Agro Agrement. Revitalizarea Gradinilor de Tip Comunitar

Bibliografie

– BEATLEY, Timothy- „ Green urbanism-learning from [NUME_REDACTAT]”- [NUME_REDACTAT], Washington DC, California, 2000

– COSTACHESCU, Cornel; DANESCU, Florin; MIHAILA, Elena, “ Perdele forestiere de protectie” , [NUME_REDACTAT], Bucuresti, 2010

– [NUME_REDACTAT] Simonds, Arhitectura peisajului, ed. Tehnica, Bucuresti-1967

– SARBU , Catalin, Niculae, “ Locuirea in Romania: o abordare cadru”, Editura universitara “[NUME_REDACTAT]”, Bucuresti, 2006

– STAN Angelica-“Peisajul periferiilor urbane –revitalizarea peisagera a zonelor periferice”- Teza de doctorat, Bucuresti, 2006

– STANICA, Viorel, "Dezvoltare comunitara", suport de curs, 2012

– Strategia de dezvoltare a județului [NUME_REDACTAT] 2020

– [NUME_REDACTAT] de Analiză și Acoperire a Riscurilor – Ilfov 2013

– http://sustainablefoodedmonton.org/programs/community-gardens/

– http://fr.ekopedia.org/Agriculture_urbaine

– http://dexonline.ro

– http://edis.ifas.ufl.edu

– http://www.cjilfov.ro

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Agro-agrement. Revitalizarea grădinilor de tip comunitar.

-REZUMAT-

Tema si scopul lucrării prezente

Lucrarea de față își propune să abordeze conceptul de grădini comunitare în zona metropolitană a Bucureștiului, formarea și evoluția acestora și tendințele actuale.

Proiectul este structurat sistematic și are scopul de a evidenția problematici sociale, economice, culturale și de mediu. În demersul acestui proiect se înregistrează trei faze importante de analiză la nivelul zonei metropolitane București : analiza macroteritorială, analiza mezoteritorială si studiul microteritoriului.

Prima parte urmarește obținerea unor informații generale despre acest teritoriu și delimitarea zonei ce urmează a fi studiată în etapa a doua a. Această a doua etapă vizează analiza macroteritorială, ce se concentreză prin studiul zonei cu potențial de dezvoltare în cadrul conceptului de grădini de tip comunitar. În ultima etapă, faza de detaliu, se implementează proiectul, pentru care au fost necesare analizele mecro și mezoteritoriale, unde se integrează concluziile analizelor efectuate si susținute de o serie de concepte și strategii.

Scopul principal al proiectului, pentru care au fost realizate etapele de cercetare, analizele, obținere de informații și propunere este de a dezvolta sudul zonei metropolitane a Bucureștiului prin conectarea zonelor actuale de agrement cu lotizările propuse pentru dezvoltarea grădinilor comunitare, astfel să se creeze funcțiuni de agro-agrement. Concept ce îmbină utilul cu plăcutul și astfel mediul social și economic va simți o dezvoltare considerabilă cu zona de sud. Se doreste o revitalizare a grădinilor de tip comunitar, de a implemeta acest concept printr-o dezvoltare durabilă.

De asemenea, lucrarea de față își propune prin această temă, să abordeze probleme precum agricultura, ecoturismul, ecologia, să genereze o conștientizare a importanței peisajului natural și să determine luarea unor măsuri in acest sens.

Argumentarea si explicarea titlului

" Grădinile urbane pot avea numeroase beneficii, de la un sentiment sporit de imputernicire la reducerea ratei criminalității." [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] News.

Orașul postmodernist este unul complex, dinamic. Urbanizarea și globalizarea rapidă a dus la dizolvarea gradinilor comunitare din cadrul orașelor. Dezvoltarea se face simultan în domenii diferite, iar interesul nu este întotdeauna unul colectiv. Astfel, într-o lume dezorganizată, în care s-a pierdut simțul apartenenței la un grup, la o comunitate, în favoarea dorinței de exprimare personală, pare că doar cadrul în care trăim ne poate lega. De aceea ar trebui să optam pentru menținerea caracterului comunitar. Acela de a ne susține și ajuta reciproc. Pentru a explica noțiunea de grădini comunitare, am ales să prezint definiția dată termenilor în [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT]:

GRĂDÍNĂ, grădini, s. f. 1. Suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie. ◊ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Grădină botanică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante vii. Grădină zoologică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) Grădină de copii = grădiniță (de copii). Grădină sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina. 

COMUNITÁTE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. ◊ (Dr.) C. de bunuri = regim al bunurilor soților, în temeiul căruia bunurile dobândite cu titlu oneros în timpul căsătoriei aparțin, cu excepțiile prevăzute de lege, ambilor soți, care au deopotrivă, dreptul de a le administra și de a dispune de ele. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. ◊ C. lingvistică = grup de oameni care comunică între ei folosind același idiom (limbă, dialect, grai). 3.Ansamblu de organisme vegetale și animale între care se stabilesc relații de existență și interacțiune.

O grădină comunitară este reprezentata de un grup de oameni ce împreună sustin și dezvoltă un spațiu din comunitatea lor. Acest tip de gradină reflectă zona deservită, implicarea, educarea, construirea și consolidarea comunitații intr-un mod semnificativ.

Conduce spre un stil de viață sanatos și activ, prin promovarea produselor alimentare cultivate ecologic.

Sunt multe căi de a incepe sau de a gestiona o grădină comunitară. Pentru a fi durabilă, ca o adevarată resursă a comunitații, trebuie să crească cu ajutorul condițiilor locale și să reflecte punctele forte, nevoile și dorințele comunitații locale. Fiecare membru trebuie să contribuie la toate etapele de amenajare, dezvoltare și consolidare a grădinii comunitare.

Deși tradiția de locuire în România își are rădăcinile generate de o economie preponderent agricolă, treptat, terenurile alocate acestei funcțiuni s-au micșorat considerabil. În anul 1860 suprafața de teren arabil însuma un procent de 19,9% din suprafața României, în timp ce în 1915 ajunge la un procent de 46%. Începând cu secolul XIX, se remarcă o tendință de creștere a suprafeței ocupate de construcții, și o scădere dramatică a suprafețelor destinate exploatării agricole, multe dintre fostele parcele devenind resurse teritoriale pentru construirea de locuințe.În 1921, reforma agrara “ conduce către preponderenta micii proprietăți agricole, sărace și în curs de atomizare.” Mijlocul secolului XX aduce o altă mare schimbare în problematica exploatărilor agricole din jurul orașelor sau din cadrul acestora, prin construirea de noi ansambluri rezidențiale colective. Grădinile mici existente în această perioadă în orașe, și reprezentând un tampon față de poluarea urbană, aducând un aport microclimatic benefic în special vara, își restrâng încă o dată aria, fiind situate de această dată numai în jurul blocurilor, mai ales în zonele mărginașe ale orașului.

Aminteam mai sus, de tradiția de locuire în țara noastră, inițial bazată pe o economie agricolă. În contextul schimbărilor menționate, apariția marilor centre industriale și a dezvoltării regimului de locuire colectivă, societatea suferă și ea schimbări. “ Ritmul cotidian al societății industriale a înlocuit ritmul de viață anual generat de ciclurile vegetale, caracteristic societății agrare. Relativă autarhie a gospodăriei tradiționale rurale a fost înlocuită de dependența totală a celei din cadrul locuinței colective, pe de o parte față de structurile tehnologice indispensabile funcțional, iar pe de altă parte, de rețeaua de servicii ( comerciale, sanitare, etc). (…)

În concluzie lucrarea urmărește să studieze, în mod particular, rolul grădinilor comunitare ca spații ale locuirii în configurarea peisajului urban și rural și modul în care acestea au evoluat. Grădinile comunitare sunt spații ale solidarității populației, în care se organizează o parte importantă din funcțiunile comunitare, ritualuri și relații sociale.

Revitalizarea grădinilor comunitare include dezvoltarea produselor ecologice și astfel acest mod de viață va avea un impact mult mai mare asupra populației, luând amploare prin implicarea directă a acestora.

În cele din urma obiectivele gradinilor comunitare si cheia succesului lor sunt aceleasi : "Este vorba despre dezvolarea comunitatii." [NUME_REDACTAT], Co-founder of [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] întocmirea lucrării de disertație s-au folosit atât informații obținute in urma cercetării documentației de specialitate (cf. bibliografie) cât si informații obținute prin metode practice. Pentru a restrânge aria de analiză și pentru o bună concentrare și sistematizare a informației, au fost stabilite, de la începutul demersului o serie de întrebări principale:

Care sunt problemele in zona metropolitană a Bucureștiului?

Care este zona cu cele mai puține șanse spre o dezvoltare durabilă?

Ce oportunitați oferă zona studiată?

Cum se pot remedia problemele întâlnite?

Care este cea mai eficientă si durabilă metodă de dezvoltare?

Dezbaterea are ca instrument zona metropolitană a Bucureștiului, lucrarea tratează implementarea unui concept durabil și ecologic, un subiect de importanță generală. Astfel, prin aceste întrebari se concretizează nevoia unei astfel de intervenții.

Lucrarea de față a fost întocmita urmând un proces format din trei etape: culegerea de date-analiza/interpretare/sintetizare-concluzionare.

Prima etapa cuprinde:

Cercetarea unor surse scrise; cercetarea documentației de PATJ, PATZ, PUG (parte scrisa și parte desenată); discuții cu reprezentanții administrației locale; vizita pe sit și documentare fotografică.

In cea de-a doua etapă am efectuat o serie de analize care au generat concluziile ce au fost ulterior interpretate. Informațiile utilizate în acest demers au fost extrase din sinteza surselor scrise și desenate; interpretarea planurilor, problemele de mediu, problemele sociale, culturale si economice; studii de caz ce prezintă același tip de intrervenție și documentație de specialitate despre ecologie, agricultură și dezvoltare durabilă.

In etapa a treia a conceperii lucrării am sintetizat informațiile obținute in etapele premergătoare. Acestea au fost utilizate in finalul demersului alături de elementele de potențial și de disfuncțiile care au constituit motivul opțiunii pentru zona de analiză și pentru propunere. Acestea sunt cele care au condus la tipul de intervenție adoptat care a vizat următoarele: accesibilitate, valorificarea componentelor cu potențial ale zonei studiate, influențele exterioare, atitudini posibile in raport cu intervenția pe situl ales.

[NUME_REDACTAT] o parte tot mai mare a rețelei de spații urbane deschise, grădinile comunitare contribuie la conservarea terenurilor și utilizarea durabilă a acestora.

Această tipologie promoveaza comunitați sanatoase și asigură o alimentație sănătoasă pentru populație. În afara de funcția principală a producției de alimente, grădinile comunitare prezintă o serie de beneficii ecologice, sociale si economice.

Grădinile comunitare contribuie la o diversitate tot mai mare de utilizare a terenului din două puncte de vedere : tradiții culturale si biodiversitate.

Acestea includ imbunătațiri estetice, creșterea sanatații publice și mai ales intăresc interacțiunile dintre oameni și dau frâu liber către alte moduri de viață.

În acest context, în care habitatul urban este definit de gradul mare de destructurare, în lucrarea de față voi încerca să găsesc soluții prin care, folosind resursele funciare existente și pe cele umane- ca resursă participativă, să revitalizez tradiția cultivării terenurilor, finalitatea proiectului constând în îmbunătățirea calității mediului ambiant și a vieții, transformând totodată spațiul public într-un spațiu cultural.

Pentru materializarea acestui concept teoretic, am folosit ca sit de studiu Partea de Sud a [NUME_REDACTAT] București, datorită complexității zonei în ceea ce privește cadrul problematic în care se află, precum și a potențialului de care această zonă dispune. Comparativ cu zona de Nord funcțiunile de tursism și agrement sunt aproximativ egale, însă partea de Nord este într-o continuă dezvoltare spre deosebire de zona de Sud. Obiectivele proiectului constau în : Înființarea unui sistem agricultural care să lege utilizatorii săi; Transformarea terenurilor din zona studiată în terenuri exploatate horticol; Extinderea la nivel metropolitan a programelor specifice grădinilor comunitare; Menținerea și sporirea caracterului social al grădinilor partajate; Incurajarea exploatarilor horticole de tip fermă, plantație, pepinieră, de vecinatate, de cooperativă.

Zona de Sud deține o serie de elemente benefice pentru acest tip de grădini și acestea ar fi : conectarea unor poli importanți de agrement, existența zonelor horticole numite "furnizori", tipurile de sol favorabile culturilor și cel mai important faptul că populația de azi tinde din ce in ce mai mult spre latura ecologică. Acest concept de grădini comunitare conduce spre un stil de viață sanatos și benefic tuturor locuitorilor.

În conjunctura prezentată și ridicând probleme ce permit abordarea unor aspecte legate de: peisagistică, dendrologie, botanică, ecologie, legumicultură, silvicultură, sociologie și altele- angrenând astfel cunoștințe căpătate de-a lungul celor patru ani de studiu, partea de sud a zonei metropolitane București a devenit subiectul de studiu al lucrării prezente.

-Summary-

Topic and purpose for the present work

This paper aims to approach the concept of community gardens in the metropolitan area of as well as the way in which they were created, the way in which they evolved, along with nowadays tendencies.

The project is systematically structured and has the purpose of emphasizing social, economic, cultural and environmental issues. The approach of the project highlights three important analysis phases in the metropolitan area: macro-territorial analysis, meso-territorial analysis and study of the micro-territory.

The first part aims to obtain general data about this territory and finding the boundary for the area wich will be studied in the second phase. This second phase targets a macroterritorial analysis, which aims to study an area of high development potential within the community gardens concept. In the last phase –detail phase- the project is being implemented. The latter required macro and meso-territorial analysis, including the conclusions of the analyis, wich were supported by a series of concepts and strategies.

The main target of the project is to develop the southern part of the Bucharest metropolitan area, by connecting the current leisure areas with the plots proposed for developing the community gardens, so that agro-leisure use can be created.

This concept brings together utility and leisure, so that the social and economical environments will exhibit a significant development and improvement in the southern area.

The target is that of revitalization of the community gardens, to implement this concept through a sustainable development.

Also, through this topic the paper aims to approach issues such as agriculture, eco-touurism, ecology, to generate awareness regarding the natural landscape and to determine action taking regarding these.

Reasoning and title explanation

’’Urban gardens can have multiple benefits, ranging from a strong feeling of empowering, until the decrease of the crime rate.’’ [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] News.

The post-modern city is complex and dynamic. Fast urbanization and globalization resulted in dissolution of the community gardens in the cities.

The development takes place simultaneously in different fields and the interest is not always collectively shared. In this way, in a world exposed to a lack of order, where the sense of belonging to a group, community, has lost its value on behalf of a personal expression, it seems that environment remains a binder.

That is why it is important to maintain the community features, supporting and helping one another. To explain the notion of community gardens, I extracted the definition of terms according to [NUME_REDACTAT] DEX:

GRĂDÍNĂ (GARDEN), grădini, s. f. 1. Area of arable land, usually enclosed, where vegetables, flowers or fruit trees are grown, in order to obtain products; gardening

◊ Expression: A man’s garden=pleasant man. 2.  Planted area of land (designed with benches, alleys, etc), having a leisure or ornamental purpose. ◊ Botanical garden = scientific institution consisting of a land area where plants are grown with the purpose of study, observation and research. Zoological garden = scientific institution consisting of a land area where animals coming from various areas of the world are grown, to be exhibited in fron of the public. ♦ Summer garden = open air restaurant in the summertime. 3. (Expressions) Children’s garden= kindergarten. Seasonal garden= kindergarten which is available at the countryside in agricultural seasons. gradina. 

COMUNITÁTE (COMMUNITY) (‹ fr., lat.) s. f. 1. The fact of being common to multiple things or beings; common possession. Community of goods = regime of spouses property, according to which the goods acquired with pecuniary interest during the marriage are in the possession of both spouses, where both parts have the rights to administrate them. 2. Group of people with interests, beliefs and common rules of life; totality of inhabitants in a town or country, etc .◊ Linguistic community = group of people who commmunicate in the same language, using the same idiom (language, dialect, patois). 3. Ensemble of vegetal and animal organisms which relations of existence and interaction take place.

A community garden is represented by a group of people who altogether are supporting and developing a space within their community. This garden type is mirroring the area, the involvement, the education, the construction and significant reinforcement of the community. It leads to a healthy and active lifestyle, through promoting the ecological grown products.

There are multiple ways to start or to manage a community garden. For this to be a sustainable resource of the community, local conditions must facilitate it and eventually this must reflect the advantages, the needs and desires of the local community. Each member must contribute to each of the project’s phases such as designing, developing and reinforcement of the community garden.

Even though the tradition of living in has its roots generated mostly by an agricultural economy, gradually, the land plots acquired to this use have decreased significantly. In 1860, the arable land surface represented in a roughly percentage, 19, 9 % of the country’s overall surface, while in 1915 it reached 46%.

Starting with the XIX century, what stands out is an increase in the built surface and a drastic decrease in agricultural exploitation areas, most of the agricultural land parcels becoming resources for housing construction. In 1921, the agrarian reform ‘’leads to the preponderance of the small agricultural property, poor and on its way of being atomized.’”

The middle of the XX century brings another substantial change regarding the issue of agricultural exploitation around the cities or within these, by constructing new collective residential compounds. The small gardens which existed at this time in the cities represented a buffer towards urban pollution, bringing a beneficial microclimatic contribution, specifically in the summertime. Their surfaces were reduced again, this time being located only around the blocks, especially in the outskirts of the city.

In the upper lines I specified the living traditions in our country, initially based on an agricultural economy. In the context of the specified changes, the occurrence of great industrial poles and the development of the collective housing complexes, the society is also suffering changes.

‘’The daily pace of the industrial society has replaced the annual rhythm generated by vegetal cycles, specific to the agrarian society. Relative autarchy of the traditional rural household has been replaced by a total dependence of that in the collective housing, on one hand because of the indispensible technological structures, and on the other hand because of the services network (commercial, sanitary, etc.).(…)’’

To conclude, the paper aims to study the role of community gardens as spaces of inhabitance in the configuration of the urban and rural landscape, and the way in which these evolved. The community gardens are places of public solidarity, which holds an important part in community functions, rituals and social relationships.

Revitalizing community gardens include development of green products and thus this way of life will have a much greater impact on the population, taking magnitude through their direct involvement.

Eventually, community gardens objectives and key to their success are the same: "It’s all about community development." [NUME_REDACTAT], Co-founder of [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] preparation of the dissertation consisted of using information obtained in the scientific research documentation (see references), as well as data collected thorugh practical methods.

To narrow the scope of analysis and to obtain a better focus and systematization of data, a series of questions was created:

What are the problems in the metropolitan area of Bucharest?

Which is the area with the least porbable chances for a sustainable development?

What are the opportunities provided by the ficused area?

How to provide a remedy for the detected problems?

Which isthe most efficient and sustainable development approach?

The debate has as a tool the metropolitan area of Bucharest, where the paper deals with the implementation of a sustainable and environmentally friendly concept, an issue of general importance. Thus, these questions materialize the need for such interventions.

This paper was prepared following a process consisting of three phases: data collection, analysis / interpretation / synthesis-conclusions.

The first consists of:

-Research of written sources, investigating the documentation PATJ, PATZ, PUG (written and drawn parts); discussions with the representatives of the local administration; site visit and photo documentation.

In the second phase I performed a series of analysis that have generated conclusions which were subsequently interpreted. The information used in this work was extracted from the synthesis of the written and drawn resources; interpreting the plans, environmental, social, cultural and economical problems; case studies that exhibit a similar type of intervention and specific documentation about ecology, agriculture and sustainable development.

In the third phase of the conception of the paper I have synthesized information obtained in preliminary stages. These were used in the end of the approach together with the elements of potential and malfunctions that constituted the reason for the area of option for analysis and proposal.

These are the ones that led to the approached type of intervention which targeted the following: accessibility, valorizing the items with potential, external factors, possible attitude in relation to the intervention on site.

[NUME_REDACTAT] part of the growing network of urban open spaces, community gardens contribute to the conservation and sustainable use of the land.

This typology promotes healthy communities and ensures a healthy lifestyle for the population. Besides the main function of food production, community gardens have a number of environmental benefits, social and economic.

Community gardens contribute to a growing diversity of land use from two points of view: cultural traditions and biodiversity.

These include aesthetic improvements, increasing public health and especially strengthen the interactions between people and give free rein to other ways of life.

In this context, in which the urban habitat is defined by the high degree of destructuring, by using existing land resoruces and people as a participative resource, I will try in this paper to find solutions to revive the tradition of cultivating the land. The finality the project is to improve the environment and quality of life, while transforming public space into a cultural space.

To materialize this theoretical concept, I have used as a study site the Southern area of [NUME_REDACTAT] area, due to the complexity of the area regarding the problematic status as well as the potential that the area provides.

Compared to the Northern area, the touristic and leisure functions are approximately equal, although the Northern area is exposed to a continuous growth. The project’s targets consist of: The establishment of an agricultural system that aimsto link its users; Transforming the land parcels of the site in horticultural exploited land; Expanding the community garden programs on a Metropolitan level; Maintenance and increase of the social features of community gardens; Encouraging the horticultural exploitation – typology of: farm, plantation, nursery, neighborhood, cooperative.

[NUME_REDACTAT] area has a number of beneficial elements for this garden typology such as: the connection of major recreational poles, the existence of horticultural areas called "providers", favorable soil types and most important, the fact that people today tend increasingly towards a more organic lifestyle. This concept of community gardens leads to a healthy lifestyle and benefits all residents.

Under these circumstances and raising questions regarding aspects such as: landscaping, dendrology, botany, ecology, gardening, forestry, sociology, and many others, thus engaging the knowledge gained over the four years of study, the Southern part of the [NUME_REDACTAT] Area became the topic of research for the present work.

Universitatea de Arhitectură și Urbanism '' [NUME_REDACTAT]'' [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] Peisaj și Teritoriu

TEMA PROIECTULUI:

AGRO-AGREMENT. REVITALIZAREA GRĂDINILOR DE TIP COMUNITAR.

Sursa : http://www.pointsdactu.org/IMG/jpg/jardins-ouvriers-sylvestre.jpg

ABSOLVENT

[NUME_REDACTAT] Popescu

septembrie 2014

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL TEMEI LUATE ÎN STUDIU

1.1.ABORDARE TEORETICĂ A PROBLEMELOR STUDIATE

1.1.1. Termenul de dezvoltare comunitara

1.1.2. Conceptul de agricultură urbană

1.2.STUDII DE CAZ

CAPITOLUL 2

CONTRIBUȚII ASUPRA LUCRĂRII

2.1. OBIECTIVELE LUCRĂRII

2.2. MATERIAL ȘI METODA

2.2.1. Încadrarea în teritoriu

2.2.2.Prezentarea generală

2.2.3. Tipologiile de grădini comunitare

2.2.4. Cadrul natural- tipuri de peisaje în zona studiată

2.2.5. Calitatea solului

2.2.5.1.Tipologii vegetale în cadrul sitului studiat

2.2.5.2. Perdele de protecție

2.2.6. Cadrul administrativ

2.2.6.1.Circulații

2.2.6.2.Funcțiuni

2.2.7.Cadrul economic

2.2.8. Cadrul cultural

2.2.9.Cadrul social

2.3.REZULTATE ȘI DISCUȚII

2.3.1.Interpretarea analizelor

2.3.2.Viziunea

2.3.3.Direcții strategice principale

2.3.4.Detalierea strategiei punctuale

2.4.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

Contextul

"Grădinile urbane pot avea numeroase beneficii, de la un sentiment sporit de imputernicire la reducerea ratei criminalității." [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] News.

Orașul postmodernist este unul complex, dinamic. Urbanizarea și globalizarea rapidă a dus la dizolvarea grădinilor comunitare din cadrul orașelor. Dezvoltarea se face simultan în domenii diferite, iar interesul nu este întotdeauna unul colectiv. Astfel, într-o lume dezorganizată, în care s-a pierdut simțul apartenenței la un grup, la o comunitate, în favoarea dorinței de exprimare personală, pare că doar cadrul în care trăim ne poate lega. De aceea ar trebui să optăm pentru menținerea caracterului comunitar. Acela de a ne susține și ajuta reciproc.

O gradină comunitară este reprezentata de un grup de oameni ce impreună susțin și dezvoltă un spațiu din comunitatea lor. Acest tip de gradină reflectă zona deservită, implicarea, educarea, construirea și consolidarea comunitații intr-un mod semnificativ.

Acest tip de gradină conduce spre un stil de viață sanatos și activ, prin promovarea produselor alimentare cultivate ecologic.

Sunt multe căi de a incepe sau de a gestiona o gradina comunitara. Pentru a fi durabilă, ca o adevarată resursă a comunitații, trebuie să crească cu ajutorul condițiilor locale și să reflecte punctele forte, nevoile și dorințele comunitații locale. Fiecare membru trebuie să contribuie la toate etapele de amenajare, dezvoltare și consolidare a grădinii comunitare.

Deși tradiția de locuire în România își are rădăcinile generate de o economie preponderent agricolă, treptat, terenurile alocate acestei funcțiuni s-au micșorat considerabil. În anul 1860 suprafața de teren arabil însuma un procent de 19,9% din suprafața României, în timp ce în 1915 ajunge la un procent de 46%. Începând cu secolul XIX, se remarcă o tendință de creștere a suprafeței ocupate de construcții, și o scădere dramatică a suprafețelor destinate exploatării agricole, multe dintre fostele parcele devenind resurse teritoriale pentru construirea de locuințe.În 1921, reforma agrara “ conduce către preponderenta micii proprietăți agricole, sărace și în curs de atomizare.” Mijlocul secolului XX aduce o altă mare schimbare în problematica exploatărilor agricole din jurul orașelor sau din cadrul acestora, prin construirea de noi ansambluri rezidențiale colective. Grădinile mici existente în această perioadă în orașe, și reprezentând un tampon față de poluarea urbană, aducând un aport microclimatic benefic în special vara, își restrâng încă o dată aria, fiind situate de această dată numai în jurul blocurilor, mai ales în zonele mărginașe ale orașului.

Aminteam mai sus, de tradiția de locuire în țara noastră, inițial bazată pe o economie agricolă. În contextul schimbărilor menționate, apariția marilor centre industriale și a dezvoltării regimului de locuire colectivă, societatea suferă și ea schimbări. “ Ritmul cotidian al societății industriale a înlocuit ritmul de viață anual generat de ciclurile vegetale, caracteristic societății agrare. Relativă autarhie a gospodăriei tradiționale rurale a fost înlocuită de dependența totală a celei din cadrul locuinței colective, pe de o parte față de structurile tehnologice indispensabile funcțional, iar pe de altă parte, de rețeaua de servicii ( comerciale, sanitare, etc). (…) Violenta dinamicii urbane (…) a presupus (…) o dezarticulare a raporturilor între privat și public, o schimbare a raporturilor între vecini.”

In cele din urma obiectivele gradinilor comunitare si cheia succesului lor sunt aceleasi : "Este vorba despre dezvolarea comunitatii." [NUME_REDACTAT], Co-founder of [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] acest context, în care habitatul urban este definit de gradul mare de destructurare, în lucrarea de față voi încerca să găsesc soluții prin care, folosind resursele funciare existente și pe cele umane- ca resursă participativă, să revitalizez tradiția cultivării terenurilor, finalitatea proiectului constând în îmbunătățirea calității mediului ambiant și a vieții, transformând totodată spațiul public într-un spațiu cultural.

Pentru materializarea acestui concept teoretic, am folosit ca sit de studiu Partea de Sud a [NUME_REDACTAT] București, datorită complexității zonei în ceea ce privește cadrul problematic în care se afla, precum și a potențialului de care această zonă dispune. Comparativ cu zona de Nord funcțiunile de tursism și agrement sunt aproximativ egale, insă partea de Nord este intr-o continuă dezvoltare spre deosebire de zona de Sud. Obiectivele proiectului constau in: Inființarea unui sistem agricultural care să lege utilizatorii săi; Transformarea terenurilor din zona studiată în terenuri exploatate horticol; Extinderea la nivel metropolitan a programelor specifice grădinilor comunitare; Menținerea și sporirea caracterului social al grădinilor partajate; Incurajarea exploatărilor horticole de tip fermă, plantație, pepinieră, de vecinătate, de cooperativă.

Zona de Sud deține o serie de elemente benefice pentru acest tip de grădini și acestea ar fi : conectarea unor poli importanți de agrement, existența zonelor horticole numite "furnizori", tipurile de sol favorabile culturilor și cel mai important faptul că populația de azi tinde din ce in ce mai mult spre latura ecologică.

În conjunctura prezentată și ridicând probleme ce permit abordarea unor aspecte legate de: peisagistica, dendrologie, botanică, ecologie, legumicultura, silvicultura, sociologie și altele- angrenând astfel cunoștințe căpătate de-a lungul celor patru ani de studiu, partea de Sud a [NUME_REDACTAT] Bucuresti a devenit subiectul de studiu al lucrării prezente.

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL TEMEI LUATE ÎN STUDIU

1.1.ABORDARE TEORETICĂ A PROBLEMELOR STUDIATE

Urmând cercetarea în domeniul temei luate în studiu, voi aborda probleme teoretice pe doua subiecte importante in contextul dezvoltării durabile. : termenul de dezvoltare comunitară și conceptul de agricultură urbană.

1.1.1. Termenul de dezvoltare comunitara

Definiție : "Dezvoltarea comunitară reprezintă procesul prin care o comunitate iși imbunătătește conditiile de viată, prin acțiunea voluntară, conștientă și planificată a membrilor ei, pe baza dezvoltării capacităților proprii de acțiune, a conexiunilor inter si extracomunitare, a valorilor comune și a utilizării resurselor interne si externe."

''[NUME_REDACTAT] anilor ’80 , în zona Fundeni au existat grădini comunitare, distruse după ’90. Astazi aproximativ 70% din populatia Bucureștiului si cam jumatate dintre romani locuiesc la bloc, ceea ce reprezintă o adevarată lipsă de spatiu. Mai exact, lipsa posibilitatilor de a avea o gradină. Multe gospodine cultiva cateva ierburi aromatice sau flori pe balcon, insa nu se compara cu a avea o parcela de pamant.''

Insa acest concept de dezvoltare comunitară a devenit un "trend" făcandu-se vizibil prin amenajările de gradini tip comunitar.

Practic, acestea sunt grădini de care se ocupă, în comun, mai mulți locuitori ai unui cartier. Ideea a pornit de la necesitatea sau oportunitatea de a cultiva terenurile abandonate existente în orașe. Aceste grădini nu au doar rolul de cultivare propriu-zisă, ci au un important rol social, educațional și de conservare a biodiversitații. Permite lucrul impreună, bazat pe valori comune, pentru a obține un rezultat pozitiv din toate punctele de vedere: o comunitate mai apropiată, mai interactivă, o viața mai activă a comunității, timp liber petrecut in mod productiv și sănătos, precum și o recoltă interesantă de fructe, legume si flori. Indiferent de forma pe care o iau, grădinile comunitare aduc impreună oameni de toate vârstele, condițiile și clasele sociale. De asemenea duc la creșterea unitații și interactivității dintre locuitori.

Acest concept a inceput, timid, să apară si in Romania, insă in Montreal, de exemplu, primaria este cea care pune la dispozitia publicului terenul necesar inceperii unei astfel de grădini. Programul pentru grădini urbane din Montreal dureaza de treizeci de ani si este condus de administratia orasului, care se interesează in mod deosebit de agricultura urbană. [NUME_REDACTAT], demersurile sunt altele. Se incepe prin identificarea unui teren potrivit, apoi printr-o organizatie se depune un dosar la Centrul de resurse pentru gradinile urbane, care lucreaza cu primaria. In concluzie rolul autoritatilor este foarte important in demararea unoi proiecte de genul acesta. [NUME_REDACTAT], procedurile sunt mai complicate, dar nu imposibile.

1.1.2. Conceptul de agricultură urbană

este astăzi tot mai des întâlnit în contextul creșterii continue a orașelor, în detrimentul zonelor de sate, așa cum am menționat în partea introductivă a lucrării. Astăzi 50% din populația lumii trăiește la oraș. Până în 2015, mai mult de 26 de orașe vor depăși 10 milioane de locuitori. Pentru a hrăni această populație, cel puțin 6000 tone de alimente vor fi importate zilnic, iar costurile pentru aceasta vor însuma între 40-60% din venituri. De aceea considerăm nu doar conform tendinței actuale, ci în primul rând util, practicarea așa numitei agriculturi urbane.

Întorcându-ne la condiția sitului studiat, pentru a evidenția prezența unei resurse comunitare- ca resursă strategică în implementarea unui proiect de agricultură urbană. Forma acestei direcții strategice practicată tot mai mult în țările occidentale pe care ne vom detalia studiul este reprezentată de grădinile partajate.

Susrsa : http://foros.biomanantial.com/agricultura-ecologica-y-biologica-huertos-urbanos agroecologia-vf2.ht

Bazate pe conceptul de “ shared-hosting”*, grădinile partajate și-au început istoria prin anul 1952, în Franța, numite atunci “jardins familiaux”. În 1970, apar în [NUME_REDACTAT] sub denumirea de “ community gardens” sau “ green guerillas”- fiind asociate cel mai adesea la acea dată cu terenurile de aventura create pe frishe- zone de exprimare liberă a copiilor și tinerilor. Mai târziu apar și în Suedia( 1995)- denumite “plantages” și regăsite în fata locuințelor, Polonia- populația care locuiește la marginea orașului folosește terenurile din proximitate pentru culturi de legume; în Quebec se regăsesc sub forma unor grădini colective, locuitorii folosesc același lot de pământ, iar în Montreal- apar în urma unui proiect al municipalității care susține vegetalizarea spațiului public, proiect ce încurajează “ruelles vertes” și “ jardins communitaires”.

Printre obiectivele acetui tip de exploatare horticolă a terenului menționăm: întâlnirea și interacționarea persoanelor de diferite vârste și culturi; practicarea unui exercițiu fizic în aer liber; punerea în aplicație a cunoștințelor în domeniul plantelor , precum și a imaginației personale; tradiția agriculturii este dusă mai departe, într-o formă modernă, ce impune respect pentru mediu, frumusețe și activități de loisir, totul având și o finalitate economică și funcțională prin producerea de alimente ecologice, proaspete. Acest avantaj economic poate fi sporit prin dezvoltarea unui comerț intern, ce diversifica economia locală, reduce costul de transport, deșeuri cauzate de o aprovizionare de la o distanță mai mare.

Printre avantajele față de mediu care apar odată cu activitățile desfășurate în grădinile partajate se numără și reducerea poluării atmosferice, prin creșterea suprafeței de zona verde, reducerea emisiilor de carbon cauzate de transportul local, valorificarea apei de ploaie , ameliorarea proprietăților solului, folosirea terenurilor aflate în pârloaga și nu în ultimul rând, sensibilizarea publicului față de mediu.

Avantajele sociale apărute odată cu implementarea unui proiect de exploatare horticolă prin intermediul grădinilor partajate sunt : securitate și diversitate alimentară ( produse accesibile), loisir, formarea unei societăți durabile, bazate pe sentimentul de apartenența la un grup, prin coeziune socială și bunăstare fizică și psihică.

Limite și dificultăți. Având în vedere că un proiect de grădini partajate implica existența unei resurse funciare la îndemână comunității care se va deservi de aceasta, există riscul aparițiilor unor dificultăți în stadiul de concesionare a terenului și proiectare. Dintre acestea le vom semnala pe cele mai importante dintre ele. În primul rând, pot apărea probleme datorită costurilor fondului funciar precum și datorită necesității unui organ public sau privat care să îl gestioneze. Alte probleme ce pot apărea sunt legate de poluarea solului, precum și de necesitatea unui acces la o sursă de apă.

1.2.STUDII DE CAZ

Așa cum am menționat, interesul pentru amenajarea de grădini partajate este unul vechi, implementat în țările occidentale încă de prin anii ’70, în timp ce astăzi sunt considerate aproape un “ trend” în folosirea terenurilor reziduale aflate în proximitatea unor zone de locuire. Pentru romanticii francezi însă, grădinile partajate, “jardins partages”- reprezintă un motor bine pus la punct în programe sociale și ecologice care vizează educarea populației în acest sens, precum și segregarea socială. Pentru argumentarea acestei ipoteze, vom prezenta câteva studii de caz relevante în acest sens.

1. În regiunea Ille- de-France, există o asociație care implementează acest tip de proiect. Grădinile partajate sunt aici grupate pe două categorii: grădini de insertie- al căror obiectiv vizează reintegrarea în societate a unor persoane care au dificultăți în acest sens, coeziune și segregare socială. Pentru aceasta se organizează conferințe, seminarii, sunt create forum-uri ale comuniații, pe care membrii pot intra pentru a face schimb de informații, sfaturi, și altele. Un al doilea tip de grădini partajate îl reprezintă cele comunitare, care vizează mai mult activitatea însăși de cultivare a legumelor, instruirea efectivă a populației în acest sens, finalitatea proiectului fiind una economică. Acest tip de proiect se bazează pe o forță de muncă instruită, care are titlul de angajat. Aceste grădini au ca obiective comune instruirea populației în protejarea mediului, practicarea unei agriculturi ecologice și conștientizarea de către populație a necesității unei gestiuni raționale a terenurilor.

Astfel de grădini partajate cu titlu privat se găsesc pe arii largi și în alte țări europene, ca Germania și Austria.

Proiectul de față a fost desfașurat după conceptul întalnit în Franța, de grădini partajate. Acest tip de grădini insumează activitățile petrecute în grădinile comunitare, însă pe lânga acestea au posibilitatea să contribuie la activități și persoanele cu dizabilitați.Aici se întalnește un mediu de viață mai deschis, orientat in special spre latura socială.Populația este îndrumată spre diferite activități, ce le dezvoltă imaginația și spiritul de echipă. Acest exemplu de grădini partajate din Ille- de-France este de urmat datorită faptului că implica populația în activități ce țin de latura socială.

Activitățile socio-economice ajută la crearea conexiunii dintre polii de agrement. De asemenea tot de aici fac parte și ideile de petreceri cu tematică, cursuri și dezbateri pe diverse teme, unde intrarea este liberă. Faptul că aceste tipuri de grădini sunt amenajate și organizate luând in considerare și persoanele cu dizabilitați este un plus considerabil in dezvoltarea acestui concept.

Imagini jardins partages Ille-de-[NUME_REDACTAT] : http://www.paris.fr/loisirs/jardinage-vegetation/jardins-partages/comment-creer-un-jardin partage/rub_9111_stand_10187_port_22123

2 . Grădinile comunitare – Seattle, S.U.A.

[NUME_REDACTAT] are un sistem foarte bine pus la punct de relaționare intre administrația locală și cetațeni. Există în structura Primăriei un Departament pentru Cartiere care furnizează de douăzeci și cinci de ani programe și servicii pentru a încuraja implicarea cetățenilor, pentru a crea comunități mai puternice, pentru a face administrația mai accesibilă, conservând și consolidând în același timp identitatea cartierelor.

Cartierele puternice și rezidenții activi stau la baza unicității orașului și a calității vieții. Încă din anul 1988, Fondul pentru Vecinătate ([NUME_REDACTAT] Fund) oferă sprijin pentru proiecte comunitare care dezvoltă cartierele. Toate aceste proiecte sunt inițiate, planificate și implementate de membri ai comunității în parteneriat cu Primăria. Fiecare grant oferit este echivalat de resursele cartierului/comunității prin muncă voluntară, materiale și servicii profesionale donate sau bani. Capacitatea comunităților de a egala contribuția municipalității stă la baza întregului program.

Fondul pentru Vecinătate promovează colaborarea între administrația publică și locuitori, iar la baza succesului stă dezvoltarea comunitară. Aducerea oamenilor împreună și crearea de relații sunt la fel de importante ca rezultatele proiectelor implementate.

De la înființare, Fondul a acordat peste 49 milioane de dolari pentru mai mult de 4.000 de proiecte în tot orașul, a generat alte 72 milioane de dolari prin contribuția comunității și a implicat peste 86.000 de voluntari care au donat mai mult de 574.000 de ore de muncă.

Sursa: http://sustainablog.org/2011/04/urban-gardening-best-cities/

Există trei linii de finanțare: Fondul pentru mici scântei, Fondul pentru proiecte mici și simple și Fondul pentru proiecte mari. Indiferent de amploare, toate proiectele trebuie să creeze un beneficiu public, gratuit pentru toți locuitorii, să încurajeze inițiativa și autoajutorarea, implicând membrii care vor beneficia de rezultate.

Fondul pentru mici scântei oferă granturi cu valori până în 1.000 de dolari  pentru a sprijini implicarea membrilor comunității. Proiectele trebuie să creeze comunități mai puternice și pot include organizarea cartierului, extinderea grupurilor de acțiune și alte tipuri de activități. Se acceptă proiecte pe tot parcursul anului, evaluarea durând maximum două săptămâni.

Fondul pentru proiecte mici și simple oferă granturi de până la 25.000 de dolari pentru a sprijini cooperarea comunității într-un proiect, fie el fizic sau mai puțin tangibil (activități educative, culturale, de întărire a relațiilor). Primăria organizează workshop-uri de asistență tehnică pentru persoanele interesate. Proiectele pot fi depuse până în luna octombrie, beneficiarii primind un răspuns în maximum opt săptămâni după termenul limită de depunere.

Fondul pentru proiecte mari oferă finanțări de până la 100.000 de dolari. În cazul acestor finanțări, aplicarea pentru grant este condiționată de participarea la un workshop obligatoriu. Termenul limită de depunere a proiectelor a fost în luna mai, evaluarea făcându-se în maximum trei luni de la termenul limită.

Grădinile comunitare și Schema de finanțare Parcuri și [NUME_REDACTAT]

Cu patruzeci de ani în urmă, un grup de activiști din cartiere și un membru al consiliului local Seattle au decis că terenurile agricole necultivate din centru orașului ar trebui să rămână terenuri agricole. Așa a luat naștere Programul pentru [NUME_REDACTAT] P-Patch, unde litera „P” este un omagiu adus familiei Picardo, a cărei fermă a devenit prima grădină comunitară.

Planul celor 62 de gradini- P-[NUME_REDACTAT]: http://growfoodseattle.com/2010/05/26/paradise-in-a-p-patch

Grădinile comunitare sunt grădini construite de vecini pe bază de voluntariat. Acestea sunt gestionate de către coordonatori de voluntari și echipe de conducere care iau decizii cu privire la distribuția sarcinilor, întreținerea infrastructurii și dezvoltarea grădinii. [NUME_REDACTAT] supraveghează activitățile și le sprijină prin oferirea de structuri organizatorice, cunoștințe, materiale, resurse și nenumărate ore de lucru.

De-a lungul timpului, programul a sprijinit înființarea a 82 de grădini comunitare care:

consolidează comunitățile; stimulează angajamentul civic; sprijină grădinăritul organic;

promovează etica în ceea ce privește mediul și reconectează omul cu natura; îmbunătățesc accesul la alimente locale, organice, potrivite culturii locuitorilor; transformă aspectul cartierelor și le revitalizează; dezvoltă încrederea în sine și îmbunătățesc nutriția prin experiența directă; hrănesc persoanele sărace; conservă specii locale de flori, plante aromatice și legume; încurajează înțelegerea și comunicarea între generații și culturi prin grădinărit și gătit.

Programul are la bază următorul crez: Florile cresc în grădini de flori. Legumele cresc în grădini de legume. Oamenii cresc în grădini comunitare. Acesta sprijină înființarea de grădini comunitare oferind teren și consultanță, și este deschis oricărui locuitor. Grădinile pot fi de mai multe feluri: parcele individuale, parcele colective, livezi, grădini pentru donat. Doritorii trebuie să plătească o taxă anuală de până în 100 de dolari și să respecte regulamentul creat de autorități. Pentru cei care nu își permit să plătească taxa, există o organizație non-profit, P-[NUME_REDACTAT], care susține dezvoltarea grădinilor comunitare. Grădinarilor le este interzis să își vândă produsele, dar sunt încurajați să le împartă cu familia, prietenii, vecinii și persoanele nevoiașe. Majoritatea grădinilor donează o parte din produse.

Programul încurajează schimbul de experiență printr-un portal web, un newsletter și o Sărbătoare a Recoltei.

Interesul și cererea pentru grădinăritul comunitar sunt în creștere, locuitorii considerând grădinile comunitare ca o parte importantă a sustenabilității și vieții cartierelor. În anul 2008, aceștia au aprobat prin vot înființarea unei linii de finanțare de 2 milioane de dolari pentru proiecte de grădini comunitare.

3. Parc de Bercy reprezintă un alt studiu de caz demn de luat în considerare. Însumând o suprafață de aproximativ 14 hectare, parcul este unul dintre cele mai importante atracții ale capitalei Franței în domeniu. Parcul este structurat pe trei grădini : “ le Jardin romantique”, “ les Parterres” și “ [NUME_REDACTAT]”. În cadrul acestuia există „ Maison du jardinaje”, o zonă destinată cultivării de legume și fructe. Administrația parcului oferă informații doritorilor referitoare la tehnicile de plantare și îngrijire a speciilor horticole, precum și posibiliatea practicării efective, în cursul weekendului, a grădinăritului. Aspectul social al acestui proiect este întregit de colaborări cu rețeaua de învățământ. Astfel, există un program școlar care implică elevi din școlile generale. Pe parcursul desfășurării ciclului vegetativ al plantelor, elevii se ocupă de îngrijirea lor și au ocazia, în cadrul unor ateliere special amenajate și organizate, să descopere și să analizeze detalii din viața plantelor.

Un astfel de proiect se poate realiza într-un timp relativ scurt și cu beneficii importante, precum câștigarea simpatiei locuitorilor, realizarea de bunuri publice durabile, implicarea cetățenilor și revigorarea spiritului comunitar.

Ideea de implicare a elevilor și introducerea unor cursuri specializate in școli, conduce spre o educare o populației tinere spre sfera ecologică.

Dezvoltarea sau educarea în sfera ecologică implică schimbări complexe și profunde în interiorul comunitații. Acestea cuprind atât schimbările economice necesare pentru creșterea bunăstării oamenilor, prin comercializarea de produse ecologice, cât si pe cele sociale, crescând gradul de implicare a oamenilor în problemele locale, nivelul de viață și relația cu mediul înconjurator.

'' Dezvoltarea locală decurge direct din conceptul de dezvoltare endogenă. Teoria

dezvoltării endogene de la sfârșitul anilor 1950, având ca autori pe [NUME_REDACTAT] și Walter Stöhr, reprezintă o abordare în cadrul căreia dezvoltarea este privită dintr-o perspectivă teritorială. Aceasta vizează un teritoriu limitat, și reprezintă un proces pornit de jos în sus , privilegiind resursele endogene, modalitățile de cooperare tradiționale și valorile culturale locale. ''

Imagine aeriana- gradini partajate din [NUME_REDACTAT] “Maison du jardinaje”

Sursa:http://fr.wikipedia.org/wiki/Parc_de_Bercy

CAPITOLUL 2

CONTRIBUTII ASUPRA LUCRARII

2.1. OBIECTIVELE LUCRĂRII

Domeniul lucrării îl constituie definirea metodei de design peisager pentru activarea resursei teritoriale reprezentate de lotizările agricole din partea de sud a zonei metropolitane București. Valoarea peisajului va fi diferențiată în valoare utilitara- de întrebuințare, valoare estetică și chiar valoare afectivă. Acestea vor coexista în cadrul peisajului creat. Scopul lucrării îl reprezintă reinvierea resurselor spațiale, peisagere și culturale ale gradinilor comunitare, în vederea creeri unor conexiuni intre polii de agrement existenti si astfel se creaza o zona de agro-agrement. Integrarea gradinilor comunitare intr-un traseu turistic de agrement. Acest demers va susține ideea de valorificare a peisajului la nivel funcțional, estetic și cultural, ținând însă întodeauna seama de conceptul de dezvoltare durabilă.

Principalele obiective urmărite în cadrul proiectului sunt: satisfacerea nevoilor sociale și de mediu ale comunității; crearea unei alternative de percepere și folosire a zonei metropolitane de sud, educarea și responsabilizarea locuitorilor cu privire la necesitatea protejării mediului și adoptării unui ritm de viață și a unei alimentații sănătoase, valorificarea biodiversității create prin implementarea proiectului peisager.

Aceste direcții vor fi materializate printr-un proiect peisager ce se derulează sub conceptul “Agro-agrement ”- care înseamnă reunirea unor elemente structurale naturale și social-economice pentru a crea un peisaj “ folosibil” unei comunități.

2.2. MATERIAL ȘI METODA

Proiectul peisager urmărește studiul, interpretarea resurselor teritoriale descoperite și valorificarea acestora prin intermediul cunoștințelor de specialitate. În această parte a lucrării voi detalia etapa de studiu a proiectării peisagere. Analizez, mai ales în prima parte, necesitatea de a înțelege atât la nivel cognitiv, cât și senzorial, cadrul în care se desfășoară problematica zonei alese. Pentru aceasta am folosit ca suport o serie de analize bazate pe studiu de documentare și studiu de teren.

Primul impuls în documentare a fost aflarea de cât mai multe informații legate de istoricul acestui sit. Considerente de natura umană, naturală, funcțională, economică, s.a.m.d. au făcut subiectele studiului istoric, morfologic și de tipologie întreprins.

Următorul pas în analiză a fost relaționarea trecutului cu situația actuală a sitului, precum și înțelegerea termenului de dezvoltare comunitara si tehnica de abordare. Acest concept l-am materializat în cadrul mai multor tipuri de analiza.

Analiza propriu zisa reunește aplicarea cunoștințelor dobândite pe parcursul celor patru ani de studiu de licențiat din materii că: dendrologie, botanică, sociologie, compoziție și design, urbanism, pedologie, silvicultura, ecologie, și altele. Pentru o înțelegere mai bună a problematicii pe care o ridică situl studiat, aria desfășurării analizelor s-a extins inițial la întreaga suprafață a zonei metropolitane București, aprofundată ulterior pe partea de sud.

În continuare vor fi prezentate analizele ce au pus bazele acestui proiect.

2.2.1. Încadrarea în teritoriu

Zona studiată face parte din [NUME_REDACTAT] a Bucureștiului și mai exact din județul Ilfov. Situl reprezintă partea de sud a județului Ilfov și este cuprins între autostrada A1 si autostrada A2. Între aceste limite se întalnesc localitățile: Ciorogârla, Dârvari, Domnești, Olteni, Tegheș, Clinceni, Ordoreanu, Bragadiru, Cornetu, Vârteju, Măgurele, Pruni, Dumitrana, Alunișu, Dărăști – Ilfov, Jilava, Sintești, 1 Decembrie, Crețești, Vidra, Berceni, Popesti-Leordeni, Glina, Bălăceanca, Cățelu, Tânganu.

''Zona metropolitană București include orașul polarizator și așezările cu care acesta are interrelații directe, permanente și variate, formând împreună un sistem zonal funcțional.''

[NUME_REDACTAT] este situat în partea sud-estică a țării, înconjurând teritoriul administrativ al capitalei București și învecinându-se la nord cu județul Prahova, la est cu Ialomița și Călărași, cu Giurgiu în sud și sud-vest și cu Dâmbovița în vest. Împreună cu [NUME_REDACTAT], județul Ilfov formează Regiunea de Dezvoltare 8 București-Ilfov. [NUME_REDACTAT] este cel mai mic din România, având o suprafață de 1.583 kilometri pătrați și ocupând o pondere de 0,66% din teritoriul României.

Este format din 40 de unități administrativ-teritoriale, dintre care 8 orașe (Bragadiru,Buftea, Chitila, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Popești-Leordeni și Voluntari) și 32 de comune (1Decembrie, Afumați, Balotești, Berceni, Brănești, Cernica, Chiajna, Ciolpani, Ciorogârla, Clinceni, Copăceni, Corbeanca, Cornetu, Dărăști-Ilfov, Dascălu, Dobroești, Domnești, Dragomirești-Vale, Găneasa, Glina, Grădiștea, Gruiu, Jilava, [NUME_REDACTAT], Mogoșoaia, Nuci, Periș, Petrăchioaia, Snagov, Ștefăneștii de Jos, Tunari, Vidra).

2.2.2.Prezentarea generală

-Caracteristici climatice-

Zona județului Ilfov prezintă caracteristicile unui climat temperat continental secetos, cu veri calde și ierni aspre, specifice [NUME_REDACTAT]. Din poziția pe glob (44º25’ latitudine nordică și 26º05’ longitudine estică), situat în plină câmpie, într-un climat temperat-continental cu ușoare nuanțe excesive și face parte din sectorul climatic central al [NUME_REDACTAT]. Ca urmare a poziției matematice, razele solare formează un unghi de incidență de 69º02’, la solstițiul de vară și de 22º08’, la cel de iarnă.

Vânturile dominante bat din direcția nord-est cu o frecvență de 21,9%. Mediile lunare ale vitezei vântului înregistrate sunt de 4,7 m/s. Numărul mediu de zile cu vânt tare (11-16 m/s) este de 77,2.

În ceea ce privește dinamica generală a atmosferei, dominante sunt masele de aer de origine polar-maritimă și continentale (din sectorul estic), care dețin 60,3% urmate de cele de origine tropical-maritim și tropical-continental, cu 15,8%.

Vara este anotimpul cel mai călduros, cu temperaturi medii lunare de 20-23ºC. Temperaturile zilnice pot atinge însă și 35-40ºC. Vânturile dominante bat din NE, E și V.

Iarna este, mai ales, sub influența circulației de aer din E și din N, care generează crivățul. Temperaturile medii oscilează între -2,7ºC și 0,2ºC; valorile zilnice pot ajunge până la -10-20ºC. Primăvara este în general scurtă, cu contraste termice evidente de la o zi la alta și cu salturi mari termice (6-7ºC între martie și aprilie). Temperaturile medii lunare variază între 3 și 17ºC, iar precipitațiile totalizează 150mm.

Toamna are tendința de prelungire spre iarnă, uneori este relativ uscată, cu temperaturi

medii lunare între 18 și 5,6ºC. Județul are suprafețe active relativ variate între care unități industriale, păduri (mai ales în câmpia Snagovului), lacuri, la care se adaugă culturi agricole variate, unele irigate, acestea determinând o serie de topoclimate.

In urma acestor informații se poate spune despre climă că este favorabilă culturilor agricole. Faptul ca situl studiat se află intr-o zonă cu o astfel de climă, justifică luarea deciziei de revitalizare a grădinilor comunitare. Pe teritoriul județului Ilfov nu au avut loc fenomene meteorologice extreme, care să afecteze activitațile urbane sau rurale.

-Hidrografia-

Rețeaua hidrografică are o densitate de 0.2-0.3 km/km2, multe din râurile mici având un curs semipermanent, secând în timpul verilor secetoase. Lungimea rețelei hidrografice este de 567 km, din care 333 km în bazinul Argeș, 208 km în bazinul Ialomița și 26 km în bazinul Mostiștea. Datorită diferenței mici de nivel pe care curg râurile s-au format un număr mare de lacuri (peste 100), majoritatea naturale, ale căror lucii de apă totalizează 3.972 ha și care înmagazinează un volum de 89,5 mil.m³ de apă.

În județul Ilfov sunt peste 75 km diguri de apărare pe cursurile de apă și 98 km albii de râuri calibrate și amenajate.

În afara celor 2 râuri ce traversează capitala, județul Ilfov mai este străbătut de încă 14 cursuri de apă, respectiv: Sticlăriei-13 km, Snagov- 31,7, Vlăsia- 30,6 km, Cociovaliștea- 38,5 km, Bâldana -11,7 km, Mostiștea- 12 km, Șindrilița- 9,5 km, Pasărea – 42 km, Saulei- 6 km, Sabar-34,5 km, Ciorogârla-32 km, Mamina-29,5 km, Câlnău- 9,8 km.

-Populația-

În prezent județul Ilfov are în componența sa 40 de localități, din care: 8 orașe, 32 de comune și 91 de sate. Este un județ cu o suprafață totală mică (1583 km2), care reprezintă 0,67% din suprafața României și cu o populație stabilă care reprezintă 1,4% din populația țării. La nivelul județului Ilfov, datele centralizate se prezintă astfel:

Populația stabilă: 364241 persoane (din care, femei: 185854 persoane)

Gospodăriile populației: 116325 gospodării

Locuințe convenționale: 142325 locuințe

Clădiri: 111463 clădiri (din care 111284 clădiri cu locuințe1).

Populația feminină este majoritară; ea reprezintă 51,0% din populația stabilă preliminară. În orașe locuiesc 42,4% dintre bărbați și 42,7% dintre femei.

La nivelul județului Ilfov, densitatea populației este de 230,1 locuitori pe kmp. Localitățile

cel mai dens populate sunt: Voluntari, Chitila, Chiajna, Dobroiești, Bragadiru. Densitățile cele mai scăzute s-au înregistrat în localitățile : Nuci, Petrăchioaia, Snagov, Dascălu, Periș.

Având în vedere că situl studiat se află în apropierea unor poli de agrement ce adună populația din toate orașele invecinate, confirmă faptul că amenajarea propusă va beneficia de un numar mare de utilizatori ai spațiului. Loturile propuse pentru plantări vor lega cei doi poli de agrement și astfel se va forma un alt pol în sud-ul zonei metropolitane. Va fi o zonă de agrement cu toate funcțiunile necesare pentru a capta un numar mare de populație și a-i crește potențialul.

2.2.3. Tipologiile de grădini comunitare

După cum am enunțat în partea de introducere, domeniul lucrării îl constituie revitalizarea zonei de sud a zonei metropolitane București, prin inserarea de loturi pentru plantări sau mai exact prin amenajarea unor gradini comunitare.

Terenurile pe care se cultivă plantele, legumele și fructele în grădinile comunitare oferă și o imagine placută, nu doar funcția de cultivare. Acestea sunt spații in care oamenii lucrează pentru a-și hrăni familiile, însă în același timp se și recrează, deoarece cei ce vin aici o fac din pură placere. De obicei oamenii întâlniți în acest mediu au un sentiment puternic de apartenență la mediul lor fizic și acesta fiind grădina.

Grădinile comunitare au nevoie de oameni cu răbdare și determinare pentru a face lucrurile să crească. Familiile și cei care au terenuri in aceste tipuri de grădini sunt un grup divers. Includ oameni de toate vârstele, diverse rase și niveluri de venit.

În principal cei care vin aici vin din plăcerea de a cultiva pământul, de a-și crea un stil de viață mai bun, mai sanatos, mai ecologic.

Pentru a avea o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă “grădină comunitară” am identificat toate tipologiile de grădini comunitare.

Grădinile comunitare fac parte dintr-o categorie numită grădini partajate, unde se încadrează de asemenea și grădinile de inserție. Acestea din urmă au ca obiectiv reintegrarea în societate a persoanelor cu dificultați în acest sens, segregare socială, dar și reintegrarea in societate a persoanelor cu dizabilitați.

Prin grădini comunitare se întelege ca este direct implicata populația și astfel se crează comunitați. De aici s-au desprins mai multe tipologii de grădini ce implică populația, tot in comunitați, însă cu alte denumiri și activități asemănătoare.

Fermele și grădinile instituționale. Sunt alifiate cu instituții precum spitale, biserici, închisori, școli, locuințe sociale, ce nu au legatură cu producția de alimente, insă acesta este și scopul, acela de a implica populația din aceste instituții în activități agricole.

Fermele comerciale. În general fermierii comerciali incearcă să maximizeze performanța în culturi, pentru a obține profitabilitate, deci este nevoie de personal calificat în agricultură, oferindu-se astfel salarii pentru serviciile aduse grădinii.

Fermele comunitare. Tind cel mai mult să fie precum grădinile comunitare. Acestea sunt spații gestionate de o organizație non-profit, care solicită ajutorul populației pentru producția de alimente, insă sunt rasplătiți prin organizarea de programe sociale și educaționale.

După cum spuneam, aceste tipuri de grădini sunt asemănătoare, însă nu oferă aceleași oportunități precum grădinile comunitare sau cele de inserție. Împreună, ca și grădini de inserție, oferă comunității șansa să-și creeze un mod sănătos de viață.

2.2.4. Cadrul natural- tipuri de peisaje în zona studiată

"Calitatea cea mai des întâlnită a peisajului creat de om este transformabilitatea. Omul frămîntă și transportă mereu pămîntul. Uneori fără sens – distrugînd trăsăturile bune existente. Alteori amenajează inteligent cu atâta stabilitate, o legătură intre funcție și sit, incât crează imbunătățiri ale peisajului".

Se înțelege astfel că peisajul depășește cadrul natural din jurul nostru, depășește statutul de imagine pe care o cuprinzi dintr-o privire. Peisajul implica o imagine- care este definită de forme, culori, mărimi, etc, și un privitor- care privește, simte, aude, înțelege și trece informația oferită de imagine prin propria-i cultură, mentalitate, dându-i astfel un sens.

Zona studiată reprezintă deci o multitudine de peisaje, în care omul își desfășoară zilnic activitățile, pe care le vede, le simte, le înțelege și interpretează, pe care le folosește.

Spre exemplificarea acestor tipuri de peisaje, am suprapus date privind atât modul de utilizare al diferitelor spații, cât și semnificația pe care acestea o reprezintă pentru consumatorii lor, scopul lucrării fiind, după cum am anunțat în partea de introducere, valorificarea sitului atât din punct de vedere funcțional, cât și estetic și cultural.

Astfel în urma acestei analize au rezultat urmatoarele tipuri de peisaje:

-peisajul cu cea mai mare răspândire ca suprafața este cel specific de fricha agricolă. În cadrul acestui tip de peisaj am inclus toate zonele verzi foste agricole, sau terenurile lăsate în pârloaga. Ceea ce au în comun aceste zone este : întinderea mare, prezența unui covor vegetal format din specii ruderale, spontane, aspectul de câmp necultivat.

-peisaj rezidențial individual- este format din cartierele de locuințe individuale. Acest tip de peisaj este descris de: case cu regim de înălțime P, P+1- având curte împrejmuită cu gard. Lipsesc aproape în întregime zonele comerciale, sau alte tipuri de funcțiuni. Vegetația dominantă este specifică acestui tip de peisaj, fiind reprezentată de specii în principal cu caracter utilitar( pomi fructiferi, vița de vie, legume) .

-peisaj agricol- peisajul culturilor agricole, aspect de covor vegetal uniform, ordonat.

– peisajul stradal- se întinde de-a lungul arterelor de circulație și este definit de mișcarea mașinilor, de zgomot și agitație, de plantările de tip aliniament, de viteză.

-peisaj specific zonei de agrement- întâlnit în zona Cernica (Est-ul sitului, și în cadrul Buftea ( partea de Vest a sitului) polii de agrement ce vor fi legați prin amenajarea propusă- caracterizat de amenajările specifice unei zone de agrement: terenuri de sport, piste de alergări, tribune, clădiri de administrație, bazine cu apă, etc.

-peisaj forestier- întâlnit în partea de N-E a sitului și foarte puțin în S – caracterizat de grupul de arbori desfășurat pe o întindere mare și de etajarea vegetatiei- arbori-arbusti- plante ierboase de la marginea acestuia.

Aceste tipologii de peisaje relaționează între ele, formând zone tampon, de trecere între un peisaj și altul. Peisajele se compun la final în imaginea de ansamblu asupra sitului, în care anumite elemente comunică între ele, se omogenizează sau contrastează , se subordonează unele altora sau concurează. De exemplu peisajul covor- al culturilor agricole și cel în asteptare- de fricha sunt zone în care natura și elementul vegetal predomina, astfel că relația dintre ele este una de comunicare.

2.2.5. Calitatea solului

Datorită condițiilor fizico-geografice, județul Ilfov este dominat de soluri brun-roșcate de

pădure, la care se asociază cernoziomuri argiloiluviale și cambice, soluri pseudogleice podzolite, planosoluri și soluri aluvionare. Fragmentarea reliefului și condițiile de drenare a câmpurilor au impus modul de distribuire locală a acestor soluri.

Solurile brun-roșcate reprezintă tipul zonal cel mai extins, ce s-a format sub vechile păduri, întâlnite pe câmpuri și terase, care sunt relativ bine drenate (pânza freatică la peste 6 m). Conținutul general în humus este mai redus (2-3%), iar pH-ul de 6,7-7,4.

Acolo unde ele se află încă sub pădure prezintă o slabă podzoliere (soluri brun-roșcate

podzolite); sunt mai bogate în humus (7-8%), reacția este mai acidă, pH-ul fiind de 6,7 în orizontul A; sunt mai deschise la culoare din cauza acumulării de SiO2; în formele cu aspect depresionar, mai umede, podzolirea este mai accentuată.

Cernoziomurile urmează ca pondere după solurile brun-roșcate. Mai extinse sunt cele

argiloiluviale, ele ocupând [NUME_REDACTAT], dar și [NUME_REDACTAT] (la est de Berceni).

Cernoziomurile cambice apar numai în câteva petice, în estul și sud-vestul județului.

Solurile cenușii sunt întâlnite pe terasa de la Glina-Bălăceanca și în câteva puncte din [NUME_REDACTAT]. Lăcoviștile se extind pe fundul unor văi și în unele mici depresiuni-crov, unde apa băltește primăvara. Solurile aluviale se găsesc pe lunci și sunt în stadii diferite de evoluții, după cum sunt mai rar sau mai des afectate de inundații. Acestea sunt indicate pentru legumicultură, mai ales cele de pe grinduri (au textură ușoară și pot fi irigate).

Agricultura poate constitui o sursă de poluare a mediului înconjurător, implicit a solurilor, în principal prin administrarea unor doze excesive de îngrășăminte minerale și organice, prin utilizarea unor pesticide cu perioadă lungă de degradare și în cantități supradozate. Astfel, au apărut fenomene de poluare a solurilor pe suprafețe mici pe care se dorea obținerea de randamente ridicate. Aceste suprafețe aparțin solurilor destinate cultivării legumelor. În jurul Bucureștiului sunt câteva astfel de zone legumicole, cel mai important în zona sudică – comuna Vidra și imprejurimi. De asemenea,cultivatori de legume se regăsesc și în zona Brănești, amplasată în estul capitalei. Dintre poluanții proveniți din îngrășăminte, cei mai cunoscuți sunt nitrații, datorită efectelor negative provocate de prezența lor în exces. Însă in prezent problemele legate de poluanții solului s-au reglat intr-o anumită măsură.

În urma studiilor făcute asupra solurilor, am ajuns la concluzii pozitive in ceea ce priveste productivitatea solurilor. Cultivarea pământului și protejarea mediului pot fi realizate foarte bine împreună. De asemenea agricultura, ajută la dezvoltarea structurii economice și sociale a comunitaților rurale și joacă un rol important în confruntarea cu noi probleme precum schimbările climatice și biodiversitatea.

Datorită așezării geografice, județul Ilfov dispune de o mare varietate de produse agricole ce demonstrează faptul că zona se situeză pe un sol fertil.

2.2.5.1.Tipologii vegetale în cadrul sitului studiat

Funcțiunile principale din sit sunt corelate cu tipologii diverse de plantari (spații diferite, cu necesități diferite, ce oferă condiții naturale diferite). Tipologiile de plantari identificate sunt: plantările de-a lungul arterelor de circulație, plantările specifice zonelor de locuire individuală,

vegetație spontană, vegetație întâlnită în frisha agricolă, specii identificate în culturile agricole și vegetația intâlnită în zonele de agrement.

– Plantările de-a lungul arterelor de circulație sau aliniamentele stradale – se observă nerespectarea regulilor de plantare specifice acestui tip de amenajare: sunt utilizate specii diferite de-a lungul aceluiași tronson, aliniamentele sunt completate cu specii de vârste mici care nu păstrează aspectul de aliniament, nu sunt respectate distanțele de plantare. Specii întâlnite: Populus, Pinus, Catalpa, Salix, Quercus, Fraxinus, Tilia.

– Vegetația specifică zonelor de locuire individuală. În curți speciile predominante sunt cele care prezintă, pe lângă caracterul decorativ și caracter utilitar. Există o varietate mare de specii arboricole și floricole. Vița de vie( Vitis vinifera) este prezentă în majoritatea curților sub formă de bolta. Principalele specii dendrologice și arboricole întâlnite sunt: Prunus, Malus, Juglans, Cydonia, Syringa, Lonicera, Rosa și specii floricole că: Phlox, Tagetes, Chrysantheum, Callistephus, Zinnia.

-Vegetatia specifică unei frishe agricole este un amestec neomogen de specii ruderale ( plante ierboase, invadatoare). Aspectul general este acela al unui covor multicolor în care lipsesc accentele înalte. Speciile cel mai des întâlnite în această zonă sunt: Agropyron repens, Conyza canadensis, Echinochloa crus-galii, Setaria glauca, Sorghum halepense, Amaranthus, Avenua fatua, Cynodon dactilon, Cirsium arvense, Achilea milefolium, Echinops adenocaulos, etc.

– Culturile agricole sunt în special de porumb (Zea mays) și lucerna( Medicago sativa) , și pe arii mai restrânse culturi de grâu( Triticum aestivum) și ovăz ( Avena sativa).

Că o concluie generală se remarcă lipsa unor compoziții vegetale și nerespectarea unor reguli de plantare în cadrul plantarilor în spațiile publice , în timp ce în zonele private speciile alese au în principal scop utilitar. Ariile extinse de frisha și de culturi agricole sunt zone de covoare vegetale cu specii ierboase de talie mică, având un aspect de preerie care nu este însă valorificată din punct de vedere peisager.

2.2.5.2. Perdele de protecție

Situl studiat fiind în primul rând unul agricol, prin suprafața mare ocupată are nevoie de o bariera de protecție pentru culturi, împotriva intemperiilor. Pe lângă ecologiști și inginerii de mediu, în această problemă intervine și rolul peisagistului, care trebuie să considere încă din faza de proiectare a oricărei amenajări peisagere, necesitatea protecției împotriva intemperiilor sau a poluării. Cel mai adesea, printre variantele de rezolvare a acestor probleme, este aleasa cea a utilizării perdelelor de protecție.

“ Perdelele forestiere de protecție sunt formațiuni cu vegetație forestieră, cu lungimi diferite și lățimi relative înguste, amplasate la o anumită distanță unele față de altele sau față de un obiectiv, cu scopul de protejare împotriva efectelor unor factori dăunători. Sunt în general cunoscute multiplele influențe binefăcătoare ale acestor perdele asupra culturilor și producției agricole, solului și apelor, biodiversității, sănătății oamenilor și așezărilor umane, într-un cuvânt asupra mediului, în teritoriile în care acestea se instalează.”

În 2002 a fost adoptată Legea nr. 289- privind instalarea perdelelor de protecție în zone agricole afectate frecvent de secetă, în timp ce un an mai târziu este luată Hotărârea de Guvern nr 548/ 29.05.2003- ce stabilește atribuțiile ministerului coordonator al Programului de realizare a Sistemului național de perdele forestiere de protecție (***, 2003). S-au creat astfel premisele realizării Sistemului național de perdele de protecție.

Criteriile de amplasare a perdelelor forestiere de protecție de care peisagistul trebuie să țină cont sunt : climatice ( vânt, precipitații, indice de ariditate, coeficient hidrotermic) criteriul hidrologic, pedologic, criterii legate de obiectivele de protejat : protecție a câmpului, a căilor de transport, așezărilor omenești, pentru stăvilirea spulberării nisipurilor, pentru prevenirea eroziunii solurilor, pentru protejarea acumulărilor de apă.

Beneficii:

– îmbunătățirea condițiilor climatice, prin modificare albedoului, micșorarea amplitutdinii diurne a temperaturii aerului cu 1-4 grade C, și a celei anuale cu 1-2 grade C ; reduce viteza vântului cu 31-35% în partea adăpostită și cu 10-15% în partea expusă, reține zăpadă, reduce evapotranspirația neproductivă cu până la 30%, sporirea umidității aerului la suprafața solului cu 3-5%

– creșterea condițiilor de fertilitate a solului , reduce eroziunea, reducere până la orpirea deflației, îmbogățirea solului în humus, modificarea Ph-ului datorită surplusului de substanță organică din frunze și rădăcini ;

– îmbunătățirea condițiilor de creștere și dezvoltare a condițiilor agricole limitrofe până la o distanță egală cu de 20-30 de ori înălțimea perdelei în partea adăpostită și de 5-12 ori în partea expusă.

– creșterea producției de masă lemnoasa și de produse accesorii

– condiții pentru fauna locală

– protecția obiectivelor econnomico- sociale și a căilor de comunicații

– creșterea biodiversității locale

– ameliorarea stocului de carbon

– reconstrucția și îmbunătățirea peisajului

Creșterea producției agricole. Perdelele forestiere reduc evaporația și tranpiratia plantelor, astfel că producția agricolă crește în timp cu până la 20% . Cercetările au estimat că ponderea optimă a suprafeței ocupate cu perdele forestiere este între 4-6% din suprafața câmpului agricol.

Deagajarea oxigenului de către arbori. O suprafață foliara de 25mp poate degaja oxigen cât are nevoie un om în aceeași perioadă, în timp ce un hectar de plantație forestieră absoarbe în 8 ore o cantitate de 8 kg bioxid de carbon, cam cât expiră 20 de oameni în aceeași perioadă

Filtrarea particulelor în suspensie și a prafului.

-sedimentarea prin reducerea vitezei vântului

– reținerea particulelor în suspensie de suprafața foliara

– fixarea biologic activă a pulberilor pe suprafața foliara , determinată de procesele de absorbție și transpirație

– fixarea gazelor toxice prin procese metabolice- acestea cresc în cazul arborilor cu frunze cu suprafața rugoasă.

O perdea de protecție cu penetrabilitate de 40%, dispusă perpendicular pe direcția vântului , realizează o purificare a aerului de 10% atât în față cât și în spatele perdelei.( de 5ori cât înălțimea perdelei în fata perdelei și de 20 ori cât înălțimea perdelei în spatele ei. 1 ha de perdea poate filtra o cânt de cca 50-70 tone de praf /an.

Reducerea poluării aerului. Reținerea noxelor gazoase se face direct prin procese de metabolism și indirect prin modificare elementelor microclimatului. Gazele toxice pătrund în țesuturile vegetale, intra în reacție cu substanțele metabolizate de plantă și se acumulează în țesuturile lemnoase. Unii cercetători susțin că filtarea și depozitarea noxelor este limitată, mai ales în ceea ce privește dioxidul de sulf. Totuși s-a ajuns la concluzia că un arbore cu o masă uscată de frunze de 10kg poate fixă de la 100 la 180 g de dioxid de sulf și un arbust cu o masă uscată de 3kg de frunze poate fixă de la 6-20 grame.

Ridicarea gradului de ionizare al aerului. Arborii emit prin frunze și ramuri electricitate, ridicând nivelul de ionizare al mediului înconjurător. Ionii grei, proveniți din activitățile industriale, găsindu-se în concentrații mari în atmosfera influienteaza negativ respirația oamenilor, provoacă oboseala și slăbesc vederea. În schimb, ionii negativi ușori , produși de vegetația forestieră, acționează favorabil, ameliorând activitatea cardiovasculară. Concentrații notabile de ioni negativi : stejar brumariu, stejar pufos, stejar roșu, ulm de Turkestan, etc.

Ameliorarea și conservarea biodiversității. Agroecosistemele sunt ecosisteme care au fost modificate ireversibil de intervenția antropică, în vederea practicării agriculturii. Prin instalarea perdelelor forestiere de protecție se realizează menținerea unui echilibru ecologic dinamic, cât mai apropiat de cel natural, și poate conferi regiunii respective aspecte economice superioare.

Situl studiat conține terenuri – foste exploatari agricole. De aceea vom prezenta pe scurt modalitatea tehnică de implementare a unei perdele forestiere de protecție pentru protejarea terenurilor agricole. În acest caz, distanța între perdele este condiționată de dimensiunile parcelelor, evitându-se fragmentarea acestora. Perdelele forestiere pentru protecția câmpului se amplasează în imediata apropiere față de drumurile de târlă și de drumurile ce deservesc canalele de irigație și la 30m față de rețelele electrice. În cazul intersecției liniilor electrice, perdelele forestiere vor fi alcătuite numai din arbuști sub această și pe o distanță de 20m față de marginea protecției liniilor electrice. Perdelele de protecție vor fi pe cât posibil orientate perpendicular pe direcția vânturilor dominante, întreruperile acestora pentru realizarea căilor de acces făcându-se pe orientare oblică fata dedirectia vânturilor. Speciile de arbori și arbuști utilizați vor fi alese după condițiile staționare, rezistenta la factorii de poluare, longevitate, ritmul de creștere. Pentru fiecare situație în parte se va stabili schema de împădurire optimă.

2.2.6. Cadrul administrativ

De-a lungul timpului, marile centre urbane și-au constituit zone metropolitane pentru o mai bună administrare și coordonare a teritoriului. Principalele motive pentru formarea acestui cadru de coordonare au vizat îmbunătățirea fluxurile economice, a gradului de mobilitate și accesibilitate pentru locuitori și dezvoltarea urbană integrată. În ultimii 20

de ani au existat multiple propuneri care au vizat zona metropolitană București, dar care nu s-au materializat încă.

În prezent municipiul București nu are definită o zonă metropolitană concretă, in ciuda faptului că aria sa de influență se extinde in mod evident asupra teritoriului administrativ ce vorespunde județului Ilfov.

Cel mai mare oraș al județului este Voluntari, cu o populație de 42.944 locuitori, repartizați pe o suprafață de 37,4 kmp. [NUME_REDACTAT] este relativ nouă, acesta fiind înființată în anul 1925 sub denumirea de [NUME_REDACTAT], în urma acordării de proprietăți către luptătorii voluntari din [NUME_REDACTAT] Mondial. Cea mai mică localitate urbană din județul Ilfov este orașul Măgurele (11.041 locuitori), iar cea mai mică comună după numărul de locuitori este comuna Dărăști-Ilfov (3.026 locuitori), situată în sudul județului. Cea mai mare unitate administrativă rurală a județului Ilfov este comuna Chiajna, cu o populație de 14.259 de locuitori și o suprafață de 16,04 de kmp.

[NUME_REDACTAT] a cunoscut importante reforme administrative în ultimul secol, reforme care i-au influențat semnificativ interacțiunea cu București și cu celelalte județe vecine.

Aceste două localități cu cel mai mic număr de locuitori se află în zona studiată și se concluzionează faptul ca dezvoltarea rurala nu este la cote maxime. Deși situl se află în apropierea unor zone importante de agrement, asta nu influențează dezvoltarea din nici un punct de vedere, neexistând principale puncte de atracție aici. Prin implementarea acestui proiect, zona de sud va cunoaște o dezvoltare socio-economică, făcând trecerea între cei doi poli de agrement deja existenți.

2.2.6.1.[NUME_REDACTAT] rutieră ce pornește din municipiul București, dispusă radial pe teritoriul județului Ilfov, asigură transportul călătorilor și schimbul de produse din interiorul județului, cât și legăturile rutiere către toate punctele cardinale. Astfel, rețeaua de autostrăzi, drumuri europene și drumuri naționale, ce pornește de pe teritoriul județului, asigură legături rapide și importante către toate colțurile țării, și nu numai. Drumurile de interes județean au o lungime totală de 597,5 km., din care 429,2 km. sunt drumuri modernizate. Pe acestea sunt amplasate 28 de poduri cu deschideri mai mari de 5 metri.Teritoriul județului este traversat spre vest de autostrada A1 București-Pitești și spre est de autostrada A2 București-Constanța.

Transportul public în zona metropolitană este asigurat de un număr mare de autobuze și microbuze ce aparțin companiei RATB, dar în cea mai mare parte acestea aparțin firmelor private . Traseele microbuzelor și autobuzelor deservesc eficient zonele, însă o masa mare din populație preferă să folosească mijloacele de transport personale (masini, biciclete).

În “Studiul de oportunitate privind transportul de persoane între localitățile din județul Ilfov și [NUME_REDACTAT]”42 din 2010 au fost evidențiate următoarele aspecte:

– În județul Ilfov, în 80% din gospodării există cel puțin o persoană care circulă de obicei cu mijloacele de transport în comun;

– La nivelul întregii populații sunt 127.375 de persoane care circulă de obicei cu mijloacele de transport în comun și 98.078 care circulă regulat cu mijloacele de transport în comun;

– Majoritatea populației din județul Ilfov folosește transportul în comun pentru a se deplasa în București și apoi spre alte localități din județ;

– Cei mai mulți călători din județul Ilfov sunt din orașele Voluntari, Pantelimon, Popești-Leordeni și Buftea, iar dintre comune cei mai mulți călători sunt din Cernica, Jilava, Vidra și Glina;

– Călătorii își doresc mijloace de transport mai mari, respectiv autobuze urbane, orar fix, condiții decente de călătorie.

Problemele semnalate de catre cetațeni sunt nerespectarea orarului, supraaglomerarea mijloacelor de transport, costul și faptul că automobilele sunt vechi si uzate. Operatorii privați circulă pe același trasee cu cei de la RATB, dar și pe alte trasee. Timpul parcurs spre zona de sud, de la ieșirea din oraș variază intre 20-90 minute, în intervalele orare neagromerate. Curse cu operatori privați se fac în localitațile: Berceni, 1 Decembrie, Glina, Vidra, Bragadiru, Clinceni, Măgurele, Vârteju, Pruni, Cornetu, Dărăști-Ilfov; și curse cu RATB: Jilava, 1Decembrie, Bragadiru, Popești-Leordeni.

Situl studiat se găsește în apropierea drumului național [NUME_REDACTAT] și este străbătut de artere importante precum: [NUME_REDACTAT]-Măgurele, DN5 [NUME_REDACTAT], DJ 401 [NUME_REDACTAT], DN4 București-Oltenița. La extremități situl este mărginit de autostrada A1, in partea de E, iar în partea de V de autostrada A2. În interiorul sitului, principalii poli care determină circulația sunt zonele împădurite, de agrement- care aduc populație din întreg județul și chiar din județele învecinate.

2.2.6.2.Funcțiuni

O zonă funcțională este o parte din teritoriul unei localități având limite determinate și funcțiuni bine determinate. Principalele funcțiuni sunt cele de locuire, agricultură, recreere și agrement, industrie, servicii și comerț.

[NUME_REDACTAT] este cunoscut pentru valorile ridicate ale producției agricole, atât vegetală cât și animală. Producția de legume și fructe înregistrează valori mult peste media națională. În anii recenți sunt înregistrate scăderi în activitățile agricole pentru categoriile porcine și păsări, deși aceste subsectoare au încă o contribuție importantă în sectorul primar din județ. Ocuparea populației în agricultură s-a menținut constantă în anii 2008-2011, la un procent de aproximativ 21%. Primul element reprezentativ, cu valori în județul Ilfov situate peste media națională, este constituit de producția de legume și fructe, realizată în proporție de 90% pe exploatații agricole de mari dimensiuni, în scop comercial. Cel de-al doilea element este producția animală de porcine și păsări, situată între cele mai performante subdomenii ale sectorului. De asemenea, comparativ cu restul țării, județul Ilfov are o agricultură relativ performantă, cu productivitate ridicată pentru majoritatea culturilor principale, precum grâu, legume și fructe.

O zonă cu potențial funcțional și economic mixt în care vor predomina industria, serviciile, comerțul și funcțiunile de recreere și agrement, sunt localitațile situate in apropierea șoselei de centură, astea fiind: Tunari, Dobroiești, Pantelimon, Afumați, Glina, Popești – Leordeni, Jilava, Măgurele, Bragadiru, Domnești, Chiajna, [NUME_REDACTAT], Chitila și Buftea.

Zona cu potențial de dezvoltare a funcțiunilor și activităților agrare, comerciale, și de recreere, cuprinde localitățile Dascălu, [NUME_REDACTAT], Găneasa, Cernica, Balotești, Brănești, Berceni, Vidra, 1 Decembrie, [NUME_REDACTAT], Cornetu, Clinceni, Ciorogârla și Mogoșoaia.

Zonele de agrement sunt urmatoarele:

– pădurea și lacul Snagov – la 40 de km de București.

Pădurea, ce odinioară făcea parte din „[NUME_REDACTAT]” este amenajată astăzi ca un parc cu plaje și restaurante. Lacul, considerat unul dintre cele mai mari limane fluviatile din [NUME_REDACTAT], are 576 ha, 18 km lungime și 9 m adâncime. Se pot practica sporturi nautice și se pot face plimbări de agrement.

–  pădurea și lacul Căldărușani – Pădurea oferă un cadru propice vănătorii de iepuri și fazani. O parte din pădure formează o rezervație forestieră ce adăpostește stejari, plopi și salcii.Lacul are 6 km lungime și 5 m adâncime.

–  pădurea și lacul Cernica – Pădurea oferă posibilități pentru practicarea vânătorii de iepuri și fazani. Lacul are 311 ha.

–  pădurea Pustnicul ( pădurea Cernica-Pustnicul: în partea stânga a șoselei, pădurea Pustnicul iar în partea dreaptă, pădurea Cernica). [NUME_REDACTAT] este situată pe partea dreaptă a văii Pasărea și este formată din tei, cer, stejar, frasin, paltin, carpen, ulm. Este populată de câteva specii de interes cinegetic: iepuri, căprioare, vulpi, fazani, potârnichi.

–  lacul Pantelimon – are o suprafață de 260 de ha.

–  pădurea și lacul Mogoșoaia – Pădurea se întinde pe o suprafață de 66 ha și este formată din tei, arțar tătăresc, stejar, salcâm, frasin. Lacul are o suprafață de 150 de ha.

–  pădurea Râioasa – la 6 km de Mogoșoaia, rezervație forestieră și floristică. Își datorează numele lichenilor și mușchilor care se află pe scoarța copacilor. 

In concluzie, în zona de sud sunt întâlnite toate tipurile de funcțiuni, precum recreere și agrement, comerț, industrie, servicii și agricultură. Rolul cel mai important îl poartă funcțiunea de agricultură, fiind o sursă sigură și profitabilă de venit.

2.2.7.Cadrul economic

Cadrul economic va fi prezentat din prisma productiei agricole.

Așezat în exclusivitate în zona de câmpie, cu o altitudine între 50 și 120 m, într-o zonă optimă pentru diverse culturi agricole, județul Ilfov se întinde pe o suprafață de 1.583 km², fiind județul cu cea mai redusă suprafață din țară (0.67%). Suprafața agricolă are o întindere ușor peste ponderea la nivel național, iar suprafața arabilă are valori mai ridicate decât nivelul național, de 95% din total. În special în cazul localităților rurale, suprafața localității este în procent între 95-99% arabilă. Pentru livezi și pepiniere pomicole, zonele cu suprafața cea mai mare sunt în estul și sudul județului, în localități precum Afumați, Găneasa și orașul Pantelimon, respectiv în orașul Popești-Leordeni și în Domnești. Pentru suprafețe cultivate cu vii, trei localități au cel mai mare procent din suprafața agricolă, între 3,5-4,5%, [NUME_REDACTAT], Brănești și orașul Popești-Leordeni. Acestea reprezintă însă variații ușoare de la caracteristica generală a suprafețelor fondului funciar din județ, dominat de suprafețe arabile în procent foarte ridicat.

Exploatațiile agricole individuale acoperă 22.340,82 ha din suprafața agricolă utilizată, ceea ce reprezintă 36% din suprafața agricolă totală utilizată a județului. La nivel național, ponderea exploatațiilor agricole individuale este de 56%, reflectând o performanță mult mai bună a județului Ilfov.

Dintre cele 197 de exploatații agricole cu personalitate juridică, majoritatea sunt societăți comerciale cu capital majoritar privat (96) și doar 19 sunt societăți/asociații agricole. Cu aproape o treime din agricultura județului Ilfov desfășurându-se în regim de subzistență, județul Ilfov este însă aproape de două ori mai bine plasat față de nivelul național în delimitarea dintre agricultură în regim de subzistență și agricultură performantă. O componentă importantă în activitatea agricolă este existența de grupuri de producători, spații de depozitare și unități de procesare. Toate aceste componente contribuie la formarea grupului valoric pentru produse agricole performante și o industrie agroalimentară în dezvoltare. În contextul proximității [NUME_REDACTAT] și a cererii de produse proaspete, componenta de depozitare produse agricole joacă un rol important.

În concluzie piața muncii, respectiv structura ocupării populației în județul Ilfov este deosebită față de celelalte județe ale țării. Datorită așezării sale geografice beneficiază de influența dezvoltării industriale, comerciale și de servicii a capitalei, dar migrația forței de muncă în ultimii ani s-a facut în ambele sensuri. Forța de muncă neabsorbită de capitală, migrează în ultimii ani spre locurile de muncă existente în localitațile din județul Ilfov.

Diviziunea populației active demonstrează că agricultura și comerțul, industria prelucrătoare, sănătatea și serviciile sunt bine aspectate în contextul așezării geografice a județului și în economia dezvoltării acestuia.

2.2.8.Cadrul cultural

Activitatea culturală la nivelul județului a fost desfășurată în tandem cu municipiul București, acesta fiind principala locație din punct de vedere cultural din România. Monumentele istorice (biserici, conace, forturile din jurul capitalei) sunt un element important la nivelul Ilfovului, monitorizarea și reabilitarea acestora, acolo unde a fost necesar, fiind activități constante ale [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT]. Activitatea socio-culturală la nivel local este, de asemenea, relevantă prin acțiunile derulate de primării la nivelul fiecărei localități și de [NUME_REDACTAT] Județean și [NUME_REDACTAT] Didactic.

Evenimentele locale sunt organizate cu preponderență în orașele din județ și surprind concerte și recitaluri de muzică (în special muzică folclorică), spectacole de teatru, dansuri, precum și spectacole dedicate copiilor. Datorită spațiilor generoase de pe teritoriul județului sunt organizate festivaluri de muzică (ex. B’ESTFEST în Tunari, [NUME_REDACTAT] în Buftea) ce atrag în special bucureșteni, dar și un public internațional. De menționat este oportunitatea creată de [NUME_REDACTAT] prin declararea anului 2014 „Anul comemorativ al [NUME_REDACTAT] Brâncoveni”. Astfel vor fi încurajate activități și manifestații culturale și artistice ce vor avea ca temă cultura și specificul brâncovenesc în România, județul Ilfov fiind un ambasador reprezentativ pentru aceasta.

Activitatea culturală în județ este la un nivel avansat, spre deosebire de alte localități din România. Desfășurarea acestor tipuri de evenimente, aduce un plus în viața socială a localnicilor. Implementarea grădinilor comunitare in zona de sud, va aduce de asemenea numeroase beneficii, cum ar fi:

– Social (petrecerea timpului liber, recreere, terapie pentru persoanele cu nevoi speciale, reabilitare pentru tineri),

– De mediu (reînnoirea spațiilor abandonate sau libere, creșterea biodiversității,

conservarea apei, a solului și reducerea poluării).

– Uman (promovarea spiritului social, încurajarea calităților personale precum altruismul, îmbunătățirea calității vieții prin interacțiune socială, sănătate prin exercitiu fizic, o mai bună calitate a alimentelor și o diversitate mai mare)

– Economică (crearea de locuri de muncă).

– Emoțională (din cauza monotoniei, activitatile de genul acesta le permite să realizeze dimensiunea reală a timpului).

2.2.9.Cadrul social.Populație și ocupații

[NUME_REDACTAT] – Ilfov este cea mai dens populată regiune a României, având o populație de peste 2.000.000 locuitori, cu o densitate de aproximativ 1200 locuitori pe km2.

Creșterea populației stabile a județului se datorează în principal înființării de noi zone

rezidențiale (Ștefăneștii de Jos creștere cu 14,3%), a dezvoltării zonelor rezidențiale mai vechi (Corbeanca cu 7,7%, Tunari cu 6,5%), a numărului de agenți economici care își construiesc unitățile de producție/comercializare pe teritoriul județului, care la rândul lor au condus la creșteri cu aproximativ 5% a populației stabile, pe lângă oportunitățile de construcții de noi locuințe, în localități precum: orașul [NUME_REDACTAT], orașul Bragadiru, orașul Pantelimon, orașul Voluntari și Mogoșoaia, toate aceste aspecte dovedind potențialul economic și social al județului Ilfov.

[NUME_REDACTAT] București-Ilfov, rata de ocupare a forței de muncă a fost în anul 2005 de 59,4% (media națională a fost 57,7%). Pe sexe, rata de ocupare a forței de muncă feminine a fost de 53,4% (media națională – 51,5%). Pentru perioada 1999-2005 evoluția ratei de ocupare în [NUME_REDACTAT]-Ilfov a suferit o scădere, de la 62,0% în 1999 până la 56,5 în 2003, marcând apoi o ușoară creștere până la valoarea de 59,40% în 2005. Cererea de forță de muncă calificată a fost mai mare pentru regiunea București-Ilfov, astfel încât, corelat cu oportunitățile oferite de capitală – nivelul de viață citadin, cât și prestigiul – populația ocupată (în care predomină populația capitalei) are un nivel mai ridicat de instruire și calificare.

Rata șomajului în anul 2005 este scăzută (2,4%, media națională fiind de 5,9%) și posibilitatea de a găsi un loc de muncă este reală. Șomajul de lungă durată este foarte intens, iar cel al tinerilor (sub 25 de ani) are o pondere ridicată – 21,2%, valoare apropiată de media națională de 21,0%, iar munca la negru (în special în sectorul terțiar) este răspândită (date din 2004).

Majoritatea șomerilor înregistrați se caracterizează prin nivele scăzute de educație, ceea ce înseamnă că [NUME_REDACTAT]-Ilfov se confruntă cu o cerere de forță de muncă calificată. Pe cele două unități administrative componente rata șomajului are valori de 2,0% în județul Ilfov și 2,4% în [NUME_REDACTAT].

În ceea ce privește migrația internă, începând cu 2001 balanța sporului migratoriu a devenit pozitivă pentru capitală, având o medie anuală de aproximativ 5.000 unități.

Bibliografie

– BEATLEY, Timothy- „ Green urbanism-learning from [NUME_REDACTAT]”- [NUME_REDACTAT], Washington DC, California, 2000

– COSTACHESCU, Cornel; DANESCU, Florin; MIHAILA, Elena, “ Perdele forestiere de protectie” , [NUME_REDACTAT], Bucuresti, 2010

– [NUME_REDACTAT] Simonds, Arhitectura peisajului, ed. Tehnica, Bucuresti-1967

– SARBU , Catalin, Niculae, “ Locuirea in Romania: o abordare cadru”, Editura universitara “[NUME_REDACTAT]”, Bucuresti, 2006

– STAN Angelica-“Peisajul periferiilor urbane –revitalizarea peisagera a zonelor periferice”- Teza de doctorat, Bucuresti, 2006

– STANICA, Viorel, "Dezvoltare comunitara", suport de curs, 2012

– Strategia de dezvoltare a județului [NUME_REDACTAT] 2020

– [NUME_REDACTAT] de Analiză și Acoperire a Riscurilor – Ilfov 2013

– http://sustainablefoodedmonton.org/programs/community-gardens/

– http://fr.ekopedia.org/Agriculture_urbaine

– http://dexonline.ro

– http://edis.ifas.ufl.edu

– http://www.cjilfov.ro