Designul Interior al Unei Bar Terase
Cuprins
INTRODUCERE
EVOLUȚIA ȘI CLASIFICAREA UNITĂȚILOR DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ
Noțiuni generale, Scurt Istoric Bar-Terasă
1.2. Caracteristica, Organizarea activității și Tipologia unităților de Alimentație Publică
1.2.1. Conceptul și importanța alimentației publice
1.2.2. Organizarea activității de alimentație publică
1.2.3. Tipologia și clasificarea U.A.P.
1.2.4. Inventarul, utilajele și instalațiile din sectorul de alimentație publică
1.3. Top Bar, Bar-Terase după The World’s 50 Best Bars 2013 și Askmen
1.4. Concluzii la Capitolul 1
2. ANALIZA CERINȚRLOR FUNCȚIONALE ȘI DE PROIECTARE A BAR-TERASĂ
2.1. Clasificarea Barurilor
2.2. Tipologia și soluționările arhitectural constructive a unei Terase
2.3. Organizare spațiilor interioare Bar-Terasă
2.4. Organizarea planimetrica și fluxului de activitate în spațiul Bar-Terasa
2.5. Termo-Fonoizolarea Bar-Terasă
2.6. Concluzii la Capitolul 2
3. EXAMINAREA ȘI PREZENTAREA PROIECTULUI DE DESIGN AL BAR-
TERASEI
3.1. Conceptul și stilistica Bar-Terasă
3.2. Stilistica cromatică
3.3. Mobilierul utilizat Bar-Terasă
3.4. Iluminarea naturală și artificială
3.5. Materialele de finisare, Grădinile verticale din Bar-Terasă
3.6. Concluzii la Capitolul 3
Concluzii finale
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
Designul interior a fost inițial o ramură a arhitecturii, dar care acum se desprinde tot mai mult de domeniul din care face parte, căpătând statutul de disciplină de sine stătătoare ce presupune îmbunătățirea condițiilor de viață prin crearea unui ambient ce îmbină atât principii estetice, cât și de ergonomie și antropologie ce redau o creștere a funcționalității și calității spațiilor interioare.
În formularea unei decizii de design intervin mai mulți factori. Este vorba despre spațiul însuși, cu dimensiunile și construcția lui, cu potențialul și limitele lui. Apoi trebuie luată în considerare destinația spațiului respectiv, pentru muncă sau relaxare, pentru întâlnire, comercial sau de învățământ. Există o semnificație a oricărui spațiu, care îl investește cu autoritate, securitate, înțelepciune, succes, dând o alură fie senină fie ludică. În afara acestora mai sunt considerațiile practice (accesul, iluminarea, acustica, spațiile de depozitare) și cele de sănătate și de protecția muncii (prevederile pentru persoanele cu nevoi speciale etc.).
Procesul de creare a designului interior urmărește o metodologie sistematică și coordonată, incluzând cercetarea, analiza și integrarea cunoștințelor în procesul creativ, prin care nevoile și resursele clientului sunt satisfăcute rezultând un spațiu interior care corespunde scopului proiectului.
Profesia de designer de interior furnizează servicii de cercetare, dezvoltare și implementare a planurilor, punând în practică necesitatea ca interiorul unui spațiu să îmbunătățească semnificativ calitatea vieții, să crească productivitatea muncii și să protejeze viața, sănătatea și bunăstarea persoanelor.
În această lume mereu în schimbare, a promisiunilor excepționale și a perspectivelor neliniștitoare, a izbucnirilor tehnologice incontrolabile, rolul central de formare îl are designerul, amploarea întregii sfere a designului contemporan, tinde să cuprindă toată ambianța vieții noastre. Creațiile designerului au un puternic impact social și determină comportamentul și personalitatea umană, de aceea, mai nou, viața noastră se învârte, deși nu o simțim întotdeauna, în jurul tendințelor, așteptărilor, propunerilor de lifestyle generate de industria frumosului – designul.
Actualitatea temei. Întregul spațiu interior creat de designer, formează un mic univers. Acest univers este mereu în schimbare, dar are de fiecare dată un anumit țel pe care îl impune comanditarul. Acest țel cuprinde o mulțime de idei, concepte care redau acel caracter și individualitate, proprietarul. Noile tendințe și tehnologii permit ca comanditarul să realizeze acele idei pe care câțiva ani în urma nu puteau fi existente.
Tema acestei lucrări este " Design interior al unui Bar-Terasă amplasat într-un complex de alimentație publică”, elementul de bază al acestui proiect este ecologia și grădini verticale.
Scopul tezei este de a elabora un spațiu interior cu un ambient cât mai confortabil, agreabil pentru clienți dar și studierea tehnologiilor moderne implementate în design, a inovațiilor care-și fac și ele aparența, atributele extravagante și elementele originale care formează acea bază de design interior de ultima oră.
Suport metodologic. Tezei de licență prezintă o intercalare a frumosului, originalului și a tehnologiilor inovatorii formând un întreg. Acestea fiind obținut prin intermediul procesului informativ, deducerii, implementarii conceptului stilistic și individualității autorului.
Lucrarea este structurată în trei capitole și mai multe subcapitole. Sunt incluse și anexe grafice pentru a reda mai bine esența concepută și concluzii, care formează gândul și redarea ideii atât a capitolelor în parte cât și a întregii teze.
Designul interior este mereu prezent în civilizație care niciodată nu-și va pierde menirea și conceptul pe care-l poarta, însă pe zi ce trece el progresează și creează noi direcții, idei, tehnologii, cu ajutorul cărora noi, oamenii evoluăm și ne formăm un „eu” individual, creând astfel pe lângă tot ce tine de design și o gândire a viitorilor generații care și ei la rândul său vor progresa. Toate acestea fără să ne dam seama sunt generate de design, pentru că designul este prezent oriunde și oricând.
Evoluția și clasificarea Unităților de Alimentație Publică
Noțiuni generale, Scurt Istoric Bar-Terasă.
Bar – unitate de alimentație publică cu program de zi sau de noapte în care se desfac băuturi (alcoolice și nealcoolice) și un sortiment restrâns de produse culinare. Cadrul ambiental al localului este completat cu program artistic, audiții muzicale, jocuri electronice și video.[24]
Amestecul de băuturi a fost probat încă de la începuturile civilizației. Există unele legende potrivit cărora primul coctail, preparat din suc de lămâie și piper fiind apreciat ca aperitiv la curtea lui Cezar. Romanii au creat o astfel de impresie că erau mari consumatori de băuturi aperitive realizate pe baza de vin cu diverse plante aromatice. Prima publicăție de profil datează din secolul al XVII-lea și este atribuită Companiei Distileriilor din Londra. Acest magazin include o serie de rețete de cocteiluri, multe dintre acestea fiind considerate leacuri pentru diverse afecțiuni.
Primul cocktail preparat purta denumirea de Sazerac, în perioada primului Război Civil din New Orleans- Louisiana. Combinația originală este un amestec intre coniac și bitter. Persoana care a încercat această combinație este Antoine Amedée Peychaud, care obișnuia să-și invite prietenii pentru a servi băuturi preparate în “coquetier”(un fel de bol/pahar). Cea mai cunoscuta referință a etimologiei cuvântului “cocktail” este aceea a îmbinării dintre franțuzescul “coq”(cocos) și cel englezesc “tail”(coada), cu trimitere la decorarea băuturilor cu pene de cocoș sau cu alte elemente decorative asemănătoare acestora.[32]
Cocktailul este o băutură stimulatoare compusă din tării de orice tip, zahăr, apă și condimente este prima definiție dată termenului „cocktail” apăruta în 1806, în publicăția Balance and Columbian Repository din New York. Termenul definește o categorie de băuturi preparate de la începutul sec. XIX (din care fac parte Martini, Old Fashioned și Manhattan). Așadar, „cocktailurile” sunt doar un punct din lunga listă a „băuturilor preparate”, o listă cu o istorie consistentă care a fost împărțită de David Wondrick, un specialist în domeniul barurilor de nivel mondial, în trei perioade importante: 1) Arhaică (1800-1830), 2) Barocă (1830-1880) și 3) Clasică (1880-1920).[4]
Primele baruri au apărut în SUA, la jumătatea secolului al XIX-lea, fiind formate numai dintr-o tejghea, prevăzute cu o baraă care să tina clienții la distantă. Aceasta era o bariera între barman, și clienți, de unde și termenul “bar”. în aceste locații inițiale nu existau mese și scaune. Clienții serveau băutură în picioare, cumpărau tutun și plecau repede. Inițial, se servea numai vin și bere, apoi după descoperirea metodei distileriei, în baruri au început să fie vândute și alte sortimente de băuturi, precum gin, whisky sau rom.[15]
Apariția barului a permis dezvoltarea unor noi forme de comerț și comunicare. Strămoșul actualului bar american era un loc de întâlnire a enoriașilor și comercianților coloniști.
Odată cu apariția marilor orașe americane, s-au dezvoltat barurile din forma de astăzi. În anii ’20-’30, barurile au devenit parte componentă a hotelurilor. în ceea ce privește continentul european, acesta era împânzit la sfârșitul secolului al XIX-lea de numeroase cabarete, bistro-uri, braserii, restaurante cafenele literare și politice. În “saloanele” hotelurilor din Londra și Paris se serveau băuturi noi, moderne, care se pregăteau pe loc. Primul cocteil bar a fost deschis la Londra, în primul deceniu al secolului al XX-lea. După cel de-al doilea război mondial, barurile de interior au cunoscut o dezvoltare deosebita în SUA, fiind asimilate unui anumit grad de sofisticare urbană.
Motto-ul a lumii noi "timpul este bani" a atins și localurile de băut: proprietarii au decis să înlăture încăperile cu mese și scaune în așa mod sa creat un mediu non-confortabil având drept scop scurtarea sejurului, astfel a fost mărită capacitatea de vizitatori. Unii din întreprinzători au luat ca idee atragerea clienteli, implementând un serviciu nou: comandând alcool, vizitatorii aveau acces gratuit la bucate reci. Inițial introducerea inovației a dublat veniturile, evoluând a crescut și necesitățile vizitatorilor, și proprietarii localurilor au observat o scădere financiara renunțând la experimentul dat revenind la deservirea tradițională care și până în zilele de azi nu a purtat schimbări esențiale.
Terasa – construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind că loc de odihnă sau de agrement). din fr. Terrasse cuvântul de origine terre-teren.
Terasă, în sensul original al cuvântului reprezintă o suprafață abruptă de teren situat pe o pantă. Cu siguranță, terasa în sens modern cu bord pentru terasa și gard decorativ sunt urmele istoriei sale datate din vremurile vechi. După o durată de timp terasele au devenit elemente de arhitectură peisagistica precum grădinile suspendate din Babilon.
Terasa din lemn a apărut cel mai probabil în același timp când persoana a stăpânit instrumentele și a învățat cum să facă scânduri și grinzi de lemn. În cele din urmă, cu dezvoltarea construcțiilor de locuințe private, terasa a devenit un element independent. Extensie prin terasa permite mărirea în mod semnificativ dimensiunea casei prin atașarea la o parte a terenului aferent — creând astfel o zonă de tranziție între grădina și casă. Terasele moderne reprezintă de fapt o parte din casa preconizata în exterior .
Predecesorul terasei moderne cu punte, este considerat un stereobat. Stereobatul – baza unui templu sau colonadelor arhitecturii antice, precum și teren artificial ce ridica baza clădirii mai sus decât piața orașului. Odată cu apariția pardoselii din lemn au făcut apariția și terasele din lemn. În urma dezvoltării construcțiilor de vile și cabane, terasa devine un element independent în arhitectură și construcții. Acesta a extins aria locativa și a devenit o zonă de tranziție între casă și grădină.
Există o părere că terasa din lemn a apărut în epoca colonizării Americane. Fermierii americani construiau adiacente locuinței porțiuni largi din lemn. Acestea având funcția de observație și protecție cu ajutorul căreia a fost convenabil de a trage din arma. Pentru construcția de terase a fost folosit lemn de tec. În cele din urmă, cowboy au numit terasa din lemn "DEC", literalmente "puntea unei nave”. Terase americane din lemn, poseda o înaltă densitate și o anumită pr terasa a devenit un element independent. Extensie prin terasa permite mărirea în mod semnificativ dimensiunea casei prin atașarea la o parte a terenului aferent — creând astfel o zonă de tranziție între grădina și casă. Terasele moderne reprezintă de fapt o parte din casa preconizata în exterior .
Predecesorul terasei moderne cu punte, este considerat un stereobat. Stereobatul – baza unui templu sau colonadelor arhitecturii antice, precum și teren artificial ce ridica baza clădirii mai sus decât piața orașului. Odată cu apariția pardoselii din lemn au făcut apariția și terasele din lemn. În urma dezvoltării construcțiilor de vile și cabane, terasa devine un element independent în arhitectură și construcții. Acesta a extins aria locativa și a devenit o zonă de tranziție între casă și grădină.
Există o părere că terasa din lemn a apărut în epoca colonizării Americane. Fermierii americani construiau adiacente locuinței porțiuni largi din lemn. Acestea având funcția de observație și protecție cu ajutorul căreia a fost convenabil de a trage din arma. Pentru construcția de terase a fost folosit lemn de tec. În cele din urmă, cowboy au numit terasa din lemn "DEC", literalmente "puntea unei nave”. Terase americane din lemn, poseda o înaltă densitate și o anumită proprietate uleioasa cu structura moleculară de fibre, specific doar copacilor din zona Ecuatorială.
Arhitectul și Decoratorul italian Vincenzo Brenna în anii nouăzeci a secolului XVII, a demolat grădinile olandeze când a reconstruit Palatul din Londra și a construit o terasă mare.
Dispozitive de terase. Terasă servește pentru a conecta mediul extern cu un spațiu locativ. Acesta permite petrecerea timpului în exterior dar cu confortul specific spațiului interior. Tehnologiile moderne în construcție de terase permite extinderea atât orizontal cât vertical și implementarea acesteia intru-un peisaj complex.
Terasa se finisează cu pardoseli din bord pentru terasă și carcasa de baza. Pot fi de asemenea prezente și alte elemente cum ar fi garduri. De cele mai multe ori pardoseala este făcută din placi speciale pentru terasa. Baza este un schelet din grinzi transversale, care sunt știvuite longitudinal. Întreaga construcție poate fi fixata pe suporturi portante, pe acoperișul clădirii, pe suporturi de stâlp fixat în sol, poate avea un fundament comun sau aparte. Variația de frecvență și înălțime a stâlpilor dă posibilitatea de a construi terase pe teren accidentat, de exemplu, pe pante. Elementul de bază al balustradei, de obicei se instalează de grinzi care alcătuiesc fundamentul terasei. Varietate de terase:
Balcon -este o terasă îngustă și înaltă dotată cu balustrade care permite accesul din locuință.
Veranda -este o terasă cu un nivel, închisă amplasată adiacente clădirii.
Pavilion -este o terasa cu un nivel, amplasată separat.
Prispa – terasa mica cu scări amplasată adiacente la intrare în locuință
Exista cerințe speciale pentru materialele care sunt utilizate în construcția teraselor există cerințe speciale: acesta trebuie să fie rezistente la influențe biologice și atmosferice, precum trebuie să predomine o suficientă putere structurală. În zona noastră pentru a face terase sunt deseori folosite speciile, cum ar fi Stejar sau Larice. La momentul dat pe piață predomina o distribuție de bord sau lemn-polimer din materiale compozite.
Indiferent de tipurile de terase, acestea reprezintă un spațiu intermediar între interior și exterior, destinat relaxării, momentelor plăcute petrecute împreuna cu familia sau cu prietenii, un loc în care te simți mai aproape de natura, de lumina binefăcătoare a zilelor însorite, de unde poți privi cerul, norii sau soarele, unde poți respira aerul proaspăt de după o ploaie de vară, unde iți poți aranja florile sau obiectele de decor preferate s.a.m.d.
1.2 Caracteristica, Organizarea activității și Tipologia unităților de Alimentație Publică.
Pe fondul dezvoltării de ansamblu a activității de comerț și turism, sectorul alimentației publice a cunoscut și cunoaște în continuare o creștere accentuata, iar în ultima perioadă, transformări și mutații semnificative, acest lucru punând și mai mult în evidență importanța economică și socială a acestuia.
1.2.1. Conceptul și importanța alimentației publice
Ca activitate economică, alimentația publică este deosebit de complexă, ea nerezumând-se la satisfacerea în exclusivitate a nevoii consumatorului. Desigur, dinamica sectorului de alimentație publică este influențată de mai mulți factori, dar mai ales de evoluția circulației turistice, acest lucru justificând de fapt asocierea lui și activităților de turism, putând fi considerat drept o componentă importantă a prestației turistice.
Prin modul de organizare în profil macro și micro teritorial, generat de mecanismele economiei de piață, alimentația publică capătă o deosebită importanță în transformarea modului de viață al oamenilor, participând direct la îmbunătățirea aprovizionării populației cu produse și preparate culinare, într-o gamă sortimentală corespunzătoare și variată, din punct de vedere cantitativ și calitativ, răspunzând celor mai exigente cerințe. Pe de altă parte, alimentația publică oferă multiple condiții de folosire a timpului liber, cu atât mai mult în condițiile creșterii dimensiunilor acestuia, pe lângă funcția fiziologică propriu-zisă ea îndeplinind o serie de funcții de agrement, odihna și recreere, în general, de petrecere agreabilă a timpului liber. Într-un asemenea context trebuie să fim de acord cu faptul că, în zilele noastre, produsul turistic este o realitate din ce în ce mai prezentă și a generat o formă nouă de vacanță, cunoscută sub denumirea de vacanță gastronomică, cu activitate unanim recunoscută.
Importanța sectorului de alimentație publică este accentuată de celelalte oportunități ale sale, cele mai cunoscute fiind: 1. asigurarea posibilității multiple pentru o mai bună folosire și valorificare a resurselor materiale, în principal a celor agroalimentare; 2. orientarea și dezvoltarea gustului consumatorilor, stabilind formarea unor obiceiuri de consum alimentar al oamenilor, atât că rezultat al dezvoltării și punerii în valoare a științelor legate de arta gastronomică, cât și datorită posibilităților de aplicare a tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime și folosirii celor mai moderne utilaje și instalații; 3. condițiile folosirii celor mai performante utilaje și instalații de prelucrare și producție a preparatelor alimentare, în alimentația publică se asigură concomitent ușurarea muncii lucrătorilor și creșterea productivității muncii și, implicit, reducerea costurilor de producție, deci realizarea unor cote înalte de profit; 4. ușurearea în mod evident a muncii genului feminin în gospodăria proprie, eliberând-o de o activitate ce presupune mult timp, respectiv pregătirea hranei în familie.
De altfel, importanța alimentației publice derivă și din particularitățile care-i sunt caracteristice, particularități datorate caracterului tot mai complex al acestui sector, că și multitudinii de factori ce se manifestă în prezent în viată economico-socială. Asemenea particularități, pe de o parte, îi definitivează în mod științific obiectul și sarcinile de perspectivă, iar pe de alta parte, o delimitează tot mai mult de celelalte sectoare ale comerțului.[5]
Se consideră că sectorului de alimentație publică îi sunt caracteristice următoarele particularități:
activitatea de alimentație publică este influențată într-o măsură foarte importantă de fenomenul
turistic, literatura de specialitate considerând acest sector, alături de transport și cazare, o componenta a activității turistice și încadrându-l în categoria serviciilor turistice. Într-o asemenea abordare se consideră că: alimentația publică determină calitatea prestației turistice în ansamblul ei, influențând conținutul și atractivitatea ofertei turistice, cu implicații majore asupra dimensiunilor și orientării fluxurilor turistice.
activitatea de alimentație publică are un pronunțat caracter sezonier;
prin volumul de activitate și structură, alimentația publică oferă premisele cele mai favorabile
de promovare a liberei inițiative și de manifestare a legităților economiei de piață în general, a legii concurenței, în special;
la baza politicii preturilor practicate în acest sector stau atât specificul activității desfășurate (o
activitate complexă, care include procese de producție, de comercializare și prestări de servicii), cât și necesitatea diferențierii preturilor de la o unitate la alta, în funcție de specificul acestor unități, de gradul de încadrare și de calitatea serviciilor prestate;
activitatea de alimentație publică se particularizează și prin gradul ridicat de dotare cu fonduri
fixe, care impun cheltuieli mult mai mari cu întreținerea și repararea lor, dar și încadrarea cu personal de strictă calificare, care să dispună de o pregătire profesională adecvată ;
stabilirea colectivelor de lucru, ca și a orarelor și programelor de desfășurare a activității redă
un specific aparte, deosebind-o radical de activitatea comercială propriu-zisă.
Rezultă din cele prezentate faptul că o parte din particularitățile alimentației publice derivă din însuși conținutul activităților desfășurate în unitățile alimentației publice (forme, metode și instrumente de evidenta și control mult mai complexe, criterii deosebite și stricte de amplasare, dimensionare și profilare, cerințe igienico-sanitare foarte ridicate, structura cheltuielilor de circulație mai eterogenă, etc.).
Organizarea activității de alimentație publică
În organizarea activității de alimentație publică criteriul de bază rămâne eficiența. În acest scop este necesară structurarea sectorului, în general, și a fiecărui agent economic, în particular.
Sectorul de alimentație publică este un sector aproape prin excelență privat, bine organizat, manifestându-se o diversificare accentuată a profilării unităților, în funcție de categoria de încadrare, de prețurile practicate, de amplasarea unităților și dimensiunea acestora.
În prezent, în funcție de forma de proprietate a capitalului social, structura agenților economici ce-și desfășoară activitatea în sectorul de alimentație publică se prezintă astfel: 1.societăți comerciale de interes public, având deci capital de stat, în prezent foarte puține, ele trecând în proprietatea privată începând chiar din primii ani de existență a economiei de piață; 2.agenți economici cu capital privat, aceștia deținând cea mai mare pondere în totalul societăților și unităților comerciale cu activitate de alimentație publică; 3.unități comerciale cooperatiste, formate prin reorganizarea cooperației de consum; 4.agenți economici cu capital mixt.
Desfășurând în mod simultan activități de producție, de desfacere și de prestări de servicii aflate într-o strânsă interdependență, agenții economici ce-și desfășoară activitatea în sectorul de alimentație publică au de rezolvat probleme deosebit de complexe, referitoare la organizarea și conducerea proceselor desfășurate la nivelul unităților de baza, fie de producție, fie de servicii, acestea trebuind să asigure satisfacerea cerințelor tot mai exigente ale consumatorilor.[27]
Activitățile de profil în alimentația publică se desfășoară în următoarea structura: 1. unități pentru servirea consumatorilor ( saloanele propriu-zise ale restaurantelor); 2. unități de producție ( bucătăria centrală, secțiile de preparate și semipreparate, carmangerie, laboratoarele de patiserie – cofetărie, etc ); 3. unități de depozitare și păstrare ( camere frigorifice, magazii, etc. ).
Asigurarea unei bune serviri a consumatorilor impune existența unei bune dimensionări și amplasări a spațiilor de servire, care trebuie să includă: 1.spațiul de acces și ieșire ( vestibul, hol, garderoba ); 2.sala de consumație, compartimentată cât mai atrăgător; 3.spații de legătură ca bufetul, barul și bucătăria; 4.grup sanitar pentru consumatori; 5.biroul șefului de sală (unitate).
Totodată un rol deosebit în organizarea sectorului de servicii îl are practicarea formelor de organizare care să asigure un nivel cât mai înalt de satisfacere a cererii de consum. în acest sector se practică o gama deosebit de variată a formelor de vânzare, cum sunt: vânzarea prin ospătari; vânzarea prin vânzători; vânzarea prin autoservire; vânzarea pe baza de comenzi prealabile; vânzarea prin case de comenzi; vânzarea prin automate comerciale, etc.
În cadrul unei unități comerciale, în funcție de organizarea interioară a acesteia, de profilul activității, de amplasarea și dimensionarea spațiilor de care dispune, se poate practica una sau mai multe dintre formele de vânzare menționate.
În funcție de formele de vânzare practicate, precum și de sectorul de evidență și control, de gradul de modernizare și automatizare a formelor de evidență, se pot practica mai multe forme de plată, dintre care menționăm: plata la ospătar, pe baza de nota de plată; plata prin casier, el întocmește nota de plată, pe care ospătarul o prezintă clientului; plata prin casa de marcaj; plata direct la vânzător.
În buna desfășurare a sectorului de producție un rol de bază îl dețin bucătăria și anexele sale, care, după modul de amplasare, pot fi: în incinta unităților de alimentație publică; independente, în cadrul unor bucătarii centrale, laboratoare de producție, carmangerii, etc.
Indiferent de modul de amplasare, pentru buna organizare interioară a unei bucătarii ( sau a unui sector de producție ) se are în vedere asigurarea condițiilor necesare realizării unui circuit continuu și neîngrădită al tuturor operațiunilor necesare procesului de producție, privind:
primirea și recepționarea mărfurilor și materiilor prime; depozitarea și conservarea acestora; producerea preparatelor culinare; livrarea acestora către sala de consumație și conservarea celor neconsumate; înlăturarea deșeurilor alimentare; depozitarea ambalajelo.
Pentru a asigura o activitate corespunzătoare în spațiile de producție, acestea trebuie să dispună în principal de: spații de recepție a mărfurilor și a materiei prime; spații de prelucrări primare; spații de producție propriu-zisa; spații anexe; spații de aprovizionare, etc.[6]
1.2.3. Tipologia și clasificarea U.A.P.
Activitatea de alimentație publică se desfășoară printr-o rețea de o mare complexitate și diversitate, unitățile pot fi totuși clasificate în trei grupe mari: unități pentru servirea consumatorilor; unități de producție culinară; unități pentru depozitarea, sortarea, conservarea și păstrarea mărfurilor și a materiilor prime.
Fiecare dintre cele trei grupe de unități prezintă caracteristici proprii și o tipologie la fel de complexă. Prin unitate de servire a consumatorilor se înțelege localul format din una sau mai multe încăperi dotate cu utilaje, mobilier și obiecte de inventar corespunzătoare profilului și categoriilor în care se încadrează unitățile, în conformitate cu care se stabilește și regimul de preturi practicate: unități cu grad de confort și regim de preturi de lux, de categoriile I, II și III și unități cu grad de confort și regim special de frecventare: cantine – restaurant.
Clasificarea unităților de alimentație publică pe categorii[34]
Tabelul 1.1.
1.2.4. Inventarul, utilajele și instalațiile din sectorul de alimentație publică
Prin destinația lor, inventarul, utilajele și instalațiile din sectorul de alimentație publică trebuie să asigure servirea corespunzătoare a consumatorilor, să realizeze o productivitate înaltă a muncii, să creeze condițiile obținerii unor cantități sporite de preparate culinare de bună calitate într-un timp scurt și cu eforturi cât mai mici din partea lucrătorilor. În același timp, în alimentația publică trebuie să se manifeste o preocupare permanentă pentru modernizarea întregii tehnologii și dotarea corespunzătoare cu mobilier și utilaj comercial.
Indiferent de natura lor, inventarul, utilajele și instalațiile folosite în sectorul de alimentație
publică trebuie să răspundă următoarelor cerințe: 1. să fie moderne și rezistente la utilizare intensivă; să aibă o capacitate mare de producție, în condițiile unor costuri cât mai mici de exploatare; să fie multifuncționale, ușor de exploatat și de întreținut; să aibă o linie modernă și un design atrăgăto; dimensiunile să fie cât mai mici, adaptabile spațiilor și condițiilor de prelucrare într-un cadru normal.
Inventarul, utilajele și instalațiile din dotarea unităților de alimentație publică pot fi catalogate și diferențiate în funcție de destinația lor și de spațiile în care sunt amplasate. Astfel, în funcție de categoria unităților de alimentație publică, de specificul activității, de mărimea și profilul lor, dotarea cu obiecte de inventar, utilaje și alte instalații speciale, în funcție de destinația spațiilor, cuprinde :
a) Pentru magaziile destinate materialelor de întreținere și celor textile sunt necesare mai ales rafturi, stelaje, cutii de protecție, masa de calcat, scaune simple.
b) Pentru spațiile destinate servirii consumatorilor sunt necesare: 1.mobilier pentru holurile de primire și garderoba, respectiv fotolii, canapele, măsuțe, cuiere, suporturi etc.; 2.mobilier pentru sălile de servire : mese de servit de diferite forme și din materiale diverse, scaune, mese de serviciu, mese gheridon; 3.inventar textil, respectiv fete de masă, naproane, șervețele de pânză, etc.; alte obiecte de inventar, căruciorul de prezentare și servire, console mobile cu instalații frigorifice, frapierele; veselă; tacâmuri.
c) în ceea ce privește instalațiile necesare procesului de producție și de servire a consumatorilor prin unitățile de alimentație publică, este de precizat că, în condițiile actuale, acestea trebuie să fie moderne, de înaltă productivitate. în principal, este vorba de: instalații de energie electrică; instalații de încălzire; instalații de ventilație.
La toate acestea se adaugă instalațiile sanitare, ascensoarele, instalațiile telefonice, etc. De
asemenea, din dotarea sectorului de alimentație publică mai fac parte aparatele de casa și de marcat, aparatele de măsurat și cântărit, dotările birotice etc.[37]
Top Bar, Bar-Terase după The World’s 50 Best Bars 2013 și Askmen
Topul celor mai interesante și ciudate baruri din lume
Clinic este un bar sirtuat in Singapore, amenajat asemeni unui spital. Clienții in acest bar sunt așezați în scaune cu rotile și sunt serviți de chelnerițe îmbrăcate în asistente medicale. Iar în cazul în care bei prea mult și te simți rău vei capta toata atenția asistentelor. (figurile 1.1-1.3.)
The Pub amplasat Cehia de la primul creeză impresia de nimic extraordinar. În The Pub clienții sunt singuri chelneri. Barul este recunoscut pentru întrecerile pe care le organizează între clienții care doresc să își demonstreze rezistenta de băutori de bere. (figura 1.4.)
Absolut Icebar este unul dintre cele mai friguroase baruri din lume, aici temperatura nu se ridica mai mult de -5 grade. Interiorul este realizat din gheață, la fel ca și paharele. Barul localizat în Suedia, are urmași în mai toate orașele din lume însă cele mai cunoscute sunt în barurile din Londra, Barcelona, Paris, Las Vegas și Seoul. (figurile 1.5.-1.7.)
Dick’s Last Resort seamănă cu un bazar în care chelnerii înjură și aruncă în clienți cu diferite produse. Este unul dintre cele mai exotice baruri din SUA. (figurile 1.8.-1.9.)
Alux Lounge este unul dintre cele mai scumpe baruri din Mexic însă experiență merită banii datorită stilului excentric în care este decorat barul. Alux Lounge este un bar underground în care spoturile de lumină realizează un spectacol colorat și inedit. (figurile 1.10-1.12.)
Baobab Tree Bar Barul este de fapt un baobab, arbore protejat prin lege în Africa de Sud. (figurile 1.13.-1.14.)
Zetor Bar Finlanda redă specific datorită meselor din lemn în forma de tractor. (figurile 1.15.-1.17.)
Christon Cafe Barul este amenajat în stilul unui loc tipic creștin cu lumânări, candele, icoane și statui reprezentând sfinți și personaje istorice care s-au sacrificat în numele credinței și este situate în Japonia. (figurile 1.18.-1.20.)
Unsicht Bar din Berlin este locul ideal unde poți petrece pe întuneric. Până și telefoanele mobile sunt interzise. Ideea patronilor nu a fost una strict bazată pe excentricitate sau pe profit, ci pe emoțiile trăite în acest local. (figurile 1.21.-1.24.) Germania
Albatross Barul din capitala Japoniei se găsește pe Shomben Yokocho. Este atât de mic încât nu încap mai mult de zece persoane, barul este situat pe trei niveluri, include o galerie de artă. (figurile 1.25.-1.27.)
Giger Bar Chur&Cha Teau din Elveția a fost inspirat din opera graficianului HR Giger, barul este întunecat și poate părea neprimitor. (figurile 1.28.-1.30.)
Hobbit House un bar tematic din Mnila, de dată aceasta inspirat din opera lui JRR Tolkien. Se promovează drept singurul bar din lume deținut și opera de hobbiți. Decorul este rustic și încântător, cu mese de lemn și fețe de masă înflorate. Renumit pentru muzica live din fiecare seară. (figurile 1.31.-1.32.)
Barul Nasa are tematica spațiul cosmic. Un bar din Israel în forma de navetă spațială, jocuri de lumini, mese în forma de rachete și tablouri cu imagini ale pământului văzut din spațiu. ( figurile 1.33.-1.34)
Red Sea Star cu un nivelul inferior afla la cinci metri sub nivelul Marii Roșii. Restaurantul amplasat în Israel pare a fi desprins din desenele animate cu Mica Sirena, cu scaune în formă de
meduza și corpuri de iluminat în formă de stea de mare. ( figurile 1.35.-1.37.)
TOPUL CELOR MAI VECHI BARURI ȘI TOPUL CELOR MAI RENUMITE BAR-TERASE DIN LUME
Tabelul 1.2
Concluzii la Capitolul 1
Bazîndu-ne pe motto-ul “design-ul este tributul pe care arta îl plătește industriei” de Paul Finch, am putea deduce că design-ul reprezintă un produs al epocii industrializate. Atitudinea formata exclude esteticul că manifestare umană, independentă de activitatea de marketing. Societatea umană s-a dovedit a fi una sensibilă la frumos încă de la începuturile ei.
Deducem faptul că în definirea temporală a designului există două tendințe: 1. de lărgire a întregii istorii a umanității și de asociere a designului cu orice activitate estetizată; 2. de micșorare a ei, prin echivalarea cu apariția design-ului că domeniu de activitate separat.
Tendința generală este de a asocia designul cu o fațadă-simbol a unei clădiri, cu imaginea unei mașini cu un design futurist. Dar designul ne înconjoară, prin imaginea obiectelor din jurul nostru, chiar dacă nu fiecare dintre acestea ne atrage atenția într-o manieră atât de vizibilă.
Deci designul reprezintă un element al cotidianului uman datorit căruia creastă dezvoltare a devenit una atât tehnologică cât și psihosocială.
Analiza cerințelor funcționale și de proiectare a Bar-Terasei.
2.1. Clasificarea Barurilor
Barul – reprezintă locul ideal (public) destinat servirii băuturilor alcoolice și nealcoolice pure sau în amestec a unui sortiment restrâns de gustări și produse de cofetărie, patiserie, precum și a unor mărfuri nealimentare barurilor de astăzi își au originea în vechile cabarete, cafenele, restaurante de cartier cafenele literale, politice, braserii .
Bar de noapte: este o unitate cu caracter distractiv, cu un orar de noapte care prezintă un program variat de divertisment, de music-hall și dans pentru consumatori și oferă o gamă variată de băuturi alcoolice fine, amestecuri de băuturi de bar, băuturi nealcoolice, specialități de cofetărie și înghețată asortate, roast-beef, fripturi reci etc., fructe și salate de fructe (proaspete și din compoturi), cafea, jardiniere cu delicatese.
Bar de zi: este o unitate care funcționează, de regulă, în cadrul hotelurilor și restaurantelor sau ca unitate independentă. Oferă consumatorilor o gamă variată de băuturi alcoolice și nealcoolice, simple sau în amestec, și gustări în sortiment restrâns, tartine, foietaje, specialități de cofetărie și înghețată, produse din tutun și posibilități de distracție (muzică discretă, televizor, jocuri mecanice etc.). În salonul de servire se află tejgheaua-bar cu scaune înalte, un număr restrâns de mese cu dimensiuni mici, cu scaunele respective.
Café-bar sau cafenea: este o unitate care îmbină activitatea de desfacere a cafelei cu cea recreativă; oferă consumatorilor și gustări calde și reci, minuturi, produse de cofetărie-patiserie, înghețată, băuturi nealcoolice calde (cafea filtru, șvarț, cafea cu lapte, ciocolată, ceai etc.), băuturi alcoolice fine (lichior, coniac, vermut etc.).
Disco-bar (discotecă-videotecă): este o unitate cu profil de divertisment pentru tineret, activitatea comercială fiind axată pe desfacerea de gustări, produse de cofetărie-patiserie, înghețată și, în special, amestecuri de băuturi alcoolice și nealcoolice. Divertismentul este realizat prin intermediul muzicii de audiție și de dans, înregistrată și difuzată prin instalații speciale și prin discjockey, care asigură organizarea și desfășurarea întregii activități.
Videoteca este o încăpere special amenajată cu instalații electronice de redare și vizionare în care se prezintă video programe și filme.
Bufet-bar: oferă un sortiment restrâns de preparate calde și reci (gustări, sandviciuri, minuturi, mâncăruri, produse de patiserie) pregătite în bucătăria proprie sau aduse din afară, băuturi nealcoolice calde și reci, băuturi alcoolice (aperitive), bere, vinuri, la pahar.
Tipologia și soluționările arhitectural constructive a unei Terase
Terasele din lemn, dintre toate tipurile de terase, creează cel mai puternic efect estetic, podeaua, stâlpii de susținere ai unui acoperiș, balustradele laterale se pot face din lemn clasic sau exotic, și într-un caz și în celălalt, tratat cu uleiuri speciale pentru a-l proteja de intemperii și pentru a-si păstra culoarea naturala. Se pot folosi și placi WPC (wood polymer composite), care imita lemnul foarte bine și sunt și rezistente.
Terasele din beton și piatra reprezintă soluția cea mai simpla și mai rapida în realizare si, de cele mai multe ori, și cea mai ieftina. Nu este așa de spectaculoasa că aspect, dar exista pe piață de profil beton dezactivat care permite vopsirea acestuia, astfel încât să îl armonizați cu locuință și cu mediul ambiant. Piatra se poate folosi în combinație cu betonul sau separat. Poate fi utilizată piatra naturală sau imitație de piatră. Piatra naturală (granit, marmura, gresie), specială pentru pardoseala teraselor, are forme neregulate și se pot obține modele interesante și foarte originale. Imitația de piatră se prezintă sub forma unor granule, solidificate cu ajutorul unei rășini.
Terasele cu pavele sunt ușor de realizat și există o mare varietate de forme și culori, realizate din materiale diverse, care pot fi combinate după fantezia fiecăruia. Se întrețin fără efort și sunt rezistente la capriciile vremii. Terasele din aluminiu și sticlă sunt foarte moderne, cu forme elegante și ușor de întreținut.
Procesul de construcție a unei terase începe prin delimitarea suprafeței pe care este amplasata terasa, în funcție de spațiul care este preconizat, având în vedere tipul de terasă și felul în care o amenajăm (mobilier, plante decorative, alte obiecte).
Dacă terasa va fi construita la nivelul solului, în continuarea casei, de exemplu, se decupează (se sapă) perimetrul respectiv, până la o adâncime care să corespundă materialului ales pentru fundație (de regula, 30-35 de centimetri), dând o înclinație de aproximativ 1 centimetru, la fiecare metru săpat, pentru a face posibilă scurgerea apei. Adăugăm la această adancime grosimea materialului pe care îl vom folosi pentru pardosea (lemn, gresie, mozaic, piatra etc.)[26]
Fundația poate fi făcută, în funcție de tipul de terasă, din moloz grosier bine nivelat, peste care se toarnă beton (aproximativ 5 centimetri grosime), peste acesta, cât este încă moale, o plasă metalică și un alt strat de beton; o banda de polistiren de 1 centimetru, pe margine va proteja terasa de eventualele dilatări provocate de temperatură sau umiditate. Cofrajul se îndepărtează câteva zile mai târziu, după ce se întărește betonul. Pe o astfel de fundație, terasa se poate pava cu beton decorativ, gresie antiderapantă pentru exterior, lemn, mozaic, placi ceramice etc.
O fundație de terasă se poate face și dîntr-un strat de moloz grosier, peste care se pune
o folie geo textilă, care are rol de hidroizolație, nu putrezește și rezistă la acțiunile mecanice ale rădăcinilor din sol, peste care se adaugă un strat de nisip și pietriș. Pe această fundație se pot așeza dale speciale pentru terase, pavaje din PVC care nu absorb umezeala, nu se decolorează, nu se degradează, piatra decorativă ceruită etc. Pardoseala terasei trebuie să se armonizeze cu finisajele exterioare ale casei, să fie din material cât mai compact, care să reziste ciclului ingheț-dezgheț.[40]
2.3. Organizare spațiilor interioare Bar-Terasa
Planul de organizare interioară a unităților de alimentație publică se diferențiază în funcție de profilul și capacitatea unităților, gradul de confort asigurat, prețurile practicate.
Organizarea interioară modernă și eficientă a unităților de alimentație publică are în vedere comasarea pe cât posibil a funcțiilor în spații unice în scopul reducerii compartimentărilor, a suprafețelor și volumelor construite, respectarea unor prescripții de ordin general referitoare la structura pe destinații, dimensionarea spațiilor comerciale, organizarea circuitelor (fluxurilor) de circulație, formelor și sistemelor de servire, dotarea cu mobilier și utilaje, etalarea gamei de preparare culinară și a băuturilor.
Structurarea pe destinații a suprafeței comerciale
a) Spații pentru producție:
– spațiul pentru prelucrarea primară a materiilor prime (curățare, spălare, tranșare etc.);
– spațiul pentru prepararea la cald (bucătăria caldă);
– spațiul pentru pregătirea preparatelor ce se servesc reci (bucătăria rece);
– spațiul pentru prepararea produselor pentru cofetărie și patiserie.
b) Spații pentru consumatori:
– spații pentru primirea consumatorilor (vestibul, hol, garderoba);
– spații pentru servire (sala de consumație, terase);
– grupuri sanitare pentru consumatori.
c) Spații pentru acces: oficiul de legătură între sala de consumație și bufet, bar, spălător de vesela, bucătărie.[40]
d) Spații tehnice:
– tabloul electric general;
– centrala pentru producerea aburului tehnologic;
– camera hidroforului și a pompelor;
– camera agregatelor frigorifice;
– turnul pentru lift;
– instalația de aer condiționat s.a..
– spațiul pentru păstrarea legumelor și fructelor proaspete și conservate;
– spațiul pentru păstrarea băuturilor;
– spațiul pentru depozitarea ambalajelor;
– spațiul pentru păstrarea obiectelor de inventar de rezervă și a hainelor de protecție;
– spațiul pentru păstrarea utilajelor și a mobilierului de rezervă;
e) Spații pentru secții de distribuție:
– bar;
– bufet.
f) Spații de depozitare:
– spații pentru primirea și recepția mărfurilor;
– spațiul pentru păstrarea articolelor de băcănie (făina, zahăr, paste făinoase etc.);
– spațiul pentru păstrarea alimentelor perisabile (carne, peste, produse lactate proaspete etc), dotate cu utilaje frigorifice;
g) Spații pentru personalul unității:
– biroul șefului de unitate;
– vestiare;
– grup sanitar (WC-uri, dușuri, lavoare).
h) Spații auxiliare:
– spălătorie;
– garaje și atelier pentru autovehiculele unității;
– ateliere pentru întreținerea și repararea utilajelor, instalațiilor, mobilierului, obiectelor de inventar și ambalajelor.[23]
Amplasarea acestor spații în cadrul suprafeței comerciale trebuie să urmărească satisfacerea într-o măsură cât mai mare a necesitaților tehnologice și funcționale, caracteristice fiecărui tip de unitate.
2.4. Organizarea planimetrica și fluxului de activitate în spațiul Bar-Terasa
Organizarea interioara a unității de alimentație publică presupune stabilirea unor fluxuri tehnologice optime, astfel încât activitatea să se poată desfășura în bune condiții și în spații minime. Pentru aceasta se vor organiza cel puțin următoarele circuite: materiilor prime de la recepție și depozite la secțiile de preparare; servirii preparatelor culinare și debarasării meselor; evacuării deșeurilor; personalului de servire (oficiu – sala de consumație; sala de consumație – oficiu și spre grupul sanitar); consumatorilor (acces în unitate – garderoba – sala de consumație – grup sanitar).
În stabilirea acestor circuite se urmărește:
flux continuu și unic în sens și respectarea circulației pe dreapta;
neinterferarea diferitelor circuite precum și traseelor scurte și directe;
organizarea circuitului de servire și debarasare în jurul oficiului, astfel încât distanța de
parcurs pentru un ospătar să nu depășească 30 m (în mod excepțional, 40 m);
dimensionarea corespunzătoare a spațiilor de circulație:
culoar principal între mese de 1,50-2,00m; culoar secundar între mese de 0,90-1,10m;
uși late de cel puțin 1,50 m, îndeosebi în spațiile de producție și batante în locurile cu
o circulație foarte mare;
accesul ospătarilor în sala de consumație să se facă din direcția opusa accesului pentru
consumatorilor;
asigurarea de accese separat pentru intrarea și ieșirea ospătarilor, în procesul de servire
a consumatorilor;
în circuitul materiilor prime de la locul de păstrare și de la acesta la secția de pregătire
și preparare, că și în circuitul semipreparatelor și de evacuare a deșeurilor, trebuie să se evite încrucișările, asigurându-se cele mai scurte trasee;
pentru grupurile sanitare în folosința personalului nu se admite accesul direct din zona
de lucru;
circulația la garderobă, ca și la grupul sanitar în folosința consumatorilor, trebuie a fi
realizată din holul de primire, pe un traseu retras fata de fluxul principal de intrare și ieșire;
circulația consumatorilor în sala de consumație spre mese trebuie să se facă evitând
traversarea salii de consumație;
în cadrul unităților cu autoservire, accesul consumatorilor la linia de distribuție să se
facă fără traversarea salii de consumație, cât mai direct, iar mesele să fie amplasate în zone cât mai retrase. Circuitele de debarasare să fie stabilite la capătul opus zonei de acces al consumatorilor la linia de autoservire
Organizarea spațiilor se va realiza ținând cont de:
– necesitatea utilizării integrale a suprafeței comerciale;
– păstrarea diferențiata a materiilor prime, a semipreparatelor, a unor produse finite, după natura și caracteristicile de conservare ale fiecăruia, asigurându-se temperaturile corespunzătoare de păstrare, că și respectarea condițiilor igienico-sanitare în vigoare;
– prelucrarea materiilor prime în spații separate, ținând seama de vecinătățile admise, dotarea cu instalațiile necesare prelucrărilor respective (carne, pasare, peste, legume și fructe, oua, etc);
– realizarea producției de preparate culinare în secții distincte (bucătărie calda, bucătărie rece, produse de cofetărie și patiserie) cu respectarea următoarelor principii: vecinătatea activităților care au o relație comună, vizând realizarea de drumuri scurte; ne interferarea circuitelor; gestiune unică și posibilitatea de cuprindere în aria vizuală a bucătarului șef a întregii activități ce se desfășoară în bucătărie; verificarea mărfurilor și a personalului;
– organizarea în spații separate a preparării produselor de cofetărie și patiserie, asigurându-se prepararea, coacerea și finisarea produselor, păstrarea corespunzătoare a acestora, dotarea separată cu utilaje și mobilier a laboratorului;
– asigurarea de fronturi către oficiu, pentru bucătăria caldă, bufetul rece, barul de băuturi și spălătorul de veselaă; în cazul unităților cu autoservire, aprovizionarea liniilor de autoservire se face direct din bucătărie, lipsind oficiul;
– spațiile pentru spălarea veselei și a vaselor pot fi organizate separat sau înglobate în secțiile pe care le servesc;
– dotarea fiecărui spațiu afectat procesului de preparare a produselor culinare – cu instalații de spălare cu apă caldă și rece;
– colectarea deșeurilor rezultate din prelucrarea materiilor prime, în pubele amplasate într-un spațiu cu acces din exterior și cu ventilație directă;
– accesul către grupurile sanitare în folosința consumatorilor, cât și către cele ale personalului unității, nu este admis direct din sala de consumație și respectiv din spațiile de lucru; grupurile sanitare pentru consumatori se vor amplasa în apropierea spațiilor de primire a publicului și retrase față de fluxul principal de circulație a acestuia,
– dimensionarea garderobei (1 m tejghea la 75 locuri la mese) în funcție de profilul, categoria și mărimea unității, aceasta fiind obligatorie numai în cazul unităților cu peste 80 de locuri la mese; garderoba se amplasează în afara fluxului principal de intrare și ieșire din local.[2]
2.5. Termo-Fonoizolarea Bar-Terasa
În trecut când nu existau toate materialele performante pentru termo și fono izolare se foloseau materialele naturale ca de exemplu: pe pereți se aplica un strat de hârtie pentru termo și fono izolare,
În privința ferestrelor era des folosit bumbacul presat pentru protecția termica a ferestrelor, acestea fiind doar unele elemente care era că o alternative a produselor moderne însă desigur neavând un astfel de efect de termo și fono izolare.
Materialele fonoizolante:
Lemnul reprezintă un bun izolator fonic, însă se recomandă folosirea să doar în cazul în care doriți să placați un perete prin care trec anumite țevi sau conducte. Nu este recomandat ca foaia de PAL să fie lipită direct de perete deoarece riscul apariției condensului crește considerabil.
Rigipsul este și el un material foarte bun, mai ales dacă este folosit în combinație cu vata minerala.
Materiale care nu izolează fonic:
– Polistirenul (este ușor și rigid intrând foarte repede în rezonanta);
– Cofrajele de Oua (nu au nici masa, nici nu sunt fonoabsorbante);
– Spumele poliuretanice rigide (din aceleași motive că și polistirenul)
Materialele termoizolante:
Pluta:
– Conductivitate termica redusa: l=0,04…0,06 W/m2·K;
– Densitate aparența mica: r=120…150 kg/m3;
– Rezistenta la compresiune mare: sc=3·105…5·105 N/m2 (utilizabila la pardoseli);
– Aprindere grea: TA=150°C
– Higroscopicitate redusa;
– Montare ușoară.
Velitul:
-Este realizat din straturi multiple de carton ondulat lipite intre ele și impregnate cu bitum;
-Conductivitate termica: l=0,03…0,05 W/m2·K;
-Densitate aparența mica: r=50…60 kg/m3;
-TA=100°C.
Polistirenul expandat
– Conductivitate termica foarte redusa: l=0,03…0,035 W/m2·K;
– Densitate aparența mica: r=20…25 kg/m3;
– Este utilizat des pentru izolarea pereților, a plafoanelor și a conductelor;
– Adecvat pentru realizarea de elemente prefabricate pana la dimensiuni de 2x6m;
– Punct de topire relativ scăzut (80°C) – dezavantaj;
– Rezistenta redusa la compresiune – dezavantaj;
– Coeficient de dilatare termica ridicat – dezavantaj.
Spuma de poliuretan
– Utilizat aproape în exclusivitate pentru izolarea:
– Frigiderelor casnice;
– Dulapurilor frigorifice;
– Autodube frigorifice;
– Recipiente și conducte;
– Conductivitate termica foarte redusa: l=0,016…0,018 W/m2·K;
– Densitate aparența mica: r=30…40 kg/m3;
– în timp R11 se evapora și este înlocuit de aer – dezavantaj.
Ampora:
– Utilizat aproape în exclusivitate pentru izolarea:
– Dulapurilor frigorifice;
– Vitrine frigorifice;
– Mijloace de transport frigorifice;
– Se constata o restrângere a utilizării acestui material.
Spuma de clorura de polivinil:
-impermeabil la umiditate;
-nu este inflamabil;
-are o rigiditate mare;
-se utilizează la construcții navale.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească materialele termoizolante pentru spațiile interioare și exterioare: conductivitate termică redusă; hidroscopicitate redusă; permeabilitate redusă la vapori; rezistența mare la îngheț; să nu aibă miros; să nu fie receptive la mirosuri; să nu aibă valoare nutritiva pentru insecte și rozătoare; să nu se taseze; ușor de prelucrat; inerte din punct de vedere chimic; durata mare de exploatare; densitate aparența mica; rezistența mecanică bună.
Avantajele izolării termice:
– Reducea facturilor de încălzire prin prevenirea pierderilor de căldură
– Proprietăți acustice deosebite prin absorbția zgomotului – blochează zgomotul din afară și
izolează zgomotul din interior
– Produse neinflamabile – asigură o protecție ridicată a clădirilor la incendiu
– Rezistența difuză joasă – asigură permeabilitatea izolației, casa „respiră"
– Stabilitate de formă și de volum la schimbările de temperaturi
– Coeficient de conductibilitate termică scăzută – proprietăți termice și de izolare excelente ale
materialului
– Produsele rezistă pe toată durata de viată a clădirii
– Produse obținute din materiale reciclabile
– Ușor de instalat
Pierderile de căldura pot fi împărțite în mai multe subspecii: 1.pierderilor de căldură prin pereți, tavan, pardoseli, uși și ferestre, 2.pierderilor de căldură, o cantitate egală de energie termică necesară pentru a încălzi aerul rece care intră în camera din exterior, la temperatura camerei, 3.pierderile de căldura care apar din cauza de conversie a energiei radiației termice de mișcare a particulelor în energie de radiație. [14]
Dintre procedeele utilizate pentru reducerea zgomotelor industriale se pot menționa:
– utilizarea unor ecrane fonoizolante, interpuse între sursa de zgomot și personalul uman;
– protecția individuală cu antifoane;
– îmbunătățirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor ce poluează intens fonic;
– utilizarea carcaselor la mașini și utilaje în timpul funcționării;
– alegerea corectă a fundației utilajelor, neomițând criteriul reducerii zgomotelor;
– folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice (resorturi metalice, cauciuc, fibre de sticlă, pâslă, mase plastice, plută, azbest);
– schimbări în structura și arhitectura halelor;
– utilizarea de materiale fonoizolante pentru pereții camerelor;
– rotația personalului;
– folosirea unor materiale de construcție care reduc zgomotele.
Din punct de vedere al protecției termice, aceste elemente este important să asigure : realizarea unui climat interior confortabil (în conformitate cu destinația clădirii) în condițiile reducerii pierderilor de căldură către exterior; evitarea condensării vaporilor de apă atât la suprafața interioară a elementelor de construcție, cât și în interiorul acestora; realizarea unei stabilități termice necesare limitării oscilațiilor temperaturii aerului interior și pe suprafața interioară a elementelor de construcție; realizarea unei rezistențe la infiltrațiile de aer pentru reducerea pierderilor de căldură corespunzătoare încălzirii acestora.
Elementele de închidere ale clădirilor sunt acoperișul și pereții exteriori. Acestea se realizează din elemente opace și elemente vitrate. Elementele vitrate, care asigură iluminatul natural, oferă o protecție termică mult mai redusă decât cele opace, de aceea ponderea lor în întregul ansamblu de închidere se rezumă la strictul necesar asigurării iluminatului natural.
Terasele au nevoie de o termoizolare eficientă care să permită conservarea energiei necesare pentru încălzirea sau răcirea spațiilor de dedesubt. În cazul teraselor, se pune și problemă utilizării spațiului respectiv ca spațiu circulabil pietonal, ca terasă-grădină (soluție utilizată în cazul construcțiilor din marile aglomerări urbane) sau chiar ca parcare pentru autoturisme.
Terasele inversate sunt acele terase în care hidroizolația este dispusă sub materialul termoizolant (în acest caz se recomandă utilizarea polistirenului extrudat – XPS).
Această soluție este recomandată mai ales pentru terase cu circulație pietonală intensă, terase grădină cu vegetație de înălțime medie sau mare și bineînțeles pentru terasele utilizate că parcare pentru autovehicule. Este de reținut că în funcție de umiditatea încăperilor de sub planșeul terasei și de modul de rezolvare a detaliului poate fi necesară montarea unei membrane de difuzie a vaporilor sub hidroizolație sau montarea unei pelicule (folii), că barieră împotriva vaporilor, sub planșeu.
Terase uzuale, circulabile, cu trafic redus pentru acestea se recomandă utilizarea plăcilor termoizolante din polistiren expandat, rezistente la încărcări. Indiferent de modul de rezolvare, finisajul pardoselii poate asigura o protecție foarte bună pentru straturile de hidroizolare și termoizolare de dedesubt. Panta terasei se realizează din beton sau poate fi realizată chiar din materialul termoizolant acesta fiind rezistent la încărcări.
Datorită stratului etanș al hidroizolației, care împiedică difuzia vaporilor, este necesară pozarea unui strat de difuzie, sub termoizolație, care să permită evacuarea vaporilor care s-ar putea infiltra prin placa de beton.
Terasă circulabilă cu pardoseală pe piciorușe cu înălțime variabilă pentru a asigura o suprafață de circulație orizontală
R’mÎn = 5.00 [m2K/W]
1 – membrană hidroizolantă
2 – barieră împotriva vaporilor
3 – strat DDC (difuziune, decompre- siune, compensare) în cazul unor spații foarte umede
4 – beton de pantă (pantă 1,5-7%) și strat de egalizare
5 – planșeu orizontal din beton armat monolit
6 – pardoseală orizontală,
Terasă circulabilă cu dale prefabricate din beton pe un
strat de pietriș (ca strat de drenaj rapid)
R’mn = 5.00 [m2K/W]
1 – pardoseală dale sau pavele
2 – strat de poză pentru plăci, preferabil de pietriș pentru drenarea rapidă
3 – membrană hidroizolantă
4 – barieră împotriva vaporilor
5 – strat DDC (difuziune, decompresiune, compensare) în cazul unor spații foarte umede
6 – planșeu orizontal din beton armat monolit
Terasele necirculabile uzuale constituie cel mai simplu mod de rezolvare a unei terase. Protecția hidroizolației în acest caz se face cu pietriș de diferite dimensiuni pentru a permite scurgerea apei. În acest sens se recomandă pozarea unei folii de geo textil pentru a împiedica colmatarea gurilor de scurgere cu pietrișul de pe terasă.[39]
Realizarea pantei terasei se recomandă să se facă din material termoizolant pentru a spori protecția termică dar și pentru ușurarea ansamblului. În cazul existenței unor luminatoare pe acoperiș se recomandă termoizolarea soclului acestora pentru a împiedica apariția unor punți termice. În cazul teraselor existente se poate face o reabilitare a acestora prin păstrarea stratului de pantă, montarea materialului termoizolant și a hidroizolației și protejarea acesteia din urmă cu un strat de pietriș.
Detaliu în câmp, hidroizolație protejată cu strat de pietriș, pantă din beton
R’mÎn = 5.00 [m2K/W]
1 – strat pietriș pentru protecție hidroizolație/termoizolație
2 – membrană hidroizolantă
3 – barieră împotriva vaporilor
4 – strat DDC (difuziune, decompresiune, compensare)
în cazul unor spații foarte umede
5 – beton de pantă (pantă 1,5-7%) și strat de egalizare
6 – planșeu orizontal din beton armat monolit
Detaliu de racordare cu luminator, cu pantă din termoizolație
R’mÎn = 5.00 [m2K/W]
1 – strat pietriș pentru protecție hidroizolație/termoizolație
2 – membrană hidroizolantă
3 – barieră împotriva vaporilor
4 – strat DDC (difuziune, decompresiune, compensare)
în cazul unor spații foarte umede
5 – planșeu orizontal din beton armat monolit
6 – luminator cilindru
Terase uzuale, circulabile, cu trafic redus pentru acestea se recomandă utilizarea plăcilor termoizolante din polistiren expandat, rezistente la încărcări. Noțiunea de “terasă uzuală” se refera la modul de rezolvare a detaliului, în acest caz fiind vorba de pozarea hidroizolației deasupra termoizolației. Indiferent de modul de rezolvare, finisajul pardoselii poate asigura o protecție foarte bună pentru straturile de hidroizolare și termoizolare de dedesubt.
Datorită stratului etanș al hidroizolației, care împiedică difuzia vaporilor, este necesară pozarea unui strat de difuzie, sub termoizolație, care să permită evacuarea vaporilor care s-ar
putea infiltra prin placa de beton. Se recomandă efectuarea unui calcul termic care să certifice atât performanțele dar și comportamentul întregului ansamblu sub influența diverșilor factori.
Terasă circulabilă cu pardoseală pe piciorușe cu înălțime variabilă pentru a asigura o suprafață de
circulație orizontală
R’mÎn = 5.00 [m2K/W]
1 – membrană hidroizolantă
2 – barieră împotriva vaporilor
3 – strat DDC (difuziune, decompresiune, compensare) în cazul unor spații foarte umede
4 – beton de pantă (pantă 1,5-7%) și strat de egalizare
5 – planșeu orizontal din beton armat monolit6 – pardoseală orizontală,
Terasă circulabilă cu dale prefabricate din beton pe un
strat de pietriș (ca strat de drenaj rapid) R’mn = 5.00 [m2K/W]
1 – pardoseală dale sau pavele
2 – strat de poză pentru plăci, preferabil de pietriș pentru
drenarea mai rapidă a apei
3 – membrană hidroizolantă
4 – barieră împotriva vaporilor
5 – strat DDC (difuziune, decompresiune, compensare) în cazul
unor spații foarte umede
6 – planșeu orizontal din beton armat monolit
Terasele necirculabile uzuale constituie cel mai simplu mod de rezolvare a unei terase. Protecția hidroizolației în acest caz se face cu pietriș de diferite dimensiuni pentru a permite scurgerea apei. În acest sens se recomandă pozarea unei folii de geo textil pentru a împiedica colmatarea gurilor de scurgere cu pietrișul de pe terasă.
Terase necirculabile inversate. În cazul acoperișurilor cu structuri ușoare (în general metalice, dar pot fi și din lemn stratificat sau masiv) terasele se rezolvă în mod uzual că necirculabile. Pentru că alcătuirea să rămână cât mai ușoară se recomandă evitarea pietrișului că strat de protecție și utilizarea unor membrane hidroizolante autoprotejate. Se recomandă montarea cu pantă a stratului suport din tablă. Pereții exteriori perimetrali se pot monta fie că atic fie se pot opri sub nivelul acoperișului. În cazul teraselor cu atic se observă contrapanta din material termoizolant care să permită apei să se scurgă prin gura de scurgere.
Materialul termoizolant se va proteja împotriva pătrunderii de pământ sau nisip prin montarea unui start de geo textil cu rol de filtrare. Se recomandă termoizolarea aticului pe ambele părți pentru a împiedica apariția punților termice dar și protecția materialului termoizolant care se pozează vertical. Ventilarea stratului de difuzie și decompresiune se va face sub șortul de protecție al aticului.
Racord la gura de scurgere și la atic, protecția hidroizolației cu pietriș
R’mÎn = 5.00 [m2K/W]
1 – membrană hidroizolantă
2 – tablă cutată
3 – panouri prefabricate sandwich pentru fațadă
Terase grădină, cu vegetație
Utilizate pe scară destul de mare în marile aglomerări urbane din vestul Europei datorită unor avantaje referitoare atât la protecția termică, cât și la faptul că permit scurgea apelor meteorice gradual către canalizare fără a conduce la colmatarea acestora, precum și la crearea unei suprafețe verzi care să ofere un spațiu relaxant chiar în mijlocul orașului. La noi, acest tip de rezolvare pentru terase este folosit doar incidental.
Sub stratul de hidroizolație sau de termoizolație, în funcție de tipul de rezolvare, se amplasează un strat DDC (difuziune, decompresiune, compensare) pentru vaporii care s-ar putea aduna în zona respectivă. Pentru a păstra o cantitate de umiditate în sol se recomandă utilizarea unor membrane cofrate, cu perforații, care să rețină o parte a apei de ploaie sau în cazul în care pot apărea probleme de inundare a terasei se amplasează un strat din pietriș (mărimea se poate alege în funcție de intensitatea ploii de calcul) care să permită scurgerea rapidă a apei către canalizare.
Terasă inversată cu vegetație mică, cu drenare rapidă
R’mÎn = 5.00 [m2K/W]
1 – sol din pământ vegetal
2 – strat de pietriș pentru drenarea rapidă a apei
3 – geo textil
4 – membrană hidroizolantă
5 – strat DDC (difuziune, decompresiune, compensare) în cazul
unor spații foarte umede
6 – beton de pantă (pantă 1,5-7%) și strat de egalizare
7 – planșeu orizontal din beton armat monolit.
2.6. Concluzii la Capitolul 2
În prezent design-ul de interior se află, că și alte aspecte ale vieții sociale, sub semnul globalizării. Circulația informației, varietatea materialelor de construcții și finisări, oferă nenumărate variante de decorare a interioarelor, subiectivismul gustului fiind cel care determina modul în care va fi finisat imobilul, repartiția zonelor, modul de abordare al spațiului, al alternanței plin-gol.
Referindu-ne în special la unitățile de alimentație publică, suntem nevoiți să punem accentual pe stabilirea și respectarea tuturor normelor ergonomice și normativelor care au fost create în special pentru că fiecare persoana în parte să se simtă confortabil în ambientul creat, și în același timp să nu producă disconfort persoanelor ce activează în aceste unități. Deci reiese faptul că pe lângă esteticul care joaca un rol deosebit în crearea unei reputații a localului, e necesar respectarea cu strictețe a normelor ergonomice în procesul de proiectare.
Examinarea și prezentarea proiectului de design al Bar-Terasei
3.1. Conceptul și stilistica Bar-Terasei.
Designul reprezintă o ramură modernă din istoria artei care tratează începuturile și evoluează în sec. XX, în special în arhitectură, mobilier, interior, arte grafice s.a. Începuturile designului sunt legate de mișcările artistice, stiluri și școala germană Bauhaus care datează din 1919 și de curentul modernist din arhitectură, care la rândul său a facilitat apariția designerilor independenți punând accentual pe stilul și individualitatea a multor companii.
Un element fundamental care formează baza designului este stilul. Autorul a propus în proiectul dat combinarea mai multor stiluri care la rândul său reda specificul Eclecticii. Stilul dat în proiectul bar-terasă este bazat pe o interdependență între trei stiluri care la rândul sau se contopesc formând unul integru și bine definit. Eclectica în designul bar-terasa este definită de stilurile: ECO și CONTAMPORAN fiind dominante, face apariția și stilul INDUSTRIAL.
Stilul eclectic apare în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Franța. Dacă primii treizeci de ani ai secolului XIX este amplasat în perioada arhitecturii neoclasice, inventată de iluminism, perioada 1830-1900 a elaborat un nou sistem artistic care va fi dus până la ultima consecință. Ideea conform căreia epoca dată era incapabilă să-și creeze propriul stil în arhitectură, contrar tuturor epocilor trecute, s-a impus cu atâtă insistență, încât din momentul apariției unei noi modernități fondată conform referințelor istorice fiind definit de Art Nouveau. [18]
Arhitectura eclectică presupune o preluare de elemente stilistice diferite iar apoi recompuse într-o formă unic integră. Eclectismul avea că scop să aducă noutate prin compunerea de elemente clasice bazate pe o nouă libertate totală. Își face apariția noile programe arhitecturale ce se conturează în jurul unor concepții urbanistice nonconformiste .
Stilul Eclectic derivă dintr-o combinație de doua-trei stiluri în așa fel încât să formeze un tot unitar. Inițial termenul eclectic a fost folosit pentru a defini pictura ce combină tradiția clasică și elemente din perioada renascentistă. Filozofia din pretextul mișcării artistice denumită stil eclectic, constă în combinarea în cadrul aceluiași proiect a elementelor sau stilurilor particulare din diferite perioade și din diferite surse, cu condiția că rezultatul să nu fie unul haotic, ci dimpotrivă coexiste într-o armonie în care fiecare obiect are locul său bine determinat și fiecare element comunică cu altul.
Eclectismul poate fi definit ca o selecție și o îmbinare a unor elemente individuale ce provin dintr-o varietate de surse, sisteme sau stiluri. Acest stil nu are reguli stricte, ținând de libertatea fiecăruia de a se exprima, de a simți, de imaginație și, bineînțeles de gusturi. La prima vedere, crearea unui asemenea decor pare ușoară și la îndemâna oricui, dar, în fond, nu este chiar așa.
Interioarele în stil eclectic se remarcă prin combinarea pieselor de mobilier și accesoriilor, texturilor și materialelor provenite din diverse epoci istorice și arii culturale, care au la baza în comun un anumit element sau o anumită tematică.
Eclecticul e un stil de amenajare extrem de greu de stăpânit. Cum a fost menționat anterior, eclectismul poate duce la un greș magistral, pentru că e o provocare de a aduce haosul diferitor obiecte la un numitor comun, păstrarea notei personale a decorului, fără a neglija estetica și funcționalitatea spațiului.
Paleta de culori folosita de adepții stilului eclectic este diversă. Însă, de regulă culorile neutre sunt folosite în special pentru crearea fundalului și des se folosesc pentru piesele de mobilier de dimensiuni mari iar culorile mai „îndrăznețe”, pentru accente și mici detalii. De altfel, crearea de contraste reprezintă un element caracteristic al stilului eclectic. Cele mai întâlnite culori folosite în amenajarea unui interior în stil eclectic sunt diversele nuanțe de maro, verde, alb, gri și negru.[9]
Pentru a contura stilul eclectic, e nevoie de folosirea accentelor de auriu și argintiu, care se pot regăsi atât în detaliile și finisajele de mobilier, cât și textilele cu nuanțe pastelate și motive florale sau geometrice, dar folosite într-un context integru. Importante sunt și elementele ce mizează pe formarea unui spațiu personalizat; astfel, albul își asuma termenul de non culoare și își face simțită prezența în acest stil, alături de culori ca bordeaux, verde, turcoaz și accente metalice.
Eclecticul din proiectul dat se bazează pe trei piloni: Eco-designul, contemporanul și industrialul. Toate aceste trei formând un individualism exclusiv, pronunțând originalitatea autorului care îmbină estetica în vogă, trendurile care apar în mobilierul propus pentru amenajare și cea mai principală fiind viziunea Eco-Designului care devine din ce în ce mai populară și mai solicitată. Aceasta dup aparerea autorului va deveni o noua perioada care va fi pusa la baza tuturor curentelor și direcțiilor din design.
Primul stil care face parte din ansamblul eclecticii al acestui proiect este Eco. Acesta având la baza doua concepții fundamentale care și formează specificul stilului dat: 1. materialele folosite pentru amenajarea și decorarea stilului dat, trebuie să fie pur naturale, inofensive și reciclabile. 2. procesul de prelucrare și reciclare a acestor materiale trebuie să fie cât mai ecologic (consumul de energie depus pentru prelucrare). Aceste două concepte și formează întreaga bază a Eco-designului.
Interiorul realizat din materiale naturale, face posibilul de a simți o armonie și o unitate cu natura, fiind unul dintre cele mai solicitate din lumea modernă. Trebuie subliniat că acest stil de amenajare susține un mod de viată simplu apropiat de natură, chiar și în starea ei brută. Așadar, esențială este originea elementelor decorative și a finisajelor, acestea trebuie să provină din natură și să fie cât mai puțin prelucrate.
Obiectivul designului ecologic este încercarea de a încadra mediul natural în locuitele atât personale cât și comerciale. În ziua de azi, doar încăperile proiectate în stil ecologic, prezintă o facilitate de relaxare. Principalele materiale pentru eco-stil: piatra, lemnul, sticla, lutul și țesăturile naturale. Culorile folosite sunt adesea maro, alb și nuanțele naturale de iarbă, lemn, piatră și apă.
Un element de baza al stilului Eco este folosirea materialelor atât pentru placare cât și în calitate de element decorativ în starea să brută. Pietricele de toate mărimile, formele și culorile pot fi folosite pentru a crea sau înfrumuseța diverse obiecte ornamentale și decorative: vaze, ghivece pentru flori, suporturi pentru lumânări etc. O altă modalitate de a introduce piatra în decorarea casei în stil Eco este achiziționarea chiuvetelor sau a lavoarelor de baie din piatra .
Pentru a face trimitere la mediul natural al plantelor, majoritatea stiliștilor și designerilor recomandă ca acestea să fie aranjate asimetric sau haotic. E nevoie de a exclude ghivecele deschise, cu aspect luxos și ultra finisat. Un specific ecologic este necesitatea ca florile și plantele să fie în vase de lut, din lemn sau din tablă, cu aspect simplu și chiar uzat, în tonuri naturale și neutre.
Piesele de mobilier Eco sunt frumoase tocmai prin formele neconvenționale pe care le au. Fie că vorbim de scaune în forma de buturugi, cu un aspect nefinisat sau de mobilier pentru living realizat din lemn natural și cu accesorii din textile organice, piesele acestui stil trebuie integrate corespunzător în interior. Cromatica este foarte importantă pentru a conferi o stare de liniște, dar și pentru a sugera și mai mult comuniunea intre omul modern și natură. Astfel, se va opta pentru culori inspirate din mediul înconjurător, precum nisipiu, maron, crem, cu accente de oranj, verde, galben, la tapet din stuf sau din hârtie reciclată și la covoare din materiale organice, eventual realizate în mod manual.
Mobila în Eco-stil este fabricată din lemn sau din blocuri de lemn, în ciuda prețului foarte ridicat se acordă prioritate mobilei din lemn masiv, care nu are legături. Din țesături se selectează bumbacul, inul, rogojina sau pânza.
În Eco-stil sunt utilizate pe scară largă diverse obiecte decorative, cum ar fi vaze de flori din lut sau sticlă, coșuri împletite, flori vii, crengi de copaci. Fiecare element, fie un fascicul de iarbă uscată sau un tablou, ar trebui să te facă să simți natura înconjurătoare. Stilul în cauză este perfect potrivit pentru persoanele care nu sunt indiferente față de mediul înconjurător.
În interiorul proiectului Bar-terasa stilul Eco își va reda specificul de naturalețe și prospețime, fiind determinate de materialele prezente în interior ca de ex: placi din beton, sticlă, lemn etc., își face apariția și plantele care la rândul sau formează un alt element al Eco-designului și anume “grădinile verticale” care la rândul sau redau un aspect plăcut și solicitat. O altă caracteristică a stilului dat în proiect este gama cromatică specifică: culorile de alb, gri, negru, verde, cafeniu și accente de argintiu Toate acestea formând aspectul stilistic al Eco-designului.
O altă componentă ce ține de integritatea conceptului eclectic al proiectului dat este stilul CONTEMPORAN. Este un stil de design caracteristic secolului XX, pornind de la Bauhaus și dezvoltându-și caracterul propriu prin încorporarea de elemente din Art Deco și Cubism, fiind astfel ceea ce societatea contemporană are nevoie.
Stilul Contemporan poate fi folosit atât în ceea ce privește designul interior cât și cel exterior. El este deseori descris ca simplu și cu linii bine definite, punând accent asupra funcționalității, evitând accesoriile excesive prezente în multe alte stiluri.
O idee bună ar fi prezintă prin combinarea elementelor din stilul contemporan cu cele din alte stiluri de design, de exemplu cel asian modern sau industrial. Stilul contemporan redă impresia de simplitate, dur și rece însă fiind bine gândit, redă o impresie de laconic, sobru și bine definit prin somptuozitate. Stilul contemporan este ideal pentru localuri căci folosește spațiul la maxim și creează impresia că o cameră este mai mare decât în realitate, conține forme geometrice asimetrice redând originalitatea stilului însă care poate fi combinat cu altele pentru un final somptuos.
Paleta de culori folosită în stilul contemporan este una neutră, acest fapt permite ca obiectele să iasă în evidență. Pereții albi sunt predominanți într-un local în stil contemporan, prin folosirea de culori la piesele de mobilier sau accesorii, pot fi create efectele dramatice în combinație cu nuanțe neutre ale pereților. Ferestre simple, spațiu delimitat de mobilă modulară, rafturi joase și chiar perete parțial construit din sticlă. Pereți albi, negri, maro, gri, bej și cromați pentru o notă dramatică, accente de culoare cum ar fi roșu, galben, verde sau albastru. Toate acestea formând o caracteristică a stilului contemporan.[3]
Pardoseli din materiale naturale cum ar fi lemnul, piatra și cărămidă pentru a “rupe” puțin structura din ciment și sticlă, la fel redau specificul stilului contemporan. În ceea ce privește corpurile de iluminat, alegerea cade pe piese moderne cu iz industrial. Lămpile mai mici adaugă un plus de interes spațiului. Inoxul, nichelul și metalul crom sunt predominante în design-ul contemporan, asigurând un finisaj perfect. Mobila, măsuțele, lămpile și chiar și decorațiunile din baie asigură accente frumoase de metal. Atunci când ajungem la suprafețele din lemn, design-ul contemporan aduce la suprafață extremele, și anume tonuri foarte deschise și tonuri foarte închise. Lumina este extrem de importantă în design-ul contemporan, văzut deseori că o cheie în iluminarea design-ului camerei
Stilul contemporan în proiectarea bar-terasei a fost utilizat că un element de coeziune ce redă un echilibru atât estetic cât și funcțional în formarea și accentuarea specificului eclectic. Contemporanul este determinat de astfel elemente cum ar fi: mobilierul care la rândul său este oformat cu detalii asimetrice prelucrate cu crom echilibrând mobila de culoare neagră și redând originalitatea ei, accentele cromatice cum ar fi în cazul dat culoarea verde formează un ambient plăcut și adaugă prospețime în întregul interior și desigur gama cromatică a lemnului care este prezentă la terasă este de culoare alba-gri care se confruntă cu opusul sau în interior, redă bineînțeles specificul stilului contemporan.
Ajungând la cel de al treilea stil din ansamblul eclecticului menționăm că acesta este folosit pentru crearea acelei originalități simpliste care la rândul său comunicând cu celelalte stiluri și creează o atmosfera bine gândită și unitară. Stilul dat este Industrial, acesta la rândul său este pe placul nonconformiștilor, al celor cărora le plac asocierile de obiecte inedite, industriale alături de materiale inovatoare sau tradiționale. Acest stil poate fi utilizat pentru orice încăpere a locuinței, este deseori recomandat atât pentru case originale, dar mai ales pentru spații publice, precum pub-uri, cafenele, boutique-uri.
Pereții pot fi îmbrăcați parțial în cărămidă, pot avea tencuială la vedere sau pot fi ușor scorojiți, cu un aspect nefinisat. Din punct de vedere cromatic, acest stil este unul destul de onest, predominând cenușiu și brun, însă se recomandă tonurile calde aduse în interior prin intermediul accesoriilor, textilelor și al plantelor.
Pentru crearea acestui stil în interior se recomandă obiectele care pot fi reciclate pentru a fi utilizate. Indiferent dacă vorbim de sticle vechi, ușor prăfuite, instalații, scaune din metal ruginit, mese vechi, aparate radio uzate, acestea se dovedesc adevărate statement-uri într-un proiect de amenajare în stil industrial. Există, însă, persoane care preferă acest stil, dar nu doresc să aibă în locuința lor obiecte vechi, tocmai de aceea, numeroase firme internaționale și designeri renumiți au creat obiecte în acest stil. Oțelul, lemnul, cărămida și materialele inovatoare precum panourile din rășină sau corianul sunt elementele care trebuie mixate pentru a se ajunge la o amenajare originală și unică în stil industrial sau industrial chic.
Stilul industrial în interiorul bar-terasei se folosește mai restrâns decât celelalte două. Acesta fiind utilizat pentru crearea anturajului de industrial prin pereții confecționați din placi de beton poleit care după prelucrare redau un luciu elegant, formând un element de legătură între toate trei stiluri care la rândul sau formează acel eclectic.
3.2. Stilistica cromatică
În designul interior libertatea utilizării policromiei este limitată doar că are loc perceperea efectelor psihologice și fiziologice a culorilor asupra utilizatorilor. Este bine cunoscut faptul că exista culori calde și culori reci. Culorile calde sunt culori dinamice, în timp ce culorile reci sunt statice, calmante și relaxante. Culorile calde se utilizează cu precădere în spațiile reci, cu temperatura scăzută, pentru a le însufleți, dinamiză și pentru a crea senzația de căldură și de apropiere. Culorile reci sunt aplicate în spații supraîncălzite, acolo unde se produc degajări mari de căldură. Culorile date pot da impresia de răcoare și de bună aerisire.[1]
Marea parte a informațiilor pe care o primim de-a lungul vieții este percepută prin organ al văzului de asemenea acestea au un rol extrem de important și în psihologie atunci când ajungem la problema amenajării în interior nu trebuie neglijată importanța acestora, deoarece în proporții potrivite și în combinații optime are loc formarea unui stil unic al locuinței, însă mai e nevoie de a lua în considerație și confortul care joacă și el un rol important în crearea individualității locuinței.
Reacția noastră față de o culoare este instantanee și are un impact profund asupra alegerilor pe care le facem în viată de zi cu zi. Deși felul în care fiecare individ percepe culorile are o anumită
doza de subiectivism , există câteva culori al căror efect are o semnificație universală. Culorile din
zona roșie a spectrului (roșu , portocaliu și galben) sunt cunoscute sub numele de "culori calde", ele evocând sentimente dîntr-un registru pornind de la căldură și confort până la ostilitate și manie.[31]
Culorile din zona albastră a spectrului (albastru , violet și verde) inspiră calmul și relaxarea, dar pot totuși trezi simțăminte precum mânia sau indiferența.
Proiectul propus de autor este îndeplinit într-o gamă restrânsă de culori. Acestea evocând impresii de integritate, rafinament și formarea unui concept bine gândit datorita culorilor: verde, cafeniu care se intercalează într-un comun cu non culorile cum ar fi alb, gri, negru. Tote acestea la rândul sau își asumă o individualitate aparte având o influență umană filosofică cât și fiziologică.
Culoarea Verde semnifică speranța și echilibrul. Verdele caracterizează tipul pasiv, defensiv, autonom, reținut, exprimă concentrare, siguranță, introspecție, fiind o culoare excelentă pentru realizări financiare, deci reiese că fiind culoarea câștigului financiar. Utilizarea acestei culori aduce capacitatea de a fi mândru de unicitatea personală. Folosită des, ea oferă senzația de libertate și excluderea oricărei probleme care vă întimpină zi de zi. Pentru cei care au probleme în a se elibera de percepțiile negative, verdele reprezintă o culoare benefică. Se spune că persoana care-l poartă e înclinată să ia inițiative, având un efect de liniște, bună dispoziție, relaxare, meditație, echilibru, siguranță.
Verdele este totodată și culoarea speranței, fiind o culoare foarte potrivită spre a fi utilizată la zugrăvirea dormitoarelor. Nuanțele de verde au semnificații diferite:
verde închis – deosebit, masculin, conservativ, bogăție;
verde smarald – imortalitate;
verde măslin – culoarea păcii;
verde gălbui – cea mai puțin atrăgătoare culoare pentru consumatori.
Verdele ocupă mai mult spațiu în spectrul vizibil al ochiului uman, și se clasează pe locul doi, după albastru. Verdele natural, de la nuanța pădurii la cea a lămâiului este considerat a fi liniștitor și împrospătare, cu un echilibru natural intre nuanța rece și cea caldă (albastru și galben).
Semnificațiile culorii verzi sunt: viață, vigoare, natură, primăvară, fertilitate, iarbă, tinerețe, renaștere, pace, ecologie, belșug, dezvoltare, sănătate, mediu înconjurător, pământ, aer, eternă, echilibru, armonie, stabilitate, calm, inteligență, creativitate, bogăție, bani (USA), noroc (Marea Britanie, Irlanda, SUA), generozitate, agresiune, invidie, neexperimentare, ghinion, răceală, invidie, gelozie, dizgrație (China), boală, lăcomie, corupție (Africa de Nord), zodia racului (verde strălucitor).
Din punct de vedere fiziologic și psihologic , verdele are următoarele efecte :
Relaxează atât mental cât și fizic.
Ajută la depășirea depresiei, a nervozității și anxietății.
Oferă un simțământ de reînnoire, autocontrol și armonie.
Aceasta culoarea prevalează în întregul proiect, deoarece făcând accent pe designul ecologic și în mare parte asupra grădinilor verticale aceasta la rândul său fiind unică culoare care poate reda lumea înconjurătoare și anume autorul se referă la spațiile verzi care apar atât în zona de consum fiind implementată în designul mobilier cât și pe pereți, determinată de grădini verticale însă verdele apare și în zona barului unde la fel fiind determinat de grădini vezi cu ajutorul cărora a fost creată o fâșie decorativ dea lungul blatului de bar.
Semnificația culorii GRI în interiorul barului-terasei este prezentată ca una atemporală, practică și solidă. Deși fiind plăcută și aleasă adesea în interior, oamenii o desemnează rareori drept o culoare favorită, întrucât grâul este asociat cu o pierdere sau cu depresia.
Semnificațiile culorii gri sunt: eleganța, respect, subordonare, subtilitate, stabilitate, înțelepciune, vârsta înaintată, anacronism, plictiseala, decădere, decrepitudine, obtuzitate, încurcătură, poluare, extindere urbană, emoții puternice, echilibru, neutralitate, doliu, formalitate, martie.
Din punct de vedere fiziologic și psihologic, griul are următoarele efecte: Nehotărâre, Expectativa.
Întregul interior al proiectului bar-terasa este bazat pe această culoare. Cel mai tare este accentuat această culoare în zona barului și în zona de consum, acestea fiind finisate cu placi din beton de culoare gri. Elementul de finisare este specific pentru stilul industrial care apare în interior anume prin acest tip de finisare a pereților și pardoselii.
Încă o culoare folosită în design este NEGRUL. El reprezintă o non culoare, absența oricărei nuanțe și semnifică partea întunecată din noi înșine, subconștientul nostru extrem.
Aceasta culoare are o vibrație negativă, având efecte psihologice de neliniște, reținere, depresie, introversiune, impresie de adâncime, greutate. De asemenea, are o semnificație psiho afectivă de tristețe, sfârșit, singurătate, despărțire, doliu și poate fi utilizata că element de delimitare, contrast sau fond pentru celelalte culori. Negrul este purtător al unui mesaj de autoritate și putere. Întrucât evocă emoții puternice, poate deveni copleșitor atunci când apare în exces.
Semnificațiile culorii negru sunt: eleganța, bogăție, stil, formalism, convenționalism, seriozitate, sofisticare, putere, modernitate, absența, mister, rău, moarte (În culturile occidentale), tristețe, remușcare, doliu, nefericire, frica, manie, anonimat, revolta, anarhism, unitate, viată, renaștere (În Egiptul antic) , ianuarie (În emisfera nordica).
Din punct de vedere fiziologic și psihologic ,negrul are următoarele efecte :
Simțământul de neieșire în evidență.
O goliciune mentală relaxantă.
Evocarea plină de mister a unei deschideri către noi posibilități sau resurse potențiale.
Această non culoare apare în cele doua zone ale bar-terasa: zona barului și zona de consum. În zona barului este încadrată în blatul de bar, acesta fiind finisat cu poli carbonat negru lucios, scaunele prezente la fel sunt executate în gama coloristică dată în zona de consum acesta are la fel în blatul de bar care este amplasat de-a lungul vitrajului din partea stingă a zonei date. Această culoare mai predomină și în scaunele din zona de consum aici este specificată executarea mobilierului cu piele neagră (partea de șezut) și picioarele scaunului din metal vopsit la fel în culoarea dată.
Cafeniul este inclus in proiect exprimând stabilitatea, încrederea și apropierea. Este culoarea pământului și este asociat cu orice lucru natural sau organic.
Semnificațiile culorii cafenii sunt: pământ, organism natural, natura, rusticitate, stabilitate,
tradiție, anacronism, fascism, mizerie, obtuzitate, sărăcie, grosolănie.
Din punct de vedere fiziologic și psihologic ,cafeniul are următoarele efecte :
Sentimentul de integralitate.
Stabilitatea.
Conexiunea cu pământul.
Oferă un simt al ordinii.
Cafeniul prevalează în zona de recepție, aceasta fiind finisată în totalmente cu placi din lemn, din considerentele că reprezintă un produs pur ecologic precum am menționat redând întregul concept de local în stil Eco.
Este bine-cunoscut faptul că nuanțele și diversele tonuri ale culorilor ne pot influența în mod pozitiv sau în mod negativ starea de spirit. Datorită acestor “accesorii” decorative, locuință noastră poate fi transformată într-o adevărată oază de liniște și de relaxare, unde ne putem reface energia pierdută din cauza problemelor și a stresului cotidian și ne putem bucura de momente minunate alături de familie și de cei dragi. Toate acestea la rândul sau emană fiecare propria să idee, sentiment, stare de spirit pentru că persoana în cauza să se simtă cât mai confortabil în interior și să se scufunde într-un anturaj relaxant și plăcut.
3.3. Mobilierul utilizat Bar-terasa
Designul mobilierului reflectă specificul diverselor perioade istorice, din antichitate până în prezent. Dacă în trecut în majoritatea perioadelor mobilierul se baza pe folosirea un singur stil, astăzi designul mobilierului este influențat de numeroși factori, stiluri și direcții. În prezent majoritatea designerilor abordează un stil eclectic, adaptat fiecărui proiect în parte, mobilierul purtând un design inovator sau să fie o adaptare modernă a modelelor istorice.
Industria ușoară a asimilat și produce în momentul de față o gamă variată de mobilier, utilaje și inventar pentru servire, făcând față cerințelor diversificate și specifice fiecărui tip de unitate de alimentație publică în practică, dotarea unităților de alimentație publică cu mobilier, utilaje și inventar pentru servire este o problemă complexă și dificilă, din considerentele respectării unităților de alimentație publică atât cu numărului de locuri, volumului de desfacere cât și condițiilor locale de asigurare cu continuitate a tuturor dotărilor pentru care s-a optat.
Valoarea de achiziționare a echipamentului va fi corelată cu rezultatele obținute în exploatare, amortizarea realizându-se în termenul prevăzut de actele normative în vigoare.
Mobilierul, inventarul și utilajele din dotare trebuie să poată fi manipulate și întreținute ușor, să nu producă zgomot în procesul de utilizare, să nu influențeze negativ costurile de exploatare prin consumuri de energie, apă, combustibil etc, și să nu prezinte pericole de accidente pentru personalul care le utilizează.
De asemenea, se mai au în vedere designul, culoarea, durabilitatea, forma, asigurarea organizării muncii pentru menținerea ordinii în unități, efectul psihologic asupra consumatorilor.
Mobilierul existent în spațiile pentru servire este format din: mese, scaune (fotolii, semi fotolii, scaune), canapele, taburete, scaune de bar, mese de serviciu sau console, gheridoane, cuiere, perne, jardiniere, umbrele etc. Mesele diferă că tip, formă și dimensiune în funcție de profilul și categoria fiecărei unități. Ele pot fi confecționate din lemn, fier, material plastic sau combinație din aceste materiale.
Asigurarea cu diferite tipuri de mobilier în spațiile de servire ale unităților are o deosebită importanță în crearea confortului, ambianței și intimizării încăperilor și zonelor din localuri. Pentru
aceasta este specific punerea în evidență a unor cerințe specifice:
să corespundă concepției moderne despre confort, fiind realizat cu respectarea cerințelor ergonomice.
să fie trainic, cu o bună stabilitate, să fie realizat din materiale rezistente, care să-i asigure o folosire îndelungată; să fie ușor de întreținut și igienic; să fie ușor de manipulat;
folosirea integrală, rațională a suprafeței sălilor de servire;
posibilitatea folosirii lui în mai multe scopuri (mobilier modulat, multifuncțional), armonizarea lui cu celelalte elemente constructive și decorative ale salii de consumație;
adaptarea la sistemul de vânzare practicat, la caracterul unității și la frecvența consumatorilor;
amplasarea lui trebuie astfel făcută încât să permită o buna circulație pentru clienți și personal, să asigure o buna vizibilitate;
în dotarea U.A.P. se deosebesc doua categorii de mobilier, utilaje și obiecte de inventar, potrivit celor doua forme de activitate: de producție, de desfacere și consum a preparatelor.
în ce privește mobilierul din sala de consumație și terase, acesta trebuie:
să se armonizeze cu elementele constructive și decorative ale încăperii (sala de consumație);
să asigure folosirea cât mai rațională a suprafeței ce se mobilizează;
prin dimensiuni și dispunere să permită o circulație lesnicioasă atât a consumatorilor cât și a personalului de serviciu;
să fie ușor de întreținut și igienic;
să corespundă concepției moderne despre confort.
Mobilierul sălilor de consumație și al teraselor este alcătuit din mese, scaune, canapele, taburete, scaune de bar, mese de serviciu (console), gheridoane, cuiere, umbrele (pentru terase).
Mesele pentru servit se diferențiază în ceea ce privește forma, dimensiunile și aranjarea lor în sala de vânzare, în raport cu profilul unității.
Materialul din care se confecționează poate fi lemn, fier sau combinație lemn – fier – material plastic.
Forma poate fi pătrată, dreptunghiulară, rotundă sau ovală. Intre mese se creează culoare principale de 1,50 – 2m pentru fluxul consumatorilor și al lucrătorilor din procesul servirii și culoare secundare de 0,90 – 1,20m.
Scaunele, canapelele, taburetele, fotoliile se aleg în funcție de tipul și categoria unității, scheletul trebuie să fie din același material precum cel din structura meselor, iar la tapițerie se folosesc țesături din fibre animale sau vegetale.
Dimensiunile indicate sunt: înălțimea propriu-zisa 45 – 46 cm, 42 – 45 cm (pentru taburete), 75 – 85 cm (pentru bar), înălțimea spătarului 80 – 90 cm; înclinația spătarului 10 – 150.
Mesele de serviciu (console) destinate păstrării inventarului de servire pot fi sub forma de dulapuri închise prevăzute cu rafturi și casete pentru tacâmuri, sub forma de vitrine.
Dimensiunile uzuale sunt: – înălțimea până la 1,20m;- lățimea cca 80 cm.[38]
Numărul consolelor este condiționat de numărul meselor de servire și de categoria unității (Se prevede la 20 – 25 mese, o masă consolă, plus o consolă mai mare pentru întreg salonul și încă una la dispoziția șefului de unitate.). Amplasarea consolelor se face la îndemâna ospătarilor, pe lângă stâlpii de rezistență ai sălii sau pe marginea pereților.
Mesele gheridon destinate operațiunilor de prezentare, unele preparări, tranșare și servire la masa consumatorilor, au dimensiunile unei jumătăți de masă obișnuită.
Se recomandă a se acorda o atenție deosebită următoarelor elemente:
– alegerea culorilor și iluminatului;
– încălzirea și climatizarea;
– acustica sălii;
– ambianța muzicală.
Mobilierul prezentat în proiectul bar-terasa se împarte în trei tipuri: mobilier pentru zona blatului de bar; mobilierul din zona consumului și mobilierul din zona terasei.
Tot acest mobilier indiferent de faptul că este amplasat în diferite zone ale acestei unități, el la rândul sau este bine definit, integru cu decizia stilistica aplicată în proiectul de bar-terasă. Mobilierul din zona barului (blatului de bar) este prezentată de scaun pentru bar care fiind un concept al autorului. Acestea la rândul sau prezintă o combinație între stilistica contemporană și industrială având la baza forma regulată, o caracteristică a stilului industrial care se confruntă cu asimetria stilurilor contemporan și Eco. Mobilierul este confecționat din poli carbonat executat în culoarea neagra mată, cu accente de verde pe spătar fiind ca un compromis cromatic al contemporanului cu Eco. Tehnologia de confecționare a acestor scaune este una modernă și inovatoare, aceasta fiind Imprimarea 3D. Tehnologia de imprimare 3d reprezintă un proces de formare a unui obiect în cazul dat este un obiect de mobilă, solid tridimensional de orice formă fiind realizat prin procesul aditiv, în cazul în care trăsăturile succesive de material sunt stabilite în forme diferite.
Această tehnologie a fost implementată din considerentele ca mobila să fie confecționată ca un element unitar fără elemente de legătură s.a. Plus la aceasta materialul din care este confecționat mobilierul este unul ecologic deoarece este reciclabil, se autodistruge, nu este toxic și în comparație cu alte tipuri de plastic și aluminiu nu intră în reacție chimică cu apa de aici reiese că este sigur pentru ecologie și sănătatea umană.
Un alt mobilier prezentat în proiect este amplasat în zona de consum. Aici sunt prezentate trei elemente de mobilier: scaunul de bar care a fost recent descris, masa de consum și scaunul. Scaunul și masa de consum se prezintă ca un grup de mobila fiind executate într-o strânsă interdependență stilistică, formând un eclectic bine definit. Scaunul a fost executat fiind luat ca bază creația arhitectului și designerului Philippe Starck, așa numitul „Passion Chair” (figura 3.1.) acesta având denumirea oficiala de „246 Passion” lansat în 2007. Scaunul face parte din colecția PRIVE COLLECTION produsă de compania Italiană specializată în crearea mobilei de tip HIGH-END Cassina Sapa.[20] Autorul a luat ca baza scaunul dat și a adăugat elemente precum ar fi partea exterioara executata din poli carbonat de culoare verde pentru că acesta să se familiarizeze cu interiorul executat
Cel de al doilea element din grup este masa „Baguette Table” (figurile 3.4.-3.5.) al companiei HermanMiller creata de designerii Ronan and Erwan Bouroullec.[22] Însă și acesta a purtat schimbări radicale datorită
conceptului care a propus autorul. Acesta a schimbat aproape radical suportul mesei și anume forma, la care a mai adăugat elemente asimetrice pentru încadrarea acestuia în interiorul barului.
Materialele folosite sunt și ele pur ecologice acestea sunt sticla și cromul din care este confecționat suportul mesei. Acest grup de mobila redă specificul acestor stiluri cum ar fi cel contemporan și industrial susținând și pe ecologic prin gama cromatică.
Trecând la zona terasei aici observam același element al mobilierului ca și în zona de consum și anume masa, fiind folosită și la terasă pentru a nu distruge integrul concept stilistic. Un alt element prezentat este scaunul „COCONUT LOUNGE CHAIR” (figurile 3.2.-3.3.) lansat în 1955 de către George Nelson.[21] Accentuând individualitatea autorului, el a propus schimbări în acest scaun, fiind modificată forma șezutului pentru a fi prezent suport lateral și cel pentru spinare.
Acestă decizie a fost luată special ca personele în cauză să nu simtă disconfort și să nu obosească stând în scaunul dat. A purtat schimbări și materialele din care este confecționat scaunul dat, a fost schimbat tapițeria, fiind una din țesătura din cânepă datorita caracteristicii practice și rezistenței sale la uzură. Suportul a fost și el modificat pentru a fi încadrat în tematica mobilierului, adăugindu-se elemente la fel că și la suportul pentru masă asimetria confecționată din crom. Partea exterioară a scaunului fiind din poli carbonat de culoare albă poleita până la luciu pentru ai reda eleganța și aspect inovativ.[33]
Tot mobilierul folosit în proiectarea bar-terasă este bazat pe aspectul ecologic bine definit prin folosirea materialelor desigur Eco care pe lângă acel fapt că nu poluează atmosfera și sunt non toxice au și un aspect foarte plăcut și care la momentul dat fiind în vogă.
3.4. Iluminarea naturală și artificială
Lumina este o formă de energie radiantă ce circulă sub forma undelor din câmpuri electrice și magnetice, unde ce vibrează în direcția luminii. Lumina vizibilă, așa cum se observa pe spectru, reprezintă o îngustă bandă între lumina ultravioleta și energia infraroșie
Lumina folosită în interior poate fi naturală sau artificială. Cea naturală este ori solară ori produsă de anumite organisme vii, iar cea artificială este obținută cu ajutorul unor sisteme de iluminare, prin convertirea gazelor sau a energiei electrice. Sursele de lumină pot fi incandescente, atunci când energia provine din lumină, sau luminiscente, când absorbita de energie nu se realizează prin căldură. Lumina fluorescentă este un tip de sursa luminiscenta ce se folosește de compușii chimici și fosfori.
În proiectul dat a fost folosite ambele tipuri de iluminare, cel natural fiind prezentat de elementele de deschidere în special vitraje care permit iluminare încăperilor pe timp de zi aproape în întregime. Desigur pe timp de noapte este folosită lumina artificială, aceasta creând un ambient
plăcut și intim.
Iluminatul artificial trebuie să asigure anumite condiții igienice și anume: o intensitate luminoasă corespunzătoare activității, evitarea umbrelor și a strălucirii excesive, uniformitatea în timp și în spațiu, evitarea încălzirii atmosferei, un spectru luminos cât mai apropiat de cel al iluminatului natural.
El se realizează prin două sisteme și anume: incandescent și fluorescent. Cel mai folosit în prezent este sistemul incandescent, care produce radiații vizibile cu lungimi de undă în zona culorii
galbene, bine percepute de organul vizual.
Pentru o suficiență de lumină, ceasta trebuie să fie instalata în așa fel încât să permită a fi observate detaliile obiectelor și împrejurimilor fără încordare. De la 457,5 cm până la 610 cm din lumina produsă de o lumânare este minimul de lumină cerut pentru o vedere satisfăcătoare.
Este necesară evitarea luminii orbitoare; aceasta produce iritarea și reduce vederea critică. Drept exemplu este lumina automobilelor, în timpul nopții, creează o astfel de orbire, pe care pietonii o resimt ca pe un disconfort și sunt incapabili să-și adapteze vederea pentru mediul în care se află în prezența acesteia.
Culoarea luminii nu este așa de importantă precum intensitatea. Dar, din moment ce lumina naturală are un puternic efect asupra noastră, cu cât culoarea este mai apropiată de lumina naturală cu atât este mai bine pentru noi. Din aceste considerente pereții și tavanul ar trebui să fie luminați mai puternic și podeaua ar trebui să fie mai întunecată. Însă pentru crearea unei atmosfere intime și relaxante a fost propus ideea iluminatului cu lămpile led. Acestea fiind preconizate pentru atât crearea integrului cadru stilistic preconizat în concepția bar-terasei, cât și pentru accentuarea sistemului ecologic, pentru că nu necesita un consum sporit de energie fiind atât estetic, funcțional cât și tehnic un compromis pentru inovațiile prezente în zilele de azi.
O alta importantă idee în procesul de iluminare este poziția clădirii care se determină prin amplasarea fațadelor clădirii sau orientarea ei spre nord sau spre sud. Lumina nu este uniformă în timpul zilei la apus și la răsărit, în plus lumina directă a soarelui va încălzi clădirea, mai ales în timpul verii. Orientarea nordică sau sudică a clădirii prezintă un beneficiu pentru iluminarea uniforma a interiorului.[8]
Ferestrele înalte facilitează o pătrundere mai mare a luminii, o fereastră largă sau deschisă permite o difuzare mai bună, această idee a și fost utilizată atât la construcția clădiri cât și la reconstrucție, fiind montate la distanța maximă admisibilă pentru montarea vitrajelor.
Un alt element al interiorului acestui local este lumina colorată pe tavan și pe pereți care redă impresia că interiorul pare mai strălucitor. Partea de jos a pereților și podeaua ar trebui să fie mai închisă, mai puțin luminate pentru a accentua lumina coloră de pe tavan și pereți la fel prin iluminarea cu led-uri.
Prezentele norme metodologice sunt elaborate în baza Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1525 din 29.12.2007, cu modificările și completările ulterioare, “Notelor Explicative” la Sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, elaborate de Organizația Mondială a Vămilor.
LED-ul reprezintă un dispozitiv electronic constituit dintr-o joncțiune p-n prevăzută cu contacte metalice la regiunile p și n și introdusă într-o capsulă din sticlă, metal, ceramică sau plastic
Diodele emițătoare de lumină sau diodele electroluminiscente (de obicei cu arseniură de galiu sau cu fosfură de galiu) sunt dispozitive care transformă energia electrică în radiații vizibile, infraroșii sau ultraviolete De cele mai multe ori acestea sunt utilizate că indicatori în cadrul dispozitivelor electronice, dar din ce în ce mai mult au început să fie utilizate în aplicații de putere că surse de iluminare (lămpi LED).Lămpile LED sunt alcătuite din una sau mai multe diode emițătoare de lumină, aranjate într-un circuit integrat Ele conțin, de asemenea, un element electric (redresor), care servește pentru transformarea curentului alternativ într-un curent continuu și pentru a păstra constant curentul la fluctuații ale tensiunii și un radiator de răcire Datorită construcției lor acestea pot fi plasate direct în corpuri de iluminat.[25]
Un alt tip de led este banda cu LED-uri Banda cu LED-uri este compusă din diode emițătoare de lumină, tranzistori, rezistente și diode de protecție Componentele sunt asamblate într-un circuit imprimat sub forma unei benzi flexibile Contactele de la capetele benzii pregătite pentru lipit permit conectarea la o sursă de alimentare de curent continuu Acest articol constituie o sursă de lumină atunci când este alimentat cu curent electric.
Tipuri de led :
led-urile implementate direct pe cablaj sunt foarte ieftÎn de realizat pentru seriile mari de
produse identice, însă puterea lor este limitată de incapacitatea de a disipa căldura (pentru led-urile mai puternice), iar soluția în sine nu permite implementarea unei lupe.
led-uri cu capsule rotunde, probabil cele mai cunoscute și cele mai asociate de toata lumea
cu termenul lentilelor cu care sunt echipate. Lentilele formează un corp comun cu capsulă.
led-uri cu destinații speciale, construite pentru anumite aplicații unde este necesara o
anumita forma a capsulei: dreptunghiulare, triunghiulare, ovale, plate etc
led-urile superflux (denumite uneori și pirania) sunt led-uri cu forma pătrata și 4 picioare
(cate doua pentru fiecare polaritate). Înafara de situația când acest led este în varianta RGB cele patru picioare au rolul de a fixa mai bine capsula pe cablaj și de a oferi rezistenta mecanica Aceste led-uri pot avea lupe de 3 – 5 mm, sau pot fi plate, De asemenea exista și construcții multichip RGB sau monocolore.
led-uri de putere cu construcție speciala cu pastila metalica pentru transferul termic către
radiator
Exista trei tipuri de iluminat artificial: general, local și combinat. Iluminatul local se creează prin amplasarea corpului de iluminat direct deasupra suprafeței de lucru. Un neajuns al acestui fel de iluminare sunt contrastele mari dintre gradul de iluminare a locului de consum și a sectoarelor vecine. Acest tip de iluminare este prezent în zona de consum, în schimb aceasta în cazul dat nu prezintă un neajuns pentru că pe timp de zi este iluminat natural, dar pe timp de noapte de folosește
pentru a zona fiecare grupă, locurile în sală și de reda un aspect plăcut și intim al acestei zone. Acest tip de iluminat este prezent în zona de consum al acestui bar-terasa, acestea la rândul sau fiind determinate de așa numitele lămpi SPOT. Lămpile spot sunt binevenite în iluminarea încăperilor datorită duratei mari de funcționare a acesteia datorita tehnologiei led implementaăa în lămpile date. Un alt plus reprezintă consumul mic de energie care necesita alimentarea acestora, care la rândul său este un plus major pentru ecologie.
Exista câteva aspecte legate de proiectarea iluminării care trebuie luate în calcul încă de la început, pentru a nu se sacrifică costurile și creativitatea. Este recomand ca cantitatea de lumină să fie cât mai multă și introdusă cât mai adânc în interiorul clădirii. Un caz particular ar fi atunci când reflecțiile draperiilor sau finisărilor sunt foarte mari.
O altă caracteristică este strălucirile care fiind prea mari sau lumina prea puternică din câmpul creează disconfort. Contrastul mare dintre obiectele apropiate și cele din fundal pot reduce abilitatea ochiului de a percepe detaliile. Se recomandă de a folosi un oarecare contrast, însă e nevoie eviterea extremeleor. Pornind de la ideea dată a fost propusa ideea din zona de consum care datorită iluminatului centrat în masă reflectă o culoare care contrastează cu tot interiorul datorit materialelor folosite în producerea mesei. În zona de bar la fel este bine gândită ideea cu iluminarea blatului care la rândul sau formează un contrast cu interiorul datorita elementelor verzi implementate în blatul de bar.
Cel mai important element este geometria pereților clădirii, a tavanelor, planșeelor, ferestrelor, și a relațiilor dintre ele. Proiectanții trebuie să manipuleze configurații și să calculeze iluminările rezultate înainte de a înțelege relațiile cantitative legate de geometria clădirii. Aceasta se realizează folosind modele fizice de test și simulări pe calculator.
Repartiția luminii în interiorul unui local se poate face în 2 căi:
• iluminare directă: cel puțin 90% din luminaă este emisă descendent. Contrastele sunt violente și umbrele marcate. Există puține reflexii pe plafon și pereți.
• Iluminare indirectă: cel puțin 90% din lumină este dirijata ascendant. Iluminatul este difuz cu o intensitate ce depinde de puterea de reflexie a plafonului.
În proiectul dat este specificat primul tip de repartiție a luminii. Acest fapt este bine marcat în zona de consum, lămpile de tip spot viind amplasate direct deasupra meselor de servit în plus la acestea mobilierul dat datorită sticlei cu caracteristic specific, permite trecerii luminii prin aceasta transformându-o într-o lumină de culoare roșie de tonalitate închisă, redând un aspect contrastant cu întregul interior care la rândul său și formează acel efect original de WOW.
Lumina naturală în construcții este utilizarea eficienta a luminii solare prin intermediul componentelor speciale și a strategiilor de control. Componentele utilizării luminii naturale sunt în general clasificate în 3 mari categorii cu subdivizii care iau în considerare toate tipurile de combinații.
Descoperirea luminii fluorescente și a energiei ieftine a făcut posibil că raportul intre adâncimea planului și aria utilizabilă a unui etaj să fie maximă. Cu planul adânc s-a introdus ventilarea mecanică, urmată de ferestre fixe și instalații de full air conditioning.
Lumina naturală nu mai era un element critic în proiectare, pereții exteriori având câteva ferestre sau deloc, în cazul pereților cortină. Criza de energie din anii 70 împreuna cu recunoașterea deteriorării biosferei cauzate de această atitudine sunt doi factori care au încurajat întoarcerea la folosirea luminii naturale și a ventilației naturale în construcții. Luminarea naturală, prîntr-un proiect solar pasiv, implică incorporarea unor elemente care permite luminii naturale sa pătrundă într-o construcție atingând diferite nivele de iluminare. Iluminarea artificială ar trebui folosită numai noaptea sau puțin după răsărit sau apus, atunci când perdeaua de nori este foarte densă.
În cele mai multe cazuri primul scop al proiectării solare este de reducere a nevoilor de încălzire și foarte puține clădiri incorporează o strategie completă de proiectare solară.
3.6. Materialelor de finisare, grădinile verticale din Bar-Terasa
Lucrările de finisaj au rol constructiv, funcțional, decorativ, igienico-sanitar și se execută, în general, după ce întreaga clădire și acoperișul au fost terminate. Finisajele cuprind lucrări de pardoseli, tencuieli, placaje, zugrăveli, vopsitorii, tapete, tâmplărie în mare măsură materialele folosite în lucrările de finisare a bar-terasei fac parte din lista celor ecologice, deoarece conceptul întregului proiect circulă în jurul Eco-designului ca un surplus, aceste nu numai sunt pur ecologice și nu dăunează nici umanului cât și mediului înconjurător, dar la rândul său au și un aspect foarte plăcut care redă o individualitate bine pronunțată și care face acest proiect să fie în trend.
Pardoselile în proiectul dat sunt executate în doua tehnici: lemn și placi de beton. Pentru finisajele de lemn a fost realizată o zonare: în prima cuprinzând zona barului și recepției, în cea de-a doua terasa. În zona barului și zona recepției a fost folosită ca material lemnul masiv, al companiei EBONYANDCO. Lemnul folosit face parte din specia stejarului alb (figura 3.6.)și este produs sub forma de bord larg, având o textură bine definită și cu o gamă cromatică întunecată redă impresia de căldură și confort. Finisarea cu acest tip de lemn a avut loc pe o suprafață de 65 m2.[41] Compania producător al acestui material de finisaj este una vestită pe piață, aceasta colaborând cu astfel de companii cum ar fi: TOMMY HILFIGER; LOUIS VUITTON; DONNA KARAN NEW YORK; BURBERRY, BVLGARI; SELFRIDGES&CO; LALIQUE; THE RITZ-CARLTON; MANDARÎN ORIENTAL THE HOTEL GROUP;CONNAUGHT; ASTON MARTIN s.a. având filiale în New York, Londra, Moscova, Amsterdam, Dublin și oficii de design in: Barcelona, Geneva, Paris, New Delhi, Hong Kong, Sydney.
În zona terasei a fost folosită de asemenea lemnul masiv al acestei companii al speciei Swietenia mahagoni sub denumirea de AFRICAN MAHAGANY (figura 3.8.)fiind interpretată în gama alb-gri contrastând foarte bine cu anturajul care prevalează în terasă și anume cu grădinile verticale. Aici sau folosit 173.2 m2 de lemn pentru finisarea pardoselii terasei. Specia dată a fost folosita din proprietățile uzuale, aceasta nu necesita prelucrarea specială deoarece lemnul dat este rezistent la procesul de putrefacție fiind utilizat atât în construcția clădirilor și lucrărilor de finisaj cât și în construcții navale datorită proprietăților sale specifice.[11]
Pe lângă bord din lemn masiv în procesul de finisare a interiorului se mai folosesc și plăcile din lemn al aceleiași companii în schimb pentru placarea pereților aici să folosit la fel stejarul alb doar că cu un alt desen si factură (figura 3.7.). Neatrăgând atenția la denumire aceasta prezintă un tip de lemn cu o factură nemaipomenită și de o culoare de cafeniu-gri întunecat care foarte fine se combină în zona de consum cu plăcile din beton. Acest tip de finisaj este folosit în toate zonele din interior, atât în bar, antreu, cît în zona de consum și wc. Pentru placarea acestor zone a fost procurat placi di lemn pentru o suprafață totală de 93.5 m2. [16]
Trecând la un alt material de finisare ajungem la plăcile din beton. Acest material a creat un efect WOW când a fost instalat pe pereții zonei de consum, el combinându-se cu întregul concept al interiorului și anume prin contrastul de culoare gri și verdele care apară sub forma de mini-grădini verticale pe pereți și scaune de asemenea verzi. Un alt element constructiv care a fost creat datorită acestui material este efectul de imponderabilitate. Acest efect fiind obținuți prin faptul că pardoseau a fost ridicata de la inițiala pardosea creata în timpul construcției, la fel a fost creată și peretele lateral dezmembrat de cel inițial. Aceasta idee da posibilitate instalării unui iluminat în acea distanță dintre pardoseli și pereți și totodată privind peste geam observăm că terasa se află la un nivel mai jos de cel pe care noi ne aflam aceasta mărind acea senzație de imponderabilitate și zbor. A fost o idee interesantă deoarece materialul de finisare pare a fi unul greu și masiv pe când iluminarea redă o senzație opusă, astfel persoanele fiind atrase de acele senzații dubioase pe care le primesc în acest local. Suprafața totală finisata cu acest material 206 m2. În acești metri pătrați au fost introduse și finisarea tavanelor în zona barului și în zona de consum. Pentru finisarea pereților în zona de consum și în antreu au fost folosite și oglinzi. În zona de consum acestea fiind amplasate paralel cu terasa pentru a reda acel anturaj care să creat în exterior, dar în zona antreului acesta fiind folosit că finisaj al elementelor de deschidere a garderobei.[7]
În exterior ca element de finisare a fost prezentat ideea inovatoare a grădinilor verticale. Acestea fiind montate pe perimetrul pereților terasei, astfel creând o atmosfera nemaipomenită. Iluzia dată reda faptul de parcă te afli într-o zonă verde care desigur nu poate fi amplasată într-un oraș arhiplin, poate servi drept avantaj pentru localul dat, deoarece orice client ar dori să scape de acel haos cotidian și să se scufunde într-un spațiu relaxant, plin de viață și puritate.
Materialele de finisare reprezintă un element unitar dintre conceptul format și elementele interioare. Acest fapt redă senzația de tot întreg și unic intre mobilier, accesorii, materiale de finisare, iluminat, cât și pentru delimitarea zonelor în încăpere sau întregul local. Acesta poartă o importanță cât mai mare decât ne putem închipui, în schimb totul depinde de proiectant și designer, deoarece creativitatea și inovația acestor persoane redau întregul concept prin care fiecare din clienți sau vizitatori apreciază acea creativitate și atmosfera specifică pentru local.
Grădinile verticale reprezintă o soluție ecologică ingenioasă de utilizare a suprafețelor verticale și sporirea vegetației în orașe (figurile 3.8.-3.11.). Acest gen de proiect poate fi realizat atât la exteriorul clădirilor, generând așa-numitele fațade verzi sau în spații interioare, pentru a crea grădini verticale.[12]
În majoritatea tarilor Uniunii Europene, precum și pe continentul american, astfel de intervenții sunt extrem de apreciate, datorita beneficiilor pe care le oferă (figura 3.12.). O fațadă verde poate să crească chiar și cu 10-15% valoarea imobiliară a unei construcții, în timp ce un local cu o gradina verticală atrage cu pana la 30% mai mulți clienți (figura 3.14).
Un astfel de perete presupune o cultura hidroponica de plante, cu dispunere verticala (figura 3.13.) și cu un sistem propriu de irigații ce poate fi sau nu racordat la o sursă curenta de alimentare cu apă, acest lucru permite amplasarea sistemului pe verticală și reduce mult spațiul ocupat de o singură planta, permițând, deci, compactarea plantelor.[17]
Drept rezultat primim o suprafață complet verde, sau roșie, sau galbenă, sau chiar și cu variate modele, în funcție de plantele alese și de modul în care sunt plasate (figura 3.15.). Posibilitățile de creație sunt, practic infinite .
Avantajele acestei idei inovatoare sunt:
filtrarea și purificarea aerul încăperilor; plantele rețin praful și absorb substanțe nocive precum
monoxidul de carbon, fumul de țigară și o mare cantitate de bacterii și agenți patogeni, generând în schimb oxigen
grădinile verticale și fațadele verzi sporesc izolația termică a clădirii
fațadele verzi protejează clădirile, reducând expunerea acesteia; ele rețin apa din precipitații, împiedicând-o să ajungă la elementele constructive, din acest motiv, aceste fațade sunt semi-autonome, necesitând un aport extrem de mic de apă din sistemul intern al clădirii; de cele mai multe ori, apa din precipitații captată și recirculată de sistem este suficientă pentru dezvoltarea plantelor.[13]
Atât fațadele verzi cât și grădinile verticale izolează fonic, reducând zgomotul ambiental interior și exterior, prin reflecția și refracția sunetelor de către frunze se creează un efect de absorbție ce îmbunătățește acustica încăperilor. Hidroizolația și sistemul de captare al apei pluviale măresc durata de viată a clădirii.
Există însă și moduri suplimentare de a spori utilitatea pereților verzi. O tendință crescândă pe piață externă a acestui tip de grădini este de a le folosi efectiv ca spații de cultură, la exterior ca “ferme urbane” și la interior ca “grădini aromatice” Acest lucru este realizat prin înlocuirea plantelor decorative obișnuite ce compun pereții verzi cu plante precum : busuioc, lavanda, rozmarin, cimbru, să în cadrul grădinilor aromatice, sau chiar ardei, fasole și roșii în fermele urbane.
Pentru realizarea grădinilor verticale sunt propuse elemente principale: panourile-suport, sistemul automatizat de irigații și plantele.
Mai întâi de toate are loc montajul panourilor-suport (figura 3.16.). Aceste panouri sunt modulare, cu trei dimensiuni standard 98x60x8 cm, 72x60x8cm și 40x60x8 cm. Panourile-suport au în componență un cadru metalic cu rol de susținere, placi de “beton organic”, un material natural similar cu vată minerală, în care se plantează plantele. Acest “beton organic” este de fapt suportul mecanic de creștere al plantelor. Fiind dens, susține foarte bine rădăcinile plantelor, asigurându-le totodată un bun drenaj și o bun irigare. Așadar, plăcile de “beton organic” se introduc în cadrul metalic, fiind acoperite în prealabil cu un material geo textil ce împiedică evaporarea apei. Panourile sunt montate direct de suprafață verticală, cu ajutorul unor bride și hol șuruburi, la o distant de 5 cm de perete în concluzie, niciodată apa nu ajunge la perete.
Apoi are loc montarea sistemului de irigație care se face prin picurare cu tuburi de 16mm diametru. Este necesar montajul unui vas tampon în care se introduce o pompă submersibilă. Pompa, cu ajutorul unui presostat, preia comanda de pornire/oprire, astfel gradina verticală nu va duce lipsa niciodată de apa. Trebuie reținut, faptul că acest sistem de irigații este indispensabil, datorită faptului ca, 95 % din alimentația plantelor, minerale, îngrășăminte solubile etc, este distribuită prin sistemul automatizat de irigații.
După aceea are loc implementarea plantelor în acest sistem, în care se tine cont de mai mulți factori dacă gradina verticală se realizează neapărat în interior atunci vom folosi plante de cameră, dacă se realizează în exterior vom folosi plante perene. La grădinile verticale exterioare trebuie să ținem cont de clima, precipitații și poziționarea față de soare/lumină.
Aceste grădini verticale redau impresia de un întreg cu natura în proiect autorul redă ideai de intercalare a vieții într-un megapolis plin de haos cotidian cu liniștea și prospețimea florei care bineînțeles te înglobează într-un cadru de relaxare totală. Toate acestea sunt redate prin folosirea acestor grădini verticale care sunt aplicate pe pereți pe tot perimetrul terasei cât și în interior. E firesc faptul că aceasta inovație din ce în ce devine tot mai actual pentru că după părerea autorului în viitor Eco-designul va deveni elementul cel mai d baza a tuturor ramurilor de țin atât de design cât și de restul direcțiilor de industrie.
3.7. Concluzii la Capitolul 3
În procesul de proiectare a Bar-Terasei, autorul s-a bazat pe crearea unui ambient original și tehnologic, care la rândul său corespund tuturor normelor de proiectare a unui local. Accentul principal fiind pus pe Ecologie, aici fiind implementate tehnologii inovatoare că de exemplu instalarea și îngrijirea grădinilor verticale, alimentarea cu toate cele necesare a întregului local ținând cont de ecologie, materialele folosite în finisare și crearea mobilierului fiind unele pur naturale, toate acestea formând un întreg concept care pe lângă faptul că executa funcție de local, ea este strâns legata de problema ecologiei. Toate acestea redau specificul Bar-Terasei create de autor și însăși formează tipul și eul autorului redând toate teoriile și conceptele acestei persoane, care tinde spre perfecțiune.
Concluzii finale
Activitatea proceselor din natură nu se întâmplă rapid, au loc chiar foarte încet. În plus, dacă societatea și tehnologia se schimbă, de ce nu ne schimbăm și noi felul de a privi problemele. Optimizarea generativă este felul în care noi interpretăm datele, le facem mai ușor de înțeles cu ajutorul computerelor pentru a găsi soluții rapide la soluții complexe, exact că un aparat de navigare, dar cu aplicații mult mai complexe.
Această idee este una actuală, de aceea pe lângă toate tehnologiile, care pe zi ce trece se modernizează și tind spre păstrarea și conservarea ecologiei, noi, întreaga umanitate trebuie să înțelegem faptul dat și să schimbam modul de viată pentru a susține idea.
În formarea deciziei de design intervin mai mulți factori. Este vorba despre spațiul, cu dimensiunile și construcția sa, cu potențialul și limitele precum și specificul care pe care-l va prelua. Trebuie luată în considerație destinația spațiului, pentru muncă sau relaxare, pentru întâlnire ș.a.. În afara acestora mai sunt considerațiile practice (accesul, iluminarea, acustica, spațiile de depozitare) și cele de sănătate și de protecția muncii (prevederile pentru persoanele cu nevoi speciale etc.).
Profesia de designer de interior asumă si asigură servicii de cercetare, dezvoltare și implementare a tuturor tehnologiileor, punând în practică necesitatea ca interiorul să mărească potențialul vital, să mărească productivitatea persoanelor și să protejeze viața, sănătatea și bunăstarea proprietarilor.
În această lume mereu în schimbare, a promisiunilor excepționale și a perspectivelor neliniștitoare, a izbucnirilor tehnologice incontrolabile, rolul central de formare îl are designerul, amploarea întregii sfere a designului contemporan, tinde să cuprindă toată ambianța vieții noastre. Creațiile designerului au un puternic impact social și determină comportamentul și personalitatea umană, de aceea, mai nou, viața noastră se învârte, deși nu o simțim întotdeauna, în jurul tendințelor, așteptărilor, propunerilor de lifestyle generate de industria frumosului – designul.
În domeniul designului, la momentul dat se petrece un colaps al trecutului care este înlocuit cu tehnologii moderne, având că țel direcția spre totul ecologic. Designerul principalul element al întregii industrii, este capul și generatorul de idei care îmbină toate conceptele de frumos, tehnologic și ergonomic într-unul integru, care la rândul sau tinde spre modernizare și evoluarea noilor idei și concept în folosul întregii umanități.
Designul de interior a căpătat un statutul de disciplină de sine stătătoare care datează îmbunătățirea condițiilor de viață prin crearea unui ambient ce substituie principii estetice și ergonomice dar și cele antropologice formând funcționalitatea și calitatea spațiilor interioare.
Desihnul devening o ramură tot mai strâns legată de viața umanității, devening una actuală prin tehnologiile, inovațiile, ideile, conceptele si prin principalul element al designului “omul”, deoarece toate aceste lucruri le-a creat omul datorită mentalului, creativității și capacității de a gândi. Designul mereu va exista ca o ramură a industriei care v-a aduce venituri atât marilor companii cât și în mare măsură persoanelor aparte, aceasta fiind posesată ca o direcție nonconformistă care face viața fiecărei persoane mult mai plină de sentimente, trăiri, emoții care la rândul său ne face să trăim în armonie cu sine însuși.
Bibliografie
1. Alex Byrne, David R., Readings on Color: The philosophy of color, Hilbert MIT Press, 1997, 352p.BUILDING 2000 brochures: A series of design studies illustrating passive solar architecture în EU, produced by DG XII – European Commisssion- 1990-1991
2. Antoci G. Planificarea și managementul campaniilor de relații publice, Iași: editura Polirom, 2001. 235p.
3. BEHAVIORAL AND BRAÎN SCIENCES, USA, 2003, 64p.
4. Christine Sismondo, America Walks into a Bar: A Spirited History of Taverns and Saloons, Speakeasies and Grog Shops Hardcover, Oxford University Press, June 21, 2011, 336p.
5. ConstantÎn Florea, Îndrumar pentru unitățile de alimentație publică, București, Tehnică, 2001. 252 p
6. Cornel Hidas, Petre Isac, Studiul muncii, vol. VIII – Organizarea locului de munca și elemente de ergonomie, Tehnica, 1973, 222p.
7. C. Radulescu, Indrumator de tehnica securitatii muncii la executarea lucrarilor din beton precomprimat, Tehnica, Bucuresti, 1963, 100p.
8. DAYLIGHTING în BUILDINGS – University College Dublin for the EC DG XVII – 1994
9. Despre Limbajul Culorilor: http://www2.nord-literar.ro/index.php?option =comcont ent & task= view&id=1011&Itemid=56
10. Elle decoration №93, Hearst Shkulev Media, декабрь-январь 2010-2011 issn 1608-6368
11. Florin Gheorghiu, Ion Rosu, Mircea Angelescu, Îndrumător Montatorului de pardoseli și placaje, Tehnică, 2002, 128p.
12. Gradini verticale: http://gr-v.com/PVBeneficii.php
13. Iordache V, Ardelea F., Ecologia și protecția mediului, Matrixrom, 2009, 72p.
14. Izolarea termica: http://ru.scribd.com/doc/45866049/Izolarea-termica-a-cladirilor-prin p lcare-cu-polistiren
15. J.R. Moehringer, The Tender Bar: A Memoir, Hyperion, August 1st 2006, 432p. ISBN 0786888768 (ISBN13: 9780786888764)
16. Kramer, Sibglle-Hulst, Iris van, Inside Interiors of Concrete Stone Wood, Verlagshaus Braun, 2013, 192p.
17. Larousse, Grădini și plante de interior, Rao, 2008, 512p.
18. Leonard K. Eaton, The Architecture of Choice: Eclectism în America, George Brazille, 1880-1930, 178P. ISBN 0807607304.
19. Material de finisare: http://www.ebonyandco.com/luxury-hardwood-and-parquet-floori ng/
20. Mobilier: http://cassina.com/en/collection/chairs/246-248-passion
21. Mobilier: http://www.hermanmiller.com/products/seating/loungeseating/nelsoncoconut lounge-chair.html
22. Mobilier: http://www.hermanmiller.com/products/tables/dining-tables/baguette-table.h tml
23. Normativ constructiv, Constructii civile, cladiri administrative. Norme de proiectare nmc c.01.04.2005, Editie oficiala Republică Moldova Chisinau, 2005, ICS 91.040.10
24. Notiune: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bar_(local)
25. O R D I N cu privire la clasificarea lămpilor și echipamentelor de iluminat, bazate pe diode emițătoare de lumină (LED) nr. 519-O din 25.10.2013
26. Peter și Cornelius Neufert, Ludwig Neff, Corrina Franken, Manualul Arhitectului, elemente de proiectare și de construcție, Alutus, 2004, 652p.
27. Petre Victoria, Ergonomia și organizarea muncii în alimentatia publică și turism, 1983, 228p.
28. SALON-interior № 156 rusia, частный интерьер россии, 2011, 311p.
29. SALON-interior № 157, частный интерьер россии, Rusia, , 2011, 241p.
30. SALON-interior № 158 rusia, частный интерьер россии, 2011, 256p.
31. Stanford Encyclopedia of Philosophy http://plato.stanford.edu/entries/color/
32. Stuart Walton, The Complete Cocktail Maker, Southwater, 29 April 2005, 160p.
33. Turcan Constantin Radu, Soluții originale în construcții, București, Matrixrom, 2003, 187p.
34. U.A.P.: http://monitorulcontabil.md/index.php/ro/articole/aspecte-fiscale/419-clasifica raunit -ilor-de-alimenta-ie-public-pe-categorii
35. U.A.P.:http://ru.scribd.com/doc/28530668/Managementul-Unitatilor-de-Aliment-a-Tie Pblica
36. Viorel Lefter, Manolescu, Alexandria Deaconu, Ergonomie, Economia,
37. Viorica Dorin, Steliana Nicorici, Mariana Manole, Ana Vulcan, Bazele restauratiei, 440p, Akademos Art, 2012, 208p.
38. Virgiliu Anghelescu, Elemente de ergonomie aplicata, Politica, 1971, 252p.
39. Галина Серикова, Балконы, лоджии, террасы, беседки, гаражи, навесы, Рипол Классик, 2010, 384p. ISBN 978-5-386-02255-6
40. СНиП 2.08.02-89* Clădiri și construcții publice
41. Полы СНиП 2.03.13-88
42. Террасы: http://www.gwozdeck.ru/stroitelstvo/terrasy/
Bibliografie
1. Alex Byrne, David R., Readings on Color: The philosophy of color, Hilbert MIT Press, 1997, 352p.BUILDING 2000 brochures: A series of design studies illustrating passive solar architecture în EU, produced by DG XII – European Commisssion- 1990-1991
2. Antoci G. Planificarea și managementul campaniilor de relații publice, Iași: editura Polirom, 2001. 235p.
3. BEHAVIORAL AND BRAÎN SCIENCES, USA, 2003, 64p.
4. Christine Sismondo, America Walks into a Bar: A Spirited History of Taverns and Saloons, Speakeasies and Grog Shops Hardcover, Oxford University Press, June 21, 2011, 336p.
5. ConstantÎn Florea, Îndrumar pentru unitățile de alimentație publică, București, Tehnică, 2001. 252 p
6. Cornel Hidas, Petre Isac, Studiul muncii, vol. VIII – Organizarea locului de munca și elemente de ergonomie, Tehnica, 1973, 222p.
7. C. Radulescu, Indrumator de tehnica securitatii muncii la executarea lucrarilor din beton precomprimat, Tehnica, Bucuresti, 1963, 100p.
8. DAYLIGHTING în BUILDINGS – University College Dublin for the EC DG XVII – 1994
9. Despre Limbajul Culorilor: http://www2.nord-literar.ro/index.php?option =comcont ent & task= view&id=1011&Itemid=56
10. Elle decoration №93, Hearst Shkulev Media, декабрь-январь 2010-2011 issn 1608-6368
11. Florin Gheorghiu, Ion Rosu, Mircea Angelescu, Îndrumător Montatorului de pardoseli și placaje, Tehnică, 2002, 128p.
12. Gradini verticale: http://gr-v.com/PVBeneficii.php
13. Iordache V, Ardelea F., Ecologia și protecția mediului, Matrixrom, 2009, 72p.
14. Izolarea termica: http://ru.scribd.com/doc/45866049/Izolarea-termica-a-cladirilor-prin p lcare-cu-polistiren
15. J.R. Moehringer, The Tender Bar: A Memoir, Hyperion, August 1st 2006, 432p. ISBN 0786888768 (ISBN13: 9780786888764)
16. Kramer, Sibglle-Hulst, Iris van, Inside Interiors of Concrete Stone Wood, Verlagshaus Braun, 2013, 192p.
17. Larousse, Grădini și plante de interior, Rao, 2008, 512p.
18. Leonard K. Eaton, The Architecture of Choice: Eclectism în America, George Brazille, 1880-1930, 178P. ISBN 0807607304.
19. Material de finisare: http://www.ebonyandco.com/luxury-hardwood-and-parquet-floori ng/
20. Mobilier: http://cassina.com/en/collection/chairs/246-248-passion
21. Mobilier: http://www.hermanmiller.com/products/seating/loungeseating/nelsoncoconut lounge-chair.html
22. Mobilier: http://www.hermanmiller.com/products/tables/dining-tables/baguette-table.h tml
23. Normativ constructiv, Constructii civile, cladiri administrative. Norme de proiectare nmc c.01.04.2005, Editie oficiala Republică Moldova Chisinau, 2005, ICS 91.040.10
24. Notiune: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bar_(local)
25. O R D I N cu privire la clasificarea lămpilor și echipamentelor de iluminat, bazate pe diode emițătoare de lumină (LED) nr. 519-O din 25.10.2013
26. Peter și Cornelius Neufert, Ludwig Neff, Corrina Franken, Manualul Arhitectului, elemente de proiectare și de construcție, Alutus, 2004, 652p.
27. Petre Victoria, Ergonomia și organizarea muncii în alimentatia publică și turism, 1983, 228p.
28. SALON-interior № 156 rusia, частный интерьер россии, 2011, 311p.
29. SALON-interior № 157, частный интерьер россии, Rusia, , 2011, 241p.
30. SALON-interior № 158 rusia, частный интерьер россии, 2011, 256p.
31. Stanford Encyclopedia of Philosophy http://plato.stanford.edu/entries/color/
32. Stuart Walton, The Complete Cocktail Maker, Southwater, 29 April 2005, 160p.
33. Turcan Constantin Radu, Soluții originale în construcții, București, Matrixrom, 2003, 187p.
34. U.A.P.: http://monitorulcontabil.md/index.php/ro/articole/aspecte-fiscale/419-clasifica raunit -ilor-de-alimenta-ie-public-pe-categorii
35. U.A.P.:http://ru.scribd.com/doc/28530668/Managementul-Unitatilor-de-Aliment-a-Tie Pblica
36. Viorel Lefter, Manolescu, Alexandria Deaconu, Ergonomie, Economia,
37. Viorica Dorin, Steliana Nicorici, Mariana Manole, Ana Vulcan, Bazele restauratiei, 440p, Akademos Art, 2012, 208p.
38. Virgiliu Anghelescu, Elemente de ergonomie aplicata, Politica, 1971, 252p.
39. Галина Серикова, Балконы, лоджии, террасы, беседки, гаражи, навесы, Рипол Классик, 2010, 384p. ISBN 978-5-386-02255-6
40. СНиП 2.08.02-89* Clădiri și construcții publice
41. Полы СНиП 2.03.13-88
42. Террасы: http://www.gwozdeck.ru/stroitelstvo/terrasy/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Designul Interior al Unei Bar Terase (ID: 113750)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.