Definirea Conceptului de Manager

Lucrarea dată presupune o cercetare a caracterului managerului și rolul lui în cadrul companiei”ARTIMA” S.A. De asemenea lucrarea dată are ca scop analiza întreprinderii din mai multe puncte de vedere și anume: general, de management, de marketing, economico-financiar, identificarea punctelor slabe și tari, propunerea unor modalități de perfecționarea a activității acesteia pe viitor.

În condițiile economiei de piață, în cadrul întreprinderii unul dintre cei mai însemnați factori, ce asigură succesul unei firme este activitatea de managementul.

Scopul acestei lucrări este de a descrie realizările întreprinderii”ARTIMA” S.A analizînd actvitățile pe care le întreprinde managerii. Acest studiu are următoarele obiective:

analiza etapei la care se află întreprinderea “ARTIMA “ S.A în domeniul industriei;

identificarea problemelor cu care se confruntă întreprinderea la aplicarea lor în practică;

identificarea problemelor și barierelor ce frînează dezvoltarea întrprinderii;

aprecierea perspectivelor de dezvoltare și realizării obiectivelor întreprinderii.

Clienții întreprinderii sunt partenerii străini, care plasează comenzi pentru producerea articolelor de marochinărie, după dorința lor.

În prezent, întreprinderea colaborează cu clienții străini pe baza contractului de lungă durată. De asemenea, întreprinderea îndeplinește și comenzi speciale pentru organizațiile din țară. Clienții interni reprezintă locuitori de diferite vîrste, de la elevi la pensionari, cu venituri diferite. De asemenea, clieniții de pe piața din Republica Moldova preferă articolele ieftine și de calitate înaltă, care prezintă un design plăcut și în conformitate cu tendințele modei. Pentru clieții din străinătate importantă este calitatea și termenii de îndeplinire a comenzilor.

Factorii principali de succes în lupta cu concurenții o reprezintă calitatea înaltă a produselor, diversificarea sortimentului de articole, predestinate pentru diferite segmente de piață, și reînnoirea lor permanentă, de asemenea folosirea căilor moderne de formare a prețurilor.

Misiunea întreprinderii ”ARTIMA”S.A este de a produce următoarele tipuri de produse:

Poșete pentru femei;

Genți pentru tineret;

Genți de voiaj;

Genți sportive;

Valize pentru călătorii;

rucsacuri;

articole de sortiment netradițional, efectuate la comandă individuală.

Produse de marochinărie: valize, genți sportive și de călătorie, genți pentru bărbați și femei, serviete, rucsacuri, mape. Misiunea întreprinderii este de asemenea transformarea procesului de transportare a bunurilor personale într-un mod comfortabil, modern și sigur.

Lucrarea conține 3 capitole:

În capitolul I se descrie definirea și caracteristicile managerului de succes. Care sunt cele mai importante calități necesare pentru a fi un bun manager

În capitolul II s-a efectuat analiza generală a întreprinderii, precum și cea economico-finaciară, caracteristica generală a întreprinderii ARTIMA S.A, care conține informații despre istoria întreprinderii, locul amplasării, caracteristica produselor, publicitatea și influența asupra vînzărilor, descrierea utilajului, selectarea furnizorilor.

În capitolul III s-a analizat întreprinderea ”ARTIMA ” S.A și propuneri pentru perfecționarea activității firmei. Am analizat problemele cu care se confruntă întreprinderea și care sunt metodele de soluționare a lor.

CAPITOLUL I. Definirea conceptului de manager

Termenul de management, ca știință, provine de la latinescul Manus – mînă sau din Italiană maneggio–prelucrare manual.

Prin management ca știință se înțelege “studierea procesului de management în vederea sistematizării unor concepte principii, legi, reguli a conceperei de noi sisteme, metode și tehnici care să contribuie la creșterea eficienței activităților desfășurate pentru realizarea unor obiective, ca într-un final compania să aibă success”.

În teoria și practica managerială personalitatea și profilul managerului ocupă un loc important în organizație. Una din cauze care împiedică rezolvarea numeroaselor aspecte legale de perfecționare a activității manageriale este abordarea nesatisfăcătoare a problemelor privitoare la profilul managerului.

Managerul este un personaj central îm management și al întregii viați ai organizației, el a prezentat unul din punctele importante pentru interesul teoreticienilor, specialiștilor și a practicienilor. Multitudinea preocupărilor a condus la un număr mare de definiții.

Managerul este o persoană care deține funcții de conducere în cadrul întreprinderii care implică atribuții de organizare, coordonare și control. El reprezintă factorul principal al procesului decizional și el influențează prin acțiunile lui la eficiența, la comportamentul personalului.

Managerii sunt specialiști care fac ca procesul de management să se desfășoare în mod obișnuit , regulat conform cerințelor. Ei sunt cei care din cadrul unei întreprinderi exercită atributele conducerii în însușirea obiectivelor și responsabilităților cuprinse în funcția pe care o ocupă.

Managerul este profesionist în activitățile pe care le execută în management.

Munca managerială constă în exercitarea preveziunii, organizării, coordonării, antrenării și controlului.

Managerii diferă în funcție de nivelul ierarhic, de puterea pe care o au în luarea deciziilor, de autoritatea de control asupra companiei.

Managementul ca profesie este un ansambul de disponibilități intelectuale și fizice, atribuite persoanei pe cale formală, realizate prin educație practică și teoretică și instruire. Pe baza ei se pot realiza o multitudine de activități de un anumit profil, într-un domeniu al activității sociale. Profesia prezintă gen de muncă pe care o persoană o poate executa pe baza unei pregătiri teoretice și practice, formă de activitate specializată pusă la dispoziția individului de către societate sau formă a diviziunii sociale a muncii în vederea satisfacerii necesităților societății și a valorificării capacităților individuale. Profesia de manager presupune relații complexe în legătură cu executanții, compania șitocinee mediul. Ea folosește un sistem propriu, trăsătura esențială constă în transformarea ei dintr-o activitate tehnico-economică în una socială cu un caracter mai precis.

Managementul întrunește condițiile unei profesiuni pentru că necesită o pregătire; constă obținerea de rezultate prin eforturile unui colectiv.

1.1 Caracteristicile managerului de succes

 Prin caracterologia managerului se înțelege ansamblul calităților, însușirilor, cunoștințelor, aptitudinilor care determină capacitatea și profilul managerului. Caracterologia managerului servește un criteriu în selecționarea și aprecierea pe baze științifice a stilului de muncă a acestuia.

Caracteristicile managerului sunt trăsăturile esențiale care se regăsesc în activitățile desfășurate, indiferent de profesia de bază, profilul firmei sau tipul activității.

Managerul carismatic- managerul de succes.

Obiectivul nostru ( în studierea a 60 de manageri executivi) a fost acela de a găsi oameni cu abilități de lidership, nu doar manageri buni – lideri adevărați, care imprimă cultură ,care sunt arhitecți sociali ai organizațiilor și care creează și mețin valori. Liderul este acel om care face lucrurile care trebuie. (T.Peters și N.Austin)

Majoitatea companiilor de astăzi sunt mai mult gestionate și mai puțin conduse. Managerul este persoana care asigură atingerea scopurilor organizaționae prin planificare, organizare și orientarea muncii către finalitate , liderul este persoana care ghiează și determină oamenii să acționeze pentru atingerea scopurilor organizaționale. Companiile de succes la posturi manageriale caută persoane cu potenșial de a deveni lideri.

Liderii și managerii sunt două „specii” diferite de natural lor : liderii creează viziuni, managerii urmăresc rezultatele.

În scopul realizării obiectivelor organizației, managerul trebuie să posede o temeinică pregătire managerială și științifică , o mare capacitate de organizare. Este vorba de o sumă de aptitudini, calități care se obțin prin mare efort .

Calitățile unui manager se pot împărți în mai multe grupe , avînd ca criteriu pe de o parte calități subiective,caracter, deprinderi, dar pe cealaltă parte, conținutul activității, stabilitatea scopurilor, capacitatea de comunicare , inițiativă, spirit de răspundere, stăpînirea de sine.

Personalitatea managerului cuprinde ansamblul aptitudinilor, capacităților, însușirilor acestuia care se realizează în comportamentul practic și care sunt valorificare în managementul societății comerciale. O condiție a dezvoltării personalității managerului este unitatea dintre interesele sale individuale și a societății comerciale.

Munca managerială are o serie de caracteristici la baza cărora stau relații sociale și experiența cadrelor manageriale:

activitatea managarilor constă în colaborarea cu un număr concret de persoane pentru obținerea rezultatelor dorite;

munca managerială implică o răspundere deosebită. Felul cum gîndește, cum acționează în situații dificile, managerul este privit de către subalterni, colaboratori atunci cînd ia decizii;

munca managerului are și un anumit risc, care duce la eșecuri;

munca managerului necesită cadre calificate și se caracterizează printr-un nivel înalt de folosire a rațiunii. În scopul de organizare mai bună a activității manageriale sunt necesare: planificarea muncii și a locurilor de muncă a managerilor, crearea condițiilor egienice și confortabile de muncă, înzestrarea locurilor de muncă cu material instructive și informative, cu tehnici de care au nevoie.

În cadrul unei organizații funcționează mai multe categorii de manageri ,care pot fi grupați după

cel puțin două criterii: nivelul ierarhic la care se situează sfera activităților pentru care sunt responsabili.

După nivelul ierarhic la care se situează postul pe care îl ocupă , managerii se impart în trei categorii:

manageri de nivel inferior sau supraveghetori, care lucrează direct cu muncitorii, aceștia nu au în subordine alți manageri, doar executanți. Ei răspund pentru munca și rezultatele subordonaților.

manageri de nivel mediu , care se situează la mai multe niveluri ierarhice ale organizației și au în subordine alți manageri față de care trebuie să răspundă;

manageri de nivel superior, reprezentanți de un grup restrîns de executivi responsabili pentru celelalte niveluri ierarhice și au în subordine alți manageri.

După sfera de cuprindere a activității coordonate sunt următoarele categorii :

manageri funcționali sfera lor de execuție se limitează la una din funcțiile firmei, spre exemplu comercială, resurse umane, cercetare și dezvoltare.

manageri generali în sfera lor de coordonare intră întreaga organizație.

Indiferent de nivelul ierarhic la care se situează și de domeniu în care își desfășoară activitatea, managerii stabilesc obiective, organizează, coordonează , antrenează personalul la realizarea obiectivelor și de desfășurare a activităților.

În general managerii sunt investiți , în momentul abilitării în funcție, cu o anumită autoritate formală în cadrul organizației din care fac parte. Din această autoritate formală decurge un statut care, la rîndul său, generează diferite forme de relații interpersonale. Ca urmare a implicării managerilor în relații interpersonale, ei au acces la informații care permit acestora luarea unor strategii și decizii.

Managerul prin excelență este capabil să transforme realitatea întreprinderii, să creeze elemente noi în cadrul ei și să valorifice numeroase fenomene și procese managerial în scopul sporirii profitului. În realizarea acestui scop ,managerul intervine în fiecare secvență ,poate să modifice strategia de acțiune în funcție de rezultatele eficiente intermediară. Managerul intervine prin acțiune de transferare a realității manageriale .În această arie de acțuni de transformare și de creare a realității manageriale apare o întreagă problematică în care un rol dominant îl deține managementul cu raționalitatea sa orientate spre alegearea, utilitatea, justificarea alegerii, responsabilitatea, asumarea riscului și combaterea acestuia.

Managerul de success trebuie să posede calități care să-i permită să desfășoare activități de conducere, să posede pregătire managerială , tărie de caracter , un talent.

 Conform unor studii de specialitate efectuate in rîndul managerilor din majoritatea firmelor moderne, cele mai importante calități necesare pentru a fi un bun manager sunt:

cunoștințe manageriale;

cunoștințe economice;

capacitatea de a se concentra asupra celor mai importante probleme;

capacitatea de a decide și capacitatea de a fi model pentru alții;

experiență managerială;

capacitatea de a menține relații bune cu personalul;

capacitatea de a se perfecționa continuu;

cunoștințe psiho-sociologice;

abordarea a soluționării problemelor;

dorința de a conduce ;

conduita morală;

atracție magnetică personală și atitudinea pozitivă față de viață;

entuziasm în îndeplinirea sarcinilor ;

explorarea forței proprii ,capacitatea de a se motiva pe sine și pe alții;

încrederea în sine;

energie și activism;

Acticitatea lui Jan Carlzon la Scandinavian Airlines în anii `80 este una dintre cele mai comentate cotituri din istoria recentă a filmelor. SAS era o companie banală pînă cînd Carlzon a introdus-o în tainele deservirii clienților.

În 1981,Carlzon , noul conducător al liniei aeriene SAS , a trimis 10.000 de manageri din prima linie la un seminar de două zile și a mai trimis 25.000 de manageri la cursuri de trei saptămîni .În patru luni, SAS a devenit cea mai punctuală linie aeriană europeană și serviciile sale au fost reîntinerite.

Încă mai remarcabil , Carlzon a învațat ” momente ale adevărului ”- o secvență de acțiuni critice, pentru fiecare etapă ale ciclului de utilizare.

Aceste etape au fost împărțite în mai multe componente :

contactul inițial;

prima utilizare ;

rezolvarea problemei ;

sprijin continuu ;

alte achiziții;

recomandări pentru alții.

Cercetările lui Isenberg sugerează că managerii experimentați utilizează intuiția în cîteva moduri:

pentru a-și da seama că o problemă există;

pentru a realiza rapid sarcini mentale bine învațate (de exemplu, conformarea la un contract scris);

pentru a sintetiza informații izolate sau date;

pentru a verifica suplimentar analize mai formale.

Profilul managerului american , managerul american se caracterizează prin integritate , ca o calitate foarte importantă pentru a reuși în afacere. De asemenea la ei este prezentă calitatea ca responsabilitatea,o bună cultură poate să ajute în carieră.Dar munca este factorul esențial .

Activitatea managerilor germani constă în a stabili o combinație a factorilor de producție care să conducă la eficiența economică și profitabilitate. Între factorii de producție managerul german include forța de muncă ,ceea ce reduce comportamentul oamenilor în întreprindere la simple aspecte mecaniciste.

Aceste teorii au influențat modul de gîndire și acțiune al managerilor germani către aspecte de natură economică, pentru a obține profit pe termen scurt, pentru că această orientare trebuie să vină în întîmpinarea cerințelor de înțelegere a unor grupuri de interese,ceea ce a condus la nevoia de cooperare. Acestea au condus la faptul că managerii germani au fost orientați către :

dezvoltarea și stabilitatea domeniilor activității întreprinderii care sunt de o

importanță majoră pentru menținerea afacerii ;

legătura reciprocă a strategiei întreprinderii cu organizarea structurală și cu cultura organizației cu scopul stabilirii nivelului eficienței manageriale a procesului de schimbare care trebuie realizată ;

asigurarea legăturii reciproce a controlului și intereselor proceselor de obținere a valorii adăugate.

Managerii germani pun accent in activitatea lor pe calitate,pe promovarea unor procese innovative-creative și pe reducerea costurilor. Pentru legătura reciprocă a culturii și organizației, managerii germani trebuie să ia în considerare nevoia de a reacționa flexibil la cerințele pieței și cerințele salariaților la condițiile de muncă. Schimbarea simțului datoriei cu nevoia de autorealizare a influențat practicile manageriale privind diviziunea muncii, elaborarea și coordonarea strategiei.

Sporirea competiției pe piața internă și mai ales pe cea externă , dependent Germaniei de export au condus managerii germani la nevoia de a găsi noi forme de control, pentru că controlul ierarhic gernam este insuficient de flexibil. Tendința managerilor germai este de a folosi autocontrolul, ei se orientează spre munca în grup, spre conducerea mai eficientă a schimbărilor.

Mai mult decît managerii din alte țări , managerii germani cred că pentru realizarea succesului managerial , creativitatea este esențială. Ei consideră că nu poți deveni un manager de succes dacă cunoștințele, calitățile, comportamentele individuale și aptitudinile nu ating parametrii ceruți de dificila muncă managerială.

Spre exemplu, managerii britanici au considerat că trebuie să acorde importanță caracteristicilor proprii ca manageri în următoarea ordine :

independent în gîndire și acțiune;

posibilitatea de autorealizare;

recompensele materiale prin intermediul venitrilor;

Siguranța pe care ei consideră că trebuie să caracterizeze munca lor.

Dintre toate acestea ,managerii britanici pun accent deosebit pe independența gîndirii și acțiune, iar cele mai evidente preocupări pentru ei apar în domeniul posibilităților de promovare, autorealizare în cadrul profesiei, al recompenselor material și al veniturilor, de asemena statutul de care se bucură în societate.

1.2 Factorii formării si rolul în promovarea profilului managerului de success

Factorii de influență a stilului de management.

Profilul stilului de management este expresia interacțiunii unor factori tipici :

autoritarismul, factor care exprimă gradul de concentrare a autorității formale de către manager și modalitatea de adoptare a deciziilor. Această trăsătură este atît de evidentă încît deseori ea este suprapusă stilului de management ;

directivitatea, reflectă atitudinea și gradul de implicare a managerilor în rezolvarea unor sarcini;

relațiile cu membrii echipei, factor ce indică preferința către relațiile formale, rezultate strict din desfășurarea activităților descrise prin post sau informale, depășind cadrul strict al relațiilor de muncă, orientate spre problemele ample ale resurselor umane;

metodele și tehnicile de management utilizate, factor care indică preferințele față de rutină, tradiții,spre deschiderea cunoștințelor actualizate oferite de știința managementului;

orientarea în raport de problemele subordonaților care arată prioritatea acordată problemelor angajaților față de cele ale organizației.

Opinia lui Frederick Herzberg era aceaa că în lumea modernă factorii motivatori se împart în două tabere. Unii sunt pozitivi : prezența acestora are un efect real și susținut asupra performanței. Un exemplu ar putea fi aprecierea pe care un manager arata pentru un nivel remarcabil de perfrormanță. Alții nu motivează într-un mod pozitiv,însă nu sunt mai puțin importanți.Aceștia sunt factori ai căror prezență este binevenită,însă a căror absență demotivează.Astfel de factori sunt: veniturile suficiente, echipamentul adecvat sau tratamentul civilizat.Herzberg ia denumit factori igienici.

Datoria managerului este de a ajuta oamenii din întreprindere, de ai încuraja și motiva.

Managerul trebuie să muncească cu adevărat.

Adevăratul lider îi face pe subordonași să-și fixeze obiectivele pe care aceștia le consideră peste puterile lor și apoi le ajută să le atingă. Capacitatea de a lucra cu oamenii nu se dobîdește întotdeauna ușor de către manager.

Competențele solicitate managerului pot fi împărțite în două categorii:

a)competențe asigurate de formația de bază (manager, inginer). Această categorie stă la baza recunoașterii managerului ca specialist în derularea proceselor specifice și recunoașterea competenței profesionale ca un fundament real al autorității căpătate prin post;

b)competențe specific exercitării procesului de management: cunoștințele de ordin economic, concepte, principii, reguli ale managementului, cunoașterea și aplicarea metodelor, tehnicilor generale și specifice managementului.

Calitățile sociale managerului sunt de ordin:

intelectual: capacitatea de a recunoaște ceva nou și de a aplica aceasta, capacitatea de a gîndi limpede, inteligența, capacitatea de a prevedea oportunități și de ocolire a pericolelor;

moral: curajul, onestitatea, sinceritatea;

social: comunicare, modestie, sociabilitate.

Aptitudinile necesare managerului:

Aptitudinea ca însușire psihică condiționează posibilitatea individului în diverse forme ale activității. Managerului îi sunt necesare:

a)aptitudini de antreprenor:

legate de formația de bază, care în cazul existenței îi asigură abilitatea de a se mișca într-un spațiu economic și social, de a asigura firmei un nume și un renume care o impugn pe paisa pe care acționează;

manageriale: spontanietate, intuieție, capacitatea de a lua decizii, abilitatea de a dirija oamenii, dorința de a conduce.

b)aptitudini de animator care presupun un temperament adecvat și bogate resurse energetice. Echilibr psihic, stăpînirea de sine, energia, sănătatea psihică și fizică care este necesară oricprei persoane care lucrează în grup.

Au fost identificate și calități psihologice ale managerului eficient și care pot fi incluse într-un sistem de evaluare a competențelor acestuia:

să fie deschis, dar nu cu două fețe;

manifestă permanent o opinie proprie, în corcordanță cu politica întreprinderii;

să expună ideile clar și convingător;

este concret în trasarea sarcinilor, evită neclaritățile;

este priceput la repartizarea sarcinilor în mod eficient;

este preocupat de ridicarea în continuu a nivelului profesional;

să fie receptiv la inițiative;

să poată stăpîni situațiile dificile;

să stimuleze activitatea și inițiativa pentru îndeplinirea sarcinilor;

să formeze conștiința răspunderii la subalterni.

În cadrul companiei sunt prezenți oameni diferiți , în funcție de vîrstă, sex, competențe, abilități, managerul care îi va ajuta va obține:

mai multe rezultate în timpul petrecut cu dumneavoastră;

reputație bună ca persoana care contribuie la perfecționarea oamenilor;

veți fi considerat un exemplu foarte bun.

Factorii care formează managerul de succes sunt următori:

competența- managerii trebuie să aibă cunoștințe în domeniul pe ca îl conduc;

autoritatea ceea ce include poziția managerului, dreptul lui de a lua decizii și de a dirija munca altora, este experiența și calitățile lui;

responsabilitatea este obligația de a depune toate eforturile posibile pentru a executa o sarcină repartizată. Responsabilitatea nu este delegată de către manager nui subordonat al său, dar ia naștere atunci cînd angajatul acceptă sarcina pe care trebuie s-o îndeplinească;

recunoașterea efortului și obiectivelor. Managerul recunoaște că angajații uneori au idei formidabile despre cum s-ar putea face un lucru mult mai bine, mai repede sau chiar mai ieftin decît la moment și managerul este dispus să asculte aceste idei de fiecare dată de cîte ori va avea ocazia;

comunicarea și motivarea, motivarea înseamnă de a convinge salariații să dorească și să îndeplinească cît mai bine și cît mai calitativ atribuțiile. Motivarea pozitivă se bazează pe amplificarea satisfacțiilor persoanelului din participarea lor la procesul de muncă, ca urmare a realizării sarcinilor atribuite, în condițiile în care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este accesibil majorității executanților. Angajații motivați depun mai mult efort din ei în munca pe care trebuie s-o îndeplinească. Ei fac acest efort pentru a se asigura că oamenii pe care-i servesc sunt pe deplin mulțumiți. Oamenii care sunt motivați nu numai că fac lucrurile cum se cuvine, dar fac și ceea ce se cuvine și o fac cu plăcere.Motivarea salariaților- baza relațiilor umane în organizație;

curajul-managerul generează idei noi, direcții noi de dezvoltare, antrenează personalul pe un drum nou care duce la succesul întreprinderii. Curajul implică capacitatea de a face față acționarilor, concurenților își face dispoziție pentru a asuma riscurile impuse de cerințel pieței;

nivel scăzut de conflict;

preveziunea care răspunde la întrebarile: ce trebuie și ce poate fi realizat în cadrul firmei?

Funcția de preveziune constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei precum și resursele necesare realizării lor.

ascultarea ceea ce necesită concretizare și senzitivitate.Regulile bunei ascultări sunt foarte importante,acestea ajută să înțelegă mai bine colegii și respectul lor crește față de manager.O ascultare atentă va îmbunătăți performanțele managerului;

Regulile de bază ale unei ascultări sunt:

înlăturați elementele mentale și fizice de distragere a atenției;

relaxați-vă și renunțați la impulsurile mentale ale gîndirii;

lăsații și pe colegi să se relaxeze;

pune-ți accentual pe limbajul corpului.

Principalele elemente ale conducerii sunt :

stabilirea unor obiective clare;

crearea unei atmosfere cu ambiții mari ;

prezentarea unui exemplu de efort și reușită;

recunoașterea efortului și reușitei colegilor;

ajutarea personalului în atingerea obiectivelor;

încurajarea personalului de a lucra în colectiv.

Pentru a fi un manager carismatic este nevoie de a dezvolta unele tehnici :

1. Tratează-i pe ceilalți așa cum ți-ar plăcea să fii tratat . Indiferent de interlocuitor, ai grijă să-i tratezi cu respect și fă-i să se simtă importanți :ascultă-i în mod activ atunci cînd îți vorbesc, menține conactul vizual și recepționează informația. Renunță la orice tendință de îngînfare, orgoliu și lauda de sine. O asemena atitudine nu va genera decît reacții ostile.

2. Interesat vs. interesant . Încearcă să te concentrezi mai mult pe a fi interesant pentru cei din jur ,în loc de a părea interesant. Interesul sincer pentru parteneri le va atrage simpatia față de tine.

3. Aspectul impecabil. Nimeni nu va atrage atenția față de cei care arata neglijent.Aspectul neglijat arata că persoana este neîngrijită. Nu este nevoie de a cumpăra haine scumpe pentru a avea un asect impecabil. Imaginea de sine include mai multe compartimente: felul în care se îmbracă un manager de succes, machiajul aplicat, greutatea corporală, sexul, feminin sau masculin.

4. Convingeri și credințe puternice în fiecare cuvînt rostit sunt foarte importante. Oamenii așteaptă acestea, pentru a putea fi inspirați. Cunoștințele te ajută să ți întărești convingerile. Credințele sau convingerile au un rol deosebit de important in procesul de motivare spre atingerea anumitor obiective personale sau de colectiv. Convingerile și credințele sunt acele șabloane mentale, acele direcții interioare ale minții subconștiente, despre care nu avem nici un îndoială că sunt adevărate. Ele sunt ceea ce credem că este adevărat. Ele sunt balanțele mentale subconștiente cu care noi cîntărim situațiile din viață fără să punem la îndoială veridicitatea lor sau beneficiul ce ni-l poate oferi. Din punct de vedere al mentalității, ele sunt niște prisme care filtrează tot ceea ce vine spre noi . Conducătorii eficienți joacă multe roluri. Nimeni nu se naște cu calitatea de bun conducător. Liderii adevărați se dezvoltă și evoluează prin multă muncă, ei conștientizează că există mulți factori care le influențează succesul.

5. Afirmațiile. Folosește puterea afirmațiilor și repetă-ți zilnic convingerile cele mai importante, elimină orice gînd negativ. Stabilește-ți noi obiective, care te pot ajuta să devii încrezător. Afirmațiile sunt gânduri pozitive sau declarații privind rezultatele pe care dorești să le realizezi, cum ar fi succesul.

6. Bun orator. Un manager trebuie să știe să vorbească în public. Gîndește-te înainte de a vorbi, dar atunci cînd vorbești, asigură-te că alegi cuvinte potrivite pentru a nu lăsa loc de interpretare. Exprimă-te clar și concis și profită ocazia de fiecare dată de a învăța ceva nou.

Jade: „Prezintă subiectul cu propriile tale cuvinte. Convinge-te tu însuți de foloasele celor pe care le vei spune. Dacă tu consideri tema ta importantă, la fel o va considera și auditoriul tău“.

Platon spunea că „retorica este arta cuceririi sufletului prin discurs”.
Atunci cînd vrei să cucerești pe cineva, o faci prin felul tău de a fi, prin maniera în care te exprimi. Trebuie să vorbești corect, cu esență, să știi să o faci cînd trebuie și să taci dacă e nevoie.

7. Folosește limbajul corporal în mod eficient. În opinia psihologului american ,Albert Mehrabian, într-o situație de comunicare interpersonală, gesturile și expresia feței contează mai mult de 55 % pentru impactul discursului asupra audienței .Pentru a atinge interesul , trebuie să lucrezi la limbajul corpului tău : gesturi, zîmbet, privire ,voce și mișcări .Adoptă mișcări naturale și simple.

Corpul trebuie să fie orientat către public. Cu brațele deschise și privirea către cei ce te ascultă, vei transmite sinceritate și dorința ta de a comunica. Contactul vizual este un element esențial în comunicare. Vorbind în fața unui public e dificil să menții contactul vizual cu fiecare. Nici nu trebuie, e suficient să definești câteva zone din public și să le privești pe rînd, astfel vei crea impresia unui contact vizual cu fiecare ascultător din public.

În timp ce vorbești, privește o zonă a publicului, apoi alta. Încearcă să menții contactul vizual cu fiecare zonă a audienței, evitînd să favorizezi o zonă anume.

Întreabă pe cineva dintre ascultători să ți comunice cum te-ai descurcat la acest aspect. Întotdeauna în afacere va trebui să inspiri încredere. Poți face asta printr-o serie de gesturi și poziții.

Gesturi care te fac să ai încredere în tine:

Mișcările mîinilor și ale gîtului să fie cît mai lente posibil;

Expunerea gîtului este un semn de supunere, dar poate arăta că ai destulă încredere în tine, încît să nu îți fie frică de cel care se află în fața ta;

Mîinile deasupra capului zice: “Sunt mai deștept ca tine”;

Bărbia ridicată este semnul clasic al aroganței.

8. Procesul de a fi plăcut pentru ceilalți. Iubește-te pe tine însuți și nimic nu va mai fi imposibil pentru tine. Iubirea este soluția la toate problemele. Dacă vei învăța să te iubești pe tine însuți, întreaga lume îți va aparține, căci vei trăi pe cel mai înalt nivel al energiei. Fii convins că vei place și această încredere în sine va fi factorul determinant al popularității tale. Stima de sine nu este totuna cu a fi egoist. A te stima nu inseamnă că ai o părere exagerat de bună despre tine, ci că te accepți așa cum ești.

Rolul cel mai important al managerului este în plan economic, el trebuie să folosească optim toate resursele din cadrul întreprinderii pentru a realiza produsele și serviciile de calitate în așa mod în cît organizația să fie prosperă.

În domeniul resurselor, rolul managerilor este de a evita consumul de resurse aflate în scădere, deoarece cererea și oferta din acest domeniu au adus la prețuri mari.

Rolul managerului este puternic influențat de globalizarea afacerilor, el fiind obligat să ia decizii pentru a întîmpina problemele manageriale, politice, juridice noi și complexe: monopolul, protecționismul vamal, resurse umane de diferite culturi, legislația privind mișcarea de capital.

Managerii trebuie să stimuleze creativitatea, să stabilească strategii, să reducă decalajul temporal dintre apariția ideii și realizării fizice a produsului.

Rolul managerilor în aplicarea responsabilă a tehnologiilor se referă la:

controlul financiar asupra eficienței noilor tehnologii;

achiziționează tehnologii nepoluante, care asigură o e cologie;

reconversia (adoptarea) profesională a angajaților datorită moderizării tehnologiilor.

Rolul managerului de instructor și de exemplu model.

Conducătorii eficienți sunt instructori eficienți. Calitățile esențiale pentru a reuși acest lucru sunt următoarele:

mențin energia și eforturile angajaților concentrate asupra unor obiective clare, pe care toți le înțeleg și pe care le susțin;

generează și promovează o stare de entuziasm, mîndrie, siguranța de sine;

își învață angajații că eșecul poate alimenta ambiția spre performanțe superioare și succes, atunci cînd vor apărea următoarele ocazii favorabile;

își conving oamenii să creadă necondiționat în beneficiile pe care le aduc munca susținută, auto disciplina, conștiința unui scop comun;

își încurajează și își ajută angajații să-și acumuleze capacitățile individuale la nivel de perfecțiune, grupîndu-le în același timp spre scopuri care promovează nu numai succesul persoanei în cauză, dar și al întregii grupe.

Munca managerilor se desfășoară într-un ritm foarte rapid și necesită o energie mare.

Henry Mintzberg, în urma cercetărilor efectuate asupra activităților și muncii managerilor, propune o organizare a 10 roluri, grupate în tei categorii:

Roluri informaționale(managementul informațiilor)

Roluri interpersonale (managementul oamenilor)

Roluri decizionale(managementu prin acțiune)

Fiecare rol reprezintă activități pe care managerii le desfășoară pentru a și îndeplini funcțiile de planificare, organizare, conducere și control.

Deși este necesară o separare a componențelor muncii unui manager pentru a înțelege diferite roluri și activități ale acestuia, trebuie de reținut că în practică munca managerială nu poate fi desfășurată sub forma unui set de componente independente în lumea reală a managementului toate rolurile sunt interdependente.

Roluri informaționale. Managerii dispun adesea de mai multe informații decît subordonații lor, datorită contactelor lor din interiorul și exteriorul organizației.

Monitorizare. Caută și obține informații din diferite surse(documente).

Scanează periodic mediul intern și extern al organizației, pentru a cunoaște situația reală și pentru a fi la curent cu ideile și tendințele noi. Ei adună informații nu doar punînd îmtrebări, dar și țin cont de informațiile nesolicitate care ajung la ei atît prin mijloace formale (ședințe, rapoarte) cît și neformale (zvonuri).

Consultă rapoartele și alte documente periodic.

Diseminare. Managerul transmite informații membrilor organizației pe care aceștia s-ar putea să nu le primească prin alte mijloace.

Întocmește și transmite prin diferite mijloace rapoartele și informări.

Purtător de cuvînt. Transmite mesaje către mediul extern al organizației. Aceasta intră în sarcina managerilor să vorbească în numele întreprinderii pe care o conduc, cu cei din afara grupului de muncă.

Ex: transmit rapoarte anuale pentru acționari sau interviuri date presei.

Roluri interpersonale se referă la relațiile dumneavoastră cu ceilalți și sunt considerate roluri interumane.

Reprezentant. Managerii sunt șefii propriilor departamente, aceasta înseamnă că trebuie să îndeplinească anumite sarcini de natură protocolară. De exemplu, poate cădea în sarcina lor să-i însoțească pe oaspeți care vizitează întreprinderea.

Desfășurarea unor ceremonii, unor acticități simbolice pentru departament. Reprezintă mai mult un simbol al întreprinderii decît un factor de decizie activ.

Ex: pregătirea unui discurs pentru un grup de clienți, întreținerea vizitatorilor, semnarea documentelor legale.

Leader. Direcționează și motivează angajații.

Selectează, îndrumă, răsplătește și disciplinează angajații. Intră în sarcina managerilor să creeze și să păstreze un climat de muncă pozitiv și productiv pentru toți angajații.

Persoană de legătură. Managerii interacționează cu mai multe persoane în afară de superiorii lor și de membrii echipei pe care o conduc. Menține contacte pe orizontală/ legături informaționale, în interiorul și în afara organizației. Ex: discutarea unui proiect cu un coleg din alt departament, contactarea atașatului comercial al ambasadei unei țări în care firma intenționează să facă afaceri pe viitor.

Roluri decizionale. Managerii trebuie să ia decizii, de asemenea ei pot influența asupra deciilor altora.

Întreprinzător. Managerii joacă un rol de întreprinzător atunci cînd li se prezintă idei noi care ar putea îmbunătăți productivitatea grupului de muncă. Identifică idei noi, delegînd altora responsabilitatea ideii.

Inițiază schimbări, proiecte de îmbunătățire.

Transformă problemele și oportunitățile în planuri de acțiune pentru schimbare.

Ex: întroducerea unui produs nou sau serviciu.

Rezolvarea conflictelor. Atunci cînd apar defecte ale utilajelor, probleme de planificare în timp intră în sarcina managerilor să conceapă soluții, să mențină direcția de înaintare a echipei. Întreprinde acțiuni corective în timpul crizelor sau dezbaterilor.

Se adoptă la crizele din mediu. Tratrează probleme apărute în urma conflictelor dintre subordonați.

Alocarea resurselor. Managerii răspund de luarea deciziilor privind modul de distribuire între membri a resurselor care se află în deficit, spre exemplu banii, utilajele, timpul.

Decide cine și ce resurse primește. Planifică, bugetează, stabilește priorități.

Negociator. Managerii majoritatea timpului îl petrec negociind în privința contractelor cu furnizorii, negociază cu sindicatele, face negocieri de vînzări, achiziții, de bugete. Acest rol de negociator le impune să posede informațiile și autoritatea necesară pentru a îndeplini sarcinile cu succes. Managerul reprezintă interesele departamentului.