societate. Dezvoltarea morala este un process active de organizare a experientei in structure cu semnificatie crescanda, prin care valorile morale sunt vazute dintr-o perspectiva noua.

Dezvoltarea gandirii morale se realizeaza progresiv, implicand parcurgerea ordonata a unor stadia ale inteligentei, acest progress fiind caracterizat de o gandire cu o calitate particulara. Judecata morala este vazuta ca dezvoltandu-se in concordanta cu trecerea de la gandirea preoperationala la gandirea operationala si apoi la cea operational-formala. Se remarca prezenta complementara a doua tipuri de morala in spatial existential al copilului: morala heteronoma si autonoma.

Delimitarea factorilor psihologici ce regleaza retelele relationale se poate face dupa 3 criterii principale: natura modal-calitativa; mecanismul elaborarii; semnul influentei in raport cu etalonul echilibrului si stabiliattii vietii sociale actuale. Primul criteriu ne dezvaluie implicarea in modelarea-reglarea campurilor relationale a unor factori psihologici de modalitati calitative diferite: informationali-cognitivi, motivationali, afectivi, volitivi.

Cel de-al doilea criteriu permite sa discernem intre factorii psihologici primari si cei secundari. Cel de-al treilea criteriu pune in evidenta existent a doua categorii de factori psihologici: cu influenta pozitiva si cu influenta negativa.

Pentru o buna intelegere a educatiei moral-civice se impun cateva precizari referitoare la morala si civism. Morala este un fenomen social, o forma a constiintei sociale care reflecta relatiile ce se stabilesc intre oameni, intr-un context social delimitat in timp si spatiu, avand o functie reglatoare asupra convietuirii umane, stimuland si orientand comportamentul uman, in concordanta cu cerintele sociale.

Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care exprima chintesenta morala a personalitatii umane, sub forma unei imagini a perfectiunii din punct de vedere moral.

Morala reflecta cerintele si exigentele generale ce se impun comportamentului moral in lumina prescriptiilor idealului moral, avand o arie de aplicabilitate practic infinita. Asocierea comportamentului moral cu cel civic nu este intamplatoare. Este evident ca cele doua comportamente se asociaza, se sprijina si se conditioneaza reciproc, deoarece nu poti avea un comportament moral fara sa respecti legile, traditiile si valorile unei societati, dupa cum nu poti avea un comportament civic daca nu te conformezi valorilor, normelor, regulilor morale care guverneaza viata comunitatii in care se traieste.

Modelul psihanalitic- psihanaliza clasica a lui Freud a oferit un prim model care incerca sa explice raportul dintre manifestarile biologice, instinctuale ale personalitatii si cele de natura morala. Prin biologia sa, omul ajunge inevitabil in conflict cu societatea si cu semenii. Din acest motiv, este nevoie ca prin educatie sa-i fie formate structuri interne de reglare morala a comportamentului. Concluzia este ca diferentele dintre indivizi in privinta caracterului si a conduitei morale sunt date de felul in care s-a produs socializarea in primii 5 ani ai copilariei si de felul in care individual a internalizat normele sociale sub forma Supraeului.

Modelul cognitivist si sociocognitivist- comportamentele actuale sunt influentate de dzvoltarea cognitiva iar individul este capabil sa proceseze informatia despre ceilalti si sa ia decizii morale numai atunci cand are nivelul de dezvoltare cognitive care sa permita acest lucru. Comportamentele actuale sunt influentate de invatarea observationala.

Modelul situationist- psihologia sociala a dus dovezi consistente in privinta determinismului extern al conduitei morale: comportamentul moral se datoreaza presiunii unor factori situationali. Cercetarile experimentale din psihologia sociala au evidentiat fenomene de inducer a unor comportamente contrare dispozitiilor interne prin simpla presiune sociala. Bunul mers al societatii este influentat de comportamentele individuale. Caracterul este o latura a personalitatii, legata de reglajul intern al comportamentului moral al indivizilor si de pozitia lor in relatiile cu ceilalti.

Abaterea comportamentului de la normele si valorile sociale de baza constituie un fenomen obisnuit in toate societatile. Orice societate judeca comportamentul membrilor sai nu atat din punctual de vedere al motivatiilor sale intrinseci, cat mai ales din punctual de vedere al conformarii acestui comportament la normele si valorile unanim recunoscute sau nu.

Cautam de multe ori explicatia pentru succesul oamenilor in calitatile lor si cautam sa dezvoltam aceleasi calitati si in copiii nostri. In afara de talent si inteligenta, este nevoie si de o atitudine constructiva in fata dificultatilor si de trasaturi pozitive de caracter, care sa ghideze persoana catre cele mai bune alegeri. Trasaturile de caracter positive sunt acelea care au rol energizator asupra persoanei, imbunatatesc relatiile dintre oameni si ajuta la obtinerea succesului. Specialistii in educatia pozitiva au identificat 24 de trasaturi positive de character care sunt valorificate pe plan mondial si care asigura fericirea si implinirea. Acestea sunt:

Intelepciune si cunoastere(creativitate, curiozitate, deschidere la nou, interesul fata de invatare si gandire in perspectiva)

Curaj(onestitate, bravura, perseverenta, energie)

Umanitate(bunatate, iubire si inteligenta sociala)

Dreptate(corectitudine, abilitati de conducere, abilitati de munca in echipa)

Cumpatare(iertare, modestie, prudenta, autocontrol)

Transcendenta(admiratie fata de frumusete si excelenta, recunostinta, speranta, umor, spiritualitate)

Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si consta intr-o actiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca, fisa postului.

Sanctiunile disciplinare constituie mijloace de constrangere prevazute de legislatia in vigoare si au ca scop apararea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de raspundere pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu si respectarea normelor de comportament la locul de munca.

Constituie abateri disciplinare grave savarsirea unei fapte cu vinovatie pentru salariatul care:

a utilizat documente false la angajare

a sustras sau a favorizat sustragerea de obiecte apartinand societatii sau celorlalti salariati

a refuzat nejustificat dispozitiile superiorilor sai sau i-a instigat pe altii in acest sens

a pus in pericol prin acte deliberate sau prin imprudente majore securitatea societatii, a colaboratorilor sai sau chiar pe a sa

s-a facut vinovat de acte de violenta sau insulte la adresa colegilor sau a conducatorilor

a consumat bauturi alcoolice in timpul serviciului sau in afara orelor de program, dar in incinta societatii

a falsificat un act generator de drepturi

a refuzat nejustificat sa indeplineasca sarcinile si atributiile de serviciu