Cultura Marului In Lume

Cuprins

Introducere

Partea I – Studiu bibliografic

1.Cultura mărului în lume

2. Mӑrul descriere

2.1. Descriere botanicӑ

2.2. Compoziția chimicӑ a merelor

2.3. Produșii secundari de metabolism din mӑr.

3.Particularitățile tehnologiei culturii mărului

3.1. Principalele lucrări de întreținere in livada de măr

3.2. Cerințele ecologice ale culturii mărului

4.Metode de păstrare a merelor

4.1 Păstrarea merelor în depozite frigorifice cu atmosfera normală

4.2 Păstrarea merelor în depozite frigorifice cu atmosfera controlată

4.3 Păstrarea merelor în depozite cu ventilație naturală

PARTEA II – CONTRIBUTII PROPRII

5.Scopul lucrării

6.Prezentarea SC HAVITA Sarand

6.1.Tehnologia de producere, a merelor din cadrul firmei HAVITA

6.2 Depozitul frigorific

6.3.Caracterizarea soiurilor cultivate

6.4.Aspecte din diferitele faze de vegetație ale plantației

7.Materiale si metode de analiză

7.1. Materiale analizate

7.2. Metode de analiză

7.2.1. Determinări fizico-chimice pentru stabilirea alității merelor

7.2.2. Determinarea conținutului în compuși cu caracter antioxidant

8.Rezultate și discuții

8.2.1. Determinări fizico-chimice pentru stabilirea alității merelor

8.2.2. Determinarea conținutului în compuși cu caracter antioxidant

9.Concluzii

Bibliografie

“Un mӑr pe zi tine medicul departe”

Introducere

Mӑrul, fructul interzis al paradisului, însoțește istoria omenirii apӑrând în numeroase legende și opera de artӑ, este unul dintre cele mai importante fructe ale vieții noastre. In Europa el crește aproape peste tot și este cultivat de secole, ca aliment aflat la îndemânӑ, unul obișnuit, de toate zilele. Este nu doar un aliment traditional ci și unul îndrӑgit de toatӑ lumea, unul foarte important. Mӑrul este un aliment delicious, de o mare diversitate fiind o component esențialӑ în diferite tipuri de mâncare (Eisenstock, 2014).

Istoria merelor datează din epoca de piatră pâna când populația europeană a inceput să se ocupe de cultivarea merelor. Grecii ți Romanii au luat această tradiție, Romanii in perioada cuceririi lor au dus această tradiție si pe alte țărâmuri. Vikingii consumau cu plăcere acest fruct, în India era folosit pentru tratamentul problemelor digestive, iar în China incercau tratamentul diabetului zaharat cu scoarța copacului.

Importanța culturii mărului se datorează valorii alimentare si gustative, terapeutice și profilactice a fructelor, însușirilor lor tehnologice specifice, particularităților agrobiologice ale pomilor si valorilor economice mari.

Merele constituie unul dintre componentele de bază în alimentatia modernă a omului. Ele reprezintă aproape singurul aliment gata pregătit in natură, care poate fi consumat fără alte adaosuri, fie in stare proaspătă, fie consumate ca sucuri, compot, dulceață, cidru, marmeladă etc. Datorită insusirilor tehnologice, merele constituie o materie primă cu pondere mare in industria alimentară (A.Gherghi, 1999).

Importanta mărului rezidӑ în particularitatile lui biologice. Existența unui număr mare de soiuri, cu coacere eșalonată in diverse epoci si capacitatea de păstrare in stare proaspătă timp îndelungat a soiurilor de iarnă, asigură consumul de fructe proaspete aproape in tot cursul anului, circa 10 luni din 12 ale unui an. Având o mare capacitate de păstrare si o bunӑ rezistență la manipulare, fructele pot fi transportate cu usurință la distante mari.

Partea I – Studiu bibliografic

1.Cultura mărului în lume

Conform datelor F.A.O., mărul se cultivă în 84 de țări pe o suprafață de peste 4.500.000 ha. Productia mondială de mere a fost in ultimele două decenii aproximativ 55.095.000 tone, ceea ce reprezinta circa 13,2% din totalul fructelor, mărul ocupând locul III în lume după portocale și banane, împreună cu acestea, asigurând 41,2% din productia mondiala de fructe.

Tabel 1.1. Producția mondialӑ de mere intre 2009-2012conform FAO stat

Deși in ultimii ani, Europa a trecut pe locul II la producția de mere, locul I fiind ocupat de Asia, totuși îi revine un rol foarte important, deoarece aici se produce peste 30,1% din recolta mondială. Spre deosebire de Asia care in ultimii ani a inregistrat progrese mari in ceea ce privește producția de mere, Europa a rămas la nivelul anilor 1976 – 1977.
Un prim grup de țări si anume: Italia, Austria, Cehia, Slovacia si Suedia se incadrează in tendința generală de menținere a productiei la nivelul ultimilor trei decenii.Românii strâng din pomi de șapte ori mai puține mere decât polonezii.

Tabel 1.2. Topul celor mai mari zece țări europene în funcție de producția de mere în 2012

Sursa: WAPA

Un al doilea grup de țări europene îl formează acelea, în care producția de mere inregistrează tendința limpede de reducere a recoltelor. Din acest grup fac parte majoritatea țărilor membre ale Comunitatii Economice Europene, printre care si primele mari producătoare ale acestei specii: Germania, Franta, Olanda, Danemarca si Finlanda. In aceste țări, intrucât producția a depăsit cererea, au fost luate măsuri de subvenționare a cultivatorilor, care au acceptat să defrișeze o parte din livezi.

Acțiunile de reducere a suprafețelor au fost orientate spre defrișarea plantațiior de pomi cu trunchi înalt si cu soiuri tradiționale care aduc pe piață fructe de calitate scăzută, destinate industriei alimentare precum si spre livezile intensive imbătrânite, care nu mai asigură fructe de calitate superioara, chiar daca soiurile provin din sortimentul modern.

Deși in literatura de specialitate sunt citate peste 10.000 de soiuri de măr (majoritatea păstrate in colecții pomologice), numai câteva sunt cultivate in țările mari producatoare si fac obiectul comertului international cu mere.

In țările Uniunii Europene, principalele soiuri ce se cultivă sunt: soiul Golden. ce deține peste 55%, in Franta 42%, in Italia 76% etc. Anglia cultiva vechiul soi Cox's Orange Pepping 60%. Pe lângă aceste soiuri se mai cultiva: Ionagold, Idared, Ionathan, Elstar, Fuji, Gloster, Gala, Granny Smith, Florina etc.

Dintre continente, Europa exportă cel mai mult (0,6 milioane tone) si America de Sud (circa 0,5 milioane tone).

Țări mari exportatoare de mere sunt: Franța, Polonia, Olanda, si Ungaria Importul de mere este de aproximativ egal cu exportul. Europa importa circa 2,5 milioane tone mere anual, urmata de Asia cu 0,7 milioane tone si America de Nord cu 0,3 milioane tone.
Țări mari importatoare de mere sunt: Germania (0,75 milioane tone), Anglia (0,50 milioane tone) si Olanda.

In România mărul este cultivat pe circa 75.000 ha (Anuar statistic 2008), de pe care se obține o productie medie multianuală de circa 600 tone. Principalele judete sunt: Arges, Suceava, Mures, Maramures, Dâmbovita, Iasi, Cluj, Bihor, Bistrița, Nsăud, Bacău, Sălaj, Vâlcea.

Județul Bihor ocupă în această clasificare locul 8, cu producții în jurul a 30 tone pe an, din care mai mult de jumătate este realizată în sectorul privat.

In țara noastră, mărul se cultivă pretutindeni, de la nivelul mării până la zonele premontane. Cultura mărului pe teritoriul locuit de români este foarte veche, iar pasionații pomicultori anonimi au contribuit la crearea unor soiuri de calitate superioara, unele dintre ele mentinandu-se si astazi in cultura, ca de exemplu: Crețești, Domnești, Pătul etc.

In epoca modernă au pӑtruns in țară și numeroase soiuri străine care s-au înmulțit si răspândit după bunul plac al pepinieriștilor și amatorilor. Netinându-se seama de originea lor si de condițiile de clima si sol, in care se raspândeau, multe din aceste soiuri au dispărut.

De-a lungul anilor atât suprafața cât si structura soiurilor s-au schimbat, existând mai multe etape distincte, unele de crestere altele de descrestere.

Astfel, in perioada 1960-1980 cultura mărului a cunoscut o perioada de dezvoltare semnificativa. A urmat perioada 1980-1990 caracterizata prin dificultati majore, dar reusindu-se cu greu mentinerea productiei in special cantitativ la un nivel superior.

Ca urmare a schimbarii structurii de proprietate și a patrimoniului după 1990, productia de mere si suprafețele cultivate cu măr in România au scăzut foarte mult. Conform datelor F.A.O., România avea in 1980 circa 125 mii ha cultivate cu măr ajungand in 2001 la o suprafata de circa 75 mii ha, care va scădea in continuare, având in vedere si imbătrânirea livezilor cât si nepriceperea noilor proprietari si lipsa fondurilor banesti.

Productia de mere din țara noastră a avut mari fluctuații in decursul anilor, evolutia acesteia fiind influentata de numerosi factori inclusiv de cei climatici.

Dacă la sfârsitul anului 1989 producția de mere era de 718900 tone, la sfârsitul anului 1999 productia de mere era de 425000 tone mere. Cea mai mare producție de mere din ultimii 50 de ani s-a inregistrat in România in anul 1993 si anume de 1.097.200 tone. Scăderea productiei de mere se datorează atât defrisării necontrolate si haotice cât si neglijarea efectuării lucrărilor de ingrijire.

In România mărul ocupă locul II, urmând după specia prun și reprezintă circa 30% din totalul suprafetelor cu livezi. In prezent, sortimentul de măr din țara noastră avizat pentru inmultire si legiferat prin lista oficială de soiuri, cuprinde un număr de 42 soiuri, impărțite in trei grupe si anume: soiuri de vară, soiuri de toamnă si soiuri de iarnă.

In ceea ce priveste consumul de mere pe cap de locuitor, diferențele dintre țări și perioade sunt foarte mari, ceea ce ne arată unul dintre indicatorii nivelului de trai.

Proprietarii români de livezi de meri au strâns in 2012 o producție de 413.000 de tone, în creștere ușoară față de anul anterior, arată datele World Apple and Pear Association, o organizație care reunește cei mai mari producători la nivel mondial.

Astfel, datele arată că  valoarea producției locale de mere s-a ridicat în 2012 la aproximativ 305 milioane de euro, potrivit calculelor ZF ce au în vedere un preț mediu de 3,2 lei/kilogram.

Producția locală de mere a variat în ultimii cinci ani între 380.0000 și 460.000 de tone, însă rezultatele sunt la jumătate față de vârful de 1 milion de tone obținut de agricultori în urmă cu zece ani.

În topul producătorilor europeni de mere România s-a clasat anul trecut pe locul al șaselea, producția locală fiind comparabilă cu cea a Ungarie, dar este depășită cu mult de Polonia, economie ce a produs în naul 2012 2,9 milioane de tone de mere, adică de șapte ori mai mult decât au strâns fermierii locali.

2. Mӑrul descriere

2.1. Descriere botanicӑ

Mӑrul (Malus) are aproximativ 35 de soiuri, face parte din familia plantelor rozacee, subfamilia arbori și arbuști fructiferi (Pomoidae). Are flori albe sau roșii, grupate în cime (tip de inflorescențӑ în care axul principal poartӑ o singurӑ floare) de forma unor umbrele, cu 20 de stamine și 5 sepale; sunt autosterile. Fructele sunt globuloase, au un cotor cu 5 carpele cu pereți asemӑnӑtori cu pergamentul, fiecare dintre acestea conținând deobicei 2 semințe. Merii sunt plante fructifere dar și arbori ornamentali care cresc în regiunile temperate din Eurasia.

Cea mai rӑspânditӑ specie și cea mai importantӑ din punct de vedere economic din lume este mӑrul cultivat Malus domestica.

Cele mai cunoscute soiuri de mere sunt: Golden delicious; Idared; Ionagold; Mutsu;Summered; Royal Gala; Starking Delicious; Mar savuros de varӑ; Rozmarin de paste; Aromat de varӑ; Frumos de Voinesti; Delicios de Voinești; Auriu de Bistrița; Generos; Florina; Starkinson; Wagener premiat, etc.

2.2. Compoziția chimicӑ a merelor

Din punct de vedere al compoziției chimice, merele conțin în medie (Banu și colab. 2010):

84 -85% apă,

14-15% zaharuri,

2,7% fibre totale inclusiv substanțe pectice, care reprezinta intre 0,2-1,1%

0,6% substanțe grase, 0.07% acizi grași polinesaturați

Vitamine și oligoelemente (peste 30 de tipuri):

90 UI vitamină A,

0,02 mg% vitamină B2,

0,1mg% vitamină B1,

7mg% vitamină C,

Peste 70% din vitamine se gӑse (Pomoidae). Are flori albe sau roșii, grupate în cime (tip de inflorescențӑ în care axul principal poartӑ o singurӑ floare) de forma unor umbrele, cu 20 de stamine și 5 sepale; sunt autosterile. Fructele sunt globuloase, au un cotor cu 5 carpele cu pereți asemӑnӑtori cu pergamentul, fiecare dintre acestea conținând deobicei 2 semințe. Merii sunt plante fructifere dar și arbori ornamentali care cresc în regiunile temperate din Eurasia.

Cea mai rӑspânditӑ specie și cea mai importantӑ din punct de vedere economic din lume este mӑrul cultivat Malus domestica.

Cele mai cunoscute soiuri de mere sunt: Golden delicious; Idared; Ionagold; Mutsu;Summered; Royal Gala; Starking Delicious; Mar savuros de varӑ; Rozmarin de paste; Aromat de varӑ; Frumos de Voinesti; Delicios de Voinești; Auriu de Bistrița; Generos; Florina; Starkinson; Wagener premiat, etc.

2.2. Compoziția chimicӑ a merelor

Din punct de vedere al compoziției chimice, merele conțin în medie (Banu și colab. 2010):

84 -85% apă,

14-15% zaharuri,

2,7% fibre totale inclusiv substanțe pectice, care reprezinta intre 0,2-1,1%

0,6% substanțe grase, 0.07% acizi grași polinesaturați

Vitamine și oligoelemente (peste 30 de tipuri):

90 UI vitamină A,

0,02 mg% vitamină B2,

0,1mg% vitamină B1,

7mg% vitamină C,

Peste 70% din vitamine se gӑsesc în coaja merelor

Minerale –peste 25 de tipuri de minerale.10 mg% potasiu, 7mg% calciu cât și cantități reduse de aluminiu, mangan, sulf, cobalt și altele, Potasiul stimuleazӑ sistemul cardiovascular; magneziul previne senzația de obosealӑ și nervozitate, calciu cu rol în coagularea sângelui, formarea oaselor, sustine masa muscularӑ, etc.

0,16-1,27% acizi organici, cel mai important fiind acidul malic.

Merele sunt bogate în material de balast, sunt sӑrace în calorii deci dau senzația de sațietate foarte repede. 100 g mӑr conțin 40 calorii și o valoare biologicӑ mare. Conține cca 60% fructozӑ, de aceea poate fi consumat și de cӑtre diabetici. Se consumӑ în stare proaspӑtӑ sau industrializatӑ sub formӑ de compoturi, suc, cedru, oțet, țuicӑ, etc (Eisenstock I., 2014) .

Florile, frunzele și fructele pomului de mӑr

http://en.wikipedia.org/wiki/Apple#mediaviewer/File:Malus_domestica_-_K%C3%B6hler%E2%80%93s_Medizinal-Pflanzen-108.jpg

2.3. Produșii secundari de metabolism din mӑr.

Pe lângӑ vitamine și minerale, merele conțin și alte fitochimicale. In ulimii ani numeroase cercetӑri au ca obiect de studiu compușii polifenolici, datoritӑ efectului antioxidant al acestora Gil și colab., 2002.

Este recomandat sӑ se consume mere împreunӑ cu coaja, deoarece în coajӑ conținutul în compuși polifenolici este mai mare decât în pulpӑ (Mikulic Petkovsek and others 2007; Lata and others 2009). Se găsesc cantități mai de flavonoide de tipul quercitină, catechină, epicatechină, retina, cyanidin-3-galactozidă – în coaja merelor roșii, acizi fenolici de tipul acid clorogenic, acid cafeic (Mehrabani si colab., 2012).

Valoarea terapeutică a merelor se datoreazӑ în cea mai mare parte produșilor secundari de metabolism și constă în actiunea lor asupra aparatului digestiv, acțiunii absorbante ale toxinelor si microorganismelor la nivelul intestinului, tratament in afectiunile renale, diataze urice, artritism, reumatism, etc. Acesti produși activeazӑ a tonic muscular, tonic al sistemului nervos, diuretic, urolitic, depurativ, antireumatismal, hipocolesteroleminat, antieptic gastric, decongestiv hepatic calmant laxativ.

Merele sunt recomandate în astenia fizicӑ și intelectualӑ, surmenaj, convalescențӑ, inflamații intestinale, boli cardiovasculare, tuse, rӑcealӑ, migrene, varice, etc.

Curele de mere implicӑ un consum de 500-1000g mere/zi, pe o duratӑ relativ lungӑ (Banu și colab., 2010).

Sucul natural de mere este bogat în acizi naturali, vitamine, săruri minerale, și contine antioxidanți..

Ajută la digestie datorită continutului de fibre, acest efect se datoreaza în primul rând pectinelor care reglează digestia, iar conținutul de acizi grăbeste procesul de digestive (Aprikian et al 2003). Dar acestea sunt de folos în cazul constipației cât si a diareei. În intestine sunt legate substanțele carcinogene, astfel încât reduc riscul cacerului la colon. Are rol și în reducerea colesterolului.

Sucul natural de mere întreține valoarea glicemiei, previne jocul valorii glicemiei, datorită acestui efect este indicat consumarea merelor pentru cei care suferă de diabet zaharat.

Are efect antioxidant asupra sângelui, venelor și întăreste sistemul nervos.

Sucul natural de mere nu are conținut ridicat în fier dar are un caracter care ajută organismul să-și acumuleze/absoarbe fierul din alte alimente cum ar fi oul sau ficat.

Are concentrație destul de mare în calciu, care este benefic pentru organism, ajută la prevenirea osteoporozei.

Consumul de suc de mere proaspăt are efect răcoritor și are efecte pozitive asupra digestiei. Este indicat în cazul mai multor afecțiunui ca de exemplu febră, insomnii, inflamații, problemelor digestive.

Este ideal pentru cei care tin dietă pentru pierderea în kilograme, deoarece continutul în energie și vitamine întârzie senzația de foame.

Conține cu 50% mai multă vitamina A cu efect antioxidant, decât portocalele. Pe lângă faptul că vitamina A încetineste procesul de îmbătrânire, ajută si la prevenirea răcelii.

Sucul de mere la fel ca și mărul are continut de vitamina A, C, B, D și F.

Consumul lor este indicat mai ales de către femei însărcinate, copii.

Conținutul de carbohidrați ajută la asigurarea organismului cu energie.

Merele conțin peste 20 de feluri de săruri minerale printre care putem enumera: potasiu, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, fluor, iod și seleniu acestea contribuie la funcționarea normala a sistemului imunitar. În urma cercetărilor făcute de un grup de medici pe femei însărcinate pe toată perioada sarcini a fost supravegheată tipul de alimentație al mamei iar la sfârșitul sarcinii a urmat un chestionar după naștere copiii au trecut prin mai multe analize în urma cărora s-a dovedit că mămicile care au consumat regulat mere și sucuri din mere au adus pe lume urmași cu au prezentat risc mult mai mic de astm decât cei care nu au consumat mere.

Analizele studiilor pe mere și produsele de mere reflectă efectele pozitive ale acestora datorită conținutului de flavonoizi care au efect de detoxifiere (ajută la neutralizarea procesului de oxidare a țesuturilor). Cel mai important antioxidant din mere se gasește in coaja fructului quercetina glycosid, phloretin glycosid, acidul clorogenic și epicatechina (Boyer and Liu, 2004).

În ultimii cinci ani nici un domeniu de cercetare în privința merelor nu a fost mai dinamic decât polifenoli din mere. Conținutul acestor fitonutrienți din mere este cu mult mai mare decât au suspectat cercetătorii la început. Flavonoidul este primul fitonutrient descoperit în mere, aceasta se află în concentrații cu mult mai mari în coaja merelor decât în pulpă. Kaempferolul si myricetin sunt flavonoide împortante din compoziția merelor (Van Der Sluis et al, 2002).

Acidul clorogenic este acidul fenolic din mere ți se găsește atât în pulpă cât și în coajă. Culoarea roșie și uniformă a merelor este datorată de conținutul mai ridicat în antociani. Continutul de polifenoli în mere variază de la 1-7 g/ kg pulpă proaspătă, iar în raport cu coaja această concentrație creste (Boyer and Liu, 2004).

Studiile recente arată că polifenolii din mere au mecanismul de autoapărare împotriva radiațiilor UV. Celulele din coaja de mere care efectuează fotosinteza sunt foarte sensibile la lumina UV al soarelui, mulți dintre polifenoli aflați in coaja mărului pot absorbii lumina UV și ca urmare previn deteriorarea celulelor fotosintetice în coaja mărului.

Beneficiile antioxidanților

Cei mai mulți compuși polifenolici din mere funcționează ca antioxidanți, nu este surprinzător că există multe studii în privința beneficiilor de sănatate bazate pe beneficiile antioxidanțiilor din mere. Cel mai evidențiat efect este scăderea oxidării grăsimilor membranei celulare. Acest beneficiu este foarte important în sinstemul nostru cardiovascular, deoarece peroxidarea lipidelor în membranele celulelor care leagă vasele de sânge, este factor de risc primar pentru ateroscleroză. De asemenea mărul conține vitamina C, substanță care deasemenea are un character antioxidant

Beneficiile cardiovasculare

Efectele benefice ale merelor asupra sistemului cardiovascular sunt dovedite științific prin cercetări și bine documentate, iar acestea sunt srâns asociate cu două aspecte ale nutrienților din mere:

-conținutul lor de fibre solubile în apă (pectină)

-mixul lor neobișnuit de polifenoli

Colesterolul total și LDL-colesterol sunt scăzute prin aport regulat de mere. Aport regulat înseamnă aport de mere de un măr întreg proaspăt pe zi. Compoziția puternică de antioxidanți din mere ne oferă protecție împotriva oxidării grăsimilor, trigliceridelor. Scăderea peroxidării lipidelor este un factor cheie în multe probleme cardiace cronice.

Cercetări recente au demonstrat că datorită continutului de quercetină merele au efect benefic împotriva inflamărilor.

Beneficiile pentru reglarea glicemiei

Acest domeniu de cercetare este relativ nou dar tot mai mulți oameni de știință sunt interesați de acest studiu.

Polifenoli din mere pot să influențeze digestia și absorbția carbohidraților, îmbunătățăsesc reglarea zahărului din sânge.

Conținutul în polifenoli încetineste digestia glucidelor. Quercetina și alte flavonide găsite în mere inhiba digestia carbohidraților și a enzimelor alfa-amilaza și alfa- glucozidaza. Atunci când aceste enzime sunt inhibate, carbohidrații sun descompuși mai ușor în zaharuri simple, fluxul sanguin are mai puține sarcini.

Reducerea absorbției glucozei. Polifenolii din mere reduc în mod clar rata de absorbție a glucozei din tractul digestiv, aceasta diminuează sarcina de zahăr pe fluxul sanguin.

Stimulează pancreasul pentru a produce mai multă insulină. un hormon beta produs de pancreas. Polifenolii din mere pot ajuta la menținerea în echilibru al glicemiei și deasemenea la activarea receptorilor de insulină a celulelor musculare, facilitând astfel trecerea zahărului din sânge în celulele musculare. (Boyer and Liu, 2004).

3.Particularitățile tehnologiei culturii mărului

Alegerea soiurilor: se recomanda alegerea unor soiuri de mar adaptate zonei din punct de vedere climateric, dar si alegerea unor soiuri de măr rezistente la boli si dăunători.

Fertilizarea livezilor de măr se face pe toată suprafața, în funcție de producția de fructe.

Irigarea se aplică în momentele critice în livezile pe rod din zonele cu precipitații sub 600 mm anual, cu 4 – 5 udări, cu norma de udare de 500 – 700 m3 apă/ha.

Pentru asigurarea nutriției minerale normale și o valorificare cât mai bună a îngrășămintelor, este necesară corectarea acidității solurilor din livezi cu amendamente calcaroase.

Cantitatea de substanță organică din sol determină, în mare măsură, fertilitatea acestuia. Îngrășămintele chimice cu azot snt eficiente în cele mai multe cazuri, cu ajutorul lor obținând un spor de producție substanțial.

In livezile de măr este obligatorie: combaterea eficientă a buruienilor în livezile de măr, menținerea unei aerații bune a solului necesar desfășurării normale a proceselor biochimice la nivelul rădăcinilor și reducerea consumului de apă.

3.1. Principalele lucrări de întreținere in livada de măr

Tăierile de fructificare și întreținere se execută anual, diferențiat în funcție de vârsta pomului și încărcătura cu muguri de rod. Ramurile căzute la tăiere sunt scoase din livadă cu grebla sau tocate și îngropate în sol pentru îmbunătățirea acestuia cu substanța organică.

Tratamentele contra principalelor boli si dăunători se fac în perioada de repaus, în număr de 2 și în perioada de vegetație, 8 – 14, cu produse insecto-fungicide, folosind mașini speciale destinate plantațiilor, care asigură aplicarea soluției de pesticid pe întreaga coroană a pomilor. În plantațiile private pe suprafețe mai reduse se paote apela la pompe de spate acșionate manual sau prevăzute cu motor. Aplicarea tratamentelor în livezile intensive și pe suprafețe mai mari de 20 ha, aplicarea tratamentelor cu elicopterul asigură o calitate suoperioară și posibilitatea aplicării intervențiilor și în periadele când intrarea cu aparatură terestră este dificilă, iar întârzierea aplicării ar duce la evoluția rapidă a unor procese patologice în cadrul plantației (Csep, 2005).

Recoltarea se face manual în găleți de plastic sau în saci de pânză, cu fundul mobil în așa fel, încât să se vătămeze fructele cât mai puțin. Recoltarea se face eșalonat în funcție de epoca de coacere. Soiurile de iarnă se recoltează în septembrie-octombrie, înaintea maturității de consum. Recoltareamecanizată se poate aplica în plantațiile intensive la care această lucrare este posibilă în mod eficient.

Producția la măr se evaluează în funcție de sistemul de cultură și nivelul agrotehnic. Ea variază de la 5–16 t/ha în livezile clasice, la 20–30 t/ha în livezile intensive și superintensive. Potențialul productiv al mărului este deosebit, întrucât în livezile superintensive se pot obține și 10 vagoane fructe la ha.

3.2. Cerințele ecologice ale culturii mărului

Mărul este specia cu posibilități mari de aclimatizare la condițiile de mediu diferite si se cultivă pe toate continentele globului, desigur, cu exceptia zonelor foarte reci. Limita nordică a arealului de răspândire a speciei in Europa este Norvegia, iar in America de Nord – Canada.

Limita sudică a arealului trece prin America de Sud (Chile, Argentina), Africa (Republica Africa de Sud), Oceania prin Australia, Noua Zeelandă si se extinde aproximativ până la paralela 40.

Ca altitudine, mărul se poate cultiva de la altitudinea 0o, – nivelul mării si până la 2000-3000 m in -șri din zona tropicală cum ar fi Zimbabwe, Guatemala, Bolivia, Ecuador etc.

4.Metode de păstrare a merelor

4.1 Păstrarea merelor în depozite frigorifice cu atmosfera normală

Pentru acest tip de depozite, mărimea optimă a celulelor este cuprinsă între 250 și 500 t, în care se păstrează numai mere (nu împreună cu alte specii) și pe cât posibil numai fructele unui soi. Se admite și păstrarea a două soiuri, numai dacă au același grad de maturare și cerințe identice față de factorii de recoltare.

Se recomandă ca următoarele categorii de mere să nu fie introduse pentru păstrarea de lungă durată:

soiurile cu o capacitate redusă pentru păstrare (Parmen auriu, Pionier etc) ;

fructele provenite din plantații tinere, aflate în primii ani de rodire;

fructele de dimensiuni prea mari (peste 75 mm în diametru);

fructele recoltate prea devreme sau prea târziu față de momentul optim de păstrare;

loturile de fructe menținute în livadă, după recoltare, o durată mai mare de 3 zile, fără a fi depozitate;

fructele provenite din plantații fertilizate unilateral cu azot, irigate cu 2-3 săptămâni înaintea recoltării sau cu tratamente fitosanitare deficitare.

Dintre măsurile preliminare depozitării merelor o importanță foarte mare o are dezinfectarea spațiilor de păstrare, care se realizează prin pulverizarea pe pereți a Cu SQ4 1% și unei soluții de lapte de var 20% vaporizarea a 1,7 1 formol /100 m3 spațiu liber, cu expunere timp de 24 ore. Vaporizarea poate fi înlocuită de fumigații cu S02 prin ardere de sulf 2,5 g/m3 spațiu liber, Ortofenilfenol (OPP), Fumispore etc.

De asemenea ambalajele se recomandă a fi spălate cu o oluție de sodă calcinată 4%, apoi clătite cu apă și uscate i soare sau dezinfectarea cu o soluție de CuS04 1% prin stropire sau imersie.

Pentru prevenirea unor boli criptogamice, în timpul păstrării, se pot efectua tratamente postrecoltare (facultativ) cu Benomyl (Benlate 0,1%) Thiabendazol-TBZ (Tecto 60-0,2%) sau Decco 20 S-0,2% Carbendazim 0,05% sau Tiofanat metil 0,05%.

Ca ambalaje de depozitare se folosesc lăzile din lemn tipurile P și D, în măsură mai redusă. Lăzile paletă se depozitează în stive bloc compacte, la distanța de 20-50 cm față de pereți și 5-10 cm între ele. Pe verticală, lăzile paletă noi sau aflate în stare bună, se stivuiesc pe 8-9 nivele până la înălțimea de 5,9-6,6 m.

Dacă se folosesc lăzile de tipul P, acestea se paletizează pe palete de depozitare după sistemul țesut, câte 5 în plan orizontal pe 4 nivele, iar apoi paletele cu lăzi se introduc în celule și se stivuiesc pe 4 nivele până la înălțimea de 5,6 m.Umplerea unei celule se recomandă să nu depășească 4-5 zile, dar pe timpul nopții instalația de refrigerare va funcționa pentru a reduce temperatura fructelor sub 8°C.După umplerea celulelor, ușile se vor închide cât mai etanș și se va trece apoi la asigurarea regimului de păstrare.

Condițiile de păstrare. Temperatura optimă de păstrare a merelor variază cu soiul sau grupa de soiuri și în funcție de sensibilitatea acestora la temperaturile scăzute care provoacă dereglări fiziologice (brunificare intensă, respirația anaerobă).

Astfel, soiurile rezistente la frig, cu fructe dulci și lipsite de aciditate cun sunt: Golden delicious, Red Delicious, Strakrimson etc, se păstrează la temperatura de 0°C… +1°C.

Soiurile acide, mai sensibile la frig, se păstrează la temperatura de 3-4°C, din această categorie făcând parte: Jonathan, Wagener premiat, Idared, Renet de Canada, Winter banana etc. Aceste temperaturi trebuie atinse în maximum o săptămână, iar limitele de oscilație admise nu vor depăși ±1°C

Pentru prevenirea dereglărilor fiziologice la soiurile sensibile la frig, tehnologiile moderne prevăd păstrarea fructelor în prima parte a depozitării lor, la temperatura optimă de 3-4°C, după care în partea a 2-a, temperatura se coboară la +1,50C…+2°C, pentru prelungirea duratei de păstrare, fără ca efectul temperaturilor scăzute să mai influențeze negativ.

Umiditatea relativă a aerului se va menține în limitele optime de 90-95% la toate soiurile, iar circulația aerului va avea o viteză de aproximativ 0,25 m/s, cu un coeficient de 30 de recirculări/oră.

Durata economică de păstrare este de 5-6 luni, soiurile din grupa Jonathan situându-se spre limita inferioară menționată.

4.2 Păstrarea merelor în depozite frigorifice cu atmosfera controlată

Atmosfera controlată, ca tehnică de păstrare a fost experimentată cel mai mult la această specie de fructe și prin urmare, dintre toate produsele horticole, la mere este cel mai mult aplicată în practică.

În celulele cu atmosferă controlată, compoziția optimă se poate obține fără convertizor în 20-25 zile, prin respirația fructelor (pe cale biologică) sau în 3 zile, cu ajutorul echipamentelor specifice (pe cale abiogenă).

Cercetările realizate în iritimii ani, au evidențiat o diferențiere a compoziției gazoase optime, pe soiuri, în unele situații (soiul Golden delicious și Granny Smith) nivelul de O2 fiind redus chiar până la 1%, ceea ce definește așa numita tehnică ULO (ultra low oxygen).

Din datele prezentate în tabelul următor se observă care sunt parametrii optimi de păstrare, recomandați pentru mere, în condiții de atmosferă controlată. Desigur datele prezentate nu au caracter standard, însă analizându-le, se observă foarte clar efectul reducerii concentrației de O2 asupra prelungirii duratei de păstrare cu o lună, la soiurile prezentate.

De menționat că temperatura prea scăzută (0-1 °C), poate determina toxicitatea datorată CO2 la concentrații relativ mai ridicate, fapt pentru care în atmosfera controlată, temperatura de păstrare poate fi ușor mai ridicată, cu 0,5-1 °C, comparativ cu depozitul frigorific cu atmosferă normală.

4.3 Păstrarea merelor în depozite cu ventilație naturală

Fructele transportate din livadă se sortează pe măsura intrării lor în depozit, făcându-se concomitent și calibrarea lor, sau această operațiune se face la scoaterea fructelor de la păstrare. Lăzile cu mere se transferă apoi în spațiul de sortare, unde se așează compartimentat pe soiuri și proveniențe. într-o cameră de păstrare se recomandă să se păstreze fructe din același soi sau să se grupeze soiuri după gradul de coacere sau cerințele comune față de factorii ambientali.

Așezarea lăzilor, se recomandă să se facă după sistemul „în cruce" care permite o bună circulație a aerului în toate direcțiile.

În cazul utilizării lăzilor tip P, se poate folosi și sistemul „compact", dar înălțimea de stivuire să nu depășească 2 m. Stivuirea lăzilor se face lăsând spații libere de acces pe lângă pereți, de 0,8 m dacă nu sunt bine izolați și aerisirea se face numai prin ferestre. Dacă pereții sunt bine izolați, între stiva de ambalaje și aceștia se lasă un spațiu redus de 10-20 cm și un culoar central în dreptul ușii pentru acces, de circa 0,8 m. în funcție de caracteristicile construcției, lăzile se stivuiesc astfel încât sub tavan să rămână un spațiu de 60-80 cm.

Practica a demonstrat că în depozitele simple temperatura variază, în funcție de zonă, între 15°C, la începutul perioadei de păstrare și 0°C în timpul iernii. Scăderea temperaturii ridicate, înregistrată mai ales în octombrie-noiembrie și în martie, se face printr-o aerisire puternică în timpul nopții când aerul este mai rece. Pe timp de îngheț se închid bine și se izolează ferestrele, gurile de aerisire și ușile care nu se folosesc.

Durata economică de păstrare a merelor este 110-140 zile, iar pierderile în medie sunt de 11-17%.

Dacă se recurge la păstrarea în beciuri, fructele se așează în vrac, în straturi groase de 1-1,5 m sau în boxe. Acolo unde se mai practică păstrarea pe stelaje, merele se depozitează în vrac, în straturi de 0,40-0,50 m grosime.

Umiditatea relativă a aerului trebuie menținută între limitele optime de 90-95%, valori destul de greu de realizat în acest tip de spațiu. Corectarea ei se face prin stropirea pardoselii și umezirea unor rogojini sau a unor snopi de papură etc.

În cazul unui exces de umiditate se fac aerisiri prelungite (dacă umiditatea exterioară este scăzută) sau se introduc în spațiile de depozitare bulgări de var (200-300 g/m3.)

PARTEA II – CONTRIBUTII PROPRII

5.Scopul lucrării

Atmosfera controlată, ca tehnică de păstrare este cel mai mult aplicată în la mere. Această metodă este utilizată si la SC HAVITA Sarand, Ungaria. Pe perioada stagiului Erasmus am facut o vizita la aceasta ferma si am ales ca tema a lucrării de disertație efectul acestei modalități de păstrare asupra calității merelor și asupra conțintului în produși secundari de metabolism.

6.Prezentarea SC HAVITA Sarand

6.1.Tehnologia de producere, a merelor din cadrul firmei HAVITA

Cooperativa de producere și valorificare a merelor în sistem industrial HAVITA din Sarand a luat ființă în martie 1999, cu scopul integrării producției de legume și fructe a zonei, pentru preluarea sarcinilor de valorificare a produselor partenerilor. Este format în prezent din colaborarea a 97 persoane fizice și cu personalitate juridică din județul Hajdu -Bihar.

Suprafața plantației este de 150 hectare, plantată progresiv pe parcursul anilor de funcționare. Partea financiară fiind asigurată din fonduri proprii și din proiecte finanțate de din fonduri UE. Plantația este realizată în sistem intensiv, cu stălpi de susținere din material lemnos la început, apoi cu stâlpi de beton și plasă antigrindină pentru protecția parcelelor pe rod de efectul nefast al ploilor cu grindină, frecvente în zonă pe perioada creșterii și maturării fructelor.

Este asigurată irigarea prin picurare, ocazie cu care se administrează și fertilizanții minerali. Pe întreaga suprafață este aplicată protecția integrată a pomilor față de boli, dăunători și buruieni.

Tratamentele se fac pe baza prognozei evoluției organismelor dăunătoare și a avertizării udărilor și a tratamentelor fitosanitare, numai cu produse ecologice, cuprinse în „lista verde” și numai în condiții excepționale una- două intervenții cu produse din „lista galbenă”. Produsele din lista roșie a UE sunt total eliminate. Tratamentele se efectuează cu aparatură terestră modernă, care asigură reducerea driftului și în condiții de vânt .

Solul din „umbra” pomilor este lucrat mecanic, iar intervalul dintre pomi este lăsat înierbat și se cosește periodic, astfel se permite intratea utilajelor pe interval și după ploile căzute.

În prevenirea pagubelor cauzate de dăunători, unitatea apelează pe larg la aplicarea combaterii biologice, prin amplasarea capcanelor cu feromoni pentru principalii dăunători ai mărului.

Fig.nr. 6.1.Aspecte din perioada tratamentelor cu fungicide în perioada de vegetație

Fig.nr.6.2. Echipament de stropit tip Turbamatic

Portaltoiul este M9, care asigură o creștere moderată pomilor, care se tund manual, rămân la talie redusă, permițând recoltarea manuală fără apelarea la scări sau alte mijloace.

Se aplică frecvent în perioada culesului sistemul „culege-ți singur și plătești mai puțin” la o parte a plantației, reducând astfel cheltuielile cu activitatea de recoltare.

6.2 Depozitul frigorific

S-a construit în anul 2003 din fonduri proprii și ajutor de stat. Are capacitatea de 2500 tone, ceea ce permite depozitarea pe lângă producția proprie și a altor producători din zonă. Posedă 17 camere frigorifice, din care 16 sunt adecvate atât păstrării tradiționale, cât și prin metoda ULO (Ultra Light Oxygen), respectiv o cameră este adecvată și pentru congelarea produselor și una pe lângă atmosfera controlată are posibilitatea răcirii rapide.

Urmărirea produselor depozitate pe parcursul păstrării este garantată de aplicarea sistemului de asigurare a calității ISO 9001:2000, având la bază sistemul HACCP.

Caracteristica depozitului este sistemul modern de tehnologie ULO (Ultra Light Oxygen), adică păstrarea în condiții de atmosferă controlată. Esența acestei tehnologii este asigurarea unui mediu cu conținut mai redus de oxigen față de atmosfera normală, astfel fructele depozitate își păstrează starea din timpul recoltării, fiind reduse la minim procesele fiziologice.

Prin această tehnologie produsele sezoniere alterabile se pot păstra pe o perioadă mult mai lungă – cu 3-7 luni în funcție de specie – acolo unde numai răcirea tradițională nu este suficientă. Astfel devine posibilă livrarea spre piață a produselor cu aceeași calitate superioară, pe tot parcursul anului. Această tehnologie este adaptabilă la multe specii de fructe și legume, devenind în ultimii ani posibilitatea de bază la nivel mondial în păstrarea merelor.

Fig.nr.6.3Aspectul exterior al depozitului

Depozitul posedă o linie de sortare – categorisire a merelor (GREEFA), care sortează prin intermediul unei camere video și sistem de control computerizat merele în funcție de culoare, greutate și dimensiune. Sistemul GREEFA este un utilaj care selectează pe 4 linii. Transportul merelor pe linie este pe baza curentului de apă, astfel produsul suferă o factare minimă pe parcursul tehnologic. Utilajul are 12 benzi de ieșire, 4 terminale de umplerea lăzilor .Utilajul are capacitatea de 6-8 tone pe oră.

Fig. nr. 6.4.Aspecte din hala de sortare- ambalare

Fig.nr. 6.5.Aspect din camera frigorifică

6.3.Caracterizarea soiurilor cultivate

GOLDEN REINDERS

De mărime mijlocie, moderat dulce. Se păstrează bine, soi productiv. Soi de succes internațional.

Culoarea pieliței: galbenă- verzuie, galbenă la maturare.

Greutatea fructului: 140-180 g

BRAEBURN
Fruct de mărime mijlocie, pulpa consistentă. Valoare de piață ridicată.

Maturare : decada I-II octombrie

Culoarea pieliței: roșu cărămiziu, dungat

TOPAZ
Fruct puternic turtit

Gust acidulat, aromat, pulpa albă-gălbuie

Maturare: octombrie

Culoarea pieliței :roșu aprins, dungat

IDARED
Soi de iarnă, cu fruct de mărime mijlocie, puțin turtit.

Gust dulceag,aromat.

Maturare: septembrie

Culoare: roșu viu, splălăcit

Greutatea: 170-200 g

JONAGOLD
Fruct mare, ușor conic

Gust foarte plăcut, soi foarte căutat pe piață

Maturare : decada II-III. septembrie

Culoarea: roșu deschis

Greutatea : 220-250 g

GRANNY SMITH

Fruct de mărime mijlocie,

Gust moderat acidulat

Maturare: mijlocul lunii octombrie

Culoarea :verde sticlos, cu puncte albe

MUTSU
Măr de iarnă, cu fruct mare

Maturare: septembrie

Culoare:verde deschis

Greutatea: 230-250 g

SUMMERED
Soi de toamnă, mărime mijlocie, de forma trunchiului de con

Maturare: decada I-II. luna august

Culoarea roșu aprins cu pete albicioase
Greutatea: 170-180 g

6.4.Aspecte din diferitele faze de vegetație ale plantației

Fig.nr. 6.6 Plantația în timpul iernii Fig.nr.6.7. Plantația înflorită

Fig.nr.6.8. Perioada de înflorit

Fig.nr.6.9 Observații în perioada legării fructelor

Fig.nr.6.10 Automat pentru vânzarea merelor

Fig. nr.6.11 Aspect din plantație și centrul de recoltare a fructelor

Fig.nr. 6.12. Aspect din timpul aplicării intervențiilor fitosanitare în vederea combaterii rapănului mărului (Endostigme inaequalis)

Fig. 6.13 Suc de mere produs din mere Gala și soiurile de mere produse la HAVITA

7.Materiale si metode de analiză

7.1. Materiale analizate

Pentru realizarea studiului am ales următoarele 4 soiuri provenite de la SC Havita Derecske::

Mutsu

Gala

Golden

Idared

7.2. Metode de analiză

Metodele de analiză s-au împărțit în 2 categorii:

Determinări fizico-chimice pentru stabilirea calității merelor la recoltare (A) si după 5 luni de depozitare în depozitele Havita (B) acasă în beci (C)

Determinarea conținutului în substanțe cu caracter antioxidant în mere la recoltare (A) si după 5 luni de depozitare în depozitele Havita (B) acasă în beci (C).

7.2.1. Determinări fizico-chimice pentru stabilirea alității merelor

1.Determinarea umidității

Umiditatea s-a determinat prin uscare la etuvă, la 103 ± 2°C timp de 3 ore, experimentul repetându-se până la atingerea masei constante. Probele au fost răcite în exicator timp de o oră si cântărite (AOAC, 1999).

2. Determinarea conținutului de solide solubile – metoda refractometrică

Conținutul în substanțe solide solubile a fost măsurat cu ajutorul unui Refractometru Krüss si exprimate sub formă de concentrație de zaharoză.

3 Determinarea acidității titrabile

Principiul metodei

Fructele conțin cantități variabile de acizi organici: lactic, malic, tartric, oxalic, acetic. În cazul produselor conservate acidul acetic provine din procesul de fabricație. Aciditatea se determină prin reacția acestor acizi cu hidroxidul de sodiu în prezența fenolftaleinei, până la slab roz.

R-COOH + NaOH = R-COONa + H2O

Acid organic Sarea de sodiu

Reactivi

hidroxidul de sodiu, soluție 0,1N de factor f determinat

soluție alcoolică 1% de fenolfteleină

apă distilată

Mod de lucru

Se cântăresc 10 – 15 g probă care se mărunțește și se pune într-un pahar Berzelius suficient de mare pentru a putea adăuga un volum de apă de 10 ori mai mare. De ex pentru 12 g proba sunt necesari 120 ml apa, deci se va lua un pahar de 150 – 200 ml.

Se fierbe proba 10 minute, se trece apoi cantitativ într-un balon cotat de 250 sau de 500 ml, ȋn funcție de volumul anterior al probei. Se răcește sub jet de apă și se aduce la semn.

După omogenizare se filtrează sau se centrifughează.

Din filtratul limpede și se ia un un volum potrivit pentru titrare (ȋntre. 10 și 20 ml) dar exact măsurat cu pipeta. Dacă filtratul este prea colorat se diluează cu apă distilată.

Filtratul obținut se titrează cu soluție de NaOH 0,1N în prezența fenolftaleinei până la roz persistent timp de 30 de secunde.

Calcul

Aciditatea totală titrabilă se exprimă procentual:

N • f •k • V1

A% = ––––– • 100

m • V2

unde:

A% – se exprimă în % acid predominant sau

N – volumul soluției de NaOH 0,1N folosit la titrare, ml

f – factorul soluției de NaOH 0,1N folosit la titrare

V1 – volumul extractului (balon cotat), ml

V2 – volumul filtratului care s-a titrat, ml

m – masa probei luată în lucru, g,

100 – datorita exprimării acidității față de 100 g produs

k – factor utilizat pentru exprimarea acidității într-un acid predominant, sau într-un acid organic. El reprezintǎ cantitatea de acid care corespunde la 1 ml soluție NaOH 0,1N. In cazul merelor se va exprima în acid lactic k= 0,009 (acid malic k=0,0067)

7.2.2. Determinarea conținutului în compuși cu caracter antioxidant

1. Conținutul în polifenoli totali

Extracția compușilor polifenolici

Extracția compușilor polifenolici din fructe s-a realizat cu alcool etilic, astfel:

– 10 g probă mărunțită se amestecă cu 10 ml alcool etilic 50% și după 30 de minute se filtrează.

– extractul etanolic se dilueză 1/10cu alcool etilic 50%.

Reacția Folin-Ciocâlteu

Principiu

Reactivul Folin-Ciocâlteu, un reactiv complex pe bazǎ de acid fosfomolibdenic și fosfotungstic. În mediu bazic, compușii fenolici transferǎ electroni cǎtre molibden formând un complex colorimetrabil albastru a cǎrui absorbanțǎ se poate mǎsura la lungimi de undǎ între 750 – 765 nm. Mediul bazic este creat de cǎtre soluția de carbonat de sodiu care ajusteazǎ pH- ul în jur de 10. Metoda se folosește pentru cuantificarea compușilor polifenolici din numeroase alimente de origine vegetalǎ cum ar fi: vin (Singleton et al., 1999), cacao, tomate (Devanand et al., 2006), vișine (Filimon et al, 2011) și animalǎ cum este mierea de albine (Mărghitaș et al, 2009), etc.

Reactivi și aparaturǎ

 Alcool etilic, pa

 Carbonat de sodiu anhidru, soluție 7,5%

 Reactiv Folin-Ciocâlteu, 0,1N

 Etalon: soluție acid galic, concentrație stoc 1mg/ml

 Sticlǎrie uzualǎ de laborator

 Micropipete pentru domeniul 100 – 1000µl

 Hârtie de filtru

 Etuvǎ termostatǎ

 Aparat pentru mǎrunțit

 Spectrofotometru UV-VIS Mini Shimadzu

Mod de lucru

Într-o eprubetǎ se amestecǎ 500 µl extract alcoolic cu 2,5 ml reactiv Folin-Ciocâlteu,0,1N. Se amestecǎ puternic și se adaugǎ 2 ml soluție de carbonat de sodiu 7,5%. Se incubeazǎ probele timp de 2 ore. În paralel se realizeazǎ și curba de etalonare utilizând soluția stoc de acid galic. Se realizeazǎ concentrații între 0 și 200 mg/l prin diluarea soluției stoc și se procedeazǎ în același mod ca și la probele necunoscute.

In cazul probelor de suc se lucrează la fel ca la fructe doar că se folosește o soluție apoasă.

Spectrofotometrarea

Se citește absorbanța probelor ce formeazǎ curba de etalonare precum și cea a probelor necunoscute la lungimea de undǎ λ = 760 nm.

Se întocmește curba de etalonare, concentrație în funcție de absorbanțǎ.

Calcul

Se calculeazǎ concentrația probei necunoscute în funcție de factorul de pantǎ mediu sau prin intermediul ecuației de regresie aferentǎ curbei de etalonare. Conținutul de fenoli al probei necunoscute se exprimǎ în echivalenți acid galic/ 100g material analizat (mg GAE/100g).

2. Conținutul în flavonoide totale

Conținutul în flavonoide totale s-a determinat folosind metoda spectrofotometrică cu AlCl3 Absorbanțele au fost măsurate la lungimea de undă de 510nm. Standardul utilizat a fost catechina (Atanassova et al, 2011).

Standardul de prepara astfel: soluție de catechinӑ 20,40,60,80 si 100mg/l

Mod de lucru

1 ml standard /extract intr-un balon de 10 ml in care s-a pus 4 ml AD.

Se adaugӑ 0.3ml NaNO2 ,

dupӑ 5 minute 0.3 ml AlCl3.

In al 6-lea minut se adaugӑ 2 ml NaOH 1M

Se agitӑ amestecul, si după 30 de minute se citeste absorbanta la 510nm fațӑ de martor preparat identic doar cu apa in loc de standard.

Se calculeazǎ concentrația probei necunoscute în funcție de factorul de pantǎ mediu sau prin intermediul ecuației de regresie aferentǎ curbei de etalonare. Conținutul de flavonoide al probei necunoscute se exprimǎ în echivalenți catechină/ 100g material analizat (mg CAT/100g).

3. Conținutul în vitamin C

Se bazează pe proprietatea reducătoare a acidului ascorbic. Acidul ascorbic prin oxidare se transformă în acid dehidroascorbic. Dozările se fac prin volumetrie iar soluția de titrare este

– iodat de potasiu.

Extracția vitaminei C din produse vegetale

15 g produs vegetal se mojarează timp de 10 minute cu 2,5 g de nisip si 10 ml de acid metafosforic. Se complectează la 50 ml cu acid metafosforic, se filtrează sau se centrifughează. Din filtrat se iau 10 ml și se dozează vitamina C la fel ca din suc.

Dozarea vitamine C

Reactivi: – soluție standard vitamina C 1 mg/ml

– amidon 1%

– HCl 1M

– Iodat de K 0,004N (1,2g KI + 0,478g I2, se aduce la 1000 ml cu apă distilată).

– acid metafosforic 5%

10 ml de soluție standard de vitamina C, se amestecă cu 20 ml apă distilată, 2 picături de HCl 1 M și 15 picături de amidon 1%, se titrează cu iodat de K până la culoarea albastră care persistă 15 secunde. Se notează cu V volumul de iodat folosit la titrare.Se repetă aceleași operații pentru suc sau pentru supernatant, în loc de 10 ml soluție standard se vor folosi 10 ml suc sau filtrat. Se notează cu V1 volumul de iodat folosit la titrare.

Calcul

Pentru suc 10 x V1

vitamina C mg /100 ml suc = ––––x 10

V

Pentru fructe

10 x V1 x 5

vitamina C mg /100 g produs = –––––––x 100

V x m

V = vol. de iodat folosit la titrarea soluției standard

V1 = vol. de iodat folosit la titrarea probei

5 = diluția (50/10)

10 = ml solutie standard luată în lucru

m = masa probei (15g)

100 = raportarea la 100 g produs

8.Rezultate și discuții

Intr-o primă etapă am realizat determinări fizico-chimice pentru stabilirea calității merelor la recoltare (A) si după 5 luni de depozitare în depozitele Havita în atmosferă controlată (B), acasă în beci (C). Rezultatele au fost trecute in tabelul 8.1. și reprezentate grafic in figura 8.1 A si B și fig. 8.2..

8.2.1. Determinări fizico-chimice pentru stabilirea alității merelor

Tabel 8.1. Rezultatele obținute pentru parametrii calitativi în toate fazele studiului

Analizând rezultatele obținute se poate observa că pe perioada depozitări în condiții de atmosferă controlată ULO (Ultra Light Oxygen). Esența acestei tehnologii este asigurarea unui mediu cu conținut mai redus de oxigen față de atmosfera normală, astfel fructele depozitate își păstrează starea din timpul recoltării, fiind reduse la minim procesele fiziologice, spre deosebire de păstrarea tradițională în gospodărie, în beciuri răcoroase. Astfel substanța uscată totală dar și cea solubilă în apă nu au suferit modificări semnificative după 5 luni de păstrare în atmosferă controlată ULO.

Substanța uscată totală cea mai mare s-a înregistrat la soiul Golden (16,13%, respectiv 15,06%) atât la recoltare cât și la depozitare în condiții de atmosferă controlată.

Cea mai mică valoare a substanței uscate totale s-a înregistrat la Idared înainte și după recoltare (12,11% respectiv 14,14%).

In cazul tuturor soiurilor depozitarea în beci a dus la creșterea substanței uscate datorită scăderii conținutului de umiditate. Cele mai mari valori s-au obținut pentru soiul Mutsu 18,1% urmat de Gala, Idared și Golden.

Substanța uscată solubilă în apă este reprezentată în cea mai mare parte de zaharoză. Conținutul în zaharoză scade pe perioada depozitării și crește conținutul în glucide reducătoare – glucoză și fructoză.

A.

B.

Fig.8.1. Reprezentarea grafică a continutului in substanta uscata totală (A) și substanță uscată solubilă (B) a probelor analizate

Fig 8.2. Reprezentarea grafică a continutului in aciditate totală

Aciditatea în acizi organici scade pe perioada depozitării în gospodărie, în beci, de aceea în timpul depozitării, merele devin mai dulci, în special la depozitarea în beci (fig. 8.2).

Soiurile cu modificările cele mai importante la substanța uscată totală și solubilă au fost Idared si Gala. După depozitarea în atmosferă controlată diferențele au fost mai mici (13 -16,7% pentru substanța uscată totală, 8,1% la substanța uscată solubilă) iar după depozitare în condiții normale în gospodărie modificările au fost în jurul valorii de 30% pentru cele 2 soiuri.

Din punct de vedere al acidității totale la depozitare în atmosferă controlată ULO soiurile Mutsu si Gala au prezentat scăderi mai mari, dar cel mult cu 19%, iar în cazul depozitării în gospodărie la finele celor 5 luni aciditatea a scăzut cu valori de până la 48% la merele din soiul Idared și 41% la merele din soiul Gala.

8.2.2. Determinarea conținutului în compuși cu caracter antioxidant

Pentru a pune în evidență prezența substanțelor cu caracter antioxidant am determina conținutul în compuși polifenolici totali, flavonoidele și vitamina C. Rezultatele au fost trecute în tabelul 8.2 si reprezentate grafic in fig 8.3 și 8.4

Tabel 8.2. Rezultatele obținute pentru conținutul în substanțe antioxidante în toate fazele studiului

Fig 8.3. Reprezentarea grafică a continutului in polifenoli totali si flavonoide totale

Fig 8.4. Reprezentarea grafică a continutului in vitamina C a probelor analizate

Analizând rezulatele obținute putem să observăm ca atât în cazul polifenolilor și flavonoidelor, cât și în cazul conținutului în vitamina C valorile nu diferă semnificativ la produsele depozitate în condiții de atmosferă modificată ULO. Dacă însă merele sunt depozitate în gospodărie în beci valorile vor scădea semnificativ.

Având în vedere probele analizate, conținutul cel mai mare în polifenoli totali s-a înregistrat la merele Gala (-6,4% în ULO și -57% depozitare în beci) și cel mai puțin a scăzut la Idared și Golden (-1,9% în ULO și – 22,3% la depozitare în beci).

Flavonoidele totale în cantitatea cea mai mare sunt în merele din soiul Golden și cel mai mic în soiul Gala. Reducerile în conținutul de flavonoidele comparativ cu valoarea de la recoltare au fost in jur de 10% la merele Mutsu șî Idared după depozitare în ULO și mult mai mari de 48,3% respecti 55% la depozitarea îngospodărie la merele Idared și Gala.

Vitamina C a fost în cantitatea cea mai mare în merele Idared și Gala și cea mai mică cantitate s-a înregistrat la soiul Mutsu. Dacă ne referim la reducerea cantității de vitamina C după depozitare în atmosferă modifică, constatăm că la soiul Golden a scăzut cu 14% iar la Gala cu doar 2,7%, însă daca merele sunt depozitate în condiții normale în gospodărie scăderile sunt semnificativ mai mari ajungând la 21% la merele Mutsu și la 44,7% la merele Idared.

9.Concluzii

Sortimentul de soiuri este în continuă schimbare, fiind înlocuite vechile soiuri cu sensibilitate la organismele dăunătoare și cu posibilitate limitată de păstrare. Schimbarea sortimentului este detreminată și de cerințele industriei alimentare prelucrătoare (sucuri, cidru, gemuri, compoturi, etc.) dar și de preferințele consumatorilor de diferite categorii de vârstă.

In vederea asigurării calității producției de mere după recoltare este necesară aplicarea unei tehnologii moderne de depozitare, asigurarea controlului periodic al indicilor de calitate, al conținutului intern (zahăr, aciditate, conținut vit.C, etc.) a producției depozitate.

Trebuie reamintită una din ideile de bază ale depozitării moderne: scopul acestei activități nu este neapărat împiedicarea scăderii calității mărfii depozitate, ci prin încetinirea proceselor fiziologice ale merelor să se contribuie la realizarea valorii lor gustative maxime.

Având în vedere faptul că în cazul tuturor soiurilor analizate, depozitarea în gospodărie duce la scăderea semnificativă a parametrilor calitativi dar și a conținutului în substanțe antioxidante se recomandă să nu depozităm pe perioade lungi merele în gospodărie, să le prelucrăm sub formă de compot, gem, suc, etc, iar pentru consum este de preferat pentru perioada de iarnă și în special primăvara, să cumpărăm mere care au fost depozitate în condiții de atmosferă controlată.