Cresterea Caprinelor

Cuprins

Memoriu justificativ……………………………………………………………………………………………..4

Importanță, origine, și inceputul creșterii caprinelor……………………………………….4

Situația actual creșterii caprinelor în țara noastra……………………………………………5

Date din literature de specialitate privitor la rasa Carpatină……………………………..6

Programarea structuriii și evoluției efectivelor de caprine …………………………………….7

Programarea reproducției și fundamentarea ei tehnică……………………………………7

Programul de montă și fătări……………………………………………………………….8

Programarea evoluției lunare a efectivului de caprine………………………………………………9

Programarea evolutiei trimestriale a efectivului de caprine……………………………..21

Programarea evolutiei anuale a efectivului de caprine……………………………………..25

Programarea numarului de zile furajate………………………………………………………….26

Programarea tehnologiei de creștere și exploatare a caprinelor …………………………….27

Specificul întreținerii pe categorii……………………………………………………………………27.

Programarea și organizarea bazei furajere……………………………………………………………29

4.1Norme și rații utilizate……………………………………………………………………………………..29

Sortimente de furaje utilizate …………………………………………………………………………37

4.3 Modul de preparare si de administrare a hranei……………………………………………….38

Costuri si Venituri ……………………………………………………………………………………………………40

Cost necesar total nutrețuri……………………………………………………………………………40

Venituri din vânyarea animalelor………………………………………………………………..….40

Rezultate financiare pe anul 2009………………………………………………………………..…41

Concluzii și recomandării……………………………………………………………………………………………..….42

Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………………………………………43

Tema proiectului: Inființarea unei ferme de caprine de rasa carpatină cu un efectiv rulat anual de 280 de capete în zona de deal

1.Memoriu justificativ

1.1 Importantă, origine și începutul creșterii caprinelor

Caprinele reprezintă o specie ce se bucură de un real interes în rândul crescătorilorde animale.

Acestea au fost crescute și exploatate de către om încă din cele mai vechi timpuri. Există în acest sens izvoare istorice conform cărora capra a fost printre primele animale domesticite de către om.

Cu toate acestea, capra, datorită faptului că este considerată un animal vioi, neastâmpărat, capricios, risipitor,lacom și striăcios nu se bucură de prea multa simpatie din partea marii majorități a populației rurale. Însă, trebuie specificat faptul că specia caprină devine „stricătoare”- ca de altfel orice altă specie de animale – numai în situația în care este lăsată să sufere de foame sau nesupravegheată mult timp.

Cu toate că multe dintre însușirile ce o caracterizează nu o plasează înaintea altor specii de interes zootehnic, capra, în multe țări pe yi ce trece își câștiga un areal de răspândire tot mai vast. Astfel în tările occidentale din Europa, Africa și Asia, unde factorii socio+economici sunt favorabili creșterii caprinelor, această ramură a zootehniei a înregistrat un real progres.

Interesul economic acordat creșterii caprinelor derivă din capacitatea lor lactogenă superioară, deoarece este cunoscut și confirmat faptul că pe durata unei lactații se poate obține, în condiții obișnuite, producții de lapte de cca. 7 – 20 ori mai mari decât propria lor greutate corporală. Alte particularități biologice și economice care impun acordarea unei atenții sporite acestei specii sunt repreyentate de prolificitatea ridicată, precocitatea și gradul mare de adaptabilitate și rezistentă la condiții iverse și mai aspre de climă, relief și vegetație.

Datorită tuturor acestor particularități biologice si economice caprinele, împreună cu alte specii, pot contribui în mare măsură la asigurarea unei bune părți din deficitul de proteină din hrana oamenilor.

1.2 Situația actuală creșterii caprinelor în țara noastră

Creșterea caprinelor datează la noi cam din aceeași perioadă cu cea a ovinelor. Cu toate acestea, caprele nu au reușit să se impună în atenția crescătorilor asemenea ovinelor, motiv pentru care efectivele crescute au rămas restrânse numeric și au ocupat areale mai reduse îndeosebi acolo unde resursele naturale și condițiile de teren nu permit creșterea altor specii.

Interesul față de caprine a fost mereu în creștere datorită fptului că acestea se peretează la o exploatare eficientă în mica gospodărie. În zonele în care creșterea animalelor se face în mod traditional, atasamentul față de caprinecât și spiritul de emulație dintre crescători a promovat treptat, poate de multe ori în mod necontrolat, selecția pentru anumite însuțiri productive . Asa se explică faptul că între efectivele de caprine crescute în diverse zone ale țării există deosebiri în ceea ce privește potențialul lor productiv.

De fapt, diversitatea în ceea ce priveste potențialul productiv si aspectul conformației corporale ale raselor și populațiilor de caprine aflate pe teritoriul național.

Efective valoroase se cresc actulmente în zona Sibiului, în Dobrogea și ân partea de vest a țării.

Cu toate acestea în țara noastrăactualmenete se cresc doar două rase si anume Carpatina și Alba de Banat, iar scopul principal al creșterii acestora este reprezentat de producția de lapte și în mai mică măsurăde cea de carne.

Mai mult decât atât, în raport de interesul si posibilitățiile existente, precum și din punct de vedere al numărului de capre aflate în proprietetea unei gospodării, crescatorii pot fi grupați astfel:

Crescătorii care dețin un număr redus; cresc 2 – 5 capre, iar produsele obținute sunt utilzate in gospodăria proprie;

Crescătorii care dețin un număr mai mare de caprine; aceștia reprezintă majoritatea și cresc cca. 40 – 60 capete, produsele obținute prin comercializare sunt o importantă sursă de venit.

În condițiile țării noastre scopul principal al cresterii caprinelor este reprezentat de producția de lapte și într-o măsură mai redusă de cea de carne, Izolat în unele gospodării țărănești este valorificată și producția de par și puf.

1.3 Date din literatura de specialitate privitor la rasa Carpatină

Rasa Carpatină.

Este cea mai răspândită și cea mai veche rasă de caprine din țara noastră. Provine din capra Prisca și se caracterizează prin rusicitate și rezistență deosebită, fiind de asemenea, primitivă și foarte heterogenă din punct de vedere al culorii, dezvoltării corporale și a producțiilor.

Exteriorul este caracteristic animalelor tardive: talia mijlocie, torace potrivit de dezvoltat, corp alungit, spinarea ascuțită, șale înguste, piept strâmt. Coarnele sunt prezente la majoritatea indivizilor din ambele sexe, mai dezvoltată însă la masculi.

Producția medie de lapte este de 250 – 280 l obținuți într-o lactație de 200–240 zile. Prolificitatea rasei este relativ redusă încadrându-se între limitele 130 -140 %.

Culoarea la caprinele acestei rase este în majoritatea cazurilor albă, însă se mai întâlnesc frecvent și indivizi de diverse culori, precum și multe bălțături. Urmează apoi caprele de culoare gri de nuanțe diferite, apoi cele roșcate, albe și negre.

Structura învelișului pilos este reprezentat din două categorii de fibre: păr și puf deosebite intre ele prin lungime și finețe, finețea pufului este cuprinsă între 10-19 µ iar a părului depășește. Lungimea firelor de par este cuprinsă între 7-10 cm cu maxime de peste 30 cm, iar a fibrelor de puf este de 2-4 cm.

Producția piloasă este în general redusă, fiind cuprinsă între cca. 0,150+0,250 kg puf și 0,600-1200 kg păr și se recoltează prin pieptănare.

Greutatea corporală la naștere este cuprinsă între 2,5 ți 4 kg în funcție de numărul de iezi obținuți.

La adulti greutatea vie este cuprinsă intre 35 43 kg la femele și 50-60 kg la mesculi. Indicele de prolificitate are valori diferențiate și poate sa atingă valori mari intr-un stadiu de vârstă mai avansată până la 145 %.

2.Programarea structurii și evoluției

2.1 Programarea efectivelor de caprine

Efectivul de caprine total și pe categorii, existent la începutul anului și cel programat pentru sfârșitul anului

Tab 1

Programul de monte și fătări pentru anul current

Tab 2

2.1.1 Programul de monte și fătări

Programul de monte și fătări la caprine, perioada: 1 august – 1decembrie 2009

Tab 3

2.2 Programarea evoluției lunare a efectivului de caprine

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 4 In perioada 1-31 IANUARIE 2009

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

In perioada 1-28 FEBRUARIE

Tab 5

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 6 In perioada 1-31 MARTIE

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 7 In perioada Aprilie 1-30

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 8 In perioada Mai 1-31

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 9 In perioada Iunie 1-30

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 10 In perioada Iulie 1-31

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 11 In perioada August 1-31

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 12 In perioada Septembrie 1-30

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 13 In perioada Octombrie 1-31

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 14 In perioada Noiembrie 1-30

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

Tab 15 In perioada Decembrie 1-31

2.3 Programarea evoluției trimestrale a efectivului de caprine

Tab 16 PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE In Trimestrul I

Tab 17 PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE In Trimestrul II

Tab 18 PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE In Trimestrul III

Tab 19 PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE In Trimestrul IV

2.4 Programarea evoluției anuale a efectivului de caprine

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

anual

Tab 20

2.5 Programarea numărului de zile furajate

Tab 21

3.Programarea tehnologiei de crestere și exploatare a caprinelor

3.1 Specificul întreținerii caprinelor pe categorii

S-a realizat prin lucrări de amenajare a spațiilor de adăpostire a caprelor mame în perioada de alăptare.

Amenajarea spațiilor de adăpostire s-a efectuat prin compartimentarea spațiului

pentru caprele gestante, boxele pentru caprele la fătare și boxele comune pentru capre cu iezi.

Pregătirea spațiilor de adăpostire a caprelor mame și iezilor obținuți a urmărit și asigurarea unui microclimat corespunzător.

Asigurarea condițiilor de hrănire și îngrijire a caprelor mame și iezilor în perioada de alăptare a constituit elementele tehnologice importante pentru efectivele de capre mame .

Normele de hrană stabilite și nivelul hrănirii asigurat caprelor mame în perioada de alăptare a urmărit exprimarea capacității de alăptare a caprelor și asigurarea dezvoltării corespunzătoare a mieilor sugari.

Normele de hrană pentru caprele care alăptează s-a stabil In perioada Decembrie 1-31

2.3 Programarea evoluției trimestrale a efectivului de caprine

Tab 16 PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE In Trimestrul I

Tab 17 PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE In Trimestrul II

Tab 18 PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE In Trimestrul III

Tab 19 PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE In Trimestrul IV

2.4 Programarea evoluției anuale a efectivului de caprine

PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE CAPRINE

anual

Tab 20

2.5 Programarea numărului de zile furajate

Tab 21

3.Programarea tehnologiei de crestere și exploatare a caprinelor

3.1 Specificul întreținerii caprinelor pe categorii

S-a realizat prin lucrări de amenajare a spațiilor de adăpostire a caprelor mame în perioada de alăptare.

Amenajarea spațiilor de adăpostire s-a efectuat prin compartimentarea spațiului

pentru caprele gestante, boxele pentru caprele la fătare și boxele comune pentru capre cu iezi.

Pregătirea spațiilor de adăpostire a caprelor mame și iezilor obținuți a urmărit și asigurarea unui microclimat corespunzător.

Asigurarea condițiilor de hrănire și îngrijire a caprelor mame și iezilor în perioada de alăptare a constituit elementele tehnologice importante pentru efectivele de capre mame .

Normele de hrană stabilite și nivelul hrănirii asigurat caprelor mame în perioada de alăptare a urmărit exprimarea capacității de alăptare a caprelor și asigurarea dezvoltării corespunzătoare a mieilor sugari.

Normele de hrană pentru caprele care alăptează s-a stabilit în raport cu greutatea

corporală a caprelor mame, diferită în funcție de rasă.

Pentru iezii sugari, de la vârsta de 20-28 zile s-a introdus hrănirea suplimentară

prin administrarea la discreție, de amestecuri de furaje concentrate, și furaje fibroase.

Lucrările de îngrijire a caprelor și mieilor în perioada de după fătare au asigurat

igiena suptului iezilor, igiena adăpostului și condiții normale de microclimat.

Supravegherea și asistența la fătare a caprelor, îngrijirea iedului la fătare și

realizarea unor tratamente curente de prevenire a îmbolnăvirii iezilor au fost activități permanente a personalului îngrijitor.

4. Programarea și organizarea bazei furajere

4.1 norme și rații utilizate

Tab 22 Norme de hrana pentru caprine adulte

Rație de hrană pentru categoria țapi în repaus sexual (iarna)

Tab 23

2. Rație de hrană pentru categoria țapi in pregătire (montă vară)

Tab 24

Rație de hrană pentru categoria țapi in perioada de montă vară

Tab 25

Rație de hrană pentru categoria țapi in perioada de montă – iarnă

Tab 26

Rație de hrană pentru capre la început de lactație – iarnă

Tab 27

6Rație de hrană pentru capre la mijlocul lactației de vară

Tab 28

Rație de hrană pentru capre la început de gestație-iarnă

Tab 29

8. Rație de hrană pentru capre la început de gestație-vară

Tab 30

9. Rație de hrană pentru capre partea a doua de gestație- iarnă

Tab 31

Norme de hrană pentru tineretul caprin în funcție de vârsta

Tab 32

1. Rație de hrană pentru categoria tineret caprin 1-3 luni –iarnă

Tab 33

2. Rație de hrană pentru categoriea tineret caprin 1-3 luni –vara

Tab 34

3. Rație de hrană pentru categoria de tineret caprin 3-6 luni – iarna

Tab 35

4. Rație de hrană pentru categoria tineret caprin 3-6 luni-vară

Tab 36

5. Rație de hrană pentru categoria tineret caprin 6-8 luni- vară

Tab 37

Rație de hrană pentru categoria tineret caprin 6-9 luni – iarnă

Tab 38

7.Rație de hrană pentru categoria de caprine 9-12 luni – iarnă

Tab 39

8. Rație de hrană pentru categoria caprin 12-18 luni iarnă

Tab 40

9. Rație de hrană pentru tineret caprin 12-18 luni –vară

Tab 41

4.2 Sortimente de furaje și necesarul de nutrețuri pe categorii

Tab 42

4.3 Modul de preparare și administrare a hranei

Alimentația caprinelor

O particularitate biologică și implicit economică a speciei o reprezintă valorificarea superioară a tuturor categoriilor de nutrețuri:

–         Vegetale – masă verde, făinuri, pleavă, paie, siloz, rădăcinoase, frunzare, concentrate, deșeuri tehnice, etc.;

–         Animale – reziduri lactate, sau de pește, etc.;

–         Industriale – tărâțe, făină furajeră, reziduri microbiologice, etc.;

Caprele nu sunt pretențioase însă lacome cu pronunțat simț preferențial față de anumite sortimente de nutrețuri și chiar părți din acestea și foarte capricioase față de starea de igienă a furajelor.

În condiții de stabulație permanentă în adăpost, cu furajare dirijată, caprele sunt hrănite pe bază de norme și rații pentru intensificarea producțiilor lor. Rasele perfecționate produc în general o cantitate de lapte de 20 de ori mai mare decât greutatea proprie și un număr de peste 155% de iezi

Alimentația în perioada de pășunat

Timpul de pășunat este de 10 -12 ore pe zi, în care intră și cel rezervat pentru mulgere, masa verde  ingerată este de 8 -10 Kg/zi la adulte, 4-5 kg la tineret peste șase luni și 2-3 Kg/zi la iezi.

În cadrul acestui sistem se mai poate asigura furajarea folosindu-se amestecul unic pe bază de  furaje fibroase 65% din care ( ½ fân și ½ grosiere), siloz, masă verde, rădăcinoase tocate 20% și  15% știuleți de porumb, totul tocat, omogenizat și eventual umectat cu soluție slabă de saramură sau melasă.

Producerea și valorificarea pajiștilor cultivate

Se fac arături la 25 – 30 cm cu nivelare prin tăvălugire, însămânțare la 2-3 cm, ierbicidare, administrare de îngrășământ natural 50 to/ha sau chimic N – 50 Kg/ha; P – 50 Kg/ha și K – 50 Kg/ha.

Se impune asigurarea unei surse fixe sau mobile de apă. Terenul se împarte în 5-6 parcele pentru fiecare revenind 5-6 zile de pășunat, intrarea în prima parcelă făcându-se când plantele au înălțimea de 12 – 14 cm. Pentru eficientizare, parcelarea se face prin delimitare cu garduri vii, din arbuști de foioase și rășinoase ( soc, sălcioară, cătină albă, păducel, alun ). În lipsa arbuștilor se pot executa garduri permanente sau mobile în scopul delimitării parcelelor.

Alimentația caprinelor în stabulație

Stabulația durează cca. 150 zile în funcție de durata sezonului de iarnă. În această perioadă caprinele se hrănesc în mod tradițional cu diferite fânuri, concentrate numai în prima lună de lactație în cantități de 200 – 300 g/zi.

În exploatarea semiintensivă și intensivă hrănirea se face pe bază de norme și rații. Nivelul de consum atinge 3 – 3,5% substanță uscată din greutatea vie și variază în raport cu starea  fiziologică fiind minimă la sfârșitul gestanției și maximă între 6 și 10 săptămâni de lactație.

Înțărcarea

Se face în funcție de obiectivul principal de exploatare – obținerea unei cantități mai ridicate de lapte comercializabil sau destinația iezilor pentru prăsilă sau sacrificare.

Înțărcarea poate fi:

  –       tardivă la vârsta de 2-3 luni și greutatea de 13 -15 Kg la rase neameliorate;

 –        timpurie la vârsta de 1 lună și greutate de 9 – 10 Kg la rase ameliorate pentru producția de lapte;

–         foarte precoce la vârsta de 4-5 zile, hrănirea făcânduse cu înlocuitori de lapte și concentrate până la  atingerea greutății optime.

5.Costuri si venituri

5.1 Cost necesar total nutrețuri

Tab 43

5.2 Venituri din vânzarea animalelor

Tab 44

Alte venituri

Tab 45

5.3 VENITURI, CHELTUIELI ȘI REZULTATE FINANCIARE PE ANUL 2009

Tab 46

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRII

În urma acestui proiect se pot formula câteva concluzii:

Caprinele sunt animale rezistente la boli și la condiții extreme de climă, sun foarte prolifice și precoce, ceea ce le face să fie răspândite pe alealuri cât se poate de mari și de variate.

Laptele de capră, pe lângă faptul că este foarte apreciat, se vinde la un preț destul de bun.

În pofida a ceea ce se spunea despre aceasta specie, caprinele sunt animale care se cresc relative ușor, chiar și atunci când i se dă o minimă atenție în ceea ce privește condiițiile de întreținere și de selecție, se pot obține bune rezultate.

Pentru a investi în exploatarea acestei specii nu se cere un efort financiar foarte mare, deoarece adăposturile se pot realize din material relative ieftine, iar tehnologia de creștere se realizează cu un nivel minim de mecanizare

Ca și recomadare: pentru imbunatațirea atât a calității și a cantității producției de lapte, cât și a condiților de muncă, trebuie urmărit a se achiyiționa o instalație de muls mecanizată, și un tanc izoterm de colectare și păstrare a laptelui în condiții corespunzatoare.

Faptul ca laptele, sortimentele de branzeturi din lapte de oaie si capra si carnea

sunt solicitate in tarile europene si nu sunt limitate cantitativ, ar trebui sa constitue

un obiectiv important pentru asociatiile de producatori, care ar trebui sa se

organizeze conform cerintelor pietei.

Bibliografie

1.Constantin Pascal,2007, Creșterea ovinelor și caprinelor, Ed PIM Iași.

2.Dărăban S., 2006, Tehnologia creșterii ovinelor, Ed. Cademicpress Cluj-Napoca

3.Constantin Pascal,2000, Creșterea caprinelor, Ed Fundatiei Axis Iași

4. Internet : http://www.cartiagricole.ro/carti/323/Cresterea-ovinelor-si-a-caprinelor http://facultate.regielive.ro/proiecte/agronomie/rase_de_caprine_si_perspective_de_crestere-55970.html

5. Lucrari practice

Bibliografie

1.Constantin Pascal,2007, Creșterea ovinelor și caprinelor, Ed PIM Iași.

2.Dărăban S., 2006, Tehnologia creșterii ovinelor, Ed. Cademicpress Cluj-Napoca

3.Constantin Pascal,2000, Creșterea caprinelor, Ed Fundatiei Axis Iași

4. Internet : http://www.cartiagricole.ro/carti/323/Cresterea-ovinelor-si-a-caprinelor http://facultate.regielive.ro/proiecte/agronomie/rase_de_caprine_si_perspective_de_crestere-55970.html

5. Lucrari practice