Agricultura Ecologica Si Agricultura Conventionala Pentru Cresterea Animalelor

BIBLIOGRAFIE

MARIANA GHERMAN,Tehnologii ecologice in cresterea animalelor,EDITURA RISOPRINT,Cluj-Napoca,2002

RADULESCU HORTENSIA,Curs,Proiectarea amenajarilor ecologice,An IV,IM

SALA FLORIN,Introducere in sistem de agricultura,Curs,Timisoara,2002

AXINTE STELA,AGAFITEI ALINA,AXINTE LORICA,CHIRIAC C.,Cercetari privind tehnologia de compostare a reziduurilor organice dintr-o ferma agricola complexa.[NUME_REDACTAT] „Disaster and [NUME_REDACTAT]”,Nov.,Iasi,2004

BALASCUTA NICOLAE,Hrana vie prin [NUME_REDACTAT].Casa de [NUME_REDACTAT],Brasov,1999

BALASCUTA NICOLAE,Conversia de la agricultura conventionala la agricultura biologica,Hortinform 5-93,2000

DAVIDESCU DUMITRU,DAVIDESCU VELICICA,Agricultura biologica-o varianta pentru variatii mici si mijlocii,EDITURA CERES,Bucuresti,1994

MAN CORNEL,BODIS ANDREI,ALBERT IMRE,Tehnologii ecologice pentru cresterea si exploatarea bovinelor si porcinelor,EDITURA RISOPRINT,Cluj-Napoca,2005

MUNTEAN L.S.,STIRBAN M.,LUCA E.,FITIU A.,MUNTEAN L.,MNTEAN S.,ALBERT I.,Bazele agriculturii moderne,EDITURA RISOPRINT,Cluj-Napoca,2005

MUNTEANU NECULAI,BOHOTERET VALENTIN,STOLERU VASILE,De la agricultura conventionala la agricultura ecologica,EDITURA STEF,Iasi,2008

RUSU TEODOR,ALBERT IMRE,BODIS ANDREI,Metode si tehnici de productie in agricultura ecologica,ProruralInvest Chisinau,2006

[NUME_REDACTAT]-Indrumator pentru agricultura ecologica

Ghid legislativ pentru agricultura ecologica,EDITURA RISOPRINT,Cluj-Napoca,2005

http://ec.europa.eu/agriculture/organic/organic-farming/what-organic_ro 

http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=19,Agricultura ecologică în România

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_12633/Magor-Csibi-Agricultura-ecologica-intre-avantaje-dezavantaje-si-oportunitate-pentru-Romania.html

http://www.gazetadeagricultura.info/furaje/877-Cultura%20de%20sfecla%20furajera.html

http://www.madr.ro/pages/efp/ferma_didactica_agrozootehnica_ecologica_proiect.pdf

www.rowater.ro/…T.%20RUNCU/MEMORIU%20PT%20Runcu.pdf

http://www.ecomagazin.ro/ferma-ecologica-de-vaci-cu-lapte/

www.postdoctorat.ro/Documente/…/Seria%20I/…/rezumat_teza.pdf

CUPRINS

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

CAP ll. ANALIZA STUDIULUI ACTUAL AL CERCETĂRII, ÎN DOMENIUL TEMEI DE LICENȚĂ

2.1.Conversia în agricultura ecologică

2.2.Situția actuală, privind creșterea animalelor în sistem ecologic pe plan mondial și național

2.2.1. Producția de carne

2.3 Importanța economică și socială a creșterii bovinelor

2.4.Diferențe importante între agricultura ecologică și cea convențională pentru creșterea animalelor

2.4.1.Producția, trăsăturile cărnii și carcasei la porcii pentru îngrășat, cu moduri de adăpostire și nutriție atât ecologice cât și convenționale

2.5.Condițiile ecologice în creșterea și exploatarea bovinelor

2.6. Locul și rolul fermei în ecosistem

2.7. Structura fermei, lanțurile, rețele, piramida trofică

2.7.1.Structura fermei

2.7.2. Lanțuri trofice în ferme

2.7.3.Evoluția structurii și tipului fermelor

CAPITOLUL lll. CONTRIBUȚII PROPRII

3.1 Scopul lucrării

3.2. Amplasamentul fermei

3.2.1.Istoric

3.2.2. Așezare geografica și relief

3.2.3.Vegetație și faună

3.2.4.Clima și factorii naturali de mediu

3.2.5.Calitatea aerului

3.2.6.Calitatea apei

3.2.6.1 Sistemul de alimentare cu apă/apă uzată

3.2.7.Solul

3.2.8.Managementul deșeurilor

3.2.9.Agricultura

3.2.10.Silvicultura

3.2.11.Pomicultura

3.2.12.Creșterea animalelor

3.3. Materialul biologic studiat

3.4. Metoda de lucru – Amenajarea fermei

3.5. Rezultate și discuții

3.5.1. Mărimea fermei

3.5.2. Pășunatul animalelor

3.5.3. Gestionarea dejecțiilor

3.5.4. Impactul creșterii animalelor

3.5.5. Indentificarea și evaluarea tututor tipurilor de impact ale proiectului propus în perioada de exploatare

3.5.6.Măsuri de diminuare a impactului în perioada de exploatare

3.5.7.Recomandări privind îmbunătățirea perdelelor de protecție

3.5.8. Eficiența pajiștilor semănate

CAPITOLUL 4. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CUPRINS

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

CAP ll. ANALIZA STUDIULUI ACTUAL AL CERCETĂRII, ÎN DOMENIUL TEMEI DE LICENȚĂ

2.1.Conversia în agricultura ecologică

2.2.Situția actuală, privind creșterea animalelor în sistem ecologic pe plan mondial și național

2.2.1. Producția de carne

2.3 Importanța economică și socială a creșterii bovinelor

2.4.Diferențe importante între agricultura ecologică și cea convențională pentru creșterea animalelor

2.4.1.Producția, trăsăturile cărnii și carcasei la porcii pentru îngrășat, cu moduri de adăpostire și nutriție atât ecologice cât și convenționale

2.5.Condițiile ecologice în creșterea și exploatarea bovinelor

2.6. Locul și rolul fermei în ecosistem

2.7. Structura fermei, lanțurile, rețele, piramida trofică

2.7.1.Structura fermei

2.7.2. Lanțuri trofice în ferme

2.7.3.Evoluția structurii și tipului fermelor

CAPITOLUL lll. CONTRIBUȚII PROPRII

3.1 Scopul lucrării

3.2. Amplasamentul fermei

3.2.1.Istoric

3.2.2. Așezare geografica și relief

3.2.3.Vegetație și faună

3.2.4.Clima și factorii naturali de mediu

3.2.5.Calitatea aerului

3.2.6.Calitatea apei

3.2.6.1 Sistemul de alimentare cu apă/apă uzată

3.2.7.Solul

3.2.8.Managementul deșeurilor

3.2.9.Agricultura

3.2.10.Silvicultura

3.2.11.Pomicultura

3.2.12.Creșterea animalelor

3.3. Materialul biologic studiat

3.4. Metoda de lucru – Amenajarea fermei

3.5. Rezultate și discuții

3.5.1. Mărimea fermei

3.5.2. Pășunatul animalelor

3.5.3. Gestionarea dejecțiilor

3.5.4. Impactul creșterii animalelor

3.5.5. Indentificarea și evaluarea tututor tipurilor de impact ale proiectului propus în perioada de exploatare

3.5.6.Măsuri de diminuare a impactului în perioada de exploatare

3.5.7.Recomandări privind îmbunătățirea perdelelor de protecție

3.5.8. Eficiența pajiștilor semănate

CAPITOLUL 4. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

Agricultura ecologică este o agricultură care reprezintă viitorul în acest domeniu,iar extinderea sistemului de agricultură ecologică în Romania a stabilit regrementări legislative privind producerea, prelucrarea și valorificarea produselor agroalimentare ecologice. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2000, respctiv Legea nr.38/2001; H.G. nr. 917/2001 a aprobat normele metodologice de aplicare a acestor reglementări. Cercetarea științifică pentru o agricultură ecologică în țara noastră, acționează pe baze sistematice, atât în domeniul creării soiurilor de plante și rase de animale cât și în domeniul perfecționării tehnologiilor de cultivare a plantelor și de creștere al animalelor, nefiind poluate iar flora și fauna protejate cât și pentru a se păstra echilibrul ecologic în protecția mediului înconjurător. Constituirea unui viitor stabil care să fie adaptat necesităților ecologice, trebuie să aibă în vedere și o viziune clară referitoare la un mediu favorabil vieții. O societate sănătoasă este aceea care nu pune în pericol perspectivele generațiilor viitoare. Zootehnia este considerată știința care se ocupă cu studierea și stabilirea principiilor și metodelor care stau la baza tehnologiilor de creștere, producere, înmulțire și ameliorare a animalelor domestice, cu scopul obținerii unor producții animaliere foarte mari de calitate superioară și cu un preț de cost cât mai mic. Toate țările din [NUME_REDACTAT] se axează acum tot mai mult pe produsele lactate bio. Populația din aceste țări crede ca alimentele bio sunt mai sanatoase și mai gustoase. Acest lucru este confirmat de cercetările și studiile științifice care s-au facut în acest sens și arată că aceste produse bio (organice) sunt mult superioare celor non-organice din punct de vedere al impactului pe care îl au asupra stării de sănătate al oamenilor. Aceste studii au arătat că laptele organic conține nivele mai mari de nutrienți și vitamine față de laptele non-oganic. În acest lapte organic se găsesc și acizii grași esențiali, omega-3 și vitamina E și A, dar și antioxidanții luteina și zeaxantina care se găsesc în cantități mari în laptele care provine de la vacile din fermele bio. Pentru ca ferma ecologică să producă lapte bio, trebuie să fie în totalitate ecologic: culturi furajere, pășuni, animale. În agricultura ecologică, zootehnia are un rol important deoarece pentru fertilizarea solului se utilizează numai dejcțiile animaliere și resturile vegetale. Ferma proiectată în zona Runcu din județul Dâmbovița se încadrează în condițiile favorabile pentru a fi numită exploatație agricolă în sistem ecologic, ea respectând obiectivele agriculturii ecologice. Amplasamentul fermei este bine ales, ea se află aproape de zonele locuite, iar investiția constă în construirea unui complex de grajduri cu o fundație sănătoasă pentru vacile de lapte, cu spații pentru birouri, vestiare și grupuri sanitare. Totodată va exista un birou veterinar, magazie și depozite. Întreaga structură are prevazută spații corespunzătoare pentru desfășurarea normală a tuturor activităților conform standardelor impuse. Zonele verzi se vor amenaja pe toate terenurile din cadrul fermei care nu sunt ocupate cu construcții, precum și pe conturul proprietății în special în drepta zonelor de protecție. Gardul de împrejmuire al fermei va fi dublat cu un gard viu care va da un aspect favorabil obiectivului, iar zona bazinului de dejcții va fi împrejmuită cu arbori în perdea. Rețeaua de alimentare cu apă va fi realizată din tuburi, fitinguri și accesorii din PEID, montată în pământ la 0,8 m și racordată la o stație hidrofor și la toate obiectele din incintă. Rețeaua de canalizare cu ape uzate menajere și tehnologice va fi realizată din tuburi PVC și montată la adâncimea prevăzută în proiect. Este evident că reformele care au loc în această perioadă de traziție, când se încearcă ceva ce nu a mai fost în lume, trecerea de la economia super centralizată la cea de piață, nu putem lăsa în afara producției de animale.

CAP ll. ANALIZA STUDIULUI ACTUAL AL CERCETĂRII,ÎN DOMENIUL TEMEI DE LICENȚĂ

Ferma ecologică este un sistem agricol durabil,alcătuit după modelul ecosistemelor naturale și legilor lor de funcționare, integrate perfect în peisajul din care face parte, totodată ea are o alcătuire complexă, de sistem agroforestier. Acest sector agricol presupune cultivarea planetelor și creșterea animalelor numai pe seama producției proprii de furaje. Varietatea, gradul de dezvoltare al sectorului agricol, depinde de mărimea suprafeței agricole deținute, a varietății condițiilor de relief, sol și climă, de pe această suprafață. În ferma ecologică, alcătuirea complexă dintre biotopuri și biocenoze, permit organizarea unor fluxuri circulare ale diferitelor substanțe, recuperarea și reciclarea lor, bazat pe energia biologică a numeroase circuite informaționale de tip feed-back. Este deci o fermă ecologică, numită de oamenii de știință și de multă lume <ecoferma>. Cererea de produse bio a crescut foarte mult fiind mult mai mare decât oferta, atât din cauza numărului mic de ferme ecologice cât și din cauza producțiilor mai mici care se obțin în primii 3-5 ani. Nivelul mic al producțiilor se explică prin degradarea și dezechilibrele solurilor care sunt provocate de agricultura intensivă. Pe masură ce se fertilizează solurile, producțiile care se obțin sunt tot mai mari . O altă caracteristică a fermei ecologice este siguranța producțiilor și constanta în timp, iar efectele dezastruase ale climei se diminuează. [NUME_REDACTAT] s-au modificat foarte mult după 1950, cand a luat amploare practica amenajărilor hidroameliorative și a agriculturii intensive. La sate, relieful a fost afectat de eroziune și alunecări de teren, iar solurile s-au degradat, micșorându-se capacitatea de a susține producțiile plantelor agricole, pădurile au fost tăiate, apele au fost poluate, iar atmosfera a fost poluată cu pesticide, gaze de seră și alte substanțe. În aceste peisaje, fermele intervin ca factori interni, ele având și ponderea spațială cea mai mare. În cadrul [NUME_REDACTAT], mai mulți specialiști se ocupă de peisaje și pun la punct o metodologie complexă de evaluare a durabilității acestora, pe baza unor forme de mediu, ecologice, economico-sociale, recreative, culturale. Peisajul și teritoriul fermelor ecologice atrage vizitatori și turiști. Întotdeauna aceste ferme ecologice au o frumusețe aparte și îmbină culturile agricole cu pădurile, flora și fauna domestică cu o bogată viață sălbatică, toate dând senzația de pace și liniște. Clima se îmbunătățește atât datorită reducerii vitezei vânturilor datorate perdelelor forestiere cât și datorită intesificării activității fiziologice ale plantelor agricole și prelungirii intervalului lor pe tot timpul sezonului activ. Perdelele forestiere reduc schimbările temperaturii și umidității aerului, care dăunează sănătății. Plantele cultivate în condiții bune de climă sol și tehnologie optimă, se dezvoltă la un maximum de intensitate. Apele din cadrul fermelor, subterante și de suprafață, nu sunt poluate, deoarece nu sunt utilizate îngrășăminte minerale ușor solubile și pesticide. Solurile din fermele ecologice își refac fertilitatea care continuă să crească necontenit, asta fiind și scopul lor final. Starea solului este redată prin ansamblul proprietăților sale care se ameliorează. (tabelul.1)

Tabelul 1.

Efectul sistemului agricol asupra proprietății solului (Glover, J. D.-2000)

* cu compost ** indicele maxim de calitate al solului (I) rezultă din acordarea a câte 0,25 puncte de rating pentru cele patru funcții ale solului (I-IV).

Funcționând ca sistem agroforestier (AF), fermele ecologice care sunt situate pe terenuri în pantă pierd mai puțină apă, nutrienți și sedimente, eroziunea se micșorează și au un impact de mediu mult mai mic decât o fermă intensivă. Bilanțul ca și regimul de apă al solurilor se îmbunătățește prin folosirea mai mult a apei din precipitații. Nutrienții și în special azotul sunt mai bine folosiți cu pierderi mici atât în atmosfera cât și în ape și este stimulată fixarea bilogică a azotului atmosferic și alte îngrășăminte organice. Viața solului se îmbunătățește foarte mult, se echilibrează numeric, iar activitatea enzimelor libere din sol se accentuează, ceea ce duce la reinstaurarea echilibrului între humificare și mineralizarea humusului.

2.1.Conversia în agricultura ecologică

Conversia în producția ecologică reprezintă perioada de timp în care se face trecerea de la un sistem de agricultură convențional, la un sistem de agricultură ecologică. Conversia constă într–o serie de măsuri tehnico-ecologice și administrative prin care ferma, terenul, animalele și culturile sunt pregătite pentru a fi exploatate în sistem ecologic. Scopul conversiei este de a realiza un agroecosistem echilibrat în care fermierul este cel responsabil de toate mijloacele, metodele și măsurile în mod sistematic, asigurând și autoreglarea care determină durabilitatea acestora. Rezultatul conversiei constă în faptul că ferma sau terenul care sunt supuse acestui proces vor fi exploatate în sistem de agricultură ecologică, iar acest lucru a fost recunoscut oficial printr -un certificat de producție ecologică, în baza căruia fermierul se bucură de toate drepturile și își asumă în același timp toate responsabilitățile prevăzute de lege. Conversia este necesară pentru a face trecerea treptată de la un sistem la altul, în care se strâng cunoștințele necesare, se amenajează terenul, se însușesc metode și tehnici de cultivare, se asigură baza materială necesară, etc. Cel mai important lucru este că în perioada de conversie terenul capătă caracteristicile unui teren deja exploatat în sistem ecologic: se elimină substanțele care poluează solul, apa și plantele. Chiar dacă în fermă nu s–a utilizat subsțante interzise pentru acest tip de agricultură producția ecologică are standarde precise, prevăzute de lege care nu acceptă certificarea decât dacă se face dovada neutilizării. Se consideră că perioada de conversie este cea mai grea etapă din întreaga activitate de obținere a produselor ecologice. Aceasta poate fi comparată cu o perioadă de inițiere, de formare,de adaptare pentru un nou tip de activitate profesională. Trebuie să se renunțe la metodele folosite în agricultură convențională. În perioada de executare a conversiei fermierul este supus unor restricții,se confruntă cu unele riscuri, iar balanța avantaje-dezavantaje nu îi aduce lucruri tocmai bune. Prin cercetări științifice și prin experiența acumulată prin practică s-a stabilit că durata perioadei de conversie este în funcție de condițiile specifice, cadrului natural, tipului de culturi, specia de animale, profilul fermei ș.a. Perioada de conversie durează între 2-5 ani și nu trebuie să depășească un ciclu de rotație a culturilor, fiind de 2 ani pentru culturile de camp și 3 ani pentru plantații. Pentru animale perioada de conversie este : -bovine pentru carne: 1 an; -rumegătoare mici și porci: 6 luni; -animale pentru lapte : 3 luni; -păsări pentru producția de ouă sau carne: 10 saptămâni; -în apicultură, dacă familia de albine a fost cumpărată din stupini convenționale : 12 luni. Animalele pentru reproduție din rase ameliorate sunt aduse din ferme cu tehnologie convențională. Acestea pot fi considerate ca fiind corespunzătoare regulilor ecologice după 2 ani pentru taurine și 1 an pentru oi, păsări și porci. Important este să reținem faptul că orice fermier cu o activitate de natură ecologică trebuie să-și înregistreze activitatea la [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] și să fie de acord cu controlul organelor de inspecție și certificare. Rezultatul conversiei arată ca ferma sau terenul supuse acestui proces pot fi exploatate încontinuare într-un sistem de agricultură ecologică și acest lucru este recunoscut oficial printr-un certificat de producție ecologică, în baza căruia producatorul are toate drepturile și responsabilitățiile prevăzute de lege. Conversia este folosită la trecerea treptată de la un sistem la altul, în care se strâng cunoștințele necesare, se reamenajează terenul, se însușesc metodele și tehnicile de cultivare, se asigură o bază materială bună care are un anumit specific. Cel mai important lucru este că în această perioadă de conversie terenul are caracteristicile unui teren exploatat în sistem ecologic: -se elimină substanțele poluante din sol, plantă și apă; -microflora și microfauna solului sunt într-un echilibru specific; -caracteristicile solului devin tipice unei exploatații ecologice. Chiar dacă într-o fermă până la conversie nu s-au folosit substanțe interzise pentru astfel de agricultură, producția ecologică are niște standarde exacte, prevăzute de lege și nu acceptă certificarea decât în cazul în care se va face dovada neutralizării. În acest fel numai după această perioadă de conversie culturile au certificat că sunt ecologice și numai în aceste condiții producătorii pot obține susținere din partea statului și au dreptul sa vândă recolta la nivele de calitate specifice și la prețurile pe care le au produsele ecologice. Se constată că perioada de conversie este cea mai grea etapă din toată activitatea de obținere a produselor ecologice. Trebuie să se renunțe la toate metodele care au fost utilizate în agricultura convențională și să se folosească altele specifice cu modul ecologic într-o exploatare agricolă. În această prioadă de realizare a conversiei, fermierul are niște restricții și se confruntă cu unele riscuri care nu-i sunt favorabile. Conversia durează atât cât este necesar ca să se facă trecerea de la un sistem la altul, până când terenul, culturile, animalele și recoltă au calitățiile unei producții ecologice. Prin multe cercetări științifice și experiența practică acumulată, s-a constatat că durata perioadei de conversie este în funcție de condițiile specifice ale tipului de culturi, speciei de animale,profilul fermei,cadrului natural, ș.a. Perioada de conversie durează între 2-5 ani și nu trebuie să depășească un ciclu de rotație al culturilor, aceasta fiind de 2 ani pentru culturi de câmp anuale și de 3 ani pentru plantații perene.

Pentru animale perioada de conversie este de: -bovine pentru carne -12 luni; -rumegătoare mici și porci -6 luni; -animale pentru lapte 12 săptămâni; -păsări pentru producția de ouă și carne -10 săptămâni; -în agricultură pentru o familie de albine care a fost cumpărată din stupini convenționale-12 luni. În cazul măriri efectivelor: -în crescătoriile de vaci cu lapte, ponderea vacilor în conversie este de cel mult 10%, iar laptele poate fi considerat ecologic, la expirarea a celor 30 de zile de conversie; -la găinile ouătoare ponderea poate fi de 10%,iar ouăle sunt considerate ecologice numai după trecerea a 30 de zile de conversie; -la găini dupa 30 de zile, la alte specii dupa 60 de zile de conversie numai atunci produsul poate fi de calitate ecologică; -la alte specii și moduri de valorificare ponderea exemplarelor este de maxim 10 % față de efectivul mediu anual existent. Animalele pentru reproducție din rase ameliorate pot fi aduse din ferme cu o tehnologie convențională și cu un raport maxim de 10% anual din efectivul speciei care exista în crescătorie. Ele pot fi considerate ca fiind bune acestor reguli ecologice după 2 ani pentru taurine și 1 an pentru oi, păsări și porci. Organele de control pot face derogări tranzitorii privind tipul de conversie în următoarele cazuri: -în cazul unor calamități naturale neprevăzute; -în cazul schimbării materialelor biologice; -în cazul extinderii activității de producție. Perioada de conversie poate fi micșorată de către organele care certifică acest lucru dacă sunt respectate anumite condiții și poate fi marită în funcție de tehnologia folosită în ultimii ani. În unele cazuri se poate trece direct la o producție ecologică dacă se dovedește că nu s-au folosit îngrășăminte sau pesticide de sinteză. Primul an în care se aplică principiile agriculturii ecologice se cheamă „anul zero” sau „anul de carență”. Perioada de conversie durează de la anul zero până când se obține o autorizație de acreditare și certificare a producției. Producția ecologică va fi certificată doar atunci când sunt respectate toate cerințele standard. Pentru a se trece la producția ecologică se face înainte un plan de conversie, acest plan trebuie sa aibă etape, activități și obiective de realizat, ca rezultatele care urmează să fie obținute, să se desfașoare pe întreaga perioadă a conversiei. Planul de conversie se poate face la nivel de societate, ferma sau parcela de teren care este bine marcată și este evaluat anual când se fac controale. Planul de conversie recomandat de IFOAM trebuie să cuprindă urmatoarele elemente: -un istoric al parcelelor; -situația existentă și comparția cu situația standard; -evoluția suprafețelor convertite; -o listă a schimbărilor ce trebuie făcute pe parcursul conversiei; -o schiță a parcelelor în curs de conversie și a celor convertite și neconvertite din fermă. Față de acest plan unii specialiști (Bălășcuță, 2000), au propus un model mai amplu al planului de conversie astfel: -diagnoza terenului la începutul conversiei, cartarea pedologică și agrochimică, cartarea buruienilor, poluarea, situația bolilor și dăunătorilor, structura fermei, capitalul diponibil și condițiile de piață; -măsurile care se pot lua pentru ameliorarea solului; -stabilirea raportului dintre culturi și încărcătura cu animale; -alegerea speciilor; -managementul îngrășămintelor și planul de fertilizare al parcelelor; -protejarea apelor de suprafață cât și al celor subterane; -controlul bolilor și dăunătorilor culturilor; -creșterea animalelor; -probleme de organizare a muncii; -capitalul și rentabilitatea fermei; -controlul,acreditarea și consultanța. Un plan care este bine stabilit asigură o conversie bună într-un timp cât mai mic. Fermierul care este hotărât să-și facă ferma în sistem ecologic trebuie să se documenteze mult și să viziteze și alte ferme ecologice. El trebuie să se înscrie ca membru în cadrul unei asociații regionale de agricultură ecologică. Aici va primi sprijinul de care are nevoie pentru a realiza conversia cu ajutorul unor specialiști și experți din cadrul acestei asociații. Fermierul trebuie să participe la cursuri,seminarii și să facă vizite de lucru la alte ferme. Planul de conversie va fi pus în practică cu asistența tehnică a unor experți din cadrul asociației de agricultură ecologică, iar toate activitățiile care ajută la realizarea conversiei se trec într-un registru special numit Jurnalul de fermă. Acest jurnal de fermă este făcut în așa fel încât are și funcția de control. Aici se trec zilnic toate lucrarile și operațiunile care s-au efectuat în cadrul fermei sau parcelei. În acest mod se poate confrunta cu normele tehnologice standard existente în cadrul asociației profesionale ecologice. Planul de conversie are nevoie de profesioniști,de personal serios, de oameni onești care asigură condițiile tehnico materiale prevăzute și nu se abat în niciun fel de la întregul proces de conversie. Un lucru foarte important pe care un fermier cu activitate de natura ecologică trebuie să-l îndeplinească este să-și înregistreze activitatea la [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] și să se supună tuturor organismelor de inspecție și certificare.

2.2.Situția actuală, privind creșterea animalelor în sistem ecologic pe plan mondial și național

Deși omul crește și folosește animelele domestice de mii de ani, această ramură de producție, s-a dezoltat odată cu formarea unor rase ameliorate și cu folosirea unor metode raționale de creștere și exploatare, care datează numai de 1-2 secole, iar revoluția tehnico științifică a început sa pătrundă în acest domeniu numai cu 5 decii în urmă. În prezent suntem în plin proces de transformare radicală a tehnologiilor de producție zootehnică, de fundamentare a lor pe baze cu adevărat științifice. Între dezvoltarea istorică a creșterii animalelor și diferitele aspecte sociale există o strânsa legătură. Cea mai importantă realizare din comuna primitivă, o constituie domesticirea animalelor, care a reprezentat o nouă treaptă în dezvoltarea mijlocelor de producție. Începută o dată cu procesul domesticirii unor specii, creșterea animalelor cunoaște o dezvoltare succesivă pe măsura dezvoltării societații omenești. La început nivelul creșterii animalelor era mic, întrucât oamenii erau primitivi și nu aveau nici pricepere și nici mijloacele necesare pentru a acționa mai eficient asupra animalelor. Îndelemnicirea creșterii animalelor a evoluat lent și în evul mediu efectivele de animale și modul de creștere erau primitive și acestea s-a răsfrânt asupra calității și cantității produselor obținute. Odată cu dezvoltarea progresivă a industriei, a centrelor populate, a comerțului, cererea de produse animaliere a înregistrat o creștere din ce în ce mai mare. Animalele au început să fie utilizate nu numai pentru obținerea diferitelor produse alimentare ca lapte, carne, ouă, grăsime, ci și pentru furnizarea unor materii prime, necesare industriei prelucrătoare.Astfel creșterea animalelor a devenit o ramură importantă a producției agricole care a adus venituri însemnate crescătorilor. Paralel cu progresele făcute în ameliorare, se înbunătățesc și metodele de creștere, îngrijite și hrănire a animalelor, ceea ce a dus la obținerea unor cantități sporite de produse animaliere. Dezvoltarea creșterii animalelor constituie astăzi, obiectivul unor diverse preocupări tehnice și științifice. Cifrele statistice privind evoluția în ultimele decenii ale efectivelor și produselor animaliere indică, pe plan mondial, o creștere rapidă a consumului de produse animaliere, implicit ca o consecință a exploziei demografice și a scăderii relative a consumului de produse vegetale. Ca urmare, în ultimii 50 de ani, consumul de pâine în Europa s-a redus la jumătate și consumul de carne s−a dublat. Totodată, orientarea modernă a zootehniei, urmărește dezvoltare constantă a efectivelor și mai ales sporirea cât mai mare a producțiilor prin ameliorarea raselor de animale și prin perfecționarea tehnologiilor de creștere și exploatare, cât și introducerea în practică a rezultatelor științifice în domeniul tehnologiilor și al ingineriei genetice. Zootehnia ia astfel caracterul unei producții de tip industrial și tinde să devină o zooindustrie, cu mijloace de muncă mecanizate, automatizate,cu tehnologii care au un mare randament și folosesc un material biologic foarte valoros.

2.2.1. Producția de carne

A. Carne de bovină.Importanța

– creșterea bovinelor se face numai în zonele montane de către populația din zonă; – diversitatea producțiilor care le realizează consumul mic de energie cât și natura furajelor pe care le folosesc, duce creșteri și exploatări durabile și de perspectivă ale bovinelor; – există posibilitatea de a realiza o producție care să acopere necesarul intern și de export de carne de bovine și care să aducă venituri mari producătorilor; – sursă pentru a se face schimburile comerciale; – această sursă asigură folosirea forței de muncă în zona rurală și montană.

Tabel 2

DINAMICA EFECTIVELOR DE BOVINE ȘI A PRODUCȚIEI DE CARNE 
ÎNTRE ANII 2001-2013

OBIECTIVE URMĂRITE

-asigurarea unui necesar de lapte și de produse lactate la un nivel ca cel din UE; -organizarea de exploatații eficiente și competitive prin trecerea de la producția de consum propriu, la producția comercială; -constituirea unor asociații a crescătorilor de bovine în vederea reprezentării intereselor în relațiile cu furnizorii și beneficiarii produselor obținute; -mărirea producției de lapte în vederea acoperirii cotelor de producție care au fost negociate cu UE din momentul integrării țării noastre.

PROGRAMUL PENTRU SUSȚINEREA PRODUSULUI

-sprijinirea, stimularea și protecția produselor realizate la noi, prin aplicarea mecanismelor care se folosesc în UE; -susținerea pentru a se face o echilibrare între segmentul de producție și procesarea producției;
-fără potrivirea echilibrata între raportul de prețuri si sectorul de procesare al producției, pot duce la micșorarea efectivelor de animale;
-impunerea unui ajutor financiar pentru a echilibra prețul de valorificare la producătorii interni cu cel realizat în [NUME_REDACTAT].

OBIECTIVELE DE REABILITARE ȘI INDREPTARE PE UN TERMEN MEDIU ȘI LUNG

-relansarea sectorului de creștere a bovinelor în scopul stimulării producției de lapte; -susținerea sectorului în care se produce laptele, pentru o creștere cantitativă și calitativă a acestuia în vederea includerii în cadrul normelor din UE privind modul de acordare a cotelor de lapte; -acordarea de ajutoare producatorilor pentru a echilibra pretul de valorificare de la producător, cu cele realizate în [NUME_REDACTAT]. -asigurarea securității alimentare pentru oameni, cu produsele lactate;

2.3 Importanța economică și socială a creșterii bovinelor

Zootehnia este cea mai veche ramură a agriculturii care așa cum menționa Xenofon , reprezintă mama și doica tuturor îndelemnicirilor umane. Importanța economică a creșterii animalelor, derivă direct din multiplele produse pe care le oferă omului, cât și datorită unor servicii pe care le oferă animalele de muncă, de pază, vânătoare, sport, laborator, ș.a. Un rol important în creșterea animalelor îl constituie obținerea de produse alimentare care au o valoare biologică și nutritivă cum sunt: laptele, carnea, grăsimea, ouăle și mierea de albine, produse care reprezintă materii prime pentru industria alimentară. Pe langă acestea animalele dau și alte produse ca: lână, părul, pielea, pielicelele, blănurile, mătasea și ceara de albine, care sunt materii prime pentru multe industrii: încălțăminte, îmbrăcăminte, optica, cosmetica, farmaceutica, perii, pensule, lacuri, vopsele și altele. De la animalele sacrificate se folosesc oasele, coarnele și ongloanele care servesc la procerea unor obiecte de artizanat, a cleiurilor, făinurile furajere și a îngrășămintelor. Intestinele se folosesc ca membrane pentru mezeluri și a aței chirurgicale. Glandele endocrine, serul sanguine al animalelor se folosesc la prepararea a numeroase medicamente. Cu toate ca mijlocele mecanizate sau dezvoltat, forța fizică a calului, bivolului, boului și măgarului se foloșeste încă mai ales în zonele de deal și munte, în asigurarea bazei energetice a agriculturii. Câinele se folosește pentru pază și vânătoare, caii pentru sport,divertisment și diverse munci,iar cobaii, iepurii, șobolanii și șoarecii, pentru numeroase experimente în laboratoare. Animalele valorifică și unele reziduuri industriale, cum sunt tărâțele, borhoturile, șroturile, precum și o serie de subproduse obținute din preclucrarea laptelui: zerul și zara, iar laptele ecremat se folosește în hrana vițeilor și purceilor. Îngrășămintele naturale rezulate de la animale au o mare valoare fertilizantă care contribuie la ridicarea feritilității solului și la sporirea producției vegetale. Cu ajutorul albinelor se polenizează plantele agicole entomogame, iar producția de semințe și fructe crește cu 20-25% concomitent cu îmbunătățirea calitativă a acestora. Totodată industria creșterii animalelor asigură folosirea mai rațională a forței de muncă într –o unitate și se realizează venituri bănești relativ bune în tot cursul anului.

2.4.Diferențe importante între agricultura ecologică și cea convențională pentru creșterea animalelor

În agricultura ecologică, creșterea animalelor se realizează în sistem extensive, bazat pe nevoile animalelor, iar în agricultura convențională pe cale intensivă, bazată pe productivitate și profit. Furajele naturale reprezintă principala sursă de hrană a animalelor, produse în fermă, iar în sistemul de agricultură convențional, se bazează pe hranirea cu furaje industriale, cât și cele provenite din alte ferme. Medicina veterinară în sistemul ecologic utilizează metodele de prevenire, bazate pe creșterea rezistenței naturale, iar în sistemul convențional sunt utilizate metodele vindecătoare bazate pe folosirea profilactică a antibioticelor. Laptele ecologic posedă un rol important pe piață ecologică europeană. Această lucrare face referire la cercetările realizate comparând sistemele convenționale și ecologice de creștere a animalelor, propunând de asemenea și o privire de ansamblu asupra pieței.

2.4.1.Producția, trăsăturile cărnii și carcasei la porcii pentru îngrășat, cu moduri de adăpostire și nutriție atât ecologice cât și convenționale

Această lucrare transmite comparația dintre o unitate ecologică de îngrășare a porcilor și una convențională, cu accent pe adăpost și nutriție, pentru a găsi diferențe și potriviri în performanțele zootehnice și caracteristicile cărnii și carcasei. Avem o scurtă descriere a diferitelor căi de idetificare a alimentelor ecologice, etichete, mărci ale fabricilor, sigle, informații despre controlul și certificarea produselor ecologice. Rezistența sistemului de producție a găinilor prin utilizrea căilor de acces, o comparație între sistemul ecologic și convențional. Sistemul ecologic de producție este o strategie importantă compatibilă cu durabilitatea agriculturii, ocolind eliminarea utilizării compușilor chimici, rezumarea intensității producției și procurarea controlului de-a lungul întregului lanț de producție.

2.5.Condițiile ecologice în creșterea și exploatarea bovinelor

Situațiile folosite ca într-o fermă de bovine, să se obțină produse ecologice, sunt enumerate în Reglementarea UE 2092/1991 și caietele de sarcini emise în diferite țări. [NUME_REDACTAT] producția ecologică este în concordanță cu legea prin OUG nr 34/17.04.2000. Animalele trebuie să fie luate din fermele ecologice. Trecerea din exploatațiile convenționale nu poate să depășească 10% din totalul efectivului. Conversia fermei convenționale la ferma ecologică se realizează în doi ani pentru culturi furajere și pajiști, un an pentru vacile de carne și șase luni pentru vacile de lapte. Animalele care sunt folosite în ferme zootehnice ecologice trebuie să fie de predilecție, din rasele autohtone cu rezistență mare la agenții naturali de mediu, rezistente la creșterea extensivă sau semiintensivă, cu o constituție bună, indici de reproducție foarte buni, fertilitate și prolificitate puternică a noilor născuților. Reproducția animalelor în cadrul zootehniei ecologice este de fapt, cea naturală condusă prin folosirea celor mai importanți reproducători din rasă. Este acceptată însămânțarea artificială la vaci dar nu se aprobă metodele biotehnologice dezvoltate cum ar fi transferul embrionilor sau acele animale obținute prin inginerie genetică sau clonare. Rasele de vaci folosite în zootehnia ecologică și în fermele care sunt specializate pentru producția de lapte sunt: -Bălțată romănească; -Limousine; -Brună de Maramureș; -Pizgău de Tranzilvania; -Blonde d’Aquitane -Charolaise; Animalele crescute în fermele ecologice se folosesc în sistem extensiv, cu acces la păsune și întreținere în sistem liber. Dimensiunea fermei ecologice depinde și de baza furajeră, dar nu se poate să fie o încărcătură mai mare de 2 UVM/ha.În creșterea și exploatarea bovinelor în condiții ecologice se deosebesc două faze: 1. faza de producție ecologică. 2. faza de conversie În aceasta faza de conversie întreținerea animalelor se realizează în adăposturile prezente, prin trecerea lor de la un sistem legat la întreținerea în sistem liber.Grajdurile trebuie să se potrivească cerințelor fiziologice, igienice și de producție. Se vor ține cont de directivele de suprafață astfel că: -6 mp/cap la vaci; -1,5-5 mp/cap la tineret ; -10 mp/cap la tauri; -directivele volumului de aer: 25 mc/cap de animal; -indice de luminozitate 1/18 (1mp de geam la 18 mp de pardoseală).

Bovinele trebuie să fie libere în padoc, iar legatul pe pășune nu este permis. Pardoseala trebuie să fie întreagă, cu așternutul mare, dar se folosește și pardosea din gratăr, dar pe zone reduse de depunere a dejecțiilor. Microclimatul adăposturilor trebuie să confere confortul necesar: temperatura trebuie să fie de 5-25 0C, umiditatea 55-75%, curenții de aer 0,1-0,5 m/s, gazele toxice în limitele admise: CO2 0,04-0,15%, convenabil să fie între 0,10-0,25% amoniacul optim-absent, limita maximă folosită este de 0,02 mg/m, hidrogenul sulfurat necesar – absent, admisibil 0,01 mg/l,lumina 60-70 lucși cu un timp maxim de 16 ore/zi, nivelul fonic care se admite este de maxim 60 decibeli. Aerisirea naturală trebuie să facă schimbul normal de aer curent, aproximativ 120-150 /cap de vacă/oră. La pășune animalele trebuie adăpostite de ploi reci cu vânt puternic și grindină. În etapa de producție ecologică este obligatorie respectarea severă a condițiilor ce stau la baza zootehniei ecologice așadar: -loc corespunzător, unde vaca poate să-și manifeste comportamentul fără nici o restricție; -grajdul, prin construcția si structura lui, trebuie să asigure condiții optime; – unde condițiile climatice permit, bovinele pot fi îngrijite, fără adăposturi, cu condiția să se asigure pășunatul pentru tot efectivul. Se impune să se asigurare o suprafață necesară pentru pășunat, adică 0,5 ha/cap de vacă, care obligatoriu se tarlalizează și se foloseste rațional: se deparazitează spațiul și se exclud rozătoarele, dar numai cu substanțe aprobate de legile în vigoare. Spațiul unde bovinele pot să-și manifeste comportamentul fără limite este grajdul închis în trei părți, deschis spre sud, cu un așternut bogat. Adăpostul trebuie să aibă legături cu locurile de hrănire acoperite și să fie legat printr-un coridor cu pavaj rezistent de pășune sau padocul pentru plimbare. În grajd trebuie să existe adăpători automate, care sa nu îngheațe iarna, pentru tot efectivul de animale. Golirea dejecțiilor, este indicat să se facă direct din bazinele colectoare. Furajarea animalelor se execută doar cu furaje ecologice, iar furajarea se va face cu furaje convenționale care se pot realiza cu maxim 10% din rația furajeră. Furajele folosite sunt: – amestec uruială de porumb,floarea soarelui, orz, grâu, – furaje suculente formate din: sfeclă furajeră, sfeclă de zahăr, dovleci, cartofi ; – furaje fibroase formate din: leguminoase și fân natural; – produse secundare formate din: tăiței de sfeclă, borhot de spirt, coceni de porumb și paiele de la cereale. Toate furajele trebuie administrate în rații bine calculate.Principiile cele mai importante ce trebuiesc respectate în timpul pășunatului sunt :parcelarea pășunii, asigurarea apei pentru adăparea permanentă, asigurarea unui loc de odihnă cu umbra și asigurarea densității corespunzătoare a animalelor. Îngrășămintele folosite pentru fertilizarea pășiunilor nu pot să depășeasca echivalentul a 170 kg azot/ha/an. Această cantitate să nu fi fost depășită în ultimii 3 ani. Pășunatul animalelor ecologice nu se poate face alături de alte animale din aceeași specie, dacă nu sunt crescute după normele ecologice.

2.6. Locul și rolul fermei în ecosistem

Ferma reprezintă unitatea operațional tehnologică de bază a producției de animale, indispesabilă în exploatarea animalelor. În cadrul ecosistemelor se diferențiază ecosistemele zooproductive, care reprezintă atât fermele de animale, cât și mediul lor înconjurător, rezultând sisteme dinamice complexe, ecosisteme care produc biomasă de origine animală, folositoare omului. Sistemele ecologice ale fermelor de animale, ale pășunilor, fânețelor și culturilor furajere, ale acvaculturii și silviculturii sau ale diverselor combinații între acestea, se caracterizează prin obținerea în final a unor producții animale, au fost denumite “ecosisteme productive” (Gruia ,R.,1991). În funcție de cantitatea de energie culturală existentă în aceste ecosisteme ,ele pot fi extensive, intensive, industrializate. Ferma reprezintă o formație biologică, un ecosistem, un nivel de organizare a materiei vii; ferma mai poate fi definită și ca sistem bioeconimic în care omul controlează diverse procese biologice cu scopul de a obține rezultate de natură econimică.Puia I. și Soran V.(1977). Majoritatea fermelor zootehnice, din cauza biologice și economice, reprezintă ecosisteme incomplete, ele primind furaje din afară în special furaje concentrate în furaje de origine animală. Exploatarea producătorilor secundari prin asigurarea bazei trofice din producția primară (furaje) și utilizarea unei serii de mijloace de producție în cazul folosirii insecto-fungicidelor, a vaccinurilor,reprezintă modalități de intervenție și control ale omului în ecosistemele zooproductive (Tufescu C.-Tufescu M.1981). În tehnologiile moderne animalul este transformat într–un „agregat” al lanțului tehnologic. Indiferent de specie este necesar să se ia în considerare aspectul dinamic, biocibenetic al animalului, precum și integrarea sa în mediul înconjurator. Conceptul zootehnic cibernetic (Gruia R.1991), reprezintă o îmbinare logică a informațiilor din domenii diferite, având ca element comun reglarea și auto reglarea la toate nivelele de organizare a ecosistemului zooproductiv. Producția de lapte, carne, ouă, lână, pește, blănuri, miere etc, nu poate fi decât asemănătoare cu dinamica cibernetică. Speciile zooproductive fiind homeoterme (își păstrează temperatura corporală) indiferent de variațiile temperaturii de afară) pot devenii populații cu homeostazie, deoarece pot riposta relativ ușor influența factorilor climatici. Gradul și modul de acțiune al omului și stabilitatea realizată la nivel populațional diferă și presupun studii avansate în viitor.

2.7. Structura fermei, lanțurile, rețele, piramida trofică

2.7.1.Structura fermei

Prin structura fermei se înțelege modul în care sunt așezate în spațiu componentele sale precum și relațiile funcționale dintre acestea. Ferma cuprinde o componentă vie, biocenoza, formată din animale, plante și microorganisme, precum și o componentă, abiotică, biotopul necesar existenței biocenozei. Structura fermei se deosebește de cea a ecosistemelor naturale prin faptul că în biocenoza ei este inclus și omul, ea fiind de fapt o comunitate simbiotică organizată rațional. Omul asigură condiții de viață plantelor pe care le cultivă și animalelor domestice , iar acestea i le asigură lui.(Draganescu 984) Un component al ecosistemului este omul care controlează și dirijează creșterea productivității acestuia dar în același timp îl poate influența negativ, în care apare riscul poluării mediului înconjurator. Din punct de vedere zootehnic , în centrul sistemului ecologic al fermei se află ceilalți factori de exploatare (ecologici, de biotop, de mediu, de vegetație etc). Structura fermei cuprinde în termeni zootehnici urmatoarele: 1.populația exploatată; 2.factorii de mediu fizic : – factorii de microclimat – adăpost – spațiu 3.factorii de mediu biologic:- factori nutritivi – interacțiuni sociale – interacțiuni cu omul – paraziți – pradători – microorganisme saprofite

2.7.2. Lanțuri trofice în ferme

Substanța organică înmagazinată de plantele verzi este circulate în ecosistem,fiind transferată succesiv de la un grup de viețuitoare la altul ,succesiune numită în ecologie LANȚ TROFIC.Organismele care consumă subsțanta organică dintr−un ecosistem sunt clasificate în: erbivoare,carnivoare,omnivore,descompunători. La toate acestea se adaugă organismele parazite și saprofore care consumă materie organică moartă (Man C. și col.2002). Principalele lanțuri trofice din fermă,în care omul este beneficiar simbiotic final sunt urmatoarele :

a. Lanțul trofic al erbivorelor

Sursele de hrană pentru taurine sunt reprezentate din plantele furajere și prin furaje conservate în stoc, concentrate, premixuri, aditivi furajeri. Lanțul trofic principal sau consumatorul principal este reprezentat de microorganismele simbionte din rumen și cecum (cam 70% din substanțele nutritive ingerate din rumegatoare și 10-17% din nerumegatoare). Rumegătoarele sunt principalul consummator care ingeră zilnic cantități mari de biomasă care asigură substanțele energetice, plastic, minerale și vitamine necesare organismului și producției pentru care omul le exploatează. Rolul furajelor depinde de structură rațiilor ,ele favoriează îngrășarea animalelor ,dacă sunt bogate în zaharuri solubile(sfecla de zahăr, sfecla furajeră, melasa, taițeii de sfeclă uscați sau umezi).

b.Lanțul trofic al omnivorelor și granivorelor

Dacă lanțul trofic al erbivorelor pornește de la partea plantelor necomestibilă pentru om, acest lanț trofic pornește de la plantele (și semințele) comestibile pentu om (80−90%). Consumatorul primar este reprezentat de porci păsări,iar în calitate de consumator primar, secundar sau terțiar apare omul. Principalele tipuri de lanțuri trofice întâlnite în fermă sunt: -Lanțuri trofice concurente -Lanțuri trofice detritice -Lanțuri trofice cu paraziți -Lanțuri trofice complementare.

2.7.3.Evoluția structurii și tipului fermelor

Structura fermelor s-a schimbat mult pe parcursul timpului. Omul a renunțat la modul natural de procurare a hranei, în locul instituirii unui alt mod diferit de cel al animalelor pentru producerea hranei prin mijlocirea unor ecosisteme construite în acest scop. Astfel s-a realizat tranziția de la poziția de “culegător” la cea de “producător”, realizându-se așa numita “revoluție ecologică sau agricolă” (Childe G.,1982,citat de Gruia ,R.,1991). Înainte oamenii defrișau ,cultivau în teren,apoi cultivau altul și asfel se deplasa tot grupul uman care reprezentă un sistem de agricultură itinerantă. La muncile agricole se foloseau animale domestice care ajutau oamenii la creșterea productivității ecosistemelor agricole și obțineau surplusuri în producții.(Puia I.,Soran V.,1987). Omul a introdus în agricultură pe lângă energia solară existentă, un tip de energie concentrate care folosește combustibili fosili. Surplusul de energie poate fi folosit direct în tracțiunea mecanică sau indirect prin utilizarea îngrășămitelor chimice, a pesticidelor etc. Astfel agricultura a fost orientată spre industrializare folosind mecanizarea și chimizarea. Principalele tipuri de ecosisteme în ordinea apariției lor sunt: 1.Ferme cvasinaturale 2.Feme semiartificiale 3.Ferme cvasiartificiale

1.Ferme cvasinaturale se caracterizează prin:-omul controlează slab factorii de mediu abiotic și biotic: -relațiile om –animal domestic sunt de tip simbiotic, iar cele om –animal -plante sunt de tip parazitism; -biocnoza este formată dintr –un numar mare de specii care au o coeziune naturală mare; -singura sursă de energie este cea solară.

2.Ferme semiartificiale: aceste includ o mare diversitate de ferme, începand de la gospodăriile țărănești de tip medieval și trecând la fermele mixte, apoi terminând cu fermele în sistem gospodăresc de astăzi. 3.Ferme cvasiartificilale: aici sunt incluse fermele moderne de exploatare a găinilor, ferme de îngrășare intesivă a porcilor, vițeilor și vacilor de lapte.

CAPITOLUL lll. CONTRIBUȚII PROPRII.

3.1 Scopul lucrării

Tema propusă analizează posibilitatea înființării unei ferme ecologice de creștere a vacilor de lapte prin transformarea unei ferme convenționale deja existentă în zona submontană Runcu. Scopul propus se poate realize prin aplicarea unor tehnologii de creștere care să garanteze respectarea condițiilor de igienă și de întreținere a animalelor, să permită obținerea produselor agricole de calitate competitive, să asigure reducerea pierderilor de producție și creșterea eficacității exploatațiilor ecologice. Creșterea vacilor de lapte se va face în spații special amenajate, dotate cu instalații corespunzătoare.

Creșterea ecologică a vacilor pentru producție mixtă, este o metodă alternativă de producție, caracterizată printr-o serie de activități diferite față de producția convențională. Pentru ca un crescător de vite să-și transforme ferma convențională în fermă ecologică sau să înființeze o fermă, trebuie să-și schimbe metoda de creștere a acestora.

Creșterea vacilor în sistem ecologic, este în cele mai multe cazuri, mai ușoară decât pentru alte sisteme de creștere a animalelor, pentru că azi, sistemele obișnuite sunt de multe ori potrivite pentru agricultura ecologică, fără a fi nevoie de mari modificari; necesarul de furajare pentru creșterea animalelor nu reprezintă o problemă dacă se asigură o rotație a culturilor bine echilibrată, cu obținerea unor randamente bune, iar îngrășămintele ecologice sunt un suport pentru realizarea unor producții mari și de calitate a furajelor în exploatațiile agricole.

Cel mai important principiu al agriculturii ecologice este asigurarea unui ciclu închis și natural de operare. Aceasta este cel mai important obiectiv atins, în cazul în care agricultura și creșterea animalelor sunt îmbinate cu una cu cealaltă. Numărul animalelor din exploatație depinde mereu de mărimea suprafeței cultivată. O parte din plantele cultivate sunt pentru asigurarea furajelor, iar dejecțiile animalelor sunt folosite ca îngrășăminte pe terenuri. De asemenea, cantitatea de deșeuri este compostată și folosită pentru ameliorarea solului (D.Alexandrescu, 2011).

Obiective operaționale: – conversia unei ferme convenționale de vaci de lapte cu o capacitate de 50 de capete la sistemul ecologic de creștere a animalelor si tineretului afferent (40 capete). Obiective tehnice: – halele existente în care sunt adăpostite vacile de lapte se vor construi cu scopul asigurării condițiilor minime de bunăstare a animalelor; – utilizarea unei tehnologii performanțe de colectare, evacuare, stocare și prelucrare a dejecțiilor, neutralizarea lor, automatizând procesul și făcându-l prietenos cu factorii din mediu

Obiective economico-financiare -se vor utiliza sisteme de stabulație modernă și se vor înregistra costuri mici de producție, privind costuri energetice, costurile cu forța de muncă, pierderi operaționale ca urmare a unor erori umane; Obiective de mediu – se vor gestiona folosirea deșeurilor cu respectarea cerințelor privind circuitul și evacuarea acestora; – reducerea emisiilor de amoniac prin exploatarea corectă a efectivelor de vaci. Emisiile de amoniac și alte gaze vor fi reduse sub valorile impuse de normele prin stocarea dejecțiilor separate solid/lichid în bazine închise și prin folosirea unor aditivi de inhibare a microorganismelor patogene și regulatori de pH.

3.2. Amplasamentul fermei

3.2.1.[NUME_REDACTAT] Runcu este situată la poalele masivului Leaota, pe [NUME_REDACTAT] apusene și este menționat pentru prima dată într-un document dat de [NUME_REDACTAT] cel Tanar la 8 octombrie 1564. În ceea ce privește denumirea localității, legenda spune că un cioban ardelean Runceanu care căuta pășuni pentru turmele sale a ales să se stabilească pe [NUME_REDACTAT] unde a găsit iarba din plin, apă și drum de ieșire pentru iernat. Așa denumirea localității în timp a devenit Runcu de la numele ciobanului.

Figurile 1,2. Vederea din satelit a zonei [NUME_REDACTAT]:https://www.google.ro/maps/place/Runcu+137400/@45.1863531,25.3765619,4655m/data=!3m2!1e3!4b1!4m2!3m1!1s0x40b2e1d0fd1d58cf:0x7f6ff44ed37cdc1b

3.2.2. Așezare geografica și relief

[NUME_REDACTAT] se afla la o distanță de 36km de [NUME_REDACTAT], în partea de nord a județului Dâmbovița la 8 km de cel mai apropiat oraș Fieni și la 30 de km de stațiunea prahoveana Sinaia. Principala cale de acces în comună este drumul județean DJ 712A,care străbate localitatea 10 km. Mai sunt și drumuri comunale care fac legătura între sate (22km), drumuri laterale care măsoară 20 de km și drumuri forestiere în lungime de 8km. [NUME_REDACTAT] are în componența sa 6 sate: Brebu, Bădeni, Siliștea, Piatra, Ferestre. Localitatea se învecinează la nord cu muntele Orlea, la sud cu orașul Fieni,la răsărit cu [NUME_REDACTAT], iar la apus cu [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] are o suprafață de 7915 ha, din care 466 ha este teren intravilan, iar 4592ha este acoperit cu păduri și peste 2400 ha fiind pășuni și fânețe.

3.2.3.Vegetație și fauna

În mare parte, suprafața comunei Runcu este acoperită de păduri și terminând cu munții ce o domină în partea de nord și nord-est. În majoritatea lor suprafețele împădurite ale dealurilor sunt acoperite cu fag, gorun și stejar dar și cu cireș, mesteacăn, carpen, tei, paltin și frasin. În zonele înalte se găsesc păduri de fag și conifer. O altă bogăție care caracterizează relieful localității o constituie pășunile și fânețele. Acest relief bogat este propice dezvoltării unui mediu natural și unei faune bogate cu mamifere ca: iepurele, căprioara, mistrețul, lupul, dihorul și râsul. În pădurile montane trăiesc cerbul și ursul, iar în zonele unde crește molidul trăiește acvila de piatră și acvila gulerată.

3.2.4.Clima și factorii naturali de mediu

HARTA POLUĂRII ATMOSFEREI

Legendă poluanți:

Pulberi sedimentabile

Pulberi în suspensie

Hidrogen sulfurat

Alți poluanți gazoși (oxizi de sulf,

oxizi de azot, oxizi de carbon, compuși

organici volatili, noxe de la eșapament

Metale grele

Valea superioară a Ialomiței are un climat specific de munte de tip alpin la peste 1800 de m și de tip subalpin în lungul văii și în bazinele depresionare. [NUME_REDACTAT] superioare asigură condiții pentru activitățiile recreative în aer liber pentru practicarea tuturor formelor de turism aferente zonelor montane. Toate ariile depresionare au un climat favorabil dezvoltării unor activități turistice pe tot parcursul anului la Peștera și Padina. [NUME_REDACTAT] are o climă temperat-continentală, cu ierni blânde și veri mai racoroase, iar toamnele sunt lungi cu condiții bune pentru dezoltarea pomiculturii. Temperatura medie anuală a localității este cuprinsă între 8-9ºC, vara +22ºC, iar iarna având o medie de-6ºC. Vânturile care bat sunt cele din nord-vest, care au o viteză de 1,8m/s, iar cele din sud-vest cu 2,3m/s, iar cel din nord cu 2,8m/s. Regimul de precipitații anuale, oscilează între 800-900mm, ajungând în luna iunie ca ploaia sa aibă un caracter torențial. Comuna este într–o regiune umedă având un indice de umiditate de 32-35.

3.2.5.Calitatea aerului

Principala sursă de poluare în comună o reprezintă traficul rutier. Dar factorii poluatori au o importanță extrem de mică în influențarea calității aerului, astfel că Runcu este una dintre cele mai curate și mai puțin poluate localități din Dâmbovița.

3.2.6.Calitatea apei

[NUME_REDACTAT] izvorăște din masivul Leaota și până la intrarea în comună mai primește în albia sa câteva pâraie care s-au format pe pantele înalțimilor Vacii, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. La câțiva kilomentri mai la sud în punctul Lilea,Ialomicioara intră în comună până la confluent cu principala arteră hidrografică din nordul județului Ialomița. Tăierea nemiloasă a pădurilor ce acopereau dealurile învecinate comunei, constituie una din cauzele pentru care apele Ialomicioarei inunda periodic comuna Runcu.

3.2.6.1 Sistemul de alimentare cu apă/apă uzată

Captarea apei se face din izvoarele [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și printr-un puț forat la mare adâncime în [NUME_REDACTAT].Conductele de aducțiune cât și cele de distribuție au fost realizate din material de ultimă generație care respectă normele în vigoare. Calitatea apei ditribuită sătenilor,este supravegheată de Direcția de [NUME_REDACTAT] Dâmbovița care recoltează și analizează periodic probe de apă pentru un examen clinic și microbiologic.Astfel s-a constatat că apa distribuită populației se încadrează atât calitativ cât și cantitativ în normele sanitare în vigoare.

3.2.7.[NUME_REDACTAT] fel ca alte localități din Subcarpații interni,solul specific în comuna Runcu este cel brun de pădure, nisipos, intercalat cu pământul cenușiu de munte. Solul brun de pădure s-a format pe calcare și conglomerate, sub acțiunea vegetației forestiere, care s-a depus în straturi de-a lungul timpului. Prin sedimentări succesive s-au format cantități de humus și argilă care au o fertilitate mediocre. Pe locurile defrișate sunt specific solurile brune înțelenite, unde s-au dezvoltat pășuni și fânețe, dar și livezi cu pomi fructiferi. Deși solul deluros al comunei este bogat în humus, are totuși nevoie de îngrășăminte și apa mai ales când este secetă. Un fenomen întâlnit pe valea Ialomicioarei și nu numai aici, este cel al eroziunii solului, datorat tăierilor masive de arbori și arbuști, dar și a lipsei unui plan coerent de îndiguiri pe malurile râului și a principalelor pâraie care il alimentează.

3.2.8.Managementul deșeurilor

Problema deșeurilor este una prioritară în cadrul [NUME_REDACTAT],iar odată cu aderarea țării noastre aceasta a devenit și pentru noi o prioritate. Din anul 2009 au început să se închidă depozitele neconforme din zona urbană și s-au deschis depozite conforme cu normele [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Fondurilor de Mediu,începând cu 2005 au fost finanțate proiecte pentru contruirea și modernizarea de facilitate de reciclare, incinerare și depozitare. În acest sens în județul Dâmbovița s-a finanțat prin programul ISPA, proiectul ”Reabilitarea colectării, transportului, tratării și depozitarii deșeurilor solide în județul Dâmbovița”, care din 2009 a început să funcționeze prin amenajarea a două depozite ecologice la Aninoasa și Titu care au o capacitate de 100000 t/an.

3.2.9.[NUME_REDACTAT] reliefului din comună suprafața arabilă este mică doar 48 de hectare din cele 2668 ha fiind teren agricol, restul pășuni, fânețe și livezi. Suprafața arabilă este cultivată 44% cu plante pentru nutreț, 25% cu legume, 25% cu cartofi și doar 6% cu cereale.

3.2.10.[NUME_REDACTAT] raport al primăriei Runcu realizat în anul 2007 arată că din cele 4952 ha de păduri aflate în moștenirea comunei 3200de ha au fost retrocedate persoanelor fizice care au dovedit că sunt proprietari sau moștenitori ai foștilor proprietari.

3.2.11.[NUME_REDACTAT] de creșterea animalelor pomicultura ocupă un loc important în cadrul satelor runcene, unde condițiile de relief și de climă permit cultivarea pomilor fructiferi ca o sursă importantă de alimentație și aduc un venit bun populației. Din totalul suprafeței agricole de 2668ha, 209ha reprezintă livezi cultivate cu pruni.

3.2.12.Creșterea animalelor

În cadrul comunei Runcu, creșterea animalelor s-a dezvoltat în strânsă legatură cu alte ramuri ale agriculturii, creșterea animalelor mari cât și a celor mici fiind preocuparea de bază a sătenilor. Posibilitățiile limitate ale pământului în asigurarea traiului zilnic au făcut ca prioritatea principală a runcenilor, să devină creșterea animalelor.

3.3. Materialul biologic studiat

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] să fie atent selectate rasele potrivite pentru creșterea în sistem ecologic ținând cont de adaptabilitatea la condițiile locale, vitalitate și de rezistența lor la boli. Nu există nici o îndoială că cele mai bune rase pentru producție ecologică sunt cele native (locale, naturale). Ele sunt singurele care au caracteristici rustice pentru a se adapta cel mai bine din punct de vedere al bolii, al climei și al schimbărilor în hrănire ca urmare a rotației culturilor și utilizarea de produse diferite (D.Alexandrescu, 2011). Ca urmare, se recomandă creșterea rasa Brună. [NUME_REDACTAT] de Maramureș s-a format ca rezultat prin încrucișarea dintre vacile din rasa Mocanită și Sură de stepă cu tauri de tip Schwyz importați în zona Maramureșului încă din 1881, din Ungaria, Austria, Germania și Elveția. Această rasă se distinge față de celelalte rase de taurine prin calitatea foarte bună a laptelui, lapte folosit cu precădere în producerea de brânzeturi. Lactația normal este între 3600 și 4000 de litri și cu un conținut mediu de grăsime de 3,8%. Aceste bovine au o vechime recunoscută de cinci decenii și provine din vechile rase de taurine din [NUME_REDACTAT] mai precis din rasa [NUME_REDACTAT] care a apărut prima dată pe teritoriul Elveției. Datorită capacității sale de adaptare în condițiile pedoclimatice din zona de deal și de munte, în perioada interbelică aria de răspândire a acestei rase s-a extins și în zona Munteniei, Olteniei și Moldovei. Femelele ating la maturitate greutatea cuprinsă între 550-750 km, iar talia este de 125-127cm. În cazul masculilor greutatea poate ajunge până la 1200de kg. De la o zonă geografică la alta condițiile de creștere și exploatare au fost variabile. Capul este scurt, larg și expresiv, gâtul este potrivit de lung și de gros, iar trunchiul este lung, profilul corporal tinde spre forma trapezoidală iar linia superioară a trunchiului este în general dreaptă cu sacrumul ușor proeminent. Toracele este profund, relativ larg și adânc, iar abdomenul este voluminos și bine dezvoltat. Ugerul, are o formă globuroasă de mărime mijlocie, cu o simetrie satisfăcătoare și cu un țesut glandular bogat, cu mameloane potrivit de lungi și de groase. Adeseori la uger se întâlnesc unele defecte (uger conic, divizat, cu o extindere insuficientă), iar viteza la muls este mică și cu o variabilitate mare (0,8-1,3km/min). Membrele sunt potrivit de lungi, groase și rezistente. Defecte frecvent întâlnite sunt: jaret drept, panardism, coate de vacă, chișită scurtă. Oglinda botului și mucoasele aparente sunt de culoare neagră cenușie, coarnele sunt bicolore, iar ongloanele sunt pigmentate. Această rasă are aptitudini productive mixte, de lapte-carne.

.

Figurile 3,4,5.[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]: http://www.recolta.eu/arhiva/rasa-bruna-de-maramures-salvata-de-amelioratori-13250.html

În funcție de condițiile în care cresc și sunt exploatate,producția de lapte este foarte bună. În funcție de sistemul de îngrășare practicat și de vârsta valorificării, randamentul pe care îl dau la tăiere este de 54-57% pentru tineretul taurin mascul și de 52-54% pentru vacile adulte recondiționate. [NUME_REDACTAT] este semiprecoce care se adaptează bine la mediu. În condiții bune de creștere vițeii ajung la reproducție la vârsta de 18-20 luni, maturitatea morfologică o ating la vârsta de 4-5 ani. La prima lactație,vacile realizează 65-68% din producția maximă care se înregistrează la a cincea sau a șasea lactație. Consumul specific este de 1,1-1,2 UN/kg lapte, iar indicele somato-productiv este de 1/6-1/7. Longevitatea productive este variabilă, vacile din această rasă pot fi exploatate 3-4 lactații (în condiții intensive) si pana la 6-7 lactații în fermele de selecție. [NUME_REDACTAT] se adaptează foarte bine la factorii naturali de mediu,rezistă la îmbolnăviri și este mai puțin pretențioasă la condițiile de exploatare.Datorită acestor lucruri ea poate fi crescută, atât la câmpie cât și la deal și munte. Avându-se în vedere potențialul bioproductiv al acestei rase, va fi menținută actuala directivă de exploatare (mixta,de lapte-carne). Obiectivele urmărite în procesul de ameliorare vizează masivizarea rasei (talie130cm,masă corporală 580kg), sporirea producției la lapte ajungându-se la 4500kg lapte/lactație, ameliorarea însușirilor ugerului pentru mulsul mecanic, viteza de muls 1,8 l/min, indicele mamar 46% și îmbunătățirea performanțelor la producția de carne (950-100 grame spor mediu zilnic la îngrășarea intensivă) cât și precocizarea acesteia.

Figura 6.Brună de [NUME_REDACTAT]: http://www.romanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/manevre-cu-terenurile-pentru-cercetare-151399

Ajungând să se atingă aceste deziderate se va putea realiza prin ameliorare în rasa curate și prin imigrație de gene de la rasele importate din Austria, Elvetia și SUA, rase de tip Schwyz. [NUME_REDACTAT] este cunoscută pentru capacitatea pe care o are de a-și adapta producția în raport cu hrana disponibilă, aceasta rasă își poate optimiza sinteza și mobilizarea rezervelor de grăsime în raport cu hrana pe care o primește. Temperamentul este moderat vioi, comportamentul foarte docil și este o rasă de tip morfo-productiv, mixt, lapte-carne care se caracterizează printr-o precocitate mijlocie. Această rasă este supusă unui sistem de continuă îmbunatățire, principalul obictiv de selecție fiind mărirea producției de lapte la 5000 de litri și peste 4% grăsime, iar creșterea precocității rasei și îmbunătățirea producției de carne, unele țări obținand în prezent productivitate mai mare la carne și lapte

3.4. Metoda de lucru – Amenajarea fermei

În ferma Runcu creșterea animalelor se va face în adăposturile existe, animalele vor avea acces la padoc în aer liber și pe pășune. Adăposturile trebuie să:

• ofere protecție în timpul perioadelor când condițiile climatice nu sunt favorabile (de exemplu, iarna);

• să ofere condiții de siguranță, la sfârșitul gestației;

• să protejeze animalele mici, în perioada de creștere;

În orice caz, condițiile de trai pentru animale trebuie să corespundă necesităților biologice și etologice ale acestora (de exemplu, libertatea de mișcare și confort).

Figura. 7 Grajdul pentru vaci Figura. 8Cladirea unde se va procesa laptele Sursa: [NUME_REDACTAT]

1. Grajdurile pentru animale

a).Grajdurile cu padoc pot adăposti 50 de vaci de lapte și pot fi organizate în zone care au legătură prin porți mobile:

-o zonă de circulație a vacilor în lactație care au cel puțin 6/cap de vacă, iar pardoseala este făcută din beton;

-o zonă de odihnă în care sunt cușete, având cel puțin 6/cap de vacă, iar peste beton sa se astearna un pat de paie. Spațiul penru fiecare cușetă va fi prevăzut cu o alee de odihnă pentru animale și o zonă destinată furajării și adăpării unde sunt puse adăpătorile automate cu flotor, frontul de furajare și canalul de ghidaj alunecare bară, făcută din oțel și profil omega pentru pardoseală;

-o zonă cu padocuri care poate fi de minim 4,5/cap de vacă dar fără pardoseală betonată;

Tabel 5

Suprafețe necesare efectivelor de animale

Spațiul din adăpost: suprafața netă disponibilă pentru animale, zona de afară: zona de exterior cu excepția pășunilor.

-o alee de furaje și pentru accesul personalului de deservire și mașinilor ce transporta hrana,cu comunicare în ambele părți ale grajdului, cu pardoseala făcută din beton; -o sală de muls care este o construcție amplasată parțial în structura principală a grajdului și are în cadrul ei o sală de muls propriu-zisă, un tanc de racire unde se stochează laptele, o zonă unde se păstrează materialele folosite la igienizare și un spațiu pentru aparatele de muls.

Figura.9 Grajd vaci de lapte Sursa:http://www.glasul.ro/view_article.php?show=37719&name=%CEngrasarea_viteilor_mai_rentabila_decat_vacile_de_lapte

b).Unitatea de procesare a laptelui care este o construcție separată de grajd și are patru zone importante:

-zona unde se prelucrează laptele cu spații unde se pateurizează,se ambalează și se depozitează produsele finite.

-zona unde produsele finite sunt livrate;

-zona socială unde sunt amplasate vestiarele, sala de mese, depozitați dezinfectanții și detergenții. Unitatea unde se procesează laptele are echipamente pentru a putea procesa 1000 de litri/zi.

Figura.10Camera unde se va procese laptele Figura.11Camera unde se va pasteuriza laptele Sursa: [NUME_REDACTAT]

2.Grajdul pentru pentru tineret:

Grajdul poate adăpostii 40 de viței și este organizat astfel:

-zona pentru vițele;

-zona pentru viței; -o alee pentru circulație pentru furajare; -padoc pentru mișcarea animalelor în aer liber.

Grajdul are în componența sa o alee de odihnă a animalelor unde sunt așternute paie și o zonă folosită pentru furajare și adăpare unde sunt adăpătorile automate cu flotor și frontul de furajare.

Figura.12 Grajd pentru viței – în curs de amenajare Sursa :[NUME_REDACTAT]

3.Bucătărie pentru furajare și fânar:

Sunt spații tehnologice ale fermei zootehnice în care se stochează hrana uscată folosită pentru furajarea animalelor precum și pentru procesarea furajelor folosindu-se o rețetă de hrănire adoptată de fermă. Amplasarea față de grajduri trebuie sa aibă traseul cel mai scurt până la locul unde se administrează furajele.

Figura.13 Cladirea unde sunt administrate furajele Sursa:[NUME_REDACTAT]

4.Silozuri unde se află masa verde:

Acestea sunt spații tehnologice ale fermei unde se depozitează silozul folosit la furajarea animalelor și procesat conform unei tehnologii specifice și cu o rețetă de hrănire adoptată de fermă. Amplasarea acestor silozuri față de grajduri trebuie sa aibă traselul cel mai scurt posibil.

Figura.14 [NUME_REDACTAT]:http://www.agrievolution.ro/silozuri/

5.Bazinele de stocare a dejecțiilor lichide și platforma de stocare a dejecțiilor solide:

Sunt spații tehnologice ale fermei cu bazine de precolectare situate la capătul grajdelor, în care se strâng și se separă deșeurile semisolide (amestecul de paie cu dejecții) rezultate în procesul de creștere a vacilor, care apoi sunt neutralizate timp de 180 de zile în bazine subterane etanșe, transformându-se apoi în îngrășământ organic. Fluxul tehnologic din cadrul fermei conține itinerarii tehnologice a căror cunoștere și realizare este obligatorie, au fost numite căi de circulație și se referă la: -circulația oamenilor; -circulația animalelor.

6. Itinerariile tehnologice specifice procesului tehnologic în ferma ecologică cu vaci de lapte: a).Circulația în cazul secțiunii vaci de lapte și tineret: -accesul în cadrul fermei al tuturor mijloacelor de transport se face numai prin poarta de acces al mașinilor, prin dezinfectorul rutier, pentru circuitul furajelor și pentru circuitul pesonalului; -accesul și circulația personalului la vestiare se face numai prin poarta de acces prin dezinfectorul rutier pentru circuitul personalului și pe cel mai scurt drum către birouri și vestiare; -animalele trebuie să circule spre sala de muls și înapoi,pe trasee unisens,pe care sunt montate panouri cu porți de acces; -laptele muls trece de la sala de muls la unitatea de procesare într-un sistem închis. b).Circulația furajelor din fermă: Drumul furajelor trebuie făcut în spațiile în care se depozitează acestea. Furajele concentrate vor fi aduse din afara fermei, fânul trebuie depozitat în fânarul din cadrul fermei și cele însilozate trebuie puse în silozurile din interiorul femei. Furajele vor fi preparate doar în bucataria furajeră care se află în apropierea silozului cu masa verde. Tractorul cu remorca care transportă furajele trebuie să intre în fermă numai prin poarta de acces și alimentează grajdul. c).Circulația apelor uzate menajere și tehnologice: Proiectarea rețelelor de canalizare trebuie să fie în standardele și normativele din țară noastră, precum și cu legislația europenă din domeniul mediului. Această rețea de canalizare se va face în sistem divizor: -rețea de canalizare folosită pentru apele menajere; -rețea de canalizare pentru ape tehnologice (apa uzată rezultată de la sala de muls,unitatea care procesează laptele, camera frigorifică unde sunt depozitate animalele moarte și dezinfectoare. Rețeaua de canalizare se va face din tuburi PVC.Apele uzate se vor colecta în grupul de bazine care pot fi vidajabile. Volumul unui bazin vidanjabil este 150mc. Apele uzate care se colectează în acest bazin vor fi vidanjate periodic de către societăți autorizate în acest sens. d).Circulația apelor meteorice din cadrul fermei: Construcțiile de pe care se scurg apele meteorice vor fi prevăzute cu jghiaburi și burlane către zona verde. e).Circulația dejectiilor animaliere Dejecțiile din cadrul fermei trebuie să se facă zilnic cu ajutorul plugurilor racloare pentru a se evita fenomenul de fermentație din interiorul grajdurilor și pentru a se oferi condiții igienico-sanitare cât mai bune animalelor.

3.5. Rezultate și discuții

3.5.1. Mărimea fermei

Mărimea fermei este unul dintre factorii cei mai importanți de care depinde eficiența exploatării. Dimensiunea fermei reflectă latura cantitativă a organizării producției, iar mărimea fermei exprimă latura calitativă a acesteia. Mărimea și dimensiunea optimă a fermei indică limitele eficineței economice a fermei, în funcție de condițiile natural, economice, organizatorice și sociale (M. Gherman, 2012). Mărimea fermei este de regulă exprimată prin numărul de female – respectiv vaci de lapte, produșii lor și suprafața de teren necesară pentru producerea furajelor.În fermele ecologice de creștere a vacilor de lapte tehnologia de creștere se realizează în regim extensive. Vacile trebuie să aibă acces obligatoriu la pășune, iar întreținerea are loc în sistem nelegat.

Tabel 5

Coeficienții pentru conversia numărului de animale în [NUME_REDACTAT] Mare (UVM)

Pe baza analizei Mișcarii efectivului de animale se poate calcula coeficientul de conversie UVM:

vaci de lapte – 50 capete x 1 UVM = 50 UVM

viței de 6-12 luni – 40 capete x 0,5 UVM =20 UVM

Total UVM = 70 UVM

Suprafața de teren necesară pentru producerea furajelor se calculează ținând cont de numărul total de UVM din fermă. Mărimea fermei depinde de resursele furajere și se admite o încărcătură de 2 UVM /ha (unitate vită mare).

70 UVM : 2 UVM/ha = 35 ha/ 50 VL și 40 viței

Suprafața de teren necesară pentru producerea furajelor ce vor fi administrate celor 50 capete vaci de lapte și 40 capete viței este de 35 ha.

3.5.2. Pășunatul animalelor

Ciclul natural al nutrienților între sol și plante, plante și animale, precum și între animale și solul sunt ținute în echilibru în zona de producție animală. Creșterea animalelor și recolta de cereale trebuie să fie combinate unele cu altele în exploatație fără a cauza poluarea, în special, a solului, a apelor de suprafață și a apelor subterane prin supra-fertilizare sau aplicarea de nutrienți.

Pășunatul excesiv are efecte negative asupra mediului, precum eroziunea solului, dificultati in refacerea pasunilor, acumularea de cantitati mari de gunoi si desigur, cresterea concentratiei de azot, care sporeste pericolul imbolnavirii animalelor.

Numarul maxim de animale pe parcelă coincide cu acumularea de gunoi corespunzator unei doze maxime de 170 kg N/ha/an, care poate fi absorbit de sol și nu este contaminant.

Cantitatea utilizată de bălegar într-o exploatație nu poate să depășește 170 kg de azot pentru fiecare an și hectar agricol utilizat în zonă. Aceasta corespunde cu următorul efectiv de animale:

2 vaci de lapte sau masculi în vârstă de peste 2 ani

5 bovine sub un an

3,3 bovine între unul și doi ani

2,5 juninci.

Tabel 6

Numărul maxim de animale pe parcelă

Calculul suprafeței de teren necesar pentru pășunat la efectivul de animale din ferma Runcu, în funcție de numărul maxim de animale admis pe ha corespunzător unei doze maxime de 170 kg N/ha/an:

50 VL : 2VL/ha = 25 ha

40 viței : 2,5 viței / ha = 16 ha

Total 41 ha

Rotația bovinelor pe parcelele din fermă garantează o dietă bazată pe iarbă proaspătă, flori și fructe, care reprezintă principala diferență față de creșterea convențională a bovinelor. Dejecțiile animalelor vor ajuta la creșterea fertilității solului și a calității ierbii.

În fermele mari, terenul se poate împărți în mai multe parcele mai mici, pentru a avea un control mai bun al animalelor și pentru a îmbunătăți utilizarea fiecărei zone.

Prin urmare, este foarte important programul de pășunat pe fiecare parcelă, cu scopul de a realiza o bună utilizare a resurselor disponibile, în conformitate cu sezonul existent. În cazul în care animalele dintr-o fermă de vite petrec tot timpul în aer liber, au nevoie de adăposturi pentru a se adăposti de condițiile meteo nefavorabile.

3.5.3. Gestionarea dejecțiilor

Gestionarea dejecțiilor prevede îndepărtarea lor cu ajutorul plugurilor racloare de pe diversele alei din grajdurile zootehnice, se vor face zilnic, astfel încât să se reducă la minim fenomenul de fermentație în interiorul grajdurilor și să se ofere condiții bune igienico-sanitare animalelor. Dejecțiile din grajduri sunt adunate și apoi deversate în canalele colectoare cu dimensiunile H=1,00 și B=0,70 m,care printr-o instalație racloare să fie dirijate la un bazin de precolectare al dejecțiilor cu dimensiunile 6,00*6,00m,h=4,00m. Bazinul de precolectare al dejecțiilor să fie echipat cu o instalație de marunțire și amestecare al dejecțiilor care constă dintr-un mixer de putere 7,5kW și două pompe cu puterea de 15kW si Qp=15mc/h fiecare. Instalația de mărunțire și amestecare a dejecțiilor are rolul de mărunțire a paielor și a fânului și de omogenizare a dejecțiilor. După ce toate acestea au fost omogenizate, cu ajutorul celor două pompe, vor fi dirijate printr –o tubulatură subterană de înaltă presiune (tuburi de inox și PVC), către stația de separare a dejecțiilor amplasată lângă bazinul de stocare a dejecțiilor lichide (2500mc). Tubulatura de presiune trebuie să fie montată la o adancime minimă pentru a nu îngheța. Stația de separare a dejecțiilor are rolul de separare a părților solide de partea lichidă, prin eliminarea din dejecții a particulelor solide cu o granulometrie superioară a 500-800microni, în acest mod se ajunge la obținerea a două faze:una substanțial solidă și o substanța lichidă dirijată către bazine. Bazinul de colectare al dejecțiilor lichide este dotat cu câte un camin facut din beton și echipat cu un sistem special de prindere a vidanjei ce poate permite golirea dejecțiilor și distribuirea lor în teren, fie cu ajutorul vidanjelor,fie cu un sistem special de fert-irigare, care este conectat direct cu ajutorul unei pompe la bazinul de stocare. Pentru a evacua dejecțiile din sala de asteptare a sălii de muls, se utilizează același sistem.

Calculul producției de gunoi de grajd în ferma Runcu:

50 vaci de lapte x 50 kg./animal/zi = 2500 kg. / zi

2500 kg/zi x 30 zile = 75000 kg./ lună (VL)

75000 kg./ lună x 12 luni = 900000 kg. / an

40 viței x 25 kg./animal/zi =1000 kg. / zi

1000 kg. / zi x 30 zile = 30000 kg. / lună (viței)

30000 kg. / lună x 12 luni = 360000 kg./ an

Total gunoi de grajd 90 capete/ zi = 3500 kg. / zi

Total gunoi de grajd 90 capete/ lună = 105000 kg. / lună = 105 t/ lună

Total gunoi de grajd 90 capete/ an = 1260000 kg. / an = 1260 t/ an

Tabel 7

Dejecții colectate

Sistem evacuare dejecții – schema de principiu

Sistemul eliminării, transportului și stocării dejectiilor se va face în conformitate cu normale și directivele europene,cu normele de bună practică care se găsesc în agricultura din Romania, dar și ținându-se cont de utilizarea dejecțiilor ca un important fertilizator pentru pășunea beneficiarului.

Fertilizare pășunii cu dejecțiile fermentate

Transportul și împrăștierea compostului pe terenurile agricole trebuie să se facă de două ori pe an. Perioadele bune de împrăștiere a dejecțiilor sunt: toamna după recoltare și primăvara înainte să se înceapă însămanțarea. Dejecțiile solide trebuie împrăștiate pe pășune sub forma unui îngrășământ natural,neexistând efecte negative asupra componenței de mediu cum ar fi apa freatică sau cea de suprafață. Înaintea administrării compostului,pe terenurile destinate acestui scop, se vor lua probe și se vor face determinări ale compoziției chimice a solului, de către unități pedologice abilitate și specializate în vederea respectării Ordinului comun al [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] nr.242/26032005 și al [NUME_REDACTAT], Pădurilor și [NUME_REDACTAT] nr.197/07.04.2005, pentru aprobarea organizării Sistemului național de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control și decizii pentru a reduce poluarea provenită din surse agricole și rezidurile organice perovenite din zootehnie.

3.5.4. Impactul creșterii animalelor

Emisii de noxe biologice din surse nedirijate specific procesului tehnologic din fermele de creștere a animalelor în spații închise: -adăpostesc animale: emisii de ammoniac (NH3), dioxid de carbon (CO2), miros; -depozitarea dejecțiilor și bazinelor de dejecții-emisii de ammoniac (NH3) și hidrogen sulfurat (H2S), miros; -aplicarea dejecțiilor pe terenurile agricole-miros, hidrogen sulfurat (H2S)-și ammoniac (NH3);

Emisiile de azot-N

Amoniacul caz (NH3) are un miros patrunzător și iute, iar în concentrații mari poate să irite ochii, gâtul și mucoasele oamenilor cât și al animalelor. Se poate ridica ușor din bălegar, se împrăștie prin clădiri și este eliminate numai cu ajutorul sistemelor de ventilație. Factorii ca tempertura, ventilația, umiditatea, procesul de stocare, calitatea halelor și compoziția hranei, poate să afecteze nivelul de amoniac.

Tabel 8

Emisii de amoniac

Alte gaze

Generarea substanțelor gazoase în halele cu animale pot înfluența calitatea aerului în înterior, iar sănătatea animalelor poate fi afectată. Dioxidul de carbon(CO2) se poate asigura în înteriorul halelor, iar în cazul când ventilația nu este corespunzătoare poate duce la creșterea nivelului de dioxid de carbon peste limita admisă. În cadrul proiectului propus, în spațiile de creștere a animalelor, ventilația se va face în mod corespunzător, sistemul de construire al grajdurilor fiind proiectat în acest scop. Procesele microbiene existente în sol, produc protoxid de azot(N2O) și azot gaz(N2). Protoxidul de azot este un gaz responsabil cu apariția efectului de seră, în timp ce azotul gaz este foarte dăunator mediului. Ambele gaze sunt produse prin descompunerea de nitrați în sol, ei provenind din bălegar, din fertilizatori anorganici sau chiar din sol, dar numai prezanța bălegarului favorizează acest proces. Emisiile de gaze existente în halele de producție-nivelul maxim admis:

-CO -0,3%(sub valoarea masurabilă) -H2S -0,01%(sub valorea masurabilă) -H-umiditatea relative -50-60% -NH3 -0,002%(maxim admis 10 ppm) -CO2 -volum maxim admis 0,20%

Temperatura și umiditatea aerului, nivelul de praf, circulația aerului și concentrația de gaze trebuie să fie menținută sub nivelul dăunător. Concentrațiile valorilor minime au fost prezentate în Directiva 91/630/EEC (132/EC/1991) cu un tilu orientativ: Emisiile de gaze se fac printr-un calcul, utilizând factorii de emisie CORINAIR, pe animal și anul agricol, din anul 2009:

-Emisii de metan(CH4) Vaci de lapte-81kg/cap/an -Emisii de amoniac(NH3) Vaci de lapte, dejecții lichide-39,3kg/cap/an Vaci de lapte, dejecții solide-28,7kg/cap/an

-Emisii de amoniac(NH3) Vaci de lapte, dejecții lichide-0,007kg/cap/an Vaci de lapte, dejecții solide-0,154kg/cap/an

Calculul emisiilor de gaze zilnic, lunar și anual exprimate în kg /cap

Emisii CH4

81kg/cap/an :12 luni=6,75kg/cap/luna

6,75kg/cap/luna:30zile =0,225kg/cap/zi

Emisii de NH3 din dejectii lichide

39.3kg/cap/an:12luni=3.27 kg/cap/luna

3.27kg/cap/luna:30zile=0.10kg/cap/zi

Emisii de NH3 din dejectii solide

28.7kg/cap/an:12luni=2.39 kg/cap/luna

2.39kg/cap/luna:30zile=0.07kg/cap/zi

Tabel 9

Calculul emisiilor de gaze zilnic, lunar și anual exprimate în kg /cap

Diagrama 1

Diagrama 2

Diagrama 3

Calculul emisiilor de gaze zilnic, lunar și anual pentru 50 vaci de lapte

Emisii CH4

0,225kg/cap/zi *50VL=11,25 kg metan/zi

6,75 kg/cap/zi *50VL=337,5 kg metan/luna

Emisii de NH3 din dejectii lichide

0.10kg/cap/zi*50VL=5 kg amoniac/zi

3.27 kg/cap/luna *50VL=163,5 kg amoniac/luna

Emisii de NH3 din dejectii solide

0.07kg/cap/zi *50VL=3,5 kg amoniac/zi

2.39 kg/cap/luna *50VL=119,5 kg amoniac/luna

Emisii CH4

81kg/cap/an*50 VL=4050kg metan/an

Emisii de NH3 din dejectii lichide

39,3kg/cap/an*50 VL=1965 kg amoniac/an

Emisii de NH3 din dejectii solide

28,7kg/cap/an*50 VL= 1435 kg amoniac/an

Tabel 10

Calculul emisiilor de gaze zilnic, lunar și anual pentru 50 vaci de lapte

exprimate în kg /cap

Diagrama 4

Diagrama 5

Diagrama 6

La folosirea în agricultură ca fertilizant al gunoiului de grajd, locul de depozitare este unul dintre cele mai importante faze pentru îmbunătățirea și conservarea unor caracteristici pozitive. Stocarea dejecțiilor depinde de: -tipul și mărimea lotului de animale,ținându-se cont de sistemul utilizat în organizarea fermei și calitatea managementului aplicat; -durata perioadei de stocare și tipul de depozitare; -metoda de folosire si stocare a dejectiilor; -gradul de dilutie al dejectiilor datorită ploilor sau altor ape. Depozitele de stocare trebuie sa fie în așa fel construite încât să se evite riscul unei astfel de poluări.În cazurile speciale care vor fi prezentate încontinuare, depozitele trebuie sa aibă capacitatea necesară asigurării, stocării pe o perioadă de cel puțin 4 luni.

Tabel 11

Emisii de poluanți din surse staționare nedirijate, conform Ord.863/2002

Emisiile care rezultă din bazinele de stocare a dejecțiilor lichide și platformele de depozitare a deșeurilor solide sunt: NH3,CO2,N2O,H2S,CH4. Emisiile de poluanți existente în atmosferă care au rezultat din depozitarea dejectiilor lichide in bazin, trebuie sa se incadreze in valorile minime de emisie de NH3 de la diferite sisteme de depozitare al dejecțiilor. Debitele masice care se calculează pentru sursele staționare nedirijate, sunt mult sub nivelul de praf admis de Ord.462/1993.

Alternativele privind reducerea emisiilor de gaze sunt:

a).Scăderea pH-ului dejecțiilor care duce la scăderea emisiilor de NH3

Procedeul acesta are în vederea scăderea ph-ului a dejecțiilor semilichide. Echilibrul dintre azot și emisiile de NH3 din soluții, depinde de pH. Un pH mare favorizează degajarea de NH3; un pH mic favorizează retenția azotului. Micșorând pH−ul la 6,este suficient pentru a micșora emisiile de NH3 la jumătate. Când se audaugă acizi în dejecțiile semilichide, trebuie să luăm în considerare următoarele: -creșterea capacității de stocare a lagunei în funcție de volumul de acid care se adaugă; -urmărirea pH-ului și a dioxidului de carbon, care se formează în timpul acidifierii soluției. Pentru a obține, o soluție acidă,se alege adăugarea acizilor organici (acid lactic) sau anorganic(acid fosforic, acid nitric, acid sulfuric) sau prin adăugarea în hrană(acid benzoic) sau în dejecțiile lichide a unor componente care ajută reducerea pH-ului. Acizii organici prezintă dezavantajul degradării rapide, ei formând și eliberând CO2 și sunt necesare cantități mari de acizi pentru a ajunge la pH-ul dorit mai ales că se folosesc acizi în concentrații mici. -Injectarea cu aditivi suplimentari: săruri de Ca și Mg, compuși acizi, superfosfați care pot fi utilizați, dar vor fi necesare cantități mari pentru ca soluția să fie viabilă. -Se folosesc mai puțin materiale absorbante cum ar fi: turba sau zeolite, dar și acestea, la randul lor ridică multe probleme de fezabilitate datorită faptului că sunt necesare cantități mari.Această soluție costă foarte mult din punct de vedere economic.

b).Oxigenarea dejecțiilor lichide folosite în bazine

Din punct de vedere al nivelului de descompunere al materiei în lagună sau observat trei zone: -zona aerobă-în aceasta zonă bacteriile se folosesc de oxigenul dizolvat pentru a descompune material organic folosit în procesul de oxidare. Oxigenul provine prin acțiunea vântului și prin fotosinteză. Algele reacționează cu lumina solară și se produc celule noi, eliberând totodată oxigenul ca un produs secundar; -zona intermediară-de la o anumită adâncime, razele solare pătrund mai puțin în apele lagunei în așa fel încât nivelul de oxigen dizolvat se reduce. Bacteriile din această zonă reușesc să descompună materia organică în funcție de cantitățile de oxigen pe care îl au disponibil; -zona anaerobă-în această zonă, materia solidă, bacteriile și algele se așează pe fundul lagunei și formează un strat de nămol. Apoi are loc procesul de descompunere anaerobă care este un proces prin care materia organică se transformă în acizi organici volatile, NH3, H2S-care generează mirosuri, precum și CH4. Pentru micșorarea mirosurilor care sunt generate de apele uzate din lagună se folosește o aerare sumplimentară, astfel că oxigenul dizolvat să patrundă în profunzime. Prin aerarea suplimentară, materia organică poate fi descompusă prin oxidare, respirație endogenă și sinteză. -oxidarea-materia organică, cea cu carbon, oxidează și emană CO2,H2O si NH3. -sinteza-energia care este produsă prin oxidare trece în cealaltă parte a materiei organice, în țesuturi de celule noi. -respirația endogenă-când materia organică primară este epuizată, bacteriile consumă alte bacterii pentru a obține energie. Astfel nivelul bacteriilor scade. Aerarea oferă trei avantaje mari: -produce oxigenul necesar pentru matabolismul microorganismelor; -ajută ca amestecul să se omogenizeze în așa fel încât microorganismele să fie în contact cu materia organică dizolvată cât și cea în suspensie; -ajută la micșorarea mirosurilor. Cea mai bună metodă de aerare , este aerarea cu bule fine care este o metodă propusă în cadrul proiectului pentru aerarea bazinului de stocare a dejecțiilor din cadrul fermei, cu o eficiența de peste 80%.

3.5.5. Indentificarea și evaluarea tututor tipurilor de impact ale proiectului propus în perioada de exploatare

1.Tipuri de poluare care se pot produce în perioada de exploatare: -poluare adecvată procesului tehnologic în fermele zootehnice moderne,care constau în emisiile de praf, noxe chimice,noxe biologice, zgomotul făcut de utilajele tehnologice și de mijloacele de transport, de animalele din fermă, de apele uzate, de deșeurile gospodărite neadecvat, chiar deșeuri cu risc biologic; -poluarea accidentală cu produse petroliere care au fost deversate accidental din cauza unor defecțiuni ale utilajelor și mijloacelor de transport, alimentările care s-au facut urgent cu carburanți din recipienți neadecvați și fără a lua măsuri de siguranța, precum și emisiile care au fost generate de instalațiile frigorifice. 2.Principalii poluanți generați de proiectul propus în perioada de exploatare: -praful care se formează în zona limitrofă când se transporta furajele, materiale și animalele vi. -noxe chimice formate prin arderea carburanțiilor în motoarele mijlocelor de transport din interiorul fermei, precum și arderea combustibilului solid folosit în centrala termică. -noxe biologice formate în procesul tehnologic din ferma zootehnică; -emisii care sunt urât mirositoare și se formează în halele de producție și în procesul de colectare, fermentare și eliminare a dejecțiilor; -zgomotul făcut de utilaje și mijloace de transport în cadrul fermei și pe drumul de acces; -zgomotul făcut de animale în hale; -vibrațiile produse de utilaje și mijloace de transport din cadrul fermei și pe drumul de acces; -deșeuri gospodărite neadecvat, animale moarte, dejecții și deșeuri cu un risc biologic mare; Proietul propus pentru utilizarea unor surse de radiații, în zona nu se va modifica în niciun fel valoarea fondului natural de radiații. Implementarea proiectului propus, nu folosește utilizarea unor substanțe chimice foarte periculoase pentru sănătatea populației. 3.Tipuri de impact asupra factorilor de mediu identificate în perioada de exploatare:

-impact direct asupra factorilor de mediu care este produs prin emisiile de praf, noxe chimice care au fost rezultate prin arderea carburanților, noxe biologice, rezultate prin procesul tehnologic din cadrul fermei, mirosuri neadecvate, zgomote produse de mijloacele mecanice,zgomote făcute de animalele din halele de producție, vibrații, ape uzate menajere, deșeuri gospodărite neadecvat și poluare accidentală cu produse petroliere emisii făcute de instalațiile frigorifice; -impact rezidual asupra solului și subsolului, vegetației și faunei asupra aerului prin emisiile de praf, zgomote, noxe chimice, biologice și vibrații, asupra apei prin folosirea resurselor de apă subterană.

4.Impactul proiectului propus asupra factoriilor de mediu în perioada de exploatare a).Impactul produs asupra aerului: În perioada exploatării în ferma zootehnică se poate produce poluarea aerului cu praf, emisii de noxe chimice, biologice, zgomot și vibrații. Emisiile de praf pot fi întâlnite numai pe drumul de acces din exteriorul fermei, în perioadele când este secetă. Praful se propagă de-a lungul drumului de acces pe o bandă cu lățimea de cel mult 50 de m și se depune pe vegetație într–o cantitate descrescătoare de la interiorul spre exteriorul acesteia. Cantitatea de praf emisă în atmosferă este direct proporțională cu numărul mașinilor care se deplasează pe drum și cu numarul orelor de funcționare ale lor. În incinta fermei nu există emisii de praf, ca urmare a modului de amenajare a acesteia și a utilajelor tehnologice folosite astfel: -drumurile de acces, aleile, trotuarele și platformele carosabile au fost făcute din beton; -mijloacele de transport circulă cu o viteza mică,iar prepararea-administrarea se face în spații închise care micșorează până la eliminare dispersia pulberilor în atmosferă; -utilajele și instalațiile care au fost folosite în cadrul fermei nu generează praf, acestea funcționând în sistem închis; -zonele fară construcții se vor amenaja corespunzător și vor fi întreținute ca spații verzi. În timpul funcționării utilajelor și mijloacelor de transport se degajă gaze de la țevile de eșapament, în a căror componență sunt: oxizi de azot, oxizi de carbon, oxizi de sulf, compuși organici volatili și pulperi. Disiparea emisiilor de noxe chimice se va face în jurul fermei și de-a lungul drumului de acces, iar concentrațiile de poluanți micșorându-se la jumătate. Emisiile de noxe biologice se produc în halele de producție și în procesul de colectare a dejecțiilor.

Emisii de gaze în halele de productie – nivel maxim admis:

– CO ………. 0,3% (sub valoarea masurabilă)

– H2S ………. 0,01% (sub valoarea masurabilă)

– NH3 ………. 0,002% (maxim admis 10 ppm)

– CO2 ………. Volum maxim admis 0,20%

Temperatura și umiditatea aerului, nivelele de praf,circulația aerului și concentrațiile de gaze trebuie să se mențină sub nivele care pot fi dăunătoare. Ferma este amplasată într-o zonă cu o vegetație care în procesul de fotosinteză poate să absoarbă cantități mari de dioxid de carbon și să elibereze cantități mari de oxigen. Astfel o parte a emisiilor degajate de proiectul propus va fi eliminată prin funcția îndeplinită de vegetația existentă, de filtrare și de epurare a aerului pe cale biochimică. În cadrul fermelor zootehnice un factor mare de poluare este mirosul neplăcut, emanat de dejecțiile animalelor existente în bazinele exterioare cât și în timpul împrăștierii lor pe terenuri. Permanent se produce acest lucru în perioada de funcționare a fermei zootehnice. Emisiile urât mirositoare din cadrul fermei, depind și de factorii din activitățile de întreținere și organizare al fermei, compoziția hranei și tehnicile care se folosesc în manevrarea și depozitarea bălegarului. Zgomotul făcut de motoarele utilajelor și al mijloacelor de transport se propagă în jurul fermei, în jurul drumului de acces,de o parte și de alta pe o bandă cu lățimea de 150m, intensitatea micșorându-se la jumătate, la distanța de 50 de m și de 3 ori la distanța de 100m. Prin îmbunătățirea nivelului tehnologic al motoarelor și echipându-le cu atenuatoare de zgomot se va ajunge la scăderea intesintății acestuia cu 30%. Zgomotul pe care îl fac animalele din fermă mai ales în timpul hrănirii, se propagă în jurul halelor de producție pe o distanță de 100 m, iar intensitatea micșorându-se la jumătate la distanța de 50 m și de 3 ori la distanța de 100 m.Vibrațiile sunt generate de utilaje și mijloace de transport și se produc în timpul funcționării lor, ceea ce nu reprezintă surse importante de vibrații. Posibilitatea ca vibrațiile să se propage în împrejurimile șantierului de construcții este foarte mică. Activitatea desfășurată în etapa de exploatare din cadrul fermei și în zona limitrofă, generează asupra aerului un impact direct, important dar de intensitate mică, rezidual, pe termen lung și cu un grad de extindere zonal.

b).Impactul produs asupra apei În cadrul amplasamentului proiectului propus și în zona limitrofă, nu sunt ape de suprafață care să fie afectate de activitatea din cadrul fermei zootehnice în perioada de exploatare, prin acțiuni de schimbare-eliminare a cursurilor de apă sau cu repercursiuni asupra alimentării cu apă în rețeaua hidrografică de suprafață. În perioada de exploatare,activitatea în ferma zootehnică se desfășoară suprateran și subteran,la mică și mare adâncime și afectează apele subterane prin: -apa tehnologică uzată care provine din sala de muls și din unitatea unde se procesează laptele, în procesul de igienizare al acestora. Aceasta se colectează într–un bazin vidanjabil și apoi se transportă cu vidanja la o stație de epurare din apa fermei zootehnice; -apa tehnologică uzată care provine din grajduri în procesul de igienizare al acestora se colectează împreună cu dejecțiile în bazinele pentru dejecții lichide, aici se stochează timp de 4 luni pentru a fermenta, apoi se elimină sub forma unui îngrășământ natural nepericulos. Bazinele de precolectare din interiorul halelor de producție și bazinele de stocare al dejecțiilor lichide, sunt construcții subterane care sunt prevazute cu un sistem de impermeabilizare și care nu permit infiltrațiile de apă uzată în sol și în apele subterane. Exploatarea apei necesare în procesul tehnolgic,cât și pentru consumul uman,se face din pânza freatică de adâncime. Puțul forat, care functioneza sub nivelul hidrostatic la o adâncime medie, într–un sistem închis este dotat cu un echipament din materiale nepoluante și acționat electric.

c).Impactul produs asupra solului și al subsolului În perioada de exploatare, solul și subsolul din cadrul proiectului propus sunt aspectate fizic prin ocuparea terenului cu construcții supraterene și subterane, cu platforme betonate,cu drumuri și alei pietonale, iar suprafața afectată este mai mică decât în timpul construcției datorită terenurilor ocupate temporar și amenajate ca spații verzi. Impactul negativ produs asupra solului și subsolului, se menține până când stratul de sol este refăcut și cu calitățiile specifice pentru refacerea biocenozei inițiale. În perioada de exploatare, poluarea solului și al subsolului, se poate face cu ape uzate menajere, pluviale și al dejecțiilor animaliere. Prin modul în care sunt proiectate sistemele de canalizare pluvială, canalizare menajeră, colectarea și stocarea dejecțiilor, poluarea apelor subterane se face numai în cazul unor avarii sau evenimente meteo excepționale, care pot strânge cantități de ape pluviale peste capacitatea de preluare a separatorului de hidrocarburi și nisip sau bazinelor de stocare al dejecțiilor, apa uzată în stare brută ajunge pe sol și în afara instalațiilor și al amenajărilor specifice. Solul poate fi poluat cu nitriți în cazul în care,nu sunt respectate prevederile Ord.MMGA nr.344/2004,pentru aprobarea [NUME_REDACTAT] privind protecția mediului și al solurilor, când se folosesc nămolurile de epurare în agricultură și prevederile [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și al celorlalte prevederi legale în baza unor permise de aplicare, care au fost aprobate de autoritățile competente pe baza unei monitorizări stricte al caracteristicilor fizico-chimice și biologice în amestecul de dejecții lichide. Solul poate fi poluat cu deșeuri care sunt gospodărite greșit,inclusiv deșeurile cu un risc biologic mare. În faza de producție proiectul propus generează asupra solului și subsolului un impact direct, cu o instensitate puternică, rezidual, pe un termen lung și cu un grad de extindere zonal.

d).Impactul produs asupra florei și al faunei În perioada de exploatare, procesul tehnologic se desfășoară doar în cadrul fermei zootehnice. Activitatea umană desfășurată în cadrul proiectului propusare ca efect menținerea imapctului negativ asupra faunei, cauzat în faza de construcție,respectiv în îndepărtarea indiviziilor din speciile mobile din fauna terestă în afara zonei de impact. Impactul asupra vegetației din incinta fermei și zona limitrofă este mai mic decât în perioada construcției, datorat faptului că se micșorează cantitățiile de poluanți ca urmare a soluției constructive, adoptate și al realizării amenajărilor pentru protecția mediului din faza de construcție, adică perdele forestiere de protecție. Vegetația din cadrul și din zona limitrofă fermei, poate fi poluată cu deșeuri gospodărite greșit, inclusiv deșeuri cu un risc biologic mare. Poluanții generați de activitate, nu duc la micșorarea arealului unor specii din flora locală, distrugerea habitatului sau dispariția unor specii din fauna locală. În spațiile verzi, amenajate și mai ales în perdele forestiere de protecție pot să revină elemente de faună terestră, exemplu păsări și animale mici, mai tolerante cu oamenii și activitatea lor. Impactul asupra vegetației și faunei în zona amplasamentului se menține în toată perioada proiectului, revenirea la starea inițială se poate produce numai dupa refacerea amplasamentului și prin scoaterea din funcțiune a fermei zootehnice. În faza de producție, proiectul propus poate genera asupra florei și faunei un impact direct, semnificativ și cu o intensitate mică,pe termen lung, rezidual și cu un grad de extindere zonal.

3.5.6.Măsuri de diminuare a impactului în perioada de exploatare

*Măsurile de eliminare a emisiilor de praf în interiorul fermei și pe drumul de acces de lângă fermă:

–modernizarea drumului cu un strat rutier din care nu rezultă praf(asfaltare sau betonare) –mijloacele de transport trebuie să circule cu viteza mică pentru a nu ridica în atmosfera particule fine de praf; –transportul furajelor se va face în autospeciale cu bena închisă; –respectarea tehnologiei de descărcare și alimentare cu furaje în cadrul fermei în sistem închis; –redactarea unui grafic de lucru pentru mijloacele de transport, în care să se precizeze ruta și viteza de circulație, precum și modul de transport al încărcăturii. –plantarea unor perdele forestiere din specii de foioase specifice zonei și cu valoarea ecoprotectivă ridicată pentru o protecție suplimentară împotriva emisiilor de praf în atmosfeă.

*Măsuri de reducere și eliminare a emisiilor de noxe chimice obținute din arderea carburanțiilor în motoarele Diesel:

–întreținerea utilajelor și a mijloacelor de transport într-o stare tehnică bună; –impunerea unor restricții de viteza, pentru toate mijloacele de transport care folosesc drumul de acces; –verificarea periodică a gazelor de eșapament și folosirea unor mijloace de transport cu motoare performante care au sisteme Euro de reținere a poluanților; –plantarea unor perdele forestiere din specii de foioase existente în zonă și cu valoare ecoprotectivă mare,pentru o protecție suplimentară împotriva emisiilor de noxe chimice în atmosferă.

*Măsuri de eliminare a emisiilor de noxe biologice și mirosuri de la animalele din spațiu închis: –asigurarea unei ventilații permanente în cadrul halelor de creștere, prin guri de ventilație; –micșorarea pH-ului dejecțiilor care conduce la scăderea emisiilor de NH3, prin micșorarea pH-ului a dejecțiilor semilichide; –oxigenarea dejecțiilor lichide din bazin, prin aerare lor cu bule fine– metoda folosită în cadrul proiectului propus; –respectarea prevederilor incluse în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și în Calendarul de interdicție pentru împrăștierea îngrășămintelor,evitându-se perioadele defavorabile dispersiei pe verticală a poluanților; –încorporarea rapidă în sol a îngrășămintelor naturale obținute din dejecții lichide și solide,pentru micșorarea emisiile de noxe biologice și mirosului ce rezultă din procesul de fertilizare a solului; –introducerea în alimentația animalelor, a bentonitei cca.2% ,pentru a reduce cantitatea de amoniac eliberat în atmosferă și a mirosului; –plantarea unor perdele forestiere din specii de foioase existente în zonă.

*Măsuri de eliminare și reducere a zgomotului făcut de motoarele utilajelor și mijloacelor de transport: –menținerea mijloacelor de transport într–o stare tehnică bună; –luarea unor măsuri de restricționare a vitezei pentru mijloacele de transport pe drumul de acces; –controlul cât mai des al nivelului de zgomot și folosirea unor mijloace de transport care au atenuatoare de zgomot;

*Măsuri de eliminare și reducere a apei uzate: –menținerea într–o stare de funcționare al sistemului de canalizare pluvială al fermei printr−o curățire cât mai deasă a separatorului de nisip și hidrocarburi; –menținerea într–o stare de funcționare bună a rețelei de canalizare menajeră; –menținerea într–o stare de funcționare bună a rețelei de canalizare tehnologică.

*Măsuri de eliminare și reducere al deșeurilor menajere: –amenajarea unei platforme pentru pubele; –strângerea deșeurilor menajere în recipienți adecvați; –transportul la depozitul ecologic se va face cu un operator autorizat ori de câte ori va fi necesar.

*Măsuri de eliminare și reducere al deșeurilor tehnologice: –pământul natural se va transporta pe terenul fermei în afara zonei construite, într–un depozit amenajat special, copertat cu sol vegetal; –deșeurile metalice se vor strânge și vor preda unităților specializate pentru a fi reciclate; –uleiurile uzate se vor depozita în recipienți metalici pentru a fi valorificați în unități speciale; –ambalajele și resturile obținute de la materialele de construcții, care nu pot fi valorificate,se vor evacua împreună cu deșeurile menajere.

*Măsuri de eliminare și reducere al dejecțiilor: –menținerea într–o stare de funcționare al instalațiilor de evacuare al dejecțiilor din cadrul spațiilor de producție al bazinelor de precolectare, al bazinelor de stocare al dejecțiilor lichide și al platformelor pentru dejecțiile solide; –dejecțiile lichide se vor stoca într-un bazin special construit pe un fundament de argilă compactă și prevazute cu sisteme de monitorizare în cazul unor scurgeri accidentale; –stocarea dejecțiilor solide se va face pe o platformă betonată,prevazută cu un șanț de gardă pentru preluarea apelor pluviale și eventualele scurgeri accidentale din stiva de bălegar; –verificarea cât mai deasă a pereților impermeabili ai bazinelor pentru dejecții și efectuarea întreținerilor periodice pentru a se elimina infiltrațiile în sol; –se vor acoperii suprafețele bazinelor de stocare al dejecțiilor lichide cu un acoperiș pentru a se prevenii diluarea cu apă pluvială și întârzierea fermentației; –acoperierea stivei de dejectii solide cu un pamant compact pentru a se prevenii diluarea cu apa pluviala si intarzierea fermentatiei; –împrăștierea fertilizanților naturali pe terenurile arabile se va face cu mijloace auto dotate adecvat și cu respectarea strictă a: a).[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], care stabilește toate perioadele și condițiile bune pentru împrăștiere; b).Regulamentul CE 1774/2002,care prevede toate condițiile de monitorizare și valorile parametrilor biologici pentru toți fertilizanții naturali proveniți din dejecțiile lichide; c).Ord.MMGA nr.344/2004 și Ord.MAPDR nr.708/2004, Completat de Ord.27/2007, pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecția mediului și a solurilor, când se folosesc nămolurile de epurare în agricultură; d).Permisul de aplicare; e).Toate celelalte prevederi din Directiva 91/676/EEC referitoare la micșorarea poluării apelor freatice și cele de suprafață cu nitrați proveniți din sursele agricole.

*Măsuri de prevenire al poluărilor accidentale: –transportul și depozitarea carburanților folosiți pentru utilajele tehnologice în recipienți corespunzători; –alimentarea mijloacelor de transport să se facă de la stațiile specializate care distribuie produse petroliere.

*Alte măsuri pentru protecția mediului: –îngrijirea spațiilor verzi prin toaletarea arborilor din jurul bazinelor de dejecții,tunderea gazonului și udarea spațiilor verzi când este secetă; –instruirea personalului privind măsurile de prevenire și stingere a incendiilor.

3.5.7.Recomandări privind îmbunătățirea perdelelor de protecție

Perdele forestiere de protecție se vor planta într–o zonă perimentală a proiectelor propuse și vor fi formate din 1-3 rânduri de arbori care se vor planta la distanță de 2 m intre puieți pe rând și 2,5m între rânduri. Speciile forestiere care se recomandă pentru realizarea de perdele forestiere sunt: -Glădița (Gleditschia triacanthos L.) este un arbore de 15-17m cu o plasticitate bioecologică mare, care se dezvoltă bine în stațiuni, în care factorii limitativi sunt: lipsa apei vara, troficitatea mică. Se dezvoltă foarte bine în regiunile unde este caldură mare și suportă foarte bine perioadele cu secetă. Pe teritoriul țării noastre nu sunt arborete de gladiță, ci numai pâlcuri, buchete, grupe, mai ales în parcuri, garduri vii(exemplu:[NUME_REDACTAT] a Brăilei). Gladița este o specie care rezistă foarte bine la fum și la praf. Este foarte folosită la realizarea perdelelor forestiere și a gardurilor vi.

Figurile 15,16.[NUME_REDACTAT]: http://silvicultorul.files.wordpress.com/2011/12/fotografie-0020.jpg -Sălcioara(Eleagnus angustifolia L.) este un arbore care crește până la 7 m, o specie locală cu palsticitate bioecologica mare și se dezvoltă bine în stațiuni în care în sezonul estival umiditatea este scazută. Este foarte rezistentă la uscăciune și ger, dar se dezvoltă mai bine într–un climat cu veri călduroase. Crește și în locuri nisipoase, pietroase, însă și pe soluri mai umede. Este apreciată ca un arbore decorativ datorită frunzișului argintiu pe care îl are.

Figurile 17,18. [NUME_REDACTAT]: http://sanatate.bzi.ro/public/upload/photos/22/salcioara.jpg

-Pinul negru(Pinus nigra L.) este o specie care vegetează bine în zonele unde verile sunt călduroase, cu aer uscat, care rezistă la secetă și ger. Se dezvoltă bine în solurile cu substrat calcaros, vegetează bine în condiții de uscăciune, iar solurile nisipoase îi sunt prielnice. S-a constatat ca pinul negru vegetează și în solurile pseudogleizate, trimițând pivoți în adâncime până unde solul este mai puțin argilos. Este o specie care rezistă la fum și la praf.

Figurile 19,20. Pinul negru Sursa: http://www.nordprod.ro/img/pinus_nigra/pinus_nigra.jpg

-Mojdreanul(Fraxinus omus L.) este un arbore care poate atinge 14 m înălțime, o specie termofilă tipică care se întâlnește frecvent în pădurile din S-V Olteniei și al Banatului unde formează asociații vegetale cu carpinița, liliacul și pinul negru. A fost folosit cu succes în cadrul unor împăduriri al unor terenuri degradate din zona [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], în condiții extreme de vegetație. Și această specie rezistă la fum și praf.

Figurile 21,22. [NUME_REDACTAT]:http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicMojdrean_MEDIA_1.jpg

Perdele forestiere de protecție în amplasamentul fermelor ecologice:

a.1.Perdea de protecție perimetrală: -amplasament: perimetral; -număr râduri: 3 rânduri pe frontul stradal (R 1-3), 2 rânduri pe restul perimetrului(R1-3); -distanța dintre puieți pe rând: 2 m și distanța între rânduri 2,5m; -specii recomandate: din afară spre interior:R1-gladita, R2-mojdrean, R3-sălcioară/pin negru; -alte recomandări: se preferă folosirea puieților de talie mijlocie(1,5-1,8m) cu un balot de pământ.

b.2.Perdea de protecție suplimantară în jurul surselor cu noxe biologice și mirosuri: -număr rânduri: 2 rânduri; -distanța între puieți pe rând trebuie să fie de 2 m, iar distanța între rânduri de 2,5 m; -specii recomandate:de la exterior spre interior pe primul rând mojdrean,rândul 3 sălcioară și pin negru; -alte recomandări: se preferă folosirea puieților de talie mijlocie(1,5-1,8m) cu un balot de pământ.

3.5.8. Eficiența pajiștilor semănate

Sistemul furajer pentru hrănirea vacilor de lapte conține o diversitate bogată de culturi furajere, dată atât de gradul de intensivizare a fermei, cât și de condițiile agroecologice specifice zonei de activitate. În cadrul acestui sistem furajer, cultura de pajiște semănată sau temporară, realizată și valorificată în condiții adecvate de tehnologie, poate reprezenta cea mai eficace metodă de hrănire a vacilor de lapte cu furaje verzi. Așa se explică de ce în țările mai evoluate, fermele de creștere a vacilor de lapte sunt încercuite de suprafețe cultivate cu pajiști semănate, utilizate prin pășunatul direct cu animalele, cu ajutorul gardului electric. (vezi tabelul 1)

Tabel 12

CHELTUIELI ESTIMATIVE PENTRU ÎNFIINȚAREA, ÎNTREȚINEREA ȘI FOLOSIREA UNEI PAJIȘTI SEMĂNATE

-în comparație cu o cultură de porumb pentru siloz și o cultură de raigras aristat

1)Durata medie de folosire a pajiștei: 4 ani

2)Proporțional pentru fiecare an de folosire a pajiștei

Pentru a dovedi importanța și mai ales eficiența pajiștilor semănate, în tabelul 1 se prezintă prin comparație, valoarea costurilor de producție la câteva culturi furajere, cunoscute de toți crescătorii de animale. Așadar, la nivelul cheltuielilor de tehnologie, valoarea acestora, față de o pajiște semănată, folosită prin pășunat, este mai mare cu 33 la sută la o pajiște semănată dar utilizata prin cosire, cu 48 la sută mai mare la o cultură de raigras aristat și cu 67 la sută mai mare la cultura de porumb siloz. De asemenea, costul cel mai mic al furajului verde (de numai 0,040 lei/kg) se înregistrează la pajiștea semănată, realizată prin pășunat, față de 0,053 lei/kg la pajiștea semănată cosită, 0,046 lei/kg la cultura de raigras aristat și 0,067 lei/kg la cultura de porumb siloz.Importanța furajeră și agrofitotehnică a pajiștilor semănate este dată de următoarele particularități: • durată mare de utilizare (4-6 ani), pentru care nu se execută lucrări tehnologice de înființare în fiecare an; • realizarea unor conveiere verzi de pajiști, realizate din specii și soiuri cu perioade de vegetație diferite, care asigură necesarul de furaje verzi pe toată durata sezonului de vegetație; • structura floristică complexă, realizată din mai multe specii de graminee și leguminoase perene asigură atât un furaj energoproteic, cu valoare nutritivă ridicată, dar și o durată mai mare de folosință (4-6 ani) și o rezistență ridicată la unii factori de stres (pășunat intensiv, secetă); • efectul pozitiv asupra însușirilor de fertilitate ale solului stabilește introducerea culturilor de pajiști semănate în diferite tipuri de rotație ale sistemelor de cultivare, inclusiv a celor furajere.

Valorificare prin pășunat direct sau prin cosire

Modul de utilizare a unei pajiști semănate, prin pășunatul direct cu animalele sau prin cosirea acestora și transportul furajului verde (cu umiditate de peste 75 la sută) la iesle, determină în mare măsură și gradul de rentabilitate a unei ferme de creștere a vacilor de lapte. În sensul acesta, din datele estimative prezentate în tabelul 2, rezultă că sunt diferențe mari, din punct de vedere al eficienței, între sistemul de furajare prin pășunatul direct și sistemul de furajare la iesle, prin cosirea pajiștilor semănate. Astfel, costurile legate de producerea furajului, de procedeul de folosire, de transportul și operațiunile de furajare a animalelor sunt, în medie cu 61 la sută mai mari la sistemul de utilizare a pajiștei prin cosire (și furajarea la iesle), față de sistemul de pășunat direct cu animalele, cu ajutorul păstorului electric.

Tabel 13

COSTUL ESTIMATIV AL FURAJELOR VERZI PENTRU HRANA VACILOR DE LAPTE, PROVENITE DE PE PAJIȘTILE SEMĂNATE

în funcție de sistemul de furajare

Diferențierea acestor două sisteme de valorificare este accentuată și de influența acestora asupra costului producției de lapte, la pășunat se poate realiza un cost de numai 0,15 lei/litru, iar la furajarea la iesle costul se ridică la 0,24 lei/litru lapte. Din acestă cauză, după calculele care au fost realizate, la o fermă cu un efectiv mediu de 50 vaci cu lapte, costul producției zilnice de lapte este cu 92 de lei mai mare la sistemul de folosință a pajiștilor semănate prin cosire și furajarea la iesle, față de sistemul de pășunat direct cu animalele.În astfel de condiții optime de tehnologie și la o producție medie de 30 tone/ha masă verde, folosită la pășunat, suprafața de un hectar de pajiște semănată asigura necesarul de furaje verzi pentru două vaci de lapte, cât și a necesarul de fân pentru perioada de stabulație.

CAPITOLUL 4. CONCLUZII

Într-o fermă ecologică, calitatea are prioritate în fața cantității. De aceea, exploatând totul la maxim trebuie să avem în vedere calitatea, deoarece, fără ea, nu există nici o valoare.

Transformarea unei societăți agricole convenționale în una ecologică înseamnă mai înainte de toate îmbunătațirea fertilității solului și echilibrarea ecosistemului fermei.

Costurile furajului per kg de lapte sunt de multe ori mai mari în fermele ecologice decât în cele convenționale; aceasta se datorează prețului ridicat al furajelor concentrate ecologice și creșterii cerințelor din zonă.

Pe piața din țara noastră produsele bio care provin de la vacile din fermele ecologice au căutare, semn că populația apreciază foarte mult beneficiile pe care le are o alimentație sănătoasă.

Creșterea animalelor în fermele ecologice se realizează în sistem extensiv, cu acces obligatoriu la pășune, respectiv întreținerea în sistem liber.

[NUME_REDACTAT] de Maramureș este o rasă cu performanțe productive mari și cu o valoare genetică ridicată, o rasă locală, bine adaptată condițiilor climatice și rezistentă la îmbolnăviri.

Esența unei ferme ecologice stă în legătura strânsă dintre sănătatea solului, sănătatea animalelor și sănătatea omului.

În agricultura ecologică, zootehnia capătă un rol esențial, întrucât pentru fertilizarea solului se utilizează preponderent și obligatoriu dejecțiile animaliere și resturile vegetale.

Conversia fermei de vaci de lapte la tehhnologia ecologică de creștere a animalelor se realizează în decurs a 12 săptămâni, respectiv 4 luni.

În fermele ecologice de creștere a vacilor de lapte tehnologia de creștere se realizează în regim extensiv. Vacile trebuie să aibe acces obligatoriu la pășune iar întreținerea are loc în sistem nelegat. Mărimea fermei depinde de resursele furajere, dar se poate admite o încărcătura mai mare de 2 UVM/ha.

Principiul de bază în zootehnia ecologică este apropierea animalelor de mediul natural, aplicarea de metode și tehnici care respectă tehnologia ecologică de creșterea animalelor.

Adăposturile trebuie să corespundă cerințelor fiziologice, igienice și de producție. Se vor respecta normele de suprafață și de volum impuse de legislația în vigoare.

Conversia fermelor de vaci de lapte spre sistemul ecologic, este în cele mai multe cazuri, mai ușoară decât pentru alte sisteme de creștere a animalelor, pentru că azi, sistemele obișnuite sunt de multe ori potrivite pentru agricultura ecologică, fără a fi nevoie de mari modificări.

Necesarul de furajare pentru creșterea animalelor nu reprezintă o problemă dacă se asigură o rotație a culturilor bine echilibrată, cu obținerea unor randamente bune, iar îngrășămintele ecologice sunt un suport pentru realizarea unor producții mari și de calitate a furajelor în exploatațiile agricole.

BIBLIOGRAFIE

MARIANA GHERMAN,Tehnologii ecologice in cresterea animalelor,EDITURA RISOPRINT,Cluj-Napoca,2002

RADULESCU HORTENSIA,Curs,Proiectarea amenajarilor ecologice,An IV,IM

SALA FLORIN,Introducere in sistem de agricultura,Curs,Timisoara,2002

AXINTE STELA,AGAFITEI ALINA,AXINTE LORICA,CHIRIAC C.,Cercetari privind tehnologia de compostare a reziduurilor organice dintr-o ferma agricola complexa.[NUME_REDACTAT] „Disaster and [NUME_REDACTAT]”,Nov.,Iasi,2004

BALASCUTA NICOLAE,Hrana vie prin [NUME_REDACTAT].Casa de [NUME_REDACTAT],Brasov,1999

BALASCUTA NICOLAE,Conversia de la agricultura conventionala la agricultura biologica,Hortinform 5-93,2000

DAVIDESCU DUMITRU,DAVIDESCU VELICICA,Agricultura biologica-o varianta pentru variatii mici si mijlocii,EDITURA CERES,Bucuresti,1994

MAN CORNEL,BODIS ANDREI,ALBERT IMRE,Tehnologii ecologice pentru cresterea si exploatarea bovinelor si porcinelor,EDITURA RISOPRINT,Cluj-Napoca,2005

MUNTEAN L.S.,STIRBAN M.,LUCA E.,FITIU A.,MUNTEAN L.,MNTEAN S.,ALBERT I.,Bazele agriculturii moderne,EDITURA RISOPRINT,Cluj-Napoca,2005

MUNTEANU NECULAI,BOHOTERET VALENTIN,STOLERU VASILE,De la agricultura conventionala la agricultura ecologica,EDITURA STEF,Iasi,2008

RUSU TEODOR,ALBERT IMRE,BODIS ANDREI,Metode si tehnici de productie in agricultura ecologica,ProruralInvest Chisinau,2006

[NUME_REDACTAT]-Indrumator pentru agricultura ecologica

Ghid legislativ pentru agricultura ecologica,EDITURA RISOPRINT,Cluj-Napoca,2005

http://ec.europa.eu/agriculture/organic/organic-farming/what-organic_ro 

http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=19,Agricultura ecologică în România

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_12633/Magor-Csibi-Agricultura-ecologica-intre-avantaje-dezavantaje-si-oportunitate-pentru-Romania.html

http://www.gazetadeagricultura.info/furaje/877-Cultura%20de%20sfecla%20furajera.html

http://www.madr.ro/pages/efp/ferma_didactica_agrozootehnica_ecologica_proiect.pdf

www.rowater.ro/…T.%20RUNCU/MEMORIU%20PT%20Runcu.pdf

http://www.ecomagazin.ro/ferma-ecologica-de-vaci-cu-lapte/

www.postdoctorat.ro/Documente/…/Seria%20I/…/rezumat_teza.pdf