Creditarea Bancara
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE UNIVERSITATEA “BOGDAN VODĂ” DIN CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE PROGRAM DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT: MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
LUCRARE DE DISERTAȚIE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof.univ.Dr. Marius MOTOC
ABSOLVENT
Ana Maria GHERMAN
CLUJ-NAPOCA
2016
Capitolul 1. Creditarea – trasǎturi ale activitǎții de creditare
Domeniul finaciar bancar-este unul dintre principalii stâlpi de susținere a activitǎții economice. O importanțǎ deosebit de mare o are activitate de creditare atǎt în țǎrile dezvoltate cǎt și în țǎrile aflate în tranziție la economia de piață fiind specifică și României. Pentru cǎ piața de capital prezintǎ o creștere lentǎ creditul bancar este utilizat ca principală sursă de finanțare a economiei românești și de stimulare a creșterii economice.
Echilibrul la nivel macroeconomic este susținut prin operațiunea activǎ a bǎncilor comerciale reprezentǎnd activitatea de creditare.
Banca urmărește în permanență modul de derulare a activității de creditare, începând cu activitatea de acordare, urmată de rambursarea creditelor, verificarea existenței garanției creditului, radierea ipotecilor până în momentul în care nu mai există raporturi juridice între beneficiarul de credite și bancă.
Principiile activității de creditare se referă la următoarele elemente:
solicitantul creditului sau debitorul;
cererea de creditare sau obiectivele urmărite;
rambursarea creditului referindu-se la rate și la termenele de rambursare;
dobânzile și comisioanele percepute de bancă sau remunerarea creditului;
garantarea creditului adică, modalitățile de asigurare și recuperare.
Creditul reprezinta „un ansamblu de operatiuni vizand primirea unor resurse imediate,in schimbul promisiunii de rambursare viitoare”.
Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investitiii sau activitati curente .Fondurile disponibile, constand in economii pentru diferite perioade de timp, pot fi folosite pentru acordarea de imprumuturi intreprinderilor de stat si particulare.
In economia de piata creditul are un rol deosebit de important deoarece este unul dintre motoarele principale ale intregului domeniu economico-social.
O utilizare corecta a creditului sporeste puterea productiva a capitalului si asigura un volum mai mare de produse.
Ca sa se poata realiza procesele dintre diferiti agenti economici , procese in fruntea carora moneda lichida nu putea face fata a aparut creditul. Prin aparitia creditului un rol foarte important il detin bancile.In conformitate cu legea 58/2006 si modificarile ulterioare, banca” este persoana juridica autorizata sa desfasoare in principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si cont propriu”
Elementele tehnice ale raportului de credit sunt evidențiate prin analiza trăsăturilor caracteristice:
Participanții la raportul de credit (creditorul și debitorul) mai sunt subiecte ale raportului de credit. O grupare a acestora în trei categorii cuprind: populația, statul și agenții economici.
Garantarea creditelor reprezintă o caracteristică legată de rambursabilitatea acestora. Există două tipuri de garanții: garanția reală și garanția personală.
Garanția reală are la bază garantarea sau gajarea creditului cu valori materiale, prin valorificarea cărora se pot obține sumele necesare achitării creditului. O formă distinctă de garantare reală o constituie ipoteca, actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fără deposedare.
Garanția personală reprezintă angajamentul luat de o terță persoană de a plăti în cazul în care debitorul este în incapacitate de plată. La rândul său, garanția personală are două forme:
garanția simplă – când garantul are dreptul să discute asupra îndeplinirii obligațiilor sale și, în cazul în care sunt mai mulți giranți, să răspundă numai pentru partea sa;
garanția solidară – când garantul poate fi tras la răspundere pentru a plăti concomitent sau chiar înaintea debitorului dacă, aparent, prezintă condiții favorabile de solvabilitate.
Termenul de rambursare (scadența) stabilit prin contract este diferit în funcție de particularitățile sectorului de activitate și de nivelul eficienței activității beneficiarilor de credite.
Dobânda reprezintă o caracteristică a creditului și constituie prețul capitalului utilizat sau „chiria” pe care o plătește debitorul pentru dreptul care i se acordă, cel de a folosi capitalul împrumutat.
Pentru conturile curente ale clienților se calculează atât dobânda debitoare, cât și dobânda creditoare, ca preț plătit de client sau de bancă pentru utilizarea unei anumite sume.
Negocierea sau acordarea creditului este o altă trăsătură a creditului.
Creditul poate fi consimțit în cadrul unei tranzacții de mică întindere (acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni, angajarea unui depozit). Acordarea creditului necesită o bună informare și documentare din partea creditorului pentru evitarea riscului. Pentru aceasta, băncile creează un cadru propice de informare și documentare sau apelează la ajutor specializat care studiază capacitatea de plată (potențialul economic al firmei).
Consemnarea și transferabilitatea sunt, de asemenea, caracteristici ale creditului. Acordurile de credit sunt consemnate, în marea majoritate, prin înscrisuri, instrumente de credit a căror formă de prezentare implică aspecte multiple și diferențiate. Prin intermediul transferului instrumentului de credit, se realizează cesiunea creanței, respectiv a dreptului de a încasa valoarea înscrisă în instrumentele de credit precum și alte venituri adiacente. Transferabilitatea instrumentelor de credit reprezintă o expresie a lichidității portofoliului de credite, posibilitatea pentru fiecare creditor de a transforma creanțe în bani, potrivit unei necesități sau unei noi opțiuni.
Prin activitatea de creditare băncile folosesc, mai întâi, capacitatea temporar disponibilă imobilizată de ele, urmând ca într-o etapă următoare să recurgă la concursul altor fluxuri de capital existente sau create de banca de emisiune și alte bănci, prin operațiunile de creditare.
Indiferent de criteriile de clasificare utilizate putem evidenția câteva caracteristici esențiale ale creditului în economia contemporană:
s-au produs schimbări în destinația creditului (a sporit ponderea creditelor speculative și a celor destinate satisfacerii nevoilor statului);
se produc modificări frecvente ale nivelului dobânzii, cu scopul de a favoriza sau limita dimensiunile creditului;
se remarcă sporirea creditului bancar în detrimentul celui comercial;
prin scontarea efectelor de comerț se realizează împletirea creditului comercial cu cel bancar.
Creditul este „operațiunea prin care se iau în folosință imediată resurse în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, însoțită de plata unor dobânzi care remunerează pe împrumutător”.
Prin lege, creditul bancar este definit ca fiind orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului de rambursare a sumei plătite, precum și plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plată unei sume de bani.
Cap.2 Riscul în activitatea de creditare a băncilor comerciale
2.1 Riscul în activitatea bancară
2.1.1 Definiția și clasificarea riscurilor bancare
Mediul in care activeaza societatile bancare, in ultimul deceniu a prezentat oportunitati majore dar in acelasi timp a presupus si anumite rsicuri complexe si variabile.
Noțiunea de risc poate fi definită ca un angajament care poartă o incertitudine datorită probabilității de câștig sau pierdere. El reprezintă probabilitatea ca într-o tranzacție să nu se obțină profitul așteptat și chiar să apară o pierdere. Riscul bancar mai poate fi definit ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecințe adverse pentru subiect. Riscul bancar „este o categorie economica a carei origine se afla in incertitudinea care poate sau nu sa genereze o paguba si vizeaza posibilitatea inregistrarii unei pierderi financiare,fiind asociata cu probabilitatea de aparitie a unor evenimente nedorite”.
În domeniul bancar, perioada actuală este denumită „era managementului de risc” iar managementul riscului constituie o sarcină extrem de complexă și importantă a managementului bancar.Prin management bancar se urmărește: minimizarea cheltuielilor, a pierderilor; modificarea comportamentului salariaților; modificarea imaginii publice a băncii. De cele mai multe ori, asumarea unor riscuri atrage și câștiguri mai mari.
. De cele mai multe ori, asumarea unor riscuri atrage și câștiguri mai mari.
„Cu cat profiturile asociate noilor instrumente si produse financiare sunt mai mari,cu atat sunt mai volatile si expun bancile la grade noi sau mai ridicate de risc”
Băncile și-au extins activitatea atât pe piața națională cât și pe cea internațională, ceea ce a condus la o creștere accentuată a incertitudinilor, ca urmare a dificultăților în previzionarea cu acuratețe a evoluției viitoare a activelor și pasivelor, implicit a veniturilor și cheltuielilor aferente.
Variabilele generatoare de risc bancar sunt determinate de:
evoluțiile macroeconomice, în special, dinamica PIB pe total și pe componente, evoluția ratei inflației, precum și utilizarea instrumentelor de politică monetară;
modificări intervenite în legislația economică în general și în cea financiar-bancară în special, care se repercutează asupra eficienței și siguranței activității bancare;
situația politică și economică actuală și de perspectivă a țării, cu implicații asupra eficienței și siguranței activității bancare;
perturbații provocate de deficiențele structurii organizatorice a băncii, pregătirea necorespunzătoare a personalului, realizarea unor operațiuni ineficiente sau insuficient supravegheate care pot genera pierderi;
luarea unor decizii financiare cu efecte negative asupra masei creditului, ratei dobânzii, lichidității sau capitalului propriu al băncii.
Cele mai complexe dificultati cu care se confrunta institutiile bancare sunt riscurile finaciare.
. O gestionare incorectă a riscurilor financiare înseamnă falimentarea treptată a societății bancare; în sens invers, o bună gestionare a lor poate aduce un plus semnificativ de soliditate băncii.
In gestionarea riscului bancar este absolut necesar să se aibă permanent în vedere faptul că orice afacere implică un risc, dar riscul cel mai mare este de fapt, ignorarea riscului.
Pentru măsurarea riscurilor interne, sunt utilizate următoarele grupe de indicatori:
indicatori ai riscului de credit;
indicatori ai riscului de lichiditate;
indicatori ai riscului ratei dobânzii;
indicatori ai riscului de capital.
2.1.2 Clasificarea riscurilor de credit
Funcția cea mai importantă a unei cietăți bancare este aceea de a plasa cât mai eficient resursele atrase de la clienții persoane fizice și juridice. Principalele forme prin care băncile își pot plasa resursele sunt: creditul, titlurile de stat și depozitele pe piața interbancară. Dintre acestea, creditul deține locul central, el fiind „principalul element de legătură între capital și muncă, între cei care dețin bani și cei care doresc să-i folosească, dar pe moment, fie că nu-i posedă, fie că nu îi dețin într-o măsură suficientă. De aceea se poate afirma că, în general, creditul reprezintă motorul întregului angrenaj economic”.
Riscul de credit este primul risc bancar cu care se confruntă o societate bancară și exprimă posibilitatea ca împrumutații sau emitenții să nu-și onoreze obligațiile la scadență.
Riscul creditului se manifestă ca urmare a nerespectării clauzelor prevăzute în contractul de creditare de către clienți. Astfel, sumele împrumutate precum și dobânzile specifice acestora nu pot fi plătite din cauza insolvabilității clienților. Prin urmare, o definiție a riscului de creditare presupune „probabilitatea neîncasării efective, la scadență, a fluxului de venituri anticipat de creditor (capital avansat plus dobânzi)”. Acest risc este specific acelor societăți bancare care au ca funcție importantă în economie creditarea.
Cel mai important risc pentru o bancă este cel de credit, deoarece producerea lui facilitează apariția și a celorlalte riscuri specifice activității din domeniul bancar.
Factorii care generează acest tip de risc se referă la:
insuficiența fluxurilor de venituri obținute de persoana care s-a împrumutat, care să-i permită achitarea ratelor și a dobânzilor la termenele convenite cu banca;
deteriorarea mediului economic sau al afacerilor celui împrumutat, care au dus la nerealizarea previziunilor avute în vedere la negocierea și contractarea creditului;
deciziile politice și condițiile legislative restrictive adoptate după acordarea creditului, care nu au putut fi prevăzute în momentul contractării creditului;
modificarea condițiilor de pe piețele interne și externe, apariția unor noi reglementări restrictive pe aceste piețe;
apariția unor evenimente neprevăzute care au făcut ca afacerea sau proiectul creditat să nu mai poată fi derulat integral;
eroarea băncii în aprecierea eficienței creditului și a posibilităților de rambursare și achitare a dobânzilor;
necinstea împrumutatului, atunci când banca nu dispune de suficiente informații despre acesta și nesesizarea comportamentului acestuia;
calitatea și moralitatea împrumutatului;
incapacitatea întreprinderii de a se adapta pieței;
blocajul financiar, specific economiei românești actuale;
calitatea personalului bancar;
supracreditarea unui proiect sau a unei afaceri.
În activitatea de creditare, băncile comerciale sunt obligate să-și asume un risc global de credit ceea ce presupune existența cumulată a trei tipuri de risc: riscul tranzacției, riscul clientului și riscul garanției.
Riscul tranzacției are în vedere aspectele funcționale și operaționale ale riscului afacerii. Pentru gestionarea acestui tip de risc, banca comercială trebuie să cunoască tipul de credit, scopul pentru care este solicitat respectivul credit, termenul pentru care se acordă împrumutul, sursa identificabilă de rambursare a împrumutului, calitatea sursei de rambursare și, de asemenea, modul de plată al creditului.
Riscul clientului presupune asumarea de către bancă a riscului că la data scadenței clientul nu va achita suma împrumutată și dobânda specifică. Cunoașterea activității debitorului precum și a surselor și posibilităților de rambursare a împrumutului este posibilă prin analiza aspectelor financiare și non-financiare asupra acestuia.
Riscul garanției este determinat de o incertitudine a recuperării creanțelor din ultima sursă pe care societatea bancară o are la dispoziția sa. Garanția se utilizează numai atunci când nu există alte posibilități de rambursare a creditului și a dobânzilor aferente acestuia.
Principalele trei tipuri de risc de credit (al celeilate părți) sunt:
riscul personal sau al consumatorului;
riscul corporatist sau al companiei;
riscul „suveran” sau de țară.
Riscul corporatist – în cazul acestuia, cauzele care stau la baza nerambursării creditului de către împrumutați sunt:
decalajul între venituri și cheltuieli;
necinstea împrumutatului.
Riscul de țară – exprimă „gradul de incertitudine de care se ține seama la acordarea unui împrumut sau a oricărui produs financiar solicitat în afara granițelor țării”.
Pentru fiecare produs de credit există un risc specific. Acesta diferă în funcție de: tranzacție, structura creditelor, fonduri, sursele de rambursare, garanții. Riscul de credit de ansamblu necesită să fie separat în elementele componente astfel:
riscuri aferente unui nivel inițial – se referă direct la client;
riscuri aferente unui nivel imediat superior – se referă la tranzacția de credit.
Riscul aferent clientului – în cazul acestuia decizia de creditare va fi bazată pe analiza aspectelor fianciare și nefinanciare ale clientului. Rezultatul obținut de analistul de credit va fi rezultatul analizei aprofundate a clientului și a afacerii acestuia.
Riscul tranzacției – în această situație clientul ia bani cu împrumut, luându-și angajamentul că va plăti dobânda și va rambursa ratele de credit la scadență. Pentru bancă acordarea creditului este o tranzacție care, indiferent de destinația creditului sau durata de acordare, implică un risc de credit.
Riscul fondurilor – creditul este un activ care presupune punerea la dispoziția clientului a fondurilor ce vor fi plătite de către bancă pe baza instrucțiunilor acestuia.
Riscul fără fonduri – acesta produce efecte doar dacă apar evenimente care nu pot fi controlate de bancă și/sau de către client.
Riscul garanției – în cazul acestuia primul nivel de analiză îl reprezintă valoarea garanției. Modul în care se constituie garanția (direct de la clientul care se împrumută sau indirect de la altul care îl garantează pe primul) implică un risc care trebuie identificat înaintea aprobării creditului. Calitatea garantului este la fel de importantă ca și calitatea clientului garantat. Cel de-al doilea nivel de analiză este reprezentat de lichiditatea garanției. Riscul, ca societatea bancară să ia în garanție active pe care ulterior să nu fie capabilă să le valorifice, la un preț care să acopere datoria într-un interval de timp rezonabil de scurt, trebuie identificat și evaluat corect înainte de acordarea creditului.
Limitarea riscului de credit este o preocupare permanentă a managementului bancar din cadrul băncilor comerciale performante. În ultimii ani, din experiența bancară românească, a reieșit că atunci când nu a existat această preocupare, iar persoanele împuternicite să facă acest lucru au acționat într-un sens contrar, a condus băncile spre faliment, acesta având implicații majore asupra sistemului bancar.
Pentru a permite limitarea riscului de credit, Banca Națională a României stabilește următoarele reguli:
limitarea riscului creditării unui singur debitor – în conformitate cu prevederile legale, împrumuturile acordate unui singur debitor nu pot depăși, cumulat, 20% din fondurile proprii ale acesteia;
limitarea împrumuturilor mari acordate debitorilor – potrivit reglementărilor Băncii Naționale a României, suma totală a împrumuturilor mari acordate debitorilor nu poate depăși de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii (este considerat împrumut mare suma tuturor împrumuturilor acordate unui singur debitor, inclusiv garanțiile și alte angajamente asumate care depășesc 10% din fondurile proprii);
constituirea provizioanelor – expunerea debitorului poate fi micșorată doar cu valoarea angajamentelor apărute din depozite gajate, colaterale acceptate de bancă, garanții necondiționate primite de la Guvern, Banca Națională sau de la o altă bancă din România.
Limitarea riscului de credit reprezintă o preocupare permanentă a managementului bancar din cadrul băncilor performante. O concluzie cu privire la riscul de credit ar fi aceea că varietatea surselor care îl determină și acțiunea combinată a numeroși factori care-l amplifică fac din el un însoțitor permanent al activității băncilor comerciale. Pe măsură ce activitatea de creditare și recreditare s-a amplificat, băncile și-au concentrat eforturile în direcția intensificării analizei și măsurării acestui tip de risc, prevenirii producerii precum și atenuării efectelor sale.Legea bancara prevede,in mod explicit,”existenta comitetului de risc,a comitetului de credite si a comitetului de administrare a activelor si pasivelor,aflate in subordinea consiliului de administratie sau a comitetului de directie,dupa caz.
Dezvoltarea creditului către populație a fost susținută de creșterea puterii de cumpărare a populației, pe fondul sporului salariilor reale. Accelerarea creditării acestui segment a adus riscuri suplimentare pentru bănci.
2.2 Managementul riscului de credit
Principalele riscuri de natură financiară și operațională asociate cu activitățile desfășurate de către banca comercială rezultă din operațiunile acesteia desfășurate în sectorul bancar. Principalele categorii de riscuri financiare la care banca este expusă se referă la riscul de credit, riscul de lichiditate și riscul de piață. Riscul de piață include riscul valutar și riscul de dobândă.
Riscul de credit asociat cu activitățile de plasament și de investiții este gestionat prin intermediul procedurilor de administrare a riscului de credit. Acest risc este controlat atât prin selectarea unor parteneri cu o situație financiară care să exprime cel mai scăzut grad de risc, prin monitorizarea activităților și ratingurilor acestora, cât și prin utilizarea metodei limitelor de expunere și, acolo unde este cazul, prin obținerea de garanții.
Banca este expusă riscului de credit mai ales ca rezultat al activității de creditare. Valoarea care reprezintă expunerea la acest risc de credit este dată de valoarea contabilă a creditelor și avansurilor acordate de către bancă recunoscute în bilanțul contabil.
Minimizarea riscului se face, de către bancă, prin stabilirea unor limite de expunere și a unor proceduri pentru evaluarea atentă a solicitanților de credite și pentru monitorizarea capacității clienților de a rambursa creditul și dobânda aferentă pe durata creditării.
Concentrarea riscului de credit aferent instrumentelor financiare există pentru grupe de clienți sau alți terți care prezintă caracteristici similare economice și a căror capacitate de rambursare a creditelor este similar afectată de schimbările în mediul economic, ceea ce poate genera, de asemenea pierderi pentru grup.
2.2.1 Identificarea și evaluarea riscului de credit
Obiectivul principal al activității de creditare îl reprezintă acordarea de credite având în vedere reducerea la maximum a expunerii la riscuri coroborată cu asumarea unei profitabilități corespunzătoare riscului asumat. Riscul creditului se manifestă ca urmare a nerespectării clauzelor prevăzute în contractul de credit, în sensul că sumele împrumutate și dobânzile aferente nu pot fi plătite ca urmare a insolvabilității clienților.
Riscul este un însoțitor permanent al activității bancare și, de cele mai multe ori nu sunt luate în considerare riscurile actuale și de perspectivă fiind afectată strategia și organizarea societății bancare.
Identificarea riscurilor face parte din strategia băncii iar acest lucru impune indentificarea principalelor produse și piețe consacrate, precum și procedurile de livrare a produselor bancare către clienți.
Gestiunea riscului de credit începe cu stabilirea profilului de risc al diferitelor produse bancare de creditare, pentru activitatea de creditare și compararea acestuia cu profilul de risc al băncii. În vederea asigurării unei bune gestionări a riscului de credit este necesar ca societatea bancară să cunoască:
tipul de produs de credit;
scopul pentru care este solicitat creditul;
termenul pentru care se acordă împrumutul;
sursa identificabilă de rambursare a împrumutului;
calitatea sursei de rambursare;
modul de plată a creditului.
Datorită faptului că o anumită expunere poate genera riscuri de mai multe feluri, nivelul de risc trebuie agregat pentru fiecare expunere și pentru fiecare categorie de risc, pentru a identifica profilul de risc al unei bănci.
Gestiunea riscului de credit are ca obiect limitarea pierderilor în cazul deprecierii situației debitorilor.
Această gestiune se desfășoară în timp și cuprinde două etape:
a)o etapă apriorică – presupune o gestiune ce se referă la fundamentarea deciziei de creditare. În cadrul acestei etape are loc analiza financiară și nefinanciară a clientului care solicită un împrumut;
b)a doua etapă, a posteriori – presupune gestiunea creditelor acordate și estimarea riscurilor la portofoliul de credite. Această gestiune se bazează pe analiza situațiilor debitorilor, estimări ale expunerilor la risc și ale pierderilor, în cazul înrăutățirii situației clienților și a portofoliului de credite.
Metodele tradiționale de gestionare a riscurilor s-au bazat pe două tipuri de operațiuni:
evaluarea riscurilor, respectiv măsurarea lor
neutralizarea sau limitarea riscurilor prin metode specifice fiecărui tip de risc.
În momentul acordării creditelor, o societate bancară are în vedere ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadență. În acest sens, banca procedează la o analiză a bonității clienților și solicită garanții pentru credite în condițiile stabilite prin normele de creditare.
Pentru a limita riscul de credit fiecare societate bancară dispune de proceduri proprii, integrate măsurilor generale stabilite de autoritatea centrală, respectiv Banca Națională a României.
2.2.2 Preveniea riscului de credit
Una dintre măsurile principale de prevenire a riscului în domeniul bancar este sistemul de delegare a deciziilor de acordare a creditelor în funcție de riscuri. Acesta permite:
descentralizarea deciziilor:
angajarea responsabilității personale în anumite limite, de regulă minore;
angajarea responsabilității colective prin comisii, comitete și alte grupuri constituite ca atare și abilitate de a decide asupra acordării creditului, potrivit unei scări graduale stabilite.
Pentru distribuirea creditelor acordate persoanelor fizice privind necesitățile lor casnice, familiale, tehnologia modernă de acordare se bazează pe utilizarea metodelor informatice, prin utilizarea metodelor de credit scoring în cadrul cărora o importanță deosebită o au criteriile de selecție. Pentru a asigura o departajare a clienților potențiali, aceste criterii trebuie să fie restrânse ca număr, dar să aibă o mare semnificație.
După experiențele anterioare cu privire la riscul de credit băncile s-au orientat în două direcții, în lupta lor împotriva riscului de credit:
abordarea unor domenii de angajare cât mai diversificate în scopul limitării creditului;
specializarea în câteva segmente de piață bine conturate, unde se poate exercita o activitate de prevenire și evitare a riscurilor folosind aparate și instrumente perfect strunite.
Prevenirea riscului vizează două aspecte: divizarea riscului și constituirea garanțiilor.
Divizarea riscului – are ca obiectiv disiparea riscurilor, astfel încât legea probabilităților să permită reducerea posibilității înregistrării unor pierderi mari din partea băncii. Aceasta se face mai întâi între particulari și întreprinderi, băncile fixându-și anumite plafoane de creditare. Pentru persoanele fizice, banca acordă credite mai ales salariaților, liber profesioniștilor și pensionarilor.
Diversificarea domeniilor în care acționează o societate bancară permite menținerea riscului de credite în limite ce pot fi controlate.
Constituirea garanțiilor – garanția reprezintă condiția de bază în acordarea creditelor, ea fiind constituită înaintea acordării creditelor, îmbrăcând forme diferite, și anume: gaj, ipotecă. Garanțiile trebuiesc privite ca o siguranță subsidiară, decizia de acordare a creditului trebuie să fie luată în funcție de posibilitatea de rambursare a creditului iar aceasta rezultă din analiza afacerii pe care societatea bancară o creditează.
Garanțiile ar trebui luate în considerare în condițiile în care banca creditează o afacere riscantă (acordă un credit riscant), asumându-și astfel, responsabilitatea pentru recuperarea creditului prin executarea garanțiilor respective.
2.2.3 Măsurarea riscului de credit
Măsurarea riscului de credit se face în două etape:
stabilirea unei limite maxime a activelor cu risc față de fondurile proprii ale băncii prin calcularea raportului de solvabilitate;
măsurarea riscurilor la care societatea bancară este expusă prin evaluarea periodică a portofoliului de credite.
În vederea constituirii provizioanelor de risc, măsurarea riscului de credit impune evaluarea performanțelor financiare ale tuturor clienților băncii pe baza bilanțurilor contabile de la 30 iunie, respectiv 30 decembrie. Această evaluare este identică cu cea utilizată la acordarea creditelor.
După evaluarea performanțelor financiare ale clienților, creditele acordate de bancă vor fi incluse în una din următoarele categorii:
standard – categoria A- fara provizion – cuprinde acei clienți ale căror performanțe economice și financiare sunt foarte bune și permit achitarea la scadență a dobânzii și ratelor. Se prefigurează, de asemenea, o menținere și pe viitor a performanțelor financiare la un nivel ridicat ale acestora;
în observație – categoria B –provizionate cu 5%- specific acestora este faptul că performațele financiare ale clienților sunt bune sau foarte bune, însă nu pot menține acest nivel în perspectivă mai îndelungată;
substandard – categoria C – provizionate cu 20%- performanțele financiare ale clienților sunt satisfăcătoare, dar au o tendință evidentă de înrăutățire în viitor;
îndoielnic – categoria D – provizionate cu 50%-performanța financiară a clienților este scăzută și cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp;
pierdere – categoria E – provizionate integral – în această situație performanțele financiare ale clienților arată pierderi și există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile.
Capacitatea clientului de a rambursa creditele la scadență și a plăti dobânzile datorate la termenele stabilite – serviciul datoriei, poate fi apreciat astfel:
bun – când ratele și dobânzile sunt plătite la scadență cu o întârziere maximă de 7 zile;
slab – când ratele scadente și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până la 30 de zile;
necorespunzător – în situația în care ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de peste 30 de zile.
Sintetizând toate acestea, putem încadra creditele acordate de bănci, în funcție de performanța financiară a clientului și serviciul datoriei astfel:
Tabel nr. 1 Încadrarea creditelor în funcție de performanța financiară și serviciul datoriei
Sursa: Trenca Ioan „Metode si tehnici bancare” – suport de curs, Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca,2004, p. 170.
Pentru persoanele fizice, însă, clasificarea portofoliului de credite se face în funcție de serviciul datoriei astfel:
Tabel nr. 2 Clasificarea portofoliului de credite pentru persoanele fizice în funcție de serviciul datoriei
Sursa: Prelucrare după Stoica Maricica, „Management bancar”, Editura Economică, București, 1999, p.141
Măsurarea riscului de credit ridică problema metodei utilizate, întrucât pierderile potențiale nu depind numai de angajamente ci și de probabilitatea de faliment a clienților,iar acest lucru este dificil de determinat, întrucât nu urmează legile obișnuite ale statisticii, spre deosebire de riscul de piață.
Prin metoda rating-ului, sunt luate în considerare informațiile relevante cu privire la client și șansele ca acesta să ajungă în stare de faliment. Spre deosebire de rating, care măsoară calitatea debitorilor într-o perioadă de timp dată, prin metoda scoring-ului se evaluează probabilitatea de faliment prin intermediul estimărilor statistice.
Serviciul datoriei:reprezinta capacitatea debitorului de a-si onora datoriile(rate de credit si/sau dobanzi) la scadenta,exprimata ca numar de zile de intarziere la plata de la data scadentei.Initierea de proceduri judiciare: reprezinta cel putin una din masurile enumerate mai jos luate in scopul recuperarii creantelor:
1.fata de debitor- acceptarea de catre instanta a cererii pentru declansarea procedurii de reorganizare judiciara sau a procedurii de faliment.
2.fata de contract- investirea cu formula executorie a contractului de credit,precum si a contractelor de garantie.
Corespondenta intre categorille si criteriile de clasificare:se stabileste astfel,pentru sectorul nonbancar ,conform Tabel nr.3
S-standard; O- in observatie;
SS-substandard; I-indoielnice;
P-pierdere;
2.2.4 Controlul riscului de credit
Etapa de control a riscurilor vizează minimizarea cheltuielilor asociate riscurilor pentru expunerile care au fost identificate, însă acestea nu pot fi evitate sau eliminate, luând în considerare nivelurile de risc identificate pentru fiecare categorie de riscuri. Controlul riscurilor este o componentă a gestiunii acestora și utilizează tehnici specifice fiecărei categorii de risc:
tehnici de gestiune a bilanțului sau de diversificare a portofoliului pentru riscul de piață;
titrizarea creditelor pentru riscul de lichiditate;
calitatea produselor bancare, analiza creditelor neperformante pentru riscul operațional.
Societatea bancară trebuie să adopte politici corespunzătoare în planul organizării sale, pentru a monitoriza în mod adecvat riscul în general și, de asemenea, fiecare categorie de risc în parte. Conducerea executivă a băncii, reprezentată de Consiliul de Administrație, este cea în a cărei responsabilitate se află gestionarea riscurilor.
„Succesul monitorizării riscurilor decurge din modul în care este concepută responsabilitatea riscului, gestionarea fiecărui risc la indivizi sau departamente din structura băncii”.
Responsabilitatea pentru riscul de creditare este în sarcina Comitetului de credite, a cărui menire este de a stabili politici, orientări strategice, alocarea și revizuirea portofoliului, monitorizarea expunerilor mari.
2.3 Strategii specifice de gestionare a riscului de credit
Strategiile referitoare la riscuri constituie „centrul strategiilor bancare” și reprezintă sursa unor avantaje concurențiale decisive. Pentru a contracara riscurile, societățile bancare pot să adopte una din următoarele strategii:
evitarea riscului
limitarea riscului
transferarea riscurilor
plata riscurilor.
Evitarea riscului – constă în evitarea totală a unui tip de risc prin renunțarea la anumite operațiuni. În acest sens, o bancă a cărei activitate principală este creditul de consum poate utiliza această strategie, limitându-și riscul prin acoperirea sistematică a altor riscuri. Alte societăți bancare, însă, au renunțat în totalitate la intervențiile asupra sectorului imobiliar, sau au interzis toate operațiunile pe cont propriu pe piața financiară.
Limitarea riscului – vizează acceptarea unui risc prin fixarea unor limite a căror depășire este interzisă, ca de exemplu: număr de contracte, nivelul fondurilor proprii angajate, nivelul pierderii maxime. În cazul în care banca, prin vânzarea titlurilor, depășește nivelul admis al pierderii, atunci operațiunea este stopată fără nici o rezervă.
Transferarea riscurilor – o bancă supusă unui risc, pe care, din diverse motive, nu dorește să-l păstreze, are posibilitatea transferării totale sau parțiale a acestuia, prin plata unei prime.
Plata riscurilor – prevede suportarea, în mod direct, a costului unui risc, prin plăți sub forma prelevărilor asupra fondurilor proprii sau asupra rezervelor. În situația producerii riscului, se impută cheltuielilor exercițiului sau provizioanelor.
Aceeași bancă poate utiliza succesiv sau simultan, mai multe din aceste strategii, însă fiecare dintre ele răspunde, în mod particular, unui tip de risc definit printr-un cost și o frecvență. În situația în care nivelul costului este redus, societatea bancară acceptă să plătească în caz de evoluție nefavorabilă. În schimb, dacă nivelul costului este ridicat, banca nu va avea altă soluție decât evitarea sau transferul riscului.
Capitolul 3. Creditarea persoanelor fizice și riscurile specifice la banca comercială Raiffeisen Bank Agenția Bartok Bela Târgu-Mureș– Studiu de caz
Studiul de caz a fost efectuat la banca comercială Raiffeisen Bank, Bartok Bela Targu-Mures care în prezent este organizată în patru divizii principale: Divizia Retail, Divizia Trezorerie și piețe de capital, Divizia Corporații și Divizia Operațiuni și IT. Fiecare dintre aceste divizii este alcătuită din mai multe direcții.
Divizia Retail are ca responsabilitate principală dezvoltarea unei relații solide, pe termen lung, cu clienții persoane fizice și întreprinderi mici și mijlocii. Cheia succesului este reprezentată de o analiză atentă a pieței, precum și a nevoilor segmentelor de clienți persoane fizice și întreprinderi mici și mijlocii. Obiectivul Diviziei Retail este de a dezvolta produse și servicii profitabile, atât pentru bancă, cât și pentru clienții săi.
Divizia Retail reunește mai multe direcții: Marketing, Consumer, IMM, Carduri, Dezvoltare și Management Produse și Consumer Risk, Directia Sales Finance, Directia Bancssurance, precum și Aria Canale de Distribuție.
Direcția Consumer este cea care gestionează profitabilitatea segmentului de persoane fizice precum și vânzarea de produse și servicii către acest segment,si are ca scop evaluarea riscului de credit specific clienților persoane fizice, monitorizarea și gestionarea acestuia, precum și aplicarea în practică a politicilor băncii cu privire la desfășurarea corespunzătoare a tuturor operațiunilor derulate în domeniul creditelor acordate persoanelor fizice.
Politica generală de creditare a băncii comerciale Raiffeisen Bank se circumscrie principalelor obiective strategice, dintre care menționăm:
diminuarea dependenței de piața financiară a resurselor de creditare prin atragerea de noi clienți cu situație finaciară bună și în mod deosebit a economiilor bănești ale populației, în special din mediul rural, atât prin extinderea rețelei de unități cât și prin oferirea de facilitați pentru persoane fizice care își depun banii la bancă;
perfecționarea cadrului de relații cu clienții prin diversificarea si creșterea calității serviciilor oferite;
ridicarea nivelul de pregatire profesională a personalului băncii și, pe aceasta bază, asigurarea creșterii competenței în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aprecierea fenomenelor ce apar în activitatea economico-finaciară, selectarea clienților și evaluarea corectă a posibilităților financiare prezente și viitoare ale acestora.
Prin politica de creditare adoptată, banca urmărește consolidarea încrederii clienților în disponibilitatea băncii de a-i servi cu promtitudine și în condiții corespunzătoare, precum și a băncii în posibilitățile clienților de a-și îndeplini obligațiile față de bancă la termenele stabilite.
3.1 Tipuri de credite acordate de banca comercială Raiffeisen Bank
Clienții persoane fizice ai băncii comerciale Raiffeisen Bank au la dispoziție un portofoliu complet de produse și servicii financiare. Prin intermediul unei rețele de distribuție cu acoperire națională de peste 500 de unități, clienții Raiffeisen Bank beneficiază de:
conturi curente (cu posibilitatea de ieșire în descoperit și acces prin card);
conturi de economii (depozite la termen, cu sau fără capitalizare);
carduri de debit și de credit;
credite de consum;
credite pentru nevoi personale;
credite auto;
credite ipotecare și imobiliare.
Tipurile de credite acordate de Raiffeisen Bank solicitanților, persoane fizice sunt:
Credite Overdraft autorizat pe cardurile Maestro, MasterCard si Visa Electron în Lei;
Credite pentru bunuri de consum în lei ocupă ponderea cea mai mare în cadrul creditelor acordate de Raiffeisen Bank;
Flexicreditul este un credit acordat pentru diverse nevoi personale nenominalizate si/sau refinantare, acordate în Lei sau în Euro și cu valoarea cuprinsă între 500 si 15.000 de Euro (sau echivalentul in Lei). Perioada pentru care se acordă este cuprinsă între 5 ani si 10 ani in cazul refinatarii unui credit acordat inainte de 31.10.2011. Avantajele pe care le prezintă acest tip de credit sunt următoarele: este un credit pentru nevoi nenominalizate, se aproba in 24 de ore ‚fiind necesară prezentarea facturi de utilitati;3 luni pauza la plata ratelor; plata ratei lunare se face automat din contul curent; există posibilitatea de rambursare anticipată a ratelor de credit.
Flexicredit Plus este un credit destinat nevoilor personale nenominalizate, garantat cu ipoteca. Banii se acordă în numerar, fără să fie necesară dovada cumpărării unui anumit bun. Se acordă în Lei sau în valută (Euro), pe o perioadă cuprinsă între 6 luni și de 5 ani și are o valoare cuprinsă între 5.000 și 150.000 EUR(sau echivalentul în Lei) pana la 200.000 EUR (sau echivalentul în Lei) pentru credite in lei.
Valoarea maxima finantata este pana la 55% din valoarea imobilelor aduse in garantie.Garanțiile solicitate sunt: ipoteca de rang I constituită în favoarea băncii asupra unuia sau mai multor imobile aflate în proprietatea solicitantului sau a unor terți și asigurarea imobilului cesionat în favoarea băncii. Tipurile de venituri acceptate: venituri din salarii, venituri din comisioane din vânzări, venituri din activități independente, venituri din chirii, venituri din pensii, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din dividende.
Flexicredit Integral este un credit de refinantare garantat cu ipotec.Sumele se acorda in Lei sau in Valuta (Euro), pe o perioada cuprinsa intre 6 luni si 25 de ani și are o valoare cuprinsă între 5.000 și 150.000 EUR(sau echivalentul în Lei) pana la 200.000 EUR (sau echivalentul în Lei) pentru credite in lei.
Valoarea maxima finantata este pana la 65% din valoarea imobilelor aduse in garantie.
Avantajele acestui credit se referă la faptul că nu este necesară justificarea modului de utilizare a sumei primite, nu este necesar un avans inițial sau girant și nici asigurarea de viață. Plata ratelor lunare se face automat din contul curent, fără să mai fie necesară deplasarea la bancă.
Creditul “Mașina Ta” este un credit pentru achiziționarea de mașini noi sau moto scutere. Se acordă în Lei și are o valoare cuprinsă între 2000 și 75.000 de Eur ( echivalentul in Lei). Perioada de acordare este cuprinsă între 6 luni și 7 ani, iar avansul este de minim 15% din valoarea autoturismului achizitionat. Garanțiile necesare sunt reprezentate de gajul pe mașină și asigurarea Full-Casco cesionată în favoarea băncii.
Avantajele creditului sunt: aprobare rapida ,in maximum 48 de ore,din momentul constituirii dosarului; se ia în calcul bugetul familiei, nefiind impus un venit minim personal in data efectuarii calculului; plata ratei lunare se face automat din contul curent; posibilitatea de rambursare anticipată a creditului.
Creditele imobiliare “Casa Ta” sunt destinate cumpărării unei locuințe si teren, construirii unei case sau modernizării extinderii sau terminării locuinței. Suma imprumutată de la bancă se va returna sub forma unor rate lunare pe o perioadă cuprinsă între 3 și 30 de ani, în funcție și de destinația împrumutului. Împrumutul se acordă în Lei sau în valută ( Euro) și are o valoare cuprinsă între 5000 și 300.000 Euro (sau echivalentul în Lei)pentru credite in Lei iar pentru credite in Euro valoare ajunge pana la 250.000 Euro.
Valoarea maxima finantata este pana la 65% din valoarea imobilelor aduse in garantie.
Garanția solicitată este: ipoteca pe locuința cumpărată. Este necesară asigurarea imobilelor aduse în garanție. . În cazul creditelor pentru construirea, extinderea sau modernizarea locuințelor, ratele lunare și graficele de rambursare se modifică conform utilizării creditului. Plata ratelor lunare se face automat din contul curent, fără să mai fie necesară deplasarea la bancă și există posibilitatea de rambursare anticipată a creditului, parțială sau integrală.
Condițiile de bază pe care solicitantul împrumutului trebuie să le îndeplinească în luarea unui credit „Casa Ta” se referă la: vechimea la locul actual de muncă și domiciliul și/sau locul de muncă în județul unde solicită creditul; venitul familiei trebuie să fie la un nivel stabilit de bancă; în cazul în care veniturile nu sunt suficiente, se poate lua în calcul și un co-debitor (membru al familiei); asigurarea imobiliară care protejează în cazul unor evenimente nedorite..
Credit Prima Ta Casa. Este un credit ce se acordă în Lei sau în valută (Euro ) și poate avea o valoare: pana la 57.000 EURO (sau echivalentul în Lei) sau maxim 66.500 EURO(in echivalent lei) pentru locuintele noi , construite in baza autorizatiilor de construire eleiberate dupa data de 22 februarie 2010. Perioada de acordare este între 3 și 30 de ani și necesită un avans de minimum 5% din valoarea proiectului. Se pot achizitiona urmatoarele tipuri de locuinte:locuinte finalizate,locuinte,care urmeaza sa se construiasca si locuinte aflate in faza de constructie.
Produsele de creditare, fie ele credite de consum, auto sau pentru nevoi personale, constituie o prioritate pentru Raiffeisen Bank și au reprezentat motorul creșterii înregistrate în ultimii ani. Acest lucru se datorează unei analize atente a evoluțiilor pieței, respectiv identificării nevoilor clienților persoane fizice prin intermediul unor studii de piață specializate. Prin utilizarea acestor metode moderne de studiere a pieței, Raiffeisen Bank a reușit să identifice zonele cu potențial de creștere.
3.2 Fazele procesului de creditare a persoanelor fizice la banca comercială Raiffeisen Bank
Raiffeisen Bank ocupă al treilea loc pe piața românească din punct de vedere al rețelei de sucursale si agenții, acoperind toate concentrările urbane importante. Accesibilitatea serviciilor – un avantaj competitiv important – a implicat investiții semnificative, financiare și umane, în ultimii ani. După implementarea în 2002 a unui sistem informatic care permite clienților efectuarea de tranzacții în timp real sau consultarea soldului conturilor de oriunde ar fi și chiar fără a se deplasa des la bancă, îmbunătățirea și diversificarea canalelor de distribuție a continuat și în următorii ani.
Persoanele fizice reprezintă al doilea mare segment de clienți, după persoanele juridice, vizat de către bănci în operațiunile lor de plasare a fondurilor atrase în cadrul activității sale de intermediere.
Persoanele fizice care au domiciliul si locul de munca în România si au împlinit vârsta de 18 ani pot beneficia de credite bancare.
În vederea contractării unui credit, persoanele fizice trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie angajat cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată și să realizeze venituri certe, cu caracter de permanență care să asigure plata lunară a ratelor de credite și a dobânzilor aferente.
Solicitantul creditului poate avea și calitatea de: pensionar,persoana fizica autorizata, salariat cu contract de muncă pe perioadă determinată, cu condiția rambursării creditului și achitării dobânzilor pe perioada valabilității contractului de muncă.
Creditarea persoanelor fizice reprezintă un domeniu distinct al activității bancare, deși o lungă perioadă de timp, îndatorarea unei persoane părea suspectă. Creditele contractate de persoanele fizice sunt de două feluri: credite pe termen scurt, pentru acoperirea unor decalaje temporare între venituri și cheltuieli, și credite pe termen lung, destinate finanțării unor investiții imobiliare.
3.2.1 Descrierea procesului de creditare pentru creditele de consum
Creditele de consum au ponderea cea mai mare în cadrul creditelor acordate de către Raiffeisen Bank persoanelor fizice și acestea implică și cele mai mari riscuri. Din acest motiv, pentru acordarea acestora este necesară o analiză minuțioasă a clientului cu privire la bonitatea sa și la eventualele relații anterioare cu banca.
Fluxul la solicitantul creditului este compus din următoarele etape:
1. Etapa de pre-selecție
informarea clientului prin acordarea ofertei de credit a băncii comerciale Raiffeisen Bank;
analiza bonității solicitantului pe baza programului furnizat de banca. Clientul poate efectua o simulare a creditului solicitat cu ajutorul programului furnizat de banca și se va efectua analiza bugetului sau, în cazul în care veniturile sale nu sunt suficiente, se va efectua analiza bugetului familiei pentru solicitarea de credit;
întocmirea cererii de credit;
efectuarea pre-scoring-ului folosind sistemul de analiză automată prin Internet sau Call-Center-ul. În urma analizei se va specifica clientului că un eventual răspuns favorabil nu atrage în mod automat aprobarea cererii de credit de către Raiffeisen Bank, răspunsul definitiv urmând a fi comunicat numai după prezentarea documentației de credit;
înmânarea formularelor clientului;
depunerea documentației – cererea de credit;
întocmirea documentației de cont curent: cererea de deschidere cont curent pentru persoane fizice;
verificarea documentației pe seama condițiilor generale de derulare a afacerilor. Analistul creditului va verifica, va semna și ștampila pe următoarele documente: pe cererea de credit, pe adeverințele de salariu, pe copiile după buletinul sau cartea de identitate ale solicitantului, soțului/soției (dacă e cazul), pentru conformitatea cu originalul;
analiza documentației creditului utilizând sistemul de pre-scoring Internet și Call Center-ul.
2. Etapa de depunere a dosarului de credit – cuprinde în principal două tipuri de documente: unele de ordin juridic și altele de natură economică.
3. Etapa de analiză și aprobare – diferentiat pe credite bancare.
4. Etapa de acceptare – depunerea avansului și semnarea contractului de credit, întocmirea graficului de rambursare, ordinul de schimb valutar, ordinul de plată.
5. Etapa de decontare – virarea creditului din contul curent al împrumutatului în contul curent al furnizorului.
Fluxul în interiorul băncii se referă la:
primirea și verificarea dosarului de credit și de cont curent. Elementele de suport sunt: documentația de credit, baza de date Credite de pe Intranet;
completarea dosarelor incomplete;
importul prescoringului, verificarea dosarului de creditare si semnarea contractului de credit;
trecerea dosarului din stadiul de analiza „Unitate bancara” in stadiul „Rezolvat UCP” (Unitatea Centrala de Procesare) pentru creditele nevoi personale Flexi, si cardurile de credit;
documentatia aferenta imobilului se trimite prin aplicatia Share Point catre departamentul Juridic in vederea obtinerii avizului juridic;
daca avizul este pozitiv se trece la introducerea valorii garantiei si a datelor privind locatia acesteia in aplicatia de procesare a creditelor Loan App ;
întocmirea formularului de aprobare/respingere a creditului;
comunicarea deciziei clientului;
clientul este invitat să vină la bancă;
deschiderea contului curent și semnarea contractului;
semnarea contractului de credit de către reprezentanții băncii;
transmiterea dosarului de credit către departamentul Deschidere Credite;
se verifică calculul bugetului și scoring-ului;
deschiderea contului de credit și acordarea creditului;
se plătește furnizorul;
se înmânează contractul de credit și graficul de rambursare clientului.
3.2 Analiza bonității solicitantului de credit
Analiza bonității solicitantului de credit se va face prin luarea în calcul a veniturilor cu caracter permanent ale solicitantului, iar în cazul în care veniturile solicitantului nu sunt suficiente, se pot lua în calcul și veniturile cu caracter permanent ale familiei.
Solicitantul de credit și soțul/soția acestuia (în cazul în care veniturile acestuia/acesteia sunt luate în calcul la verificarea bonității) trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
să fie angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată sau pe o durată cel puțin egală cu perioada de creditare (minim 3 luni vechime la locul de muncă prezent);
in cazul salariatilor pe perioada determinata, din cadrul companiilor multinationale, ambasade, organizatii sau institutii prezente in Romania care de regula generala nu incheie contracte de munca pe perioada nedeterminata, militarilor, salariatii functiilor publice (parlamentari, primari, consilieri, membrii ai Guvernului) se i-au in calcul veniturile daca exista o vechime de 3 luni la actualul loc de munca si contractul de munca a fost prelungit cel putin 1 an;
să realize venituri cu caracter permanent din exercitarea profesiei, în cazul persoanelor fizice autorizate (minim 2 ani de desfășurare a activității);
să realizeze venituri din pensii;
venituri din activitati independente;
venituri din cedarea folosintei bunurilor;
venituri din drepturi de autor;
venituri din rente viagere;
Nu sunt acceptate venituri din alte surse decât cele menționate mai sus.
În cazul în care veniturile solicitantului nu se încadrează în condițiile de bonitate specificate, calculul se va face pe veniturile familiei:
ponderea ratei în venitul total net al solicitantului/familiei;
gradul de îndatorare al solicitantului/familiei.
În cazul în care solicitantul, soțul sau soția acestuia (dacă e cazul) figurează în Lista neagră a băncii creditul nu va putea fi acordat. Acest lucru nu se comunică clientului, ci i se va transmite că nu îndeplinește condițiile de creditare, ca urmare creditul nu poate fi acordat.
În cazul în care solicitantul de credit sau soțul/soția acestuia înregistrează restanțe la achitarea angajamentelor de plată contractate anterior la Raiffeisen Bank, nu se va putea aproba un alt credit până la achitarea restanței, dar numai dacă respectivele întârzieri nu depășesc 60 de zile și achitarea lor se face în maxim 15 zile calendaristice de la data depunerii cererii de credit. În caz contrar, se va respinge acordarea creditului.
De asemenea, în cazul în care în urma consultării Centralei Riscurilor Bancare s-a constatat că solicitantul este înregistrat cu credite pe care nu le-a declarat, cererea de credit va fi respinsă și solicitantul va fi înscris în Lista Neagră a băncii. Dacă, însă, clientul este înregistrat cu credite pe care le-a declarat, dar este înregistrat cu restanțe, pentru a fi eligibil, clientul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
nu a fost înregistrat în ultimele 6 luni cu o restanță mai veche de 60 de zile;
nu a fost înregistrat în ultimele 24 luni mai mult de 2 rate restante mai vechi de 60 de zile;
nu a fost inregistrat cu credite in executare silita;
În cazul în care una dintre cele trei condiții nu este îndeplinită, creditul va fi respins.
Se iau in considerare doar restantele cu valori mai mari de 30 RON.In cazul in care restantele au o valoare mai mica sau egala cu 30 RON ,nu se vor lua in considerare.
Rambursarea creditului. Creditul acordat se va rambursa în rate lunare egale (rata de credit plus dobânda), în conformitate cu graficul de rambursare în valută în care s-a acordat creditul.
Constituirea de provizioane se face pentru creditele acordate în conformitate cu normele Băncii Naționale a României și procedurile interne ale băncii.
Documentele necesare pentru acordarea creditului solicitate de către Raiffeisen Bank România sunt:
actele de identitate ale solicitantului, soțului/soției (carte sau buletin de identitate, original și copie). Nu sunt acceptate cărți de identitate provizorii.
documente care fac dovada veniturilor: Adeverința de salariu a solicitantului sau soției acestuia, dacă e cazul, emisă cu maxim 30 zile calendaristice înaintea datei semnării cererii de credit; Autorizația de funcționare, declarația de venit/certificatul fiscal confirmat/emis de autoritățile fiscale competente și copia Registrului de încasări și plăți pentru ultimile 6 luni, semnat și ștampilat, pentru liber profesioniști; ultimul talon de pensie în original pentru pensionari;
fisa fiscala
factură proformă /fiscală – emisă de furnizorul bunului;
copie a contractului de închiriere . Se vor accepta numai acele contracte a căror perioadă de valabilitate este cel puțin egală cu perioada de creditare. Nu se vor lua în calcul veniturile rezultate din contractele de închiriere încheiate pe perioade mai mici decât perioada de creditare, precum și cele neînregistrate la Administrația Financiară teritorială. Pentru a putea fi luate în calcul, aceste contracte trebuie să fie încheiate cu minim șase luni înainte de data depunerii cererii de credit;
documente doveditoare în cazul existenței unor surse de venit suplimentare;
factura de utilități emisă pe adresa domiciliului sau reședinței actuale. În cazul în care adresa de domiciliu înscrisă în buletin sau cartea de identitate diferă de adresa înscrisă în factura de utilități (prin alte documente și/sau viza de reședință), creditul va fi procesat în continuare iar această adresă din factură se va completa obligatoriu în ICBS la rubrica „Adresa de corespondență”;
Acord de Consultare a Bazei de Date a Centralei Riscurilor Bancare;
În cazul persoanelor aflate în concediu de îngrijire a copilului, la stabilirea veniturilor se ia in calcul indemnizația de concediu de îngrijire a copilului în cazul în care termenul de creditare solicitat este mai mic decât perioada până la expirarea concediului de îngrijire a copilului sau venitul cel mai mic dintre indemnizația de concediu de îngrijire a copilului și veniturile obținute anterior în perioada de activitate, în cazul în care termenul de creditare solicitat este mai mare decât perioada până la expirarea concediului de îngrijire a copilului.
Dacă solicitantul și/sau soția/soțul este o persoană care desfășoară profesii independente în baza unor legi speciale se vor solicita următoarele documente:
autorizația valabilă emisă de către forul care guvernează tipul respectiv de activitate profesională;
documente financiare: declarația de impunere pentru ultimii doi ani și copie a registrului de încasări și plăți pentru ultimele șase luni, semnat și ștampilat.
În cazul în care solicitantul și/sau soțul/soția este pensionar sunt necesare următoarele documente, la solicitarea creditului:
ultimul talon de pensie;
decizia de pensionare;
decizia comisiei medicale (în cazul pensiilor de invaliditate).
Dacă, însă solicitantul sau soțul/soția obțin venituri din cesiunea dreptului de proprietate intelectuală, se va solicita contractul de cesiune a dreptului de proprietate intelectuală. Veniturile din dreptul de proprietate intelectuală se vor lua în considerare în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
contractul este încheiat pe perioadă nedeterminată sau pe o perioadă determinată care acoperă perioada de creditare;
în contract se specifică un venit lunar fix;
contractul are vechime de minim 6 luni la data solicitării creditului.
Banca acordă o deosebită atenție introducerii corecte și complete a tuturor informațiilor privind clientul sau creditul solicitat, în toate sistemele informatice (ICBS, Loan App,Aps), întrucât informațiile introduse vor fi utilizate pentru întocmirea automată a tuturor documentelor aferente creditului (Fișa de aprobare/respingere a creditului, contract de credit, notificări restanțieri, etc.), a raportărilor către Banca Națională a României și către management. Verificarea informațiilor personale depuse de client reprezintă cel mai important moment al procesului de analiză de credit.
Verificarea corectitudinii întocmirii documentației este efectuată de către Consilierul de Credit,Ofițerul de Cont (cu atribuții de creditare persone fizice, OC(ACPF) sau ACR(PF)) și de persoane cu atribuții de aprobare a creditelor.
Monitorizarea creditelor acordate, din punctul de vedere al corectitudinii deschiderii contului de credit în ICBS, se face pe baza rapoartelor din ICBS și a rapoartelor din bazele de date interne. Departamentul Aprobare Consumer Risc va monitoriza activitatea de creditare prin intermediul rapoartelor zilnice, săptămânale, lunare generate din baza de date a creditelor retail.
3.2.3. Scoringul și ratingul de credit
Scoringul este o modalitate de apreciere sau de evaluare a atributelor solicitantului în vederea acordării unui credit. În acest sens,se stabilește o modalitate de ierarhizare a solicitanților de credit pe baza unui punctaj.
În vederea stabilirii punctajului, trebuie să se parcurgă următoarele etape:
stabilirea unui număr de variabile pentru fiecare solicitant astfel: starea materială, nivelul de venituri, stabilitatea la locul de muncă și domiciliu, vârsta, sarcinile familiale, comportamentul în relația cu banca în calitate de client;
fixarea unui sistem de notare în măsură să faciliteze transpunerea variabilelor într-un calificativ, prin numărul de puncte obținut.
Banca va calcula pentru solicitantul de credit un punctaj ce reflectă gradul de risc al acestuia. În funcție de punctajul obținut de client banca poate limita valoarea maximă a creditului. Limita creditului este stabilită și calculată automat de aplicația Loan App sau Aps. Solicitantul trebuie să obțină un punctaj cel puțin egal cu nivelul minim stabilit de către bancă pentru a putea beneficia de credit. Pentru a limita riscul de creditare clientul trebuie să obțină un punctaj scoring superior corespunzător nivelului minim stabilit.
Ratingul este, de asemenea, o modalitate de apreciere sau evaluare a riscului de credit. Ratingul de credite reprezintă unul din instrumentele de bază ale managementului unei bănci pentru reducerea riscului bancar, cu accent pe perfecționarea metodologiilor și normelor de lucru a procedurilor și tehnicilor de management al riscurilor.
Ratingul de credite evidențiază rezultatele analizei caracteristicilor clientului și cele ale creditului și are rolul de a diferenția nivelurile de risc din cadrul portofoliului de plasamente al băncii pentru evitarea situației grupării creditelor în categoriile cu risc major, determinarea trendului calității portofoliului în vederea lăurii unor măsuri necesare pentru a evita deteriorarea în timp a acestei calități, asigurarea unui management activ al riscului de credite și protecția corespunzătoare a băncii împotriva acestui risc.
3.2.4 Indicatorii de analiză a bonității clienților
Indicatorii de analiză a bonității clientului ajută unitatea bancară să stabilească în ce măsură respectivul client prezintă bonitate în acordarea creditului și permite, de asemenea, previzionarea posibilităților de rambursare a creditului și încasarea dobânzii corespunzătoare.
Un prim indicator de analiză a bonității solicitantului de credit este reprezentat de ponderea tuturor ratelor la creditele de consum în venitul total al solicitantului/familiei. Acest indicator reprezintă ponderea tuturor angajamentelor de plată lunare, decurgând din creditele de consum, precum și din alte contracte de natura creditului de consum, indiferent de creditor, în veniturile nete ale solicitantului/familiei.
Al doilea indicator de analiză a bonității clientului este gradul de îndatorare al solicitantului/familiei și este reprezentat de ponderea angajamentelor totale de plată lunare, respectiv principalul și dobânda ale solicitantului și familiei acestuia (rata la creditul solicitat plus alte contracte de aceeași natură cum ar fi: contracte de credit, contracte de leasing, contracte de cumpărare de bunuri în rate, indiferent de creditor) ale familiei în total venituri lunare nete ale solicitantului/familiei.
Veniturile nete lunare sunt calculate ca diferența între venituri totale certe, cu caracter de permanență și angajamentele de plată de altă natură decât cele decurgând din contractele de credit (pensii alimentare, chirii, CAR, etc.).
3.3 Riscurile specifice creditelor acordate persoanelor fizice de către Raiffeisen Bank
În principal, activitatea de risc de creditare este responsabilă cu evaluarea riscului pentru creditele solicitate de către clienți , dar și implementarea politicilor de risc de creditare și politicile de împrumut ale băncii atât la nivel central, cât și în teritoriu, în toate unitățile din rețea implicate în procesul de creditare.
Cel mai important risc pentru o bancă este cel de credit, deoarece producerea lui facilitează apariția și a celorlalte riscuri specifice activității din domeniul bancar.
In angajarea| resurselor destinate creditarii, bancile intalnesc o serie de riscuri majore printre care17:
riscul insolvabilitatii clientului;
riscul ratei dobanzii;
riscul de lichiditatate bancara.
1. Neîndeplinirea contractului de credit se datorează lipsei de lichiditate și solvabilitate a debitorului. Astfel, unele creanțe pot fi recuperate parțial, în timp ce altele devin nerecuperabile.
Băncile se protejeaza de acest risc prin:
diversificarea portofoliului de credite în scopul dispersării riscurilor;
includerea unei prime de risc în cadrul ratelor de dobânzi practicate;
includerea unei clauze protectoare, de garantare, în contractul de credit, pentru a reduce efectele neexecutării de către debitor.
2. Riscul modificării dobânzii de piață. Creditele pot fi contractate cu dobânzi fixe, valabile pe toată durata contractului, sau cu dobânzi variabile sau sensibile, care se modifică trimestrial sau semestrial, în funcție de fluctuațiile ratei dobânzii.
În cazul dobânzilor fixe, banca este afectată în special când dobânzile cresc și deci acesta, în comparație cu posibilitățile modificate de valorificare a capitalului, este dezavantajat. Astfel, în condițiile creditării cu dobânzi fixe, creditorul trebuie să aibă în vedere eventualele posibile modificări ce îl afectează, procedând la o majorare a dobânzilor practicate.
3. Riscul modificării puterii de cumpărare este determinat de intensitatea procesului inflaționist și poate fi măsurat prin calcularea dobânzii reale.
Principalele scopuri și responsabilități ale activității privind riscul de creditare:
administrarea expunerii băncii față de corporații, întreprinderi mici și mijlocii și persoane fizice în scopul creării și menținerii unui portofoliu care satisface cerințele de profitabilitate și risc ale băncii, în concordanță cu planurile anuale de afaceri și marketing;
realizarea unui control independent și continuu în organizație, conform "principiului celor patru ochi" și asigurarea unei bune calități a deciziilor de creditare;
asigurarea conformității cu legile și regulamentele locale, cu politica de creditare a băncii și, totodată, cu procedurile interne de acordare a împrumuturilor.
Analiza expunerii la riscul de credit se desfășoară atât la nivelul global al portofoliului de credit, cât și la nivelul dosarelor de credit și urmărește identificarea problemelor specifice activității de creditare atât din punct de vedere al managementului de sucursală (organizare, orientare comercială, expunere la riscul de credit) cât și din punct de vedere executiv (profesional și procedural).
În privința verificării dosarelor de credit, analiza expunerii la riscul de credit are obligația de a acoperi atât aspecte legate de analiza riscului cât și cele legate de gestiunea creditelor (natura juridică și cea financiar-contabilă).
Principalele responsabilități urmărite, cu privire la analiza expunerii la riscul de creditare, sunt:
A. Analiza evoluției globale a portofoliului de credite, evidențierea celor mai importante modificări ale indicatorilor globali, identificarea cauzelor globale care au dus la înrăutățirea acestora, propuneri de ameliorare a situației globale a activității de creditare la unitatea auditată.
B. Verificarea dosarelor de credit presupune:
respecterea normelor privind ratingul (performanța financiară);
calitatea analizei de management (rapoarte de vizită, studiul structurii organizatorice, experiența);
verificarea aportului clienților de minim 25%, la nivelul de competență locala, în cazul creditelor de investiții (imobiliare);
calitatea și veridicitatea proiecțiilor financiare;
gradul de utilizare a surselor de informații disponibile (Centrala Riscurilor Bancare, certificate fiscale privind existența datoriilor față de stat, nivelul acestora, restanțele, reeșalonările, majorările de întârziere, Comisia de statistică , altele).
calitatea formei de prezentare a fișei sintetice de analiză a creditului;
conținutul dosarului de credit;
verificarea modalităților de păstrare a documentelor originale (contracte de credit, de garanție, polițe de asigurare, acțiuni, titluri, scrisori de garanție, etc).
respectarea competențelor de aprobare ;
nivelul de competență la aprobare;
expunerea pe un singur debitor;
identificarea grupurilor, nivelul expunerilor pe grup și efectuarea analizei consolidate a grupului, verificarea gradului de utilizare a tuturor surselor de informații disponibile (declarații client, surse terțe, etc. );
daca la data aprobarii existau restante si/sau litigii confirmate de Centrala Riscurilor Bancare,popriri;
Pentru verificarea contractelor de credit și a accesoriilor de garantare se ține seama de următoarele elemente:
identificarea riguroasă a bunurilor aduse în garanție, atât în contractele de credit cât și în cele de garanție aferente;
data de constituire a garanțiilor trebuie să fie anterioară datei de încheiere a contractului de credit;
creanța garantată trebuie să includă valoarea aprobată a creditului și dobânzile aferente;
valoarea bunurilor aduse în garanție va fi valoarea de circulație, evaluată de creditor;
valabilitatea garanțiilor va depăși valabilitatea contractului de credit;
identificarea riguroasă a garanțiilor atât în contractele de credit cât și în cele de garanție aferente; contractele de credit vor fi semnate și de garanți;
verificarea rangurilor de ipotecă;
verificarea extraselor din Cartea Funciară, la încheierea ipotecilor cât și după;
verificarea avizelor Arhivei Electronice;
verificarea notificărilor judecătorești în cazul cesiunilor de creanțe.
În privința verificării polițelor de asigurare se ține seama de:
în caz că valoarea de circulație a bunurilor aduse în garanție este mai mare decât valoarea creditului/angajamentului și a dobânzilor, valoarea poliței de asigurare va fi cel puțin la nivelul creditului și a dobânzilor aferente;
valabilitatea polițelor de asigurare;
plata la zi a primelor de asigurare;
valoarea nominală a poliței de asigurare va fi denominată în valuta creditului;
cesionarea în favoarea băncii, pentru valoarea creditului și a dobânzilor aferente;
credibilitatea societății de asigurare;
existența unui sistem riguros de urmărire a valabilității polițelor de asigurare, precum și a frecvenței de plată a ratelor primelor de asigurare.
Expunerea pe contracte și pe client, împreună cu analiza garanțiilor pe contracte și pe client, evidențiindu-se gradul de acoperire cu garanții, precum și calitatea acestora presupune analiza următoarelor elemente: tipul garanțiilor; amplasamentul bunurilor aduse în garanție, vechimea bunurilor, cantitatea și capacitatea (suprafața desfășurată imobile, unități cantitative, etc.), calitatea, uzura, data evaluării, valoarea de circulație, valoarea de garanție, opinia evaluatorului privind valoarea de lichidare rapidă, având ca reper valoarea de piață a bunurilor respective la nivel local, valoarea de garanție, dar și concluziile verificării pe teren a garanțiilor.
Verificarea modului de derulare și urmărire a dosarelor de credite presupune:
îndeplinirea condițiilor prealabile tragerilor din credit;
respectarea destinației creditului;
verificarea respectării graficului de rambursare inițial și comparația cu cele editate în cursul derulării creditului. De asemenea, se vor verifica sursele de rambursare;
verificarea dobânzilor și comisioanelor calculate și încasate, în conformitate cu prevederile contractelor de credit, precum și sursele de plată a acestora;
se vor analiza condițiile și rațiunile pentru care au fost reeșalonate creditele (în mod special se va evidenția dacă singura rațiune este evitarea constituirii de provizioane sau închiderea balanțelor lunare fără creanțe restante);
analiza serviciului datoriei:
notificarea prealabilă a sumelor scadente;
notificarea imediată a restanței;
valoarea restanțelor;
frecvența, evoluția și vechimea restanțelor.
măsuri de recuperare și eficiența acestora ;
frecvența vizitelor în cursul derulării creditului și eficiența lor în urmărirea evoluției afacerii în cauză;
frecvența verificărilor garanțiilor și relevanța rapoartelor de constatare;
relevanța rapoartelor de revizuire a garanțiilor (reevaluare).
C. Propunerile privind analiza expunerii la riscul de credit sunt de natura deciziilor.
a. Pentru problemele identificate privind asigurările se vor face propuneri de soluționare într-un termen stabilit.
b. Pentru problemele identificate privind competențele se vor propune:
măsuri de prezentare a dosarului pentru revizuirea expunerii într-un termen stabilit;
sancționarea persoanelor respective.
c. Pentru problemele identificate privind calitatea analizei de credit se vor propune:
măsuri de reanalizare a dosarului pentru revizuirea expunerii într-un termen stabilit;
măsuri de formare profesională;
sancționarea persoanelor responsabile;
alte măsuri (redistribuire, restructurare, recrutare personal, etc.).
d. Pentru problemele identificate privind acoperirea expunerii, atât în structura (pe contract) cât și global (pe client) se vor face propuneri de soluționare într-un termen stabilit.
e. Pentru problemele identificate privind calitatea urmăririi dosarelor de credit se vor propune:
măsuri de reanalizare a dosarului pentru revizuirea/reeșlonarea/restructurarea expunerii, precum și revizuirea garanțiilor, într-un termen stabilit;
măsuri de recuperare a creanței;
măsuri de formare profesională;
sancționarea persoanelor responsabile;
alte măsuri (redistribuire, restructurare, recrutare personal, etc.).
calculul expunerii (E), inclusiv dobânzile calculate și nescadente;
revizuirea performanței financiare (PF);
revizuirea valorii de lichidare rapidă a garanțiilor, ținând cont și de viciile contractelor de credit și de garanție (VLR).
Expunerea la riscul de credit trebuie analizată riguros, iar deciziile care se iau pe această bază sunt foarte importante pentru vulnerabilitatea unei bănci. Calculul valorii riscului în condiții de incertitudine nu presupune întotdeauna solicitarea de garanții consistente, în condițiile concurenței bancare fiind suficientă de multe ori încrederea.
Pentru a reduce, până la eliminare, riscul de credit, banca trebuie să analizeze în amănunt activitatea clienților și să evalueze factorii care ar putea influența negativ derularea afacerii și pot induce pierderi în firmă, periclitând rambursarea ratelor creditului în volumul și la termenul stabilit.
Riscul de creditare pentru persoane fizice este coordonat printr-o unitate separată, care asigură managementul corect al portofoliului de credite pentru persoane fizice al băncii, la nivel central și local. Unitatea cooperează îndeaproape cu partea comercială pentru a asigura actualizarea și implementarea produselor de credit pentru persoane fizice, precum și respectarea regulamentului local și a procedurilor interne de creditare pentru persoane fizice.
Departamentul Risk Management din cadrul grupului Raiffeisen din Viena defineste urmatoarele categorii de riscuri:
Pentru o mai bună evidență a riscurilor specifice creditării vom analiza, mai întâi, evoluția numărului de clienți, persoane fizice la banca comercială Raiffeisen Bank Bartok Bela Targu-Mures . La 31 decembrie 2013, portofoliul Raiffeisen Bank cuprindea 4.301 de clienți persoane fizice, valoare evidențiată și în tabelul de mai jos:
Tabel nr. 4 Evoluția numărului de clienți în perioada 2013-2015
Sursa: Intranet Rapoarte anuale ale băncii comerciale Raiffeisen Bank
Grafic nr. 1 Evoluția nr. de clienți ai Raiffeisen Bank în perioada 2013 – 2015
La 31 decembrie 2013, Raiffeisen Bank Bartok Bela Targu-Mures avea aproape 4.301 de conturi de credit pentru clienții persoane fizice (inclusiv conturile cu ieșire în descoperit pe cardurile de salarii și cardul de credit), în sumă totală de5.673.682 EUR.
În 2014, suma totala a creditelor acordate personelor fizice de catre Raiffeisen Bank Agentia Bartok Bela Targu-Mures a cunoscut o crestere spectaculoasa pe piața creditelor locale de 69,22 % fata de anul 2013.
Anul 2015, desi considerat unul foarte profitabil pe piața bancara datorita cresterii cererii pentru achizitii imobiliare, a cunoscut o scadere usoara a cererii de credite fata de anul 2014cu 39,6 %.
Departamentul Credite Negarantate si Garantate, desfasoara incepand cu 1 aprilie 2014 un proiect de fidelizare a clientilor care au un credit in derulare la Raiffeisen Bank si care au avut un istoric bun la plata. Acestor clienti li se face un nou calcul si cu o noua oferta de creditare, pe baza datelor din sistem de la momentul acordarii creditului anterior. Acest proiect se numeste Retentie Clienti. Pana in momentul de fata este un real succes acest proiect de fidelizare a clientilor.
În tabelul de mai jos este evidențiată evoluția volumului creditelor acordate de banca comercială Raiffeisen Bank Agenția Bartok Bela Târgu-Mureș în perioada 2013 – mai 2015.
Tabel nr. 5 Evoluția volumului creditelor acordate persoanelor fizice de catre Raiffeisen Bank în perioada 2013- 2015
Sursa:Intranet-Rapoarte anuale Raiffeisen Bank – 2013- 2015
Grafic nr. 2 Evoluția volumului creditelor acordate persoanelor fizice de către
Raiffeisen Bank în perioada 2013 – 2015
În vederea acordării creditului unitatea bancară este obligată să facă o analiza atentă privind solicitantul de credit în scopul prevenirii riscului de credit.
În acest sens, în cadrul agentiei Raiffeisen Bank Bartok Bela Târgu-Mureș parametrii minimi ai creditului îndeplinesc rolul de criteriu general de preselecție și vor fi aduși la cunoștința clientului. Orice neconcordanță cu parametrii minimi ai creditului duce la respingerea solicitării de credit.
Limita expunerii pentru familie este de 20.000 euro sau echivalentul în lei la credite negarantate,iar la credite garantate este de 300.000 EUR/echiv.RON.
Pentru calculul expunerii se va utiliza cursul valutar al Băncii Naționale a României de la data semnării cererii de către client.
În situația în care în cadrul agentiei bancare Raiffeisen Bank sunt înregistrate sume restante la creditele acordate, banca va aplica dobânzi majorate pentru respectivele credite, iar aceste dobânzi se vor aplica și calcula până în momentul plății tuturor sumelor restante. Dobânzile penalizatoare se aplică la întreaga sumă restantă.
Pentru creditele de consum acordate de către Raiffeisen Bank persoanelor fizice asigurarea de viață și de șomaj a solicitantului este opțională și acoperă întreaga perioadă de creditare și suma creditului. Prima de asigurare nu va fi inclusă în creditul acordat. Asigurarea acoperă riscul de deces cauzat de îmbolnăviri sau accidente precum și riscul pierderii involuntare a locului de munca.. În vederea contractării de către client a unui contract de asigurare a creditului, banca colaborează cu Societatea de Asigurare ALICO România și facilitează contactul dintre firma de asigurare și client.
Departamentul Aprobare Consumer Credit din Administrația Centrală va efectua periodic, prin sondaj, un control al activității de creditare desfășurată la nivelul agentiei.
3.4 Stabilirea nivelului creditelor performante și a celor neperformante acordate de banca comercială Raiffeisen Bank
Activitatea de creditare generează atât credite performante cât și credite problemă și neperformante, datorită gestionării greșite a riscului. Creditele neperformante apar atunci când există o întârziere în rambursarea și recuperarea ratelor de credit, iar achitarea obligațiilor de plată asumate nu sunt asigurate sau sunt asigurate parțial. Creditele problemă sunt acele credite care, în momentul analizei, prezintă semnale evidente referitoare la imposibilitatea rambursării viitoare la termenele stabilite, ca urmare a deteriorării activității clientului.
În scopul reducerii nivelului creditelor neperformante și a impactului acestora asupra profitabilității băncii este necesară practicarea unei politici de creditare prudente și eficiente, care să conducă atât la prevenirea acestor credite, cât și la posibilitatea de recuperare a lor.
Cu toate acestea, creditele neperformante reprezintă o consecință inevitabilă a activității de creditare. Fiecare credit presupune apariția unor evenimente neprevăzute care fac dificilă respectarea de către client a termenilor contractului de creditare.
Unele credite calificate ca neperformante pot apărea ca urmare a unor erori ale ofițerului de credit, deoarece e posibil ca acesta să evalueze în mod necorespunzător situația solicitantului sau să interpreteze greșit cifrele în cadrul unei analize financiare. Un ofițer de recuperare debite competent, poate să mențină numărul creditelor neperformante la un nivel acceptabil și să reducă la minimum pierderile înregistrate de către unitatea bancară, în condițiile în care calitatea creditului acordat nu se deteriorează. Unele credite neperformante sunt inevitabile, însă pierderile suferite de către bancă pot fi neglijabile dacă acestea sunt identificate la timp. În acest caz, ofițerul are mai multe alternative; el poate întocmi împreună cu clientul o situație prognozată a fluxului de numerar sau o reeșalonare a creditului.
Ofițerul de recuperare debite din cardul Departamentului recuperare credite monitorizează constant circumstanțele fiecărui debitor, spre a detecta eventualele probleme ale creditului, înainte ca ele să devină imposibil de corectat. El se informează despre calitatea datelor financiare, istoria creditului ca rezumat în fișierul creditului, completarea documentației creditului și valoarea garanțiilor.
Departamentul recuperare credite reprezinta unitatea infiintata la nivel central in cadrul Directiei Restructurare si Recuperare Credite avand urmatoarele responsabilitati:
1. Propune modalitatea de recuperare a creditelor neperformante in urma analizei economico-financiare a debitorului;
2. Monitorizeaza realizarea recuperarii creantei indiferent de modalitatea de recuperare aprobata si identifica masuri de recuperare pe parcursul monitorizarii;
3. Stabileste contacte cu potentiali clienti interesati in achizitionarea creantelor/activelor in scopul vanzarii acestora;
4. Acorda asistenta de specialitate unitatilor teritoriale ale bancii in domeniul recuperarii;
5. Aplicarea unor masuri speciale (diminuarea creantei, reducerea procentului de dobanda, stergerea din evidenta bancii a datoriilor etc.).
6. Colaboreaza cu directiile din Administratia Centrala in vederea realizarii sarcinilor specifice departamentului;
Dacă descoperă anumite nereguli, el poate clasa împrumutul ca fiind substandard, îndoielnic sau pierdere, iar în această situație banca trebuie să aloce rezerve în diferite procente, proporțional cu creditul acordat, reducând astfel pierderile potențiale.
Cele mai mari costuri pentru banca apar în situația în care un credit neperformant nu mai poate fi recuperat. Pe lângă pierderea propriu-zisă a creditului acordat există și alte costuri, mai greu de estimat, care pot, de asemenea, să scadă profitul băncii,toate ducand la constituirea de provizioane.
Factorii care pot genera apariția creditelor neperformante sunt numeroși. Cel mai adesea, apariția unui credit neperformant este rezultatul acțiunii conjugate a mai multor factori iar majoritatea dintre ei sunt descoperiți în faza de control a băncii. Un singur factor (greșelile comise de ofițerul de credit) poate fi menținut la un nivel minim, dacă acesta a parcurs și executat cu atenție și minuțiozitate fiecare etapă a procesului de creditare.
Activitatea de restructurare și recuperare a creditelor contribuie la îmbunătățirea calității portofoliului de credite al băncii, prin diminuarea procentului creditelor neperformante în total plasamente, ca urmare a recuperării acestora.
Creanțele neperformante pentru persoane fizice sunt monitorizate prin activitatea de colectare, care reprezintă un sistem complet de acțiuni efectuate din timp, pentru a asigura o rată mare de recuperare pentru aceste credite, cu implicații minime asupra băncii.
În perioada 2013-2015 variabilele necesare stabilirii indicatorilor de risc de credit au înregistrat următoarele valori la Raiffeisen Bank Bartok Bela Târgu-Mureș:
Tabel nr. 6 Situația variabilelor necesare calculului indicatorilor de risc
– zecimii lei-
Sursa:Intranet-Rapoartele anuale ale băncii Raiffeisen Bank 2013 – 2015
Situația creditelor neperformante, ca procent, înregistrate la banca comercială Raiffeisen Bank în perioada 2013 – 2015 este evidențiată în tabelul de mai jos:
Tabel nr. 7 Situația creditelor neperformante înregistrate în perioada 2013 – 2015
Sursa:Intranet- Rapoartele anuale ale băncii Raiffeisen Bank 2013 – 2015
Grafic nr. 3 Situația creditelor neperformante înregistrate la Raiffeisen Bank în perioada 2013 – 2014
Banca comercială Raiffeisen Bank urmărește să găsească cele mai eficiente măsuri de limitare și eliminare a riscului de credit. În acest sens, ea stabilește, mai întâi, nivelul unor indicatori de apreciere a riscului de credit iar, ulterior încearcă să caute metodele de reducere a acestora.
În tabelul de mai jos sunt prezentați indicatorii de apreciere a riscului de credit și evoluția lor în perioada 2013– 2014.
Tabelul nr. 8 Evoluția indicatorilor de risc de credit la Raiffeisen Bank
-%-
Sursa:Intranet- Rapoartele anuale ale băncii Raiffeisen Bank 2013– 2015
Gestionarea riscurilor constituie baza procesului de management, iar riscul de creditare reprezintă cea mai periculoasă categorie de riscuri bancare, întrucât se infiltrează la nivelul unei game largi de servicii și expuneri. Din acest motiv, băncile comerciale, în general, trebuie să urmărească, în principal limitarea sau chiar eliminarea acestui tip de risc.
Pentru reducerea riscurilor, se impune analiza periodică și exigența calității portofoliului de credite, de dorit la intervale cât mai scurte de timp, precum și constituirea de provizioane și rezerve pentru acoperirea eventualelor pierderi.
3.5 Restructurarea creditelor la persoane fizice
Procesul de restructurare se refera la conturi de credite (cu intarzieri la plata sau nu) pentru care termenii originali ai contractului sunt modificati pentru a permite debitorului sa depaseasca o situatie temporara de dificultati financiare.
Principalele metode de restructurare practicate de banca Raiffeisen sunt cele stipulate in politica de risc RBRo(extindere perioade de creditare,acordarea unei perioade de gratie,reducere temporara de pret,consolidarea creditelor).
Documentele necesare intocmirii dosarului de restructurare sunt:
-documente de identificare a clientului
-formularul de solicitare restructurare ce trebuie completat de solicitant
-certificat de deces si certificat mostenitor pentru solicitant- daca este cazul
-decizie de divort si act partaj – daca este cazul
-procura de reprezentare autentificata notarial in formatul agreat de banca pentru cazul in care solicitantul nu se poate prezenta pentru semnarea actului aditional – daca este cazul
– declaratia din partea tertilor garanti – in situatia creditelor garantate,daca perioada de creditare se extinde cu mai mult de 6 luni si tertii garanti nu se pot prezenta la banca pentru semnarea actului aditional
– alte documente doveditoare – optional,la cererea Consumer Risc care pot fi(fara a se limita la):- document doveditor somaj,
– adeverinta de salariu,care atesta modificarea acestuia
– adeverinta de la primarie privind afectarea de catre calamitati
Tipurile de credit ce fac obiectul procedurii de restructurare sunt
– Credite garantate:credite pentru achizitie locuinte si case de vacanta,constructie,extindere,modernicare locuinte ,credite pentru nevoi personale garantate cu ipoteca,credite de refinantare garantate cu ipoteca,credite ANL,credite pentru finantare de locuinte in ansambluri rezidentiale finantate de Raiffeisen corporate,credite auto.
– Credite negarantate:credite pentru nevoi personale,credite de consum
In momentul restructurarii,se vor ingloba in soldul creditului restructurat dobanda curenta,comisioanele restante,dobanda restanta si dobanda penalizatoare.Comisionul de administrare pentru luna in curs,aferent urmatoarei rate,va fi anulat.
Creditele care au atasat un produs de asigurare si al carui titular indeplineste conditiile de a solicita o despagubire catre Asigurator nu vor putea fi restructurate.
In cazul in care,cererea de despagubire este respinsa de catre asigurator,cererea de restructurare va putea fi inaintata spre analiza la Departamentul.Analiza Credite.
Pentru semnarea documentelor de restructurare ,clientul se va prezenta in unitate in ziua si ora stabilita penru semnarea documentelor.Actul Aditional de Contract se va tipari intr-un numar de exemplare corespunzator partilor si se inmaneaza pentru semnare.
Semnarea documentelor se face in prezenta ofiterului de credite ,care are obligatia verificarii actelor de identitate ale semnatarilor.In numele Bancii vor semna actul aditional/graficul de rambursare persoanele cu drept de semnataura I si II.
Ofiterul de credite va arhiva dosarul de restructurare in unitatea care a acordat creditul initial.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Pregǎtirea permanentǎ și comunicarea sunt importante pentru administrarea eficientǎ a riscurilor. In permanențǎ apar lucruri noi cu privire la elementele de risc management descrise . Personalul care lucreazǎ în administrarea riscurilor trebuie sǎ fie la curent cu noutǎțile referitoare la administrarea riscurilor astfel încât administrarea riscurilor sǎ fie imbunǎtǎțitǎ.
În plus este foarte important ca top management-ul, managerii și cei care realizeazǎ tranzacții cu risc sǎ cunoascǎ beneficiile administrǎrii riscurilor la nivel consolidat. Întelegerea metodologiilor de mǎsurare și alte aspecte privind administrarea riscurilor permit acestora sǎ interpreteze corect analiza de risc, sǎ ridice intrebǎri pertinente despre riscuri și sǎ includǎ administrarea riscurilor in deciziile de afaceri. Comunicarea deschisǎ și clarǎ este criticǎ pentru a face ca intreaga firmǎ sǎ cunoascǎ rolul și responsabilitǎțile unitǎții de Risk Management (la nivel local sau de grup) și diversele inițiative.
Formularea politicii de risc și procesul de bugetare cu privire la riscuri este un element din cadrul planificǎțrii anuale. Deoarece planificarea este un proces de sus-în-jos și de jos-în-sus, aceeași abordare se aplicǎț și pentru procesul de bugetare cu privire la riscuri. Pentru a avea succes, atǎt managerii segmentelor de activitate cǎt și risk managerii trebuie sǎ fie implicați în formularea, evaluarea și implementarea strategiilor de afaceri și de administrare a riscurilor. Relația între cele douǎ pǎrți trebuie sǎ fie o relație de parteneriat și de muncǎ în echipǎ și nu o interacționare cu caracter advers. Este important sǎ arǎtǎm cǎ risc managerii nu trebuie sǎ aibǎ aceeași pǎrere cu segmentele de activitate. Ei trebuie sǎ sprijine segmentele de activitate pentru îmbunǎtǎțirea înțelegerii riscurilor și pentru asigurarea analizei tuturor riscurilor in orice tranzacție.
Date corecte, complete și trimise/primite la timp împreunǎ cu sisteme solide de integrare a informațiilor sunt o parte integrantǎ a unui program eficient de administrare a riscurilor. Sistemele de administrare a riscurilor trebuie sǎ fie capabile sǎ includǎ și sǎ mǎsoare riscurile majore la nivel global. Acest lucru înseamna ca datele despre tranzacții și poziții, despre contrapartide, despre piațǎ și presupunerile din modele sunt incluse in sistem în mod corespunzǎtor.
În prezent modelele pentru surarea riscurilor se bazeazǎ pe Excel și Access și au fost dezvoltate intern în ultimii ani. Datele provin din sistemele Grupului Raiffeisen sau sunt trimise prin Excel/Lotus Notes de cǎtre filiale în cursul raportǎrilor sǎptǎmǎnale, lunare și trimestriale.
Deoarece administrarea riscurilor este dependentǎ de informații despre business și despre piațǎ, transparența și comunicarea sunt importante pentru o evaluare eficientǎ a riscurilor la care Grupul Raiffeisen este expus, in speța Agentia Bartok Bela Târgu Mureș.
BIBLIOGRAFIE
A. Cărți:
Basno Cezar, Dardac Nicolae, „Management bancar”, Editura Economică, București, 2002
Berea Aurel Octavian, Stoica Emilia Cornelia, „Creditul bancar – Coordonate actuale și perspective”, Editura Expert, București, 2003
Dan Constantinescu”Management bancar” Editura Fundatiei culturale LIBRA,Bucuresti,2007
Dan Constantinescu”Ierarhia in managementul sistemelor economice”Editura Economica,Bucuresti,2003
Dardac Nicolae, Barbu Teodora, „Monedă, bănci și politici monetare” Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005
Ganea Mariana, Introducere în management bancar, Editura ASE, București, 2002
Manolescu Gheorghe,Diaconescu Sîrbea Adriana, „Management bancar”, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001
Mihăescu V. Sorin, „Control financiar în firme, bănci, instituții”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006
Roxin Luminița, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997
Scarlat Valentin, Institutii de credit, Editura Mustang, București, 2008,
Stoica Maricica, „Management bancar”, Editura Economică, București, 1999
Troacă Victor, Management financiar-bancar, Editura Academică Brâncuși, Târgu-Jiu, 2002,
Trenca Ioan, „ Metode si tehnici bancare”, Editura Casa Cartii de Stiinta Cluj- Napoca, 2004
Tudorache Dumitru, „Tehnică și management bancar”, Editura Bren, București, 2001
Vlaicu Alexandru, „Management financiar-bancar. Aplicații. Studii de caz”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004
16.Voinea Gheorghe, Mecanisme și tehnici valutare financiare internaționale, Ediția a III-a, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004,
B. Norme și legi:
17. Regulament BNR nr.5/2012,Art 2J, 2K
18.Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 30 iunie 2004
19.Regulamentul nr.2/2012 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Riscurilor Bancare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.49 din 20 ianuarie )
B. Articole din publicații:
***Raportul anual al băncii comerciale Raiffeisen Bank, 2013
***Raportul anual al băncii comerciale Raiffeisen Bank, 2014
***Raportul anual al băncii comerciale Raiffeisen Bank, 2015
***Norme interne ale băncii comerciale Raiffeisen Bank cu privire la norma de risc de creditarea persoanelor fizice
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Creditarea Bancara (ID: 113107)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.