Culoarea,atribut Estetic al Designului Ambalajului

Culoarea reprezintă un element important al esteticii. Înca din antichitate omul s-a folosit de culoare,i-a distribuit cele mai interesante înțelesuri, iar odată cu dezvoltarea industriei coloranților și industriei textile aceasta va lua amploare.

Culoarea și forma sunt relativ solidare, constituind caracteristici comune tuturor obiectelor lumii materiale. Culoarea reprezintă energia radiantă a undelor electromagnetice cuprinse între anumite limite măsurabile.

,,În ansamblul însușirilor estetice ale mărfurilor, culoarea alături de formă ocupă un loc de frunte întrucât ambele sunt mijloace de expresie cu un limbaj artistic propriu, menit să transmită informații semantice, estetice și afective de care se ține seama atât în procesul creativ artistic, cât și în designul din cele mai variate domenii ( industrie, arhitectură, ambient, comerț ).

Culoarea și forma sunt relativ solidare, constituind caracteristici comune tuturor obiectelor lumii materiale”.

2.1.Efectele fiziologice și psihologice ale folosirii culorilor

Disciplinele care stau la baza ergonomiei marchează efectele fiziologice si psihologice pe care cromatica obiectelor le profesează asupra omului.

Rolul culorii ca element esențial al valorii estetice a produsului se manifesta si prin valențele subiective ale culorii, prin senzațiile, reacțiile, stările provocate sau influențate de culori. Cercetările în acest domeniu au condus la puncte de vedere apropiate atât în privința efectelor primare psihofiziologice, cât și ale efectelor secundare ale culorii.

Efectele psihofiziologice primare sunt reacții necondiționate asemănătoare și comune tuturor oamenilor. Astfel în decursul experienței umane roșul a fost asociat cu focul și sâmgele declanșând efecte calorice și de iritare, albastru prin asociere cromatică cu cerul și apa provoacă răceala și liniște, verdele la rândul său asociat cu vegetația este relaxant dar rece, galbenul are efecte înviorante survenite din corespondența sa cu lumina solară diurnă caldă și reconfortantă.

Efectele psihofiziologice secundare ale culorilor, respectiv atitudinile și trăirile manifestate prin comportamentul oamenilor față de culori sunt condiționate de propria lor experiență, de gustul și preferințele lor, de apartenența la o anumită structură social istorică și cultural artistică.

Din această cauză, reacțiile primare și atitudinile secundare nu coincide întodeauna. Fiecare om codifică și decodifică într-un anumit fel imaginile cromatice, în funcție de variabilele personalitații sale (stare de sănătate, vârstă, sex, grad de instruire, temperament, dar și de trăsăturile exterioare ale indivizilor ca structură antropologica, respectiv culoarea pielii, ochiilor sau a părului, etc).

,,De asemenea, efectele receptării culorilor se manifestă în psihologia motivației de receptare a gamei cromatice, motivație concretizată în tendințe, trebuințe, preferințe, etc. Datorită preocuparilor sistematice privind cunoașterea acestor efecte alegerea culorilor se face și în concordanță cu natura materialului din care se obține produsul. Constatările și concluziile privind efectele psihofiziologice desprinse din cercetarile știintifice si din experiențele umane de-a lungul timpului sunt prezentate în tabelul următor”.

,,Efectele psihofizice ale culorilor”:

,,Preferințele pentru culori în funcție de mai multe variabile:”

Personalitatea produsului este recunoscută prin culoare, aceasta are rolul de a transmite si exprima o anumită senzație.

Fiecare culoare deține efecte psihologice proprii, dar foarte asemănătoare între ele. Culoarea este mult mai caldă atunci când se apropie mai mult de roșu, iar când este predominant albastru, culoarea devine rece.

,,Culoarea este purtătoarea unor semnificații transmisibile și în această ipostază ea are funcția de limbaj ceea ce înseamnă că prin intermediul tonurilor cromatice și acromatice se pot exprima și comunica informații semntic estetice și afective”.

Percepția cromatică este determinată de corpul colorat, analizatorul vizual, sursa de lumina.

Culoarea corpurilor este o calitate particulară a luminii în fiecare corp în stare potențială și care prin efectul sursei de lumină devine perceptabilă. Analizatorul vizual-ochiul furnizează peste 90% din informațiile asupra mediului inconjurător și de aceea are o importanță fiziologica majoră în diferențierea luminozității, formei și culorii obiectelor, în orientarea în spațiu, menținerea echilibrului și tonusului cortical (atenție).

Sursa de lumină influențează perceperea culorii producând un efect de evidențiere sau de estompare, după cum corpul colorat este mai mult sau mai puțin luminat.

,,Din punct de vedere psihosenzorial, culoarea a fost definită prin trei mărimi: tonalitate cromatică(nuanță); luminozitate și saturație.

a) Luminozitatea reprezintă atributul senzației vizuale, în care o suprafață pare expune mai multă sau mai puțină lumină; o culoare este mai închisă sau mai deschisă decât alta, în funcție de cantitatea de lumină pe care o reflectă. Luminozitatea cea mai ridicată o reprezintă culorile din zona de mijloc a spectrului vizibil (galbenul), iar cea mai scăzută culorile din zona extremă, albastru-violet.

b) Saturația sau puritatea unei culori simbolizează concentrația sau cantitatea de culoare pura spectrală ce se afla într-o culoare. Culorile spectrale sunt definite pure dacă nu sunt amestecate cu alte culori, au un grad de puritate egal cu 1 față de alb, la care este 0. În timp ce nuanța este o mărime calitativă a culorii, saturația este una cantitativă. Saturația unei culori se poate reduce prin amestecul cu alb (verdele este o culoare mai saturată decât vernilul, diferența fiind dată de cantitatea de alb cu care este amestecată culoarea verde).

Prin cercetările în domeniul percepției tonalităților cromatice s-a constatat că odată cu creșterea lungimii de undă a radiațiilor din spectrul vizibil cu 2 până la 5 nm, ochiul nostru distinge o nouă tonalitate cromatică.

c) Nuanța spectrala a unei culori este data de lungimea de undă dominantă a unei radiații de intensitate și compoziție spectrală determinată, care pătrunde în ochi și produce senzația de culoare. Lungimea de unda dominantă caracterizează nuanța spectrală a unei culori, iar atributul psihosenzorial al acestei mărimi este tonalitatea cromatică, definită ca element al senzației vizuale care permite să dea o denumire unei culori, ca de exemplu: albastru, roșu, galben, verde, etc. După tonalitatea cromatică culorile sunt clasificate în culori primare- roșu, galben, albastru și culori secundare sau derivate- violet, portocaliu, verde”.

Aspectele fizice și psihologice ale corelației lumină-culoare prezintă o importanță deosebită în estetica mărfurilor și în ambientul comercial.

În concluzie expunerea mărfurilor trebuie expusă în spații corespunzătoare, cu lumină multă și uniform distribuită pentru ca paleta coloristică a acestora să nu sufere modificări sensibile de nuanță în raport cu variația intensității de lumină diferită pe parcursul unei zile.

2.2. Funcționalitatea culorii

Studiul multidisciplinar al culorii conține analiza aspectelor privind rolul culorii ca element esențial al demersului designerului în conceperea produsului fabricat.

Exigențele pe care le ridică în plan general, producția industrială în speță, activitatea de creație-proiectare a produselor vizează și concepția cromatică.

Este utilă luarea în considerare a implicațiilor și efectelor culorii pentru folosirea lor corectă în echivalență cu multiple funcții îndeplinite de produs în utilizare.

Alegerea culorii depinde de destinația produsului și condițiile sproprii de utilizare, de materia primă, compoziția chimică și structura materiilor prime, de forma produsului, corelarea exactă a suprafețelor cu intensitatea (saturația) culorii, natura, granulația și pigmentația suprafeței supuse culorii, mărimea volumului și uneori nevoia diferențierii componentelor statice de cele dinamice, necesitatea spargerii unor exprimari banale sau atenuarea unor nepotriviri, disonanțe, de sistemul de iluminare, etc.

,,În problema utilizării culorii în design se remarca în primul rând faptul că pentru un designer culoarea naturală a materialului utilizat (fibre textile,lemn) este mai firească și mai bogata informațional decât oricare alta – orice culoare suprapusă este arbitrară,comunică o informație vizuală falsă, privează obiectul de naturalețe. De asemenea ținând seama de componenta psihologica a percepției cromatice, culoarea unui obiect frecvent utilizat trebuie să fie neutră, o culoare vie contemplată îndelung produce o reacție pe retină care cere complementara acesteia, pentru a restabili un echilibru.

Pe de altă parte este esențial și studiul raportului culoare-material; culoarea trebuie să nu contrazică natura materialului din care este proiectat obiectul.”

,,Referitor la condițiile specifice de utilizare a produselor, ele trebuie avute în vedere la alegerea culorilor pentru corelarea acestora cu celelalte carcateristici estetice, dar și cu carcateristicile tehnico-funcționale, psihosenzoriale, economice și ergonomice ale produselor. Dacă ne referim numai la cele din urmă se știe că efectele psihofiziologice ale culorii sunt legate de rezolvarea problemelor ergonomice de către design.

De reguă pe planul cel mai general, specialiștii disting doua categorii de culori din punct de vedere al utilizării lor în industrie și anume: culori functionale și culori de ambianță.”

,,Spre deosebire de culorile de amibianță cărora nu li se poate atribui o codificare rigidă, culorile funcționale pot fi codificate potrivit unor normative cu largă circulație internaționala. Culorile pot fi pretutindeni adevărate avertizare începând cu indicatoarele rutiere, semnalizatoarele de circulație și cele de comandă și manevră tehnică, culori avertizoare pentru îmbrăcămintea de protecție, etc.”

În scop funcțional culoarea este utilizată de producatori, cât si de comercianți. În viziunea producătorului culoarea îi oferă interes, reprezentând un element de identificare de către consumator a mărfurilor, ambalajelor, mărcii, culoarea fiind singura caracteristica, în majoritatea cazurilor ce poate reține atentia celui care cumpără, influențându-l în decizia sa de cumpărare într-un interval de timp foarte scurt.

Culorile pot fi aplicate cu scop funcțional pentru o serie de mărfuri:

în cazul mărfurilor cu rol de protecție față de temperatură, albul si culorile foarte deschise resping căldura prin reflexia luminii, iar negrul și culorile foarte închise atrag căldura;

pentru protecția față de lumină a unor produse alimentare, a băuturilor, produselor chimice, cosmeticelor producătorii folosesc ambalajele colorate sau dimpotrivă incolore în funcție de natura produselor care sunt ambalate;

la aparatura electronică si electrotehnică, pentru butoanele de control și LED-urile de semnalizare se folosesc culorile potrivite normelor de utilizare a aparaturii, pentru protectia si siguranța consumatorilor;

în cazul mărfurilor industriale (utilaje, mașini de transport, unelte) culoare obținuta este folosita în scopul coroziunii, în scop ergonomic și decorativ.

2.3. Culoarea în designul ambalajelor

Preferința pentru culori este condiționata de legile percepției, de predilecții și de convingerile personale.

Culoarea reprezintă un element important în identificarea ambalajului, atât in context național cât si internțional. Culoarea reprezintă unul din cele mai importante elemente pe care le dețin designerii pentru a alcătui din ambalaj un mesaj efectiv de comunicare. Înainte de deciderea culorii, trebuie să se tină cont de carcateristicile sale și mecanismul perceperii lui. Culoarea este considerată un element foarte important in momentul alegerii unui produs de către cumpărător. Aceasta influențează în mod pozitiv sau negativ, în funcție de culorile existente la acel moment. Cu cât culorile sunt mai vii și mai puternice, cu atat posibilitatea ca un produs să fie achiziționat este mai mare. Schimbarea culorii ambalajului unui produs care are o pondere de vânzare pe piață foarte redusă, influențează cumpărătorul astfel încât și acelea să se vândă foarte repede. Culoarea trebuie remarcată de clienții încă de la intrarea acestora in magazin, chiar dacă produsul respectiv nu era în plan să fie achiziționat.

Psihologia culorii aplicată la formă, la natura ambalajului face obiectul unui studiu interesant al lui Max Luscher în Elveția: ,,Multe ambalaje nu trezesc nici o impresie deosebită. Culoarea lor nu suscită nici asociații de idei, nici impresii conștiente sau inconștiente în raport cu produsul: culorile acestui ambalaj nu sunt legate de vreun calificativ dat produsului. Există exemple care demonstrează că nu s-a ținut cont de acest fapt: cremă de noapte pentru femei, ambalată în gri sau negru, piper în roz sau bleu în loc de culori calde de galben sau roșu, un borcan de dulceață verde care ne face să ne gândim la fructe de noapte, etc.”

Fiecare țara ține cont de culorile ambalajelor, deoarece semnificațiile culorilor sunt diferite de la țara la țara.

2.4.Efectele culorilor la consumatori

Culoarea ca modalitate de semnalare și avertizare trebuie să conțină capacitatea de a atrage privirea și de a orienta potențialul cumpărător.

Unul dintre cel mai puternic contrast este obținut între galben și negru, iar cel mai puțin accentuat este verde-roșu.

Culoarea este încadrată la nivel internțional într-un cod de norme:

-avertisment de pericol sau mărfuri periculoase: galben în contrast cu negru;

-marcarea părtilor periculoase ale mașinilor care pot produce accidente, a celor explozive sau a zonelor radioactive: portocaliu în contrast cu negru;

-sistem de stingere a incendiilor, zone interzise, echipamente de prim ajutor: roșu în contrast cu alb;

-camere de odihna, drum liber, verde în contrast cu alb.

Culorile folosite pentru ambalaj reprezintă în cea mai mare parte unul dintre cele mai importante elemente în achiziționarea unui produs.

Culorile calde sunt remarcate prin faptul că relaxează și calmează cumpărătorii, datorita efectelor calde care le deține.

Roșul reprezintă o culoare care atrage privirea, reține atentia oricarui cumpărător. Acesta semnifică entuziasm, putere, determină la fiecare client acțiune și energie.

O nuanță de roșu inchis provoacă în imaginea consumatorului o foarte mare agitație și uneori chiar stări depresive.

Un exemplu foarte bun îl reprezintă firma Coca-Cola, care a folosit un roșu plăcut care exprimă tinerețe și veselie, nu este nici un roșu închis nici deschis.

Pezența culorii roșu la celelalte produse este aleasă de producători datorită semnificațiilor pe care aceasta le deține.

Acest produs este achiziționat într-o cantitate foarte mare, datorită și faptului că deține un mare proporție culoarea roșu.

Cu cât culorile sunt mai puternice, cu atât modul de a influența este mai puernic.

Portocaliu reprezintă o culoare care încântă privirea și reține interesul cumpărătorilor.

Acesta oferă senzația de curățenie și intimitate. Portocaliul este o culoare duioasă, afectivă, aceasta extinde expansivitatea. Un exemplu foarte bun îl reprezintă sigla Orange.

Culoarea verde reprezintă o culoare întăritoare, dar este considerată ca fiind una dintre cele mai dificile culori.

Culoarea verde este părtașă cu prospețimea, este reprezentată ca fiind culoarea bionomiei.

În general aceasta este folosită la produsele de curațenie, excepție fac cei de la Cosmote care consideră ca verdele este calmant, avantajează reuniunea de idei si invenția. Verdele pal oferă senzația de finețe, gingăsie.

Culoarea alb combinată cu albastru oferă senzația de frăgezime și puritate. Aceasta culoare este folosită cel mai des la produsele lactate, deoarece oferă impresia de prospețime.

Culorile folosite pe ambalajul lactatelor alături de alb prezintă rolul de a scoate uniformitatea și sunt nuanțe pastelate.

Culoarea argintiu este întrebuințată în industria alimentară la produsele dietetice, precum băuturile fără zahar,.

Negrul dă senzația de eleganță, finețe.

Galbenul reprezintă o culoare adolescentină, acesta este folosit foarte des pentru semnalizare, de asemenea îl găsim cel mai des la semnele de circulație.

De asemenea producătorii analizează foarte bine culorile ținând cont foarte mult de semnificațiile lui, deoarece doar în acest fel pot avea o vănzare excelentă.

Cu cât culorile sunt mai vii și mai puernice, cu atât au o puternică atracție a consumatorilor.

Majoritatea populației este influențată de forma, culoarea si dimensiunea unui produs, cu cât acestea sunt mai plăcute cu atât decizia de cumparare este mai mare. Un produs care nu este vândut foarte bine pe piață, prin schimbarea ambalajului poate ajunge sa fie unul dintre cele mai cautate produse, datorita culorilor ambalajului pe care le deține.