Criza Economica la Nivel Internationaldocx

=== Criza economica la nivel international ===

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII: AFACERI INTERNAȚIONALE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

CONF.UNIV.DR. LIANA MEȘTER

ABSOLVENT

LAȚCĂU MĂDĂLINA-GRETA

ORADEA

2015

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII: AFACERI INTERNAȚIONALE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

CRIZA ECONOMICĂ LA NIVEL INTERNAȚIONAL

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

CONF.UNIV.DR. LIANA MEȘTER

ABSOLVENT

LAȚCĂU MĂDĂLINA-GRETA

ORADEA

2015

CUPRINS

Introducere

Lucrarea de față “Criza economică la nivel internațional” prezintă cauzele, efectele, modul de raspândire a crizelor economice la nivel internațional atât din punct de vedere teoretic cât și printr-un studiu de caz în care este analizată criza economică mondială din anii 2007-2009.

Motivația alegerii acestei lucrări este determinată de dorința de înțelegere a fenomenelor și cauzelor care au condus la criza economică mondială dar și faptul că termenul de criză a fost foarte folosit pentru Romania ultimilor ani.

Prin criză se ințelege starea de declin, de disfuncționalitate, de recesiune, de blocaj sau de regres în care ajunge o grupare umană, o instituție sau o activitate din cadrul unei societăți.

În primul capitol „Criza economică – aspecte teoretice si informații generale” este definită criza economică și sunt prezentate istoricul, modalitățile de manifestare, crizele care au marcat lumea în ultimul secol dar și factorii care influențează crizele economice.

Al doilea capitol „Cauzele și efectele crizelor economice” prezinta cauzele de apariție a crizelor economice, principalele tipuri, efectele generate de crize, evoluția veniturilor și a cheltuielilor pentru consum în timpul crizelor precum și fenomenul de evoluție ciclică a economiei.

Studiul de caz constituie al treilea capitol și prezintă criza economică mondială resimțită atât în statele cu economie dezvoltată din G7 (Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franța și Italia) cât și statele emergente din BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud). Aceast studiu de caz analizează comparativ evoluția a șapte indicatori pentru statele din cele două grupuri: produsul intern brut, produsul intern brut/cap de locuitor, rata șomajului, rata inflației, investițiile străine directe, rezerva valutară precum și ponderea exporturilor în Produsul Intern Brut.

Criza mondială a început la sfârșitul anului 2007 și a luat amploare în anul 2008 în Statele Unite ale Americii, în cea mai dezvoltată economie din lume. Din SUA s-a răspândit în toată lumea foarte repede. Anul de maximă intensitate a crizei economice și financiare a fost 2009.

Capitolul I. Criza economică – aspecte teoretice și informații generale

I.1. Definirea crizei economice

Prin criză se intelege starea de declin, de disfuncționalitate, de recesiune, de blocaj sau de regres în care ajunge o grupare umană, o instituție sau o activitate din cadrul unei societăți.

În conformitate cu Dicționarul explicativ al limbii române criza este definită ca o fază în evoluția societații marcate de dificultăți mari din punct de vedere economic, politic sau social sau ca o perioadă de încercări, de tulburare, de tensiune manifestate în societate.

În secolele XIX și XX o serie de crize economice au fost considerate a fi asociate cu"fuga la bancă". Totodată, multe dintre perioadele de criza economică au coincis cu panica care presupunea fuga la bancă si retragerea de numerar. Astfel, banca rămânea fără lichidități și nu-și putea onora plățile. Crizele economice includ și alte fenomene precum și prăbușirile burselor,crize ale pieței de schimb valutar sau spargerea unor bule speculative.

Criza economică actuală poate fi numita o criză a valorilor nu doar o criză mondială, respectiv o criză asupra viziunii lumii.Cauza principală a crizei economice este reprezentată de degradarea morală în activitatea economică, respectiv de pierderea scopului final din economie de a construi o dezvoltare sociala armonioasă.

Recesiunea economică este reprezentată de creșterea economică negativă a produsului intern brut / cap de locuitor de-a lungul unei perioade mai lungi de 6 luni.

Depresiunea economică este mai îndelungată sau mai severă decat recesiunea.

Stagnarea economică este reprezentată de o perioadă mai lungă de timp în care creșterea economică nu este neapărat negativă dar este mai mică.

Economiștii consideră că majoritatea recesiunilor au fost cauzate de crize economice. Un important exemplu este reprezentat de Marea depresiune economica din anii 1929 – 1933 care a fost determinată de „fuga la bancă” manifestată pe scară largă dar și de prăbușiri ale burselor de valori. Spargerea unor bule imobiliare dar și criza imprumuturilor imobiliare din întreaga lume a dus la criza economică mondială din 2008-2009.

Termenul de criză economică este aplicat unei game variate de situații care presupune ca unele produse financiare să își piardăîntr-un timp scurt o parte importantă din valoarea nominală.

Criza este generată de stadiul contemporan al sistemului de distribuție a resurselor materiale și conduce la necesitatea de a formula o alternativă la inegalitatea economică globală.

I.2. Istoricul crizelor economice

Din punct de vedere istoric crizele au existat din vechi timpuri fiind o parte a evoluției umanității. Crizele economice s-au aflat la originea majorității crizelor sociale. Criza economicț a fost întâlnita în toate epocile de la Antichitate până la Evul Mediu și Renaștere iar ulterior aceste crize au devenit din ce în ce mai frecvente și ample cu consecințe sociale importante.

În conformitate cu cercetătătorul francez al istoriei moderne a Europei Francois Simiand, debutul capitalismului din secolul XVI a fost o importantă perioadă de prosperitateși progres în timp ce secolul XVII a fost o perioadă de regres.

Prima criză economică prezentată de Reinhart Carmen si Rogoff Kennethare loc in secolul 4 înainte de Hristos pe timpul lui Dionisie din Siracuza datorită datoriei și a inflației. Totodată, devalorizarea monedei a avut loc în Antichitate în Imperiul Roman dar și în Imperiul Bizantin.

În 1340 este o criză economică in Anglia ca urmare a războiului de 100 de ani cu Franța. O altă criză economică timpurieeste reprezentată de criza din Imperiului Spaniol.

Spargerea bulei speculative a lalelor din Olanda anului 1637 sau cele două bule speculative din anul 1720: bula speculativă a Mării de Sud din Marea Britanie sau bula speculativă Mississippi din Franța reprezintă printre primele crize economice din secolele XVII-XVIII.

Crizele economice care nu au fost abordate cu suficientă atenție au produs pierderi monumentale și au contribuit la dispariția unor industrii întregi, conduc la șomaj masiv și aduc administrațiilor costuri fiscale foarte mari. Crizele economice au condus la răsturnarea guvernelor dar și la falimente ale unor state.

Cele mai importante crize economice care au avut loc începând cu secolul XIX sunt reprezentate de:

Secolul XIX:

Recesiuni economice însoțită de falimente bancare în Statele Unite ale Americii (1819, 1837, 1857, 1873, 1884, 1893, 1896). Unele dintre aceste crize s-au extins și în alte țări.

Recesiuni economice însoțite de falimente bancare în Marea Britanie (1825, 1847, 1866, 1890)

Criza australiană din 1893

Intrarea Danemarcei în incapacitate de plată (1812)

Secolul XX:

Marea Depresiune – cea mai mare criză economică din secolul XX (1929-1933)

Crize bursiere din Statele Unite ale Americii (1901, 1910-1911, 1929)

Criza bursei de mărfuri din Shanghai (1910)

Criza petrolului (1973)

Criza țărilor din America Latină ce a debutat în Mexic în 1982 (anii 1980)

Lunea neagră – cea mai mare depreciere bursieră pe parcursul unei zile (1987)

Spargerea bulei imobiliare japoneze (1990)

Criza bancară scandinavă din Finlanda și Suedia (începutul anilor 1990)

Miercurea neagră – atacuri speculative asupra statelor din Mecanismul European al Ratelor de Schimb Valurar (1992-1993)

Criza economică din Mexic (1994-1995)

Criza financiară din Asia (1997-1998)

Criza financiară din Rusia (1998)

Secolul XXI:

Criza economică din Turcia (2000-2001)

Criza economică din Argentina (1999-2002)

Spargerea bulei punct-com (2001)

Criza financiară din Islanda (2008-2011)

Criza financiară mondială considerată de mulți economiști ca fiind cea mai mare criză de la Marea Depresiune (2007-2009)

Criza datoriilor suverane europene (2010)

Criza financiară din Rusia (2014)

I.3. Modalități de manifestare ale crizelor economice

Crizele economice se clasifică în:

Crize economice cauzate de subproducție,

Crize economice ciclice.

Crizele economice de subproducție au ca si cauze fenomene naturale: inundații, secetă, epidemii sau o serie de factori socio-politici: dominația colonială, ocupație străina, războaie. Asemenea crize au fost frecvente în perioada antichității și în evul mediu dar sunt prezente și în zilele noastre și afectează economiile unor state din Africa si Asia.

Crizele economice ciclice au ca și punct de pornire formarea economiei de piață, capitaliste. Acestea sunt generate de o multitudine de cauze economice precum sunt: particularități ale reproducției factorilor de producție, în special ale capitalului fix, creșterea masivă a creditului în perioadele de expansiune economică, eficiența utilizării capitalului, scăderea cererii, o serie de contradicții ale sistemului economiei de piață, conjunctura economiei mondiale.

Totodată, crizele ciclice sunt influențateși de factori de natură extraeconomică: condițiile climaterice, intervenția statului în economie prin implementarea politicilor inadecvate dar și psihologia agenților economici.

Crizele economice ciclice pot fi provocate de:

Supraproducție;

falimentul băncilor;

spargerea bulelor speculative (cum este în domeniul imobiliar);

datoriile suverane;

deprecierea valutei naționale.

I.4. Cele mai importante crize economice din ultimul secol

Cele mai mari crize economice din secolele XX-XXI:

Marea Depresiune interbelică din anii 1929-1933

Criza financiară mondială din 2007-2009

Criza petrolului din 1973

Criza asiatică din 1997-1999

Criza financiară din Rusia – 1998

a) Marea Depresiune interbelică 1929-1933

Marea depresiune economică s-a instalat incepând cu luna august a anului 1929 în Statele Unite ale Americii. Această criză economică a fost una de supraproducție care a fost înrăutățită de scăderea foarte mare a puterii de cumpărare a populației.

S-a propagat la nivel global la jumătatea anului 1929 și a afectat producția de cupru, oțel, fontă, huilă, sare iar cantități enorme de produse au rămas în depozite neputând fi vândute. 

Bursa din New York a crescut mult timp de 8 ani pânăîn 1929. Indicele Dow Jones a crescut de peste 6 ori, fapt datorat viziuniiasupra investițiilor la bursă care au fost văzute ca și o cale ușoară de îmbogățire.

Un alt motiv al acestei crize a fost determinat de ușurință cu care băncile acordau credite. Americanii se împrumutau de la bănci și investeau acești bani în acțiuni bursiere. Criza a fost declanșată de prăbușirea cu 40% a bursei în două zileîn octombrie 1929. Aceste două zile sunt numite joia și marțea neagră.  

Indicele bursier Dow Jones a scazut cu 89% de la 381,17 puncte (octombrie 1929) pana la 41 de puncte (iulie 1932) și doar dupa 26 de ani a ajuns din nou la valoarea dinainte de Marea Depresiune.

b) Criza financiara mondiala din 2007-2009

Criza financiară mondiala din anii 2007-2008 este considerată de mulți dintre economiști ca fiind cea mai importantă criză financiară de la Marea Depresiune din perioada interbelică.

Această criză a amenințat prăbușirea unor mari bănci și instituții financiare dar multe dintre acestea au fost împiedicate de către guvernele naționale. Cotațiile bursiere au scăzut foarte mult la nivel mondial.

Totodată, piața imobiliară a fost foarte afectate deoarece multe persoane nu și-au mai putut plăti creditele și astfel și-au pierdut locuința. Un alt fenomem ce a marcat această criză globală a fost creșterea șomajului.Această criză mondială a contribuit la scăderea consumului în toată lumea și a avut un rol in criza datoriilor suverane din Europa.

Spargerea bulei imobiliare, care a atins apogeul în 2006, din Statele Unite a contribuit la prabușirea prețurilor din domeniul imobiliarelor și a condus la deteriorarea stabilității băncilor din întreaga lume. Această criză a fost declanșată de unmix de politici care a încurajat simțul proprietății, oferind acces ușor la credite imobiliare supraevaluare, de unele credite ipotecare subprime datorită considerării că prețul locuințelor va continua să crească precum și unele practici comerciale îndoielnice atât ale cumpărătorilor cât și ale vânzătorilor.

Au existat probleme în ceea ce privește solvabilitatea băncilor, a scăzut accesul la creditare și deteriorarea încrederii investitorilor a avut un impact major pe piețele bursiere la nivel mondial iar valorile acțiunilor au suferit pierderi importante în cursul anului 2008 și în anul 2009.

Ratele mici ale dobânzilor au încurajat creditarea în economiile dezvoltate. Din anul 2000 până în anul 2003, Rezerva Federală, banca cenrală a Statelor Unite ale Americii a redus rata dobânzii de la 6,5% la 1,0% . Aceată reducere a fost efectuată pentru depășirea crizei provocate de bula punct.com, a efectelor resimțite de economie ca urmare a atacurilor teroriste din septembrie 2001 precum și pentru a combate deflație, care conduce la stagnare economică.

O politică greșită a fost această sprijinire a creditării ipotecare în detrimentul sprijinirii investițiilor. În țările avansate creșterea excesivă a creditării a contribuit la apariția și la gravitatea crizei.

Economiile statelor din întreaga lume au încetinit în perioada aceasta datorită relațiilor existente și interconectării economiilor naționale prin intermediul comerțului internațional..

Această criză a avut și cauze frauduloase datorate modalității de acordare a creditelor. O altă cauză a fost reprezentat de dereglementările din sistemul financiar și a apariției instrumentelor derivate financiare și a securizării excesive.

Inovația financiară se referă la dezvoltarea continuă a produselor financiare destinate realizării anumitor obiective ale clienților, cum este expunerea la riscuri majore. Gruparea creditelor ipotecare subprime în titluri de valoare garantate cu ipoteci sau titluri de creanță garantate de vânzare a reprezentat un tip de securitizare dar și o formă de asigurare a creditelor numit default swap.

Utilizarea instrumentelor financiare derivate și extinderea dramatică a acestora în anii premergători crizei a fost o cauză importantă a crizei. Aceste produse financiare derivate variază în complexitate și ușurința cu care acestea pot fi evaluate de către instituțiile financiare.

c) Criza petrolului din 1973

Această criză a izbucnit datoritățărilor arabe membre ale Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) la care se adaugă Egipt și Siria în ziua de 15 octombrie 1973.

În 1970, producția de petrol din Statele Unite ale Americii a început să scadă, exacerbând impactul embargoului de embargoului. Americani au realizat un studiu cu privire la capacitatea de producție iar rezultatele, care au fost confidențiale, au fost alarmante deoarece nu au fost descoperite noi zăcăminte și astfel producția de petrol urma să scadă în continuare.

Pe 12 octombrie 1973, președintele american Richard Nixon a autorizat Operațiunea Nichel Grass, un transport aerian strategic pentru a oferi arme și provizii pentru Israel , după Uniunea Sovietică a început să trimită arme în Siria și Egipt .

În 1973 Siria și Egipt, beneficiind de sprijinul altor națiuni arabe au lansat un atac surpriză asupra pozițiilor israeliene din teritoriile ocupate de Israel în ziua de Yom Kippur, cea mai importantă sărbătoare pentru evrei. Această reizbucnire a ostilităților în conflictul arabo-israelian a creat presiuni economice asupra prețului petrolului. La acea vreme, Iran era al doilea exportator de petrol din lume și un aliat important din zonă al Statelor Unite ale Americii.

Aceste țări arabe au decis să nu mai onoreze livrarea de petrol Statelor Unite ale Americii și altor statedezvoltate, în primul rând catre Olanda. Statele importatoare de petrol au fost afectate de acest embargo iar prețul petrolului s-a majorat cu peste 300%.

Ca răspuns la sprijinul american pentru Israel, OPEC a crescut prețul petrolului cu 70% și scăderea producției de petrol a statelor exportatoare. Acest embargo a arătat puterea politică și economică a Arabiei Saudite.

Pe termen lung acest embargo asupra petrolului a avut și consecințe pozitive. A schimbat natura politicii din statele dezvoltate occidentale în domeniul energiei, realizându-se o orientare spre energii alternative, nepoluante precum și pe explorări pentru descoperirea zăcământelor existente. Totodată, din punct de vedere economic s-a luat măsura dea a se utiliza o politica monetară mai restrictivă în vederea contracarării inflației,

Astfel, petrolul a fost o prima resursă naturală care a fost utilizatăca instrument de reglare în politica internațională. Acest moment a arătat importanța reducerii consumului de petrol.

d) Criza asiatică din anii 1997-1999

Țările cele mai afectate de această criză au fost Thailanda, Malaezia, Singapore, Indonezia, Filipine și Coreea de Sud. Criza asiatică s-a declanșat în luna iulie a anului 1997 în Thailanda datorită unei decizii privind liberalizarea cursului de schimb al propriei monedei, Ulterior această monedăs-a devalorizatfoarte mult.Thailanda avea datorie externă mari și a fost aproape să intre în incapacitate de plată, în faliment.

Cele mai afectate state, exceptând Thailanda, au fost Coreea de Sud și Indonezia.Fondul Monetar Internațional (FMI) a contribuit la redresarea economiilor acestor state prin acordarea unor împrumuturi de 40 de miliarde de dolari.

Datoria externă a acestor state ca pondere în PIB a crescut de la 100% la 167 %, în cele mai mari patru state din Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (A.S.E.A.N.). În Coreea de Sud datoria externă a crescut de la 13% la 21% și apoi chiar la 40 %. Statele din nordul Asiei de Sud-Est s-au descurcat mai bine.

Până în anul 1999, Asia a atras aproape jumatate din fluxul total de capital investit în țările în curs de dezvoltare. Economiile din Asia de Sud-Est, în special datorită menținerii ratelor dobânzilor atractive pentru investitorii străini. Ca urmare economiile din regiune au primit un aflux mare de capital și a cunoscut o creștere dramatică a prețurilor activelor. Economiile cele mai importante din regiune din Thailanda, Malaezia, Indonezia, Singapore și Coreea de Sud au experimentat rate de creștere între 8% și 12% din Produsul Intern Brut. În ani 1980-1990 această rată de creștere a fost denumită de către instituțiile financiare, inclusiv Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială ca și miracolul economic asiatic.

e) Criza financiară din Rusia (1998)

Criza rusească a apărut pe fondul crizei asiatice ca urmare a faptului ca aceasta a condus la scăderea prețului materiilor prime de bază pe care Rusia le exporta (gaz metan, metale). Rusia era dependentă de veniturile din exporturi, diminuarea acestora a condus la situația ca Rusia să nu-și poată onora plățile externe și a intrat în incapacitate de plăta.

O altă cauză a acestei crize a fost reprezentată de scăderea productivității, o rată schimb valutar fixă la un nivel ridicat între rublă și valutele străine precum și un deficit fiscal cronic. Totodată, costul economic al primului război din Cecenia, care a fost estimat la 5,5 miliarde de dolari a contribuit la propagarea acestei crize.

Bursa de valori s-a prabușit iar cursul valutar a scăzut foarte mult și astfel a început criza financiară din Rusia.Între 1999 și 2000 Rusia a început procesul de revenire a economiei.

Capitolul II. Cauzele și efectele crizelor economice

II.1. Cauze și tipuri ale crizelor economice

Prin criză economică se înțelege starea de declin, de disfuncționalitate, de recesiune sau de regres în care ajunge o economie națională și poate avea o serie de cauze.

Cauzele care contribuie la declanșarea unei crize economice sunt:

cauze morale;

cauze spirituale;

cauze manageriale;

cauze politice;

cauze psihologice.

În primul rand crizele economice apar ca urmare a unor dezechilibre economice. Cauze ale crizelor economice sunt reprezentate de:

particularități ale reproducției factorilor de producție, în special ale capitalului fix;

subproducția;

scăderea cererii;

Creșterea îndatorării;

Crearea unor bule speculative imobiliare prin creșterea artificială a prețurilor din cadrul pieței imobiliare;

valurile de panică provocate în rândul populației;

inovații financiare cum sunt instrumentele financiare derivate;

scăderea prețurilor acțiunilor;

scăderea cursului de schimb;

Efectul de contagiune datorită comerțului internațional

O cauză care poate provoca apariția unei crize economice este reprezentată de apariția unei inovații tehnologice importante cum a fost cazul cu apariția internetului sau inventarea căilor ferate care au condus la așteptări privind unele creșteri explozive și, ulterior, la apariția unor bule speculative.

Tipuri ale crizelor economice

Criza de supraproducție

Supraproducția este reprezentată de acumularea stocurilor care nu pot fi vândute în depozitele firmelor. Supraproducția este relativă deoarece se referă la excesul producției asupra consumului iar consumul poate fi afectat de o serie de factori și să scadă dramatic in perioade de criză.

Tendința de supraproducție care să conducă la criza economică este specificăcapitalismului. În forme de organizare economice anterioare capitalismului, abundența de mărfuri conducea la crearea prosperității. În economia de piață, mărfurile sunt produse pentru realizarea profitului, motivul central al economiei. Așadar, abundențaunor categorii de mărfuri poate conduce la perturbarea condițiilor pentru obținerea profitului.

Supraproducția este considerată a fi o urmare a investițiilorîn exces pentru crearea sau creșterea capacității de producție, care ulterior va produce la o capacitate redusă sau chiar va fi scoasă din ciclul neproductiv. Așadar, aceste capacități de producție sunt neprofitabile.

Criza bancară

Criza bancară este determinată de fenomenul prin care o parte dintre clienți se hotărăsc concomitent să retragă o mare parte sau in întregime banii din cont se numește "fuga la bancă".Acest fenoment are loc deoarece o bancă comercială împrumută aproape în întregime numerarul pe care îl strânge din depozit și este dificil să găsească fonduri în timp scurt pentru a acoperi toate retragerile de numerar, dacă clienții se hotărăsc concomitent să-și retragă banii.

Un astfel de fenomem poate lăsa banca fara lichiditateși aceasta să intre în insolvență, fapt care conduce la pierderea depozitelor de către clienți. Dacă acest fenomem se întamplă la mai multe bănci putem discuta despre o criză a sistemului bancar sau despre o "panică bancară".

Exemple ale "fugii la bancă" se găsesc în cadrul Marii depresiuni dar și în anii 1990 în Romania. Crizele bancare sunt adesea consecința ale unor perioade în care s-au acordat împrumuturi riscante și care au avut drept rezultat incapacitate de plată a împrumutaților.

Criză provocată de spargerea bulei speculative

O bulă speculativă poate provoca o criză economicăîn cazul în care un instrument financiar este supraevaluat pe parcursul unei perioade îndelungate.Această bulă speculativă este creată, deseori, de clienții care achiziționează un produs financiar având dorința de a-l revinde ulterior pentru un preț superior .

Atunci când apare o bulă speculativă există riscul de a se "prăbușii" valoarea acelui instrument financiar: clienții continuă să cumpere atât timp cât ei cred că există alți cumpărători pe piață iar când mai mulți decid să vândă acel instrument prețul va scădea. Este destul de dificil de estimat când prețul unui astfel de instrument reprezintă corect valoarea acestuia, astfel încât bulele speculative sunt dificil de detectat. O serie de economiști sunt de părere că bulele economice nu există sau sunt foarte rare.

Crize economice cunoscute sau prăbușiri la bursă sunt reprezentate de: mania lalelelor din Olanda, Criza de pe Wall Street din anul 1929, Criza imobiliară japoneză din anii 1980, Bula punct-com (bula internetului) din anii 2000–2001, și mai recent criza imobiliară din SUA.

Criza valutară

Criză valutara apare atunci când un stat menține o rată de schimb fixă si brusc este forțat să devalorizeze propria valută datorită unui atac speculativ.

Mai multe valute ale statelor din Uniunea Europeana care au făcut parte din Mecanismul de Schimb Valutar European au traversat o perioada de criza in anii 1992-1993 și au fost retrase din acest mecanism comunori s-au devalorizat. Criza financiară rusească din anul 1998 a condus la devalorizarea monedei naționale, rubla, precum și la scăderea importantă a prețului titlurilor de stat rusești.

Criza datoriilor suverane

Datoriile suverane pot afecta pe termen scurt, mediu sau lung echilibrul macroeconomic. Datoria suverană este reprezentată de obligațiuni emise de o țară în monedă străină în vederea finanțarii activității acesteia și reprezintă o investiție cu un grad mai mare de risc dacă este realizată de o țară în curs de dezvoltare comparativ cu o țară dezvoltată. Ratingul creditelor suverane este influențat intr-o mare măsură de stabilitatea guvernului emitent al obligațiunilor.

Datoria suverană reprezintă datoria pe care o are o țară față de persoane fizice sau juridice cum sunt întreprinderile sau băncile, atât din țară cât și din străinătate. Raportul dintre valoarea Produsului Intern Brut și datoria suverană reprezintă un indicator esențial al solidității economico-financiare dintr-o țară. Buna cunoașterea unei economii naționale are in vedere realizarea analizei relațiilor economice de echilibru atât pe termen scurt cât și pe termen lung.

Neplata acestor datorii apare atunci când o țară nu-și mai poate achita datoriile. Devalorizarea șineplata datoriilor pot fi decizii luate voluntar de Guvernele statelor și sunt deseori percepute ca fiind rezultatul involuntar al schimbărilor în cadrul investitorilor care conduc la o oprire bruscă a capitalului care intră într-o țară precum șimajorarea bruscă a valorii capitalului care iese dintr-o țară.

II.2. Efectele generate de crizele economice

Criza economică generează o serie de efecte negative precum: șomajul, reducerea consumului, reducerea investițiilor, inflația sau problemele de lichiditate înregistrate de băncile comerciale.

a) Șomajul

Un prim efect negativ generat de crizele economice este reprezentat de șomaj. Șomajul este reprezentat de lipsa locurilor de muncă pentru forțele apte. O parte din șomaj este datorată caracteristicilor structurale de pe piața muncii. Astfel, in perioadele de criza economică crește șomajul deoarece are loc o încetinire a avansului economiei. Acest șomaj este denumit șomaj determinat de conjunctura economiei și este intâlnit în perioadele de recesiune economică si durează deobicei 2-3 ani. Când economia își revine are un loc și o revenire pe piața muncii iar șomajul va scădea.

Datorită reducerii activității economice, a faptului că scad exporturile firmele trebuie să își reducă activitatea. O primă consecință a acestei reduceri este reprezentată de diminuarea numărului de angajați și a salariilor oferite.

Șomajul are efecte negative la nivel economic și social. În primul rând șomajul antrenează alte efecte negative specifice crizelor economice cum sunt: diminuarea consumului și incapacitatea de a achita ratele bancare pentru creditele în domeniul imobiliar.

Incapacitatea de a achita ratele bancare reprezintă o problemă care conduce la propagarea crizelor economice. Astfel, băncile vor executa silit imobilele clienților care nu își mai pot achita ratele la credite. Ulterior, băncile vor avea în patrimoniu active imobiliare, va crește oferta iar cererea va scădea iar din această cauză prețurile la imobile vor scădea.

Astfel, șomajul este un indicator esențial pentru nivelul de trai al populației iar statul trebuie să ia măsuri în vederea asigurării ocupării forței de muncă.

b) Reducerea consumului

În perioadele de criză economică are loc o diminuare a consumului cauzată pe de o parte de factorii obiectivi (scăderea veniturilor, dinamica veniturilor, modificări ale așteptărilor cu privire la cheltuielile de consum, modificarea politicilor fiscale) iar pe de altă parte de factorii subiectivi (inclinațiile psihologice ca urmare a crizei economice dar și de obiceiurile individuale).

Reducerea consumului este cauzată de reducerea veniturilor dar și de factori psihologici, cum este așteptare negativă cu privire la viitor, la ziua de mâine. Reducerea consumului este un important indicator al nivelului de trai al populației. Reducerea consumului efecte asupra lanțurilor de comercianți dar care se propagă și asupra industriei.

Conform modelelor economice specifice teoriei ciclului real de afaceri, creștere cheltuielilor publice din perioada curentă este finanțată prin intermediul majorării taxelor în perioada viitoare. Astfel, există un impact negativ pentru averea reală la timpul prezent a indivizilor dar asupra consumului. În vederea contracarării acestui impact, indivizii vor crește numărul orelor lucrate și va avea loc creștere a investițiilor și a producției.

c) Reducerea investitiilor

Investițiile reprezintă un consum productiv și sunt o premisă a creșterii economice. În timpul crizelor economice apare a diminuare a investițiilor ca urmare a politicilor de austeritate.

Investițiile sunt o parghie a statului și pot conduce la creșterea nivelului de ocupare al forței de muncă dar și la redresarea economică. Astfel, John Maynard Keynes a promovat ideea că investițiile conduc la creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă precum și la creșterea economică.

d) Inflația

Stagflația este termenul folosit pentru inflația rapidă care însoțește stagnarea economică sau recesiunea economică.

Când avem de a face cu o depreciere a monedei naționale apărutăîn perioada crizei economice aceasta conduce la inflație care este un efect negativ al crizei economice si care îngreunează redresarea economică.

e) Probleme cu lichiditatea băncilor

În timpul unei crize cererea de lichiditate crește datorită dorinței de a retrage banii din bănci. Retragerea banilor din bancă este cauzată de panică. Această dorință de a retrage bani din conturile bancare în combinație cu diminuarea sau chiar pierderea încrederii în bănci contribuie la apariția problemelor cu lichiditatea.

Lichiditatea bancară este extrem de importantă deoarece aceasta asigură posibilitatea desfășurării activității bancare prin operațiunile curente. Retragerile de numerar de la bănci au cauze psihologice datorită neîncrederii în sistemul bancar. Astfel, o cauză a lipsei de lichidități este reprezentată de neîncrederea în bănci.

În economiile dezvoltate, băncile centrale și instituțiile financiare internaționale intervin pentru a rezolva aceste probleme de lichiditate, cum s-a întâmplat și în cazul crizei economice globale ce a început în 2008. Atât în Statele Unite ale Americii cât și în Europa au fost salvate mai multe bănci de la faliment deoarece falimentele bancare afectează atât agenții economici cât și populația cu depozite la băncile respective.

II.3. Evolutia veniturilor si cheltuielilor pentru consum in timpul crizei economice

În perioadele de criză economicăse remarcă o scădere a cheltuielilor pentru consum. Această scădere a cheltuielilor este generatăși de scăderea veniturilor.În România in ultimii 20 de ani evoluția Produsului Intern Brut a fost în strânsă legătură cu evoluția consumului.

Consumul reprezintă utilizarea bunurilor economice cumpărate de gospodării, agenți economiciși administrații publice cu scopul de a satisface nevoi personale și colective iar folosirea acestoraconduce la distrugerea bunurilor.

Consumul este ultimul act din cadrul activităților economice, este scopul final al organizării și afuncționării unor sisteme economiceșieste privitca o nevoie umană satisfăcută. Totodată, consumul este un indicator important al nivelului de trai al populației.

Este important ca în perioadele de criză să nu fie dusă o politică de diminuare a veniturilor deoarece această conduce la reducerea consumului, fapt care nu conduce la redresarea economică. Totodată, o serie de măsuri au fost luate in România în anul 2009 care au afectat in mod negativ consumul (reduceri salarialesemnificative, disponibilizări).

Există o serie de factori care influențează consmul:

Factori obiectivi

dinamica și nivelul veniturilor – decizia de consum se bazează pe evoluția veniturilor personale;

modificări neprevăzute ale prețului elementelor care constituie capitalul fix și capitalul circulant;

modificări ale așteptărilor cu privire la raportul cheltuielilor de consum din prezent si viitor. Acest factor poate fi identificat cu rata dobanzii.

Schimbarea politicii fiscale

Factori subiectivi

Inclinații psihologice (prudența, independența, teama de viitor)

Obiceiuri ale indivizilor.

Așadar, în perioadele de criză se remarcăo scădere a cheltuielilor pentru consum cauzată pe de o parte de către factorii obiectivi (scăderea veniturilor, dinamica veniturilor, modificări ale așteptărilor cu privire la cheltuielile de consum, modificarea politicilor fiscale) iar pe de altă parte de factori subiectivi (inclinațiile psihologice ca urmare a crizei economice dar și de obiceiurile individuale).

II.4. Ciclurile economice

Activitatea economică fluctuează în timp, așadar cunoaște creșteri, reduceri sau stagnări.Fluctuațiile economice sunt determinate dedinamica economică care este influențată de unele tendințe dominante manifestate pe termen lung.

Fluctuațiile economice se pot clasifica în:

fluctuații sezoniere- se manifestă în special în domeniul agriculturii, turismului și al construcțiilor și are loc într-un orizont de timp dat (de obicei un an economic) fiind condiționat de climă, obiceiuri sau tradiții statornice dintr-un stat.

fluctuații întâmplătoare (accidentale) -acestea sunt cauzate de dezastre naturale, de deciziile neobișnuite ale unor agenți economici cu mare influență precum și de evenimente politice deosebite, neașteptate,.

fluctuații ciclice -sunt determinatede alternanța sau succesiunea perioadelor de expansiune (dezvoltarea, creșterea) cu perioadele de contracție (regres și stagnare) a activității economice dintr-o țară.

Ciclul economic este reprezentat deperioada de timp în care se succedciclurile specifice activității economice (expansiune si contracție), segmentul de timp în caredinamica economicăse încadrează.

Ciclurile economice se clasifică in funcție de duratăîn:

cicluri lungi, seculare (cunoscute ca și cicluri Kondratief)

cicluri pe termen mediu, decenale (cunoscute ca și cicluri Juglar)

cicluri pe termen scurt, conjuncturale (cunoscute ca și cicluri Kitchin)

a) Ciclul economic lung pesupune două faze: faza ascendentăși faza descendentă.Faza ascendentă este determinată de existența unor noi tehnologii care oferă unele avantaje competitive pentru acele economii naționale. Faza descendentă este determinată de epuizarea acelor valențe favorizante. Se poate spune că există o interdependențăîntre evoluția cercetării și a inovației și evoluția ciclurilor schimbărilor structurale din economie.

b) Ciclul economic pe termen mediupoate fi impărțit în 3 faze (contracția, expansiunea, criza) sau în două faze (expansiunea și recesiunea).

Faza de expansiune (boom)este caracterizată de:

existența unei conjuncturi favorabile;

creșterea producției;

creștereaniveluluiprețurilor;

creșterea veniturilor și a creditului;

prosperitatea afacerile;

crește gradul de ocupare a forței de muncă;

crește cererea de consum.

Faza de recesiuneeste caracterizată de:

existența neîncrederii în agenții economici pentru afaceri viitoare;

o serie de firme mai slabe din punct de vedere economic își restrâng, întrerup sau chiar opresc definitiv activitatea;

realizarea unor rezultate financiare negative ca urmare a scăderii cererii sau a creșterii costurilor;

Firmele trebuie să ia măsuri pentru reducerea costurilor prin reînnoirea capitalului fix mai eficient și mai productiv, acest fapt fiind favorizat de inovațiile tehnico-științifice susținute prin investiții dar pot fi potențateși de politicile bugetare.

Ieșirea din criză se realizează prin modernizarea capitalului fixși astfel ramurile economice care beneficiază de această modernizare vor prospera și vor cunoaște o creștere.

Cauzele ciclicității economice

Economiștii au atribuit o serie de cauze pentru manifestarea ciclicității economice iar cele mai importante cauze sunt:

Teoria ciclului reinvestițional care susține că mișcarea ciclică a economiei este determinată de existența perioadelor de înlocuire a echipamentelor productive. Când echipamentele sunt uzate și se înlocuiesc cu unele mai noi începe o perioadă de avânt datorită inovației și a noilor tehnologii în timp ce atunci când nu sunt uzate apar stagnări sau chiar recesiuni economice.

Teoria subconsumului presupune că dacă există o cerere insuficientă aceasta incetinește oferta, respectiv producția și astfel se pot declanșa crizele economice.

Teoriile monetare explică ciclicitatea în economie prin intermediul existenței excedentului sau a insuficienței de masă monetară sau credit cauzate de politicile băncilor centrale. Utilizarea excesivă a creditului sau lipsa flexibilității în domeniul creditării poate conduce la apariția crizelor economice.

Teoria ciclului economic de echilibru presupune existența unei percepții greșite cu privire la salarii și la prețuri. În perioadele de recesiune șomajul creste.

Teoria ciclului economic real presupune cășocurile atât cele pozitive câr și cele negative,asupra productivității dintr-un sector al economiei se propagăîn alte sectoare economice și conduce la fluctuații.

Capitolul III. Studiu de caz: Criza economică la nivel internațional – analiza comparativa între țările dezvoltate din G7 și țările cu economie emergenta din BRICS

III.1. Criza economică mondială în țările dezvoltate

Criza mondială a început la sfârșitul anului 2007 și a luat amploare în anul 2008 în Statele Unite ale Americii, în cea mai dezvoltată economie din lume. Din SUA s-a răspândit în toată lumeafoarte repede.Anul de maximă intensitate a crizei economice și financiare a fost 2009.

Majoritatea crizelor economice încep cu o bulă speculativă cum este și cazul crizei economice începute în 2007 când prețul activelor imobiliare a crescut mult peste valoarea reală. Bula speculativă a fost insoțită de creșterea nivelului indatorării deoarece investitorii au împrumutat bani în scopul obținerii unor câștiguri însemnate în perioada de boom economic ce a precedat criza. Totodată, în perioada de boom au crescut și ofertele de creditare foarte mult.Prețurile au crescut foarte mult datorită ofertei de creditare și datorită așteptării de majorare ulterioare a prețurilor.

La începutul anului 2007 au apărut semnele crizei creditelor ipotecare subprime, atât rezidențiale cât și comerciale, iar reacția Statelor Unite a fost de neîncredere în aceste semne și de negare a crizei potențiale.

Chiar și după apariția crizei a existat refuzul de a accepta realitatea. În Statele Unite s-au prabușit băncide investiții, doi giganți din domeniul creditelor ipotecare Freddie Mac și Fannie Mae. Mulți economiști au rămas optimiști și după colapsul acestor instituții financiareși credeau că economia își va reveni.

Până la criză se credea că investițiile imobiliare sunt sigure deoarece aceste active precum și activele financiare complexe derivate din ipoteci.

Creditul a devenittot mai ieftin dar și mai abundent iar activeleau fost mai ușor de achiziționat.Cererea a crescut intr-un ritm mai alert decât oferta iar prețurile s-au majorat.Împrumutații au ajuns să fie supraîndatorați deoarece au investit sume împrumutate peste valoarea reală a imobilelor.

Economia a crescut iar veniturile s-au majorat deoarece firmele au înregistrat profituri mai mari. Riscul nu mai este luat în calcul sau este luat in calul într-o foarte mică masură. Populația și firmele s-au împrumutat și au cheltuit mai mult decât se justifica.

Criza a avut un efect de contagiune și s-a întins din Statele Unite pânăîn Japonia, China, Irlanda sau Islanda. Motivul acestei crize mondiale a depășit prabușirea creditării deoarece existau probleme economice profunde la nivel mondial.

Această criză a demarat atunci când băncile din Statele Unite nu au mai reușit să își deruleze operațiunile specifice din cauza deficienței de numerar. S-a prabușit sistemul de creditare bancar și a avut loc un blocaj generalizat în domeniul imobiliar deoarece dezvoltatorii imobiliari nu au reușit continuarea și valorificarea proiectelorcare erau începute. Aceștia nu au reușit rambursarea împrumuturilor bancare și a urmat un dezastru financiar care a afectat toată economiadar și viață socială.

Aceastăcriză economică a generat în statele dezvoltate din Uniunea Europeana o serie de efecte negative cum sunt: diminuări salariale, pierderi ale locurilor de muncă,nesiguranțăasupra viitorului,îmbolnăviri cauzate de această nesiguranță, diminuarea nivelului de trai precumși proteste sociale.

Evoluția ratei șomajului este un important indicator in vederea evaluării crizei economice din punct de vedere social.În partea a doua a anului 2008, piețele muncii din Uniunea Europeană au fost marcatede dezechilibre. Până când aînceput criza economică, piața europeanăa muncii a cunoscut o puternicăîmbunatățire.În 2007rata de ocupare a forței de muncă la nivel european a ajuns până la 67%, iar nivelul șomajului era de doar 7%.

Efectele crizei economice asupra ocupării forței de muncă s-a resimțit puternic în trimestrul al doilea din 2009 când rata șomajului a cunoscut o creștere cu 2,2% iar în 2010 a ajuns până la 11%în Uniunea Europeană. Cele mai mici rate ale șomajului din Uniunea Europeana au fost înregistrate în Olanda (3,9%) și Austria (5,5%).

La sfârșitul lui 2008 a fost propusă elaborarea unui plan de redresare a economiei la nivel european iar principalul scop a fost diminuarea efectelor crizei.Criza economică a avut o serie de efecte dramatice la nivel european mai mult în rândul bărbaților decât în randul femeilor. Rata șomajului bărbaților a ajuns la 9.8%, iar la femei a ajuns la 9.3%. Lanivelul Statelor Unite ale Americiiși-au pierdut locurile de muncă 2,9 milioane de oameni pânăîn anul 2008 din care 2,3 milioane erau bărbați.

Evoluția Produsului Intern Brut este un indicator extrem de relevant pentru a putea fi înțeleasă criza economicămondială. Astfel, diminuarea PIB-ului din perioada crizei economice a reflectat expresia valorică a diminuarii producției industriale, agricole și a valorii a serviciilor.

În 2009 Produsul Intern Brust al statelor din zona euro a scăzut comparativ cu luna septembrie a anului 2008 cu 4,1%, cu 4,3% pentruîntreaga Uniune Europeană, cu 2,5% in Statele Unite ale Americiiși cu 4,4 % în Japonia. Se poate observa din aceste cifre că economiile cele mai dezvoltate din lume s-au confruntat cu o încetinire a economiei și o diminuare destul de mare a Produsului Intern Brut. În Uniunea Europeana se remarcă o revenire a PIB-ului în ușoară creștere doar în 2010.

III.2. Criza economică mondială în țările emergente

Multe dintre efectele care au condus Statele Unite la criza economică din anii 2007-2009 erau prezente în inreaga lume, atât în țările dezvoltate cât și în țările emergene și în curs de dezvoltare cum sunt statele BRICS (Brazilie, Rusia, India, China și Africa de Sud).

În state din Europa precum România, Ungaria, Ucraina țările baltice (Lituania, Letonia si Estonia) băncile au acordat credite riscante, aceasta fiind o cauză a crizelor din economiile emergente din Europa.

Economiile emergente din Europa din fostele state comunise au prezentat un grad ridicat de fragilitate deoarece se bazau pe monede naționale supraevaluate dar și pe deficite masive de cont curent care au contribuit la dezvoltarea economica și la prosperitatea acestor state inainte de a începe criza. Astfel, avem de a face cu un motiv important care a contribuit la criza din aceste state, deprecierea valutară.

Criza s-a raspândit din Statele Unite ale Americii în multe state inclusiv în China. O serie de state în curs de dezvoltare care depindeau într-o mare măsură de exportul produselor prelucrate, au fost afectate.

Exportatorii de petrol, gaze naturale și alte materii prime din Orientul Mijlociu, Rusia și din alte state emergente au fost afectați de prăbușirea cererii pentru bunurile proprii.

Economii naționale diferite precum cele din Letonia sau dinEmiratele Arabe Unite au fost afectate de criză. Dispariția creditului din Statele Unite a avut un efect de contagiune asupra giganților manufacturieri cum este China sau Brazilia dar și asupra exportatorilor ca și Rusia.

III.3. Analiză comparativă între țările dezvoltate din G7 și țările cu economie emergentă din BRICS

În acest studiu de caz sunt prezentați comparativ o serie de indicatori economici pentru statele dezvoltate din punct de vedere economic, statele din G7 (Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia, Franța, Italia, Germania, Marea Britanie) și din statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud).

Indicatorii economici sunt prezentați din anul 2006 până în anul 2011 chiar dacă criza economică globală aavut loc în perioada 2007-2009, conform majorității economiștilor.

Scurtă prezentare a G7

G7 este un grup format din șapte state cu economie de piață dezvoltate: Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia, Franța, Italia, Germania și Marea Britanie iar întâlnirile organizate sunt, în primul rand, pentru problemele economice. Totodată, Uniunea Europeană este reprezentată în cadrul reuniunilor G7 de către președintele Consiliului European precum și de către președintele Comisiei Europene.

G7 a fost inițiat în anul 1976 după ce Canada s-a alăturat celor 6 state care formau până atunci G6. Grupul celor 6 a fost format ad-hoc în cadrul unei întâlniri informale ce a avut loc la Paris.

Începând cu 1994 reuniunile G7 au avut loc în formula G7+1 prin alăturarea încă unui stat, Rusia, care participa informal la întâlnirile organizației în urma invitației primite de la președintele Statelor Unite ale Americii și de la premierul Marii Britanii. Din 1998 la acest grup s-a alaturat Rusia formându-se G8. Începând cu 2014 au loc intâlniri ale G7 deoarece Rusia nu mai participâ la aceste intalniri.

G7 include șapte state care au cea mai mare avuție netă si reprezintă mai mult de 64% din bogăția mondială netă (263 mii miliarde dolari). G7 are un cuvânt important de spus în deciziile Fondului Monetar Internațional și ai Băncii Mondiale. La întâlnirile G7 participă, de obicei, directorul Fondului Monetar Internațional.

G7 a fost criticat datorită deficitului de reprezentare care este în creștere precum și datorită faptului că această organizația nu include patru dintre cele mai dezvoltate unsprezece economii la nivel mondial: Brazilia, India, Rusia, și China, care constituie împreună cu Africa de Sud grupul BRICS. Unii au numit această organizație ca fiind o instituție nedemocratică datorită procesului decizional netransparent.

Ca un răspuns la faptul că interesele statelor în curs de dezvoltare nu erau apărate de G7 a fost format G20 cuprins din statele G7, statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), Uniunea Europeană precum și Argentina, Australia, Indonezia, Mexic, Arabia Saudită, Coreea de Sud și Turcia.

Este de remarcat faptul că mulți oameni protestează față de întâlnirile G7. Este nevoie de desfășurări masive ale poliției deoarece au la demonstrații violente.

Scurtă prezentare a BRICS

BRICS este acronimul pentru organizația formată din cele mai importante cinci economii naționale emergenteși este format din inițiala denumirii celor 5 state în următoarea ordine: Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. Inițial gruparea a fost denumită BRIC, până la alăturarea Africii de Sud din anul 2010. Începând cu anul 2010 statele BRICS se întâlnesc anual în cadru formal.

Cele 5 state din BRICS sunt țări în curs de dezvoltare sau recent industrializate, și sunt caracterizate de creșterea economică importantăși rapidă dar și de influența semnificativă la nivel regional dar și global. Statele BRICS sunt membre G-20 iar China și Rusia sunt membri permanenți ai Consiliului de securitate al Organizației Națiunilor Unite.

În anul 2014, cele cinci state BRICS însumează o populație deaproximativ 3 miliarde de oameni, respectiv aproximativ 40% din populația întreagă a lumii. Cele cinci statedețin un PIB nominal total de aproximativ 20% din produsul intern brut la nivel mondial dar și rezerve valutare deaproximativ 4.000 miliarde de dolari.

Indonesia, Turcia, Mexic și Germania și-au exprimat interesul de a deveni membri cu drepturi depline ai grupului BRICS în timp ce, mai recent, alte state și-au manifestat dorința de a se alătura acestui grup: Egipt, Argentina, Nigeria, Iran, Siria, Bangladeș sau Grecia.

Membrii BRICS consideră că această organizație se constituie ca și apărătorii și promotorii statelor în curs de dezvoltare dar și a păcii mondiale. Problemele grupului BRICS sunt reprezentate de instabilitate economică în unele state membre, neînțelegeri cu privire la reforma Consiliului de Securitate al ONU precum și dispute cu privire la granița dintre India și China.

Această organizație are presupune cooperarea în domeniile comerciale, politice și culturale între națiunile BRICS. În 2012, națiunile membre BRICS a promis acordarea a 75 miliarde dolari pentru sporirea puterea de creditare a Fondului Monetar Internațional (F.M.I.) cu condiția reformării sistemelor de vot ale Fondului Monetar.

În 2013, la summit BRICS desfășurat în Durban, Africa de Sud, statele membre au ajuns la acordul de a crea o nouă instituție financiară globală, cu scopul de rivaliza instituțiile financiare globale dominate de statele dezvoltate din America de Nord și Vestul Europei (F.M.I. și Banca Mondială). Statele BRICS au planificat finalizarea aranjamentelor pentru Noua Bancă de Dezvoltare în 2014 dar au existat litigii cu privire la repartizarea voturilor și la stabilirea locației.

Ulterior, în 2013 statele s-au angajat la constituirea capitalului acestei Noi Bănci de Dezvoltare. China s-a angajat cu 41 miliarde dolari, Brazilia, India și Rusia cu 18 miliarde dolari fiecare în timp ce Africa de Sud a pus la dispoziție 5 miliarde dolari. China deține cea mai mare rezervă valutară la nivel mondial și dorește să contribuie cel mai mult la acest fond valutar creat, dorind să realizeze gestionarea rezervei precum și să constituie locația rezervei. Brazilia și India își doresc împărțirea egală a capitalul inițial între cele cinci state dar China își dorește un rol mult mai important, având în vedere puterea sa economică precum și dimensiunea rezervei valutare.

Banca de Dezvoltare a BRICS va avea ca și beneficiari societăți din afara BRICS, semnificația politică fiind importantă deoarece permite statelor BRICS să-și promoveze interesele în politice și economice în străinătate.

III.3.1. Evoluția comparativă a Produsului Intern Brut din statele G7 și statele BRICS

Fig. nr. 3.1 –Evoluția PIB în statele G7 în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

În anul 2008 au înregistrat scăderi ale Produsului intern brut Statele Unite ale Americii, Japonia și Italia dintre membrii G7 în timp ce anul 2009 a fost mai rău, toate cele 7 state înregistrând scădere economică. Anul 2010 a fost un an de revenire economică iar în 2011 doar Japonia a mai înregistrat scădere economică. După criza economică Germania a reușit cea mai importantă creștere a PIB din cele 7 state, cu o creștere de 3,6% și a fost urmată de Canada și Franța în topul creșterii economice.

În comparație cu evoluția economică din statele G7, statele emergente BRICS au manifestat o evoluție economică diversă. Astfel, economiile naționale ale Indiei și Chinei, statele cu cea mai mare populație a lumii au crescut și în anii 2007-2010, cu valori in jurul a 10% anual. Celelalte 3 state BRICS, Rusia, Brazilia si Africa de Sud au cunoscut o scadere a PIB în anul 2009.

În anul în care economiile dezvoltate au scăzut (2009) economia Chinei a crescut cu 9,2%. Acest fapt arată potențialul enorm al Chinei a cărei economii este în plină expansiune cunoscând creșteri foarte mari, an de an, de 30 de ani iar în această perioadă a ajuns să fie a doua putere economică din punct de vedere a valorii totale a Produsului Intern Brut, devansând multe economii dezvoltate.

China este o superputere economică ajunsă a doua economie la nivel mondial după Statele Unite ale Americii. Este impresionant că a țară cu peste 1 miliard de locuitori reușește un ritm de dezvoltare ridicat și susținut pe o perioadă atât de lungă. Dacă va continuar în acest ritm, China va ajunge cea mai mare putere economică mondială având în vedere exporturile, industria precum și progresul tehnic înregistrat.

Statele BRICS reprezintă piețe foarte mari iar acesta este un mare avantaj pentru ele deoarece industia are o piață de desfacere certă.

Fig. nr. 3.2 –Evoluția PIB în statele BRICS în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

III.3.2. Evoluția comparativă a Produsului Intern Brut/cap de locuitor din statele G7 și statele BRICS

Fig. nr. 3.3 –Evoluția PIB/cap de locuitor în statele G7 în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

Din punct de vedere al Produsului intern brut/cap de locuitor Canada are cea mai mare valoare, cunoscând o importanta creștere după criza economică din 2007-2009 devansând Statele Unite care până atunci aveau cel mai mare PIB/capita.

Din grupul celor 7 Italia are cel mai mic PIB/capita de 38.367,3 dolari iar după Canada se situează in ordine Statele Unite ale Americii, Japonia, Germania, Franța și Marea Britanie.

În perioada crizei economice, respectiv în 2009 față de 2008, PIB-ul/capita a scăzut în 6 din cele 7 state. Singura țară în care nu a scăzut este Japonia unde acesta a crescut.

În ceea ce privește statele BRICS doar Brazilia și Rusia au înregistrat o scădere a PIB/cap de locuitor. Trebuie remarcat că aceste două state au cel mai mare PIB/capita din grupul celor 5 state din BRICS.

China și India au înregistrat o creștere a Produsului Intern Brut/cap de locuitor în 2009 față de 2008 datorităcreșterii economice înregistrate. Se poate observa că aceste state au continuat creșterea economicăși în perioada de criză deoarece acestea pornesc de la un nivel scăzut. În 2006 India avea un PIB/capita sub 1000 de dolari iar China puțin peste 2000 dolari în timp ce toate statele G7 au un PIB/capita de cel puțin 30 de ori mai mare decât cel al Indiei iar Statele Unite are un PIB/capita de peste 46 de ori mai mare decât cel al Indiei.

Fig. nr. 3.4 –Evoluția PIB/cap de locuitor în statele BRICS în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

III.3.3 Evoluția comparativă a inflației din statele G7 și statele BRICS

Fig. nr. 3.5 –Evoluția ratei inflației în statele G7 în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

Din punct de vedere al evolutie ratei inflației se poate observa căîn anul 2008 toate statele G7 au avut o creștere a inflației în timp ce în anul 2009 aceste state au cunoscut o scădere a ratei inflației.

Statele Unite auînregistrat deflație, adică inflație negativăîn 2009 în timp ce Japonia a inregistrat deflație în cei trei ani cuprinși în perioada 2009-2011. Deflația este un semn de stagnare economicăși marcheaza o perioada de stagnare în economia Japoniei începută din anii 1990.

Toate statele G7 au înregistrat începand cu 2009 o evoluție ascendentă a inflației deoarece inflația scazută dar pozitivăeste un semn al creșterii economice la care au revenit aceste state.

Comparativ cu statele G7 statele BRICS nu au înregistrat deflație cu excepția Chinei (-0,7%) în anul 2009.În 2009 statele BRICS cu excepția Indiei au cunoscut o scădere a ratei inflației față de 2008 iar în anul 2008 cele 5 state au cunoscut o creștere a ratei inflației, acesta fiind un efect al crizei economice pentru statele in curs de dezvoltare ca urmare a deprecierii monedei naționale.

Evolutia ratei inflației în cadrul celor două grupuri de state este diferită deoarece aceste state se încadreazăîn categorii economice diferiteși se pot observa conditii omogene pentru fiecare din cele două grupuri de state: G7 – economii dezvoltare și BRICS – economii emergente.

Fig. nr. 3.6 –Evolutția ratei inflației în statele BRICS în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

III.3.4 Evoluția comparativă a șomajului din statele G7 și statele BRICS

Fig. nr.3.7 –Evoluția ratei șomajului în statele G7 în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

Cele 7 state G7 înregistrează o rată a șomajului de sub 10 procente. Șomajul a crescut în 2008 față de 2007 în Statele Unite, Canada, Japonia și Italia, fapt care arată că recesiunea economică a fost resimțităîntâi în afara Europei și a cuprins Europa mai mult în anul 2008. În 2008 față de 2007 șomajul a scăzut în Franța și Germania, motoarele economice ale Uniunii Europene iar șomajul în Marea Britanie a stagnat.

În 2009 față de 2008 rata șomajului a crescut în toate cele 7 state din G7, fapt care arată cășomajul este un indicator important al crizei economice. Aceste 7 state dezvoltate s-au confruntat cu o creștere a șomajului și implicit o scădere a cererii de produse și servicii datorită scăderii veniturilor populației. Scăderea cererii este un efect al crizei economice.

Totodată, se observă revirimentul economic din 2011 când aceste state au cunoscut o scădere a șomajului. Așadar, politica de ocupare a forței de muncă este in strânsa legătură cu ciclurile economice.

În cadrul statelor BRICS în 2009 față de 2008 a existat o creștere a șomajului în Brazilia, Rusia și Africa de Sud în timp ce în India a scăzut șomajul iar în China acesta a stagnat. Este un aspect pozitiv pentru economia chinezăși indiană că acestea obțin o creștere economicăîn timpul crizei mondiale dar și o creștere a gradului de ocupare.

Din cadrul statelor BRICS Africa de Sud are un nivel al șomajului mult mai mare ca și al celorlalte 4 state, acest dezechilibru arată că forța de muncă nu este utilizată corespunzător și că statul african nu asigură crearea locurilor de muncă care să imbunătățească ocuparea.

Fig. nr. 3.8 –Evoluția ratei șomajului în statele BRICS în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

III.3.5 Evoluția comparativă a investițiilor străine directe nete din statele G7 și statele BRICS

Fig. nr. 3.9 –Evoluția investițiilor străine directe nete în statele G7 în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

Investițiile străine directe nete sunt pozitive în aproape toate perioadele pentru cele 7 state cu economie dezvoltata. Doar Canada în 2007 și 2008 și Marea Britanie în anii 2006, 2009 si 2010 au fost furnizoare nete de investiții străine directe în timp ce în restul perioadelor cele 7 state au fost beneficiare nete de investiții străine directe.

Acest aspect este pozitiv pentru economiile dezvoltate deoarece beneficiază de investiții care conduc la eficientizare și creșterea productivității.

Comparativ cu statele din G7, statele din BRICS sunt furnizoare nete de investitii străine directe iar în 2009 investițiile acestora în alte state au scăzut cu excepția investițiilor străine nete efectuate de Brazilia. Această evoluție a fost o politică a statelor BRICS ca răspuns la criza economică.

Fig. nr. 3.10 –Evoluția investițiilor străine directe nete în statele BRICS în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

În acest studiu de caz au fost analizați șapte indicatori: evoluția produsului intern brut, evoluția produsului intern brut/cap de locuitor, rata șomajului, rata inflației, investițiile străine directe, rezerva valutară precum și ponderea exporturilor în Produsul Intern Brut. Conform acestor indicatori atât statele BRICS cât și statele G7 au fost afectate de criza economică mondială, chiar dacă unele state au fost afectate într-o măsură mai mare iar altele într-o măsură mai mică. Principalele cauze ale crizei au fost: spargerea bulei speculative imobiliare, supraîndatorarea, contagiunea la nivel internațional sau dezechilibrele macroeconomice.

III.3.6 Evoluția comparativă a rezervei valutare din statele G7 și statele BRICS

Fig. nr. 3.11 – Evoluția rezervei valutare în statele G7 în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

Rezerva valutară are un rol esențial pentru fiecare stat. Această rezervă are rolul de a asigura stabilitatea în relațiile economice, asigură stingerea unor obligații valutare în contextul internațional precum și a asigură realizarea unor tranzacții de către stat. Totodată, rezerva valutară contribuie la finanțarea deficitelor existente prin desfășurarea operațiunile curente precum și este un instrument de intervenție pe piața valutară și are scopul de a preîntâmpina cererea de monedă.

Se poate observa din graficul de mai sus că rezerva valutară nu a scăzut pe perioada crizei economice pentru statele membre G7. Astfel, doar Marea Britanie și Franța au suferit diminuări ale rezervei monetare în anul 2008 față de 2007. Astfel, cele două state și-au utilizat rezerva monetară în vederea realizării funcțiilor sale.

Celelalte 5 state din grupul statelor dezvoltate din punct de vedere economic din G7 au înregistrat creșteri ale rezervei valutare. Astfel, în 2011 cea mai mare rezervă era înregistrată de către Japonia cu aproape 1300 miliarde de dolari urmată de Statele Unite ale Americii cu mai puțin de jumătate din rezerva Japoniei. După aceste două state urmează rezerva Germaniei, a Italiei și a Franței.

Statele BRICS au înregistrat în general creșteri, la fel ca și statele G7 cu exceăția Rusiei în anul 2008 și a Indiei în anul 2008 și o mică scădere și în 2011. Dintre aceste state emergene China a ajuns să aibă o rezervă valutară de peste 3.200 miliarde dolari în 2011 mai mult decât toate forțele economice din G7 la un loc, acest fapt arătând puterea economică în plină expansiune a Chinei.

Este de remarcat că statele exportatoare din estul Asiei precum China și Japonia dețin cele mai mari rezerve valutare din lume.

Fig. nr. 3.12 – Evoluția rezervei valutare în statele BRICS în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

III.3.7 Evoluția comparativă a ponderii exporturilor în PIB din statele G7 și statele BRICS

Fig. nr. 3.13 – Evoluția ponderii exporturilor în PIB în statele G7 în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

Ponderea exporturilor în Produsul Intern Brut a cunoscut o scădere în anul 2009 pentru toate cele 7 state dezvoltate din G7. Dacă din 2006 până în 2008 se remarcă o tendință crescătoarem anul 2009 este un an în care exporturile încetinesc datorită crizei economice mondiale și a diminuării volumului fluxurilor economice desfășurate în cadrul comerțului internațional.

Totodată, anul 2010 este un an de revenire a expansiunii exporturilor acestor state puternic industializate. Astfel, acestea înregistrează creșteri ale exporturilor în 2010 și 2011 datorită revenirii economice produse în anul 2010.

În anul 2011 dintre cele 7 state Germania avea cea mai mare pondere a exporturilor în Produsul Intern Brut, de aproape 45% iar cele mai mici ponderi erau înregistrate de Statele Unite ale Americii și Japonia (între 13% și 15%). Acest fapt, se datorează piețelor japoneze și americane, cele mai mari din grupul statelor foarte dezvoltate din punct de vedere economic.

În ceea ce privește statele BRICS, toate cele 5 țări au fost afectate de criza economică, la fel ca și statele din G7. Astfel, în anul 2009, ponderea exporturilor în Produsul Intern Brut a scăzut în cele 5 state datorită încetinirii comerțului internațional.

Este de remarcăt că ponderea exporturilor în PIB-ul Chinei a scăzut anual între 2006 și 2009. O explicație a acestei scăderi este reprezentată de creșterea nivelului de trai și a puterii de cumpărare a populației chineze iar o mare parte din produse și servicii sunt realizate pentru consumul intern și nu pentru export.

În 2011, dintre statele BRICS cea mai mare pondere a exporturilor în PIB a fost înregistrată în Africa de Sud, urmată de Rusia și China.

Fig. nr. 3.14 – Evoluția ponderii exporturilor în PIB în statele BRICS în perioada 2006-2011

Sursa: Realizat de autor după baza de date a Băncii Mondiale

Așadar, criza economică mondială din anii 2007-2009 a pornit din Statele Unite ale Americii și a cuprins majoritatea statelor lumii, fie că sunt state dezvoltate din punct de vedere economic, cum sunt statele G7, fie că sunt state emergente, cum sunt statele BRICS. Bineînțeles, că au fost state care au fost mai puîin afectate cum este China dar și acestea au fost influențate de scăderea cererii din Statele Unite, Japonia sau Uniunea Europeana.

Concluzii și propuneri

In lucrarea de față sunt prezentate cauzele și efectele crizelor economice atât din punct de vedere teoretic cât și prin intermediul unui studiu de caz în care este analizată criza economică mondială din anii 2007-2009.

Criza este starea de declin, de disfuncționalitate, de recesiune, de blocaj sau de regres în care ajunge o grupare umană, o instituție sau o activitate din cadrul unei societăți.În ultimii ani atât România, Uniunea Europeană dar și statele din întreaga lume s-au confruntat cu o criză economică care a schimbat dramatic viziunea multora asupra economiei.

Criza economică poate fi numită o criză a valorilor nu doar o criza mondială, respectiv o criză asupra viziunii lumii. Cauza principală a crizei economice este reprezentată de degradarea morală în activitatea economică, respectiv de pierderea scopului final din economie, de a construi o dezvoltare socială armonioasă.

Criza este generată de stadiul contemporan al sistemului de distribuție a resurselor materiale și conduce la necesitatea de a formula o alternativa la inegalitatea economică globală. Termenul de criză economică este aplicat unei game variate de situații care presupune că unele produse financiare să își piardăîntr-un timp scurt o parte importantă din valoarea nominală.

Din punct de vedere istoric crizele au existat din vechi timpuri fiind o parte a evoluției umanității. Crizele economice s-au aflat la originea majorității crizelor sociale. Criza economică a fost întâlnităîn toate epocile de la Antichitate până la Evul Mediu și Renaștere iar ulterior aceste crize au devenit din ce în ce mai frecvente și ample cu consecințe sociale importante.

Crizele economice ciclice au ca și punct de pornire formarea economiei de piață. Acestea sunt generate de o multitudine de cauze economice precum sunt: particularități ale reproducției factorilor de producție, în special ale capitalului fix, creșterea masivă a creditului în perioadele de expansiune economică, eficiența utilizării capitalului, scăderea cererii, o serie de contradicții ale sistemului economiei de piață sau conjunctura economiei mondiale. Criza economică mondială din anii 2007-2009 a fost o criză ciclică deoarece a avut loc dupa o perioadă de înflorire economică, de avânt, de dezvoltare pentru întreaga lume.

Marea depresiune economică a avut loc pe fondul unei bule speculative bursiere incepând cu 1929 în Statele Unite ale Americii. Această criză economică a fost una de supraproducție care a fost înrăutățită de scăderea foarte mare a puterii de cumpărare a populației.

Ratele mici ale dobânzilor au încurajat creditarea în economiile dezvoltate. Din anul 2000 până în anul 2003, Rezerva Federală, banca cenrală a Statelor Unite ale Americii a redus rata dobânzii de la 6,5% la 1,0% . Aceată reducere a fost efectuată pentru depășirea crizei provocate de bula punct.com, a efectelor resimțite de economie ca urmare a atacurilor teroriste din septembrie 2001 precum și pentru a combate deflație, care conduce la stagnare economică.

O politică greșită a fost această sprijinire a creditării ipotecare în detrimentul sprijinirii investițiilor. În țările avansate creșterea excesivă a creditării a contribuit la apariția și la gravitatea crizei. Utilizarea instrumentelor financiare derivate și extinderea dramatică a acestora în anii premergători crizei a fost o cauză importantă a crizei. Aceste produse financiare derivate variază în complexitate și ușurința cu care acestea pot fi evaluate de către instituțiile financiare.

Studiul de caz prezintă criza economică mondială resimtită atât în statele cu economie dezvoltată din G7 (Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franța și Italia) cat și în statele emergente din BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud). Aceast studiu de caz analizează comparativ evoluția a șapte indicatori pentru statele din cele două grupuri: produsul intern brut, produsul intern brut/ cap de locuitor, rata șomajului, rata inflației investițiile străine directe, rezerva valutară precum și ponderea exporturilor în Produsul Intern Brut.

Indicatorii economici sunt prezentați din anul 2006 până în anul 2011 chiar dacă criza economică globală a avut loc în perioada 2007-2009, conform majorității economiștilor. Prezentarea indicatorilor incepând cu anul 2006 are rolul de a arată contextul în care s-a produs această criză economică.

În timpul crizei economice mondiale au înregistrat scăderi ale Produsului intern brut atât statele din G7 cât și statele BRICS, cu excepția Chinei și Indiei care sunt statele cu cea mai mare populație a lumii. Anul 2010 a reprezentat un an de revenire economică iar în 2011 doar Japonia a mai înregistrat scădere economică. Dupa criza economică Germania a reușit cea mai importantă creștere a PIB dintre state puternic dezvoltate.

Din punct de vedere al Produsului intern brut/cap de locuitor Canada este pe primul loc, cunoscand o importantă creștere după criza economică din 2007-2009 devansând Statele Unite care până atunci aveau cel mai mare PIB/capita. Așadar, această criză a dus la o modificare a acestei ierarhii. China și India au fost printre puținele state care au înregistrat creștere a Prodului Intern Brut/cap de locuitor în 2009 față de 2008 și au continuat creșterea economicăși în perioada de criză deoarece acestea au pornit de la un nivel de bază mai scăzut comparativ cu economiile dezvoltate. În 2006 India avea un PIB/capita sub 1000 de dolari iar China puțin peste 2000 dolari în timp ce toate statele G7 au un PIB/capita de cel puțin 30 de ori mai mare decât cel al Indiei iar Statele Unite are un PIB/capita de peste 46 de ori mai mare decât cel al Indiei.

În anul 2011 dintre cele 7 state dezvoltate Germania avea cea mai mare pondere a exporturilor în Produsul Intern Brut, de aproape 45% iar cele mai mici ponderi erau înregistrate de Statele Unite ale Americii și Japonia (între 13% și 15%). Acest fapt, se datorează piețelor japoneze și americane, cele mai mari din grupul statelor foarte dezvoltate din punct de vedere economic. În ceea ce privește statele BRICS, toate cele 5 țări au fost afectate de criza economică, la fel ca și statele din G7. Astfel, în anul 2009, ponderea exporturilor în Produsul Intern Brut a scăzut în cele 5 state datorită încetinirii comerțului internațional.

Rezerva valutară are un rol esențial pentru fiecare stat. Această rezervă are rolul de a asigura stabilitatea în relațiile economice, asigură stingerea unor obligații valutare în contextul internațional precum și a asigură realizarea unor tranzacții de către stat. Totodată, rezerva valutară contribuie la finanțarea deficitelor existente prin desfășurarea operațiunile curente precum și este un instrument de intervenție pe piața valutară și are scopul de a preîntâmpina cererea de monedă.

Criza mondială a început la sfârșitul anului 2007 și a luat amploare în anul 2008 în Statele Unite ale Americii, cea mai dezvoltată economie din lume. Din SUA s-a răspândit în toată lumea foarte repede. Anul de maximă intensitate a crizei economice și financiare a fost 2009.

Ca și majoritatea crizelor economice, cea din 2007 a început cu o bulă speculativăiar prețul activelor imobiliare a crescut mult peste valoarea reală. Bula speculativă a fost insoțită de creșterea nivelului îndatorării deoarece investitorii au împrumutat bani în scopul obținerii unor caștiguri însemnate în perioada de boom economic ce a precedat criza. Totodată, în perioada de boom au crescut și ofertele de creditare foarte mult.Prețurile au crescut foarte mult datorită ofertei de creditare și datorită așteptării de majorare ulterioare a prețurilor.

Această criză economică a generat în statele dezvoltate din Uniunea Europeana o serie de efecte negative cum sunt: diminuări salariale, pierderi ale locurilor de muncă, nesiguranță asupra viitorului, îmbolnăviri cauzate de această nesiguranță, diminuarea nivelului de trai precumși proteste sociale.

Consecințele sociale ale crizelor sunt foarte grave și trebuie luate masuri de către autoritațile care pot reglementa piețele financiare, precum și activitatea economicăîn ansamblu, pentru a fi reduse aceste consecințe.

Așadar, criza economică mondială care a pornit din Statele Unite și a ajuns și în România a fost parte din evoluția ciclică a economiei mondiale și a urmat unei perioade de dezvoltare economică, de avânt. Această criză are cauze multiple, supraîndatorarea, bula speculativă imobiliară sau utilizarea instrumentelor financiare derivate.

Bibliografie

Anghelache Constantin, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVIII, 2011

Baily Martin Neil and Elliott Douglas, Criza financiarăși economică din Statele Unite, 2009, Bussiness and Public Policy

BrunnermeierMarkus, Bulele speculativeîn Noul Dicționar Economic, ediția a doua, 2008

Dawson Michael, Eccleston Bernard, McNamara Deborah, Profilul Asia-Pacific. Routledge, 1998

Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana – Economie mondială, Ediția a II-a, București, Editura Economică, 2002

Florea Adrian, Elemente de macroeconomie, Editura Universității din Oradea, 2009

Fratianni M. and Marchionne F, Rolul băncilor în criza subprime actuală, 2009

Garber Peter, Primele bule speculative faimoase, fundamentele obsesiilor inițiale, 2001

Henry George, Supraproducția, 1883

Kindleberger Charles și Robert Aliber – Manii, panici și prăbușiri: O istorie a crizelor financiare, 2005

Laeven Luc și Fabian Valencia – Crize bancare sistemice: noua bază de date, Document de lucru al Fondului Monetar Internațional, 2008

Lahart Justin, Ouăle crapă diferit in carcasă, Wall Street Journal, 24 decembrie 2007

Meșter Liana, Comerțul Internațional, Editura Economica, Bucuresti, 2007

Meșter Liana, Economie Mondială, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2007

Pardau Andreea, Pascal Carmen – Criza datoriilor suverane – cauze și consecințe, Ed. ASE, București, 2003

Reinhart Carmen și Rogoff Kenneth, De data aceasta este diferit: Opt secole de nebunie financiară. Editura Princeton University, 2009

Simkovic Michael, Competitia și criza obligatiunilor ipotecare, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1924831 – site accesat in data de 29.04.2015

StancuStelian, Efectele crizei datoriilor suverane asupra echilibrului macroeconomic

Turcu Vasile, Macroeconomie, Editura Eurostampa, Timișoara, 2006

Dicționarul explicativ al limbii romane – dexonline.ro/definitie/criza – site accesat în data de 15.04.2015

Fondul Monetar International, Crizăși redresare, Foaie de lucru, 2009

Baza de date a Fondului Monetar International,

http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2013/01, site accesat în data de 10.04.2015

Credit Suisse World Helth Data Book, http://www.international-adviser.com/ia/media/Media/Credit-Suisse-Global-Wealth-Databook-2013.pdf, – site accesat în data de 10.04.2015

Cercetare BBVA, Economii emergente și economii care cresc repede, Raport anual 2012 – https://www.bbvaresearch.com/KETD/fbin/mult/120215_BBVAEAGLES_Annual_Report_tcm348-288784.pdf?ts=1642012 – site accesat în data de 10.04.2015

http://databank.worldbank.org/data/views/reports/tableview.aspx?isshared=true – site accesat în data de 30.04.2015

http://www.oecd.org – site accesat în data de 30.04.2015

http://www.worldbank.org – site accesat în data de 30.04.2015

http://www.wto.org – site accesat în data de 30.04.2015

http://www.unctad.org – site accesat în data de 30.04.2015