Designul Cercetarii

Filosofia este efortul de a înțelege intențiile divinității și de raportare a ființelor umane la ele. Altfel spus, un efort de ordonare a gândirii umane se realizează în scopul promovării raționalității și extinderii clarității gandirii.

Despre filosofia sportului, Moreau Denis și Taranton Pascal consideră că filosofia nu se definește în principal prin obiectivele sau domeniile cărora se aplică, ci prin natura procedeelor reflexiei pe care o pune în mișcare ( respectul non-contradicției, logica argumentației, claritatea și distincția celor propuse, refuzul prejudecăților și argumentelor autorităților (DR) folosirea exclusivă a instrumentelor reflecției cu care oamenii sunt dotați de la natură etc.), cu atât mai mult cu ceea ce este în mod potențial obiectul reflexiei filosofice.

6.1 PREMISE ȘI IPOTEZE ALE CERCETĂRII

Sindromul extrapiramidal este un concept funcțional, deoarece un grup de subsisteme din diverse nivele cerebrale și diferite ca mecanism neurofiziologic, interacționează prin multiple circuite neuronale cu implicație asupra cortexului motor dar și al nervilor periferici.

Rolul structurilor extrapiramidale este acela de:

– a iniția și executa actvități motrice somatice în special mișcarea voluntară;

– a coordona activitatea motorie stereotip automată de menținere a poziției posturii, tonusului muscular și de control asupra mișcarilor automate cu inhibiția mișcărilor involuntare;

– a influența activitatea motorie via talamus, cortex motor, clecorticobulbară și cortico-spinală.

Din punct de vedere anatomic, structurile extrapiramidale cuprind:

a) formațiuni corticale (ariile 4,6- cea mai bine reprezentată – și aria 8 din lobul frontal);

b) formațiuni subcorticale (nucleii striați, ganglioni bazali – de la baza emisferelor cerebrale drept mase mari neuronale apărute filogenetic și ontogenetic diferit în timp și care cuprind nucleu caudat, putamen, globus palidus,amigdala, claustrum (dintre putamen si cortex insular);

c) formațiuni diencefalice–mezencefalice dispuse între ganglionii bazali și substanta reticulate.

Ganglionii bazali sunt o formațiune anatomică descrisă pe larg anterior, implicați în:

– facilitarea mișcărilor subconștiente ( pattern-uri învățate ale mișcărilor, automate )

-facilitarea planificării pattern-urilor multiple paralele și secvențiale

Existența studiilor recente experimentale, care au sugerat:

existența unor circuite neuronale ce engramează neuronal la nivel medular și supramedular, atât scheme de redresare posturală ca urmare a lipsei de echilibru, cât și scheme ale mersului

faptul că sistemul nervos central utilizează pentru controlul postural, programe performante și adaptează aceste programme sau crează unele noi, pe seama neuroplasticității,

Dezvoltarea motorie a omului urmează calea dezvoltării ontogenetice, iar Ausubel D.P. afirmă că individul poate trece la un stadiu de dezvoltare motorie la altul numai pe baza maturării cerebrale, fără a experimenta fizic aspectele stadiului anterior.

Cu cât rolul pe care îl joacă scoarța cerebrală în dezvoltarea mișcărilor este mai mare, cu atât mai neorganizate sunt mișcările nou- născutului și mai lungă perioada de dezvoltare, dar și rezultatul final exprimat prin complexitatea mișcărilor, este deosebit.

Cerebelul teoriilor recente este un moderator al latenței și duratei mișcărilor, armonizând informațiile senzitivo-senzoriale cu comenzile corticale pentru mișcările voluntare și cu rol și în învățarea motorie,

Somatotopia motorie, conferă prin localizarea superioară corticală o importanță deosebită trenului inferior la copii chiar dacă nu este utilizat pentru locomoție la naștere, iar dpdv filogenetic somatotopia funcțională acordă importanță mai mare prin funcții fine segmentelor feței și mâinilor

Menținerea corpului în starea de echilibru se realizează prin strategii periferice articulare și sinergii muscular, guvernate de patternul central general de mișcare (PGCM) de la nivel lombar L1-L2, cu activitate modulată de centrii cerebrali.

IPOTEZE:

În cazul în care echipa stabilește tipul sindromului în cadrul paraliziei cerebrale, printr-un diagnostic precoce, se pot aplica strategii de optimizare ale tratamentului copilului cu sindrom extrapiramidal, prin stimularea echilibrului și coordonării în vederea obținerii unui bun control motor în cadrul etapelor de dezvoltare neuro-motori, cu decalai de vărstî cât mai mic față de copilul sănătos.

Diferențierea, personalizarea și individualizarea tratamentului kinetic, contribuie la determinarea unor concepte de recuperareneuro-motorie complexe, în vederea reintegrării copilului cu sindrom extrapiramidal cu psihic normal, în mediul psiho-social.

6.2 OBIECTIVE ȘI SARCINI ALE CERCETĂRII

Sarcini:

Cu cât rolul pe care îl joacă scoarța cerebrală în dezvoltarea mișcărilor este mai mare, cu atât mai neorganizate sunt mișcările nou- născutului și mai lungă perioada de dezvoltare, dar și rezultatul final exprimat prin complexitatea mișcărilor, este deosebit. Studiul dezvoltării neuro-psiho-motorii a copilului, este mereu în plin progres, dar cunoașterea lui amănunțită are importanță practică, fiind:

unic element de diagnostic mai ales precoce;

factor determinant în tratamentul kinetic care să țină seama de vârsta cronologică și nu de cea biologică a copilului;

factor de identificare al reflexelor de redresare și reacțiilor primare, a căror prezență după vârsta 4-6 luni indică leziuni cerebrale, dar și al nemielinizării tracturilor piramidale ( motilitate voluntară).

Prezența următoarelor manifestări în momentul identificării diagnosticului, marchează elemente positive în dlimitarea sindromului extrapiramidal:

a) opistotonusului – definită drept reacție de hiperextensie a membrelor și spasticitate cu arcuire posterioară, tonus crescut al capului și gâtului , inhibate cu greu doar în mobilizare în poziție fetală cu legănare de către kinetotrapeut, indică suspiciuni de icter nuclear, infecții, intoxicații chimice, dezechilibre electrolitice, dar și hemoragii subarahnoidiene, hipoxii și tehnici exagerate la manevrele obstetricale și prematuritate;

b) reacției de ortostatism – susținerea cu suspendare subaxială cu înclinare laterală nu determină apariția reacțiilor de echilibru, dar membrul inferior de partea înclinată accentuează extensia și se ridică cu sprijin pe varf;

c) reflexelor tonice cervicale asimetrice RTCA (reflex de postură) ce se evidențiază prin rotarea capului, facilitarea extensiei membrului superior de partea feței dar flexia celui de partea cefei și flexia membrelor inferioare cu arcuirea trunchiului. Prezența după varsta de 3 luni dar și rigiditatea marcantă, starea de nervozitate și hiherextensia capului, induc suspiciunea de leziune extrapiramidală;

d) reflexul Moro prezent după 5-6 luni ( Bobath) și definită drept reacție caracteristică noului născut provocată de mișcarea suprafeței de susținere, tapotarea abdomenului, suflarea peste față, lăsarea în jos a palmelor ce-l susțin din exterior în decubit dorsal, urmată de extensia membrelor superioare, adunarea lor la piept și extensia bruscă a membrelor inferioare (reflexe labirintice). Concomitent, se poate evidenția în cazuri grave, spasmul infantil (Sindrom West) cu crize de comițialitate, reacții mai dese la trezire sau culcare, urmate de plâns sau râs nefirești, dar deja este diferit și nu se cofundă cu Moro.

e) sistemului propioceptiv deficitar cu tulburări senzoriale ce măresc dezordinea motorie și accentuează lipsa orientării în spațiu. Copilul nu a avut niciodată percepția corectă, chiar dacă acele căi senzitive nu-s lezate, este lezată aria cerebrală care nu știe cum să analizeze și nici să formeze engramă motorie corectă. Se evidențiază teama marcantă la shimbări simple de poziție și lipsa încrederii în kinetoterapeut la începutul colaborării

f) spasticității ca urmare a eliberării activității tonice reflexe, dar în acest caz, copilul extrapiramidal în momentul manevrelor de inhihibare și facilitare induse de kinetoterapeut se relaxează la fel de brusc cum se încordează în momentul inițierii mișcării și devine hipoton. Leziunile cerebrale implică tulburări de coordonare a acțiunii musculare, nici de cum paralizia musculară

g) dezordinea mecanismului postural reflex ce împiedică total achiziționarea pattern-urilor normale active ce stau la baza automatismului și independenței în mișcare

Totodată se constată:

– întârzierea apariției reflexelor de redresare, echilibrare, ce se integrează într-un complex de stereotipuri de dinamică superioară și induc deficitul pattern-urilor firești și hipertonie marcantă pe fondul lipsei achizițiilor motorii.

– lipsa reacției de redresare labirintică a capului și creșterea marcantă a hipotoniei cervicale în stransă legătură cu hipertonia centurii coxo-femurale (semn lamă de briceag al mușchiului psoaps iliac).

Paraliziile cerebrale sunt definite drept grup heterogen de tulburări de mișcare și postură de diferite tipuri și intensități, nonprogresive, produse în creierul imatur al noului născut în plină dezvoltare.

Din punct de vedere clinic se descriu următoarele tipuri de PC:

piramidală spastic / hipoton;

extrapiramidală sau distonic – diskinetică;

forma ataxică cerebeloasă;

forme mixte atât din punct de vedere motor dar și al deficitului psiho-intelectual.

În cadrul sindromului extrapiramidal la copiii din cadrul studiului am identificat următoarele grupuri de manifestări:

a) hiperton – hipokinetic, numit piramido- extrapiramidal, în cadrul studiului când credem noi pe seama manifestărilor motrice, nici după 6 luni, mielinizarea piramidală mu se desăvârșește

b) hipoton- hyperkinetic, atetozic cu mișcări lente, vermiculare, ample localizate mai mult la nivelul mâinilor decât al picioarelor. La coreoatetozici se întâlnesc mai frecvent leziuni ale nucleului caudat ( neostriat )

c ) sindromul rigidității cerebrale ( status marmoratus ) descris de VOGT, cu membre inferioare în extensie, hipertonie, rotație internă și adducția coapselor a căror relaxare este dificilă (dar în opinia personală, nu imposibilă ) și membre superioare inițial în flexie, urmată de stare atetozică hemibalistică dezordonată greu de stăpânit. Este după părerea noastră copilul cel mai afectat, cu mișcări în lamă de briceag, opistotonic, cu RTCA-uri violente și extrem de irascibil. DAR, tot în opinie personală acești copii nu au evoluție previzibilă, deși prognosticul e grav, deoarece printr-un program riguros și CONTINUU, adică toate activitățile să se desfășoare adaptat conform obiectivelor terapeutice, ei pot înregistra progrese.

PREVIZIUNI:

Kinetoterapeutul este un factor decisiv care ÎȘI PROPUNE DREPT SARCINI, să utilizeaze strategii optime de recuperare prin modul dinamic de abordare al programului de recuperare, astfel încât micul pacient cu sindrom extrapiramidal, să înțeleagă natura și controlul mișcării și să nu fie factor pasiv al unui program arid de metode foarte bune dar fără motivație pentru el. Toate acestea NUMAI în urma unui diagnostic de specialitate, eliminând alte complicații de natură genetică, studiul de față fiind cu precădere adresat copiilor cu PC congenital în urma hipoxiei.

Dată fiind complexitatea acestei patologii dar și aspectele vaste ale recuperării neuro-motorii, în cazul noului născut, ne propunem să elaborăm strategii cu pași mici deoarece nimeni nu poate anticipa pe o perioadă lungă de timp ce se poate întâmpla. Ne bucură pentru fiecare semn pozitiv, nu-i putem spune achiziție și în funcție de aceasta pornim cu exerciții personalizate, individualizate mai departe deoarece fiecare zi prin cele două ședințe de kineto pot adduce mereu ceva nou, pozitiv sau nu.

2.Trebuie ținut cont că învățarea motorie este un factor de creștere al coordonării dintre percepție, acțiune și constrângerile de mediu, bazat pe REPETARE, ÎNTĂRIRE, ILUMINARE, PROCESARE ȘI PROGRAMARE și este necesară aplicarea conceptului de program motor al unei mișcări funcționale prin memorarea unor etape diferite în situații diferite pentru a obține progrese chiar la vărste atât de mici- cu cât mai mici cu atât mai bine.

Totul devine antrenament dar condiționat de MATURIZARE CEREBRALĂ, cunoscut fiind faptul că nu există o localizare strict a centrului motor, iar neuroplasticitatea este dependentă de motivație dar în cazul nostru de modul în care kinetoterapeutul determină și motivează copilul.

Obiectivul principal al cercetării este acela de a analiza comportamentul copilului, gradul său de percepție și eliminarea fricii, convertirea lui într-un sistem contolabil, în vederea elaborării unei strategii optime de tratament kinetic prin motivarea și co-participarea lui directă cu kinetoterapeutul (implicare direct și corectivă adecvat vârstei ).

Obiective secundare:

În urma stabilirii vârstei motorii, trebuie precizate aspectele calitative ce vor sta la baza alegerii corecte a OBIECTIVELOR programelor de recuperare:

PROMOVAREA RELAXĂRII prin:

profilaxia posturilor defectuoase și a subluxațiilor de bazin și inhibarea reflexelor primitive ( reflexe de postură eiberate de control central ) menționând în mod deosebit respectarea legilor BIOMECANICII BAZINULUI, cu rol dinamic în deplasare;

creșterea confortului fizic și psihic;

promovarea prin comunicare non-verbală a participării active în vederea inițirii antrenamentului ideo-motor.

EDUCAREA /REEDUCAREA REABILITAREA CONTROLULUI COORDONĂRII ȘI ECHILIBRULUI prin:

inițierea etapelor dezvoltării neuro-motorii,prin promovarea controlului motor pe fiecare etapă (mobilitate, stabilitate, mobilitate controlată și abilitate);

controlul centrului de greutate NU numai când depășește baza de susținere;

îmbunătățirea controlului muscular prin formarea șă perfecționarea imaginii corecte a mișcării;

îmbunătățirea echilibrului static/ dinamic prin antrenarea selectivă a funcției aparatului vestibular în poziții fundamentale și derivate ale corpului;

învățarea căderilor controlate Atenție cu timpul de reacție ce poate fi controlat de kineto;

– învățarea strategiilor de control ale echilibrului, NU numai în zonele consecrate.

IMPLICAREA ACTIVĂ A MIJLOACELOR AJUTĂTOARE KINETICE în programul de recuperare:hidrokinetoterapia, ludoterapia, electroterapia (șocuri Waves), infiltrațiile cu toxina botulinică.

6.3 ORGANIZAREA CERCETĂRII

Demersul cercetării a fost de tip pozitiv și optimist în urma rezultatelor obținute în anii anteriori de practică personală.

Aceasta deoarece cercetările efectuate au fost de natură calitativă, echilibrul fiind un parametru esențial al controlului motor, motiv pentru care evaluarea perturbărilor de echilibru se realizează etapizat, existând o multitudine de teste, nereușind ca unul să înglobeze multitudinea de aspecte. Există numeroase teste printre care enumerăm:

– teste de nivel funcțional pentru mobilitate și capabilitate, dar insuficiente pentru modificări majore de echilibru ci doar de selecție a indivizilor ce au probleme. Este testul cel mai rapid și nu e costisitor; tabele dr.Robănescu

– teste de nivel fiziologic ce presupun și măsorători ale contribuției componentelor senzoriale, motorii și efectorii – instrumente computerizate.

Utilizând atât concepte teoretice cât și operaționale, strategia cercetării a fost aceea de a urmări desfășurarea unor ETAPE necesare atingerii obiectivelor propuse:

Sistematizarea elementelor teoretice și a rezultatelor cercetărilor de specialitate pentru ănțelegerea detaliată a noțiunilor întalnite;

Construcția de ipoteze suplimentare derivate din ipoteza generală printr-un demers logic adaptat grupului țintă;

Definirea bazei de date cu care am lucrat;

Prelucrarea datelor culese, sistematizarea lor și gruparea în vederea elaborării analizei;

Verificarea ipotezelor, elaboarerea concluziilor și revenirea la cadrul teoretic pentru confirmare sau nu.

În etapa preliminară de documentare, am pus accentul pe sistematizarea cunoștințelor și rezultatelor din anii anteriori studiului, în vederea obținerii unei baze solide de plecare în cadrul cercetării.

În cadrul studiului au participat 37 de copii cu vârste între 0- 3 ani. Aceștia au fost identificați în cadrul Centrului Național Medical de Recuperare Neuropsihomotorie ,,Dr. Nicolae Robănescu”.

Perioada aferentă desfășurării cercetării a fost 2.04.2011 – 2. 04.2014 în colaborare cu un kinetoterapeut fără experiență în acest caz tocmai pentru a evidenția și verifica strategiile și ipotezele de abordare în tratamentul copiilor cu sindrom extrapiramidal.

Clasificarea a fost realizată în două mari grupuri:

a)Grupul celor 57 de copii cu vârsta peste 3 ani, descriși în capitolul 5 identificați drept model și sursă de cercetare în vederea elaborării strategiilor de optimizare ale tratamentului kinetic la copilul extrapiramidal 0-3 ani din grupul b) prezentat în continuare.

b)Grupul celor 37 de copii selectați pe manifestarea diferențiată a patologiei din cadrul sindromului extrapiramidal în momentul diagnosticului precoce, respectiv vârstă biologică 4-6 luni:

10 copii cu reacții opistotonice și de RTCA prezente (rigiditate Vogt);

15 copii cu atetoză, hipotonie, hiperlaxitate dar hiperexcitabilitate în momentul evaluărilor și mobilizărilor (coreo-atetozici);

12copii cu sindrom piramido – extrapiramidal

Realizând un corolar al acestor date clinice și paraclinice, calitative dar și cantitative pe seama testelor și scalelor corespunzătoare, în urma evaluărilor medicale de specialitate și a diagnosticului, ajungem în sală de kinetoterapie de unde începe studiul propriu-zis.

În primul an de viață copilul:

– dobândește conduitele motrice de bază ale autonomiei de deplasare pe care mai apoi se va structura engrama corporală;

– orientarea temporo-spațială și coordonarea, totul în stransă corelație cu creșterea și dezvoltarea sa sub formă de nevoi zilnice somn, alimentație sau sub formă afectivă, de apărare orientare, cercetare, învățare.

Profilaxia posturilor defectuoase este un prim pas ce trebuie făcut deoarece copilul extrapiramidal are tendința de a se arunca și arcui pe spate cu membre superioare extinse, rotate și rigide iar cele inferioare extinse și rotate în interior.

Așadar, mama trebuie să învețe să-și poarte copilul adunat – este de fapt prima facilitare executată de mamă ce-și va relaxa pruncul inhibând reflexele necontrolate.

Contactul kinetoterapeutului cu copilul este de cele mai multe ori un ,,război” în care pentru început copilul se crede abandonat, iar orice mișcare este de fapt un zbucium fără direcție.

De cele mai multe ori în aceste cazuri și ca un protocol al studiului am evaluat copilul în aceste condiții de stress pentru el tocmai pentru a observa maximul de forță dar și grupele musculare cele mai afectate. Totul durează fără a pune în pericol starea de sănătate a copilului, ca mai apoi să liniștim agitația, păstrând mama alături și încercăm să comunicăm. Este o comunicare non-verbală, la prima vedere și personal așa am descoperit chiar de la vârste fragede, prin intermediul contactului vizual și al trupului această comunicare adevărată. Tăcerea copilului este de fapt acceptare, iar întreaga trecere prin evaluări kinetice este de fapt un joc de a te face acceptat în universul său speriat.

De regulă ședința de kinetoterapie debutează cu un preambul psihomotric plurivalent de adaptare la viață și program în final deoarece acum trebuie să înteleagă faptul că deși mic, trebie să fie ordonat.

Am evidențiat în decursul anilor și aprofundat în acest studiu că pentru copiii cu sindrom extrapiramidal, odată învinsă bariera comunicării și acceptării prin inhibarea reflexelor necontrolate și permisiunea de a te lăsa să-i facilitezi mișcări elementare, schema de dezvoltare neuro-motorie este normală dar obstrucționată de diskinezii. Nu același lucru îl putem spune la copii cu sindrom piramidal. Astfel, constatăm următoarele:

– o alternanță la membrele inferioare dar cu hiperextensie și adducție

– prezența la membrele superioare chiar pronate și hiperextinse, o tendință de apucare, căutare;

– odată inhibată hiperextensia capului și motivat/convins să caute cu privirea , are reacție de tracțiune a capului, măcar schițată în primă etapă;

– șade ca un bloc și încremenește uimit de noua perspectivă. EL care a stat numai pe spate, cu segmentele corpului ce se zbăteau în toate direcțiile mai ales când dorea elementar să apuce, acum se liniștește brusc și observă. Cognitivul este prezent, avem cu cine colabora.

În cadrul studiului am evitat cu desăvârșire manevre sau chiar manipulări dure care îl pot speria pe copil (concept Vojta). Este vital pentru derularea programului să avem un copil liniștit mai ales la vârste fragede când oricum nu știe ce e cu el, numai scorul mic al Abgarului, induce o alimentație dificilă și un ritm nictemeral perturbat (nici la copilul sănătos nu e ușor, totul e adaptare la viață).

După naștere, creierul are aspect gelatinos, fisurile primare și secundare sunt evidente, evoluția neuronilor se realizează prin creșterea în dimensiuni, prin schimbarea raportului dintre nucleu și citoplasmă, ca și prin dezvoltarea dendritelor și mai apoi a sinapselor. În final apare aranjarea neuronilor în grupuri de celule, aranjare apropiată de cea a adultului.

În primele luni de viață se dezvoltă normal aria motorie primară, lobii frontali și temporali cresc semnificativ, cortexul cerebral se deosebește net de substanța albă devenind mai gros cu nivel optim la circa 3 luni.

Concomitent se dezvoltă și aria primară senzorială care inițial are o evoluție mai lentă. Berger (1988), afirmă faptul că ,,tocmai această perturbare la naștere , adusă de hipoxie, periclitează dezvoltarea modelul normal” .

La 6 luni, volumul lobilor frontali și temporali devine apropiat de cel al adultului ca și configurația creierului, se ăncheie formarea fisurilor terțiare, mielinizarea fascicolelor ascendente este completă iar a celor descendente este evidentă în zona cervicală.

Am considerat importantă cunoașterea celor 7 stadii de somn- veghe la noul născut, care reflectă modul de organizare a sistemului nervos, pentru a reuși să-I oferim odihna necesară pe perioada terapiei.

Din aceste motive enumerate mai sus, studiul nostru a pus accent pe momentul de intervenție optimă asupra copilului pentru ca răspunsurile sale să fie maxime și am încercat să ,,perturbăm constructiv” universul său nervos.

Din cauza imaturității creierului la naștere, mișcările voluntare lipsesc, în condiții normale, de acum începe dezvoltarea motricității prin controlul cortical exercitat asupra funcției motorii.

Din acest considerent, este important să discutăm de dezvoltare neuro –psihomotorie, studiul nostru a încercat să aprofundeze, aplicând în practică, prin întrega paletă de tehnici și metode cunoscute din kinetoterapie, LEGĂTURA INDISOLUBILĂ dintre funcția neuromotorie și elementele senzoriale și perceptiv – motrice, de limbaj, emoții sau factori cognitivi .

PROGRAMUL KINETIC a fost elaborat ținănd cont de particularitățile patologiei studiate cu impact direct asupra etapelor de dezvoltare neuro-motorie și de control motor.

Copilul cu disabilități congenital este un drum necunoscut, nu poate comunica, nu-și cunoaște corpul deci nici nu-l poate stăpâni, nu beneficiază de nici un re- învățare/ consolidare/ educare ci poate doar de bagaj genetic al unor mișcări și cel de ortostatism dar fără a avea consolidate reacții de coordonare și echilibru dar cu pattern-uri anormale și reflexe primitive primare ce nu s-au șters.

Considerăm vărstă biologic până la 3 ani dar vărsta motorie 0-3 luni idealul studiului este vărsta biologic cât mai mică de 1 an.

În stadiul primei etape de MOBILITATE a controlului motor, peste un sistem osteo-articular hiperlax și nemielinizarea fascicolului corticospinal, piramidal, copilul extrapiramidal poate prezenta din cauza leziunilor ganglionilor bazali, hipertonie a membrelor, opistotonus și reflexe tonice cervical asimetrice exagerate. Deci nu este vorba de spasticitate dar cunoscută fiind creșterea rapidă somatică , trebuie de urgență adoptate posturi facilitatorii inhibitorii și de relaxare, iar în moment de maximă tensiune adoptarea poziției ghemuit în poziție fetală cu legănare.

Copilul se mișcă permanent, sunt prezente în cadrul comportamentului motor mișcări stereotipe subordinate reflexelor tonice de postură și multe reacții primare exaggerate în acest caz. Tonusul crescut pe flexori (tripla flexie în mod normal) este în acest caz extrapiramidal, crescut pe extensori.

Programul kinetic cuprinde:

– Exerciții de cunoaștere și prim contact între kinetoterapeut și copil ce include o pozișie ghemuită cu spatele lipit de kineto, șezând pe masă și având astfel un prim contact visual în oglindă. Astfel încercăm să comunicăm prin stimulări blânde exteroceptive dar și propioceptive deoarece în acest timp executăm mișcări de balans lateral de liniștire la dezechilibru și mișcări blânde de mobilizare adresate spasmului tricipital.

– Exerciții după acomodare, pe masă în decubit dorsal, de moblizare blândă articulară, prin adoptarea pozițiilor reflex inhibitorii (flexia membrelor inferioare pentru a elibera membrele superioare, întoarcerea capului de partea opusă membrului superior ce care se lucrează)

– Exerciții în decubit ventral (când copilul se adună în ghemuire fetală) de stimulare caudal- craniană, încercând astfel inhibarea flexiei bazinului și declanșarea reacției de îndreptare a trunchiului în planul mesei și de inhibare a flexiei cervical. Astfel cu un sul sub abdomen pentru a preveni lordoza, executăm cu presiune pe bazin, mișcări ușoare de extensie a capului în fața oglinzii vorbind și explicând copilului care plânge uneori speriat, etapele exercițiului, chiar dacă vărsta este mică, îi inducem mișcările executând presiuni în zonele în care corpul lui ar trebui să o facă reflex. Astfel în fața oglinzii, vorbind, mama arătând jucării ( poate zgomotoase la început pentru a atrage atenția, mai apoi jucărele expresive), reușim să obținem relaxarea centurii bazinului și a capului, urmată de intenția prin ridicarea ochilor, de extensie.

– Exerciții în decubit dorsal de mobilizare a membrelor superioare aflate în hipextinse și în pronație cu pumnii strânși, adoptând o poziție a membrelor inferioare în abducție și ușoară flexie

– Exerciții în decubit dorsal de flexi- extensii ale brațelor cu sprijin palmar, ușoară extensie a trunchiului și sugerarea poziției de sprijin pe antebrațe

Toate mobilizările vor fi extreme de blânde pentru a nu favoriza opoziția mușchiului în momentul execuției, cu presiuni în lungul axului în momentul sprijinului palmar și ușoare tracțiuni în ax pentru a detensiona articular.

Pentru stadiul II de STABILITATE ce vizează capacitatea de menținere a pozițiilor gravitaționale, antigravitaționale și de echilibru, prin cele două trepte: tonus și cocontracție, exercițiile se vor efectua în planul mesei, dar și pe sul de burete, placa de echilibru, minge cu diametru peste 70cm.

Copiii extrapiramidali atetozici au laxitate mare articulară și mișcări dezordonate explosive cu amplitudini mari; cei hipertoni sunt hipoactivi și reflexe primitive prezente peste vârsta normală 4-5 luni.

Exerciții de rostogolire efectuate în trei moduri tocmai pentru a lărgi universul de mișcare al copilui. Deci pe lângă modul clasic al copilului față de adult, de a se rostogoli inițiind mișcarea cu capul și gâtul, am efectuat rostogoliri inițiind ghidajul capului cu manevre blânde de flexie și stimulare a centurii scapula-humerale, explicând cum se desfășoară și având permanent contact visual. Rostogolirea încrucușând membrele inferioare și ințiind mișcarea spre decubit lateral, antrenând astfel mișcarea brațelor și a capului. Rostogolirea cu brațe în flexie, încrucișându-le, executând tracțiunea în ax a celui ce trebuie să inițieze normal, rostogolirea, facilitam mișcarea stimulând răsucirea membrelor inferioare.

Stimularea TONUSULUI POSTURAL pentru postura păpușii este impropriu, deoarece controlul capului nu este ușor de achiziționat prin prisma leziunilor neurologice fapt pentru care executăm exerciții la marginea mesei de ridicare în șezut. Nu inițiem prin tracțiunea brațelor deoarece capul neavând tonusul necesar va executa hiperextensie urmată de hiperextensia trunchiului. Deci, inițiem ridicarea în șezut prin stimulare la nivelul scapulelor humerale chiar spre coloană, cu ușoare atingeri cu degetele tocmai pentru a declanșa reacția trunchiului. Numai așa am reușit în cazul studiului să stimulăm reacții de consolidare a capului, prin intermediul trunchiului.

Exerciții în șezând cu picioarele încrucișate, cu spatele la kineto dar sprijinit de acesta, cu fața la oglindă, mobilizări ale brațelor, cu sprijin lateral și frontal cu presiuni în lungul axului și opoziție pe olecran pentru a facilita reacțiile de echilibru și redresare prin intermediul trunchiului, capul este mereu ridicat de kineto prin atingeri ușoare ale frunții și solicitări de a ne privi în oglindă.

COCONTRACȚIA este stimulată mai ales la nivelul centurii coxo-femurale tot în șezut turcește, cănd kineto execută atingeri, ușoare ciupituri în sens caudal-cranian pentru a provoca îndreptarea trunchiului dar și o mișcare de nutație a bazinului necesară relaxării mușchilor stabilizatori ai centurii pelvine

Exerciții de târâre pe masă atât cu sprijin subaxilar bilateral cu brațul kineto sub trunchiul copilului și torsiuni cu facilitatre homolaterală pasivo-activ cât și priză subaxilară unilateral solicitând astfel participarea activă

Exerciții pe minge în decubit ventral cu sprijin pe antebrațe și ridicări ale capului prin manevre blânde de la pasiv la pasivo-activ

Pentru stadiul III de MOBILITATE CONTROLATĂ ce reprezintă capacitatea de a executa mișcări în timpul pozițiilor de încărcare prin greutatea corpului, cu segmente distal fixate, este necesar să evaluăm posibilitățile de mișcare deoarece, maturizarea nervoasă implică existența reflexelor primare ce se integrează în mișcări complexe suucesive cuprinse în scheme obligatorii sau spontane și povocate, toate acestea fiind rezultatul mielinizării componentei piramidale.

Exerciții de disociere ale celor două centuri din poziția șezând cu fața la oglindă, cu trecere prin echilibru și spijin lateral spre patrupedie.

Exerciții de ridicare din decubit ventral stimulând alternanța brațelor, prin postura păpușii, în patrupedie

Exerciții globale de rostogolire prin ghidajul capului cu ridicare homolaterală în șezut și trecere succesivă în patrupedie.

Copiii atetozici care sunt hipotoni, nu au problem de această așa zis spasticitate, de aceea ei reușesc să treacă la aciziția șezând chiar dacă mișcările dezordonate ale capului persistă.

În opinia mea, în cadrul acestui studiu, acest moment este deosebit de elocvent în delimitarea efectelor leziunii extrapiramidale.

Faptul că la copilul sănătos în primele 6 luni:

-se dezvoltă schemele posturale, care se perfecționează treptat

-dispar reacțiile automate și

-componenta piramidală se mielinizează atunci cînd încep mișcările complexe, de regulă am observant în cadrul studiului acest lucru pentru copiii hipertoni, după vârsta 3ani biologică

Copilul extrapiramidal are de recuperat un dezavantaj atat de complex la care se adaugă și prezența reflexelor primare. Faptul că funcția de modulare (rafinare) a activițății ganglionilor bazali asupra mișcărilor excesive și de influențare a căii piramidale este perturbată de leziunile neuronale, faptul că această cale piramidală se maturizează atât de tărziu, duce la o falsă spasticitate. Avem de fapt o mișcare redusă ca amplitudine (leziune extrapiramidală) și o imaturizare piramidală la care se adaugă creșterea segmentului osos.

Din acest MOTIV, numim în studiu copii cu sindrom piramido- extrapiramidal, ei fiind de fapt manifestarea hipertonă-hipokinetică a adultului cu acest sindrom.

Exercițiile ce urmăresc etapele dezvoltării neuromotorii din cadrul conceptului Bobath, se vor executa cu amplitudine mare, bland și corelate chiar dacă nu este consolidat controlul capului, cu exerciții de stimulare pentru echilibru și postură.

Acesta e motivul pentru care acest studiu, a dorit să delimiteze manifestarea spasticității în cazul leziunii piramidale de cea extrapiramidală, tocmai pentru a nu ne mai bloca programul kinetic al copilului extrapiramidal, ani buni dar grei, în consolidarea controlului capului. Copilul pierde multe informații iar dacă e ridicat în ortostatism la vărstă peste 3 ani, stă dar fără echilibru, deci informația există genetic transmisă dar nu este fructificată.

Mișcările involuntare (diskineziile , sincinezii) se produc independent de voința individului, atât în repaus cât și în mișcare. Se urmăresc condițiile de apariție dar și influențele pe care le au diferitele stări fiziologice, intensitatea, ritmul, amplitudinea, bruschețea mobilizărilor asupra declanșării lor și adaptăm posturi și mișcări, atitudini corespunzătoare, menite să ajute copilul să le poată CONTROLA CONȘTIENT .

Mișcările involuntare se vor evalua prin simpla observație sau diferite probe test.

Indiferent de poziția în care este copilul în momentul testării, kinetoterapeutul observator în primă fază, urmărește, experimentează:

mijloacele ajutătoare pacientului care îi permit independența pentru adoptarea și menținerea poziției respective;

răspunsurile motorii pentru menținerea conștientă a echilibrului atunci cand este dezechilibrat cu ochii deschiși – se poate cere pacientului să se opună;

răspunsurile motorii pentru menținerea conștientă a echilibrului atunci cand este dezechilibrat, cu ochii închiși având în vedere preponderența componentei vizule;

verificarea reacțiilor posturale automate de redresare cu ochii deschiși apoi închiși;

testarea modului de mobilizare a anumitor segmente ale corpului cu sau fără scop definit.

Cercetarea a fost abordată și din punct de vedere cantitativ, cu măsurători și cuantificări, dar numai prin prisma atingerii etapelor de dezvoltare neuromotorie din fișa de evaluare, valori ale spasticității, scala Ashort a spasticității extinsă.

Pornind de la considerații teoretice oferite de literatura de specialitate, verificarea, diferențierea și adaptarea în patologia copilului, din cadrul grupului de studiu, a fost realizată printr-un demers deductiv, urmând ca utilizarea concluziilor cercetării în elaborarea unor afirmații cu caracter general, să se traducă printr-un traiect inductiv.

Am pus accentul pe :

1.Învǎțarea procedurală- constǎ în învǎțarea acțiunilor ce pot fi efectuate în mod automat, fǎrǎ atenția sau gândirea conștientǎ, ca o obișnuințǎ. Învǎțarea proceduralǎ se dezvoltǎ lent, prin repetiția unei acțiuni prin mai multe încercǎri, și se exprimǎ prin efectuarea îmbunǎtǎțitǎ a acțiunii ce a fost practicatǎ. Ca și alte forme ale învǎțǎrii implicite, învǎțarea proceduralǎ nu necesitǎ conștiențǎ, atenție sau alte procese cognitive de nivel superior. În timpul achiziționǎrii aptitudinilor motorii, repetarea unei acțiuni în mod continuu în condiții diferite, va conduce în mod obișnuit la învǎțarea proceduralǎ. Adicǎ, se învațǎ în mod automat mișcarea în sine, sau regulile de mișcare, cunoscute sub numele de schemǎ de mișcare.

2.Învǎțarea declarativǎ sau explicită -este repetarea desfășurării a ceea ce va face.

Învǎțarea declarativǎ sau explicitǎ implicǎ patru tipuri diferite de procesare: codificarea, consolidarea, memorarea și reamintirea.

Aptitudinile de învǎțare a mișcǎrii pot fi optimizate dacǎ pacientul este puternic motivat, complet implicat în acțiune și capabil sǎ se lege sau sǎ integreze informația despre acțiune pe care el o știe déjà.

Copiii nu au memoria a ceva ce a fost, ei formează și învață, fundamentează, așa cum învață așa păstrează doar dacă kinetoterapeutul și părinții înțeleg procesul ca fiind unul de durată. Altfel, copilul își adaptează funcție de nevoi poziții și posturi, care chiar vicioase fiind pe el nu-l deranjează, el dorind să se joace sau să participe la activitățile de rutină.

3.Echilibrul este critic pentru independența în activitățile zilnice. Controlul postural deficitar produce o pierdere de stabilitate care are un impact profund asupra vieții zilnice a indivizilor cu patologie neurologică.

Consecințele unei stabilități slăbite cuprinde pierderea independenței funcționale, conturează o prevalență crescută a dizabilității și a căderilor.

Păstrarea echilibrului necesită ca forțele generate pentru a controla poziția corpului în spațiu să fie dimensionate corespunzător cu gradul de instabilitate.

Acesta înseamnă că la o mică perturbație de stabilitate trebuie să se potrivească un răspuns muscular corespunzător dimensionat.

Prin studiu am observat că copii cu paralizie cerebrală au probleme semnificative în a adapta amplitudinea răspunsurilor posturale la perturbațiile crescătoare ale distanței și vitezei.

4.Alinierea corpului se referǎ atât la relația de legǎturǎ între dintre segmentele corpului una fațǎ de alta, cât și la poziția corpului fațǎ de referința gravitaționalǎ și baza de susținere. Alinierea segmentelor corpului fațǎ de baza de susținere determinǎ într-o mare mǎsurǎ efortul necesar pentru a susține corpul fațǎ de gravitație. În plus, alinierea determinǎ constelația de strategii de mișcare care va fi eficientǎ în controlul posturii. Modificǎrile poziției inițiale sau alinierea sunt adesea caracteristici ale persoanei cu deficit neurologic. Anormalitǎțile de aliniere pot reflecta modificǎrile de aliniere a unei pǎrți a corpului sau în alinierea centrului de masǎ în raport cu baza de susținere.

Așa cum am menționat mai sus, controlul postural normal necesitǎ:

– organizarea informației senzoriale venitǎ de la sistemele vizual, somatosenzorial și vestibular care furnizeazǎ informații despre pozitia corpului și mișcarea în raport cu mediul;

– coordonarea informației senzoriale cu acțiunile motorii.

5.Problemele de coordonare care se manifestă în cadrul strategiilor posturale de mișcare cuprind:

(a) probleme de secvențiere;

(b) probleme cu activarea la timp a sinergiilor musculare de răspuns;

(c) tulburărări legate de scalarea activității mușchilor postural;

(d) probleme de adaptare a răspunsurilor motoriila modificărilr condițiilor activității.

6.Problemele senzoriale pot deranja controlul postural prin:

– afectarea abilității persoanei de a adapta mărimile de intrare senzoriale la schimbările activității și la cerințele mediului;

– împiedecarea dezvoltării unor modele interne precise ale controlului postural al corpului.

Evaluarea clinică a sistemului neuro-mio-artro-kinetic, reprezintă modalitatea prin care se apreciază cantitativ și calitativ, capacitatea de mișcare a corpului uman văzut ca un sistem complex.

EVALUAREA ECHILIBRULUI este inclusă în procesul complex de evaluare kinetică necesară, deoarece–stabilirea strategiei terapeutice este o problemă dificilă în condițiile în care omul e un sistem dinamic complex, iar obiectivele medicale generale, trebuie adaptate particularităților cazului determinat de vârstă, sex, temperament, stare psihică momentană, nivel cultură, înțelegere, capacitate de efort și multe alte variabile. Aceste metode de determinare ale capacității funcționale (analitice), capătă caracter relativ nu pot controla coordonarea, iar contracția musculară este o variabilă funcție de alte variabile psiho-emoționale.

METODE DE CERCETARE ȘI EVALUARE UTILIZATE ÎN STUDIU

Metoda este definită drept modalitate de obținere a unor anumite rezultate, în vederea cunoașterii teoretice și practice. Metodologia unei științe reprezintă sistemul celor mai generale principii de investigație, ale cercetării, deduse din sistemul legilor generale obiective stabilite de această știință în domeniul său.

Pornind de la faptul că metoda provine din sisteme obiective create de știință în ansamblul său sau de diferitele științe particulare, este firesc să aflăm o mulțime de metode unele cu aplicabilitate chiar în mai multe domenii, exemplu software și hardware ( poză, film, program asistat pe calculator) pentru analiza mișcării din programul de kinetoterapie.

Metodele de cercetare utilizate în studiu au fost următoarele:

Metoda măsurarii rezultatelor

Această metodă stabilește influențele metodelor kinetoterapeutice asupra subiecților și se realizează cu ajutorul testelor al căror conținut variază funcție de natura indicilor măsurați.

B) Metoda de filmare și înregistrare a copiilor ce au deja echilibru în poziția așezat, iar pentru cei mici execuțiile în oglidă, pentru a-și descoperi mai întâi corpul și segmentele sale.

C) Metoda de evaluare a echilibrului prin retrospectiva literaturii de specialitate, prin teste de evaluare ce apreciază motricitatea prin prisma bilanțurilor funcționale.

– scala Fulg Mayer;

– scala Tardieu;

– scala Bobath;

– scala Robănescu;

– GMFCS.

Toate celelalte scale de evaluare a echilibrului, utilizate la copiii mai mari, au fost inspiraționale și adaptate parțial și individualizat fiecărui copil funcție de etapa motorie.

Toate testele și scalele prezentate anterior, au fost inspiraționale.

Etapele de desfășurare ale programului kinetic pentru grupul copiilor cu vârsta de 0-3 ani.

Au fost supuși acestor proceduri copii de vârste mici, în scop proofilactic de a preveni contracturile la nivelul membrelor inferioare la nivelul următoarelor grupe de mușchi:

1.musculatura ischio-gambieră spastică – agonist, cvadriceps hipoton – antagonist,exemplul este pentru mișcarea de extensie a genunchiului.

În acest caz, bilanțul muscular este influențat negativ, astfel creându-se premisele unor posturi deficitare, mișcări anormale, retracturi musculo-tendinoase, toate acestea împiedicând achiziționarea schemei normale de dezvoltare neuro-motorie.Obiective

2.relaxarea mușchilor adductori ai coapsei și tricepsul sural (musculatura spastică în general de la nivelul MI).

Relaxarea mușchilor se realizează prin:

-mișcări de decontracturare realizate pasiv de kt (mușchii care ridică probleme fiind adductorul mare, adductorul lung și adductorul scurt);

-din practică mușchiul drept intern se demonstrează a fi un mușchi care necesită o atenție sporită, el participând la rotație internă a coapsei care împreună cu mușchii adductori„ajută” la creearea posturii vicioase specifice paraliziei cerebrale pemembrele inferioare

3.dobândirea echilibrului în șezând fără sprijin cu reacții de disociere.

Decontracturarea psoapsului este o etapă de o importanță deosebită, care facilitează pregătirea etapei a II-a. Conform celor descrise în „Aparatul locomotor” (C. Baciu), contractura pe psoaps determină posturarea bazinului în așa numita „ nutație” ceea ce induce schimbarea pârghiilor și unghiurilor normale din bazin, rezultând astfel posturarea deficitară în plan antero-posterior a bazinului.

SISTEMUL DE CLASIFICARE A FUNCȚIEI MOTORII GROSIERE GMFCS – E & R

Sistemul de Clasificare a Funcției Motorii Grosiere (GMFCS) în paralizia cerebrală inflantilă este bazat pe aprecierea mișcărilorde sine stătătoare, accentul fiind pus pe aprecierea abilităților de ședere, transfer și mobilitate. În definirea acestui sistem declasificare cu 5 grade am considerat de o importanță primordială ca diferențele între aceste grade să fie semnificative în viața habituală.

Aceste diferențe sunt bazate pe nivelul de deficiență funcțională, pe faptul există sau nu necesitatea în dispozitivemanuale de deplasare (cum sunt premergătoarele, cârjele sau bastoanele) sau dispozitive cu rotile, și, într-o măsură mai mică,pe calitatea mișcărilor. Diferențele între gradele I și II, în special la copiii mai mici de 2 ani, nu sunt atât de pronunțate cum sunt între alte grade. Din punct de vedere al aplicării Sistemul de Clasificare a Funcției Motorii Grosiere (GMFCS) în cadrul studiului efectuat rezultatele sunt reprezentate după cum urmează în graficul din fig.180-181

Fig.180 Grafic reprezentare lot studiu

Fig.181 Grafic reprezentare lot studiu

GMFCS (2007) extins include și grupul de vârstă de la 12 la 18 ani, o importanță deosebită fiind atribuită conceptelor de bază ale Clasificării Internaționale a Funcționalității, Disabilității și Sănătății (ICF) a Organizației Mondiale a Sănătății. Considerămimportant, ca utilizatorii să fie conștienți de impactul al externi și personali, care pot influența abilitățile motorii, observate sauraportate, ale copilului sau adolescentului. Sistemul de clasificare GMFCS este focusat asupra determinării celui mai potrivitgrad care reflectă abilitățile și deficiențele prezente ale funcției motorii grosiere ale copilului sau adolescentului.

Accentul este pus pe evaluarea activităților motorii obișnuite, zi de zi, acasă, la școală și în instituții publice (deci, estimarea abilităților motorii reale, obișnuite pentru copilul dat) și nu pe determinarea mișcărilor pe care el le poate îndeplini la limitacapacităților sale. Prin urmare este foarte importantă aprecierea funcțiilor motorii ordinare și nu a capacităților motorii de performanță, fără a fi considerate calitatea mișcărilor sau potențialul motoriu.

Titlul fiecărui grad reflectă modul de deplasare a copilului, care reprezintă principala caracteristică a performanței motorii după vârsta de 6 ani. Spectrul abilităților și disabilităților funcționale descrise în fiecare grup de vârstă variază în limite largi și nu aredrept scop elucidarea tuturor aspectelor funcției motorii ale copilului/adolescentului. Spre exemplu, un sugar cu hemiplegie carenu se poate deplasa în poziție geno-palmară („în patru labe”), dar în rest corespunde gradului I de abilitate motorie (poate să seridice în picioare și să meargă) trebuie clasificat ca gradul I. Acest scor este ordinal ceea ce nicidecum nu înseamnă cădistanțele și diferențele între grade sunt egale sau copiii cu paralizie cerebrală infantilă sunt distribuiți egal între cele 5 grade.

Pentru a facilita determinarea gradului care cel mai aproape corespunde funcțiilor motorii de bază curente ale copilului estefurnizat sumarul diferențelor între fiecare pereche de grade.

De menționat, că manifestările funcțiilor motorii grosiere sunt dependente de vârstă, în special la sugari și copiii de vârstă fragedă. Astfel pentru fiecare grad de abilitate motorie sunt furnizate descrieri separate pentru diferite grupuri de vârstă. Copiii născuți prematuri, până la vârsta de 2 ani trebuie considerați de vârstă corectată. Descrierile abilităților motorii în grupurile de vârsta 6 – 12 ani și 12 – 18 ani reflectă potențialul de influență al factorilor externi (spre exemplu distanțele parcurse în școală șicomunitate) și celor personali (spre exemplu necesitățile în energie și preferințele sociale) asupra modului de deplasare.

Considerăm important ca în aprecierea funcțiilor motorii ale copilului accentul să fie pus pe abilitățile lui motorii grosiere și nu pe disabilități. Așadar principiul general sună astfel: un copil care îndeplinește funcțiile motorii de bază descrise pentru un anumitgrad de abilitate motorie grosieră va fi clasificat ca aparținând acestui grad sau unui mai superior, și vice-versa: un copil care nu poate îndeplini funcțiile motorii de bază descrise pentru un anumit grad de abilitate motorie va fi clasificat la un grad maiinferior.

Definiții utilizate:

Premergător cu suport al corpului – Dispozitiv de deplasare care sprijină bazinul și trunchiul. Copilul/adolescentul esteoziționat în premergător de către altă persoană.

Dispozitive manuale de deplasare – Cârje, bastoane, premergătoare anterioare și posterioare, care nu sprijină trunchiul în timpul mersului.

Asistență fizică – Persoana asistentă manual ajută copilul/adolescentul să se deplaseze.

Deplasare cu propulsie electrică – Copilul/adolescentul controlează de sine stătător joystick-ul sau întrerupătorul electric,ceea ce permite deplasarea independentă. Dispozitivul de deplasare poate fi scaunul cu rotile, scooter-ul sau alte tipuri de echipament cu propulsie electrică.

Scaun cu rotile cu propulsie manuală – Copilul/adolescentul utilizează mișcările active ale mâinilor sau picioarelor pentru mișcarea roților.

Transportat – Persoana asistentă împinge dispozitivul de deplasare (scaunul cu rotile) asigurând transportul copilului/adolescentului.

Capabil să meargă – Copilul/adolescentul nu necesită asistență fizică din partea altei persoane sau dispozitive manuale de deplasare. Pot fi purtate orteze (circulare sau atele).

Deplasare cu ajutorul dispozitivelor cu rotile – Include orice tip de deplasare cu ajutorul dispozitivelor cu roți (spre exemplu scaune cu rotile manuale sau electrice).

TITLURILE GENERALE PENTRU FIECARE GRAD

GRADUL I – Merge fără restricții

GRADUL II – Merge cu restricții

GRADUL III – Merge cu ajutorul dispozitivelor manuale de deplasare

GRADUL IV – Autodeplasare cu restricții; poate utiliza dispozitive cu propulsie electrică

GRADUL V – Transportat în scaun cu rotile manual

DIFERENȚELE ÎNTRE GRADE

Diferențele între gradele I și II – Copiii și adolescenții cu abilități motorii de gradul II în comparație cu cei cu gradul I, sunt restricționați în menținerea echilibrului și parcurgerea distanțelor mari; la începutul însușirii mersului pot necesita dispozitive manuale de deplasare; în timpul parcurgerii distanțelor mari și în locurile publice pot utiliza dispozitive cu roți, necesită utilizarea rampelor pentru a ridica și coborî scările; nu sunt atât de performanți în alergat și sărituri.

Diferențele între gradele II și III – Copiii și adolescenții cu abilități motorii de gradul II după vârsta de 4 ani sunt capabili să meargă fără dispozitive manuale de deplasare (cu toate că le pot folosi din când în când). Copiii și adolescenții cu abilități motorii de gradul III necesită dispozitive manuale pentru a se deplasa în incinte și dispozitive cu roți pentru deplasare în locurile publice.

Diferențele între gradele III și IV – Copiii și adolescenții cu abilități motorii de gradul III sunt capabili să șadă de sine stătător sau necesită un suport extern minim pentru a ședea, mai ușor se scoală în picioare și merg cu ajutorul dispozitivelor manuale de deplasare. Copiii și adolescenții cu abilități motorii de gradul IV exercită activități în poziție șezândă (de obicei cu suport), dar deplasarea de sine stătătoare este limitată. Copii și adolescenții cu abilități motorii de gradul IV frecevnt pot necesita transportare în scaun cu rotile cu propulsie manuală sau pot utiliza scaunul cu propulsie electrică.

Diferențele între gradele IV și V – Copiii și adolescenții cu abilități motorii grosiere de gradul V dețin un control extrem de limitat al capului și trunchiului și necesită tehnologii complexe de asistență și asistență fizică. Deplasarea de sine stătătoare este obținută doar în cazul în care copilul/adolescentul reușește să însușească cum să conducă scaunul cu rotile cu propulsie

Sistemul de Clasificare a Funcției Motorii Grosiere – Revizuit și Extins (GMFCS – E & R)

PÂNĂ LA VÂRSTA DE 2 ANI

GRADUL I: Copiii trec de sine stătător din poziție culcată în poziție șezândă pe podea și invers și își mențin poziția, ambele mâni fiind libere pentru manipularea obiectelor. Copiii se deplasează „în patru labe”, trec în poziție bipedă și fac pași sprijinindu-se de mobilă. Încep a merge între 18 luni și 2 ani fără a necesita careva dispozitive de susținere.

GRADUL II: Copiii pot ședea pe podea, dar, pentru menținerea echilibrului, se pot sprijini în mâini. Se târăsc pe abdomen sau se deplasează în „patru labe”. Se ridica în poziție bipedă și merg ținându-se de mobilă.

GRADUL III: Copiii pot ședea pe podea cu suport al regiunii lombare. Se rostogolesc și se târăsc pe abdomen.

GRADUL IV: Copiii dețin controlul asupra capului, dar pentru a ședea necesită suport al trunchiului. Se pot întoarce de pe spate pe abdomen și de pe abdomen pe spate.

GRADUL V: Insuficiența motorie severă limitează considerabil controlul voluntar al mișcărilor. Copiii sunt incapabili de ași ține capul și controla trunchiul în poziție culcat pe abdomen și șezândă. Pentru a se rostogoli de pe abdomen pe spate și vice-versa necesită asistența adultului.

VÂRSTA DE LA 2 LA 4 ANI

GRADUL I: Copiii șed pe podea cu ambele mâini libere pentru manipularea obiectelor. Se așează și se scoală fără ajutorul adultului. Modul preferențial de deplasare este mersul fără a necesita dispozitive de susținere.

GRADUL II: Copiii șed pe podea, dar pot avea dificultăți în menținerea echilibrului când ambele mâini sunt libere pentru manipularea obiectelor. Așezarea și ridicarea în picioare este efectuată fără ajutorul adultului. Pe suprafețe stabile se scoală în poziție bipedă. Modurile preferențiale de deplasare sunt mersul „în patru labe” într-un patern reciproc alternativ, mersul cu sprijin de mobilă sau cu ajutorul dispozitivului de susținere.

GRADUL III: Copiii șed frecvent în „poziție-W” (ședere cu coapsele și genunchii în flexie și rotație internă), deseori pentru a se așeza necesită asistență din partea adultului. Ca metode primare de mobilizare servesc târâtul pe abdomen sau deplasarea „în patru labe” (frecvent fără mișcări reciproce coordonate ale picioarelor). Se pot scula în poziție bipedă pe suprafețe stabile și pot parcurge

distanțe scurte ținându-se de mobilă. Pot merge distanțe scurte prin casă utilizând dispozitive manuale de deplasare (premergătoare) și fiind asistați de adulți în schimbarea direcției și întoarcere.

GRADUL IV: Copiii fiind așezați își mențin poziția șezândă, dar nu sunt capabili să-și mențină alinierea și echilibrul corpului fără ajutorul mâinilor. Pentru menținerea poziției șezânde și bipede frecvent necesită echipament de adaptare. Se deplasează de sine stătător la distanțe scurte (în limitele unei camere) prin rostogolire, târâre pe abdomen, sau deplasare „în patru labe” fără mișcări reciproc coordonate ale picioarelor.

GRADUL V: Insuficiența motorie severă limitează controlul voluntar al mișcărilor și abilitatea de a ține capul și controla trunchiul.

Toate funcțiile motorii sunt limitate. Restricția funcției de ședere și a poziției bipede nu poate fi complet compensată prin utilizarea echipamentului de adaptare și a tehnologiilor de asistență. Copilul cu abilități motorii grosiere de gradul V nu se poate deplasa de sine stătător, deci este transportat. Unii copii însușesc modalitatea de a se deplasa de sine stătător cu ajutorul scaunului cu rotile cu propulsie electrică, completat cu echipament sofisticat de adaptare.

VÂRSTA DE LA 4 LA 6 ANI

GRADUL I: Copiii se așează și se scoală de pe scaun și își mențin poziția șezândă fără a se sprijini pe mâini. Se scoală de pe scaun sau podea în poziție bipedă fără a necesita obiecte de sprijin. Merg în incinte și la aer liber, ridică scările. Apare abilitatea de a alerga și a sări.

GRADUL II: Copiii șed pe scaun cu ambele mâini libere pentru manipularea obiectelor. Se scoală de pe podea sau scaun în poziție bipedă, dar pentru aceasta frecvent necesită o suprafață stabilă pentru a se împinge sau sprijini cu mâinile. Merg în poziție bipedă fără careva dispozitive de asistență în casă și parcurg distanțe scurte pe suprafețe drepte în afara casei. Ridică scările ținându-se de balustradă, dar nu pot alerga sau sări.

GRADUL III: Copiii șed pe scaun obișnuit dar pot necesita un suport pelvian sau pentru trunchi pentru a facilita la maxim funcția mâinilor. Se scoală și se așează pe scaun utilizând o suprafață stabilă pentru a se împinge sau sprijini cu mâinile. Merg cu ajutorul dispozitivelor manuale de deplasare pe suprafețe drepte și ridică scările cu asistența adultului. Frecvent necesită transportare la distanțe mari și peste suprafețele cu relief neregulat.

GRADUL IV: Copiii sunt capabili de a ședea pe scaun, dar necesită un scaun special pentru asigurarea controlului trunchiului și facilitarea mișcărilor mâinilor. Se așează și se scoală de pe scaun cu ajutorul adultului sau utilizând o suprafață stabilă pentru a se împinge sau sprijini cu mâinile. Maximala performanță o constituie abilitatea de a merge distanțe scurte cu ajutorul premergătorului sub supravegherea adultului, fiind dificile schimbarea direcției și menținerea echilibrului pe suprafețe cu relief neregulat. Necesită de fi transportați în locurile publice. Se pot deplasa de sine stătător cu ajutorul scaunului cu rotile cu propulsie electrică.

GRADUL V: Insuficiența motorie severă limitează controlul voluntar al mișcărilor și abilitatea de a ține capul și controla trunchiul.

Toate funcțiile motorii sunt limitate. Restricția funcției de ședere și a poziției bipede nu poate fi complet compensată prin utilizarea echipamentului de adaptare și a tehnologiilor de asistență. Copilul cu abilități motorii grosiere de gradul V nu se poate deplasa de sine stătător, deci este transportat. Unii copii însușesc modalitatea de a se deplasa de sine stătător cu ajutorul scaunului cu rotile cu propulsie electrică, completat cu echipament sofisticat de adaptare.

VÂRSTA DE LA 6 LA 12 ANI

GRADUL I: Copiii sunt capabili de a merge acasă, la școală, în afara casei și în locurile publice. Coboară și ridică bordurile fără asistență și scările fără rampe. Exercită funcții motorii grosiere cum sunt alergatul și săriturile, dar viteza, echilibrul și coordonarea sunt reduse. Pot participa în activități fizice și sportive în funcție de preferințele personale și factorii mediului înconjurător.

GRADUL II: Copiii se deplasează în poziție bipedă în majoritatea locurilor. Pot întâmpina dificultăți în mers la distanțe mari, menținerea echilibrului pe suprafețe cu relief neregulat, în locuri aglomerate, spații restrânse și în cărarea obiectelor. Urcă și coboară scările ținându-se de rampă sau cu asistență în cazul lipsei acesteia. În afara casei și în locurile publice se pot deplasa cu asistență fizică, cu ajutorul dispozitivelor manuale de deplasare sau, la distanțe mari, utilizând scaunul cu rotile. Abilitățile motorii grosiere cum sunt alergatul sau săriturile în cel mai bun caz sunt minimal dezvoltate. Pentru participare la activitățile fizice și sportive din cauza

funcțiilor motorii grosiere reduse pot necesita echipament de adaptare.

GRADUL III: Copiii se deplasează în poziție bipedă în majoritatea incintelor cu ajutorul dispozitivelor manuale de deplasare. Pentru a ședea pot necesita centuri de menținere a alinierii bazinului și echilibrului. Pentru a se scula în poziție bipedă de pe scaun sau podea necesită asistență fizică sau o suprafață de sprijin. În timpul parcurgerii distanțelor mari copiii utilizează diferite tipuri de dispozitive cu rotile. Pot urca sau coborî scările ținându-se de rampă sub supraveghere sau cu asistență fizică. Pentru participarea la activitățile fizice și sportive din cauza mersului dificil necesită echipament de adaptare inclusiv scaune cu rotile cu propulsie manuală sau sau dispozitive cu propulsie electrică.

GRADUL IV: În majoritatea locurilor copii pentru deplasare necesită asistență fizică sau scaun cu rotile cu propulsie electrică.

Necesită scaune speciale adaptate pentru controlul trunchiului și bazinului și asistență fizică pentru transfer. Acasă se deplasează pe podea prin rostogolire, târâre, se deplasează la distanțe scurte cu asistență fizică sau cu ajutorul scaunului cu rotile cu propulsie electrică. Acasă și la școală, fiind poziționați, pot utiliza premergătoare de suport al trunchiului. La școală, afară și în locurile publice

sunt transportați cu scaun cu rotile manual sau utilizează scaunul cu rotile cu propulsie electrică. Pentru participarea la activitățile fizice și sportive din cauza mobilității reduse necesită tehnologii de adaptare inclusiv asistență fizice și/sau dispositive cu propulsie electrică.

GRADUL V: În majoritatea locurilor copii sunt transportați în scaun cu rotile cu propulsie manuală. Controlul voluntar al mișcărilor membrelor și abilitatea de a ține capul și controla trunchiul sunt limitate. Pentru menținerea capului, asigurarea șederii, menținerea în poziție bipedă și asigurarea mobilității necesită tehnologii de asistență, dar acestea nu compensează complet deficiențele prezente.

Transferul copilului necesită asistență fizică din partea unei persoane adulte. Acasă copiii se pot deplasa pe podea la distanțe scurte sau pot fi transportați de adult. Pot obține mobilitate de sine stătătoare doar utilizând scaunul cu rotile cu propulsie electrică dotat cu tehnologii extinse de adaptare (pentru asigurarea șederii și accesului). Pentru participarea la activitățile fizice și sportive din cauza mobilității reduse necesită tehnologii de adaptare inclusiv asistență fizică și/sau dispositive de deplasare cu propulsie electrică.

VÂRSTA DE LA 12 LA 18 ANI

GRADUL I: Adolescenții merg acasă, la școală, în afara casei și în locurile publice. Sunt capabili să urce și coboare bordurile fără asistență fizică și scările fără rampe. Exercită funcții motorii grosiere cum sunt alergatul și săriturile, dar viteza, echilibrul și coordonarea sunt reduse. Pot participa în activități fizice și sportive în funcție de preferințele personale și factorii mediului înconjurător.

GRADUL II: Adolescenții se deplasează în poziție bipedă în majoritatea locurilor. Factorii externi (cum sunt suprafețele cu relief neregulat, înclinate, distanțele lungi, lipsa de timp, condițiile climaterice și acceptarea din partea semenilor) și preferințele personale influențează alegerea modului de deplasare. La școală sau la serviciu adolescenții pot merge utilizând pentru siguranță dispozitive

manuale de deplasare. Pentru parcurgerea distanțelor mari în afara casei și în locurile publice pot utiliza dispozitive cu rotile. Urcă și coboară scările ținându-se de rampă sau cu asistență fizică în cazul lipsei acesteia. Pentru participarea la activitățile fizice și sportive din cauza funcțiilor motorii grosiere reduse pot necesita tehnologii de adaptare.

GRADUL III: Adolescenții pot merge cu ajutorul dispozitivelor manuale de deplasare. În comparație cu persoanele cu alte grade de abilitate motorie grosieră, adolescenții cu abilități motorii de gradul III, în dependență de capacitățile fizice, factorii externi și personali, manifestă o variabilitate mai largă în ce privește tipurile de deplasare. În poziție șezândă adolescenții pot necesita centuri de suport pentru asigurarea alinierii bazinului și menținerea echilibrului. Pentru trecerea în poziție bipedă de pe scaun sau podea necesită asistență fizică sau o suprafață de sprijin. La școală pot utiliza pentru deplasare scaunul cu rotile cu propulsie manuală sau

dispozitive de deplasare cu propulsie electrică. Afară și în locurile publice sunt transportați în scaun cu rotile sau utilizează dispozitive cu propulsie electrică. Pot urca sau coborî scările ținându-se de rampă sub supraveghere sau cu asistență fizică. Pentru participarea la activitățile fizice și sportive din cauza mersului dificil necesită echipament de adaptare inclusiv a scaunelor cu propulsie manuală sau electrică.

GRADUL IV: Pentru deplasare în majoritatea locurilor adolescenții utilizează dispozitive cu rotile. Necesită scaune speciale adaptate pentru controlul trunchiului și bazinului. Este necesară asistență fizică a 1 sau 2 persoane adulte pentru transferul

adolescentului. În timpul transferării în poziție bipedă își pot menține greutatea corpului pe picioarele proprii. În incinte pot merge distanțe scurte cu asistență fizică, pot utiliza dispozitive cu rotile, sau, fiind poziționați, folosi premergătorul cu suport al corpului. Din punct de vedere fizic sunt capabili să conducă scaunul cu rotile cu propulsie electrică. În cazul în care deplasarea cu scaunul cu propulsie electrică este inoportună sau asigurarea cu scaun electric este imposibilă, sunt transportați în scaun cu rotile cu propulsie manuală. Pentru participarea la activitățile fizice și sportive din cauza mobilității reduse necesită tehnologii de adaptare inclusiv asistență fizică și/sau dispozitive de deplasare cu propulsie electrică.

GRADUL V: Adolescenții sunt transportați pretutindeni în scaun cu rotile cu propulsie manuală. Controlul voluntar al mișcărilor

mâinilor și picioarelor, abilitatea de a ține capul și controla trunchiul sunt limitate. Pentru menținerea capului, asigurarea șederii, menținerea în poziție bipedă și asigurarea mobilității necesită tehnologii de asistență, dar acestea nu compensează complet deficiențele prezente. Transferul adolescentului necesită asistență fizică din partea a 1 sau 2 persoane adulte sau ascensor mecanic.

Pot obține mobilitate de sine stătătoare utilizând dispozitive cu propulsie electrică dotate cu tehnologii extinse de adaptare (pentru asigurarea șederii și accesului). Pentru participarea la activitățile fizice și sportive din cauza mobilității reduse necesită tehnologii de adaptare inclusiv asistență fizică și dispositive cu propulsie electrică.

8.CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE

În urma programului de cercetare și a studiilor efectuate am ajuns la următoarele concluzii:

Diagnosticul specializat al echipei de medici de recuperare, permite kinetoterapeutului, în cadrul unei echipe lărgite de specialiști (psihologoped, psihomotrician, ergoterapeut, fizioterapeut) să aplice strategiile optime programului de recuperare pentru copilul cu sindrom extrapiramidal.

La om postura depinde de acte conștiente. Copilul extrapiramidal reușește să ajusteze răspunsurile posturale automate numai prin reacții de echilibru și redresare, prin exerciții adecvate ale trunchiului în vederea consolidării controlului capului și a mișcărilor posturale voluntare. Cortexul motor suplimentar, este activat în timpul practicii mentale.

Prin co-participarea copilului la programul inițial prin joacă, stimularea informațională bogată, atât exteroceptivă cât și proprioceptivă în cadrul exercițiilor efectuate, reușește să corecteze pattern-urile anormale de mișcare condiționată fiind însă pentru copiii hipertoni și pentru cei a căror maturizare cerebrală nu reușește ajutată de neuroplasticitate să depășească anumite limite.

Mielinizarea târzie a tractului piramidal (motilitate voluntară) în cazurile normale, împietează și mai mult arealul informațional motric al copilului cu sindrom extrapiramidal dată fiind și leziunea ganglionilor bazali (motilitate involuntară automată). Posturile vicioase datorate prezenței reflexelor primitive și deficitul piramidal se suprapun creșterii segmentului osos, favorizând o spasticitate pronunțată. Deoarece există procesul paralel de transmitere a comenzii cerebrale, lezarea piramidală face posibilă preluarea parțială a funcției de calea extrapiramidală, dar nu și atunci când și această la rândul ei este lezată. DECI, se impune în mod deosebit, în cadrul tratamentului kinetic, stimularea reacțiilor de echilibru și coordonare în vederea dobândirii unui control motor adecvat în cadrul dezvoltării neuromotorii.

BIBLIOGRAFIE

Adler, S., Beckers, D., Buck, M. (1993), PNF in Practice Ann Illustraded Guide, Ed Springer – Verlag, Berlin.

Albu, A., Albu, C-tin, Vișan, A. (2008) Universul de mișcare al copilului mic, Editura Polirom, București.

Albu, A., Albu, C-tin., (1999) Psihomotricitatea, Ed.Spiru Haret Iași.

Albu. C-tin, Albu. A., Vlad. T. L, Iacob, I. (2006) Psihomotricitatea Institutul European, Iași.

Albin, RL, Reiner, A, Anderson KD et al. (1992) Preferential loss of striato-external pallidal projection neurons in presymptomatic Huntington's disease. Annals of Neurology 31

Alexander, G.E., DeLong, M.R. (1992) Central mechanisms of initiation and control of movement. In: Asbury AK, McKhann GM, McDonald IW (eds) Diseases of the nervous system: clinical neurobiology. WB Saunders, Philadelphia.

Alexander,G.E., Crutcher,M.D. (1990) Functional architecture of basal gaglia circuits : Neural substrates, Trends Neurosci 13:pp.266-271Pub Med.gov,U.S.National Library of Medicine National Institutes of Health.

Allen, R.P, Picchietti, D, Hening W.A, et al. (2003) Restless legs syndrome diagnosis and epidemiology workshop at the National Institutes of Health: International Restless Legs Syndrome Study Group, Sleep Med.

American Psychiatric Association (1994) Diagnostic and statistical manual of mental disorders, 4th edn. American Psychiatric Association, Washington DC.

Anderson, G.M., Poliak, E.S., Chatterjee, D. et al (1992) Postmor¬tem analysis of subcortical nomoamines and amino acids in Tourette syndrome. Advances in Neurology 58.

Ashwal S, Russma BS, Blasco BA, Miller G, Sandler A, Shevell M, Stevenson R (2004), Practice Parameter: Diagnostic assessment of the child with cerebral palsy. Neurology.

Ausubel, D.P. (1953)Theory and problems of child developement, Grune and Straton New York,

Baciu, C., ( 1981 ) Cultura fizică medicală, Editura Sport Turism, București

Baciu, C., (1981). Aparatul locomotor –anatomie funcțională, biomecanică, semiologie clinică, diagnostic diferențial, Editura Medicală, București,

Balthasar, K. (1957) Liber das anatomische Substrat der geralisi- erten Tic-Krankheit (maladie des tics, Billes de la Tourette): Ent- wicklungshemmung des Corpus striatum. Archiv fur Psychiatrie und Nervenkrankheiten vereinigt mit Zeitschrift fur gesamte Neurologie und Psychiatrie.

Banciu, M., (1996). Balneofizioterapie generală și concepte moderne de recuperare”, Editura MIRTON, Timișoara.

Barham, J. N. ( 1978) Mecanical Kinesiology St. Louis,C.V. Mosby Company

Barnes, M.R., Crutchfield, C.A., Heriza, C.B., (1978) The neurophysiological basis of patient treatement vol II: Reflexes in motor development Morgantown WV:Stokesville

Barry, M.J., Vanswearingen, J.M., Albright, A.L. (1999) Reliability and responsiveness of the Barry-Albright dystonia scale. Dev Med Child Neurol, 41.

Bartlett DJ, Purdie B., (2005), Testing of the Spinal Alignment and Range of Motion Measure: a discriminative measure of posture and flexibility for children with cerebral palsy. Dev Med Child Neurol.

Bax, M., Goldstein, M., Rosenbaum, P., Leviton, A., Paneth, N., Dan, B., Jacobsson, B., Damiano, D.(2005), Proposed definition and classification of cerebral palsy, Developmental Medicine and Child Neurology,47.

Baxter, LR, Schwartz, JM, Bergman, et al (1992) Caudate glucose metabolic rate changes with both dmg and behaviour therapy for obsessive-compulsive disorder. Archives of General Psychiatry 49.

Beck W.R., (2008). Functional neurology for practitioners of manual terapy, Ed. Churchill Livingstone ELSEVIER , Philadelphia, SUA.

BedoinN.,( 1990)p129

BEN SHACHAR D, RIEDERER P, YOUDIM MBH 1991 Iron melanin interaction and lipid peroxidation: implication for Parkinson's disease. Journal of Neurochemistry.

BENGA, I., (1994).Introducere in neurologia pediatrica. Editura Dacia, Cluj-Napoca.

Berger, K., (1986) The developing person through childhoud and adolescence, Worth Publishers inc.New York.

Bernstein, N.(1967) The coordination and regulation of movement.Ed. Pergamon,London.

Bernstein, N.A.(1974) O some emergent problems of the regulation of motor acts.In.Bernstein N.A , Ed., Bewegungsphisiologie Leipzig,

Bizouard, P. (1995),,Developpement psyhomoteur du nourrisson et l enfant”, La revue du Practicien, Paris.

BJUGSTAD KB, GOODMAN SI, FREED CR(2000) Age at symptom onset predicts severity of motor impairment and clinical outcome of glutaric acidemia type 1, J Pediatr.

Blumenfeld, H. (2002) Basal ganglia in neuroanatomy through clinical cases. Sinauer Associates, Sunderland, MA.

Bobath, B. (1965), Abnormal postural reflex activity caused by brain lesions, Ed.Heinemann, London;

Bodary, H., Mitchell, P., Luscombe, G., (2002 )Familial idiopathic basal ganglia calcufication ( Fahr s diseas) with out neurological cognitive and psuhiatric symptoms is not linked to the IBGCI locus on chromosome 14 HumGenet 110.

Bonnet, M., apud Doron. R& Parot, F. (1999) Dicționar de psihologie, Editura Humanitas, București.

BRASHEAR A, OZELIUS L(2008). Rapid onset dystonia parkinsonism. In GeneClinics: Medical Genetics Knowledge Base [online database]. Seattle, University of Washington, February 7,

BUTLER, IJ,. Seifert WE, ENNA SJ. (1980)Huntington s disease. Biogenic amines in cerebrospinal fluid, New York;

Breban, V., (2003).Dicționarul explicativ al limbii române, Editura științifică și enciclopedică, București

Brooks, V.B.,Thach,WT (1981)– Cerebelar control of posture and movement.IN : Handbook of Physiology, Sec. 1, vol 2,Part.2, Bethesda: American Physiological Society.

Buraga,I., (2011) Curs Neurologie, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București.

Butterworth, G., Cicchetti, D. (1978) Visual calibration of postrure in normal and motor retarded DOWN Syndrome infants. Perception, 7

Butler, I.J. (1992).Movement disorders of children.Pediatr ClinNorth Am.

Butler, I.J,. Seifert W.E., Enna S.J. (1980) Huntington s disease. Biogenic amines in cerebrospinal fluid, New York.

Cailliet, R., (1982). Spine: Disorders and Diformities, Krusens Hnadbook of Physical Medicine and Reabilitation, W.B.Sunders Company, Washington.

Campbell, SK, Wilhelm, I.J. (1985) Development from birth to 3 years of age, of 15 children at hight risk for central nervous system dysfunction Phys Ther; 65

Campbell L.F, (1992) Exercise Psychologiy”Editura Champaign III Human Kinetics.

Cans C, Wilhelm I, ET AL. (2000)- Aetiological findings and associated factors in children with severe mental retardation. Dev Med Child Neurol.

Castellanos FX (1997) Toward a pathophysiology of attention- deficit/hyperactivity disorder. Clinical Pediatrics.

Cederbaum I.M., Gardy S.E., Mcdowell F.H. (1991) 'Early' initiation of levodopa treatment does not promote the development of motor response fluctuations, dyskinesias or dementia in Parkinson's disease. Neurology .

Cha, J, Young, A.B. (2000) Huntington's disease. In: Bloom FE, Kupfer DJ (eds.) Psychopharmacology: the fourth generation of progress. American College of Neuropsychopharmacology.

Chirazi, M., (2007). Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport,F.E.F.S, Iași;

Choi DW, Rothman SM (1990) The role of glutamate neurotox¬icity in hypoxic-ischemic neuronal death. Annual Review of Neuroscience.

Chusid JG (1982) The brain. In: Correlative neuroanatomy and functional neurology, 19th edn. Lange Medical, Los Altos, CA.

Clopton, N., Dutton, J., Featherson, T., Grisby, A. (2005) Interrater and intrarater reliability of the Modified Ashworth Scale in children with hypertonia. Pediatr Phys Ther.

Clough CG (1991) Parkinson's disease: management. Lancet.

Clinical Pediatric Neurology a Signs and Symptoms Approach (2009) Gerald M. Fenichel Saunders Elsevier Inc. pp. 293 – 311

Cordun, M.,(1999) Postura corporală normală și patologică, Editura ANEFS, București;

Cordun, M.,( 1999 ) Kinetologia Medicală, Ed AXA, București.

Coryell, J., Henderson, A. (1979) Role of the asymment tonic neck reflex in hand visualization in normal infants Am J Occup Ther, 33

Cox D.W., Roberts E.A. (2006).Wilson disease. In GeneClinics: 1 cal Genetics Knowledge Base [online database]. University of Washington, January 24,.

Cruice,M.,Worrall,L.,Hickson, L.,( 2005 ) Measuring quality of life: Comparing family member s and friend s ratings with thoseof their aphasic paterns,Aphasiology, 19,2.

Cupps, C. et al., (1976) A clinical and electromyographic analysis Dev. Med Child Neurol, 18

Cummings J.L. (1992) Depression and Parkinson's disease: review. American Journal of Psychiatry.

Dale R.C., Church A.J., Cardoso F., et al.(2001) Poststrept acute disseminated encephalomyelitis with basal involvement and auto-reactive antibasal ganglia ar dies, Ann Neurol.

De Leon D.M.S., Bressman S.B.(2006) Early-onset primary dy (DYT1). In GeneClinics: Medical Genetics Knowledge [online database]. Seattle, University of Washi August 31.

De Lisa J.A. (1988).Rehabilitation Medicine-Principles and Practice, Editura Lippincott, Philadelphia.

Didier, J., (1994) Dictionnaire de la philosophie, Ed. Paris, Larousse References.

Difiglia, M. (1990) Excitotoxic injury of the neostriatum: a model for Huntington's disease. Trends in Neuroscience.

Difiglia, M., Sapp, E., Chase, K. et al (1995) Huntingtin is a cytoplasmic protein associated with vesicles in human and rat brain neurons. Neuron.

Dicționar de medicină Larousse, (1998).Editura Univers Enciclopedic, București.

Dragnea, A., Bota, A.(1999) Teoria activităților motrice Editura Didactică și pedagogic, București

Dum, R.P., Strick, P.L.(2003) An unfolded map of the cerebellar dentate nucleus and its projections to the cerebral cortex. ] Neurophysiol.

Doro R. n&F.Parot, (1999) Dicționar de psihologie, Editura Humanitas, București.

Du Plessis, A.J., Bellinger, D.C., Gauvreau, K., et al (2002) Neuf outcome of choreoathetoid encephalopathy after diac surgery, Pediatr Neurol.

Earley, C.J.(2003) Restless legs syndrome, N Engl J Med.

Eliasson, AC., Krumlinde-Sundholm, L., Rosblad, B., Beckung, E., Arner, M., Ohrvall, A.M., Rosenbaum, P. (2006)- The Manual Ability Classification System (MACS) for children with cerebral palsy: scale development and evidence of validity and reliability. Dev Med Child Neurol.

Epuran, M., (2005) Psihologia varstelor, a jocurilor și activităților de timp liber și recreative, FEFS Bacău.

Epuran, M., (1976) Psihologia educației fizice, Editura Sport – Turism, București.

Epuran, M., Stănescu, M. (2010) Învățare motrică–aplicații în activitățile corporale, Editura Discobolul, București.

Epuran, M., (2011) Motricitate și psihism în activitățile corporale, Ed FEST vol l

Epuran, M., (2005) Teoria și Metodica Educației Fizice, Ed FEST, București

Fagg G.E., Foster A.C., Ganong A.H. (1986) Excitatory amino acid synaptic mechanisms and neurological function. Trends in Pharmacological Science.

Famose, J. P., (1993).Cognition et performance, Paris, INSEP-Publication.

Feger, J., apud Doron R.&F.Parot,(1999) Dicționar de psihologie, Editura Humanitas, București.

Feigin, Andrew S., Kieburtz, K., Shoulson, I. (1995). Treatment of Huntincton s disease and other choreic disorders, JB Lippinocott Co. Philadelphia.

Fenichel, G. M. (2009). Clinical pediatric neurologyc . Ed. Saunders ELSEVIER, SUA.

Fenwick, E. (2006) Mama și copilul- Manual pentru îngrijirea copilului de la concepție până la vârsta de 3 ani, Enciclopedia RAO, București.

Fiadesio, D. (1982) Electotherapie elementaire et agents naturels., Medicine de reeducation et readaptation, Documenta Geigy.

Fitzgerald, P.M., Jankovic, Glaze, J., D.G., Schultz, R., Percy, A.K., (1990). Extrapyramidal involvement in Rett s syndrome Neurology Houston, SUA.

Fitts, P.M., Posner, M.I.(1969), Human performance, Brooks/Cole, Belmond, ed. a 3-a.

Fink, J.K, Filling-Katz, M.R, Barton, N.W, Ravin, M.P, Hallet, M., COHEN, WE. (1988) Treatable Dystonia Presenting as Spastic Cerebral Palsy. Pediatrics;

Folstein, S. (1989) Huntington's disease: A disorder of families. Johns Hopkins University Press, Baltimore.

Forsberg, H. & al. (1975)Phase dependent reflex reversal during walking in chronic spinal Brain Res 8,5.

Franjoine, M.R., Gunther, J.S., Taylor, M.J.,(2003) Pediatric Balance Scale: A Modified Version of the Berg Balance Scale for the School-Age  Child with Mild to Moderate Motor Impairment. Pediatr Phys Ther,15(2).

Freeman, M.A, Dean, M.R., Hanham, I.W., (1965)The etiology and prevention of functional instabilities of the foot, Journal of Bone Joint Surgery br.

Functional Neurology for practioners of Manual Therapy (2008) Elsevier Limited

Fujii N., Mushiake H., Tanji J.: Rostrocaudal distinction the dorsal premotorii area based on oculomotorii involve:

Gagne, R..,(1975) Condițiile învățării, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Galea, M.P., Darian-Smith I: Multiple corticospinal neuron pc lations in the macaque monkey are specified by their uni_-_ cortical origins, spinal terminations, and connections. Cortex.

Geyer, S., Matelli, M., Luppino, G., et al,(2000) Functional neuroanatomy of the primate isocortical motorii system. Anat Embryol (Berl).

Gesell, A.(1946) The ontogenesis of infant behavior In : Carmichael I, ed. Manual of child psychology. New York: Wiley

Gesell, A. (1954) Behavior patterns of fetal infant and child. In Hooker Dkare C. Eds Genetcs and inheritance of neuropsychiatric paterns, Res PublAssoc Res Nerv Ment Dis.

Ghez, C. (1991)The organization of movement.In:Candel E, Schwartz J., Jesel T, eds..Principles of Neurosciences, New York, Elsevier.

Gilbert, D.L., Dure, L, Sethuraman, G., et al (2003) Tic redi with pergolide in a randomized controlled trial in dren, Neurology.

Godefroid,Jo (2001) Psychologie.Science humaine et science cognitive,Bruxelles, Ed De Boeck.

Gombart, L., Soares, J. și Garrett, E. A., (2004) Functional anatomy of basal ganglia and motor systems, pp. 88-95 apud Ray L.Watts și William C.Coller(2004) Mouvement disorders. Neurologic principles &practice, Second Edition, The McGraw-Hill Companies, Inc.USA.

Gregory, A, Hayflick, S. (2009) Pantothenate kinase-associatec rodegeneration. In GeneClinics: Medical Genetics edge Base [online database]. Seattle, Uliiveran Washington, January 9.

Gurfinkel, V.S. , Levik, Y.S. (1978), Sensory complexes and sensorimotor integration. Fiziolog Cheloveka; 5

Gurfinkel, V.S., Lewick, Y.S. (1991)Perceptual and automatic aspects of the postural body scheme . In Paillard J ed Brain and space New York Oxford Science.

Haber, S.N., Wolfer, D., (1992) Basal ganglia peptidergic staining in Tourette syndrome: a follow-up study. Advances in Neurology 48.

Hayflick, S.J., Westaway, S.K., Levinson, B., et al, (2003) Genetic, cal, and radiographic delineation of Hallervorden- syndrome, N Engl J Med.

Hallett, M. (1991) Clasification and treatmet of tremor, Ed. Jama.

Harper, P.S. (1996) The epidemiology of Huntington's disease. 2ND edition, pp.201-239, WB Saunders, London.

Harris P, Ranson C., (2008). Atlas of Living and Surface Anatomy for Sports Medicine, Notttingham, England;

He S.Q., De R.P., Strick P.L.(1995) Topographic organization of cortico¬spinal projections from the frontal lobe: Motorii areas on the median surface of the hemisphere. J Neurosci.

Hoover JE, Strick PL(1999) The organization of cerebellar and b ganglia outputs to primary motorii cortex as revealed by r grade transneuronal transport of herpes simplex virus type / Neurosci 19.

Hedberg, A. et al. (2005) Development of postural adjustments in sitting position during the first half year of life Dev.MedChild Neurol; 47

Higgins, J.J., Jankovici, J., Lombardi, R.Q., (2003) Haplotype analysis of the ETM2locus in esential tremor.Neurogenetics 4.

Hirschfield, H. (1992) On the integration of posture locomotion and voluntary movement in human normal and impaired development Dissertation Karolinska Institute Stockolm

Hirtz P. ( 2001) Perioadele sensibile și dezvoltarea coordonării dezvoltării motrice în ontogeneză. Sport la copii și juniori nr 122 București

Huizinga J.(1998) Homo luden apărută în traducere Editura Humanitas, București.

Homykiewicz, O. (1988) Neurochemical pathology and the etiology of Parkinson's disease: basic facts and hypothetical possibilities. Mount Sinai Journal of Medicine.

Horghidan,V. Mitrache, G., Tudos, Ș. ( 2001) Psihologie normală și patologică, Editura Globus, București, p.128

Inase, M., Tokuno, H., Nambu, A., et al,(1999) Corticostriatal and co: subthalamic input zones from the presupplementary motorii in the macaque monkey: Comparison with the input zones the supplementary motorii area. Brain Res.

Jankovic, .J (2001) Tourette’s syndrome, N Engl I Med.

Javoy-Agid, F., Ruberg, M., Taquet, H., et al (1984) Biochemical neuropathology of Parkinson's disease. Advances in Neurology.

Jalba M.(2007), Sistemul de clasificare a funcției motorii grosiere GMFCS – E & R ,Traducere, Centrul de Intervenție Precoce „Voinicel Chișinău, Republica Moldova.

Jianu, M., (2001).Tratamentul scoliozei la copil și adolescent, Editura Cartea Românească, București,;

Jouen, F. et al.( 2000) Optic flow sensitivity in neonates. InfantBehav Dev.; 23

Kandel, E.R.,.Schwartz, J.H., Jessell, T.M.(2000) The basal ganglia. In: Kandel ,ER. Schwartz, J.H., Jessell, T.M.(eds) Principles of Neural Science, 4th ed. Mc Graw-Hill, New York.

Principles of Neural Science, 4th ed. Mc Graw-Hill, New York.

Kleiner-Fisman, G., Rogaeva, W., Houle, S.,et al( 2003) Benign hereditary chorea: clinical,genetic and pathological findings, Ann Neurol 54

Kotagal S, Silber MH (2004): Childhood-onset restless legej drome, Ann Neurol.

Krägeloh-Mann I, Hagberg G, Meisner C, Haas G, Eeg-Olofsson KE, Selbmann HK, Hagberg B, Michaelis R. (1995) Bilateral spastic cerebral palsy – a collaborative study between southwestern Germany and western Sweden. III. Aetiology. Dev Med Child Neurol;

Kretchmar, R.S., ( 2005) PracticalPhilosophy of Sport and Physical Activity.Second ed. Champaign,III,Human Kinetics

Kottke, J.F (1982). Therapeutic Exercise to Maintain Mobility, Krusens Handbook of Phisycal Medicine an Reabiliotation, W.B.Saunders Company, Washington,

La psychomotricite, 1994, p 116

Lafon, R.,( 1963) Vocabulaire de psychopedagogie et de psychiatrie de l enfant Paris, P.U.F.

Louis, E.D.(2001) Essential tremor, N Engl J Med.

Leckman, J.F., Peterson, B.S. (1998) The temporal dynamics of tics in Gilles de la Tourette syndrome. Biological Psychiatry, 44.

Lee, W., Reed, Es.(1982) An outline of a theory of action systems. J. Ot Behav; 14.

Lesur, J. (1956), Manual de gymnastique medicale,Masson et Cie, Paris

Luppino, G., Murata, A., Govoni, P., et al(1999) Largely segrega parietofrontal connections linking rostral intraparietal co (areas AIP and VIP) and the ventral premotorii cortex (areas and F4). Exp Brain Res.

Luria, A.R. (1964) Factors and Forms of Aphasia. In: Disorders of Language, Londra

Manno, R.., (1996). Bazele antrenamentului sportiv, sportul de performanță, București.

Mansfield P.G., Neumann D.A. (2009).Essential of Kinesiology for the Physical Therapist Assistant, USA.

Magnus, R. ( 1926), Some results of studies in the physiology of posture, Lancet 2

Mayston, M. (1992), The Bobath concept evolution and application . In Forssberg H, Hirschfeld H, eds. Moovements disorders in children. Medicine and Sport Science vol 36, Ed.S.Krager, Basel.

Marcu, V., Matei, C. (2005) Facilitarea neuropropioceptivă în asistența kinetică, Editura Universității din Oradea.

Marcu, V., Dan, M.., (2007) Kinetoterapie, Editura Universității din Oradea.

Marcu, V., Matei C. (2009) Echilibrul corporal, Editura Universității din Oradea.

Mariana, J. (2007) Sistemul de clasificare a funcției motorii grosiere GMFCS – E & R , Centrul de Intervenție Precoce „Voinicel” Chișinău, Republica Moldova.

Margarit, M., Herdelea, G., (1998) Aspecte ale recuperarii bolnavilor neurologic. Editura Universității din Oradea.

Mann, K, (2006) Surveillance of Cerebral Palsy in Europe – Reference and Training Manual CD. University Children’s Hospital;

Manno, R., (1996) Bazele antrenamentului sportiv, sportul de performanță, Editura CCPS,București.

Matveev, L.P. și Novikov, A.D (1980) Teoria și metodica educației fizice Ed Sport Turism, București.

McCormick ( 2004) Operationalizing Community Integration via the ICF Advancing a reserch agenda for ICF, 10th North American Collaborating Center Conference on ICF

McGraw,M. (1945), The neuromuscular maturation of the human infant .New York:Hafner Press.

Meilă, P. (1988) Tratat de pediatrie Vol. 6 Ed Medicală, București.

Mechling, B., (1987)Worterbuch, p. 427 apud Epuran, M., (2011) Motricitate și psihism în activitățile corporale, Ed FEST vol l

Metayer, L. (1999) Reeducation cerebro- motrice, du jeune enfant, Education terapeutique, Masson, Paris

Middleton, F.A., Strick PL.(1997) Cerebellar output channels. Int Rev Neurobiol 41.

Milani- Comparetti, A., Gidoni, E.A. (1967), Pattern analysis of motor development and its disorders Dev. Med. Child Neurol, 9

Mikolajewska, E. (2011) Fizjoterapia and rehabilitacja, Polonia;

Molnar, G.E.,(1978), Analysis of motor disorder in retarded infants and young children. Am J Ment Defic; 83

Moreau,D., Pascal T. (2008)Activite physique et exercices spirituels Essais de philosophie du sport Paris, Librairie Philosophique J.Vrin

Mureșan, E. (2002) Curs de înot,Ediția a-II-a Editura Fundației România de Mâine, București;

Nakashima K., Rothwell JC., Day BL., et al (1989) Reciprocal inhibition between forearm muscles in patients with writer”s cramp and other occupational cramps symptomatic hemydistonia and hemiparesis due to stoke. Brain 112. in: Beck, W.R. (2008)Functional neurology for practitioners of Manual Therapapy, Ed Churchill livingstone Elsevier (2008) Philadelphia SUA

Nenciu, G. (2005). Fiziologia generală a efortului fizic I, Editura Fundației România de Mâine, București,;

Nudo, R.J., Sutherland, D.P., Masterton, R.B.(1995) Variation and evolu of mammalian corticospinal somata with special reference primates. J Comp Neurol 358.

Ochiană, G. Ludoterapia in recuperarea copiilor cu parapareză.

Ondo WG, Jankovic J, Connor GS, et al(2006) Topiramaae j essential tremor, placebo-controlled trial,

Onose, G., Pădure, L. (2008) Compendiu de neuroreabilitare la adulți, copii și vârstnici Editura Universității Carol Davila, București.

Ornitz, E., (1983) Normal &pathological maturation of vestibular function in the human child. In Romand R, ed. Developmend of auditory and vestibular systems, New York Academic

Online mendelian inheritance in man, OMIM(2007): Tourette syndrome, Baltimore, Johns Hopkins Un: January 19, , MIM no. 137589.

Osullivan, S., Schmitz, T., (2001) Physical rehabilitation: assessment and treatment-motor control assessment, Editura Philadelphia: F.A.Davis;

Pădure, L., (2003).Toxina Botulinică în tratamentul spasticității la copil, Publicație ASCHF-R,;

Pailhous, J.,Bonnard M., (1999) Motricite-programe moteur în Grand dictionnaire de la Psychologie, Larousse, Paris.

Paillard, J.citat de Mellier ,D. Mouvement. În Grand Dictionnaire de la Psychologie , Paris, Larousse

Paillard, J. Actul motric ca instrument al perfecționării evolutive tradus în SDP nr. 142 din Sport et Plain Air, nr.189.

Palisano, R., Rosenbaum P., Bartlett D., Livingston M., Walter S., Russell D., Wood E., Galuppi B. (2007) GMFCS – E & R © Revizuit și Extins, Universitatea McMaster GMFCS © 1997 Centrul de Cercetări Științifice în domeniul Disabilităților Copilului “CanChild”, Universitatea McMaster, Dev Med Child Neurol.

Palisano, R.J., Rosenbaum, P., Bartlett, D., Livingston, M.H. (2008)- Content validity of the expanded and revised Gross Motor Function Classification System. Dev Med Child Neurol.;

Pappert, E.J., Goetz, CG., Louis, E.D., et al (2003) Objective asaflj ments of longitudinal outcome in Gilles de la Tourette syndrome, Neurology.

Pasztai, Z. (2004). Kinetoterapie în neuropediatrie, Editura Arionda, Oradea;

Pease, A., (1992).Limbajul trupului.(Trad.), Bucuresti, Editura Polimark,

Perry, S.B. (1998) Clinical implication of a dinamical systems theory. Neurol Rep. 22.

Petit Larousse, (1993)

Picard, N., Strick, P.L.(1996) Motorii areas of the median wall: A review of their location and functional activation. Cereb Cortex.

Pick, L., Vayer, P. (1968), Education psychomotrice et arreration mentale Ed. Doin Paris.

Popper, K. (1981) Logica cercetării Ed. Teoretică și Științifică, București

Popescu, V. (2001). Neurologie pediatrică, Ed. Teora;

Provenzale,J.M., Schwarzschild M.A.(1994) Hemiballismus., American journal of neuroradiology, vol.15, no.7.

Ranen, N.G.,Peyser, C.E.,Folstein, S.E.(1993) A Physician”s Guide to the Management of Huntington's disease, Huntington's disease Society of America, New York.

Ray L.Watts și William C.Coller (2004) Mouvement disorders. Neurologic principles &practice, Second Edition, The McGraw-Hill Companies, Inc.USA

Responsive dystonia (2007). In GeneClinics: Medical Knowledge Base [online database]. Seattle, Universln Washington, February 21.

Robănescu, N., (2001) Recuperare neuro-motorie,recuperarea funcțională și readaptare, Editura Medicală, Ediția a- III-a, București;

Rosenbaum, D.A, (2010) Human Motor Control (Second Edition). San Diego,CA: Academic Press/Elsevier.

Rosenbaum, P., Paneth N., Leviton A., Goldstein, M., Bax, M., Damiano, D., Dan B., Jacobsson, B. (2007) The definition and classification of cerebral palsy. Dev Med Child Neurol.

Rosulescu, E, Bulucea, D, Zavaleanu, M, Buteic,a E, Burada, F. (2009), Tendințe actuale în evaluarea copilului cu paralizie cerebrală infantilă, Medicina Modernă; 16(2):90.

Rothwell, J.C., Obeso, J.A., Day, B.L. (1983) Pathophysiology of dystonias. In Desmedt JE (ed) Motor control mechanisms in health and disdease. Raven Press, New York, pp. 851-863 in: Beck, W.R. (2008)Functional neurology for practitioners of Manual Therapapy, Ed Churchill livingstone Elsevier (2008) Philadelphia SUA.

Sanger, TD, Delgado, MR, Gaebler-Spira, D, Hallett, M, Mink, JW(2003) Task Force on Childhood Motor Disorders. Classification and definition of disorders causing hypertonia in childhood. Pediatrics; 111(1).

Singer HS, Hahn IH, Moran TH (1992) Abnormal dopamine uptake sites in postmortem striatum from patients with Tourette”syndrome. Annals of neurology 58.

Sakai, S.T., Inase, M., Tanji, J.(1999) Pallidal and cerebellar inputs to th mocortical neurons projecting to the supplementary motorii in Macaca fuscata: A triple-labeling light microscopic study. Embryol (Berl).

Sbenghe, T., (2002) Kinesiologie- știința mișcării, Editura Medicală, București.

Sbenghe, T. (1987) Kinetologia profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București.

Schaltenbrand, G.(1928), The development of human motility and motor disturbances. ArchNeurol Psychiatry 20

Shepard, K.(1991) Theory: criteria, importance and impact. In:Contemporary Management of motor control problems; proceedings of the II Step Conference Alexandria, VA American Psihical Therapy Association

Sidenco, E.L., (2000). Bilanț Articular și Muscular, Editura A.P.P. București;

Sidenco, E.L. (2005). Ghid Practic de Evaluare Articulară și Musculară în Kinetoterapie, Editura Fundației România de Mâine, București,;

Shumway-Cook, A., Wollacoot, H.M. (2006) Motor Control Translating Research into Clinical Practice Third(3rd) Edition, Lippincot Williams&Wilkins, Philadelphia, Pennsylvania,SUA;

Shumway-Cook, A., Woollacott, M.H. (2007), Motor control Translating Reserch into Clinical Practice, Third Edition,Lippincott Williams&Wilkins

Șiclovan, I (1979) Teoria educației fizice și sportului, Editura Sport Turism, București

Smith, Y., Bevan, M.D., Shink, E. et al. (1998) Microcircuitry of the direct and indirect pathways of the basal ganglia. Neuroscience vol.86. nr.2 Pergamon, Elsevier Science Ltd. Great Britain.

Sobrido, M.J., Hopfer, S.,Geschwind, D.H(2007) Familial idiopahtic Basal Ganglia Calcification. In Gene Clinics MedicalGeneticsKnowledge Base ( online data base ).Seatle University of Washington September Available at:http// www.genetics.org.

Solberg, G., Gur, V., Adar, E. (2008) Postural Disorders and Musculoskeletal Dysfunction, Philadelphia USA;

Sornay, Y., (2003) Corelation eqitest-multitest, kinesitherapie scientifique, apud Marcu, V., Corina, M. (2009), Echilibrul corporal, Editura Universității din Oradea

Swerdlow.N.R., Leckman, J.F.(2002) Tourette syndrome and related disorders. In Neuropsychopharmacology. The fifth generation of progress, ed. K.L.Davis, D. Charney, J.T. Coyle& C.Nemeroff, Philadelphia: Lippincott Williams &Wilkins.

SCPE Surveillance of cerebral palsy in Europe – A collaboration of cerebral palsy surveys and registers. Dev Med Child Neurol. 2000;

STILLWELL G.K. (1987).Lymphoedema, Basic Clinical Rehabilitation, Mayo Foundation;

STRAUSS KA, LAZOVIC J, WINTERMARK M, et al (2007): Imaging of striatal degeneration in Amish patients glutaryl-CoA dehydrogenase deficiency, Brain IS.

TANNE-GARIEPY J, ROUILLER EM, BOUSSAOUD D(2002) Parietal in to dorsal versus ventral premotorii areas in the macaque key: Evidence for largely segregated visuomotorii pathways. Brain Res.

TEORIA ȘI METODICA EDUCAȚIEI FIZICE (1980)Ed Sport Turism București Tradusă din literatura de specialitate rusă Matveev L.P. și Novikov A.D.

TODEA F.S. (2006).Exercițiul fizic în educație fizică, sport și kinetoterapie, Editura Fundației România de Mâine, București;

Ungerer, L (1987) Daugs in Worterbuch. In. Epuran, M. (2011) Motricitate și psihism în activitățile corporale Ed FEST vol l.

VanSant, A.F.,(1990), Life span development in functional tasks, Phys Ther; 70

VALTSCHANOFF JG, WEINBERG RJ, RUSTIONI A (1993)Amino acid imm reactivity in corticospinal terminals. Exp Brain Res.

Voiculescu, I.C., Petricu, I.C. (1971), Anatomia și fiziologia omului, Ediția IV, Editura Medicală, București.

TOKUNO H, INASE M, NAMBU A, et al (1999), Corticostriatal pr tions from distal and proximal forelimb representations of monkey primary motorii cortex. Neurosci Lett

Vojta, V. (2010) Revista de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România – – vol. 13 – nr. 3.

WATTS RAY L., .KOLLER WILLIAM C, (2008). Movement disorders Neurologyc principles practice” Ed. The Mc Graw-Hill Comp. Inc., SUA.

Walsh, F.M.R.,(1946) On the contribution of clinical study to the physiology the cerebral cortex, Livingstone, Edinburg

Weisz, S.(1938) Studies in equelibrium reaction ,.Jnerv.Ment Dis.

Wichmann, Th. și Delong, M.R. (2002) Fiziologia ganglionilor bazali și patofiziologia bolilor de mișcare de origină în ganglionii bazali, apud Movement disorders Ray L. Watts și W.C. Coller (2004) The McGraw Companies.

Wills, J.D, Campbell, L.F, (1992) Exercise Psychologiy,Editura Champaign III Human Kinetics.

Willson, D.M. (1961)The central nervous of flight in a locustbJ.Exp.Biol 38 apud Grillner, S. (1981). Control of locomotion in bipeds tetrapods and fish In Broocks VB ed Handbook of physiology the nervous system vol. 2 Motor control Baltimore Williams& Williams.

WHO WORLD HEALTH ORGANIZATION (2001)- International Classification of Functioning, Disability and Health (ICF). Geneva: World Health Organization,.

Woollacott, M.H.,(1989)Aging posture control and movement preparation In. Woollacott, MH., Shumway-Cook A.,eds.Developement of posture and gaits across the life span.Columbia:University of South Carolina

Wu CW, Bichot NP, Kaas JH: (2000)Converging evidence from micro¬stimulation, architecture, and connections for multiple motorii areas in the frontal and cingulate cortex of prosimian primates. / Comp Neurol.

Zlate,M.. (1994) Introducere în psihologie, Editura Șansa, București.

Zeeuw, C.I., Strata, P., Voogd, J.(1997) The cerebellum. From structure to control Elsevier Amsterdam.

Web-site

www. ankleequinus.com

www.copilul.ro/naștere/

www. stadiile de dezvoltare psiho-neuro-motorie pentru diagnosticul precoce a bolilor neurom.ro

www.ocala.com

www. Prokt.ro

www. Lokohelp.net

www. Hocoma.com

www.rehatechnology.com

www.geneclinics.org

-www.who.int/classifications/icfbrowser/

www.geneclinics. org

www.geneclim-rs

www. nebi. nlm. nih.gov/omim/.

www.who.int/classifications/icfbrowser/.

www.scribd.com/doc/47116761/Curs- 4-sdr-Extrapiramidal

www.who.int/classifications/icfbrowser/.

www.sncpar.ro/articole422/pdf

www.y-med.ro/sistem nervos noțiuni de anatomie și fiziologie.

Lokomat

Articole științifice publicate in extenso în reviste cotate ISI Web of Science

.

Marcu, V., Padure, L., Necula, D., Hodorca, R. M., Education/ Rehabilitation of Balance and coordination in children with cerebral palsy, 3rd International Congress on Physical Education, Sport and Kinetotherapy (ICPESK 2013, Bucharest, June14 th -15th, Procedia – Social and Behavioral Sciences 117 (2014) Pages 597-602, ICSPEK 2013, ISSN: 1877-0428, doi:10.1016/j.sbspro.2014.02.268

Marcu, V., Hodorca, R. M., Necula, D., Rolul kinetoprofilaxiei in integrarea copiilor cu sindrom extrapiramidal, lucrare prezentată la "The 8th International Conference in Physical Education, Sport and Physical Therapy – From Theory to Practice", 8-9.11. 2013, Iași și publicată în „Sport și Societate. Revistă de Educație Fizică, Sport și Societate”, vol. 13, nr. 2 Editura Fundației „Altius Academy” Iași, 2014 (indexată în: EBSCO SPORTSDiscus, DOAJ, PROQUEST Ulrich's, Index Copernicus, Academic Journals Database, Google Scholar, Consiliul Național pentru Cercetare Științifică din Romania (2011): B+, scipio.ro), p-ISSN 1582-2168.

Articole științifice publicate in extenso în revistele conferințelor

Hodorca, R. M., Onose I. Recovery of hand injuries in the game of volleyball through physiotherapy means, Prezentat la Forumul Științific Național, Finala competiției Științifice, Ediția a 4-a, „Impactul finalităților sistemului educațional și de cercetare științifică asupra performanței sportive din România, 14-15 decembrie 2012, București, Premiată cu locul 1, ”Publicată în SCIENCE, EXCELLENCE, SPORT, Journal of the „Science Society, Human Excellence and Sports University”, Vol II, ISSu 1/2012, ISSN 2248 – 2911).

Articole științifice publicate in curs de publicare

Hodorcă R. M., Marcu V., Necula D., Albu, A. Studiu privind influența kinetoterapiei asupra dezvoltării fizice a prematurului din județul Iași – studiu de caz, Prezentată în cadrul conferinței The 5th International Scientific Conference ”Achievements and prospects in the field of physical education and sports within the interdisciplinary European education system" at the Faculty of Movement, Sports and Health Sciences, between November 21 and 22, 2014, Acceptată spre publicare în revista Scientific Journal of Education, Sports, and Health G Y M N A S I U M , Indexată: Index Copernicus, J-Gate, Doaj, Ulrich's, EBSCO SPORTDiscus with Full Text, ProQuest, Scipio, ISSN: 2344-5645, ISSN-L 1453-0201

Necula D., Marcu V., Hodorcă R. M. Studiu privind intervenția precoce postoperatorie a kinetoterapiei in recuperarea copiilor cu mielomeningocel, Prezentată în cadrul conferinței The 5th International Scientific Conference ”Achievements and prospects in the field of physical education and sports within the interdisciplinary European education system" at the Faculty of Movement, Sports and Health Sciences, between November 21 and 22, 2014, Acceptată spre publicare în revista Scientific Journal of Education, Sports, and Health G Y M N A S I U M , Indexată: Index Copernicus, J-Gate, Doaj, Ulrich's, EBSCO SPORTDiscus with Full Text, ProQuest, Scipio, ISSN: 2344-5645, ISSN-L 1453-0201

Hodorcă R. M., Berbecaru R. A., Necula D, Bulzan C., Sturzu B., Marcu V. Study regarding the correlation between Portage Test and "Neuropsychological development assessment in children" Test in normal development of the psychomotricity for twins born prematurely, acceptat spre publicare în Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal, Vol XI, No. 1 (39), 2015, Index Coverage of Discobolul Journal: Index Copernicus, SCIPIO, J-Gate, DAIJ, Scientific Indexing Service (SIS), Open Academic Journals Index, (OAJI.net), Google Academic.

Sturzu B., Hodorcă R.M., Berbecaru R.A., Necula D., Bulzan C., Marcu V. Study on the optimization of tennis specific movement skills for juniors, acceptat spre publicare în Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal, Vol XI, No. 1 (39), 2015, Index Coverage of Discobolul Journal: Index Copernicus, SCIPIO, J-Gate, DAIJ, Scientific Indexing Service (SIS), Open Academic Journals Index, (OAJI.net), Google Academic.

Participări la conferințe

Congresul National de kinetoterapie Iasi cu tema “Actualități și perspective de incluziune profesională în domeniul kinetoterapiei”, 2011.

Conferință Științifica Internațională Bacău, Ediția a 4- a, Competiție Stiințifică (Locul III);

Forumul științific național, Finala competiției științifice, Ediția a 4 a, "Impactul finalităților sistemului educațional și de cercetare științifică asupra performanței sportive din România",14 – 15 decembrie 2012, București (Locul I);

5th World Conference on Educational Sciences Conference, 5- 8th February 2013, Rome, Italy.