Creditarea Persoanelor Fizice la Bănci Si Ifn. Abordare Comparativa

UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAȚI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Creditarea persoanelor fizice la bănci și IFN.

Abordare comparativă

Profesor coordonator: Conf.Univ. Dr Lupașc Ioana

Absolvent: Drăghici Gianina Marlena

Galați

2016

Introducere

Capitolul 1. Creditul în România – noțiuni generale

Relațiile de credit au apărut imediat după evoluția producției de mărfuri, când această evoluție a permis transferul mărfurilor de la vânzător la cumpărător, fără să existe în acel moment si tranfer de valoare în direcție inversă, plata urmând să se efectueze cu un decalaj de timp.

Creditul bancar – aspecte teoretice

"Creditul este operațiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoțite de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.

Operațiunea privește două părți. O parte acordă creditul. Cealaltă parte îl primește, sau altfel spus se îndatorează"

Operațiunile de credit apar într-o formă vastă de la relații între persoane sub forma unor înțelegeri personale simple, până la tranzacții formalizate ce se întâlnesc pe piețele monetare sau financiare foarte avansate și fomulate în cadrul unor contracte complexe. O ramură deosebită a relațiilor de credit vizează antrenarea capitalurilor disponibile și a economiilor.

Tipuri de credit. Trăsături specifice

"Creditele acordate de către instituțiile financiare pot fi clasificate după mai multe criterii, astefel:

După termenele de acordare, creditele se împart în:

Credite pe termen scurt, acordate pe o durată de până la 1 an;

Credite pe termen mediu, acordate pe durate de la 1-5 ani;

Credite pe termen lung, acordate pe durate de peste 5 ani.

După tipul clientelei beneficiare:

Credite acordate clientelei financiare, alta decât băncile;

Credite acordate clientelei nefinanciare;

Credite acordate băncilor;

Credite acordate populației.

După modalitatea de rambursare:

Credite rambursabile la o scadență;

Credite rambursabile prin rate fixe;

Credite rambursabile prin anuități.

După modul de evidențiere în bilanț:

Credite bilanțiere;

Credite extrabilanțiere.

După destinație se deosebesc:

Creanțe comerciale;

Credite de trezorerie;

Credite pentru export;

Credite pentru echipamente;

Credite pentru bunuri imobiliare;

Alte credite.

După riscul asociat beneficiarului:

Credit standard;

Credit în observație;

Credit substandard;

Credit îndoielnic;

Credit pierdere.

După moneda creditului, întâlnim:

Credite în lei;

Credite în valută."

Gama tipurilor de credite oferite persoanelor fizice s-a diversificat permanent, iar însușirile fiecărui tip de credit sunt de obicei similare, cu diferențierile caracteristice fiecarei instituții de credit ofertante.

Funcțiile și condițiile Creditului bancar

Capitolul 2. Creditul și dobânda

Surse de creditare

Dobânda și rata dobânzii

„Dat fiind faptul că, pe piață, numeroase acțiuni sunt întreprinse întrebuințând banii în calitate de mijloc general acceptat de efectuare a schimburilor, rata dobânzii reprezintă prețul care trebuie achitat pentru a obține imediat un anumit număr de unități monetare (u.m.); acest preț reflectă numărul de unități care trebuie plătite în schimb la sfârșitul termenului fixat sau al perioadei de timp. În general, din considerente de practică încetățenită, prețul este exprimat sub forma unui anumit procent anual.„

De exemplu, o rată a dobânzii de 10% indică faptul că tranzacțiile de pe piață sunt derulate în așa fel încât este posibilă obținerea a 100 u.m. fără întârziere (bun prezent) în schimbul unei promisiuni de rambursare a 110 u.m. la sfârșitul anului (bunul viitor).

„Nivelul ratei dobânzii este unul dintre cei mai importanți factori de influență asupra activității bancare de retail. Astfel, scăderea sau creșterea nivelului ratei dobânzii pot avea efecte importante atât asupra debitorilor, cât și a deținătorilor de depozite bancare.„

Majorarea ratei dobânzii poate „intimida„ potențialii clienți să contracteze noi credite, iar cu referire la creditele deja contractate, majorarea acesteia provoacă și o creștere a ratelor la credite și automat o scădere a nivelului venitului disponibil. În plus, majorarea ratelor bancare poate afecta capacitatea de rambursare a debitorilor, care ajung în incapacitatea de a-și mai achita ratele, în consecință instituția de credit e îndreptățită să acționeze, executând garanțiile, pentru recuperarea creditelor.

Chiar dacă inițial am fi tentați să credem că majorarea ratei dobânzii aduce cu sine venituri mai mari, datorită dobânzilor ce cresc, în realitate lucrurile nu stau chiar așa; majorarea ratei dobânzii poate fi mai degrabă considerată responsabilă pentru creditele neperformante și pentru scăderea cererii de credite, ceea ce afectează profitabilitatea bancară.

„La nivel macroeconomic efectul poate fi de scădere a presiunilor inflaționiste prin scăderea cererii, dar poate duce și la scăderea nivelului de traial populației și scăderea creșterii economice. Unele domenii de activitate din economie pot fi afectate negativ, cum ar fi de exemplu, domeniul imobiliar.”

Dobânda anuală efectivă (DAE)

Comisioane percepute

Capitolul 3. Creditarea-principala activitate a Instituțiilor Financiare Nebancare

„Un segment foarte important de clientelă pentru instituțiile de credit românești, iar pentru unele dintre ele chiar principalul segment de clientelă, îl reprezintă populația. Operațiunile bancare cu populația au devenit din ce în ce mai diversificate, iar în cadrul acestora creditarea a cunoscut o evoluție și un ritm de dezvoltare apreciabile.„

Creditele se pun la dispoziția clienților de credite printr-o acțiune definită: creditare. Creditarea reflectă actul prin care instituția financiară dă spre folosință sau se obligă să de spre folosință clienților resursele financiare solicitate sau se angajează prin semnătură, de natura avalului, cauțiunii sau garanției în avantajul acestora. Sunt însușite operațiunilor de creditare operațiunile de leasing și toate operațiunile de locație împreună cu operațiunea de cumpărare.

Tipurile de instituții financiar – bancare ofertante de produse și servicii bancare de retail

„Produsele și serviciile bancare de retail sunt oferite, de regulă, de marile bănci comerciale care au divizii de retail banking sau de către băncile specializate în operațiuni de retail. Acestea din urmă diferă ca tipologie și ca anvergură a activității de la o țară la alta.

În principiu, principalele instituții financiare care oferă produse și servicii de retail banking pot fi:

Băncile comerciale;

Băncile de economii;

Cooperativele de credit;

Uniunile de credit;

Rețele bancare asociate oficiilor bancare (postal saving bank);

Băncile ipotecare;

Instituții specilizate în activități de economisire și creditare în domeniul locativ;

Instituții financiare nebancare specializate în oferirea de produse și servicii bancare populației;

Bănci de retail de nișă.”

Instituție financiară nebancară (IFN) este o entitate, alta decât instituțiile de credit (bănci), ce desfășoară o activitate de creditare cu titlu profesional, în condițiile stabilite de lege. În cazul României, înființarea și funcționarea IFN-urilor sunt reglementate de Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare.

Etapele creditării

Etapa preliminară privind informarea, documentarea reciprocă institiție de

credit-solicitant

Acesta etapă poate fi văzută că o încercare de schimb informațional dintre instituția de credit și potențialul client. Prima dorește să cunoască cât mai aprofundat clientul, veniturile sale, posibilele riscuri obiective și subiective, pentru a putea evalua cât mai corect profitul pe care l-ar obține. Clientul la rândul sau dorește să se prezinte într-o lumina cât mai avantajoasă și în acest sens nu dorește să dezvăluie prea multe informații ce i-ar putea afecta credibilitatea în fața creditorului. Mai mult el urmarește să cunoască costurile pe care le va suporta, clauzele pe care trebuie să le îndeplinească, facilitățile de care va beneficia.

E important pentru solicitantul de credit in această etapă o informare amănunțită, comparearea diferitelor oferte, calculul atent al capacității de rambursare.

Etapa întocmirii dosarului

Când vorbim de creditele de consum pentru persoane fizice, documentele sunt mai puține față de creditele solicitate de agenți economici.

Principalele caracteristici ale creditului valabile pentru cele multe instituții de creditare sunt printre altele:

Fișa scoring repezintă un instrument utilizat în aprecierea profilului solicitantului de

Credit. Un rol esențial în alcătuirea Fișei scoring îl are Bugetul de familie, ca un intrument de lucru utilizat pentru măsurarea capacității de rambursare a creditului.

Capacitatea de rambursare reprezintă potențialul financiar al solicitantului de a plăti

lunar rata de credit și dobânda aferentă.

Orice modificare a situației clientului în timpul derulării contractului de creditare trebuie adusă în atenția băncii, care va solicită după caz actualizarea documentației.

Etapa de analiză preliminară

În această etapă, instituțiile de credit vor încerca să obțină o imagine asupra:

Clientului;

Scopului, dimensiunii și structurii optime a creditului solicitat;

Capacității de rambursare a împrumutului;

Modalității optime de garantare a creditului;

Riscurilor implicate.

La finele acestei etape instituția financiară își formează o imagine de ansamblu

corespunzătoare asupra potențialului client și a creditului care i s-ar potrivi.

Etapa documentării – analiză financiară și nefinanciară

Orice decizie pe care o ia o instituție de credit trebuie justificată sau documentată, altfel spus imaginea de ansamblu trebuie transformată în valori cuantificabile și analizabile.

Analiză se face pe baza unor modele rezultate din practicile precedente și care au fost formalizate de către bănci în așa numitele fișe de evaluare a performanțelor (numele poate diferi de la o instituție de credit la alta).

Modelele au avantajul că:

• asigura omogenitate procesului de analiză.

• descompun analiza pe mai multe ramuri – financiare și nefinanciare.

• asigura identificarea cauzelor și efectelor potențiale.

• permit identificarea elementelor, factorilor și cauzelor care influențează

fenomenul studiat.

În această etapă intră și analiză potențialelor garanții pe care le poate oferi clientul.

deoarece:

garanțiile pot îmbracă diverse forme

implică aspecte juridice complexe

acest proces poate fi considerat că un element distinctiv al acestei faze.

Etapa de aprobare sau respingere

Pe baza fișei de evaluare a performanțelor- ca document sintetic și a altor documente și având permanent în obiectiv normele de creditare, împrumutul poate fi aprobat sau nu.

În acest sens există niveluri de competențe:

până la o anumită suma creditul poate fi aprobat de ofițerul de credit care a

preluat solicitarea;

peste un anumit plafon se supune analizei unei structuri numite, de regulă,

comitet de credit și care există la nivelul sucursalelor că și la nivelul centralei. Sucursalele băncilor sunt mandatate să acorde credite până la un anumit plafon.

peste nivelul pe care poate să-l acorde o sucursala, aprobarea se va face la

nivelul centralei.

Sunt situații în care anumite solicitări sunt analizate de o altă structură a băncilor și

anume Comitetul de risc, deoarece politica de creditare este parte integrantă a politicii unei bănci.

În cazul băncilor, nivelurile de competență ale unor ofițeri de credit pot varia în funcție de expertiza acestora și de rezultatele bune pe care le-au avut în activitatea lor de acordare de împrumuturi.

În cazul aprobării urmează faza de încheiere a contractului, iar în caz contrar decizia

va fi comunicată în termeni politicoși respectivului client, argumentându-se cu tact cauzele.

Etapa de încheiere a contractului

”Încheierea contractului de credit este faza procesului de creditare în care, după

aprobarea creditului, părțile procedează la încheierea unui contract, prin care se stabilesc condițiile concrete ale acordării creditului, precum și drepturile și obligațiile părților.”

Clientul va fi informat asupra faptului că i s-a aprobat creditul, iar etica profesională cere că înaintea semnării contractului să fie specificate foarte clar obligațiile pe care cele două părți și le asumă înainte de semnare. Clauzele contractuale trebuie înțelese de client, trebuie explicate orice nelămuriri, deoarece instituția de credit are și rol de a face educație clienților săi.

Contractul va conține semnăturile autorizate ale celor două părți și un exemplar i se va înmâna clientului.

Contractul va conține în esență:

Suma acordată;

Scopul împrumutului;

Comisioanele;

Rată dobânzii și modalitatea prin care clientul va fi notificat asupra modificării acesteia;

Scadentarul;

Garanțiile și situațiile în care acestea vor fi executate;

Obligațiile împrumutatului față de banca – altele decât cele financiare.

Etapa de urmărire și verificare a creditului

„Odată ce un împrumut a fost aprobat urmează procesul cel mai complex și anume observarea acestuia pe toată perioada de existență. Sistematic se vor realiza următoarele:

analizarea periodică a situațiile financiare, situația curentă a garanțiilor și factorii nefinanciari;

se vor face vizite și se va discuta cu clientul

se va urmări respectarea rambursărilor;

se vor monitoriza contul curent al clientului și soldurile debitoare și creditoare;

se va lua periodic legătură cu clientul, chiar dacă toate elementele indică o situație pozitivă;

se vor actualiza informații din dosarul de credit care este sursă primară de informații și trebuie să fie ordonat, clar iar datele să prezinte situația cu acuratețe.”

Contractul de credit

Contractul de credit este contractul prin care o banca, denumită împrumutător, se obligă să pună la dispoziția unei persoane fizice sau juridice, denumite împrumutat, o sumă de bani pe o perioada de timp convenită sau își asumă un angajament bănesc prin aval sau printr-o scrisoare de garanție în interesul acelei persoane, în schimbul unei remunerații.

Contractul de credit cuprinde, cel puțin, următoarele elemente esențiale:

Denumirea și adresa părților contractante, respectiv ale instituției de credit și ale împrumutatului;

Reprezentanții părților contractante autorizați să le reprezinte și săle semneze contranctul de credit;

Definirea unor termeni ce urmează a fi utilizați în conținutul contractului și a căror semnificație va fi cea stabilită de părți;

Obiectul contractului: suma creditului, destinația creditului, modul de punere la dispoziție, termenele de utilizare, perioada de grație;

Nivelul dobânzii creditului, modul de calcul, datele de plată a dobânzii;

Costurile implicate pe care debitorul le va plăti: nivelul comisioanelor de gestiune, de risc, de neutilizare etc;

Obligațiile părților, dintre care se amintesc: pentru creditor, obligația de a pune la dispoziție suma în termenele și în condițiile stabilite; de a-i remite sau elibera debitorului extrase de cont; pentru debitor, de a respecta destinația pentru care a fost acordat creditul, de a respecta termenele de rambursare convenite și de a achita dobânzile la datele stabilite; de a achita comisioanele și taxele de gestionarea creditului; de a permite instituției de credit să verifice modul de desfășurare a activității; de a reînnoi polițele de asigurare înainte de expirarea acestora; de a aduce la cunoștință băncii orice modificare a structurii veniturilor

Drepturile părților, dintre care se amintesc: ale debitorului: de a utiliza suma pusă la dispoziție de către bancă în conformitate cu destinația pentru care a fost primită; să fie informat de către instituția de credit asupra stării conturilor sale legate de creditul primit; să fie informat asupra momentelor când are loc modificarea nivelului ratei dobânzii etc.; ale creditorului: să urmărească modul de respectare a destinației creditului; să modifice procentul de dobândă în funcție de evoluția unor anumiți indicatori financiari sau rate ale pieței monetare conveniți; să majoreze procentul de dobândă în situația în care debitorul nu respectă termenele de rambursare a ratelor și înregistrează credite restante; să retragă creditul cu sau fără preaviz în condiții expres precizate; să declanșeze procedura de executare a garanțiilor în situația în care nu sunt respectate scadențele de plată și nu a fost obținută o reeșalonare a plăților; de a solicita reînnoirea polțelor de asigurare sau de a efectua ea însăși această operațiune atunci când a fost împuternicită expres de către debitor etc.

Nominalizarea garanțiilor;

Modul de rezolvare a punctelor de vedere diferite;

Legislația căreia i se supune contractul

Valabilitatea contractului;

Graficul de rambursare a creditului

Caracterul de titlu executoriu al contractului;

Semnăturile autorizate.

Garantarea creditelor acordate persoanelor fizice

”Constituirea garanțiilor este operațiunea de încheiere a contractelor de garanție și înregistrarea publicității acestora.”

„Garanțiile reale cuprind reținerea, gajul, ipoteca și privilegiul. Dreptul de reținere asigură creditorului posibilitatea de a reține un grup corporal, proprietate a debitorului atât timp cât el n-a fost achitat integral. Pentru aceasta trebuie îndeplinite anumite condiții: bunul corporal deținut să aibă o legătură cu creanța; iar creanța trebuie să fie certă și exigibilă.”

Principiile creditării

Creditarea persoanelor fizice se axează pe analiza particulară a posibilităților de stingere a datoriei de către fiecare solicitant. Solicitarea creditului e bine analizată cu ajutorul metodei scoring-ului potrivit căreia, datorită grilei de punctaje, creditul solicitat se aprobă, se oferă soluții alternative sau se respinge dosarul de credit.

Riscul de credit la persoane fizice

„Producția de masă de bunuri de folosință îndelungată și necesitatea de a asigura

accesul deschis la acestea a cumpărătorilor a determinat, îndeosebi de la începutul secolului XX, statuarea, în fiecare din țările dezvoltate, a unor norme precise de creditare, precum și a unei rețele ample și diversificate de instituții de credit, în mare parte legate de firmele producătoare. Astfel că, cea mai mare parte a creditelor de consum există și se acordă sub forma creditelor eșalonate, formă în care termenii creditării; scadențe; cuantumul ratelor, etc., se stabilesc la acordarea creditului.”

Rambursarea

3.7.1 Durata de rambursare

Durata de rambursare ca însușire caracteristică a creditării are o mare diversitate, și anume: de la termene foarte scurte, ajungând până la termene de la 30 la 50 de ani și chiar 100.

3.7.2 Riscul de nerambursare

”Riscul de neramburare constă în probabiliatea întârzierii plății sau a incapacității de plată datorită conjuncturii, dificultăților sectoriale sau deficiențelor împrumutatului.

Pentru prevederea riscului trebuie să se analizeze temeinic împrumutatul prin prisma cerințelor respectării raportului de credit sub diverse aspecte: umane (competență, moralitate), economice (situația internațională, națională, cadrul profesional), financiare (situația financiară, îndatorarea existentă, capacitatea de rambursare), juridice (forma juridică, legăturile juridice cu alte întreprinderi)”

Colaborarea cu alte instituții de credit poate fi benefică pentru diviziunea riscului. Combaterea riscului e în strânsă legătură cu procedurile de garantare a împrumutului.

Capitolul 4. Studiu de caz: Analiză comparativă pentru acordarea unui credit. Principalele IFB versus principalele IFN

Prezentare bănci, IFN-uri

Condiții și documente necesare acordării de credite persoanelor fizice

Comisioane și dobânzi aplicate de IF XYZ

Analiza efectivă a creditului acordat de XYZ

Concluzii și propuneri

Anexe

Bibliografie