Creditarea Persoanelor Juridice la Brd Gsg Agentia Oravita

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:

CONF. UNIV. DR. HETEȘ-GAVRA IOSIF

Masterandă:

PRICOP ROMINA-CRISTINA

Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor

Specializare Master: Sisteme Informatice Financiar Bancare

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Creditarea persoanelor juridice la BRD – GSG Agenția Oravița

Coordonator științific:

CONF. UNIV. DR. HETEȘ-GAVRA IOSIF

Masterandă:

PRICOP ROMINA-CRISTINA

Timișoara

2016

Copyright © 2016 – Toate drepturile privind lucrarea de față aparțin autorului acesteia și sunt protejate prin Legea dreptului de autor L8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Folosirea conținutului sau a unor părți din acesta fără acordul autorului se pedepsește conform legilor in vigoare.

REFERAT

DECLARAȚIE

Subsemnatul(a), ………………………………………………………………………………….., absolvent al programului de masterat ………………………………………………………………………………………………………..,

autor al lucrării de dizertație cu titlul

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………,

elaborată sub coordonarea Prof./Conf./Lector Dr.

……………………………………………………………………………………………………………………………………….,

pe proprie răspundere și cunoscând prevederile art. 143 (alin. 4,5) și 310 (alin. 1,2) ale Legii Educației Naționale nr.1/2011, art. 4 (alin. 5) din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Sportului, art. 9 din Regulamentul de organizare a examenelor de finalizare a studiilor universitare de master din cadrul UVT și ale Procedurii Operaționale a UVT privind frauda și/sau plagiatul academic în rândul studenților, declar următoarele:

lucrarea de dizertație a fost elaborată de mine, ca rezultat al propriei cercetări și documentări, nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior, din țară sau străinătate;

toate sursele bibliografice utilizate, inclusive cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare;

toate fragmentele de text reproduse exact (nu mai mult de 40 de cuvinte), chiar și în traducere din altă limbă, sunt redate între ghilimele și dețin referința precisă a sursei bibliografice;

reformularea, în cuvinte proprii, a textelor scrise de către alți autori indică sursa bibliografică din care s-a inspirat;

calculele sunt efectuate de către mine, iar comentarea rezultatelor obținute este originală;

reprezentările grafice și tabelele care nu îmi aparțin au indicată sursa bibliografică exactă.

Prin prezenta îmi asum în totalitate originalitatea lucrării elaborate.

Timișoara,

Data:____________________

Nume: ________________________

Prenume:__________________________

Semnătura

CUPRINS

REZUMAT 9

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE 10

CAPITOLUL 2. LITERATURA DE SPECIALITATE.

ACTIVITATEA DE CREDITARE 12

2.1. Aspecte definitorii ale creditului 12

2.2. Necesitatea creditului 13

2.3. Trăsăturile, funcțiile și rolul creditului bancar 14

2.4. Formele generale ale creditului 16

2.5. Principiile și condițiile generale ale operațiunilor de creditare 17

CAPITOLUL 3. METODOLOGIE ȘI DATE 19

3.1. Situația generală a sistemului bancar din România 19

3.2. Evoluții structurale ale sistemului bancar 20

3.3. Banca Română de Dezvoltare – Groupe Société Générale 22

3.3.1. Scurt istoric 22

3.3.2. Locul BRD-GSG în cadrul sistemului bancar din România 22

3.3.3. Organizare și resurse umane 24

CAPITOLUL 4. REZULTATE 27

4.1. Acordarea unui credit pentru investiții unei persoane juridice de către BRD-GSG Agenția Oravița 27

4.2. Acordarea unui credit pentru capital de lucru unui agent economic de către BRD-GSG Agenția Oravița 28

CAPITOLUL 5. CONCLUZII 30

LISTĂ BIBLIOGRAFICĂ 32

CREDITAREA PERSOANELOR JURIDICE LA BRD-GSG AGENȚIA ORAVIȚA

REZUMAT:

În cadrul unei economii de piață, bazată pe liberă inițiativă și concurentă, cel mai important pilon este sistemul bancar. El asigură mobilizarea tuturor disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor temporară în desfășurarea de activități economice eficiente.

Domeniul bancar reprezintă un rol deosebit în formarea, dezvoltarea și buna funcționare a unei economii. Ideea de bază care a constituit punctul de plecare al lucrării de față a fost aceea că, în condițiile unei lumi în continuă schimbare, cu un mediu din ce în ce mai incert, în care o firmă pentru a supraviețui și pentru a crește pe piață are nevoie de lichidități, aceasta apelează la un credit bancar. Creditarea este funcția de bază a unei bănci în economie, funcție ce conferă băncilor responsabilități privind promovarea unei economii bazate pe criteriul rentabilității și eficienței. Nevoia de creditare apare din lipsa de fonduri proprii deoarece la orice agent economic pot apărea dezechilibre. În acest proces de creditare al economiei, băncile trebuie să promoveze afaceri eficiente, vizibile și legale, și să le elimine pe cele nerentabile.

Promovarea unei afaceri eficiente și, implicit, calitatea creditelor, depind de calitatea investigației pe care banca o realizează, privind baza de credit a solicitantului. Băncile trebuie să evalueze riscurile aferente creditării unei afaceri, să cerceteze motivul împrumutului și să identifice sursele de rambursare, care depind în mare măsură atât de situația sa financiară, cât și de o serie de factori exogeni și endogeni ai societății comerciale, pe care banca trebuie să îi identifice și să îi evalueze în mod corect.

Prezenta lucrare prezintă o sinteză a elementelor esențiale ce caracterizează creditarea persoanelor juridice; aceasta cuprinde două părți: prima parte este preponderent teoretică și prezintă activitatea de creditare în general la BRD-GSG, respectiv: aspectele definitorii ale creditului; necesitatea creditului; formele generale ale creditului; principiile și condițiile generale ale operațiunii de creditare.

Partea a doua a lucrării este practică și s-au prezentat două studii de caz, respectiv: acordarea unui credit pentru investiții unei persoane juridice de către BRD-GSG Agenția Oravița și acordarea unui credit pentru capital de lucru unui agent economic de către BRD-GSG Agenția Oravița.

Cuvinte cheie:

Creditare, persoane juridice, riscuri bancare, BRD-GSG.

Cod JEL:

G21 – Bănci, instituții de depozitare, instituții de microfinanțare, ipoteci;

G32 – Politica de finanțare, riscul financiar, riscul bancar, managementul riscului.

INTRODUCERE

Creditul este datoria reală sau potențială:

Reală – când debitorul folosește creditul, de exemplu, pentru a face plăți sau pentru a reeșalona plățile pe care, altfel, ar trebui să le facă;

Potențială – când s-a aprobat un credit, dar debitorul încă nu l-a folosit.

Creditul poate lua mai multe forme, de exemplu:

Obligațiuni;

Împrumuturi contra efecte de comerț sau bilete la ordin;

Linii de credit;

Împrumuturi de la bancă;

Descoperit de cont;

Reeșalonarea plăților.

Creditele au apărut datorită unei diversități de nevoi (necesități).

Apariția creditelor înseamnă astfel un pas foarte important spre îndeplinarea acestor nevoi și totodată spre dezvoltarea economică. Băncile sunt cele cara fac posibil acest lucru. Ele oferă posibilitatea atât persoanelor juridice cât și persoanelor fizice să contracteze împrumuturi sub formă de credite, plătind în schimb băncii un cost format din dobânzi și comisioane.

BRD-GSG oferă posibilitatea contractării de credite persoanelor fizice, IMM-urilor și clienților corporativi.

În ceea ce privește IMM-urile, BRD-GSG propune soluții de finanțare menite să vină în întâmpinarea firmelor care doresc acces rapid și simplificat la suportul financiar, răspunzând totodată nevoilor de capital de lucru, acoperirii vârfurilor de plăți pe termen scurt, demarării unei noi afaceri și programele investiționale pe care le au în vedere persoanele juridice.

BRD oferă astfel:

credite pentru persoane fizice;

credite promoționale;

prima casă;

credite de nevoi personale;

credite imobiliare-ipotecare;

credite pentru clienți corporativi;

credite pentru IMM-uri.

Motivele cele mai des întâlnite pentru care persoanele juridice solicită credite sunt:

atunci când au nevoie urgentă de bani pentru activitatea de zi cu zi, pentru a plăti salariații și furnizorii;

atunci când au nevoie de bani pentru cheltuielile firmei;

atunci când au nevoie de urgență de bani, iar firma dispune de cecuri sau bilete de ordin ce urmează să fie încasate mai târziu; în acest caz banca oferă posibilitatea să le transforme în bani, obținând suma necesară;

atunci când trebuie să participe la o licitație și au nevoie urgentă de o scrisoare de garanție bancară, dar nu au cu ce garanta, banca oferă posibilitatea participării la licitații pentru a câștiga contracte de executare a unor lucrări diverse, pentru achiziționarea de bunuri, pentru prestarea de servicii;

atunci când au nevoie rapid de o scrisoare de retur avans sau bună execuție și nu vor să le fie blocați banii în cont; banca nu lasă situațiile neprevăzute să afecteze colaborarea cu partenerii săi, punând la dispoziție scrisori de garanție bancară pentru a elimina riscul neîndeplinirii condițiilor din contract și scrisori de retur avans pentru a garanta returnarea avansului acordat de partenerul său;

atunci când au nevoie urgentă de un utilaj sau o mașină nouă și nu au avans sau atunci când vor să își renoveze sediul; banca plătește integral ceea ce vor să cumpere fără a fi nevoie de contribuție din partea firmei, aceasta putând aduce ca garanție chiar și bunul procurat prin credit;

atunci când vor să aibă propriul sediu ca să nu mai plătească chirie, sau atunci când au nevoie de spațiu comercial și nu au avans, banca oferă banii necesari fără a solicita avans, putând garanta cu imobilul cumpărat prin credit;

atunci când au o casă, dar vor una mai mare, atunci când vor să-și dubleze depozitulm atunci când au dublat numărul angajaților sau atunci când vor un sediu mai mare, dar nu le ajung garanțiile, banca acordă credit de două ori valoarea imobilului adus în garanție, fără a dori să știe pentru ce îl acordă;

atunci când doresc o mașină pe firmă, când vechile utilaje nu mai fac față sau când doresc o finanțare foarte rapidă în leasing pentru achiziția unui autoturism sau utilaj și nu au avans; pentru achiziția de autoturisme și utilaje, banca oferă leasing într-o oră, cu avans zero;

atunci când au nevoie de un utilaj nou, vor să-și contruiască propriul sediu sau au furnizori de plătit;

atunci când persoanele juridice din mediul rural vor un utilaj nou, își renovează sau construiesc sediul sau când au nevoie de bani pentru activitatea de zi cu zi;

atunci când vor să își pornească o afacere și nu le ajung banii, când au nevoie de consultanță în realizarea planului de afaceri sau când doresc să își pună ideile în practică; banca oferă accesul la bani pentru a-și pune afacerea pe picioare și oferă consultanță în realizarea planului de afaceri.

Acestea sunt cele mai des întâlnite motive pentru care societățile comerciale solicită credite.

Așadar, creditul, în formele în care se prezintă astăzi reprezintă mijlocul prin care omul încearcă să satisfacă o serie de necesități, de nevoi. Tocmai de aceea, fiecare bancă acordă un număr cât mai mare de credite, cât mai diverse, destinate îndeplinirii cât mai multor nevoi, tocmai pentru că răspunderea la nevoile consumatorilor înseamnă atragerea clienților și prin urmare obținerea de profit.

Pornind de la aceste considerente, în elaborarea lucrării „Creditarea persoanelor juridice la BRD-GSG Agenția Oravița‟ am avut în vedere un ansamblu de probleme teoretice privind activitatea de creditare a persoanelor juridice și aspectele practice ale creditării de către bănci ale necesităților de finanțare ale acestora.

Lucrarea abordează necesitățile noi care stau în fața creditării bancare din țara noastră în perioada actuală. Aceste exigențe noi vizează modernizarea activității bancare având la bază informatizarea raporturilor dintre bănci și clienți, inclusiv a celor de creditare, aplicarea principiilor prudențiale în scopul minimizării riscurilor asociate proceselor de creditare bancară.

Prezenta lucrare prezintă o sinteză a elementelor esențiale ce caracterizează creditarea persoanelor juridice. Conținutul lucrării este structurat în patru capitole.

În capitolul întâi al lucrării am prezentat creditele acordate la BRD-GSG.

În capitolul al doilea, am prezentat aspectele privind necesitatea, trăsăturile, funcțiile și rolul creditului bancar. De asemenea, am redat principiile și condițiile generale ale spațiilor de creditare.

În capitolul al treilea și al patrulea al lucrării am prezentat situația generală a sistemului bancar din România, locul BRD-GSG în cadrul sistemului bancar național. De asemenea, am audiat acordarea unui credit pentru investiții unei persoane juridice de către BRD-GSG Agenția Oravița și a unui credit pentru capital de lucru.

În capitolul al cincilea am prezentat concluziile lucrării.

LITERATURA DE SPECIALITATE. ACTIVITATEA DE CREDITARE

Aspecte definitorii ale creditului

Potrivit legislației în vigoare, prin conceptul de credit se înțelege orice angajament de punere la dispoziție sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadenței unei datorii, în schimbul obligației debitorului la rambursarea sumei respective, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță ori a altui drept la încasarea unei sume. Dincolo de perspectiva legislativă, sistematizând numeroasele opinii exprimate în literatura de specialitate, putem structura trei concepții fundamentale ale definirii creditului: creditul ca încredere, creditul ca formă a relațiilor de schimb și creditul ca expresie a relațiilor de redistribuire.

În ceea ce privește creditul ca încredere, unii economiști apreciază că ideea de încredere reprezintă principalul conținut al creditului. Încrederea este necesară în relațiile de împrumut, fără de care nici vânzarea de mărfuri cu plata amânată n-ar putea avea loc. Pentru ca relația de credit să se manifeste, creditorul trebuie să aibă încredere în calitățile morale ale debitorului, să fie convins de bonitatea sa, de capacitatea financiară a acestuia de a face plata (de a rambursa) la scadență, de solvabilitatea acestuia. Deși presupune încredere, un climat de stabilitate economică, un aparat juridic perfecționat, care să permită creditorilor să reintre în posesia sumelor împrumutate, totuși creditul nu este o categorie subiectivă, psihologică și nu poate fi redus la încrederea față de debitor.

Dintr-o altă perspectivă, unii autori privesc creditul ca schimb, mai concret ca o formă particulară de manifestare a schimbului. Astfel operațiunile de credit sunt văzute ca operațiuni de schimb care prezintă acea particularitate că un interval de timp apreciabil separă efectuarea prestațiunii de efectuarea contraprestațiunii.

Mai concret, relațiile de credit vizează schimbarea unei prestațiuni actuale contra unei prestațiuni viitoare între doi subiecți: creditorul, care transferă bunuri, servicii sau bani și debitorul, care își asumă obligația de a plăti bunurile sau de a restitui banii la scadență. Potrivit unei alte formulări, creditul este sinonim unui acord prin care forme ale valorii – bunuri, servicii sau monedă, sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare.

Nu în ultimul rând, creditul poate fi ca expresie a relațiilor de redistribuire, ceea ce deosebește esențialul creditului de schimbul de mărfuri, fiind mobilul creditării, care înseamnă redistribuirea valorii. Conținutul economic specific al creditului este transferul unei părți din produsul social de la unii participanți la circuitul economic către alți participanți la acest circuit, un transfer cu caracter temporar, astfel creditul apare ca o componentă a relațiilor de repartiție, nu o formă particulară a acestor relații care are caracter temporar, spre deosebire de relațiile de redistribuire ce au loc pe linie fiscală, în raporturile cu bugetul public, cărora le sunt proprii redistribuiri valorice cu titlu definitiv.

Necesitatea creditului

Necesitatea existenței și manifestării creditului în orice economie are un caracter obiectiv, acesta fiind, la rândul său, generat de caracterul obiectul al reproducției micro și macroeconomice. Mobilizarea și repartizarea unor astfel de resurse de capital prin intermediul creditului este, în ultimă instanță, legată de nevoia obiectivă de a se folosi cât mai eficient resursele financiare ale economiei. Ceea ce este caracteristic relațiilor de credit este faptul că ele definesc un transfer de valoare cu caracter rambursabil, pentru un orizont de timp limitat și cu obligația plății dobânzii, drept preț al capitalului împrumutat.

Legat de capitalul de împrumut, este necesar a fi subliniate cel puțin trei aspecte. Primul constă în aceea că prin transferul de valoare al capitalului de împrumut de fapt, creditorul nu transferă debitorului și proprietatea, ci numai valoarea de întrebuințare, adică folosința, respectiv însușirea acesteia de a aduce profit, printr-o utilizare eficientă. De aici dubla calitate atribuită capitalului de împrumut, cea de „capital-proprietate‟ văzut fiind din punctul de vedere al debitorului, respectiv al celui ce îl utilizează efectiv.

Un al doilea aspect îl constituie forma specifică în care își săvârșește rotația. Spre deosebire de capitalul productiv unde rotația sa este definită prin relația „bani – marfă – bani‟. Forma specifică de înstrăinare face ca cele două transferuri de valoare să fie de dimensiuni diferite și decalate în timp, primul fiind dat de capitalul inițial împrumutat și având ca sens mișcarea de la creditor către debitor, iar al doilea reprezentând capitalul împrumutat (principalul) plus dobânda, având ca sens mișcarea de la debitor (utilizator) către creditor.

În fine, al treilea aspect, este acela că în structurile economiei creditul acționează și, în consecință, trebuie să fie abordat ca un sistem activ ale cărui elemente componente se manifestă distinct și deplin, ele intercondiționându-se, cu scopul de a se înfăptui, în condiții de eficiență crescândă, obiectivele ce țin de constituirea și utilizarea fondului de împrumut al societății. O astfel de abordare permite a se realiza multiple corelații cu alte elemente (sisteme) ale complexului economic național și internațional, dă posibilitatea de a se recurge la reglări și autoreglări, la perfecționări continue.

Trăsăturile, funcțiile și rolul creditului bancar

Raportat la perspectiva conceptuală asupra modului în care există și se manifestă relațiile de credit, pot fi delimitate o serie de trăsăturile specifice creditului, cu privire la: separarea proprietății asupra capitalului de împrumut de folosirea lui; perceperea de dobândă, ca și chirie a folosirii creditului; rambursarea la scadență și participarea creditului la finanțarea debitorului, alături de alte instrumente de finanțare.

Separarea proprietății asupra capitalului de împrumut de folosirea lui se referă la faptul că capitalul de împrumut nu este folosit de agentul economic excedentar, de cel căruia îi aparține, ci de cel care îl primește cu titlu de împrumut, băncile apărând ca intermediari financiari specifici, ce se interpun între cei care dispun de resurse de finanțare și cei care au nevoie de ele. În momentul de față, locul finanțării mediate de intermediari este luat progresiv de finanțarea directă a agenților deficitari de către cei excedentari pe piața financiară, ca o formă de finanțare mai puțin costisitoare, prin care adaptarea ofertei de monedă la cerere se realizează cu mai multă operativitate și flexibilitate. Un instrument eficace în acest sens este rata dobânzii pe piața deschisă care asigură o reflectare fidelă și mult mai stimulativă a relației posibilității de satisfacere cu fonduri și necesități de fonduri.

Plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut este o altă trăsătură pregnantă a creditului. Dobânda reprezintă „chiria‟ pe care o plătește debitorul pentru dreptul ce i se acordă de a utiliza capitalul de împrumut, fiind calculată atât pentru soldurile debitoare ale conturilor bancare de împrumut deschise clienților, cât și pentru soldurile creditoare ale conturilor de disponibilități ca remunerare a depunerilor făcute la bancă. Dobânda aferentă soldurilor debitoare este „prețul‟ plătit de clienții debitori ai băncilor pentru folosirea împrumuturilor.

Rambursarea creditelor la scadență, ca trăsătură a creditului ține de faptul că prin natura sa, creditul este finanțare cu caracter temporar, acordarea creditului fiind urmată, după un timp, variabil, de rambursare. Sunt destul de frecvente cazurile în care returnarea creditului nu are loc la scadență, aceasta din cauză că aprecierile băncii asupra performanțelor economice și posibilităților financiare ale firmei creditate sunt eronate, fie din cauză că băncile sunt lipsite de o adevărată autonomie și acceptă o creditare impusă de stat fără o perspectivă reală a rambursării creditului. Rambursabilitatea creditului presupune stabilirea scadențelor, de principiu, termenul normal de rambursare fiind corelat cu durata circuitului de exploatație (aprovizionare – producție – desfacere), pentru că nevoia de creditare, ca și posibilitățile de rambursare sunt strâns corelate cu derularea fluxurilor de încasări și plăți. Dificultatea aprecierii duratei pentru care se legitimizează creditele decurge din acțiunea concomitentă a particularității sectorului de activitate, a nivelului performanțelor în activitatea agenților economici, ca și din angajarea de plăți în succesiunea tuturor momentelor circuitului economic și nu numai de la debutul său.

Apărut pe o anumită treaptă a dezvoltării raporturilor de schimb și cunoscând în evoluția sa numeroase forme, creditul joacă un rol deosebit în economia contemporană, el fiind un factor principal de susținere a întreprinderilor pentru a depăși fazele descendente ale evoluției economice ciclice și a se înscrie pe o curbă ascendentă a funcționării și modernizării lor. Pe măsura dezvoltării economico-sociale, rolul și importanța creditului în economia fiecărei tări au marcat o creștere considerabilă.

Rolul și importanța creditului în economiile moderne de piață este reliefat de mai multe funcții, realizate în concordanță cu interesele fiecărei țări, generând deopotrivă avantaje pentru creditor și debitor, dar și pentru evoluția de ansamblu a economiei naționale respective.

Funcția de mobilizare, ameliorare calitativă a disponibilităților bănești și redistruire pleacă de la ideea conform căreia formarea disponibilităților latente în activitatea agenților economici, instituției, populației și concentrarea lor la bănci sunt premisa principală pentru acordarea de credite. Reflectarea în conturile bancare a acestor disponibilități monetare și luarea lor în seamă la calculul creditelor de acordat nu sunt o redistribuire propriu-zisă de putere de cumpărare între titularii de conturi. Titularii de disponibilități nu-și pierd dreptul de a dispune plăți pe seama depozitelor pe care le au constituite la bănci. Are loc, în fapt, crearea de către bancă a unei noi puteri de cumpărare, pe care deținătorii de monedă pasivă nu au utilizat-o. Se produce și o „reașezare‟ a cererii ca valori de întrebuințare. Cererea titularilor de disponibilități, care nu este în condițiile date decât potențială, este înlocuită cu cererea efectivă a beneficiarilor de credite, diferă material de cea a deținătorilor de depozite monetare, deci cu implicații asupra structurii materiale a producției.

Funcția de emisiune a creditului. Indiciul funcției de emisiune a creditului este crearea de noi mijloace de plată în economie,a unei mase monetare suplimentare. Dacă fondurile agenților economici, resursele bugetului administrației publice și ale populașiei sunt, în fiecare moment, în parte, limitate, creditul bancar apare ca fiind singura resursă „liberă‟, a cărei mărime ar putea lua valori în funcție de deciziile subiective ale băncilor. Emisiunea monetară nu poate fi arbitrară, ci ea trebuie corelată cu realitățile economiei, atât supracreditarea, cât și subcreditarea putând avea efecte perturbatoare pentru economie. Astfel, supracreditarea economiei se produce sub influența unor solicitări insistente de împrumuturi din partea agenților agenților economici cu o situație economico-financiară precară, similară cu aceea a întreprinderilor falimentare, cu imobilizări de fonduri în stocuri excesive în fazele de aprovizionare-desfacere, cu tehnologii depășite, costuri ridicate și calitatea producției necorespunzătoare și poate conduce la onorarea unei cereri monetare neacoperite prin mărfuri și servicii, cerere ce exercită presiune asupra prețurilor. Pe de altă parte, subcreditarea apare ca expresie a insuficienței „aprovizionării‟ cu bani a economiei, frânează activitatea economică, crează dificultăți în finanțarea curentă a activității de producție și poate conduce la proliferarea plăților restante.

Funcția de reflectare și stimulare a eficienței agenților economici. Eficiența economică cu care lucrează întreprinderile se reflectă sensibil în situația lor financiară, iar aceasta din urmă, în volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate, precum și în gradul de asigurare a capacității de plată. Se poate considera că acționează o lege obiectivă a raportului invers dintre eficiența în activitatea economică și necesarul de fonduri, sporirea eficienței economice reducând nivelul relativ al cheltuielilor față de venituri, după cum ea acționează și în direcția reducerii fenomenelor de stocare. Nivelul de eficiență se regăsește în mărimea fondurilor necesare, însă și mai pregnant, în situația creditelor, întrucât acestea intervin ca resursă marginală de completare.

Formele generale ale creditului

Creditul specific economiei de piață prezintă o tipologie extrem de variată, aceasta fiind o consecință firească a diversității nevoilor de finanțare pe care le reclamă derularea actelor de comerț. Pentru a structura creditul, pentru a defini un tip anume de credit, atât teoria cât și practica au recurs la o diversitate de criterii prezentate în cele ce urmează. Astfel, după natura economică și participanții la relația de creditare se disting: creditul comercial, creditul bancar, creditul de consum, creditul obligatar și creditul ipotecar.

Creditul comercial reprezintă creditul pe care și-l acordă agenții economici la vânzarea mărfii sub forma amânării plăților. Avantajul acestei forme de credit constă în faptul că întreprinzătorii își pot desface producția fără să aștepte momentul în care cumpărătorii vor deține bani, accelerîndu-se astfel circuitul real. Creditul comercial se manifestă sub două forme: creditul cumpărător și creditul vânzător. Creditul cumpărător se regăsește sub forma plăților în avans și apare ca o prefinanțare de către beneficiari a produselor pe care intenționează să le achiziționeze, în timp ce creditul vânzător are ca obiect vânzarea mărfurilor cu plata amânată.

În cazul creditulului bancar, subiecții participanți la relația de credit sunt rerpezetați de un agent nebancar (producător sau agent economic) pe de o parte, și de bancă pe de altă parte. Fiind sub formă bănească, creditul bancar prezintă avantajul unei mai mari flexibilități comparativ cu cel comercial, întrucât sumele disponibile pot fi dirijate către întreprinderi indiferent de sfera lor de activitate. Între creditul comercial și cel bancar există o legătură organică în sensul că uneori creditul comercial se poate transforma în creditul bancar sau creditul bancar poate constitui un bun suport pentru acordarea creditului comercial. Modalitățile tehnice de creditare a activității curente a agenților economici sunt multiple: avansurile în cont curent, linia de credit simplă, linia de credit confirmată, linia de credit revolving, creditele cu destinație specială.

Creditul de consum constă în vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum personal, de valori mari și folosință îndelungată (mobilă, autoturisme, articole de uz casnic). Deseori, pentru a stimula vânzarea de mărfuri cu plata în rate, comercianții recurg la creditul bancar, între creditul de consum și creditul bancar manifestându-se un raport de determinare. În condiții de insolvabilitate, cumpărătorul este obligat să restituie bunurile, uneori, în funcție de clauzele contractuale, fără a se putea recupera ratele achitate. (Turliuc V. & Cocriș V., 2007:161).

Creditul obligatar reprezintă resursele mobilizate de unitățile debitoare din economie, prin emisiunea de obligațiuni (titluri de valoare cu scadența mai mare de un an) și plasarea acestora pe piața primară de capital. În calitate de debitori apare o diversitate de parcipanți: statul, în vederea finanțării deficitelor bugetare sau a unor obiective de investiții de interes național, unitățile administrativ-teritoriale ale statului în scopul acoperirii necesităților de fonduri destinate finanțării unor obiective locale și societățile comerciale ca alternativă la creditul bancar. Din această enumerare a emitenților rezultă dimensiunile sporite ale pieței obligațiunilor și preocupările investitorilor pentru plasarea disponibilităților în astfel de instrumente ale pieței. În calitate de creditori, deci de cumpărători ai obligațiunilor, apar investitorii persoane fizice și cei insituționali, aceștia din urmă putând influența în mod semnificativ evoluția pieței.

Creditul ipotecar este creditul garantat cu proprietăți imobiliare sub forma clădirilor (în special în mediul urban) sau de a natura terenurilor (în mediul rural). Creditul ipotecar a dobândit o amploare deosebită în țările dezvoltate și îmbracă diverse forme. Astfel, creditul ipotecar cu dobândă variabilă operează cu un nivel al dobânzii stabilit în funcție de evoluția pieței financiare. Creditul ipotecar cu rambursarea progresivă constă în aceea că prevede reduceri ale anuităților, mai mari la începutul perioadei de rambursare. Creditul ipotecar inversat, purtător de anuități, urmărește să valorifice capitalul imobilizat în proprietăți fără a se renunța la dreptul de proprietate și de uzufruct, caz în care împrumutul aduce proprietarului un venit regulat. Importanța creditului ipotecar provine din aceea că permite mobilizarea capitilaurilor disponibile pe termen lung.

Principiile și condițiile generale ale operațiunilor de creditare

Principiile creditării cuprind reguli, norme obligatorii privind acordarea, garantarea, folosirea și rambursarea creditelor acoradate de către bănci.

În literatura de specialitate întâlnim mai multor categorii de principii de creditare. Cele mai importante principii sunt (Heteș-Gavra., I., 2009):

Prudența bancară – principiul fundamental de politică bancară ce caracterizează întreaga activitate de creditare;

Credibilitatea;

Analiza diagnostic a potențialului financiar al agenților economici;

Solvabilitatea;

Alte condiții.

Prudența bancară se manifestă în cadrul operațiunilor de creditare în momentul în care băncile sunt puse în situația de a acorda un împrumut. Băncile urmăresc ca beneficiarii creditelor să îndeplinească cumalativ următoarele condiții (Donath Liliana & Cechin-Crista, Persida, 2006):

Să fie legal constituiți;

Să aibă capitalul vărsat potrivit statutului lor;

Să desfăsoare activități legale și eificiente apreciate printr-un nivel ridicat al indicatorilor de bonitate;

Fluxurile de lichidități să evidențieze posibilitățile reale de rambursare a creditului și de plata dobâzii;

Să prezinte garanții morale și materiale pentru angajarea creditului.

Credibilitatea constituie suportul moral si elementul psihologic esențial fără de care creditul nu se poate acorda. Ea se referă la (Heteș-Gavra., I., 2009):

Calitățile morale și profesionale ale conducătorilor soocietății și ale principalilor colaboratori și asociați;

Reputația privită prin prisma calității produselor și serviciilor, a relațiilor cu partenerii;

Situația patrimonială și financiară.

Analiza diagnostic a potențialului financiar al agențilro economici are un rol foarte important pentru activitatea de minimizare a riscului bancar și se face prin analizarea datelor din bilanțul contabil și anexele sale, precum și din balanța de verificare. Ea presupune:

Cercetarea și evidențierea tuturor elementelor favorabile și nefavorabile în situația financiară;

Identificarea cauzelor care au condus sau pot conduce la dificultăți în activitate;

Realizarea concluziilor și prezentarea perspectivelor;

Propuneri pentru redresare.

Această analiză este determinată de factori precum:

Condițiile economico-sociale și monetare;

Evoluția produselor firmei;

Evoluția piețelor de desfacere.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea agenților economici de a-și onora obligațiile față de terți. Este cel mai important indicator de diagnostic, care reflectă gradul în care capitalul propriu a societății asigură obligațiile pe termen scurt și lung.

Alte condiții:

Creditele au o destinație precisă, obligatorie pentru împrumutați;

Creditul acordat unui debitor nu poate depăși 20% din fondurile proprii ale băncii;

Se pot acorda credite și regiilor autonome;

După aprobarea unui credit banca reduce cuantumul unui credit în cazuri justificate precum nerespectarea condițiilor contractuale sau furnizarea de date nereale;

Pentru acordarea de credite banca percepe dobânzi și comisioane.

Potrivit opiniei autorului Heteș-Gavra., I. (2009, pag 11-12) activitatea de creditare se bazează pe analiza viabilității și realismul afacerilor clienților în vederea identificării și evaluării capacității de plată și de generare a veniturilor și lichidităților ca principală sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzii.

Analiza și acordarea creditelor trebuie să aibă în vedere influența factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienți, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevăzute asupra desfășurării afacerilor și rambursării creditelor.

Acordarea creditelor trebuie să fie avantajoasă pentru bancă, prin extinderea și diversificarea pe baze sănătoase a portofoliului de credite, sursă de profit suplimentar în condiții de risc controlabil, cât și pentru clienți care pe seama creditelor pot să-și dezvolte afacerile, să obțină profit și pe această bază să ramburseze creditele și dobânzile aferente.

Produsele de tip credit, indiferent de suma sau de durata de rambursare, respectiv de valabilitate, se acordă prin documente contractuale încheiate între bancă și împrumutat. Respectarea destinației stabilită prin documentele contractuale încheiate este obigatorie pentru împrumutați.

Utilizarea creditului aprobat pentru altă destinație decât cea stabilită, dă dreptul băncii să întrerupă creditarea și să retragă creditul.

La acordarea creditelor, banca urmărește ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadență. În acest scop, banca cere ca debitorii să prezinte garanții care să acopere datoria maximă formată din credite și dobânzile aferente. Ținând seama de aceste prevederi, banca alege din paleta de garanții prevăzute de reglementările specifice, una sau mai multe garanții.

METODOLOGIE ȘI DATE

Situația generală a sistemului bancar din România

Potrivit Raportului BNR asupra Stabilității Financiare din 2015, sectorul bancar, componenta dominantă a sistemului financiar românesc, a evoluat în perioada 2010-2015 pe o traiectorie similară celei din anii precedenți, caracterizată de: creșterea puternică a procesului de intermediere, susținută deopotrivă de cerere și de ofertă, însă aflată încă sub media Uniunii Europene; dinamica înaltă a creditării populației, micșorarea continuă a raportului depozite-credite, devenit subunitar și, în paralel, apelul sporit al băncilor la finanțarea externă.

Indicatorii de solvabilitate au continuat să se reducă îndeosebi pe seama expansiunii creditului, dar sectorul financiar rămâne încă relativ bine capitalizat.

O tendință de scădere ușoară consemnează și indicatorii de profitabilitate, concomitent cu îmbunătățirea eficienței operaționale.

În paralel cu menținerea la un nivel bun a calității portofoliului de credite, riscul de credit a crescut semnificativ, îndeosebi pe componenta creditului în valută acordat populației.

Riscul de credit mai ridicat este asociat și cu ritmurile înalte de creditare din ultimii ani (care au contribuit la creșterea în exces a cererii agregate, cu impact negativ asupra contului curent și procesului dezinflaționist).

Pe termen scurt se anticipează ca dinamica creditului să se tempereze, ca rezultat al creșterii costurilor de finanțare determinată de întărirea politicii monetare și scumpirea finanțării externe, în contextul persistenței turbulențelor de pe piețele financiare internaționale.

Creșterea riscului de credit, care este probabil să se accentueze odată cu lungirea scadențelor și cu apropierea de scadență, impune contracararea acestuia, prin noi inițiative de reglementare și supraveghere prudențială, care să întărească gestiunea riscurilor la bănci și/sau corelarea mai strânsă a costului creditului cu profilul de risc al diferitelor categorii de împrumutați.

Lichiditatea băncilor românești, deși în scădere, continuă să fie confortabilă, iar vulnerabilitatea sporită generată de finanțările interbancare în creștere rapidă și persistente pentru alte bănci are un potențial redus de risc sistemic.

Totuși, evoluțiile de pe piața interbancară impun o monitorizare atentă. Pe de altă parte, dependența în creștere a băncilor de finanțarea externă mărește vulnerabilitatea acestora față de lichiditatea externă.

Această vulnerabilitate este însă apreciată ca scăzută, știind că, în cea mai mare parte, finanțarea externă a băncilor românești provine de la băncile-mamă.

Până în prezent, nicio bancă românescă nu și-a activat planul de urgență ca urmare a turbulențelor pe de piațele externe. Se impune însă revederea și întărirea acestor planuri de urgență pentru a le spori eficacitatea.

La nivel național, în iulie 2007 a fost consemnat Acordul între Ministerul Economiei și Finanțelor, Banca Națională a României, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private pentru cooperare în domeniul stabilității financiare, în baza căruia a fost înființat Comitetul Național pentru Stabilitate Financiară.

Evoluții structurale ale sistemului bancar

Statutul de țară membră a Uniunii Europene sporește concurența în sistemul bancar autohton caracterizat printr-un grad de concentrare moderat.

Schimbările intervenite pe parcursul anului 2014-2015 la nivelul acționariatului instituțiilor de credit nu au adus modificări majore asupra structurii sistemului bancar românesc.

În ceea ce privește cota de piață, grupa băncilor cu capital românesc a surclasat-o pe cea a băncilor cu capital grecesc, ocupând locul secund după grupa băncilor cu capital austriac.

Gradul de intermediere financiară calculat în termeni nominali a consemnat în 2015 un trend ușor descendent, în principal ca urmare a reducerii ponderii activelor externe și a unor categorii de active interne, altele decât credite și titluri.

Exprimat în termeni reali, gradul de intermediere financiară calculat prin raportarea la PIB a volumului creditelor acordate sectorului privat indică însă o ușoară creștere față de decembrie 2014.

Gradul de concentrare din perspectiva activelor și a creditelor, reflectat de ponderea primelor cinci bănci în sistem se menține, la un nivel moderat, cu o ușoară tendință de creștere.

Modificările apărute la nivelul acționariatului pe parcursul anului 2014 și în primul semestru al anului 2015 nu au produs mutații majore în structura sectorului bancar românesc.

În sistemul bancar românesc activează 41 de bănci, dintre care: 26 cu capital majoritar privat străin, 4 cu capital majoritar privat autohton, 2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat, 8 sucursale ale băncilor străine, acestora li se adaugă și o organizație cooperatistă de credit. (Tabelul 3.2.)

Pe parcursul anului 2015, un număr de 18 instituții de credit din UE au notificat BNR intenția de a oferi în mod direct servicii financiare pe teritoriul României, în baza pașaportului european.

Cota de piață din punct de vedere al activelor băncilor cu capital majoritar străin a continuat trendul descendent din 2014, atingând valoarea de 81,2 la sută la finele primului semestru din 2015. Reducerea cotei de piață s-a datorat, în principal, vânzărilor de active imobilizate și neperformante în contextul restructurărilor bilanțiere.

Băncile cu capital majoritar austriac dețin, similar anilor precedenți, cea mai mare cotă de piață (38% în iunie 2015).

Grupa băncilor cu capital majoritar grecesc și-a redus cota de piață de la 16,3% la 12,9%, fiind surclasată de cea a băncilor cu capital românesc, a cărei pondere în activul agregat a crescut la 18,3%.

Majoritatea capitalului social aferentă sectorului bancar, cu 42% în perioada iunie 2014 – iunie 2015, a fost asigurată exclusiv de către sectorul privat, atât prin suplimentări de capital, cât și prin ajustarea nivelurilor de capital existente cu inflația, ca urmare a aplicării noilor standarde contabile de raportare IFRS (prevederile IAS 29).

Tabelul 3.2. Indicatori structurali ai sistemului bancar românesc.

Sfârșit de perioadă

Sursa: BNR

Capitalul grecesc rămâne majoritar (21,5%) la nivelul sistemului bancar românesc, dar continuă trendul descendent început în 2014. Ponderea capitalului austriac în capitalul agregat a consemnat o creștere față de anul 2014 (cu 4,3 puncte procentuale) până la nivelul de 20,6% la finele lunii iunie 2015, în principal ca urmare a suplimentărilor de capital efectuate de băncile austriece.

Competiția la nivelul instituțiilor de credit este în creștere de la un an la altul, sfârșitul anului 2015 s-a remarcat prin menținerea gradului înalt de concentrare a sistemului bancar. Din această perspectivă, primele 5 bănci românești în funcție de mărimea activelor dețineau 56,4% din activele bilanțiere agregate, 57,1% din titlurile de stat și 50,1% la sută din capitalurile proprii ale băncilor comerciale românești.

Banca Română de Dezvoltare – Groupe Société Générale

Scurt istoric

BRD s-a înființat în anul 1923, prin Legea Societății Naționale pentru Credit Industrial ca instituție publică. În acel a, 20% din capitalul social era deținut de stat, 30% de BNR, iar restul de 50% revenea unui grup de persoane particulare, printre care și un grup de foști directori ai Mormorosch Bank & Co, prima bancă modernă din România.

Până la cel de-al Doilea Război Mondial, Societatea Națională pentru Credit Industrial a cunoscut o creștere puternică, consolidându-și prezența în sectorul industrial și devenind apoi cea mai mare insituție financiară din România.

După cel de-al Doilea Război Mondial, în baza Legii privind naționalizarea din 11 iunie 1948, Societatea Națională pentru Credit Industrial a fost naționalizată și redenumită Banca de Credit pentru Investiții. În 1957, după reorganizarea sistemului financiar, când s-a introdus o specializare rigidă pe sectoare, Băncii de Credit pentru Investiții i s-a oferit o poziție de monopol în România în domeniul asigurării pe termen mediu și lung al investițiilor din toate sectoarele industriale, cu excepția agriculturii și industriei alimentare, fiind redenumită Banca de Investiții.

Majoritatea finanțărilor oferite de Banca Mondială, pe toată această perioadă, au fost derulate prin Banca de Investiții și în acest mod o parte din angajații BRD au căpătat experiență în analiza proiectelor de investiții prin metode utilizate de organizațiile financiare internaționale.

În mediul românesc, datorită schimbărilor survenite în cadrul sistemului financiar din România, au apărut bănci moderne, capabile să răspundă exigențelor în creștere ale clienților. Printre acestea amintim: Banca Română pentru Comerț Exterior, Banca de Investiții, Casa de Economii și Consemnațiuni, Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară. În 1990 are loc desființarea monopolului de care s-a bucurat fiecare dintre băncile specializate în domeniul propriu de activitate. Una dintre marile realizări ale acestei perioade a fost și transformarea fostei Bănci de Investiții în Banca Română pentru Dezvoltare, preluându-i în totalitate activele, pasivele și întregul personal. Înființată la 1 decembrie 1990, banca nou creată, cu o echipă de conducere omogenă și extrem de dinamică, în ciuda unor diferențe notabile de vârstă sau experiență, a reușit să depășească condiția unei bănci comerciale din România, cu un profil bancar nou și o identitate proprie.

În februarie 1991, banca a fost înmatriculată ca societate pe acțiuni, cu capital social deținut de statul român.

Locul BRD-GSG în cadrul sistemului bancar din România

Banca Română pentru Dezvoltare – Group Societe Generale este a doua bancă din România după totalul bilanțier fiind o bancă universală. Prezentă printr-o rețea de 900 de agenții, banca stă la dispoziția clienților individuali cât și a clienților corporativi. Pentru marii săi clienți corporativi, români sau străini, și pentru investitorii instituționali, BRD – Group Societe Generale oferă de asemenea o gamă de produse de piață și finanțări complexe, precum și servicii de bancă de investiții (privatizări, fuziuni – achiziții, emisiuni de acțiuni) bazându-se pe echipe specializate și pe rețeaua Grupului Societe Generale prezentă în lumea întreagă (75 țări).

Banca Română pentru Dezvoltare este o societate deschisă pe acțiuni și funcționează ca persoană juridică română în conformitate cu legislația privind societățile comerciale. Banca își desfășoară activitatea prin sucursale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate: „Durata de activitate a băncii va fi de 99 de ani, începând de la data publicării în Monitorul Oficial al României a documetelor de înființare‟.

BRD a fost aleasă de Guvern pentru a deveni prima bancă comercială privatizată. Această alegre consacră calitatea activelor și a gestiunii BRD. Achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni al BRD de către Grupul Societe Generale a fost finalizată în martie 1999; ea intervine într-o perioadă dificilă marcată de falimente bancare răsunătoare. Este, de asemenea, începutul bancarizării masive a persoanelor fizice. BRD profită de imaginea sa favorabilă în fața marelui public și de calitatea relațiilor sale cu întreprinderile pentru a dezvolta rapid clientela sa de persoane fizice. Foarte repede, BRD devine lider pe piața noilor produse, cum ar fi cardurile bancare și creditele de consum.

La 31 Decembrie 2015, structura acționariatului este prezentată în următoarea figură. (Figura nr.1.)

Sursă: www.brd.ro

Figura nr.1. Structura capitalului BRD – GSG

Se observă că acționarul principal al BRD este Societe Generale, unul dintre cele mai mari grupuri bancare din zona euro, ale cărui servicii sunt utilizate de aproximativ 27 milioane de clienți din întreaga lume.

Evoluția venitului net bancar este în continuă creștere din 2012 până în 2015 inclusiv. (Figura nr.2). BRD este, în ultimii ani, în continuă dezvoltare. Acest lucru se poate observa din: venitul net bancar (Figura nr.2), rezultatul brut de exploatare (Figura nr.3), rezultatul net (Figura nr.4), numărul de angajați/ număr de agenții (Figura nr.5). La fel ca și veniturile nete bancare, rezultatul brut de exploatare este în creștere în perioada 2012-2015 inclusiv.

Sursă: www.brd.ro

Figura nr.2. Venituri nete bancare

Sursă: www.brd.ro

Figura nr.3. Rezultatul brut din exploatare

Sursă: www.brd.ro

Figura nr.4. Rezultatul net

Sursă: www.brd.ro

Figura nr.5. Numărul de angajați/ număr de agenții.

Obiectivul de activitate al BRD – GSG îl constituie:

Efectuarea de operațiuni și servicii bancare pentru proiectele de investiții economice și financiare ale statului, ce se realizează integral sau parțial, din fonduri de la buget și din împrumuturi în valută de la băncile de dezvoltare internaționale, instituții financiare și de la alte bănci.

Atragerea de fonduri bănești, acordarea de credite în lei și în valută și efectuarea de servicii bancare pentru activitatea de investiții, de producție, comercială și de prestări de servicii, desfășurată de regii autonome, societăți comerciale, societăți mixte, instituții de srar, unități cooperatiste, organizații obștești, asociații familiale sau persoane fizice.

Organizare și resurse umane

BRD este organizată ca bancă universală și astfel oferă o gamă largă de servicii bancare pentru clienții săi reprezentând societăți comerciale și persoane fizice. În conformitate cu Legea privind Valorile Mobiliare și Bursele de Valori, băncile din România trebuie să înființeze societăți de valori mobiliare ca societăți separate, sub supravegherea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (CNVM). BRD a înființat o societate de brockeraj, BRD Invest S.A., autorizată de CNVM, în care deține pachetul majoritar.

De la achiziționarea pachetului majoritar de către Societe Generale, BRD a început un proces de restructurare a activităților sale, care continuă și în prezent. Cele mai importante modificări organizatorice sunt înființarea unor noi departamente și direcții și redistribuirea sarcinilor între direcții și în cadrul direcțiilor.

Departamentele nou create sunt Departamentul Credite și Credite neperformante, care coordonează activitățile direcțiilor implicate în acordarea de credite, recuperarea creditelor neperformante și finanțarea creanțelor; Departamentul Comercial, care coordonează activitățile direcțiilor ce se ocupă de servicii bancare pentru populație, marketing, operațiuni cu carduri bancare și dezvoltarea de noi produse card și servicii asociate; Departamentul Sisteme Informatice, care coordonează activitățile legate de dezvoltarea și întreținerea sistemelor informatice ale BRD și Departamentul Proiecte și Organizare care se ocupă de crearea și implementarea proiectelor de operare ale BRD.

Au fost create direcții noi cum ar fi Direcția Controlului Central de Risc și Direcția Mari Clienți Corporativi, precum și Serviciul Comunicare. Pentru creșterea eficienței, unele direcții au fost reorganizate sau absorbite. În plus, au fost introduse reguli care guvernează cooperarea dintre diferitele departamente. BRD a început deja și analiza rețelei de sucursale, cu scopul de a le închide pe cele neprofitabile și de a deschide altele noi în zonele cu perspective.

În prezent, BRD este organizată în patru secțiuni principale: Mari Clienți Corporativi, Rețeaua de Secursale, Administrația Centrală, Mijloace și Resurse Umane. Fiecare dintre aceste secțiuni este formată din departamente, direcții și servicii separate, fiecare cu sarcini specifice. Departamentele și direcțiile de bază pentru desfășurarea activității sunt: Departamentul Credite și Credite Neperformante, Departamentul Comercial, Direcția Mari Clienți Corporativi, Direcția Trezoreriei, Direcția Piețe de Capital, Direcția Internațională, celelalte direcții și compartimente îndeplinesc funcțiile administrative și servicii suport.

Organigrama la nivel de Centrală este prezentată conform Anexei 1.

Structura rețelei băncii cuprinde următoarele unități admiistrative:

Centrala băncii;

Sucursale județene și sucursala municipiului București;

Filiale (subordonate organizatoric și funcțional sucursalelor);

Agenții, subordonate sucursalelor.

Toate aceste unități teritoriale (în afară de centrala băncii) sunt unități cu sarcini operative, ele neavând personalitate juridică. Ele execută doar operațiuni specifice societăților bancare, în limita competențelor stabilite de centrala băncii, și funcționează pe baza deciziilor Consiliului de Administrație.

Organul principal de conducere, care îl reprezintă pe toți acționarii băncii, este Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), și are ca atribuții:

Să analizeze raportul anual al Consiliului de Administrație asupra activității băncii;

Să aprobe direcțiile principale de orientare ale activității în vizor;

Să analizeze și să aprobe bilanțul anual, contul de profit și pierdere, destinația și repartizarea profitului, dividendele ce se distribuie acționarilor precum și descărcarea de gestiune;

Să aleagă membrii Consiliului de Administrație și cenzorii și să le stabilească remunerarea pentru excercițiul în curs;

Să aprobe bugetul de venituri și cheltuieli.

Potrivit Legii privind Societățile Comerciale, Adunările Generale ordinare ale acționarilor au loc cel puțin o dată pe an, dar nu mai târziu de trei luni de la sfârșitul excercițiului financiar. Conform Actului Constitutiv, Consiliul de Administrație are obligația să publice în Monitorul Oficial și într-un ziar național de largă circulație convocarea privind Adunarea Generală cu cel puțin 15 zile înainte de ziua adunării. În plus, BRD poate convoca acționarii printr-o scrisoare recomandată. Conducerea BRD este asigurată de Consiliul de Administrație și de Comitetul de Direcție.

Consiliul de Administrație:

Conform Actului Constitutiv, banca este administrată de către Consiliul de Administrație, care este format din 11 membrii, persoane fizice alese de către AGA pentru un mandat de patru ani, fiind reeligibile. Din rândul acestora, Consiliul de Administrație alege Președintele căruia îi stabilește competențele.

Consiliul de Administrație are obligația de a convoca AGA ori de câte ori este nevoie, dar și la cererea acționarilor reprezentând a zecea parte din capitalul social și dacă cererea acestora cuprinde problemele ce intră în competența acestuia.

Consiliul de Administrație are ca atribuții principale:

Examinarea și însușirea bilanțului contabil, a contului de profit și pierderi și a proiectului de buget de venituri și cheltuieli pe anul următor, precum și repartizarea profitului pe care le prezintă pentru aprobare AGA;

Aprobarea planului anual de investiții, strategiei și politicii de dezvoltare ale băncii, creditelor care depășesc 15% din fondurile proprii ale băncii, participările cu capital la investiții financiare și bancare li a regulamentului propriu de funcționare.

Consiliul de Administrație deleagă o parte din atribuțiile sale Comitetului de Direcție.

Comitetul de Direcție:

În conformitate cu Actul Constitutiv, conducerea operațională curentă a BRD este asigurată de Comitetul de Direcție.

Acesta se întrunește cel puțin o dată pe săptămână și duce la îndeplinire hotărârile luate de Consiliul de Administrație. Comitetul de Direcție este condus de Directorul General. Acesta și ceilalți membri ai Comitetului sunt numiți de către Consiliul de Administrație, dintre membrii acestuia. Atribuțiile Comitetulu de Direcție sunt stabilite de către Consiliul de Administrație.

Comitetul de Direcție ia decizii în limita competențelor stabilite și raportează Consiliului de Administrație la fiecare întrunire a acestuia. Fiecare departament/ direcție este condus(ă) de un director care raportează unui membru al Comitetului de Direcție, responsabil de conducerea activității curente BRD.

Distribuție, produse și piețe

Filosofia de bază care ghidează aceste activități este promovarea unor politici de marketing și vânzări mai apropiate de client.

Acest rol concentrează activitatea de marketing (analiza comportamentelor și așteptărilor clienților, observarea pieței și concurenței, crearea noilor produse) și respectul comercial (definiția politicii comerciale, fixarea obiectivelor și urmărirea realizărilor).

Printre obiectivele prioritare ale acestei echipe figurează adaptarea și îmbogățirea ofertei (cu produse precum leasingul sau factoringul intern), precum și dezvoltarea canalelor alternative de distribuție din perspectiva creării unei bănci Multicanal.

Operațiuni, service post-vânzare

Două misiuni importante revin acestor echipe: coordonarea proiectelor concepute de back-office, precum și ghidarea și urmărirea producției zi de zi.

Scopul este acela de a ajunge la o prelucrare omogenă a dosarelor ce se încadrează în condiții standard, în ansamblul rețelei.

Strategie, dezvoltare și rețea

BRD – Groupe Societe Generale a pus în practică un program de investiții fără precedent petru modernizarea rețelei sale.

Ea întărește și reînnoiește forța sa comercială prin recrutarea de tineri colaboratori. De altfel, reorganizarea rețelei lansate cu doi ani în urmă are ca obiectiv, prin intermediul creării de grupuri, multiplicarea numărului de agenții cu funcție exclusiv comercială.

REZULTATE

Acordarea unui credit pentru investiții unei persoane juridice de către BRD-GSG Agenția Oravița

În acest subcapitol prezentăm un studiu de caz privind acordarea de către BRD – GSG a unui credit pentru investiții, privind achiziția unui spațiu comercial de către S.C. LOLA S.R.L., care și-a început activitatea în anul 2007 și are ca obiect de activitate intermedierea de tranzacții imobiliare.

Elementul de cost este reprezentat de un imobil, costul total al proiectului fiind de 30.500 Euro, din care valoarea de 10.500 Euro este finanțată prin aport propriu și 20.000 Euro de către bancă.

Garanția propusă este reprezentată de o ipotecă asupra imobilului în valoare de 30.500 Euro, proprietar S.C. LOLA S.R.L.

Principalele documente care constituie dosarul de credit sunt următoarele:

Ordin de plată din 05.12.2015;

Ordin de vânzare valută din 05.12.2015;

Minuta;

Cerere de credit din 08.12.2015 (Anexa nr.1);

Hotărâre asociați numărul 6/07.12.2015 (Anexa nr.2);

Declarația privind apartenența la grupuri;

Certificat care să servească la vânzare;

Opinia legală privind analiza juridică a documentației depuse de S.C. LOLA S.R.L.;

Verificare în Centrala Incidentelor de Plăți (CIP) – Cerere de consultare (CIP), numărul 1/07.12.2015 (Anexa nr.3);

Verificare în Centrala Riscurilor Bancare (CRB) – Acord de consultare a bazei de date a Centalei Riscurilor Bancare (CRB), numărul 5321/09.12.2015 (Anexa nr.4);

Referat de credit din 14.12.2015 (Anexa nr.5);

Balanța de verificare din 30.09.2015;

Balanța de verificare din 30.10.2015;

Balanța clienți din 30.10.2015;

Balanța furnizori din 30.10.2015;

Bilanțul la data de 31.12.2014;

Contul de profit și pierdere la 31.12.2013;

Notă de evaluare numărul 92/10.12.2015;

Extras de carte funciară pentru autentificare, numărul 6342/22 din data de 30.10.2015;

Autorizația de funcționare, numărul 7 din data de 26.05.2008;

Certificat de înregistrare de la Oficiul Registrului Comerțelului J/06/175/10342.

Dintre toate aceste documente, pentru a le prezenta în studiul de caz, le-am selectat pe cele mai importante.

Acestea sunt următoarele:

Cerere de credit din 08.12.2015 (Anexa nr.1);

Hotărâre asociați nr.6/07.12.2015 (Anexa nr.2);

Verificare în Centrala Incidentelor de Plăți (CIP) – Cerere de consultare (CIP), numărul 1/09.12.2015 (Anexa nr.3);

Verficare în Centrala Riscurilor Bancare (CRB) – Acord de consultaere a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare (CRB), numărul 5321/09.12.2015 (Anexa nr.4);

Referat de credit din 14.12.2015 (Anexa nr.5).

Acordarea unui credit pentru capital de lucru unui agent economic de către BRD-GSG Agenția Oravița

În continuare prezentăm un studiu de caz privind acordarea de către BRD – GSG a unui credit pentru activitatea curentă, societății S.C. AUTOGRUP S.R.L., care și-a început activitatea în anul 2007 și are ca obiect de activitate comerțul cu piese auto și anvelope.

În prezent, anveloapele reprezintă un procent de 40% din cifra de afaceri, restul de 60% din cifra de afaceri fiind reprezentată de accesorii.

Administrstorul S.C. AUTOGRUP S.R.L., reprezentant legal al societății comerciale, se adresează BRD – GSG Agenția Oravița solicitând un credit pentru activitatea curentă, în valoare de 65.000 USD, pe o perioadă de 12 luni. Ofițerul de credite îi expune reprezentantului legal al societății comerciale serviciile, produsele și variantele de creditare.

S.C. AUTOGRUP S.R.L. solicită un credit pe termen scurt cu rambursări lunare pentru efectuarea unui import de anvelope și a cheltuielilor aferente.

Garanțiile propuse creditului solicitat sunt următoarele:

Ipotecă de rang 1 asupra unui teren intravilan, evaluat la valoarea de piață de 81.000 USD;

Se constituie Garanția Reală Mobiliară asupra soldului contului curent în lei și în valută la nivelul necesarului de garantat, respectiv 65.000 USD.

Principele documente care constituie dosarul de credit sunt următoarele:

Facturi;

Miuta încheiată în 02.11.2015;

Cererea de credit nr.1622/03.11.2015;

Referat de credit din 14.04.2014;

Hotărâre asociați nr.2/02.11.2015;

Declarație privind apartenența la grupuri;

Opinia legală privind analiza juridică a documentației depuse de S.C. AUTOGRUP S.R.L.;

Verificarea în Centrala de Incidentelor de Plăți (CIP) – Cerere de consultare (CIP) nr.1/06.01.2015;

Verificarea în Centrala Riscurilor Bancare (CRB) nr.1205/06.11.2015;

Bilanțul la data de 31.12.2013;

Contul de profit și pierdere la 31.12.2014;

Nota de opinie nr.66/05.11.2015;

Extras de carte funciară pentru autentificare nr.2273 din data de 23.10.2015;

Contracte de vânzare – cumpărare;

Grafic de rambursare credit, încheiat la data de 17.11.2015.

Dintre toate aceste documente, pentru a le prezenta în studiul de caz, le-am selectat pe cele mai importante.

Acestea sunt următoarele:

Cerere de credit nr.1622/03.11.2015 (Anexa 1);

Hotărâre asociați nr.2/02.11.2015 (Anexa 2);

Nota de opinie nr.66/05.11.2015 (Anexa 3);

Verificare în Centrala Riscurilor Bancare (CRB) nr.1205/06.11.2015 (Anexa 4);

Verificare în Centrala Incidentelor de Plăți (CIP) – Cerere de consultare (CIP) nr.1/06.11.2015 (Anexa 5);

Referat de credit din data de 10.11.2015 (Anexa 6).

CONCLUZII

În urma analizării acestui studiu, principalul fapt desprins teoretic este acela că într-o economie de piață în curs de dezvoltare, activitatea de creditare este indispensabilă. Această activitate specifică instituțiile de credit creează puntea de legătură dintre acei care au un surplus de capital și doresc să îl plaseze eficient astfel încât să fie remunerați pe măsură și între cei care au nevoie de capital și sunt dispuși să plătească un preț pentru aceasta. Activitatea bancară se întrepătrunde cu activitatea economică, penetrând mecanismul complex al acestuia, având totodată, rolul de a servi procesul devizional și luarea măsurilor legate de politica monetară – financiară a statului.

Sistemul bancar în România este restructurat pe două nivele, pe primul nivel aflându-se banca centrală (Banca Națională a României), iar pe ce de-al doilea nivel, băncile comerciale.

Stabilitatea sistemului bancar este un obiectiv integrat de stabilitatea macroeconomică, organizarea acestuia având în centru banca centrală. Tipologia structurii sistemului bancar, principalele atribuții și răspunderi ale acestor structuri, antrenează, pe lângă interesele arătate, și intersul național, în sensul că strategia tranzacției și reformei bancare trebuie să se integreze în strategia națională a tranzacției la statul de drept și economia de piață. Această integrare nu trebuie să se facă printr-o simplă adiție, ci în mod activ. Adică, mutațiile pozitive care urmează să se producă în sistemul și activitatea bancară., trebuie să-și găsească finalitatea în eficiența, costul și durata tranzacției.

Tema creditării este deosebit de compexă datorită faptului că este abordată în diferite moduri, atât în prevederile reglementărilor legale sau în lucrările de specialitate, cât și prin percepția clienților lor, persoane fizice sau persoane juridice.

Din perspectiva BRD – GSG nu este important ca un produs oferit clienților săi să se afle la nivelul celui mai mic preț, ci să fie un produs corect adaptat necesităților clienților, aflându-se la standarde înalte din punct de vedere calitativ.

În prezenta lucrare, se observă legătura reciprocă dintre băncile comerciale și sistemul bancar în general, pe de-o parte și populației, în calitatea de clienți ai băncilor, pe de altă parte, ceea ce este prezentat în continuare. Astfel, din perspectiva unui client care dorește să contracteze un credit, în funcție de tipul de persoană, juridică sau fizică, acesta trebuie să cunoască în primul rând suma care dorește să o împrumute, scopul pentru care împrumută și perioada de timp în care se rambursează creditul. De asemenea, trebuie să aibă în vedere și alegerea băncii cu care va dori să colaboreze, deoarece diferite bănci oferă produse diferite cu avantaje si dezavantaje proprii fiecărui produs oferit. Când vorbim de avantaje ne referim la perioada de rambursare, un nivel redus al rate dobânzii efective anuale, de asemenea, și un nivel redus al comisioanelor și posibilității de garantare a creditului. În cadrul dezavantajelor putem aminti un nivel ridicat al dobânzilor și comisioanelor.

Din punct de vedere al băncii, este foarte important ca produsele oferite pe piață să fie în conformitate cu necesitățile clienților, deoarece diversificarea produselor pe categorii de clienți aduce mai multe beneficii decât oferirea unor produse generalizate în raport cu nevoile clienților. Astfel produsele diversficate adaptate la nevoile primare ale potențialilor clienți aduc băncii diferite beneficii sub formă de dobânzi și comisioane, cât și un număr mai mare de clienți.

În vederea distribuirii resurselor colectate de la cei cu surplus de capital, banca trebuie să urmărească și riscurile specifice acestei operațiuni. Pentru o mai bună gestionare a riscurilor sau pentru a ajuta la prevenirea acestora, este absolut necesar. În acest scop o relație bancă – client de calitate, care să fie urmărită din aproape și frecvent. Relația de calitate dintre bancă și client oferă beneficii actuale și viitoare ambelor părți.

Derularea relației client – bancă trebuie să se desfășoare conform cu respectarea reglementărilor în vigoare, respectiv Legea 227/2007 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, reglementările interne de desfășurare a activității de creditare precum și cele specificate cu modificările ulterioare.

LISTĂ BIBLIOGRAFICĂ

Banca Națională a României. (n.d.). Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare.

Banca Națională a României. (n.d.). Legea nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României.

Banca Națională a României. (n.d.). Normele metodologice nr.12/2002 pentru aplicarea Regulamentului BNR nr.5/2002 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările ulterioare.

Banca Națională a României. (n.d.). Ordonanța Guvernului 99/1996, aprobată prin Legea 227/2007 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Banca Națională a României. (n.d.). Raport anual BNR 2014.

Banca Națională a României. (n.d.). Raport asupra stabilității financiare 2014.

Banca Națională a României. (n.d.). Regulamentul BNR nr.4/2008 pentru modificarea și completarea Regulamentului nr.5/2002. Normele metodologice ale BNR nr.12/2002 pentru aplicarea Regulamentului BNR nr.5/2002.

Banca Română pentru Dezvoltare. (n.d.). Norme de creditare BRD – GSG.

BRD. (2016). Credite persoane juridice. Retrieved from Banca Română pentru Dezvoltare: www.brd.ro

Buglea, Al.; Popa, I. (2009). Analiză economico-financiară. Timișoara: Editura Mirton.

Heteș-Gavra, I. (2009). Activitatea și operațiunilor instituțiilor de credit. Timișoara: Editura Mirton.

Heteș-Gavra, I.; Buglea, Al.; Heteș-Gavra, R. (2004). Management bancar. Timișoara: Editura Orizonturi Universitare.

Heteș-Gavra, I.; Heteș-Gavra, R. (2006). Operațiuni bancare, Vol. I, Operațiunile active ale băncilor. Creditarea – Studii de caz. Timișoara: Editura Mirton.