Desfasurarea Jocului Didactic Matematic In Invatamantul Prescolar
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I
Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Popa Nicoleta Laura
Candidat:
Bărău I. Maria (Asaftei)
– 2016 –
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
METODOLOGIA ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII
JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Popa Nicoleta Laura
Candidat:
Bărău I. Maria (Asaftei)
– 2016 –
CUPRINS
Introducere…………………………………………………………………………………4
Capitolul I . Jocul didactic în învățământul preșcolar………………………………..…9
1.1. Definirea. Funcțiile și importanța jocului didactic…………………………………9
1.2. Clasificarea jocurilor didactice……………………………………………..…….17
Capitolul II. Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic matematic în învățământul preșcolar…………………………………………………………..………19
2.1. Conceptul de joc didactic matematic……………………………………….…….19
2.2. Tipuri de jocuri didactice matematice…………………………………………….22
2.3. Rolul jocului didactic matematic în activitățile din grădiniță…………………….29
2.4. Proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a jocului didactic matematic…32
Capitolul III. Modalități de utilizare a jocului didactic în activitățile matematice….37
3.1. Jocuri didactice matematice pentru predarea-învățarea numerației..………….…37
3.2. Jocuri didactice de formare de mulțimi…….……………………………………48
3.3. Jocuri logico-matematice……..………………………………………………….54
Capitolul IV. Aspecte metodice…………………………………………………………59
4.1. Proiecte didactice în care jocul didactic este preponderent, pe niveluri de vârstă………………………………………………………………………………………59
Concluzii………………………………………………………………………………….88
Bibliografie……………………………………………………………………………….93
Anexe
Introducere
Nimănui nu-i poate fi astăzi străină gândirea matematică, cea mai în măsură să ofere capacitatea de abstractizare, cele mai valabile, logice legături între probleme, să sudeze mai impresionant trecutul, prezentul și viitorul, să ofere o mai spectaculoasă izbucnire a noului. Este cu atât mai necesară această știință, cu cât descoperiri relevante demonstrează legătura ei cu viața, neașteptatele combinări, ingenioasele soluții, armonia raționamentului, trăinicia adevărurilor ce conving prin imensa cantitate de inteligență și fantezie umană investite în acest obiect, atât de bătrân, și în același timp atât de tânăr. Într-o lume mobilă, continuu reînnoită, din ce în ce mai exigentă în cerințe, matematicianul trebuie să învețe să reinventeze, să reconstruiască, să învețe pentru a folosi pentru a aplica în practică , să cerceteze pentru a realiza legături complexe cu viața.
Matematica cerută de actualitate impune un învățământ formativ și unul strict informativ; problema nu este a transmite o știință sau descoperirile acesteia, ci de a face pe copil să dobândească un mod de gândire ce-i va întregi personalitatea. Metodele moderne de predare a matematicii investesc educatorul cu valori multiple, izvorâte din complexitatea fără egal a acțiunilor ce trebuie întreprinse pentru a educa copilul în spiritul științei. El este transformat într-un ,,animator” ce favorizează transmiterea unor cunoștințe, probleme legate de mediul direct, apropiat de cunoaștere al copilului, fără a impune soluții sau modele de rezolvare a acestora; el se angajează împreună cu copiii în activitățile pline de frumusețea, calitatea și precizia celei mai exacte științe și crezută atât de des a fi ,,severă”.
Pornind de la locul și rolul matematicii, în general, și, în special, de la importanța deosebită pe care o au activitățile matematice în dezvoltarea raționamentului și logicii copiilor, de la necesitatea înțelegerii cât mai clare a cunoștințelor matematice ce se predau în grădiniță, care se aprofundează în ciclul primar, precum și a dificultăților ce le întâmpină în formarea anumitor noțiuni matematice la copiii de vârstă preșcolară, am optat pentru alegerea acestei teme.
Copiii de vârstă preșcolară nu sunt lipsiți de logică, nici de idei matematice. Ei nu știu, însă, să exprime aceste idei prin cuvinte, dar le folosesc în mod spontan în acțiunile lor în cadrul jocurilor. Ca urmare, nouă, educatoarelor, cu ajutorul noului curriculum, prin metode eficiente și atractive, formăm copiilor noțiuni matematice importante cum sunt clasificările de obiecte și ființe – după unul sau mai multe criterii asociate, realizarea de serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de copil însuși, stabilirea de relații între obiecte și grupuri de obiecte, după diferite criterii relizând comparații, să construiască diferite structuri după un model dat, să numere de la 1 la 10 recunoscând grupele de obiecte, să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unităti în limitele 1-10 etc.
Se știe ca la preșcolari predomină analogia în clasificarea logică, iar inducția și deductia, ca raționamente pe care se fundamentează gândirea logică se realizează cu mare dificultate. De aceea în activitățile matematice, sintezele care au la baza un șir logic de întrebări, îl obligă pe copil la anumite răspunsuri căutate de el prin inducție sau chiar deducție.
Din perspectiva dezvoltării morale, matematica formează gustul pentru adevăr, obiectivitate și echitate, creează nevoia de rigoare, discernământ și probarea ipotezelor, creează nevoia de a cunoaște, de a înțelege, formează deprinderi de cercetare și investigare, stimulează voința de a duce la capăt un lucru început. Ea preîntâmpină adoptarea unei atitudini nemotivate și întâmplătoare.
Prin urmare, în acest secol al inovațiilor și descoperirilor specifice domeniului tehnic și informatic, educația copiilor a necesitat o transformare din toate punctele de vedere; schimbările din jur influențează copiii și conduc la asimilarea unor noi date, informații, la formarea unor noi capacități și comportamente, ca punct de sprijin a formării, a dezvoltării personalitătii și a integrării lor în activitatea contemporană.
Privit din perspectivă sistemică, învățământul poate fi descris ca un subsistem al sistemului social, în cadrul căruia avem de a face cu intrari (copilul, cu trebuințele sale; cadrele didactice cu pregătirea specifică; resursele materiale) și ieșiri (copilul ca rezultat al interacțiunilor factorilor de mediu, ereditate, educație). În această viziune, a crescut rolul matematicii ca știință interdisciplinară și au apărut multiple posibilităti de aplicare a acesteia. Matematica nu se învață pentru a ști, ci pentru a se folosi, pentru a se face ceva cu ea, pentru a se aplica în practică.
S-a demonstrat că activitatea gândirii este stimulată și aplicată în mare măsură de matematică, de aici trăgând concluzia că matematica înseamnă gândire organizată, prelungită actualmente prin calculatoare. Fiecare pas dezvoltă progresiv structurile intuitive pe drumul parcurs de copil, de la intuiție la abstracție. Formarea procesuală a reprezentărilor matematice nu este posibilă fără antrenamentul răbdător al structurilor logice, pe baza cărora se construisec preconcepte și conceptele matematice, raționamentul matematic de mai tarziu. Matematica se învață din viață și pentru viață și trebuie să-și găsească aplicativitate pe stradă, în magazine, în discuțiile cu semenii.
Pare evident că, în contextul actualelor schimbări legislative, accentul cade pe funcția formativă a grădiniței. Educația preșcolara are, deci, menirea să ofere copiilor o sumă de experiențe de învațare care să ușureze integrarea copiilor în învățământul primar. Specific matematicii moderne îi este rigoarea, mai precis tendința spre rigoare, prin care aceasta se deosebește de matematica clasică.
Dacă învățământul tradițional tinde să formeze o serie de mecanisme de calcul și se realizează acest lucru cu prețul unui efort susținut, matematica modernă, deși aparent pledează pentru un învățământ abstract, ea trebuie sa fie abordată într-un mod cu totul concret îndeosebi pentru vârstele mici.
În general, orice noțiune abstractă devine mai accesibilă și poate fi însușită mai temeinic și conștient dacă este clădită pe elemente de logică și de teoria mulțimilor.
Cercetările întreprinse pun în evidență faptul că și la vârsta preșcolară copilul dispune de suficiente surse cognitive și operaționale insuficient valorificate. Desigur, noțiunile și cunoștințele matematice ce le transmite preșcolarilor pot fi însușite de aceștia doar cu condiția ca ele sa fie traduse în modul de a gândi al copilului. Una din trăsăturile caracteristice ale matematicii, în contextul vieții contemporane, este legătura ei cu practica.
Noile materiale didactice destinate aprofundării studiului matematicii sunt superior calitative în comparație cu cele tradiționale și vin în sprijinul preșcolarilor, ușurându-le învățarea, dar și în sprijinul educatorilor, înlesnindu-le desfășurarea procesului instructiv-educativ.
În prezent, învățământul beneficiază de programe noi, adaptate cerințelor societății. Concepția programei preșcolare, la nivelul de înțelegere al copiilor a unor noțiuni elementare despre mulțimi și relații, oferă posibilitatea aplicării bazei științifice a conceptului de număr natural și de operații cu numere naturale, precum si adâncirea cracterului intuitiv, dar și de abstractizare a procesului predării. Sub aspect estetic, se trezește gustul față de frumusețea matematicii, exprimată prin relații, formule, figuri, demonstrații, cultivă unele calități ale exprimării gândirii; claritatea, ordinea, conciziunea, eleganța, îl face pe copil capabil să recunoască și să aprecieze legătura formală a creației artistice relevată în echilibru arhitectural, compoziția artelor plastice, ritmuri și structuri muzicale, îl face sensibil fața de frumusețea formelor și organizării naturii și tehnicii.
Preocuparea caracteristică a preșcolarului este jocul, cunoscut drept principala activitate în grădiniță. Jocurile matematice se constituie în instrumente care contribuie în mod gradat și plăcut la apropierea copilului de cerințele și rigurozitățile acestui domeniu, ajutându-l mai întâi să-și dezvolte anumite abilități specifice: gândirea logică, capacitatea de a raționa, de a emite judecăți și a sesiza calea optimă de rezolvare concretă și rapidă.
Pornind de la aceste premise, am considerat oportună o introspecție atentă și structurată în sfera jocurilor didactice matematice, realizată prin această lucrare.
Chiar și atunci când nu urmăresc decât simpla plăcere, jocurile aduc strălucirea victoriei, cel puțin din partea învingătorului. Aidoma vieții reale, dar într-un cadru dinainte stabilit, jocul asociază noțiunile de totalitate, regulă și de libertate. Diferitele combinații ale jocului sunt tot atâtea modele de viață reală, personală și socială. Jocul tinde să așeze o anumită ordine în locul anarhiei dintre raporturi și permite trecerea de la starea de natură la starea de cultură, de la spontan la voit.
Analiza psihologică a văzut în joc un fel de transfer de energie, fie ca aceasta se schimbă între doi jucători, fie că ea transmite viața unor obiecte. Jocul surescită imaginația și stimulează emotivitatea. Să joci înseamnă să creezi o funcție între fantezie și realitate. Jocul este astfel un rit de intrare si netezește calea spre adaptarea la obiectul real.
Jocurile sunt sufletul relațiilor umane și factori de educare eficienți. Groos spunea că jocul copiilor este un act de dezvoltare personală neintenționată, în joc se reflectă legăturile copilului nu numai cu lumea interioară, ci și cu evenimentele din lumea exterioară.
Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică etc. a copilului.
Din practica cu preșcolarii, în activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă evident locul preferat. Dar, jucându-se el își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitățile înconjurătoare.
Pentru copil orice activitate este un joc. Astfel el pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară , traduce în fapte potențele virtuale care apar succesive la suprafața ființei sale, le asimilează, le dezvoltă, le îmbină și le complică. Așadar, jocul dezvoltă funcțiile latente, ființa cea mai bine înzestrată fiind aceea care se joacă cel mai mult. Jocul are la copil rolul pe care munca îl are la adult. Așa cum adultul se simte tare prin lucrările sale, tot așa și copilul se simte mare prin succesele sale ludice.
Jocul constituie activitatea de bază pentru vârsta preșcolară. El oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce țin atât de latura formativă, dar și de cea informativă în dezvoltarea personalității copilului preșcolar (stimularea interesului și motivației pentru învățare, cooperare, întrajutorare, voință, comunicare pozitivă etc.).
De mic, copilul încearcă să cunoască lumea reală, pe care vrea să o cucerească apelând la diverse strategii, chiar intuitive. Pentru el jocul reprezintă o modalitate firească de manifestare și îi conferă independență în acțiune. La vârsta preșcolară, adulții se pliază pe specificul particularităților de vârstă și individuale, apelând la joc ca o principală modalitate de învățare socială. Acum este folosit jocul în scopuri educative, organizând jocul după diverse reguli, într-o formă organizată, ca joc didactic, prin care educatoarele realizează o mare parte din sarcinile instructiv-educative ale activității din grădiniță. Prin conținutul și modul lor de desfășurare, se urmărește însușirea de noi cunoștințe, cât mai ales consolidarea celor deja însușite de ei în timpul activităților instructiv-educative și nu numai.
Jocul oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ale procesului de predare – învățare, asigurând randamentul școlar scontat. Totodată, prin joc, cum de altfel am amintit, se exersează învățarea socială, capacitatea de relaționare și de explorare a mediului apropiat. Jocul copilului devine, astfel, o formă de activitate prin care acesta încearcă să își însușească experiența de viață a adulților. Această formă de activitate satisface nevoia de cunoaștere a copiilor la această vârstă și le dă posibilitatea să participe, în mod direct la viața socială. Contactul dintre adult și copil oferă în mod curent copilului modele de conduită, stimulând dorința copierii acestora ( J. Chateau apreciază acest aspect drept ,,tendință de adulterism”).
Capitolul I
Jocul didactic în învățământul preșcolar
1.1. Definirea. Funcțiile și importanța jocului didactic
Jocul constituie o formă de manifestare întâlnită la copiii tuturor popoarelor lumii din cele mai vechi timpuri. El este esența și rațiunea de a fi a copilăriei. În activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă un loc important, deoarece, jucându-se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare.
Pentru copil aproape orice activitate este joc. „Jocul este munca, este binele este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze.”
Așadar, jocul dezvoltă funcțiile latente, ființa cea mai bine înzestrată fiind aceea care se joacă cel mai mult. A devenit astăzi un fapt banal semnalarea rolului capital al jocului în dezvoltarea copilului și chiar al adultului. .
Jerome S. Bruner spunea că jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe copii să participe activ la procesul de învățare. El valorifică avantajele dinamicii de grup. Independența și spiritul de cooperare, participarea afectivă și totală la joc angajează atât pe copiii timizi, cât și pe cei slabi, stimulează curentul de influențe reciproce, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune în colectivul grupei.
Plăcerea funcțională ce acționează în timpul jocului va crea o nouă formă de interes, de participare din partea preșcolarilor, mult superioară atenției realizată prin constrângere, aceasta si datorită faptului că elevul solicitat la joc va avea o comportare activă.
Dacă subliniem și unele dintre efectele funcționale secundare ale jocului în general și, implicit, ale jocului didactic în special, tendința de repetare, destindere și odihnă, înțelegem rolul jocului în înlăturarea plicitiselii ce amenință unele activilăți didactice.
Toate cele arătate despre joc întăresc importanța folosirii jocului didactic ca mijloc instructiv. Un joc bine pregătit și organizat constituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare a copilului cu viața înconjurătoare, deoarece în desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la valorizarea lor creatoare.
Jocul didactic este definit în Dicționar de termeni pedagogici drept „acțiune ce valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptative de tiprecreativ propriu activității umane”, iar în Dicționar de pedagogie ca „specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv-educativ cu cel distractiv”.
Jocul didactic este definit ca „un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare”, find „un ansamblu de acțiuni și activități care, pe baza bunei dispoziții și a deconectării, realizează obiective ale educației intelectuale, morale, fizice etc.”
Termenul „didactic” asociat jocului accentuează componenta instructivă a activității și evidențiază că acesta este organizat în vederea obținerii unor finalități de natură informativă și formativă specifice procesului de învățământ.
Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc.
Această îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, în timpul desfășurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalității celor antrenați în joc.
Jocul didactic, încadrându-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii ludice.
Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaționale variate și complexe. Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive sau dezvoltarea unor subsisteme ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trăsături de personalitate ș.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini specifice educației morale, estetice.
Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evoluează și se îmbogățesc cunoștințele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite. Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt:
scopul jocului
conținutul jocului
sarcina didactică
regulile jocului
elementele de joc
Scopul jocului – reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative. Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale etc.
Conținutul jocului – include totalitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cu care copiii operează în joc. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare. Conținutul poate fi extrem de divers: cunoștințe despre plante, animale, anotimpuri, viața și activitatea oamenilor, cunoștințe matematice, istorice, geografice, conținutul unor basme, povesti, s.a. Conținutul jocului trebuie să fie bine dozat, în funcție de particularitățile de vârsta ale copiilor, să fie accesibil și atractiv.
Sarcina didactică indica ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma unui obiectiv operațional, ajutându-l pe copil să conștientizeze ce operații trebuie să efectueze. De asemenea se recomandă ca sarcina didactică să nu solicite doar sau în primul rând, procese numerice, ci să implice în rezolvarea să și gândirea (operațiile acesteia), imaginația, creativitatea copiilor. Sarcina didactică trebuie să fie în concordanță cu nivelul de dezvoltare al copilului, accesibilă și, în același timp, să fie atractivă.
Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre această și acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice. Regulile jocului prezintă o mare varietate:
indică acțiunile de joc;
precizează ordinea, succesiunea acestora;
reglementează acțiunile dintre copii;
stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale.
Cu cât regulile sunt mai precise și mai bine însușite, cu atât sarcinile didactice ușor de realizat, iar jocul este mai interesant și mai distractiv. Regulile trebuie să fie simple, ușor de reținut prin formulare și posibil de respectat de către toți copiii, accesibile.
Elementele de joc – includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută, atractivă, distractivă activității desfășurate. Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate oferă o serie de sugestii în acest sens: folosirea unor elemente surpriză, de așteptare, întrecere individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise ș.a.
Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate, deosebite de cele folosite în activitățile anterioare, în caz contrar existând riscul ca acestea să nu mai prezinte atractivitate pentru copii, esența jocului fiind, în acest caz, compromisă. Reușita unui joc didactic depinde și de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie să fie adecvate conținutului, variate și atractive, ușor de manevrat și să provină din mediul apropiat, familiar copiilor (planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc). Atractivitatea și eficientă jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcină educativă acceptabilă de către copii, nici prea grea, nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu reguli atrăgătoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc pe copii. Plăcerea cu care participa copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.
Edouard Claparede clasifică funcțiile jocului în două categorii:
– Funcție cardinală sau principală – aceea de a-i permite individului să-și realizeze eul;
– Funcțiile secundare:
• funcția de divertisment (în joc apar elemente pe care copilul nu le găsește în mediu, se înlătură rutina și plictiseala);
• funcția de recreere, relaxare (jocul obosește mai puțin decât învățarea, munca sau creația);
• funcția de agent de manifestare socială (copilul își manifesta nevoia de a fi împreună cu ceilalți);
• funcția de agent de transmitere a ideilor, a experienței (jocul devine un vehicul pentru perpetuarea credințelor, tradițiilor, ritualurilor, un instrument de educație populară).
Funcția principală a jocului o reprezintă, din perspectiva lui E. Claparede, manifestarea personalității prin unica activitate posibilă, deoarece copilul nu este dezvoltat suficient pentru a se putea exprima prin celelalte tipuri de activități psihice. Autorul afirmă că jocul devine astfel un fenomen de derivare, „curentul dorințelor noastre, al intereselor care alcătuiesc eul nostru și care caută o ieșire în ficțiune prin jos, atunci când realitatea nu îi oferă căi suficiente de manifestare”.
În concepția lui J. Piaget, expusă în lucrarea Psihologia copilului, jocul are funcția de a realiza adaptarea copilului la realitate. Jocul este formativ și informativ și începând o importantă funcție de socializare. Jocul reprezintă cadru și mijloc pentru formarea și dezvoltarea sociabilității. Dacă la început se joacă singur, treptat copilul se simte atras de jucăria colegului, apoi el însuși reproduce, învață, respectă, crează reguli de comportare. În jocul cu ceilalți, și mai ales în jocul cu reguli, asimilează la propriul eu relațiile interpersonale și se acomodează acestor relații, își însușește norme care vor deveni reper intern pentru comportamentul social.
Prin satisfacerea dorințelor și nevoilor (de cunoaștere, de afecțiune, de comunicare, de autoexprimare) care l-au declanșat și susținut energetic, prin stările de satisfacție, plăcere, bucurie individuală și colectivă pe care le generează, jocul contribuie la realizarea echilibrului emoțional și psihic. Deci, J. Piaget stabilește următoarele funcții ale jocului:
• Funcția de adaptare realizată pentru două coordonate: stimularea realului la eu și acomodarea, transformarea eu-lui în funcție de modelele exterioare;
• Funcția cathartică, de descărcare energetică și rezolvare a conflictelor;
• Funcția de socializare, constând în acomodarea copilului cu ceilalți, asimilarea relațiilor cu cei din jur la propriul eu;
• Funcția de extindere a eului, de satisfacere a multiplelor trebuințe ale copilului, de la trebuințe cognitive de explorare a mediului la cele de valorificare a potențialului de care dispune, de la trebuințele perceptive și motorii la cele de autoexprimare în plan comportamental.
Ursula Șchiopu nominalizează trei categorii de funcții: esențiale, secundare și marginale. Funcțiile esențiale se împart în funcția cognitivă și funcția formativă. Locul dominant la vârsta copilăriei îl ocupă funcția cognitivă și cea formativă. Prin intermediul jocului cu obiecte, fenomene, procese, copilul descoperă, prin intermediul proceselor senzoriale, informații despre însușirile și utilitatea acestora. Până la o anumită vârstă, jocul reprezintă modalitatea prin care copilul își formează experiența personală, modalitatea prin care achiziționează, verifică experiența adultului. Copilul întâlnește obstacole cognitive care se interpun între dorințe și scopuri, descoperă modalități de depășire, învingere a lor.
Jocul este un puternic stimulent cognitiv atât pentru învățarea independentă, cât și pentru învățarea în grup. Jocul se îmbină cu învățarea, dar și cu creația, astfel că îi dă posibilitatea copilului de a experimenta rolul de creator al realității. Prin joc, copiii învață să se adapteze la ceilalți, să comunice cu ei, învață primele noțiuni a ceea „ce e bine” și „ce e rău”, „ce e frumos” și „ce e urât”.
Funcția formativ-educativă se manifesta cu preponderență în timpul copilăriei. Prin intermediul jocului, copilul învață să se concentreze pe elemente esențiale, formează structuri perceptive, strategii de explorare-integrare a diferitelor obiecte și fenomene. Jocul mijlocește formarea reprezentărilor, acestea manifestând funcția de simbolizare. Rolul jocului în dezvoltarea intelectuală a preșcolarului implica atât dobândirea de noi cunoștințe, cât și dezvoltarea imaginației. Fundamental în dezvoltarea copilului este achiziționarea limbajului, care se afla în strânsă legătură cu gândirea și, totodată, îndeplinește o importantă funcție reglatorie și socială. Dacă avem în vedere aspectul dezvoltării verbale, jocul urmărește fixarea, cristalizarea anumitor structuri gramaticale, însușirea unor substantive comune care denumesc obiecte sau fenomene din mediul apropiat.
Jocul este o bună școală a relațiilor dintre copii, întrucât sunt acceptați, valorizați și dezirabili ca parteneri aceia care se manifestă corect, cooperant, care își înfrânează emoțiile negative. Stimularea prin joc este modalitatea de folosire a ficțiunii ludice drept cadru și mijloc educativ. Stimularea prin joc permite exersarea atitudinilor umanitare, sprijinul reciproc, permite corectarea unor regresii sau a unor defecte comportamentale.
Ursula Șchiopu include între funcțiile jocului și funcția de tonifiere, activare, susținere energetică. Jocul prilejuiește refacerea energiei psihice prin stările emoționale pozitive. Foarte mult este valorificată și funcția terapeutică a jocului constituită pe integrarea în rol a trăsăturilor diferitelor personaje.
Prin joc, copilul își însușește numeroase cunoștințe cu privire la varietatea conduitei umane, la profesiuni și activități, stimulează creșterea capacității de a trăi din plin cu pasiune fiecare moment, având funcția de o mare și complexă școală a vieții. Jocul, în ansamblu, este un bun prilej de pregătire psihologică a copiilor, necesară integrării lor în via socială, complexă. Prin joc, copilul își exprimă dorințele, nevoile, temperamentul, nivelul de dezvoltare psihică.
Jocul este o activitate specific umană, fiind una dintre variatele activități ale oamenilor în strânsă interdependență cu acestea, fiind determinat de celelalte activități și determinându-le pe toate acestea, învățarea, munca și creația neputându-se realiza în afara jocului, după cum acesta nu ar putea exista fără a fi purtătorul principalelor elemente psihologice de esență neludică ale oricărei ocupații specific umane.
Prin joc, copilul este stimulat din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale. De aceea, jocul este cea mai eficientă formă de învățare integrată datorită naturaleței cu care copilul învață.
Prin joc, copilul:
– Desfășoară o activitate specifică în sensul identității personale, urmează cerințele și determinările de bază ale copilului;
– Realizează mișcări de motricitate grosieră și fină, de coordonare oculo-motorie;
– Comunică, își îmbogățește și exersează vocabularul, își dezvoltă limbajul;
– Rezolvă probleme de viață din mediul lor fizic și social;
– Exprimă sentimentele lor în simboluri, își dezvoltă astfel gândirea abstractă;
– Comunică cu sine, cu ceilalți, își exprima sentimente, reacționează afectiv, recepționează și învață să recunoască sentimentele celorlalți;
– Folosesc obiectele din jurul lor în scopurile în care au fost create, dar și în alte scopuri, își dezvoltă atenția, motivația, interesul.
Jocul a fost, este și va fi o prezența permanentă în viața oamenilor, o realitate care a depășit de mult granițele de vârstă. Jocul este un fenomen de cultură și civilizație multidimensional.
Preșcolaritatea este vârsta jocului, având o dublă semnificație: pe de o parte, el este cadrul în care se manifestă, se exteriorizează întreaga viață pishică a copilului, în joc copilul experimentându-și cunoștințele, emoțiile satisfăcându-și dorințele și eliberându-se, descărcându-se tensional, iar pe de altă parte jocul constituie principalul instrument de formare și dezvoltare a capacităților psihice ale copilului, nici una dintre funcțiile și însușirile lui psihice neputând fi concepute și imaginate în afara jocului.
„Jocul satisface în ce mai înalt grad nevoia de mișcare și acțiune a copilului, el deschide în fața copilului nu numai universul activității, ci și universul extrem de a pătrunde în intimitatea acestuia și dezvoltând dorința copilului de a se dezvolta ca adulții; el dă posibilitatea preșcolarului de a-și apropia realitatea înconjurătoare, de a-și însuși funcția socială a obiectelor, de a se familiariza cu semnificația socio-umană a activității adulților, de a cunoaște și stăpâni lumea ambientală; jocul formează și restructurează întreaga viață psihică a copilului.”
1.2. Clasificarea jocurilor didactice
Se cunoaște că o clasificare unanim acceptată a jocurilor este greu de realizat. Pentru elaborarea unei clasificări acceptabile este necesară selectarea criteriilor, pe de o parte, ținându-se seama de sarcinile educării multilaterale a copiilor, iar pe de altă parte, de ponderea influenței formative a jocurilor asupra dezvoltării psihice generale a copilului. De asemenea trebuie să se țină seama și de particularitățile individuale și de vârstă, de zona proximei dezvoltări; să se aleagă jocuri mai dificile decât posibilitățile lor actuale, care să solicite, să grăbească și să stimuleze evoluția psihică.
De asemenea, profesorii trebuie să se orienteze către acele jocuri care solicilă procesele psihice și însușirile de personalitate pe care le constată mai puțin dezvoltate la elevii lor.
Marea varietate a jocurilor didactice practicate în grădiniță și școală a impus necesitatea clasificării lor. Există mai multe criterii de clasificare a jocurilor didactice:
1. După scopul educațional urmărit:
A) jocuri de mișcare (jocuri motrice) – care urmăresc dezvoltarea calităților, priceperilor și deprinderilor motrice
B) jocuri ce vizează dezvoltarea psihică – acestea se pot clasifica în:
jocuri senzoriale ce vizează, în principal dezvoltarea sensibilității. Se pot organiza jocuri diferite pentru:
* dezvoltarea sensibilității auditive;
* dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice;
* dezvoltarea sensibilității vizuale;
* dezvoltarea sensibilității gustativ-olfactive.
jocuri intelectuale care, la rândul lor, se pot diferenția în:
* jocuri vizând precizarea, îmbogățirea cunoștințelor (jocuri cognitive);
* jocuri de dezvoltare a capacității de comunicare orală sau scrisă;
* jocuri de exersare a pronunției corecte;
* jocuri de atenție și orientare spațială;
* jocuri de dezvoltare a memoriei;
* jocuri de dezvoltare a gândirii;
* jocuri de dezvoltare a perspicacității;
* jocuri pentru dezvoltarea imaginației și creativității;
* jocuri pentru stimularea inhibiției voluntare și a capacității de autocontrol;
* jocuri de expresie afectivă.
2. După sarcina didactică urmărită cu prioritate, jocurile didactice se împart în:
• jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor;
• jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;
• jocuri de transmitere și însușire de noi cunoștințe, care se folosesc numai în cazuri deosebite.
3. După conținut, jocurile didactice se pot grupa în:
• jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;
• jocuri didactice pentru educarea limbajului – ce pot fi jocuri fonetice, lexical- semantice, gramaticale;
• jocuri didactice cu conținut matematic, jocuri logico – matematice;
• jocuri pentru însușirea unor norme de comportament civilizat, formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită morală, de circulație rutieră.
4. După prezența sau absența materialului didactic, deosebim:
• jocuri cu material didactic natural sau confecționat: jucării, jocuri de masă, imagini, diafilme, diapozitive, obiecte de uz casnic său personal, mozaicuri, materiale din natură (conuri de brad, ghinde, castane, frunze, flori, scoici) s.a.
• jocuri fără material didactic.
5. După locul pe care-l ocupă în activitate, jocurile didactice pot fi:
• jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare;
• jocuri integrate în activitate, ca momente ale acesteia sau în completarea ei.
Capitolul II
Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic matematic în învățământul preșcolar
2.1. Conceptul de joc didactic matematic
În condițiile în care toate activitățile didactice din grădinițe sunt dependente de stadiile de maturizare a gândirii și limbajului preșcolarului, copilul trebuie lăsat să acționeze, să aibe o trăire afectivă deplină și să beneficieze de toate intervențiile formative ale educatoarei. De aceea, jocul este cel ce satisface dorința de manifestare și care dezvoltă emoțiile și sentimentele copilului.
Prin intermediul jocului are loc adaptarea la viața de colectiv, se stabilesc relații între copii și sunt conștientizate anumite norme de comportament. Iată de ce jocul didactic trebuie folosit ca o activitate pe care o acceptă și cu ajutorul căreia copilul poate fi pregătit să primească o serie de informații despre fenomenele matematice și se pot forma o serie de deprinderi de muncă intelectuală necesare pregătirii pentru școală.
În matematică, putem găsi acele satisfacții precum aceea ca din anumite date și relații cunoscute să putem deduce ceva nou prin intermediul gândirii parcurgând și descoperind singur calea respectivă.
Astfel, trebuie să asigurăm însușirea acelor priceperi în rezolvarea situațiilor problematice, stârnindu-le curiozitatea și atracția spre matematică, ceea ce nu este simplu și necesită atenție, gândire și multă inițiativă. Cercetările experimentale au arătat că introducerea noțiunilor matematice în învățământul preșcolar este cu atât mai eficientă cu cât aceasta se realizează mai devreme. Pentru aceasta trebuie să asigurăm acea perioadă de pregătire a copilului, pentru o trecere normală de la obiecte la reprezentări și abia după aceea la utilizarea simbolurilor.
Această manieră de învățare face ca matematica să fie accesibilă copilului, răspunde intenției de abordare și îi trezește interesul și atenția. Știind că în grădiniță jocul reprezintă activitatea fundamentală, este normal ca acesta să fie valorificat în pregătirea copilului pentru însușirea conceptelor matematice. Tocmai această trecere de la joc la însușirea unor noțiuni matematice o realizează jocul didactic și constituie cel mai eficient mijloc de desfășurare a activităților cu conținut matematic.
Jocul didactic este atractiv și eficient atunci când conține elemente de așteptare, de surpriză și de comunicare între copii. De asemenea, jocul didactic este tipul specific de activitate prin care educatoarele consolidează, precizează și verifică cunoștințele copiilor, le îmbogățesc sfera de cunoștințe și antrenează capacități creative ale acestora.
Un exercițiu sau o problemă poate deveni joc didactic matematic dacă realizează un scop și o sarcină din punct de vedere matematic, dacă folosește elemente de joc pentru realizarea sarcinilor propuse, folosește un conținut matematic accesibil și utilizează reguli de joc cunoscute anticipat și respectate de preșcolari.
Din definirea jocului didactic matematic deducem componentele de bază ale acestuia:
1.Scopul didactic – se formulează în strânsă concordanță cu programa activităților matematice ținând cont de obiectivele specifice și operaționale.
2. Sarcina didactică – este elementul de bază prin care se transpune la nivelul de înțelegere al copilului scopul urmărit într-o activitate matematică. Aceasta este strâns legată de conținutul matematic și arată copilului ceea ce trebuie să facă pentru a realiza scopul propus.
Pentru o bună corelare, sarcina didactică trebuie să șină cont de nivelul de vârstă și să respecte următoarele condiții:
– să se refere la un singur aspect al conținutului;
– să antreneze intens operațiile gândirii: analiză, sinteză, comparație, imaginație;
– să fie bine precizate activitățile desfășurate pentru realizarea obiectivului operațional;
– să fie valorificate corespunzător cunoștințele, priceperile și deprinderile.
3. Elementele de joc – se împletesc cu sarcina didactică și contribuie la realizarea acesteia în cele mai bune condiții.
Acestea reprezintă elemente de susținere a atenției copiilor pe toată perioada de realizare a situației de învățare.
În jocurile didactice matematice se pot alege și utiliza cele mai variate elemente de joc:
– întrecerea individuală și pe grupe;
– cooperarea între participanți;
– penalizarea greșelilor comise;
– recompensarea rezultatelor bune, care trebuie să fie de ordin moral;
– aplauze și aprecieri stimulative.
4. Conținutul matematic – trebuie să fie accesibil, recreativ și atractiv prin forma în care se desfășoară, prin mijloacele de învățământ utilizate și prin volumul de cunoștințe folosite.
5. Materialul didactic – trebuie să fie variat, adecvat conținutului matematicși să contribuie la reușita jocului. Putem folosi ca materiale didactice obiecte: creioane, cărți, jucării, dar și fișe individuale, figuri geometrice, planșe. Materialele didactice trebuie să fie ușor de mânuit de către copii.
6. Regulile jocului – sunt cele care asigură legătura dintre sarcina didactică și acțiunea jocului.
Pentru o bună înțelegere, acestea trebuie să fie formulate clar, corect și să asigure calcularea punctajului.
Regulile de joc propuse de educatoare trebuie să fie dintre cele cunoscute de către copii. Acceptarea și respectarea regulilor jocului îl determină pe copil să participe la efortul comun al grupului și să subordoneze interesele personale la cele ale colectivului.
2.2. Tipuri de jocuri didactice matematice
Jocurile didactice matematice reprezintă un ansamblu de inluențe pozitive nu numai asupra laturii intelectuale, ci și asupra întrgii peronalități a copilului. Din punct de vedere al conținuturilor, jocurile didactice matematice în învățământul preșcolar sunt de trei tipuri:
Jocuri didactice pentru predarea-învățarea numerației;
Jocuri didactice de formare de mulțimi;
Jocuri logico-matematice.
1. Jocuri didactice pentru predarea-învățarea numerației
Număratul și socotitul fac parte din deprinderile cognitive de bază care se formează preșcolarilor în grădiniță. Obiectivul nu poate fi atins în prioada preprimară, dar se consideră că preșcolarii demonstrează înțelegerea instrumentală a conceptului de număr. Numerația de la 1 la 10 trebuie abordată treptat în ceea ce privește sarcinile. De obicei se folosește gradația 1-3, 1-5, 1-10. Ea se dovedește necesară mai ales atunci când copilul trebuie să grupeze obiectele într-un anumit număr și când se urmărește identificarea cifrelor și scrierea lor.
Prin diferite sarcini de învățare și exerciții cu material concret copiii vor putea realiza comportamente ca:
realizarea corespondenței de la unu la unu pentru a arăta că un șir (grup) este mai mare sau mai mic;
construirea grupurilor de obiecte în baza unui număr dat;
recunoașterea cifrelor;
punerea în corespondență a cifrei cu numărul de obiecte;
trasarea cifrelor prin unirea de puncte și scrierea lor independent.
Numeralul ordinal este utilizat permanent, cu și fără intenție, fiind folosit într-o mulțime de contexte. Educatoarea trebuie să conștientizeze și să accentueze și să repete numeralul ordinal („Cine vrea să fie primul?”, „Al doilea jeton e roșu” etc.). Plasarea adecvată a unui număr sau a cifrelor în intervalul 1-10 în interiorul șirului crescător și descrescător se va realiza odată cu însușirea numerației. Preșcolarul trebuie să constientizeze și să explice poziția unui număr sau a unei cifre, ci nu să o memoreze mecanic. Cu timpul, copilul va putea identifica și numi corect nu numai primul și ultimul element dintr-un șir, ci și poziția în cadrul șirului utilizând un limbaj adecvat (al treilea, al șaselea etc.).
Activitățile matematice, prin diferite situații de învățare, fac posibilă efectuarea de către copii a operațiilor de adunare cu 1-2 unități în limitele 1-10. Copiii trebuie să învețe cum anume au loc aceste operații și acest lucru îl învață prin manipularea obiectelor. Astfel, constituie șiruri, grupe de obiecte pe baza instructajului (cu unul mai mult, cu unul mai puțin), un șir sau un grup, pe baza unui număr dat, adaugând sau eliminând 1-2 elemente, efectuează operații de adunare și scădere cu 1-2 elemente, prin manipularea de obiecte, jetoane, trasare pe hârtie etc. Pentru realizarea acestor operații, copiii asimilează, cu timpul, și prin multe exerciții, limbajul adecvat operațiilor și simbolurilor specifice lor. Utilizarea limbajului corect matematic nu presupune achiziția unor concepte abstracte, ci numai utilizarea în contexte variate a unor cuvinte specifice: plus, minus, egal (să punem împreună, să adăugăm, să socotim etc.).
Pentru a ajunge la reprezentarea generală a numerelor ținem seama de prticularitățile de vârstă.
La grupa mică, numărarea, formarea noțiunii de număr se face cu material de același fel, la grupa miflocie elementele mulțimii pot fi colorate diferit (mingi, flori de diferite culori), la grupa mare se introduc ca materiale aceleași obiecte de mărimi diferite, introducându-se exerciții de calcul sau numărare folosindu-se materiale care diferă ca așezare spațială ( numără bețișoarele din care este construită o casă).
2. Jocuri didactice de formare de mulțimi
Înainte de a cunoaște numerele naturale, copilul stabilește contacte nemijlocite cu mulțimile de obiecte, le descoperă proprietățile caracteristice, stabilește relații între ele, efectuează diverse operații din care rezultă noi mulțimi cu noi proprietăți caracteristice.
Toate acestea solicită, exersează și pregătesc elementele necesare gândirii: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, îl pregătesc pe copil cu un limbaj adecvat, în stare să exprime relațiile dintre obiectele lumii înconjurătoare.
Matematica modernă, deși aparent pledează pentru un învățământ abstract, cere să fie abordată într-un mod cu totul concret, îndeosebi pentru vârstele mici. Orice noțiune abstractă, inclusiv noțiunea de număr poate fi însușită conștient dacă este clădită pe teoria mulțimilor și pe logică.
Prin jocurile pentru constituirea mulțimilor „Ghicește cum este” sau „Spune unde pot locui” sau „Te rog să-mi dai”, copiii reușesc să înțeleagă procesul de formare a mulțimilor pe baza unor proprietăți caracteristice, exersând procesele gândirii (analiza, sinteza, comparația, generalizarea și abstractizarea) și operând cu conjuncții, negații și deducții logice.
3. Jocuri logico-matematice
Jocurile logico-matematice acoperă o arie largă de activități cu conținut variat: de la intuirea noțiunii de mulțime până la operațiile cu mulțimi. Prin intermediul lor se introduc operatorii logici ce au un rol important în elaborarea judecăților de valoare. În funcție de conținutul și materialul didactic folosit, întâlnim următoarele jocuri logico-matematice:
a) Jocuri libere de construție
Înainte de a stabili contactul cu trusa, copiii trebuie să primească obiectele din mediul înconjurător: animale, fructe, obiecte de mobilier, obiecte de uz personal etc.
În toate activitațile destinate cunoașterii mediului ambiant, ca și în activitățile cu conținut matematic, copilul trebuie ajutat să-și sistematizeze observațiile în sensul de a distinge mărimea, culoarea, forma obiectelor, pozițiile lor spațiale relative.
De multe ori, prima imagine formată le predomină pe celelalte. Astfel, orice obiect rotund (și plat) este numit „roată” sau „bulină”, pătratul este „batista”, dreptunghiul „fața de masă” (uneori ușa), iar triunghiul „acoperișul de casă”. Trebuie multă răbdare și perseverență din partea educatorului pentru a-i ajuta pe copii să se desprindă de imaginea predominantă, în drumul spre noțiune și să-i asocieze termenul corespunzător. În acest proces nu este recomandabil ca educatorul să nege afirmațiile copiilor, ci să le completeze, să le corecteze și să le alăture termenul potrivit.
De îndată ce copiii au fost inițiați, chiar sumar, asupra formelor, mărimii și culorilor mai importante, ei pot primi trusele pentru a-și desfașura unele activități la libera alegere.
Dupa ce și-au creat o imagine de ansamblu asupra componenței trusei, au sesizat variabilele și valorile lor, precum și faptul ca fiecare piesă e unicat, se poate trece la organizarea unor jocuri de alt tip.
b) Jocuri pentru constituirea muțimilor
Jocurile de acest tip reprezintă continuarea firească a jocurilor libere și-i ajută pe copii să-și sistematizeze observațiile făcute anterior. Ele ocupă un volum însemnat din activitățile rezervate jocurilor logice, ponderea lor fiind mai mare la vârstele mici.
De îndată ce copilul a invațat separat atributele pieselor, trebuie să i se ofere posibilitatea de a-și sistematiza cunoștințele, în scopul determinării fiecărei piese. Acest lucru se realizează într-un mod atractiv considerând atributele pieselor ca pe niște calități ale unei jucării.
Copiii din grupa mijlocie și îndeosebi din cea mare, descriu piesele cu ajutorul negațiilor: „Piesa aceasta nu este pătrat, nu este mică, nu este roșie etc.” În unele jocuri „Ce a greșit ursulețul?” se folosește contraexemplul, copiii fiind provocați să sesizeze greșelile (intenționate) făcute de educator.
Jocul „Săculețul fermecat” le oferă copiilor posibilitatea să descopere forma, mărimea și grosimea piesei numai prin simțul tactil, culoarea putând fi doar ghicită.
În jocul „Biblioteca” pot fi verificate nu numai cunoștințele și vocabularul copiilor, ci și aptitudinile lor artistice, de povestitor, recitator și cântăreți. Activitatea constituie și un test pentru verificarea comportării civilizate.
Jocul „Ghicește mai repede” nu este o simplă ghicitoare, ci și un exercițiu al minții în care deducția logică joacă un rol important, făcând inutile unele întrebări: simbolurile ce sunt utilizate aici pentru a ilustra atributele pieselor sau negațiile acestora constituie un pas pregătitor însemnat pentru înțelegerea citirii și scrierii, un sprijin prețios în combaterea memorării mecanice.
c) Jocuri de aranjament al pieselor în tablou
După ce copiii au învățat să constituie diferite mulțimi din piesele trusei, ei trebuie conduși în descoperirea misterelor acestor mulțimi, sortând elementele după noi criterii, aranjându-le într-o anumită ordine și succesiune. Acest rol revine jocurilor de aranjare în tablou a pieselor unei mulțimi oarecare.
Astfel, completând un tablou de 3 x 4 = 12 casuțe, destinat pieselor subțiri și mari, copiii respectă ordinea firească a culorilor pe coloane (de exemplu: albastru, roșu, galben); au însă deplină libertate de a decide ordinea de succesiune a formelor, astfel se pot obține mai multe variante de aranjare. Este obligatoriu ca în fiecare căsuță a tabloului să fie așezată o piesă și numai una.
Completarea tabloului constituie o primă etapă a jocului, nu însă și cea mai importantă. Eventualele erori în dispunerea pieselor pot și trebuie corectate, însă nu prin intervenția directa a educatorului, ci doar cu ajutorul câtorva întrebări adresate copiilor:
Ce piesă aveți în acest rând?
Dar aici ?
– Unde sunt așezate pătratele subțiri?
Se poate trece apoi la o altă etapă. În timp ce copiii închid ochii, educatorul schimbă locul câtorva piese, copiii trebuie să spună ce schimbări au fost făcute și să restabilească situația inițială.
Se poate ca educatorul să nu schimbe locul pieselor din tablou, ci să ia câteva piese, iar copiii să deducă atributele pieselor ce lipsesc și apoi, obținând piesele, sî completeze cu ele tabloul așa cum a fost el inițial.
d) Jocuri de diferențe
După ce copiii cunosc bine componentele trusei, știu să denumească orice piesă prin cele patru atribute ale ei și sesizează cu oarecare ușurința negațiile ce o caracterizează (atributele pe care nu le posedă), se pot organiza și jocuri de diferențe. Știind că fiecare piesă este unicat și considerând două piese oarecare ale trusei, vom observa că ele diferă (se deosebesc) prin cel puțin un atribut (formă, mărime, culoare sau grosime). Piesele pot diferi însă prin două, trei sau chiar patru atribute. În cadrul jocurilor de acest tip se formează sarcina de a aranja piesele trusei în șir, una după alta, astfel încât atributele a două piese consecutive să se distingă printr-un număr determinat de diferențe: una, două, trei sau patru diferențe.
În primele jocuri se stabilesc asemănările și deosebirile dintre două piese oarecare, apoi se cere înșiruirea pieselor după o anumită regulă (numărul de deosebiri dintre două piese consecutive să fie același), formându-se așa numitele „trenuri”. În fine, piesele pot fi dispuse în tablouri formate din linii și coloane, completându-se astfel „dominourile”, jocurile care cer o experiență destul de bogată.
e) Jocuri cu cercuri
Denumirea acestor jocuri provine de la faptul că delimitarea (în spațiu) a mulțimilor se face prin cercuri colorate trasate pe dușumea.
În primul joc copiii sunt elementele ce constituie mulțimea. Acest lucru este deosebit de avantajos, pentru că le oferă posibilitatea de a constata că același copil aparține mai multor mulțimi constituite pe criterii diferite.
În jocul logic „V-ați găsit locurile?”, copiii trebuie să fie atenți spre a sesiza dacă posedă sau nu atributele definitorii pentru mulțimile în cauză și, în funcție de aceasta, să-și găsească locul potrivit.
În discuțiile cu copiii trebuie evitată folosirea termenilor inaccesibili (intersecție, complementare, reuniune, conjuncție, disjuncție, negație), iar termenii uzuali (și … și, nici … nici, sau … sau, dar nu …) trebuie însușiți, însă nu izolați, ci în mod firesc, dependenți de proprietățile caracteristice ale mulțimilor din enunț.
Folosirea pieselor trusei la rezolvarea unor probleme de acest tip oferă posibilități multiple în formarea enunțurilor, solicită și antrenează mult copiii.
Variantele jocului „Găsește locul potrivit” valorifică experiența dobândită de copii în jocurile anterioare, aplicând-o în folosirea pieselor trusei. Trusa oferă posibilitatea de a formula probleme multiple și variante și prezintă avantajele că atributele se disting cu claritate.
f) Jocuri de formare a perechilor
Aceste jocuri constituie un pas însemnat în înțelegerea echivalenței numerice a unor mulțimi, folosind punerea în corespondență a elementelor ce le compun.
Jocurile „Tot atâtea” și „Formați perechi”, în diversele lor variante, asigură preșcolarilor pregătirea necesară înțelegerii relației de echipotență. Ei sunt conduși spre intuirea unor proprietăți ele relației de echivalență.
„Dacă sunt tot atâtea discuri câte pătrate (sunt), înseamnă că sunt tot atâtea pătrate câte discuri” (simetrie) și
„Dacă sunt tot atâtea piese albastre câte sunt și galbene, și dacă sunt tot atâtea piese galbene câte sunt și roșii, înseamnă că sunt tot atâtea piese albastre câte piese roșii sunt" (tranzitivitatea).
Aceste proprietăți sunt esențiale în înțelegerea noțiunii de număr natural.
g) Jocuri de transformări
Jocurile de acest tip constituie o continuare firească a jocurilor perechi, prin faptul că și în cadrul lor se folosește corespondența biunivocă, intuindu-se în plus ideea de transformare.
Acest lucru se realizează prin jocul „Să faci și tu ca mine”, în care copiilor li se cere să reproducă fidel o construcție oarecare ( realizată cu piesele trusei), respectând întocmai atributele pieselor, precum și pozițiile lor relative.
Un pas înainte se face prin jocurile care solicită realizarea unei construcții după un model, schimbând însă unul dintre atributele pieselor („Schimbă mărimea”); piesele mari din construcția model se schimbă în piese mici, iar cele mici în piese mari. Aceste schimbări se realizează cu respectarea celorlalte atribute: forma, culoarea, grosimea.
În același fel se pot schimba grosimea, culoarea, forma etc. Activitățile enumerate alcătuiesc grupa jocurilor de transformare simplă, ele se pot desfașura chiar și cu grupa mare.
În toate tipurile de jocuri de transformare și în toate etapele practicării lor este recomandabil să se constate că modelul și transformatul său au tot atâtea piese, concluzie la care ajungem și prin folosirea prietăților relației de echipotență.
Dupa ce mecanismul de desfășurare a jocurilor a fost însușit în cadrul activităților ce s-au desfășurat frontal sau pe echipe, este indicat să se treacă la organizarea individuală a jocurilor (grupa mare), ceea ce asigură o participare mai activă a copiilor și oferă educatorului posibilități să constate nivelul de cunoștințe și abilități ale fiecărui copil și modul în care știe să-și organizeze independent acțiunile. Acest lucru poate fi rezolvat numai dacă fiecare copil poseda trusa Logi II.
h) Jocuri cu mulțimi echivalente (echipotente)
Aceste jocuri-exerciții urmăresc consolidarea însușirii (pe cale in intuitivă) a proprietăților relației de echipotență și folosirea acestora într-o serie de activități ce pregatesc înțelegerea sensului operațiilor numerice. Ele sunt indicate și pentru preșcolari în vederea pregătirii înțelegerii noțiunii de număr.
Exercițiile propuse în acest scop trebuie prezentate sub forma unor probleme practice din viața cotidiană, copiii intervenind direct în mânuirea materialelor.
Este necesar ca în cadrul lor să nu se folosească numărarea și denumirea numerelor corespunzătoare decât pentru o eventuală verificare a rezultatelor.
Exercițiile folosesc scopului propus numai în măsura în care educatorul lucrează cu răbdare și nu anticipează unele noțiuni încă necunoscute copiilor.
2.3. Rolul jocului didactic matematic în activitățile din grădiniță
Jocurile didactice organizate în lumina cerințelor psihologiei învățării reprezintă un mijloc activ și eficace de instruire a preșcolarilor. Acest tip de activitate, cu un aparent aspect de divertisment, este, în fond, o activitate aptă să răspundă unor importante obiective ale procesului instructiv-educativ.
Prin jocul didactic, copilul își angajează întreg potențialul psihic, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă, își cultivă inițiativa, voința, inventivitatea, flexibilitatea gândirii.
Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanță deosebită, stimulând dezvoltarea intelectuală generală a copilului și influențând pozitiv dinamica vieții sale spirituale.
Prin jocul didactic se facilitează asimilarea cunoștințelor matematice, formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizând îmbinarea armonioasă între învățare și joc.
Folosirea jocului didactic în predarea matematicii are numeroase avantaje pedagogice, cum ar fi:
constituie o tehnică atractivă de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte căi;
angajează la lecție și copiii timizi și pe cei slabi și dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce duce la creșterea gradului de coeziune a grupei de elevi;
constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;
permite urmărirea progresului înregistrat de copil, permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă;
observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului (vârstei) optim de intrare în clasa I, grupa pregătitoare fiind recunoscută ca având drept obiective pe cele care vizează antrenarea raportului pentru începerea școlarității.
Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând astfel o continuitate între activitatea de învățare și cea de joc.
Jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația consolidării și verificării cunoștințelor, în etapa predării procesului de învățare a unui joc nou constituind o sarcină complexă pentru copii.
Jocul didactic matematic este un mijloc eficient de evaluare, arătând în ce măsură copiii și-au însușit cunoștințele necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor și deprinderilor de a realiza sarcinile în succesiunea dată de educatoare, de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri corecte și prompte.
Jocul didactic matematic exercită o influență deosebită asupra dezvoltării intelectuale a copiilor, asupra formării priceperilor (de grupare, comparare, ordonare a mulțimilor), ajută la educarea spiritului de observație, la exersarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, comparația, clasificarea), la dezvoltarea limbajului în general, a celui matematic în special, a imaginației și atenției voluntare.
Numeroase jocuri organizează procesul perceperii analitico-sintetice a însușirilor caracteristice ale obiectelor (constituirea grupelor și găsirea asemănărilor dintre obiecte). Prin joc didactic matematic se dezvoltă percepția spațiului („Unde au așezat jucăria”).
De asemenea, jocul didactic matematic contribuie la realizarea sarcinilor educației morale: dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independență, a disciplinei conștiente, a perseverenței, a unor calități de voință și caracter, aspecte atât de necesare în activitatea de învățare a viitorului școlar.
Restabilind un echilibru în activitatea copiilor, jocul didactic matematic fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al activităților din grădiniță.
Din perspectiva influențelor exercitate, se desprind anumite funcții ale jocului didactic:
funcția formativă;
funcția cognitivă;
funcția motivațională;
funcția organizatorică.
a) Jocurile didactice matematice îndeplinesc importante sarcini formative, cum ar fi:
Antrenează operațiile gandirii: analiza, sinteza, comparația, clasi-
ficarea, ordonarea, abstractizarea și generalizarea;
Dezvoltă spiritul imaginativ-creator și de observație;
Dezvoltă atenția, disciplina și spiritul de ordine;
Asigură însușirea mai rapidă și mai plăcuta a unor cunoștințe re-
lativ aride pentru această vârstă.
b) Funcția cognitivă a jocurilor didactice se referă, pe de o parte, la noile
achiziții matematice pe care le fac preșcolarii prin intermediul jocului, iar
pe de altă parte la cunoașterea psihopedagogică a copilului de catre educator. Prin joc, copilul se manifestă firesc, fapt care îi permite cadrului
didactic să-i studieze caracterul și temperamentul.
c) Învățarea și motivația se coordonează reciproc. Dacă lipsește motivația, va lipsi și o bună parte din atenția necesară învățării.
Folosirea jocului didactic în activitațile matematice face ca preșcolarul să devină interesat de activitatea ce se desfășoară, îi înlătură timiditatea, îi activează și îi dă curaj în formularea unor răspunsuri.
d) Funcția organizatorică este foarte importantă datorită faptului că jocurile permit o bună planificare a timpului fiecărui copil. De asemenea, jocurile matematice permit desfășurarea unor activități diferențiate în care copii se întrec pe ei înșiși, colaborează cu ceilalți membri ai grupului, ceea ce duce la cunoașterea de sine și la asumarea unor responsabilități privind propriile acțiuni.
2.4. Proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică
a jocului didactic matematic
În anticiparea și proiectarea demersului didactic, educatoarea trebuie să aibă o pregatire psihopedagogică, științifică și metodică deosebită.
Proiectarea, organizarea și desfașurarea metodică a jocului didactic, modul în care învățătorul știe să asigure o concordanță deplină între toate elementele ce-l definesc, duc la reușita jocului didactic.
În acest scop, se impun câteva cerințe:
pregătirea jocului;
organizarea lui judicioasă;
respectarea momentelor jocului didactic;
ritmul și strategia conducerii lui;
stimularea copiilor în vederea participării active;
asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
varietatea elementelor de joc (complicarea lui, introducerea unor
variante).
Jocurile didactice matematice oferă copilului posibilitatea de a exersa și pune în valoare propriile capacități care favorizează interacțiunea tuturor factorilor psihici care contribuie la activitatea de cunoaștere.
Pentru realizarea îmbinării corespunzătoare a componentelor sale trebuie realizate urmatoarele etape în organizarea și desfașurarea jocului didactic matematic:
a) Pregătirea jocului didactic matematic
Aceasta presupune următoarele:
studierea atentă a conținutului și structurii lui;
pregătirea materialului;
elaborarea proiectului jocului didactic.
b)Organizarea jocului didactic matematic
Această etapă necesită o serie de măsuri pe care trebuie să le luăm în funcție de jocul ales și anume:
să se asigure o împărțire corespunzatoare a preșcolarilor în funcție
de acțiunea jocului,
să reorganizeze mobilierul pentru o bună desfașurare a jocului.
În unele situații, trebuie numiți caștigatorii și din randurile acestora se vor alege conducatorii.
O altă problemă organizatorică este cea a distribuirii materialului necesar. Acesta, de regulă, se distribuie la începutul activității de joc pentru că preșcolarii, cunoscând în prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicația referitoare la desfașurarea jocului.
O bună organizare a jocului didactic evită „timpii morți”, respectiv momentele activitații, influențând favorabil desfășurarea activității.
c) Desfășurarea jocului didactic matematic
În acest sens trebuie să respectăm următoarele momente ale jocului didactic matematic:
introducerea in joc (discuții pregătitoare);
anunțarea jocului și a scopului urmărit;
prezentarea materialului;
explicarea-demonstrarea regulilor jocului;
fixarea regulilor;
executarea jocului de către copii, complicarea lui, introducerea unor
noi variante;
– încheierea jocului.
1) Introducerea în joc
Introducerea în joc se face în mod variat, fie sub formă de surpriză (apariția unui personaj îndrăgit de copii), fie printr-o scurtă povestire, ghicitoare sau o scurtă poezie. Astfel se realizează o atmosferă plăcută, care trezește interesul și curiozitatea pentru activitatea ce va urma.
Educatoarea poate găsi formele și formulele cele mai variate de anunțare a jocului pentru ca, de la o activitate la alta, ele să fie cât mai adecvate conținutului.
Alteori, introducerea în joc se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci când de logica materialului este legată întreaga acțiune a preșcolarilor. Prin parcurgerea acestui moment se realizează o mai bună trecere spre enunțarea titlului jocului.
În introducere se pot face chiar și exerciții de numarat sau de calcul în vederea rezolvării cu succes a sarcinii didactice urmărite.
Pentru a crea o atmosferă mai placută, pot fi folosite ghicitori care să se refere la materialul care urmează a fi folosit în joc, la titlul sau la acțiunea acestuia.
2) Anunțarea titlului jocului și a obiectivelor operaționale
Aceasta se realizează sintetic, folosind cuvinte pe care copiii le înțeleg. Denumirea jocului trebuie să sintetizeze esența sa, să fie scurt, sugestiv și să aibă valoare formativă. Scopul și obiectivele operaționale sunt cele ce coagulează conținutul matematic în jurul căruia se structurează sarcina didactică, se precizează regulile și elementele de joc.
Obiectivele operaționale trebuie enunțate în termeni preciși, fără cuvinte de prisos, spre a nu lungi inutil începutul acestei activități. În acest moment se poate face și o motivare a titlului jocului.
La unele jocuri, putem folosi formula clasică: „Copii, astazi vom învăța un joc nou. El se numește…”. În alte cazuri putem folosi o frază interogativa: „știți ce o să ne jucăm astăzi? Vreți să vă spun?” În acest mod putem găsi formulele cele mai variate de anunțare a jocului, astfel că, de la o activitate la alta, ele să fie cât mai adecvate conținutului acestuia.
3) Prezentarea materialului didactic
Materialul didactic este prezentat în mod explicit, bazându-se pe obiectivele propuse. Astfel, el este pus la dispoziția copiilor pentru familiarizarea și pentru intuirea proprietăților caracteristice. La grupa mică, el este prezentat de educatoare de obicei sub formă de surpriză, iar la celelalte grupe prezentarea se poate face cu ajutorul copiilor. Forma de prezentare trebuie să respecte cerințele psihopedagogice, iar conținutul trebuie să exprime atributele semnificative ce corespund scopului activității.
4) Explicarea și demonstrarea jocului
Aceasta reprezintă momentul hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic. Pentru reușita activității, educatoarei îi revin sarcini multiple, dintre care amintim:
să-i facă pe copii să înțeleagă sarcinile ce le revin;
să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea lor rapidă și
conștienta de către copii;
să prezinte conținutul jocului și principalele lui etape, în funcție
de regulile jocului;
să dea îndrumările necesare cu privire la modul de folosire a materialului;
să scoată în evidență sarcinile conducătorului de joc și cerințele
pentru a deveni caștigatori.
Explicarea și demonstrarea jocului pot fi îmbinate diferit, in funcție de nivelul grupei și de natura jocului didactic. Explicația este scurtă și subordonată demonstrării.
În desfășurarea jocului didactic se urmărește ca la majoritatea jocurilor explicația să fie însoțită de demonstrație. Între aceste două metode se stabilesc diferite raporturi:
demonstrația predomină, iar explicația lămurește acțiunile demonstrate;
demonstrația este subordonată explicației, însoțind-o, ilustrând-o;
explicația este însoțită de exemplificări sau urmată de demonstrare;
demonstrarea este echilibrată armonios cu explicația, permanent
împletindu-se cu aceasta.
În timpul organizării jocului logico-matematic se urmărește ca explicația să fie concisă și, în același timp, accesibilă copiilor, să cuprindă esețialul din acțiunea jocului, ordinea acțiunilor, etapele și regulile, să stârnească interesul copiilor pentru joc.
5) Fixarea regulilor
Acest moment trebuie să evite ruperea în mod mecanic, a regulilor jocului și să urmărească înțelegerea lor. Uneori, după explicație sau în timpul explicației se obișnuiește să se fixeze regulile transmise. Alteori, am exemplificat regulile după semnalul de începere a jocului: „Începem jocul! Nu uitați: nu aveți voie să deschideți ochii înainte de a bate eu din palme. După ce ați deschis ochii, va trebui să observați repede… Va răspunde acel copil care a ghicit mai repede.”
6) Executarea jocului de probă
Aceasta se face la semnalul conducătorului de joc, care la început poate interveni mai des. În general, există două moduri de desfășurare:
conducere directă (educatoarea având rolul de conducator al jocu-
lui);
conducerea indirectă (conducatorul ia parte activă la joc, fără a
interpreta rolul de conducător).
Pe măsură ce se înaintează în joc, copiii capată experiență și astfel li se poate acorda independență, pot fi lăsați să acționeze liber. În încheiere se poartă discuții cu copiii, arătând care dintre ei au respectat regulile, care au fost mai puțin atenți și vor fi încurajați cei care s-au descurcat mai greu.
S-a observat că jocurile îi atrag pe copii și devin mai captivante dacă au și momente vesele, o încărcătură afectivă care să asigure întărirea acțiunii.
Prin jocul didactic matematic cultivăm la copii dragostea pentru studiul matematicii, le stimulăm efortul susținut și îi determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes atât în sala de clasă, cât și în afara ei.
Indiferent de modul de participare, educatoarei îi revin sarcini:
– să imprime un anumit ritm jocului;
– să mențină atmosfera corespunzătoare jocului și să stimuleze inițitiva și inventivitatea copiilor;
– să antreneze toți copiii în acțiune și să evite momentele de monotonie în joc;
– să urmărească modul de rezolvare a sarcinii didactice și modul de folosire a limbajului matematic adecvat.
– să urmărească modul de comportare al copiilor, relațiile dintre ei și să adopte modul corect de colaborare.
7) Executarea jocului de către copii
Aceasta se face imediat după executarea jocului de probă. Acum se poate observa mai bine modul de desfășurare a jocului didactic și se intervine numai pentru păstrarea ritmului.
8) Complicarea jocului
Aceasta se realizează numai după executarea corectă a jocului propriu-zis. În această etapă putem introduce elemente noi de joc, alte materiale și putem complica sarcinile prin introducerea altor situații.
9) Încheierea jocului
Reprezintă momentul în care se fac aprecieri finale asupra modului de desfășurare, asupra modului de respectare a regulilor de joc, asupra modului de executare a sarcinilor de către fiecare copil și se stabilește câștigătorul. Se fac recomandări și evaluări cu caracter general și individual.
Capitolul III
Modalități de utilizare a jocului didactic
în activitățile matematice
3.1. Jocuri didactice matematice pentru predarea-învățarea numerației
La formarea conceptului de număr natural, conform teoriei mulțimilor, conduc următoarele: clasificarea obiectelor în grupe omiogene și neomogene, compararea lor, stabilirea corespondențelor și deosebirilor.
Piaget pune la baza conceptului de număr noțiunea deordonare a elementelor unei mulțimi.
Numărul natural se definește sub două aspecte: ordinal și cardinal.
Numărul natural este o clasă, o structură alcătuită din elementele unei mulțimi echipotente (cu același număr de elemente).
Este important să se facă o delimitare conceptuală între numărul cardinal și numărul ordinal sau numărul de ordine.
La grupa mică se realizează familiarizare cu numărul și număratul de la 1 la 3. La grupa mijlocie, copiii își fixează numerele de la 1 la 3, învață să numere până la 5, să construiască grupele de obiecte, să raporteze numărul exprimat verbal la cantitatea corespunzătoare, să recunoască cifrele, atașându-le mulțimilor de obiecte/imagini/ simboluri.
L grupa mare copiii numără de la 1 la 10, iar la grupa pregătitoare chiar în limitele 1-20 (facultativ).
Jocul didactic este un mijloc eficient și atractiv pentru însușirea numerației: “Numără mai departe”, “Caută atâtea obiecte câte îți arată cifra”, “Completează scara numerelor”, “Caută vecinii”, “A câta rândunică a zburat?”.
Între modalitățile de evaluare, la grupele mari fișele de muncă independentă ocupă un loc important.
Este eficientă introducerea unor poezii, ghicitori, jocuri-numărătoare, care înlătură monotonia prin ritmul, rima și muzicalitatea lor.
Cunoștințele dobândite de copii în activitățile matematice se pot transfera în aproape toate activitățile comune.Sunt create premisele unei învățări mai rapide și ușoare a aritmeticii în ciclul primar.
Prezentăm mai jos o serie de jocuri didactice matematice pentru învățarea numerației.
Să aranjăm masa păpușilor!
Scopul: formarea deprinderii de a diferenția cantitățile formate din 1 sau 2 obiecte, formarea deprinderii de a număra grupări de 2 obiecte.
Sarcina didactică: să numere în limitele 1-2 diferite obiecte.
Regulile: copiii trebuie să aducă pe rând 1 sau 2 obiecte de veselă la masa păpușilor; fiecare copil trebuie să-i numere păpușii obiectele aduse.
Elementele de joc: aranjarea mesei, dialogul cu păpușa.
Materialul: 3 păpuși așezate la două mese (una la o masă, iar două la cealaltă masă); vesela existentă la Colțul păpușii.
În lipsa jucăriilor se pot folosi obiecte modelate din plastilină sau confecționate din material din natură.
Indicații: Materialul poate fi împărțit copiilor în cantități diferite sau așezat pe o masă în fața grupei. Educatoarea va chema copiii care trebuie să aranjeze masa cu o singură păpușă. Va urmări ca fiecare copil să exprime într-o propoziție scurtă cantitatea adusă: „Păpușă, ți-am adus o farfurie!” sau „Ți-am adus două furculițe!” etc.
Puii se joacă de-a ascunselea
Scopul: fixarea deprinderii de a folosi corect numeralele cardinale 1 și 2, perfecționarea deprinderii de a acționa în colectiv și de a-și coordona acțiunile în raport cu regulile jocului.
Sarcina didactică: să recunoască și să numere corect în limitele 1-2.
Regulile: la semnalul educatoarei copiii trebuie să ascundă puișorii (în coșuleț); la chemarea cloștii, copiii trebuie să scoată din coșuleț un puișor sau doi puișori, după cum indică educatoarea.
Elementele de joc: ascunderea și găsirea puișorilor, imitarea piuitului puișorilor.
Materialul: pentru fiecare copil câte doi pui, pentru educatoare același material în format mai mare, precum și o cloșcă.
Indicații: în loc de cloșcă cu pui se pot folosi alte animale cu puii lor, cu condiția să fie cunoscute de copii.
Ne jucăm cu baloane
Scopul: perceperea cantităților formate din unul sau două obiecte; verificarea număratului până la 2; formarea deprinderii de a urmării acțiunile educatoarei și de a le executa în același mod.
Sarcina didactică: să numere 1-2 obiecte prezentate într-o imagine.
Regulile: toți copii trebuie să ridice cartonașul cu același număr de baloane cu cel arătat de educatoare.
În complicarea jocului: la indicația verbală a educatoarei, copiii trebuie să ridice cartonașul cu unul sau cu două baloane.
Elementele de joc: ridicarea cartonașului.
Materialul: două jetoane pe care sunt desenate unul și două baloane (mingi sau alte obiecte cunoscute de copii).
Indicații: Pentru a mări interesul copiilor, în partea a doua a jocului educatoarea poate să le ceară să întoarcă jetoanele cu fața în jos. La un semnal, fiecare copil va alege un singur jeton, îl va întoarce și va trebui să numere cantitatea de obiecte de pe jeton.
Coșulețul cu frunze sau cu mere
Scopul: formarea (fixarea) deprinderii de a număra pâmă la 2 și de a compara cantități egale și cantități inegale, consolidarea deprinderii de a acționa în colectiv.
Sarcina didactică: să numere corect în limitele 1-2.
Regulile: copiii scot sau pun în coșuleț un măr (o frunză) sau două mere, după cum indică jetonul ridicat de educatoare; copilul numit numără cu glas tare câte mere a pus în coșuleț.
În complicarea jocului: copiii vor pune mai multe mere sau mai puține decât indică jetonul educatoarei.
Elementele de joc: ridicarea jetonului, așezarea merelor în coșuleț și scoaterea lor pe masă.
Materialul: la masa educatoarei – două jetoane având reprezentate un măr, respectiv două mere; pentru fiecare copil – un coșuleț cu două mere decupare (două frunze) sau alt material mărunt.
Trenulețul – al câtelea vagon încărcăm?
Scopul: consolidarea deprinderii de a număra în limitele 1-6; consolidarea deprinderii de a folosi numeralul ordinal.
Sarcina didactică: stabilirea locului unui număr în șirul numeric.
Regulile jocului: Fiecare copil trebuie să încarce vagonul indicat prin numărul de buline de pe semnalizatorul conducătorului. Copilul la care a fost așezat semnalizatorul trebuie să spună al câtelea vagon a fost încărcat, menționând după care vagon urmează și cu câți saci a fost încărcat.
Elemente de joc: imitarea mersului trenului, încărcarea vagoanelor cu saci, dialogul dintre conducătorul jocului și copii.
Material didactic: un tren cu patru vagoane de marfă (făcut fie din cutii de chibrit sau desenat pe o foaie de carton cu partea de sus a vagoanelor decupată); șase saci decupați pentru fiecare copil, șase semnalizatoare cu 1- 6 buline, chipiu pentru conducătorul jocului și două semnalizatoare pentru STOP și START.
Desfășurarea jocului: Conducătorul jocului va da semnalul de oprire și de încărcare a trenului. Pentru aceasta ridică un semnalizator cu buline (cerculețe). Copiii vor încărca cu saci vagonul corespunzător numărului de buline de pe semnalizator.
Exemplu: dacă sunt două buline pe semnalizator va fi încărcat al doilea vagon cu doi saci. Copilul căruia i-a fost încredințat semnalizatorul spune al câtelea vagon este, după al câtelea urmează și câți saci a încărcat în vagon. După încărcarea trenului, toți copiii imită mersul acestuia până la semnalul de oprire,.
Complicarea jocului:: Trenul încărcat ajunge la destinație unde trebuie descărcat. Descărcarea vagoanelor se realizează în ordinea cerută de conducătorul de tren.
Exemplu: “Descărcați al patrulea vagon, vă rog. /Descărcați ultimul vagon, vă rog.”
La bibliotecă,.`:
Scopul: formarea capacității de a compune și descompune un număr dat; exersarea număratului în limitele 1- 10.
Sarcina didactică: Compunerea și descompunerea unui număr.
Regulile jocului: Copiii-bibliotecari așază cărți pe raft în așa fel încât pe fiecare să fîe câte 10. Dacă așază corect, ei primesc o recompensă. În partea a doua a jocului, ei trebuie să așeze un număr de 8,9,10 cărți pe două rafturi găsind mai multe variante. Se motivează așezarea.
Elemente de joc: surpriza, mișcarea.
Material didactic: cărți și jetoane reprezentând cărți, foi de hârtie pe care sunt desenate două rafturi de bibliotecă.
Desfășurarea jocului: Educatoarea anunță copiii că au primit un pachet de la poștă. Ei deschid pachetul și descoperă cărțile primite. Acestea trebuie așezate în bibliotecă alături de celelalte cărți. Pe fiecare raft din bibliotecă sunt așezate câte 3, 4, 5 sau 6 cărți. Copilul care va primi rolul de bibliotecar va completa rafturile în așa fel încât pe fiecare să fie câte 7,8,9 sau 10 cărți. Fiecare bibliotecar va verbaliza acțiunea efectuată.
Exemplu: Pe raft erau cinci cărți, eu am așezat încă două și acum sunt șapte. Copiii numără cărțile de pe raft.La fel se va proceda și cu celelalte rafturi.
Rolul de bibliotecar va fi primit pe rând de acei copii care pot răspunde educatoarei la o întrebare sau o ghicitoare.
Exemple de întrebări: Cum se numește povestea în care ursul își pierde coada? Câți pitici sunt în povestea Albă ca Zăpada? Denumește trei obiecte care au culoarea galbenă etc.
Complicarea jocului: Fiecare copil primește câte zece jetoane reprezentând cărți și o foaie pe care este desenată o bibliotecă cu rafturi. Ei au sarcina de a așeza cărțile pe cele două rafturi, apoi să spună cum le-a așezat.
Exemplu: Eu am așezat cele zece cărți astfel: opt cărți pe primul raft și două cărți pe al doilea raft. Împreună sunt zece cărți. Se verifică prin numărare.
Vor fi solicitați mai mulți copii să spună cum au așezat cărțile.
Scăunelele
Grup de 10 copii, nivelul de vârstă II.
Scopul: verificarea număratului în limita 1-10, raportarea numărului la cantitate, dezvoltarea orientării rapide în spațiu.
Sarcini didactice: să numere în limita 1-10; să raporteze prin corespondența de 1 la 10; să recunoască cifrele.
Regula jocului: copiii se vor așeza pe scăunelele numerotate de la 1 la 10, la semnalul educatoarei vor alerga în jurul scăunelelor. Între timp, educatoarea sustrage un scăunel astfel că un copil va rămâne în picioare, exclus din joc (temporar). Se vor număra copiii rămași în joc.
Material:10 scaune, cifre de la 1 la 10, ecusoane, fluier
Desfășurarea jocului: jocul se desfășoară sub forma de întrecere. Cine va rămâne în joc până la epuizarea celor 10 scaune va fi declarat învingător. Se vor alege două grupe a câte 10 copii: o grupă reprezintă “jucătorii”, cealaltă grupa suporterii, cu posibilitatea de a se roti. La semnalul educatoarei (din fluier) copiii se vor ridica de pe scaune și vor alerga în jurul acestora cu atenție. La al II-lea semnal fiecare copil va căuta să ocupe un loc pe scăunel indiferent de ordinea numeratorii lor sau de locurile ocupate înainte. Pentru ca educatoarea va sustrage câte un scăunel la fiecare joc, ea va întreba:” ce scăunel lipsește?” Copiii răspund după sesizând după cifra afișata pe scaun:” lipsește scăunelul cu cifra 5” sau “al cincelea scăunel”. Educatoarea supune atunci copiii la o nouă încercare întrebându-i: ”Câți copii au rămas în joc?” Copiii vor răspunde după ce vor număra. Jocul se continuă până la epuizarea scăunelelor.
Complicarea jocului: Jocul se poate desfășura în mod similar dar cu număratul în ordine crescătoare. Se așază primul scăunel, vor veni doi copii, apoi trei,…” Al câtelea scăunel am așezat?” Cu cât sunt mai multe (mai puține) scăunele? Câte ne-ar mai trebui să fie pentru toți copiii?” (problematizare).
De câte ori te-am strigat?
Scopul jocului: Determinarea cantității prin analizatorul auditiv; consolidarea număratului în limitele 1-3; dezvoltarea memoriei auditive și vizuale.
Sarcina didactică: Să perceapă cantitatea pe baza analizatorului auditiv.
Reguli de joc: Copilul chemat va fi așezat cu fața la perete, va asculta cu atenție, va preciza de câte ori a fost strigat.
Elemente de joc: rostirea numelui, mișcarea, aplauze, bagheta fermecată
Material didactic: bagheta fermecată, buline, coșulet, planșe.
Desfășurarea jocului: Un copil ales de bagheta fermecată va veni în fața clasei și va sta cu fața la perete. Bagheta fermecată va striga copilul pe nume o dată sau de două ori. După ce este strigat, copilul va scoate dintr-un coșulet atâtea buline de câte ori a fost strigat. Răspunsurile corecte se aplauda.
Varianta I
Un copil desemnat de bagheta magica va striga copilul ce stă cu fața la perete de atâtea ori câte baloane îi arată educatoarea.
Varianta a II-a
Se prezintă copiilor o imagine reprezentând un copil care desenează și doi copii care construiesc. Se acoperă apoi imaginea, adresându-se întrebarea: „Câți copii desenau? Dar câți construiau?”. La fel se procedează cu două-trei imagini diferite.
Capra cu trei iezi
Scopul: consolidarea cunoștințelor despre numeralul ordinal în limitele 1-3
Sarcina didactică: să utilizeze numeralul ordinal descoperind poziția
pe care o ocupă obiectul denumit într-un număr de obiecte.
Reguli de joc: Jocul se desfășoară sub formă de teatru de
păpuși. Copiii trebuie să stabilească, folosind numeralul ordinal, care ied – „al câtelea” a plecat să deschidă ușa.
Materialul didactic: păpuși, iezi și măști.
Elemente de joc: folosirea păpușilor, interpretarea rolurilor de iezi
Desfășurarea jocului: Jocul se va desfășura sub formă de teatru de păpuși. Iezii sunt așezați în șir în fața caprei. Primul ied este cel mare, al doilea cel mijlociu și al treilea iedul cel mic. Capra pleaca după mâncare și soseste lupul care bate la ușă. Copiii sunt întrebați: „Al câtelea ied a plecat?”. Răspunsul dat va fi: „Primul ied a plecat”. La îndemnul fraților, iedul cel mare nu deschide ușa și se întoarce la locul lui în șir. Analog se procedează și cu ceilalți iezi.
Complicarea jocului: Se cheamă trei copii care primesc masca de ied. Ei vor fi așezați în șir spre ceilalți copii. Educatoarea va numi iedul care să plece și să se așeze în poziția spațială indicată de ea. Exemplu: „Iedul cel mijlociu să se aseze sub masa”. „Al câtelea ied s-a așezat sub masă?”, „Al doilea ied.”
Ghicește câte jucării am ascuns!
Scopul: fixarea număratului până la 4, determinarea numărului de obiecte prin pipăit, consolidarea deprinderii de a mânui materialul numai după indicațiile educatoarei.
Sarcina didactică: recunoașterea și determinarea numărului de obiecte prin pipăit.
Regulile: copilul chemat de educatoare trebuie să pipăie obiectele sau jucăriile de sub fața de masă, să le numere și săspună câte sunt.
Complicarea jocului: copiii trebuie să bată din palme de atâtea ori câte obiecte au recunoscut sub șervețel sau sub fața de masă.
Elemente de joc: ghicirea, surpriza, bătăi din palme.
Materialul didactic: la masa educatoarei, grupuri de 2, 3, 4 cuburi sau alte jucării acoperite cu o față de masă. Copiii vor primi 2, 3, 4 castane sau cuburi acoperite cu un șervețel.
Indicații: educatoarea va avea grijă să antreneze rapid copiii în prima parte a jocului, obișnuindu-i să recunoască prin pipăit. Același joc se poate desfășura folosind patru săculeți în care sunt așezate diferite cantități de cuburi pe care copiii trebuie să le determine prin pipăit. În acest caz, în partea a doua a jocului se pot folosi, de asemenea, săculeți mici cu cantități diferite de material mărunt.
Să împodobim bradul!
Scopul: recunoașterea grupelor cu 1, 2, 3 obiecte și formarea deprinderii de a acționa cu obiectele.
Sarcina didactică: denumirea jucăriilor și aranjarea lor în brad; formarea de grupe de 1-2-3 obiecte.
Elemente de joc: împodobirea bradului, surpriza, prezența lui Moș Crăciun, hora copiilor, interpretarea cântecelului, mânuirea materialelor, sunetul clopoțelului.
Reguli de joc: Copilul numit de educatoare trebuie să împodobească bradul. Alege atâtea jucării câte îi indică educatoarea (una sau două). Jucăriile sunt așezate în brad de același copil, utilizându-se numeralele cardinale unu (un) și doi, una (o) și doua.
Material didactic: un braduleț, un părinte îmbrăcat în Moș Crăciun, un sac cu jucării (ciuperci), globuri, steluțe, fundițe etc), bucăți de polistiren (bulgări de zăpadă).
Desfășurarea jocului: Sub formă de surpriză va fi invitat în sala de grupă Moș Crăciun. Acesta le-a adus copiilor un sac de jucării și un brad. Scoate din sac câte o jucărie și-i întreabă pe copii cum se numește fiecare. Educatoarea le propune copiilor să împodobească bradul. Se numește un copil care alege din sac o jucărie preferată (de exemplu o steluță), o așează în brad, o numără prin încercuire și apoi spune: „Eu am împodobit bradul cu o steluță”. Alt copil va împodobi bradul cu două jucării (globuri) procedând la fel ca primul. Educatoarea adresează întrebările: „Copii, cu ce am împodobit bradul?” (cu steluțe și globuri), „Unde sunt mai multe jucării, în grupa steluțelor sau în grupa globurilor?” (în grupa globurilor).
Variantă: Copiii fac o horă în jurul pomului, iar educatoarea le dă bulgări de zăpadă. La semnalul ei, (sună din clopoțel) fiecare copil, pe rând, aruncă un bulgăre sau doi bulgări de zăpadă, spunând în ordine câti bulgări a aruncat. Apoi, prinși în horă, cântă: „Brăduleț, braduț drăguț, / Noi în casă te-am adus,/ Cu toții te împodobim,/ În jurul tău ne învârtim/ Și daruri multe noi dorim.” În finalul jocului, Moș Crăciun împarte copiilor câte o ciocolata și câte două bomboane.
Cu matematica în lumea poveștilor
Scop: Verificarea număratului în limitele 1-10 prin raportarea numărului la cantitate; Consolidarea deprinderii de a forma grupe echipotente prin punerea în corespondență; Efectuarea operațiilor de adunare și de scădere folosind corect simbolurile matematice: „+", „-" și „=".
Sarcina didactică: Raportarea corectă a cantității la număr și a numărului la cantitate; efectuarea operațiilor de adunare și de scădere cu un element.
Regulile jocului: Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate și va așeza cifra corespunzătoare. La cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu tot atâtea elemente câte are cea indicată. Dacă nu rezolvă sarcina corect, un alt copil va veni să corecteze.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.
Material didactic: tablouri cu imagini din povești, siluetele personajelor, cifre, grupe diverse legate de poveștile afișate.
Desfășurarea jocului: Educatoarea afișează un tablou dintr-o poveste, îl intuiește cu ajutorul copiilor, apoi ei vor rezolva sarcinile cu conținut matematic. În funcție de nivelul grupei, se pot afișa patru-cinci tablouri din poveștile cunoscute. Exemplu: Tabloul afișat prezintă o secvență din basmul “Alba ca Zăpada”.
Câți pitici sunt în imagine?
Așezați cifra corespunzătoare numărului de pitici.
Formați o grupă de pătuțuri în care să fie tot atâtea câți pitici sunt.
Formați o grupă de scăunele în care să fie tot atâtea câte paturi sunt.
Câte personaje sunt? (piticii și Alba ca Zăpada).
Ultimă sarcină implică rezolvarea și afișarea exercițiului matematic: 7+1=8.
Variantă:
Se vor afișa imagini cu scene din poveștile sau basmele cunoscute. Spre deosebire de prima parte a jocului grupele, cifrele și exercițiile matematice vor fi intenționat așezate greșit. Copiii vor trebui să sesizeze greșelile și să le corecteze.
Ajut-o pe Rița-Veverița!
Scop: consolidarea număratului în concentrul 0-10; cunoașterea locului fiecărui număr pe axa numerelor naturale; consolidarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una-două unități și a capacității de a compune și descompune un număr dat;
Sarcina didactică: Elevii numără crescător și descrescător în concentrul 0-10, fixează locului fiecărui număr în șirul numerelor naturale și efectuează operații de calcul matematic în concentrul 0-10;
Materialul didactic: veverița, alune, traseul veveriței, plicuri, jetoane cu cifre.
Desfășurarea jocului: Conducătorul jocului (educatoarea) o prezintă pe Rița-Veverița care este foarte supărată pentru că s-a rătăcit. Pentru a ajunge la scorbura sa trebuie să rezolve mai multe sarcini. Este amenajat un traseu pe care există din loc în loc sarcini. Copiii sunt împărțiți în două echipe. Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va alege un plic și va încerca să rezolve sarcina pentru a ajuta veverița.
Fiecare răspuns corect este recompensat cu câte o alună. În final, va câștiga echipa care a adunat cele mai multe alune.
Exemple de sarcini de lucru:
1. Pune în ordine crescătoare numerele naturale 0-10.
2. Pune în ordine descrescătoare numerele naturale 0-10.
3. Numără crescător începând de la 6.
4. Numără descrescător începând de la 8.
5. Găsește vecinul mai mic al lui 9.
6. Găsește vecinul mai mare al lui 5.
7. Descoperă cifra care lipsește 6…8.
8. Formează o grupă cu tot atâtea elemenete câti băieți sunt prezenti azi în clasă.
9. Formeată o grupă cu un element mai mult decât numărul picioarelor unei veverițe.
Câștigă echipa care a adunat cele mai multe alune în coșuleț. Copiii vor primi drept recompense alune și nuci din proviziile veveriței.
Detectivii
Scop: consolidarea deprinderii de a raporta cantitatea la număr și a numărului la cantitate; sesizarea locului unui număr în șirul numeric (în concentrul 0-10); verificarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una și două unități în concentrul 0-10;
Sarcina didactică: Stabilirea locului unui număr în șirul numeric; Raportarea corectă a numărului la cantitate și a cantității la număr; Efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu una sau două unități.
Materialul didactic: cifre, siluete cu oameni de zăpadă, mături, fulgi de zăpadă, sau alte elemente concepute în concordanță cu anotimpul traversat, insigna de detectiv.
Desfășurarea jocului: Se propune copiilor să fie detectivi pentru o zi. Ei trebuie să descopere mai multe mistere.
1. Pe un panou sunt așezate cifrele în dezordine. Copii trebuie să așeze cifrele în ordine crescătoare și apoi descrescătoare.
2. Conducătorul jocului (educatoarea) afișează un număr pe panou, iar copii plasează în stânga și dreapta acestuia vecinii numărului dat;
3. Conducătorul jocului (educatoarea) afișează două cifre diferite pe panou, iar copiii trebuie să așeze cifrele intermediare.
Exemplu: 2 și 5. Copiii așează 3 și 4.
4. Conducătorul jocului prezintă imagini cu un anumit număr de elemente, iar copiii vor forma grupe cu tot atâtea elemente, cu un element mai mult sau cu un element mai puțin .
Variantă:
Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr și să formeze o grupă cu tot atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă dorește să mai adauge sau să ia un element.
Exemplu: Caută vecinul mai mare al lui 4 și formează o grupă cu tot atâtea elemente. Adaugă sau ia un element. Un alt copil va rezolva și afișa exercițiul: 4+1=5.
La sfârșitul jocului toți copiii vor primi insigna de detectiv.
3.2. Jocuri didactice de formare de mulțimi
La vârsta grupei mici, experimentele au evidențiat următoarele aspecte caracteristice:
– copilul percepe mulțimea numai dacă este compusă din același fel de obiecte;
– percepția diferențiată a cantității se reflectă în limbaj;
– copiii nu percep schimbările cantitative ce pot interveni;
– culoarea și forma sunt dominante sub raport perceptiv;
– intuițiile elementare ale numărului sunt prenumerice, lipsite de conservare.
La vârsta de 4-5 ani reprezentările despre mulțimi se dezvoltă și copilul percepe mulțimea ca o totalitate spațial structurată.
Acțiunea cu grupurile de obiecte permite copiilor perceperea însușirilor de de formă, dimensiune, perceperea cantității, prin intermediul analizatorilor tactil, vizual, auditiv, dezvoltându-le astfel percepțiile.
La grupa mică obiectele sunt clasificate după o singură însușire comună (formă, culoare sau mărime), lagrupa mijlocie copii își formează reprezentări mai ample despre însușirile obiectelor, le clasifică după 2-3 criterii asociate (mulțimea merelor mici și galbene), recunosc mulțimi de obiecte redate în desen, prin imagini concrete ale obiectelor sau prin imagini simbolice simple (cercuri, liniuțe, puncte), ordonează în șir crescător/descrescător obiectele unui grup.
La grupa mare și pregătitoare, cunoștințele matematice ale copiilor se aprofundează și se îmbogățesc.
Cultivarea calității gândirii logice reprezintă una din trăsăturile de bază ale activităților din grădiniță.
Ideea de mulțime se poate introduce la un nivel concret-intuitiv în cadrul activităților matematice și prin folosirea experienței de viață a copiilor. Se poate vorbi de interdisciplinaritate între activitățile matematice și jocurile copiilor. Activitățile matematice contribuie la îmbogățirea vocabularului copiilor prin utilizarea limbajului matematic specific: “mai multe”, “tot atâtea”, “plus”, “minus”, “egal” ș.a.
În cadrul jocului copilul își modelează trăsăturile de personalitate: respectul pentru alții, corectitudinea, cinstea, responsabilitatea.
Prezentăm mai jos o serie de jocuri didactice matematice pentru formarea de mulțimi.
Ne jucăm cu castane
Scopul: formarea unei mulțimi din obiecte omogene și separarea unui obiect din mulțime; formarea deprinderii de a mânui materialul numai la indicațiile educatoarei.
Sarcina didactică: alcătuirea unei mulțimi din obiecte separate și separarea unui obiect dintr-o mulțime.
Regulile: la indicația educatoarei, fiecare copil trebuie să ia din coșuleț câte o castană și să o pună pe masă, formând un rând; după formarea rândului, fiecare copil va lua din mulțime o castană, punând-o în coșuleț sau de-o parte; copilul întrebat trebuie să arate unde este o castană și unde sunt multe castane.
Elemente de joc: mânuirea materialului.
Materialul: pentru fiecare copil câte un coșuleț cu 5-6 castane, sâmburi de prune sau piersici, cuburi mici.
Indicații: educatoarea va preciza, atunci când împarte materialul, că fiecare copil primește „multe castene” și un coșuleț. Este recomandat să se împartă pe rând materialul și numai după ce a fost împărțit tot, educatoarea va cere copiilor să-l pună în coșuleț, subliniind „ce multe castane aveți voi în coșulețe!”, „și Ionel are multe castane în coșuleț, și Ileana are multe castane în coșuleț, fiecare copil are multe castane în coșuleț”.
Educatoarea va arăta copiilor o castană și le va cere să scoată și ei numai o castană, precizând și subliniind că pe masa fiecărui copil se află o singură castană. Apoi se va scoate pe rând câte o castană pe masă, formându-se o mulțime de castane. Educatoarea va preciza: „avem multe castane pe masă”, antrenând copiii să precizeze câte castane au și ei pe masă.
În partea a doua a jocului, toți copiii vor scoate din coșuleț, la indicația educatoarei, „multe castane” și „o castană”.
Să aducem jucăriile
Scopul: perceperea diferențiată a unui singur obiect din multe jucării; consolidarea numeralelor: mulți, multe, un, o; formarea deprinderii de a îndeplini o sarcină.
Sarcina didactică: recunoașterea și diferențierea unei singure jucării de multe jucării.
Regulile: la indicația educatoarei, copilul numit trebuie să aducă la masa ei una sau mai multe jucării. După ce au fost așezate jucăriile pe masă, 1-2 copii trebuie să spună câte jucării au fost aduse (o singură jucărie sau multe jucării); grupa de copii bate din palme de multe ori atunci când copilul solicitat a rezolvat corect o sarcină.
Elemente de joc: așteptarea, mișcarea, mânuirea materialului, bătaia din palme.
Materialul: grupări de 3-4 jucării mici de același fel, astfel încât să poată fi aduse cu ușurință de copii de pe o masă pe alta, de exemplu: 3-4 cuburi, 3-4 bețișoare, 3-4 puișori, broscuțe, ciuperci, iepurași etc., din material plastic.
Indicații: educatoarea va aranja jucăriile pe o etajeră sau pe o masă în fața copiilor, astfel încât ei să poată vedea de la locul lor numărul acestora. De asemenea, va pregăti o masă pe care copiii să așeze jucăriile aduse. Educatoarea va numi câte un copil care să aducă jucăriile la masa ei, cerând copiilor să motiveze câte jucării au fost aduse (una sau mai multe).
În loc de masă, educatoarea poate folosi un săculeț din care să ceară copiilor să scoată o jucărie sau mai multe jucării.
Spune câte jucării ai găsit!
Scopul: perceperea mulțimilor și a unităților în mediul înconjurător; raportarea și folosirea corectă a cuvintelor: mulți, multe, un, o; consolidarea deprinderii de a mânui jucăriile cu grijă.
Sarcina didactică: să fiferențieze și să denumească în mediul înconjurător multe jucării și o singură jucărie.
Regulile: copilul numit trebuie să găsească în sala de grupă multe jucării sau o jucărie, după indicația educatoarei.
În complicarea jocului copilul numit trebuie să denumească independent cantitatea de jucării găsită.
Elemente de joc: mișcare și căutare, mânuirea jucăriilor.
Materialul: jucării diferite, cunoscute de copii, așezate în 2-3 locuri în fața semicercului de copii.
Se va alege câte un singur fel de jucării pentru fiecare cantitate, multe (4-5) și una, avându-se în vedere ca denumirile jucăriilor să fie de genuri diferite, de exemplu: o păpușă, un ursuleț, multe pisicuțe, mulți iepurași etc.
Indicații: în prima parte a jocului, educatoarea cere copiilor să aducă o anumită cantitate de jucării (un, mulți) și să repete copilul dacă a găsit multe jucării sau o jucărie. În a doua parte a jocului, eucatoarea propune copiilor să caute jucăria preferată și să aducă întreaga cantitate (unul sau mulți iepurași) existentă, revenindu-le sarcina de a denumi cantitatea adusă, unul sau mulți, o sau multe. Pentru evitarea timpilor morți, educatoarea va așeza jucăriile la distanță mică de masa ei și va ajuta copiii la transportul acestora.
V-ați găsit locurile?
Scopul: consolidarea noțiunii de mulțime.
Sarcina didactică: alcătuirea unei mulțimi de fete și a unei mulțimi de băieți.
Elemente de joc: întrecerea
Regula jocului: la comanda educatoarei, fetele trebuie sa formeze o mulțime și să intre în cercul alb, iar mulțimea băieților să intre în cercul roșu.
Materialul folosit: două cercuri desenate cu cretă albă, respectiv roșie.
Indicații: Copiii vor fi anunțați că vor juca „V-ați găsit locurile?”. Li se comunică că se vor grupa în două mulțimi: a fetelor, care va intra în cercul alb și a băieților, care va intra în cercul roșu, toate acestea la comanda educatoarei.
Se precizează să fie atenți, pentru că se organizează o întrecere între fete și baieți, iar cei care vor executa fără greșeală vor primi ca recompensă câte o bulină.
La semnalul educatoarei, cele două mulțimi execută intrarea în cele două arii trasate anterior. Se cere atât fetelor, cât și băieților să motiveze alegerea cercului în care au intrat.
Dansul fetițelor și al băieților
Scopul jocului: Alternarea obiectelor după un anumit criteriu, repetarea modelului în situații variate, recunoașterea și denumirea jucăriilor
Sarcina didactică: Sortarea și ordonarea de obiecte după criteriul dat; denumirea de jucării
Regulile jocului: Educatoarea cheamă copiii la horă pe versurile: „Rând pe rând să ne-așezăm,/ O horă ca să jucăm:/ O fetiță, un băiat,/ Așa hora am format”, astfel copiii se alternează.
Elemente de joc: Așezarea păpușilor pentru dans, surpriza, recitarea versurilor
Material didactic: jucării din sala de grupă, cosulețe, flori, frunze, fluturi colorați
Desfășurarea jocului:
Prima parte: La inceputul jocului, vine în grupă un copil mai mare și propune să joace împreună o horă. Astfel, cheamă pe rând câte o fetiță, un băiat etc. și împreună joacă o horă după o melodie cunoscută. Apoi se așează la scăunele tot alternându-se: o fetiță, un băiat.
Se prezintă apoi copiilor păpuși îmbrăcate în costume naționale, fete și băieți. Copiii chemați trebuie să aranjeze hora păpușilor după modelul horei copiilor.
A doua parte: Copiii primesc coșulete cu flori și frunze pentru a le alterna, fluturi galbeni și fluturi albaștri etc. Repetarea se face după modelul educatoarei, între grupe de copii, între un copil și restul colectivului.
În încheierea jocului, copiii ies din sala de grupă unul după altul: o fată, un băiat.
Jocul culorilor
Scopul jocului: dezvoltarea capacității de discriminare a culorilor; stimularea imaginației copiilor.
Sarcina didactică: Să asocieze corect culorile cu lucrurile (obiectele cunoscute).
Regulile jocului: Copilul îmbrăcat în haine de culoarea fațetei cubului va colora obiectul cunoscut în culoarea corespunzătoare.
Elemente de joc: vestimentația specială a copiilor (fiecare copil îmbrăcat într-o anumită culoare), rostogolirea cubului, așezarea copiilor în diferite poziții.
Material didactic: cub cu fațete diferit colorate, cariocă, imagini ale unor obiecte, bețișoare
Desfășurarea jocului: Copiii sunt îmbrăcați în culori diferite: roșu, galben, alb, verde, albastru, portocaliu. Educatoarea rostogolește un cub cu fațete diferit colorate. Va veni în fața clasei un copil îmbrăcat în culoarea fațetei de deasupra. Alege carioca de aceeași culoare și colorează la flanelograf obiectul ce poate fi la fel. Exemplu: pentru verde copiii pot colora un brăduț, o frunză etc.
Varianta I: Educatoarea este pictor și vrea să picteze diferite obiecte (floare, măr, fluture). Culorile de care se va folosi vor fi copiii. Exemplu: pentru o floare, are nevoie de 2 copii – unul costumat în verde și unul în galben. Cel îmbrăcat în verde va sta întins, cel îmbrăcat în galben va sta ghemuit pentru a imita forma florii.
Varianta a II-a
Copiii sunt împărțiți în două grupe. Primesc bețișoare colorate. Vor construi din bețișoarele colorate obiecte cunoscute, respectând culorile lor reale (floare, copac etc).
La evaluare, copiii primesc creioane colorate și câte o fișă în vederea completării. Sarcina este următoarea: alege culoarea preferată și desenează ce poate fi la fel, de aceeași culoare.
Ne jucăm cu mulțimi
Scopul jocului: Formare de mulțimi de obiecte care au aceeași formă și culoare, formă și mărime, mărime și culoare.
Sarcina didactică: Să formeze mulțimi de obiecte care au aceeași formă și culoare; Să formeze mulțimi de obiecte care au aceeași formă și mărime; Să formeze mulțimi de obiecte care au aceeași mărime și culoare; Să formeze mulțimi de obiecte care au aceeași formă, mărime și culoare.
Desfășurarea jocului:
1. Grupa de copii va fi împărțită în două echipe. În fața clasei vor fi așezate două măsuțe, câte una pentru fiecare echipă, pe care vor fi așezate mai multe tăvițe; pe alte două măsuțe vor fi mai multe fructe și legume, de forme, mărimi și culori diferite. De la fiecare echipă vor lucra, pe rând, câte doi copii și vor avea de îndeplinit următoarele sarcini:
-să formeze mulțimi de fructe care au aceeași formă și culoare, indiferent de mărime;
-să formeze mulțimi de fructe care au aceeași formă și mărime, indiferent de culoare;
-să formeze mulțimi de legume care au aceeași mărime și culoare, indiferent de formă;
-să formeze mulțimi de legume care au aceeași formă, mărime și culoare;
2. Ne vom juca altfel: fiecare copil primește câte o floare de forme și mărimi diferite și creioane colorate. În piept vor avea bulinuțe colorate diferit. Fiecare copil va colora floarea pe care a primit-o, după cum are culoarea bulinuța din pieptul său. După ce termină de colorat se grupează cei care au flori de aceeași formă, mărime și culoare, formând astfel mulțimi care au aceeași formă, mărime și culoare.
3. În finalul jocului se va rezolva o fișă de lucru, utilizând metoda “turul galeriei”. Copii vor lucra în grupuri de câte patru; fiecare grup va primi câte o foaie, frunze decupate, de forme, mărimi și culori diferite și câte un lipici. Timp de 5 minute ei trebuie să lipească pe foaie frunzele care au aceeași formă, mărime și culoare. După rezolvare fișele se expun pe un panou în fața clasei, examinându-se corectitudinea rezolvării; pentru fiecare greșeală se vor atașa pe foaia respectivă bulinuțe negre (în acest fel se realizează turul galeriei). Timp de 5 minute fiecare grup observă dacă are bulinuțe negre pe foaie, aducând corecțiile necesare.
3.3. Jocuri logico-matematice
O categorie specială de jocuri didactice matematice este dată de jocurile logico-matematice, care urmăresc cultivarea unor calități ale gândirii și exersarea unei logici elementare.Materialul didactic necesar organizării jocurilor logico-matematice este o trusă cu figurigeometrice (trusa lui Z. Dienes) cu 48 piese care se disting prin 4 variabile, fiecare având o seriede valori distincte după cum urmează:
-formă cu patru valori: triunghi, pătrat, dreptunghi, cerc;-culoare cu 3 valori: roșu, galben, albastru;
-mărime cu 2 valori: gros, subțire.
Piesele posedă cele 4 atribute în toate combinațiile posibile, fiecare fiind unicat (4× 3× 2× 2 = 48). În organizarea jocului se poate folosi trusa completă sau o parte din ea. Copiii trebuie să cunoască bine dimensiunea pieselor logice sau a figurilor geometrice, să descrie proprietățile lor geometrice.
După noțiunile folositeși operațiile logice efectuate de elevi se poate face următoarea clasificare a jocurilor logico-matematice:
-jocuri pentru construirea mulțimilor;
-jocuri de aranjare a pieselor în tablouri;
-jocuri de diferențe;
-jocuri pentru aranjarea pieselor în două cercuri (operații cu mulțimi);
-jocuri de perechi;
-jocuri de transformări;
-jocuri de mulțimi echivalente (echipotente).
Prezentăm mai jos câteva jocuri logico-matematice.
Săculețul fermecat (Deducția logică)
Scopul organizării acestui joc este de a-i ajuta pe copii să perceapă corect însușirile unei piese chiar dacă nu o văd, folosindu-se doar de simțul tactil. Este un joc recomandat pentru grupele cu nivel II. Ca material se folosește trusa Dienes completa, piesele fiind așezate într-un săculeț din material netransparent și flexibil (pânză sau material plastic), legat la gură.
Tic-Pitic aduce sacul, îl prezintă copiilor și le cere să ghicească ce are înăuntru. Rând pe rând, câte un copil răspunde invitației lui Tic-Pitic, separă în săculeț câte o piesă și fără a o scoate la vedere, determină prin pipăit forma, mărimea și grosimea piesei: „Am găsit în săculeț un triunghi mare, gros” (culoare nu poate fi, bineînțeles, determinată, poate ghicită).
Piesa este scoasă din săculeț și înfățișată copiilor, constatându-se spre satisfacția generală că forma, grosimea și mărimea au fost corect determinate. Tic-Pitic mulțumește, iar piesa este așezată pe o măsuță, la vederea tuturor copiilor.
Jocul continuă în același mod, însă, pe măsură ce din săculeț au fost scoase mmulte piese, se pot face și unele deducții asupra culorii pieselor. Astfel, dacă din săculeț a fost scos cercul mic, roșu și subțire, al doilea cerc mic și subțire este sau galben, sau albastru. Dacă i-am determinat și culoarea acestuia, să zicem galben, al treilea cerc mic subțire este în mod necesar de culoare albastră.
În încheierea jocului, Tic-Pitic mulțumește copiilor și evidențiază pe cei care au dat răspunsuri corecte.
Sărim balta! Dacă se urmărește separarea pieselor după criteriul formei, se caută un pretext: „Mara are de dus un pacget bunicii; dar afară a plouat și s-au făcut bălți; unele sunt rotunde, altele pătrate, unele triunghiulare etc. Ea trebuie să le sară și să le marcheze lăsând în locul cuvenit o piesă de aceeași formă”.
La începutul jocului, educatoarea marchează aceste bălți prin contururi diferite, trasate pe jos. Primul copil, având trusa Dienes în mână, ajunge la prima „baltă” și o intitulează „balta rotundă”, lăsând în interiorul ei o piesă de aceeași formă (indiferent de culoare, mărime, grosime). Similar procedează și cu celelalte trei bălți, apoi înmânează pachetul unui alt mesager care sare pe rând bălțile, procedând ca și colegul său. Jocul continuă până când toate piesele au fost plasate în „balta” corespunzătoare formei pe care o au.
În cazul separării pieselor după priteriul culorii, bălțile au denumiri similare: balta roșie, balta albastră, balta galbenă. Desigur, criteriul grosimii, neavând un corespondent plauzibil, va fi evitat.
Trenul cu patru diferențe – sesizarea, cu ajutorul conjuncției și al negației, a deosebirilor dintre caracteristicile a două piese între care există patru diferențe.
Se cere mai întâi copiilor să formeze un tren din piesele trusei astfel încât între diuă piese consecutive să nu fie nicio însușire comună, adică să fie numai deosebiri: de formă, de mărime, de culoare, de grosime (negarea tuturor proprietăților acelei piese). Activitatea pierde din ariditatea sa dacă îmbracă elementele specifice jocului didactic. De această dată una dintre piesele trusei Dienes capătă rol de „locomotivă”, iar celelalte sunt vagoanele unui tren și, la momentul oportun, sunt scoase din „depou” (cutia trusei). Ca și în situația reală, există și un „șef de tren” (copil) echipat corespunzător cu chipiu, linterna, paletă de circulație și fluier; el veghează la formarea trenului, face „revizia” acestuia și, când este corect format, îi dă „cale liberă”.
Regulile jocului sunt explicate de educatoare: vagoanele pot fi atașate în ambele părți ale locomotivei, iar două vagoane consecutive trebuie să fie total deosebite, adică să nu aibă nicio însușire comună (4 diferențe). De asemenea, vagoanele ce se atașează de locomotivă trebuie să fie total deosebite de aceasta.
„Șeful de tren”, care în primele jocuri este chiar educatoarea, fluierând, dă comanda: „Să iasă din depou o locomotivă în formă de disc mare, roșu și gros!” Piesa indicată este scoasă din trusă de către un copil și este așezată în centrul careului. La semnalul șefului i se atașează vagoanele (de ambele părți, deoarece trenul face manevre în ambele sensuri). Vagoanele trebuie alese cu grijă, corespunzător regulei stabilite. Regulile jocului nu trebuie teoretizate. Ele se însușesc cu ușurință printr-in exercițiu repetat. Faptul că nerespectarea lor ar avea ca efect „deraierea” trenului, imprimă o notă de răspundere pentru acțiunile întreprinse de copii, aceștia luându-și în serios rolul de „feroviari”. Dacă între două vagoane consecutive trebuie să existe patru diferențe, înseamnă că nu se pot alătura două piese decăt dacă între ele există o deosebire totală, adică niciuna din variabilele celor patru atribute nu se repetă. Se spune copiilor că locomotiva aleasă fiind un cerc mare, roșu, gros, vagoanele alăturate ei nu pot fi nici discuri, nici piese mari, nici piese roșii și nici piese groase. Deci ele sunt în mod necesar piese mici și subțiri, dar pot avea culoarea galbenă sau albastră, iar forma de pătrat, triunghi sau dreptunghi.
Este demn de observat că în succesiunea pieselor există o alternanță precisă: oricărei piese mari și groase îi urmează o piesă mică și subțire, și reciproc. Formele și culorile nu mai alternează regulat, deoarece variabilele lor sunt în număr mai mare (3 și respectiv 4).
Trebuie să reținem că alternanța atributelor de mărime și grosime are ca urmare restrângerea numărului de piese ce pot intra în alcătuirea trenului. Copiii vor observa că piesele mici care intră în „garnitură” sunt în mod obligatiriu subțiri, iar piesele mari sunt groase; acesta înseamnă că nici una din piesele mici și groase (12) precum și niciuna din cele mari și subțiri (12) nu poate intra în componența garniturii; acesta are maxim 24 de piese.
În final, „șeful” mai face o revizie și, dacă găsește totul în ordine, dă „cale liberă” trenului, ridicând paleta. Copiii, înșirați câte unul, cântă, șuieră (ca trenul), pufăie și a leargă în jurul trenului, simulând mersul acestuia.
Ce este la fel? (Compararea a două piese și stabilirea atributelor comune)
Jocul este recomandat pentru grupa mică și poate fi organizat de îndată ce copiii știu să distingă toate cele trei caracteristici ale pieselor (formă, mărime, culoare).
Educatoarea prezintă simultan două piese pe care copiii le privesc și trebuie să spună ce au la fel (ce caracteristici le sunt comune). Să presupunem că educatoarea prezintă pătratul mare roșu și pătratul mic albastru. Jocul desfășurându-se la grupa mică, piesele au aceeași grosime. Răspunsul pe care trebuie să-l așteptăm de la copii este: “Amândouă sunt pătrate.”. Numai după exerciții repetate, după acumularea unei experiențe mai bogate și după ce și+au însușit un vocabular mai variat vor putea da răspunsul echivalent: “Au aceeași formă.” Cel puțin la nivelul grupei mici nu putem pretinde copiilor o asemenea exprimare.
Dacă educatoarea prezintă simultan triunghiul mic roșu și triunghiul mic galben, răspunsul corect este: “Sunt tot triunghiuri și amâmdouă sunt mici.”, ceea ce echivalează cu: “Au aceeși formă și aceeași mărime.”
E bine să conducem astfel observațiile încât copiii să-și dea seama că două piese oarecare nu pot avea decât una sau cel mult două asemănări. Nu pot fi trei asemănări (nu pot avea toate cele trei atribute identice), întrucât fiecare piesă e unicat.
În cazul când educatoarea prezintă alte două piese: un disc mare galben și un pătrat mic albastru, vor fi multe ezitări până la obținerea răspunsului corect la întrebarea: “Ce este la fel?”
Numai după ce se trec în revistăatributele fiecărei piese și se studiază în paralel, un copil mai “curajos” ar putea spune: “Nu este nimic la fel”, adică piesele nu au nici o asemănare.
Dacă, totuși, un copil sesizează cu greu asemănările, educatoarea poate să-l invite să vadă mai de aproape piesele, să le pipăie, să repete atributele fiecăreia, ușurând astfel percepția.
Ce a greșit ursulețul? (Constituirea de mulțimipe baza unor caracteristici date. Folosirea negațiilor în sesizarea greșelilor)
Jocul se organizează pentru grupa mică și are ca scop consolidarea cunoștințelor și deprinderilor referitoare la constituirea mulțimilor pe baza unuia dintre atributele de bază: formă, mărime, culoare.
Regula jocului cere copiilor să sesizeze greșeala pe care o face (intenționat) educatoarea. La apariția greșelii ei lansează un semnal dinainte convenit: ridică mâna, ciocnesc ușor în masă sau spun “Nu!”. Rezolvările corecte rămân nesemnalizate. Ca material se folosește trusa cu 18 piese, iar pe podea sunt trasate două sau trei căsuțe, după numărul variabilelor pe care le are atributul în funcție de care se face separarea pieselor.
Educatoarea evocă un pretext de la care pornește rezolvarea prolemei: “Prietenii noștri (piesele) s-au rătpcit în pădure și sunt tare supărați că nu știu să se ducă la căsuța lor. Ursulețul s-a oferit să-i ajute”. Dacă s-a ales drept criteriu de separare culoarea, el se gândește să procedeze în felul următor: “Pe cei de culoare albastră am să-i duc în căsuța albastră, pe cei de culoare roșie în căsuța roșie etc. Dacă mă voi înșela, voi să-mi faceți semn și să mă ajutați să-mi corectez greșeala!”
Educatoarea, la indicația ursulețului, așază câteva piese (în fiecare căsuță) în mod corect, apoi “greșește”. Din toate părțile vor veni semnalele copiilor: “Nu, nu!”. Educatoarea, cu prefăcută nedumerire, întreabă: “Ce a greșit ursulețul?”, la care unul dintre copii va răspunde: “A așezat cercul albastru în căsuța pieselor galbene” și va repara „greșeala”. (De fiecare dată se manipulează o piesă de altă culoare decât precedenta). Jocul continuă până când toate piesele (toți prietenii) și-au găsit căsuța potrivită, spre satisfacția copiilor și a educatoarei care le mulțumește.
În reluare, jocul se organizează pentru separarea pieselor pe criteriuol formei (tot trei căsuțe) sau al mărimii (două căsuțe).
La grupa mijlocie se folosește trusa completă, iar rolul educatoarei va fi preluat de către unul dintre copii. Zadarnic va încerca el să înșele vigilența colegilor, pentru că acestora nu le scapă nicio greșeală.
Capitolul IV
Aspecte metodice
4.1. Proiecte didactice în care jocul didactic este preponderent,
pe niveluri de vârstă
Proiect didactic
Grupa: nivel I
TEMA ANUALĂ – CINE SUNT/SUNTEM?
SUBTEMA – „FRUMOȘI ȘI SĂNĂTOȘI” (din proiectul tematic „Eu și lumea de lângă mine”
DOMENIUL ȘTIINȚA
CATEGORIA DE ACTIVITATE – Activitate matematică
TEMA ACTIVITĂȚII – “Să facem ordine”
MIJLOC DE REALIZARE – joc didactic
TIPUL DE ACTIVITATE- de evaluare
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
să grupeze obiectele de igiena după diverse criterii (culoare, formă, mărime) sau prin numirea unei proprietăți comune;
să motiveze apartenența unui obiect la o grupă dată;
să execute serii de obiecte realizând structuri simple și folosindu-se de criteriile cunoscute sau date de educatoare;
să plaseze obiectele peste, pe, deasupra, dedesubt, sub etc. și să precizeze poziția ocupată
STRATEGII DIDACTICE
1. Metode și procedee:
– Observația, conversația, explicația, brainstormingul, exercițiul, problematizarea, învățarea prin descoperire, diagrama Venn
2. Material didactic: obiecte de igiena personală: săpunuri, periuțe, paste de dinți, prosoape, șampoane, piepteni, perii de cap, bețișoare de urechi, șervetele, ochelari, foarfece, rafturi, fișe, videoproiector, jucării (păpușă, pisica), prezentare în Power Point
3. Forme de activitate: frontal, grupe, individual
DURATA: 15-20 minute.
SARCINA DIDACTICĂ – recunoașterea și denumirea unor obiecte, alcătuirea unor grupe de obiecte, așezarea în diferite locuri indicate
REGULILE JOCULUI – Copilul pe care-l atinge pisica va alege obiectele igienice în funcție de părțile corpului arătate de educatoare prin desen și va spune ce grupă a format
ELEMENTE DE JOC – Păpușa, pisica, aplauze, închiderea și deschiderea ochilor
Proiect didactic
Grupă: nivel I
Categoria de activitate: Activitate matematică
Tipul activității: Activitate de consolidare
Tema activității: “Ne jucăm, matematica-nvățăm”
Mijlocul de realizare: Joc didactic
Obiective operaționale:
O1: Să își consolideze număratul în limitele 1- 2;
O2: Să raporteze conștient numărul la cantitate, cantitatea la numărul exprimat verbal și la cifra corespunzătoare;
O3: Să sesizeze invariabilitatea cantității raportate la o anumită cifră în funcție de tipul obiectelor și de locul în care sunt așezate;
O4: Să realizeze sarcinile în succesiunea data de educatoare și să se integreze în ritmul impus de activitate.
Strategia didactică:
Metode și procedee: explicația, demonstrația, conversația, exercițiul, problematizarea;
Mijloace de învățământ: cutia cadou, avion, jetoane cu mijloace de locomoție (bărcuțe, avioane, mașini, locomotive), mașinuțe, suporturi de creioane cu cifrele 1 și 2, creioane colorate, rochițe de carton colorat cu cifrele 1 și 2, nasturi, vaze de carton colorat cu cifrele 1 și 2, jetoane cu cifrele 1 și 2.
Formă de organizare: frontală, individuală, pe grupe.
Regulile jocului: Copiii vor fi împărțiți în 2 echipe (echipa avioanelor roșii și echipa avioanelor albastre). Educatoarea va desemna pe rând câte un copil din fiecare echipă. Copilul desemnat de educatoare cu ajutorul avionului va veni în fața clasei și va rezolva sarcina enunțată de educatoare. În cazul unui răspuns corect, va fi răsplătit cu aplauze.
Elemente de joc: avionul, poezia, surpriză, mânuirea materialului, întrecerea, aplauzele;
Bibliografie: Programa activităților instructiv-educative în grădiniță de copii
DEMERSUL DIDACTIC
Proiect didactic
Grupa: Mare
Categoria de activitate: Activitate matematică
Tema: „Numerația în concentrul 1-8. Rezolvarea de probleme cu 1-2 unități”
Tipul de activitate: activitate de verificare și consolidare a cunoștințelor
Forma de realizare: Joc didactic
Obiective operaționale:
O1: să numere conștient în limitele 1-8;
O2: să recunoască simbolurile aritmetice +, _, =;
O3: sărezolve probleme de adunare și scădere cu 1-2 unități în concentrul 1-8;
O4: să compună probleme de adunare și scădere cu1-2 unități în concentrul 1-8.
Strategia didactică:
Metode și procedee: jocul, conversația, explicația, exercițiul, problematizarea.
Materialul didactic: panou, probleme ilustrate, jetoane cu numere și semne de operație, table magnetice, cifre magnetice, fișe cu probleme ghicitori
Forma de organizare: frontal, individual, pe grupe.
Reguli de joc:
Grupa este împărțită în trei echipe. Copilul solicitat compune o problemă după una dintre imagini. Un reprezentant din a doua echipă pune problema sub formă de exercițiu. Un reprezentant al celei de-a treia echipe alege jetoanele cu cifrele și semnele corespunzătoare și scrie problema sub formă de exercițiu. Răspunsurile corecte sunt apreciate cu aplauze și buline.
Elemente de joc: întoarcerea planșelor cu probleme, surpriza, aplauzele, întrecerea, mișcarea.
Proiect didactic
Grupa: Nivel II
Categoria de activitate: Activitate cu conținut matematic
Tema activității: “Numărăm și socotim” – evaluare sumativă
Formă de realizare: Joc didactic
Obiective operaționale:
O1: să numere corect, crescător și descrescător în limitele 1-10, 10-1;
O2: să denumească corect vecinii cifrelor;
O3: să raporteze numărul la cantitate și invers;
O4: să efectueze exerciții de adunare și scădere cu una, două unități folosind cifre și simbolurile aritmetice;
O5: să rezolve corect itemii din fisa matematica;
O6: să verbalizeze acțiunile, folosind un limbaj matematic correct.
Starategia didactică:
a) metode și procedee: Conversația, explicația, elemente de problematizare, exercițiul.
b) mijloace de învățământ: planșă cu scenă din povestea “Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, jetoane cu legume și fructe, tablă magnetică cu cifre, plicuri cu jetoane
c) forme de organizare a activității: frontal, individual, pe grupe
ELEMENTE DE JOC: aplauze, întrecerea, surprise
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: jetoane cu legume și fructe, tablă magnetică cu cifre, plicuti cu jetoane
MATERIAL BIBLIOGRAFIC: Programa activității instructiv-educative în grădiniță
DURATA: 30 minute
DEMERS DIDACTIC
Proiect didactic
Grupă: mică
Domeniul experiențial: Domeniul știință
Categoria de activitate: Activitate matematică
Tema anuală:, Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: Evaluarea proiectului “Ce mă înconjoară”
Tema activității: “Alege discurile (cercurile) și joacă-te cu ele”
Tipul activității: însușire de noi cunoștințe
Mijloc de realizare: joc logic
Obiective operaționale:
O1 -să separe din trusă toate piesele care posedă proprietatea caracteristică “disc”;
O2 – să sesizeze mărimea și culoarea pieselor;
O3 – să selecteze piesele « rotunde » de cele cu « colțuri »;
O4 – să formeze mulțimi pe baza caracteristicii date;
O5 – să-și dezvolte gândirea logico-matematică.
Strategia didactică:
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, observația, exercițiul, jocul, problematizarea.
Mijloace didactice: ursulețul surpriză, o cutie cu diferite obiecte printre care și mărgele colorate, mingi, nasturi, inele, bâle și alte obiecte care nu au forma rotundă; piese din trusa Dienes; 1 (căsuță) mulțime din sârmă jenila; fișă de lucru, recompense, clopoțel.
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupuri.
Sarcina didactică: construirea de mulțimi pe baza unei caracteristici date.
Regulile jocului: Copiii vor selecta piesele conform cerinței: discurile, vor constitui mulțimi și vor verbaliza acțiunea făcută:, am ales discurile”.
Elemente de joc: Surpriza, întrecerea, aplauze.
Durata: 15 minute
DEMERS DIDACTIC
Proiect didactic
Grupa: Nivel II
Categoria de ctivitate: Activitate matematică
Tema: ,, Hai sa socotim!”
Tipul de activitate: consolidare de cunostințe
Forma de realizare: operații de adunare si scădere cu 1-2 unitati in limitele 1-10
Scopul activității:
• dezvoltarea capacității de rezolvare de probleme prin achiziția de strategii adecvate;
Obiectivele operaționale:
•să efectueze operații de adunare cu 1-2 elemente, in limitele 1-10, prin manipulare de jetoane (ex.: 3 flori +2 flori), manipulare de obiecte, trasare pe hartie, etc;
•să utilizeze corect semnul +(plus) si semnul =(egal) ;
•sa utilizeze corect limbajul adecvat operației de adunare (ex. 1 floare plus 2 flori egal 3 flori);
•să efectueze operații de scădere cu unu si doua elemente, în limitele 1-10, prin manipulare de jetoane si trasare pe hârtie;
• să verbalizeze acțiunea făcută utilizând un limbaj matematic adecvat;
• să utilizeze corect semnul – (minus) si = (egal);
Metode si procedee: demonstrația, explicația, jocul, exercițiul, problematizarea;
Mijloace de invatamant: jetoane cu imagini, panou, simboluri matematice, tabla, creta, probleme ilustrate, fișe de munca independentă, creioane colorate, etc.
Material bibliografic:
• “Programa activitatilor instructiv-educative in gradinița de copii”
• “Metodica activitatilor instructiv- educative in invățământul preprimar”
Durata: 30 minute
DEMERS DIDACTIC
Proiect didactic
Grupa: nivel I
Activitatea: activitate matematică
Tema: “Pune-mă la locul meu”
Tipul activității: consolidare de cunostințe
Forma de realizare: joc logic
Obiective operaționale:
* să identifice cercul dintr-o mulțime de alte forme geometrice ;
* să identifice pătratul dintr-o mulțime de alte forme geometrice ;
* să identifice figuri geometrice (cerc, patrat) dupa un criteriu dat (culoare) ;
* să participe activ și cu interes la activitate.
Sarcina didactica: Recunoașterea figurilor geometrice, identificarea figurilor după un criteriu dat.
Regulile jocului:
* alegerea unei forme geometrice din săculeț și așezarea acesteia la tabla magnetică
* alegerea unei forme geometrice (cerc, patrat) diferit colorate si stabilirea regulilor jocului ;
* corectarea situațiilor în care nu sunt respectate aceste reguli.
Elemente de joc: competiția, aplauze, recompense.
Strategia didactica: mixtă (ludic-educativă, acțională).
Metode si procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația.
Material didactic: saculeț cu figuri geometrice, tabla magnetică, cercuri si pătrate din carton, divers colorate, cerculețe si pătratele din hartie glacie, divers colorate.
Forme de organizare: frontal, individual.
Durata: 15-20 min.
DEMERS DIDACTIC
Proiect didactic
GRUPA: Nivel II
DURATA: 25-30 min
CATEGORIA DE ACTIVITATE: ACTIVITATE MATEMATICĂ
TEMA: „CE ESTE ȘI CE NU ESTE LA FEL”
TIPUL: consolidare
MIJLOC DE REALIZARE: joc logico – matematic
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
să recunoască formele geometrice: cerc, patrat, dreptunghi, triunghi;
să precizeze ce însușiri are piesa aleasă în comparație cu celelalte pieseale trusei;
să găsească piesa cerută având în vedere cerința dată;
să sorteze piesele după culoare, să formeze perechi între ele după mărime și grosime.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, mânuirea materialului, aplauze, închiderea ochilor, ghicirea .
METODE ȘI PROCEDEE:
Exercițiul, explicația, conversația, problematizarea, algoritmizarea, jocul, munca în perechi.
MATERIAL DIDACTIC:
trusa Logi II, fișă individuală, clopoțel, jucărie, săculeț.
Proiect didactic
GRUPA: Nivel II
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate matematică
TEMA: Cine știe câștigă!
FORMA DE REALIZARE: Joc didactic
TIPUL DE ACTIVITATE: Consolidarea cunoștințelor
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– să raporteze numărul la cantitatea corespunzătoare de obiecte (simboluri) și invers;
– să recunoască cifra corespunzătoare numărului de elemente (obiecte);
– să determine locul fiecărui număr în șirul numeric;
– să numere de la stânga la dreapta și de jos în sus prin încercuirea cu degetul arătător a elementelor numărate
STRATEGIA DIDACTICĂ:
a)metode și procedee: conversația, observația, explicația, exercițiul, problematizarea, algoritmizarea, munca independentă;
b) mijloace didactice: jetoane cu număr diferit de elemente, jetoane cu cifre, plicuri cu jetoane, tabla magnetică, panou cu buzunărașe, panou pentru evidențierea punctajului, ecusoane, stimulente.
c) forma de organizare: frontal, individual, în perechi, pe echipe
SARCINA DIDACTICĂ:
Formarea de grupe de obiecte respectând numărul dat. Asocierea cifrei potrivite
REGULILE JOCULUI:
Copiii respectă precizările educatoarei, respectă ordinea de intrare în joc, așază la panou sau la tabla magnetică grupele de obiecte și cifrele corespunzatoare, aplaudă răspunsurile corecte, își încurajează echipa.
ELEMENTE DE JOC:
Surpriza, mănuirea materialului, întrecerea, așteptarea, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze.
Resurse de timp: 25-30 de minute.
DEMERS DIDACTIC
Concluzii
Jocurile didactice constituie o excelentă școală a educației, a conduitei, a fanteziei și imaginației, a energiei, fiind un instrument indispensabil pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor .
Activitățile matematice în grădiniță au reprezentat, încă de la începuturi, una dintre activitățile didactice care au urmărit dezvoltarea intelectuală a copiilor, bazându-se pe antrenarea acestora în procesul didactic, pe stimularea implicării lor directe și antrenante în activitate.
Operând cu concepte care determină copiii să facă primul pas în procesul de trecere de la concret la abstract, activitățile matematice au fost nevoite să se adapteze capacităților și caracteristicilor preșcolarității (concretism, animism, înclinația spre joc, curiozitate, nevoie de socializare, de însușirile psiho-comportamentale). Ele au adoptat acele forme de organizare, metode și mijloace care au exploatat aceste trăsături, și care reușesc să conducă preșcolarul spre atingerea obiectivelor matematice propuse, dar mai ales spre formarea și dezvoltarea intelectuală și comportamentală a celor mici.
Axându-se pe dezvoltarea globală, holistică a personalității, pe crearea unor punți de legătură între domenii și indivizi interdisciplinaritatea depășește limitele jocurile didactice matematice care conduc subiectul învățării (în acest caz preșcolarul) spre o nouă etapă a vieții, școlaritatea. Jocurile didactice matematice ajută preșcolarii să se formeze ca și persoane active, deschise spre nou, capabile să stabilească corelații, să sesizeze legături, puncte comune între discipline și mai târziu între subiecte de viață diferite.
Jocurile didactice matematice ajută cadrul didactic să obțină o serie de avantaje:
– ajută preșcolarii să sesizeze relația matematicii cu alte discipline;
– ajută copiii să vadă că matematica face parte din viața de zi cu zi;
– ajută copiii să stabilească legături între conținuturi;
– se pot desfășura în orice moment al zilei atât la activitățile pe domenii experențiale, cât și la activitățile alese și de dezvoltare personală;
– se concentrează pe implicarea directă în activitate pe stimularea atenției, memoriei, gândirii critice și divergente, imaginației și limbajului copiilor, pe dezvoltarea colaborării, a spiritului critic;
– încurajează preșcolarii să caute și să descopere soluții diverse la probleme;
– prin metodele utilizate, activitățile matematice interdisciplinare îndrumă preșcolarii spre sesizarea multitudinii de forme prin care se pot însuși conceptele prematematice și spre observarea punctelor comune între matematică și alte discipline;
– activitățile matematice oferă educatoarei o paletă largă de abordare a obiectivelor, ceea ce înseamnă că ea are la înemână un arsenal mult mai bogat de stimulare, de activizare a preșcolarilor.
Jocul didactic matematic reprezintă o activitate de bază organizată în grădiniță, în scopul dezvoltării intelectuale a copiilor preșcolari. Urmărirea progresului înregistrat de copilul angajat în realizarea acestor activități permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă.
Observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților matematice în care se utilizează jocul didactic matematic permite o evaluare corectă a progreselor înregistrate de copil în dezvoltarea gândirii, îndeosebi în sfera operațiilor de analiză, sinteză, a progreselor în comportament, în activitatea de observare, în formularea unor aprecieri asupra evoluției probabile a copilului, cu posibilitatea intervenției în aspectele deficitare.
Observarea sistematică a conduitei intelectuale a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului optim de intrare în etapa micii școlarități.
Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând în acest fel un continuum între activitatea de învățare și cea de joc. Datorită faptului că preșcolarul își structurează operațiile și acțiunile fără a resimți efortul, învățarea prin intermediul jocului se realizează economicos și eficient. În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii își exersează vorbirea, își însușesc o terminologie adecvată, își dezvoltă vocabularul matematic. Ei se obișnuiesc să exprime corect și cu ușurință ceea ce gândesc și rezolvă practic, să stabilească o legătură firească între cuvânt și semnificația să. Copilul își exprimă gândurile și sentimentele cu ajutorul cuvintelor, deci el trebuie antrenat să le folosească pentru a-i forma deprinderi corecte de gândire și de limbaj.
Jocul „Te rog să-mi dai”, îi obișnuiește pe copii cu o exprimare clară, coerentă și o atitudine politicoasă față de partenerii de întrecere.
Jocurile logico-matematice, și-au dovedit valoarea educativă deosebită asupra dezvoltării gândirii corecte, evoluate a imaginației. La această vârstă gândirea copiilor se ridică treptat de la forme intuitiv-acționale senzomotorii, la forme intuitiv-imaginative și verbale. Dezvoltându-le copiilor gândirea logică, ei fiind puși în situația de a căuta soluții și de a verbaliza acțiunile îndeplinite, ele contribuie la realizarea aspectului formativ al activităților matematice.
Prin aceste jocuri se dezvoltă potențialul intelectual și acțional-creator al preșcolarilor, spiritul de observație, unele calități ale gândirii, capacitatea de analiză, sinteză, comparația, abstractizarea și generalizarea. Prin joc copiii învață cu plăcere elementele de logică matematică.
„Jocul celor două cercuri”, în care copiii trebuie să plaseze în interiorul a două cercuri secante mulțimea de piese geometrice cu o proprietate caracteristică dată, astfel că în intersecție să apară toate elementele comune celor două mulțimi, pune în fața copiilor probleme de analiză, comparație, abstractizare.
Jocurile în care copilul este pus să grupeze obiectele după trăsăturile caracteristice dezvoltă operația de comparare. Pentru a le grupa, copilul le compară, desprinde notele lor comune și diferite, după care le clasifică în diferite categorii. Această clasificare nu este posibilă fără generalizare, astfel încât atunci când așează obiecte diferite în grupe, copilul trebuie să generalizeze notele comune și esențiale ale acestora și să le integreze într-o noțiune generalizatoare ( „piese mari”, „dreptunghiuri”, „piese roșii” ).
Jocul "Te rog să-mi dai" urmărește nu numai sesizarea complementarei unei mulțimi, determinarea atributelor unor piese folosind deducția logică, negația și conjuncția ci și obișnuirea copiilor de a folosi principii ale judecății logice: „O piesă nu poate fi simultan în ambele echipe” (contradicția); „Ea se află la noi sau la echipa adversă, o altă posibilitate nu există” (terțul exclus).
Inițiativa și inventivitatea, sunt trăsături psihice cultivate de jocuri prin conținutul și modul lor de organizare. Fiind pus în fața unei situații, copilul nu adoptă o atitudine contemplativă ci reflectează asupra ei, își imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, își confruntă părerile proprii cu cele ale colegilor, acționează, rectifică eventuale erori. Îi învață pe copii nu numai să rezolve probleme, ci și să le compună și să verifice singuri soluțiile prin faptul că uneori, rezolvarea poate fi găsită pe mai multe căi ceea ce-l determină pe copil să studieze diversele variante, să opteze pentru una sau alta, motivând alegerea făcută prin avantajele pe care le oferă ea în comparație cu celelalte. Rezolvarea sarcinilor de către copii contribuie la educarea atenției voluntare, la coordonarea mișcărilor mâinilor de către analizatorul vizual și auditiv, a interesului pentru activitate.
Formarea deprinderilor de muncă independentă are la bază activitatea individuală cu mulțimile de obiecte și fișele individuale. Pe măsură ce copilul devine stăpân pe aceste jocuri, el este în stare să acționeze și în mod independent, activitate de mare importanță în pregătirea pentru școală, unde începe munca intelectuală independentă.
Un mijloc eficient pentru realizarea educației morale, dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de inițiativă, a disciplinei conștiente, perseverenței și sociabilității trăsături de caracter și voinței îl reprezintă aceste jocuri logice.
Organizarea echipelor permite copiilor să se obișnuiască cu cerința de a munci în colectiv, de a cultiva relații interpersonale corecte între copii, cu organizarea schimbului de experiență ; în cadrul echipelor trebuie antrenați și cei mai timizi. Astfel se formează spiritul de echipă, fiecare copil luptând pentru câștigarea competiției de către echipa sa. Educatoarea are rol de organizator, de îndrumător, de arbitru imparțial.
În cadrul jocului logic trebuie subliniată însemnătatea însușirii și respectării regulii de joc ceea ce-i conferă un preponderent rol formativ educând la copii, simțul de răspundere și onestitate. Copiii devin conștienți că nesocotirea regulilor de joc are uneori consecințe grave: trenul poate deraia, construcțiile se pot dărâma etc., de aceea nerespectarea lor are drept consecință sistarea jocului. Astfel, bibliotecara nu împrumută decât cărțile care sunt denumite corect și complet, constructorii refuză să ridice case care nu respectă regulile date.
Jocul didactic matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului și socotitului. El conține o problemă, o sarcină didactică pa care copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent cu participarea lui la acțiunea jocului. Experiența probează că jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația sistematizării, consolidării și verificării cunoștințelor.
Consolidarea sau verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o îmbracă acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare. Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine știe să numere mai bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate (,,Câți porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în șirul numeric (,,A câta jucărie lipsește?”), de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare și invers (,,Dă-mi tot atâtea jucării”). În alte jocuri au prilejul să compare cantitățile (,,Cine are același număr”) sau să efectueze operații de adunare și scădere (,,Să adăugăm – Să scădem”). Jocul didactic matematic poate apărea deci atât ca element al unei activități comune, cât și ca activitate independentă.
Sarcina jocului didactic matematic este legată de conținutul acestuia, de structura lui. Astfel, pot fi concepute drept sarcini didactice recunoașterea cifrelor și raportarea lor la cantitate (,,Cine are același număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine crescătoare și descrescătoare, în intervalul 1-10 (,,Cine știe să numere mai bine”), compararea numerelor în limitele 1-10 cu diferență de o unitate (,,Caută vecinii”), precizarea locului numărului în șirul numeric (,,A câta minge lipsește?”), sesizarea locului numerelor în șirul natural al numerelor, deci folosirea numeralelor cardinale și ordinale (,,Al câtelea brad și a câta ciupercă lipsește?”).
Fixarea sarcinilor didactice în joc ne oferă posibilitatea desprinderii unor elemente metodice și anume: formulează o problemă care trebuie rezolvată de toți copiii și conține indicația concretă a acțiunii pe care trebuie să o desfășoare aceștia în cursul jocului propus, au în vedere numai un singur aspect al număratului și socotitului, exersează operațiile gândirii – comparația, analiza, sinteza -, verifică divers cunoștințele și deprinderile copiilor. Sarcina didactică a jocului matematic se realizează prin acțiunea dirijată a copiilor, împletindu-se strâns deci cu elementele propriu-zise de joc. Sudura dintre sarcina didactică și acțiunea jocului o realizează regula. Fiecare joc didactic matematic trebuie să conțină cel puțin două reguli: una de transpunere a sarcinii didactice în acțiune concretă, atractivă, iar alta este cea care vizează organizarea copiilor. Acceptarea și respectarea regulilor, după cum observa J. Piaget, determină copilul să participe la efortul comun al grupului din care face parte.
Prezenta lucrare nu a vrut decât să aducă un argument în favoarea deschiderii cadrelor didactice spre această formă de organizare a activității matematice. Jocul didactic matematic, fie că se desfășoară sub formă de jocuri didactice, în care se folosesc metode moderne active, fie sub formă de experimente, memorizări, cântece, ghicitori, fie că se desfășoară cu întreaga grupă, pe grupe sau individual, și indiferent de momentul zilei, contribuie cu certitudine la implicarea activă a preșcolarilor în procesul însușirii noțiunilor prematematice, dar și la dezvoltarea globală a personalității lor pentru integrarea în etapa următoare de viață: școlaritatea.
Bibliografie
Antohe, G.; Barna, I., (2006), Psihopedagogia jocului, Galați: Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”
Antonovici, Ș.; Jalbă, C.; Nicu, G., (2005), Jocuri didactice pentru activitățile matematice din grădiniță – Culegere, București: Editura Aramis
Bache, H.; Mateiaș, A.; Popescu, E.; Șerban, F., (1994), Pedagogie preșcolară. Manual pentru școlile normale, București: Editura Didactică și Pedagogică
Barbu H., Popescu E., Șerban F., (1993), Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale, București: Editura Didactică și Pedagogică
Bruner, J. S., (1970), Pentru o teorie a instruirii, București: Editura Didactică și Pedagogică
Claparede, E., (1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București: Editura Didactică și Pedagogică
Cristea S., (1998) Dicționar de termeni pedagogici, București: Editura Didactică și Pedagogică
Culea, L.; Sesovici, A.; Grama, F., (2008), Activitatea integrată din grădiniță – Ghid pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar, București: Editura Didactică
Dima, S., (coord.), (1997), Copilăria – fundament al personalității, București: Editura Revista Învățământului Preșcolar
Dinuță, N., (2009), Metodica actinităților matematice în grădinițe, Pitești: Editura Universității din Pitești
Dumitrana, M., (2002), Activități matematice în grădiniță, București: Editura Compania
Glava, A.; Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Cluj-Napoca: Editura Dacia
Golu, P., Zlate, M., Verza, E., (1993), Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a, Școli normale, București: Editura Didactică și Pedagogică
Iftime, Gh., (1976), Jocuri logice pentru preșcolari și școlari mici, București: Editura Didactică și Pedagogică
Ivănescu, M.; Vereș, M,, (1998), Evaluarea interdisciplinară a cunoștințelor copiilor prin ariile de stimulare, în Revista Învățământului Preșcolar, nr. 1-2
Liboteanu, F.; Cicioc, E.; Seling, M., (1998), Jocuri didactice matematice pentru grădiniță, București: Editura V & I Integral
Manolache, A. și colaboratorii, (1979), Dicționar de pedagogie, București: Editura Didactică și Pedagogică
Munteanu, C.; Munteanu, E.N., (2009), Ghid pentru învățământul preșcolar: o abordare din perspectiva noului curriculum, Iași: Editura Polirom
Neagu, M.; Beraru, G., (1997), Activitățile matematice în grădiniță, Iași: Editura Polirom
Păduraru, V. și colaboratorii, (1999), Activități matematice în învățământul preșcolar. Sinteze, Iași: Editura Polirom
Piaget, J., Inhelder, B., (1968), Psihologia copilului, București: Editura Didactică și Pedagogică
Șchiopu, U., (1970), Probleme psihologice ale jocurilor și distracțiilor, București: Editura Didactică și Pedagogică
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Desfasurarea Jocului Didactic Matematic In Invatamantul Prescolar (ID: 113715)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.