Crearea Unui Spatiu Multifunctional DE Relaxare In Gradina Botanica Iasi

CREAREA UNUI SPAȚIU MULTIFUNCȚIONAL DE RELAXARE ÎN GRĂDINA BOTANICĂ IAȘI

CUPRINS

LISTA TABELELOR ȘI A FIGURILOR

INTRODUCERE

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 – STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

1.1.Dezvoltarea grădinilor botanice în perspectivă istorică

1.2.Preocupări și aspecte contemporane

CAPITOLUL 2 – DESCRIEREA CADRULUI URBAN ȘI NATURAL

2.1.Analiza generală a cadrului urban și natural al sitului

2.2.Scurt istoric al Gradinii Botanice „Anastasie Fatu” din Iasi

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3 – SCOP, OBIECTIVE, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1.Scopul și obiectivele de ansamblu ale cercetării

3.1.1.Scopul lucrării

3.1.2.Obiectivele cercetării

3.2.Materialul de studiu și metode de cercetare

CAPITOLUL 4 – ANALIZA UNOR STUDII DE CAZ

4.1.Grădina Australiană- Grădinile Botanice Regale Cranbourne, Australia

4.2.

4.3.Grădina botanică Maroochy, Queensland, Australia

CAPITOLUL 5 – ANALIZA SITUAȚIEI EXISTENTE

5.1.Structura sitului existent

5.2. Încadrarea obiectivului în ansamblul sistematic al grădinii

5.3. Analiza disfuncțiilor și a necesităților

5.4. Cercetarea ipostazelor compoziționale raportate la morfologia sitului

CAPITOLUL 6 – PROPUNEREA DE AMENAJARE

6.1.Descrierea generală a soluției propuse

6.2.Prezentarea zonelor funcțional-recreative și ornamentale

6.2.1.Zona de interes ornamental

6.2.2.Zona centrală de odihnă

6.2.3.Zona de recreere, studiu și instruire în aer liber

6.2.4.Zona modulară de odihnă

6.4.Deviz estimativ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

LISTA TABELELOR ȘI A FIGURILOR

Lista figurilor

Figura 1.1 : Gradina botanica de la Pisa…………………………………………………………………………….

Figura 1.2 : Vedere aeriana asupra gradinii botanice de la Padova……………………………………….

Figura 1.3 : Gradina botanica Missouri- Vedere din fata serelor…………………………………………..

Figura 1.4 : Vedere din interiorul serelor- Gradina Botanica Bucuresti…………………………………

Figura 1.5 : Expozitie sculpurala la gradinile Denver, creata de artistul Dale Chihuli

Figura 1.6 : Arta kinetica creata de Motosuke Ohtake, la gradina botanica din Atlanta…………….

Figura 1.7 : Observator pentru viata salbatica ce habiteaza Lacul Ruby de la Shangri La……

Figura 1.8 : Design modern utilizand linia ca element principal, Gradina Botanica Barcelona……………………………………………………………………………………………………………………

Figura 2.1 : Fotografie veche a obiectivului……………………………………………………………………..

Figura 2.2 : Primul amplasament al gradinii botanice………………………………………………………

Figura 2.3 : Cea de-a doua pozitionare a gradinii botanice……………………………………………….

Figura 4.1 : Jocuri texturale ale pavajului……………………………………………………………………….

Figura 4.2 : Vedere aeriana a gradinii Australiene…………………………………………………………..

Figura 4.3 : Gradina cu nisipuri rosii……………………………………………………………………………..

Figura 4.4 : Canalul Rockpool……………………………………………………………………………………….

Figura 4.5 : Vedere de ansamblu asupra podului………………………………………………………………

Figura 4.6 : Exemplu de mobilier fluid…………………………………………………………………………….

Figura 4.7 : Exemplu de mobilier geometric…………………………………………………………………….

Figura 4.8 : Fatada laterala a palatului Wesselényi………………………………………………………….

Figura 4.9 : Elemente de decor in gradina japoneza………………………………………………………….

Figura 4.10 : Arhitectura serelor emisferice…………………………………………………………………….

Figura 4.11 : Pavilionul din gradina Japoneza…………………………………………………………………

Figura 4.12 : Statuia zeitei Ceres din Gradina Romana…………………………………………………….

Figura 4.13 : Sera principala………………………………………………………………………………………….

Lista tabelelor

Tabelul 2.1

INTRODUCERE

Fără îndoială, originile grădinilor botanice au fost religioase, omul dorind să recreeze grădina Edenului, pentru a se simți mai aproape de Divinitate. Însă dezvoltarea științelor, în particular a botanicii, a intervenit mereu în evoluția grădinilor botanice. Medievalele amenajări ale mănăstirilor, cu plante medicinale și câteva grupări decorative au inițiat interesul științific în ceea ce privește cultivarea ierburilor cu proprietăți medicinale. De la acestea până la tradiționala grădină botanică, colecție de material vegetal de cele mai exotice proveniențe, identificat, clasat și sistematizat conform criteriilor specifice, rolul acestor aceste grădini a fost amplificat. Conceptele lor de ansamblu au inclus considerațiile etice, sociale, economice și estetice ale perioadelor în care au fost create. De-a lungul timpului ele au suferit diferite schimbări, reflectând spiritul vremii și devenind parte dintr-un design mai detaliat, care privea conservarea naturii. (Cohen Maria Luisa)

Grădinile botanice moderne reprezintă combinații încântătoare de artă și natură, oferind o experiență completă, care să antreneze toate simțurile. Modernitatea lor impune multifuncționalitate și experiențe diverse vii care trezesc la o nouă viață chiar și grădinile istorice.

“Forța aspectului a atras în mod natural toate culturile străvechi pentru că are o importanță ce dăinuie. Simțurile reprezintă calitățile noastre cele mai democratice, împărtășite în mod egal de bogați și săraci, negri și albi, bărbați și femei, și ele reprezintă răspunsul emoțional al organismului la mediu, și bazele pentru procesul nostru de gândire. Lumea ne pătrunde în minte prin intermediul receptorilor senzoriali chimici, mecanici și luminoși.” (Bourassa 1991)

Estetica grădinilor botanice este corelată de funcția acestora, având în vedere faptul că pentru a atrage publicul larg, alături de cel familiarizat sau specializat în botanică, se impune o amenajare plăcută a peisajului, prin intermediul oportunităților pasive sau active de educare și relaxare. Peisajele unei grădini botanice pot fi caracterizate ca fiind compozite, prin multitudinea lor și aranjamentul lor zonal oferind oportunități de dezvoltare a unor sisteme peisager-arhitecturale, funcționale și ecologice.

O importanță funcțională a acestor grădini constă în culturalizarea publicului și conservarea patrimoniului vegetal al lumii, constituind centre recreativ-educaționale care impresionează atât prin naturalețe și cât și prin utilitate. Soluția propusă în această lucrare dorește să optimizeze perceperea estetică și calitativă a unor spații din cadrul grădinii botanice ieșene. Ambientarea a presupus crearea unei compoziții în care să se aplice principiul unității în diversitate, criteriu de o importanță majoră într-o grădină botanică, element corelativ între zone și generator de dinamism într-un spațiu foarte mare, cum este suprafața grădinii „Anastasie Fătu”. Designul descrie lumi complexe, echilibrat interpatrunse, ilustrate prin intermediul elementelor vegetale. Astfel, expunerea colecțiilor botanice capătă o valență cu totul diferită, fiind înrămate de un peisaj natural deosebit.

Acest spațiu din grădina botanică, tradițional peisaj al educației, este consituit din componente ce se lasă descoperite gradual, permițând astfel explorarea unei soluții de amenajare care satisface publicul în creștere, minimizând în același timp impactul asupra unui peisaj de altfel dominat de activități umane. S-a dorit crearea unei geometrii energice a peisajului, prin intermediul ambientărilor conturându-se zone practice și zone subtil-estetice, distincte prin inovația priveliștilor și perspectivelor. Principalul centru de interes îl constituie spațiul aferent bazinului semicircular, în care s-a încercat remedierea funcțiunii și cadrul înconjurător.

Semnificația recreativă a mediului peisagistic reprezentat de această suprafață din Grădină Botanică, spațiu atribuit în primul rând unui scop educativ, se impune a fi accentuată. Situl poate fi pus în valoare printr-un design adaptat atât topografiei cât și necesității unei scheme de sistematizare a plantelor, judicioasă și plăcută ochiului. Stilul modern, integrat schiței de amenajare, urmărește să creeze un efect pozitiv asupra individului generând o replică senzorială eficace.

Datorită dezvoltării conceptului de plurifunctionalitate al amenajării, peisajul a devenit atât sursă de energie cât și refugiu. Suita de funcții acoperă multiple necesități- sociale, economice și sanogene- armonizate toate cu interesele beneficiarilor grădinii. S-a urmărit realizarea unei unități stilistice a amenajării din aspirația de a crea un design care să fie adecvat curentelor temporale și care să nu necesite modificări ulterioare. Prin echilibrarea compoziției de ansamblu, această amenajare va putea să motiveze vizitatorii creând interes și respect pentru natură și protecția ei, relaxând și totodată educând locuitorii orașului.

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1 – STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

1.1.Dezvoltarea grădinilor botanice în perspectivă istorică

Geneza grădinilor, similar genezei lumii are origini divine, astfel încât putem afirma faptul că și proveniența grădinilor botanice este trasată cu mult în urmă, în grădina Edenului, așa cum ne amintește filosoful Francis Bacon: „Dumnezeu Atotputernicul a plantat prima Grădină și întradevăr este cea mai Pură dintre Plăcerile Umane. Este cea mai mare înviorare a spiritului omului; fără de care Clădirile și Palatele nu sunt altceva decât construcții brute: și omul va observa mereu că atunci când timpul va trece în favoarea civilizației și eleganței, omul va dori să construiască mai curând decât să grădinărească delicat ca și cum grădinăritul ar fi cea mai mare Perfecțiune.” (Bacon F., 2014)

Este bine cunoscut faptul că preocupările pentru lumea vegetală pe care le aveau popoarele străvechi și civilizațiile arhaice erau strict de natură pragmatică, cuprinzând pe cele alimentare, textile, medicinale. “Timp de secole botanica s-a dezvoltat doar în măsura în care elementele sale de lucru- plantele- interesau direct practica agricolă sau medicinală (farmaceutică, mai exact spus). Statutul de disciplină autonomă, de învățare și cercetare și-l căpăta destul de târziu, în zorii Renașterii.”(Vasile Diaconescu, 1985)

Grădinile botanice, funcționabile ca locuri de relaxare, sau afiliate instituțiilor de învățământ, căpătând astfel rol educativ, sunt menționate în foarte puține surse istorice.

Cultivarea plantelor există de mii de ani, primele exemple datând de acum 3000 de ani în Mesopotamia și Egiptul antic. Romanii au fost de asemenea interesați de arta grădinilor și de proprietățile curative ale plantelor. Urmându-i pe romani, călugării au identificat atributele medicinale ale plantelor, utilizându-le totodată în celebrarea divinității. Primele grădini monastice au fost create în secolul VIII, fiind considerate predecesoarele grădinilor medicinale de la începutul secolului XVI, cunoscute sub denumirea „physic garden”.

Unicii antecesori care, în antichitate, au analizat plantele, observând valoarea acestora, nu numai în raport cu folosul lor utilitarist, au fost filosofii greci Aristotel și Teofrast, acesta din urmă fiind considerat părintele botanicii. Așadar, grecii au pus fundațiile clasificării și descrierii plantelor, însă pasiunea lor nu s-a materializat și în cultivarea acestora. Prima grădină botanică de care se știe se găsea în Atena, grădina Academiei, care a aparținut lui Aristotel și pe care acesta a lăsat-o moștenire lui Teofrast. În sec 4 i.Hr. Teofrast îmbunătățește la Atena această grădină botanică, numită în mod convențional astfel, și o disponibilizează prietenilor, discipolilor și studenților săi. Grădina a reprezentat unul dintre subiectele des întâlnite în opera pictorilor de-a lungul timpului, chiar dacă existența acesteia nu este foarte bine documentată. Scrierile lui Teofrast, “Historia Plantarum” și „Cauzele plantelor” au influențat ulterior scrierile științifice ale Renașterii și indirect, studiul botanicii și crearea acestor tipuri de amenajări.

Anterior preocupărilor civilizației grecești, deși nu aveau înțelesul contemporan al unei grădini strict botanice, existau grădini închise, rezervate cultivării plantelor spre valorificarea economică sau estetică a acestora, în cadrul civilizațiilor egiptene, asiriene, chineze și amerindiene.

Din opera eruditului roman, Plinius, reiese existența unei grădini pe care el o vizita adesea, la Roma, înființată de A. Castor, medic grec. Timp de aproximativ un mileniu nu se mai remarcă nici o scriere care să ateste înființarea unei alte grădini.

Bibliografia germană de specialitate certifică existența grădinii botanice de la Cologna, construită în 1389, ca fiind prima grădină botanică din lume, în ciuda faptului că în 1333, medicul venețian Gaulterus, crează o grădină botanică, destinată și publicului, iar 7 ani mai târziu Matey Sylvaticus din Mantua, Italia, concepe alte două, la Castelnuovo și Salerno. De asemenea, menționăm și grădinile medicinale private, diferite de herbarele monastice, existența acestora fiind atribuită sfârșitul secolului XV, chiar dacă unele dintre acestea s-au dezvoltat spre crearea grădinilor municipale. La sfârșitul acestei epoci se constată existența mai multor informații despre acest tip de grădini.

Consacrată la nivel mondial este amenajarea primelor grădini botanice în secolul XVI, în perioada 1543-1547 la Pisa (figura1.1.), Padova (figura 1.2.) și Florența. Meritul conceperii primei grădini botanice a fost acordat de către majoritatea experților botanistului Luca Ghini, la Pisa, în 1543. La Padova, Italia, în 1545 a fost creată prima grădină botanică a unei universități. “Naturalist și profesor la Padua, Francesco Buonafede face pentru prima oară distincție între lecția teoretică și cea practică într-o grădină botanică.” (Vasile Diaconescu, 1985) Aceasta a fost restaurată spre a semăna condiției originale a grădinii, astăzi prezentând un deosebit interest pentru turiști.

Figura 1.1. Grădina botanică de la Pisa

(http://www.growtheplanet.com/en/blog/better-world/article/176/the-botanical-gardens-of-pisa-the-birthplace-of-botany)

Figura 1.2. Vedere aeriană asupra grădinii botanice de la Padova

(http://www.welcometovenetoitaly.com/project/padua-%E2%99%A5/)

Începând cu anul 1567, când medicul și biologistul Ulysse Aldrovandi crează la Bologna o grădină botanică, toate instituțiile de învățământ superior din lume apreciază rolul utilitar categoric al grădinilor botanice în aria învățământului. Această evaluare precede deprinderea ca după construirea unui nou centru didatic, să se proiecteze o grădină botanică universitară. Datorită faptului că universitățile și mănăstirile erau în general situate în orașe, grădinile medicinale aparținând acestora erau de obicei mici, iar în Europa, se observau încă grădinile antice, care au fost transformate gradat în grădini botanice ale universităților.

Grădinile botanice au experimentat o schimbare în modul lor de utilizare începând cu secolul XVI și continuând cu secolul XVII, deoarece acestea au marcat perioada explorării și noilor începuturi în comerțul internațional. Dacă primele grădini botanice erau considerate anexe ale medicinii, statutul celor din secolul XVI depindea deseori de numărul noutăților vegetale pe care le conțineau, având în vedere că scopul principal al acestora era să dețină colecții cât mai vaste de plante. Marile descoperiri geografice justifică parțial fondul de material botanic îmbogățit în urma cercetărilor din noile regiuni, dar și augmentarea bagajului de cunoștințe referitor la flora continentului european. Acest ritm pretindea elaborarea unor noi metode de structurare a materialului din ierbare și grădinile medicinale. Următorul pas logic în evoluția grădinilor botanice a fost studiul sistematic sau taxonomic, iar în scurt timp aceste instituții deveneau centre ale curiozităților regnului vegetal.

Fondarea de grădini botanice din această perioadă le include și pe cele de la Florența-Boboli (1556), Leipzig, (1580), Heidelberg (1587), Paris (1597), Oxford (1621), Uppsala (1657), Berlin (1679). Aceste grădini erau concepute special pentru colecționarea și studierea plantelor, astfel că designul lor era mai degrabă utilitar decat estetic.

În secolul XVIII, se constată inaugurarea mai multor grădini la Madrid (1721), la Auteuil lângă Paris, Petesburg, Berlin și Halle (1725), Chelsea (1752) și Kew (1759). În aceste grădini se țineau cursuri de botanică, chimie, astronomie ș.a. Ele serveau concomitent relaxării și educării iubitorilor de floră autohtonă și exotică, asemănător unor parcuri publice. Fiecare dintre aceste instituții se remarcă prin diferite caracteristici, spre exemplu, colecțiile botanice florentine sunt considerate unice în Italia, și pe locul doi în lume, după cele de la Kew, iar grădina botanică din Bruxelles, Belgia, se distinge prin colecția de ferigi arborescente, unică în Europa.

În acest secol, ramura botanicii se desprinde de cea farmaceutică, și se dezvoltă sub semnul noilor descoperiri geografice ceea ce înlesnea procurarea unor colecții vegetale bogate, adunate de pe întreg mapamondul. Aceste minunate oaze de verdeață atrăgeau și publicul amator dornic să se relaxeze și să se familiarizeze cu minunățiile naturii. Simțul estetic pentru realizarea plantațiilor ornamentale, dar și dorința de a cultiva specii rare sau neobișnuite iau amploare în acest secol. Multe personalități bogate și influente ale epocii nutresc acest simț, devenind, prin angajarea personalului calificat în botanică și horticultură, patroni ai științei.

Dacă în majoritatea țărilor est-europene primele grădini botanice se realizează după 1700, în România, prima grădină botanică se înființează la Iași, în 1856.

În timpul secolelor XIX și XX au fost create grădini civice și municipale, scopul acestora fiind cel de relaxare. Foarte puține dintre acestea dispuneau de programe științifice. Excepție de la această regulă o face Grădina Botanică Missouri (figura 1.3.), care a fost de altfel prima instituită în SUA, în 1859. O cale similară au urmat majoritatea grădinilor botanice înființate în secolele următoare: cele din Rusia, Belgia, Germania, Marea Britanie, Cehia, Polonia, România.

Figura 1.3.Grădina botanică Missouri- Vedere din fața serelor

(http://58cherries.blogspot.ro/2009/07/field-trip-friday.html)

Conform statisticilor realizate la nivel planetar, în prezent rețeaua numără aproximativ 1800 de grădini botanice și parcuri dendrologice, în 150 de țări.

La nivel național, sunt renumite și grădinile botanice din București (figura 1.4.) și Cluj. Grădina botanică din București ocupă 17,5 ha și a fost înființată în 1860 de către Dr. Carol Davila, pe lângă Școala de Medicină și Farmacie. În cele din urmă grădina e transferată în cartierul Cotroceni. Datorită eforturilor cercetătorilor și conducătorilor ei, printre care D. Brândză, D. Grecescu și I. Tarnavschi, colecțiile grădinii s-au îmbogățit permanent. Grădina botanică din Cluj-Napoca, fondată în 1920 de către profesorul Alexandru Borza, ocupă regiunea colinară a orașului, unde sunt plantați aproape 11 000 de taxoni. Herbarul este cel mai mare din România și conține 670 000 de exemplare vegetale, autohtone și exotice.

Numărul foarte mare al grădinilor botanice și faptul că toate expun exemplare vegetale dintre cele mai frumoase, solicită diferite clasificări ale grădinilor. Sub aspectul temporal, multe surse istorice au trasat originea și evoluția acestora. Însă în raport cu spațiul de care dispun, ele se pot evalua diferit. Astfel, dacă în România, cea mai mare grădină botanică este cea din Iași, la nivel mondial, primul loc este ocupat de faimoasa Grădină botanică din Ialta, Ucraina, cunoscută și sub denumirea de “Grădinile Nichitschii”, care ocupă o suprafață de peste 1000 ha. Aceasta este urmată îndeaproape de grădina botanică din Havana, Cuba, cu 600 ha. Însă grădinile botanice existente pe suprafața globului nu se remarcă prin suprafețele impresionante, ci prin bogate colecții de plante exotice, amenajări peisagistice unice sau diferite activități proprii. Fiecare impresionează prin naturalețea conexiunii dintre lumea vegetală și cea umană.

Figura 1.4. Vedere din interiorul serelor- Grădina Botanică București

(http://www.bucuresti.ro/gradina-botanica-dimitrie-brandza/)

1.2.Preocupări și aspecte contemporane

“Grădina botanică modernă trebuie să urmarească toate funcțiile care au fost atribuite de-a lungul timpului unei grădini botanice și anume: educativă, de cercetare, de conservare a naturii și bineînteles, cea decorativă și de relaxare.” (Sandu Tatiana, 2012).

Progresul arhitecturii peisajului a determinat ca activitatea pedagogică a grădinilor botanice să fie completată de diferite manifestări cultural-artistice (figura 1.5.) care intervin profund în stimularea creativității, activități pentru care mediul ambiant este foarte important.

O altă trăsătură actuală o constituie dialogul dinamic, interactiv, creat între ambientarile peisagere și vizitatori.

De asemenea, unele grădini botanice moderne au fost create prin acțiuni de reabilitare a unor zone poluate, salvând astfel ample suprafețe rămase moarte, neutilizate.

Grădinile botanice actuale se remarcă prin conexiunea strânsă cu lumea artei, astfel demonstrându-se faptul că natura și arta sunt unități interdependente ale lumii. Instituțiile organizează expoziții ale artiștilor, plastice sau sculpturale, care deseori au menirea de a ridica gradul de conștientizare asupra problemelor mediului. Acesta este cazul multor grădini botanice, însă printre cele pe fundalul cărora se profilează cele mai reușite expoziții menționăm Grădinile Botanice Denver, Colorado (figura 1.5.) și desigur, Grădina Botanică din New York.

Figura 1.5. Expoziții sculpurale la grădinile Denver, create de artistul Dale Chihuli

(http://www.botanicgardens.org/exhibits/outdoor/chihuly/about)

Instalațiile sculpturale sunt tipice grădinii botanice moderne. Diferite de obiectele statuare clasice ale curentului romantic sau ale barocului, astfel de instalații implică o gamă variată de materiale și modalități de îmbinare, pentru exteriorizarea ideilor. O grădină a cărei activitate se armonizează adesea cu aceasta artă este Grădina Botanică Atlanta, Georgia: ea prezintă exemplare de artă cinetică (figură 1.6.), cu un simbolism complex și care relevă sisteme inginerești curioase.

Figura 1.6. Artă cinetică în grădina botanică din Atlanta

(http://atlantabotanicalgarden.org/our-gardens/art-garden)

Grădinile botanice de stil curent aprobă și artele coreografică, respectiv cinematografică, contribuind astfel la consolidarea valorilor societății, precum și la lansarea noilor artiști.

În structura proprie grădinilor din prezent intră sălile destinate conferințelor științifice, programelor concepute special pentru copii și adulți, workshopurilor, întâlnirilor de afaceri, cadre pentru cele mai diverse activități. Obișnuite devin și cursurile de grădinărit, dar și cele inspirate din alte specialități, precum cele gastronomice, oferite de Grădina Botanică din Missouri. Majoritatea grădinilor botanice pun la dispoziția vizitatorilor săi opțiuni de închiriere a unor spații exterioare pentru organziarea de nunți, spectacole și petreceri.

O tendință care a luat proporții în câteva zone ale lumii este reprezentată de asocierea dintre grădina botanică și cea zoologică, lipsită însă de aspectul artificial, îngrădit, caracteristic celor din urmă. Un astfel de caz este ilustrat prin de Grădinile botanice și Centrul natural „Shangri La”, din Orange, Texas (figura 1.7.). Aici fauna și flora încântă printr-un efect împreunat toate simțurile. Biotop pentru multe animale, grădina se dedică educației publicului de toate vârstele prin gama de programe educative cu privire la studiul habitatelor.

Figura 1.7. Observator pentru natura salbatică ce habitează Lacul Ruby la “Shangri La”

(http://starkculturalvenues.org/shangrilagardens/nature/bird-blind-and-heronry)

O modalitate bună de a impresiona vizitatorii de care dispun grădinile este așa-numitul teatru al descoperirilor , care încântă privirile celor 80 de privitori timp de 8 minute, cu un film introductiv despre grădină. După ce ecranul se ridică, acestora li se relevă prima imagine a centrului. Contactul cu lumea naturală de la Shangri-La devine atât de intim și real, încât copii, spre exemplu, pot experimenta universul insectelor, privind prin ochii acestora, cu ajutorul unor ochelari speciali.

Relațiile educaționale dintre instituțiile botanice și studenți și elevi diferă de la o instituție la alta și de la o țară la alta, însă acestea reliefează un alt aspect al modernității. Recent, unele grădini botanice pun la dispoziția studenților posibilitatea inovatoare ca aceștia să imerseze în cosmosul grădinii și în flora locală, un astfel de exemplu constituind-ul grădina botanică sanctuară “Gurukula” din India, sau experiența urbană a Grădinilor Botanice New York. Acestea oferă posibilitatea studenților să lucreze la același nivel cu botaniștii și să învețe activ despre mediul vegetal. Pe plan național, grădinile botanice se străduiesc să ajungă la îndeplinirea criteriilor unei grădini moderne. În Iași, în anul 2013, pe perioada practicii prevăzute în programa universitară, studenții au avut șansa să contribuie la organizarea faimoasei expoziții anuale a crizantemelor, prin participarea la realizarea unor aranjamente și piese de artă florală.

Funcțiile grădinii botanice contemporane s-au modificat în funcție de cerințele curente. Astfel, pe fondul istoric al exportului de plante din sec. XIX, din Japonia, câteva instituții moderne susțin latura comercială a botanicii, devenind practic agenții care mijlocesc tranzitarea plantelor între cultivatorii locali și client, la nivel național sau internațional.

În secolul 20 au apărut grădinile de specialitate, precum sunt stațiile și grădinile experimentale de orhidee din Kingston, Tahiti, evidențiindu-se cercetarea asupra unui anumit grup de plante. Grădini botanice destinate doar unor anumite familii sau genuri de plante, din ultimele decenii, sunt și cele din Monaco- grădinile exotice destinate plantelor suculente, și Jamaica- grădinile de ficuși. Acest lucru a permis avansarea acestor instituții spre stadiul de centre principale de cercetare pentru conservarea plantelor. Astăzi „conservarea speciilor a devenit o artă.”(Simona Condurățeanu, 1994). Datorită acestui fapt, multe publicații științifice disponibilizate de internet numesc grădinile botanice- corăbii moderne ale lumii vegetale, alocându-le importanța de factură biblică, a soluționării pericolului de extincție a plantelor.

„Majoritatea vizitatorilor însă manifestă un interes sporit față de estetică decât față de valoarea educativă a unei grădini. De aceea, în prezent, la crearea unei grădini se urmărește să se îmbine funcția științifică cu cea educativă, fără a se neglija rolul decorativ al plantelor. (Negruțiu Filofteia, 1980)

Designul grădinilor botanice moderne se distanțează de viziunile precedente (figura 1.8.). Sprijinindu-se pe noțiuni ecologice, de preîntâmpinare a efectelor nocive ale deșeurilor de materiale, acestea sunt utilizate rațional, alături de valorificarea resurselor energetice naturale. Designul “verde” este perceptut ca fiind luminos, aerisit, similar celui englez, de secol XVIII, însă având conotații curente. El este liber-peisagist și reproduce îndeaproape natura, aparent haotică.

Pe de altă parte, sub semnul contemporaneității se află și un alt tip de amenajare, poate mai captivantă, care utilizează forme futuriste generate pe computer atât în compunerea vegetației cât și în liniile mobilierului exterior, estetică ce se remarcă prin caracterul inspirational organic, atitudine, culoare, volum și spontaneitate.

Figura 1.8.Design modern utilizând linia ca element principal, Grădina Botanică Barcelona

(http://laud8.wordpress.com/2010/08/02/the-botanical-garden-of-barcelona/)

Grădina botanică modernă devine, prin adoptarea tutror acestor branșamente din domenii diferite, un organism animat, implicat activ în viața culturală a comunității, depășindu-și atributele standarizate. Referitor la aceste comunități vegetale, scriitoarea Nadine Monem afirmă în 2007: “Indiferent de cum ar arăta viitoarea față a grădinilor botanice, un lucru este sigur: grădinile botanice vor continua să reprezinte principala verigă științifică, estetică și socială care leagă umanitatea de plante. Temeliile primelor grădini botanice de acum aproape 5 secole sunt puțin diferite de cele din ziua de astăzi. Ele servesc pentru a educa, a explora, a fascina și a descoperi. Ele vor continua să reflecție relația noastră, în continuă evoluție, cu plantele și restul lumii naturale, și vor continua să ne amintească de multiplele minuni ale vieții aici pe pământ.” (Nadine Monem, 2007)

CAPITOLUL 2 – DESCRIEREA CADRULUI URBAN ȘI NATURAL

2.1.Analiza generală a cadrului urban și natural al sitului

Cadrul urban

Proiectul peisagistic vizează amenajarea unui teren care aparține Grădinii Botanice „Anastasie Fătu”, din Iași, aflată în subordinea Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași. Obiectivul (figura 2.1.) este situat în secția sistematică a grădinii, iar amplasarea acestuia în cadrul sectiei, față de arterele pietonale și spațiile învecinate este ilustrată în documentația cartografică adiacentă.

Figura 2.1. Fotografie veche a obiectivului

(https://www.facebook.com/iasifotografiivechi)

Secția Sistematică se află în imediata apropiere a intrării principale în Grădina Botanică, pe partea stângă, unde pe o suprafață de cca. 4,5 ha se cultivă aproximativ 700 de taxoni, plante ierboase și lemnoase dispuse după înrudirea lor naturală în încrengături, ramuri, ordine și familii. Suprafața tereului aferent obiectivului a cărui amenajare este pretextată totalizează aproximativ 3600 mp.

Cadrul natural

“Ca urmare a factorilor geografici și antropici […] pe teritoriul municipiului Iași se evidențiază arii cu particularități locale ale climatului.” (Elena Erhan, 1979) Sectorul climatic rezidențial, coincident părții nord-vestice a orașului, reprezentată de interfluviul Copou prezintă extreme termice ponderate, o umiditate relativă a aerului echilibrată, o grosime și o persistență mai mare a stratului de zăpadă dar și o intensitate redusă a brumelor. În interiorul sectorului se disting microclimate caracteristice parcurilor, cu valori scăzute ale temperaturii aerului și radiației solare, dispunând deopotrivă de o umiditate a aerului mai mare.

Relieful

Terenul propus spre amenajare este poziționat pe dealul Copou, cândva numit Podul Verde. Conform raportului anual Agenției Naționale Pentru Protecția Mediului 2010, obiectivul este situat la altitudinea de 165 m. Acesta se încadrează în starea climatică a municipiului, cu unele diferențe în ceea ce privește topoclima specifică amplasamentului său.

Condițiile climatice

Clima prezintă un caracter temperat- accentuat continental, aceasta variind sub acțiunea centrelor de presiune atmosferică de proveniență estică, respectiv atlantică. Caracteristicile de ansamblu ale anotimpurilor se înscriu în tipologia iernilor reci, lipsite de zăpadă în majoritatea cazurilor, asociate cu verile secetoase.

Regimul precipitațiilor

Caracteristicile regimului anual al precipitațiilor atmosferice sunt evidențiate și de cantitatea și recurența acestora. Vara sunt consemnate cele mai mari debite ale ploilor zilnice, cu un procent de 40% din totalul precipitațiilor anuale, iar cele mai mici iarna, cu 10-17 % .

Pe parcursul anului, precipitațiile predominante sunt ploile, însa se remarcă și precipitațiile sub formă de ninsoare în perioada 23 noiembrie- 21 martie. Maximul precipitațiilor atmosferice se realizează în luna iunie (90,4 l/m2) și minimul în luna februarie (28,2 l/m2). Pe parcursul unui an, o medie de 190 de zile sunt lipsite de precipitații.

„O caracteristică a climatului orașului Iași, ce are o importanță covârșitoare pentru peisagistică, sunt ploile torențiale care cad în sezonul cald.” (Apăvăloaiei M. si colab., 1982)

Regimul termic

Particularitățile termice ale municipiului Iași constau într-o medie a temperaturilor anuale de 9-10°C și o amplitudine a mediilor mensuale de 24°C -25°C. În ariile cu cel mai ridicat nivel al acestor valori se semnalează temperaturi de 21,5°C , în luna iulie. În cea mai rece lună a anului, ianuarie, temperaturile se situează între -3°C – 4°C. Maximele absolute cuantifică 40°C, iar minimele absolute -36,6 °C. Primele înghețuri se produc, raportat la formele de relief, în preajma datei de 15 octombrie, iar cele mai târzii, până în preajma datei de 21 mai, aceste date fiind importante pentru horticultură. Scăderea temperaturilor sub pragul de ingheț (0°C) are loc în apropierea datei de 6 decembrie.

Regimul eolian

În mod curent, orașul, beneficiază de un flux normal al maselor de aer, fapt ce permite menținerea unei atmosfere aproximativ invariabile. Regimul anemogen caracteristic municipiului Iași este condiționat de circulația generală a maselor de aer, dar și de expoziția reliefului, fiind diferențiat în funcție de direcție și viteză. Masele de aer de proveniență nord-vestică, estică, vestică, sud-estică si nordică reglează dinamica atmosferei prin maximele frecvențelor medii anuale, cea mai mică ocurență a vânturilor pentru Iași fiind indicată de sectorul nord-estic- 3,8%.

Pe parcursul anului se remarcă un număr de 76 zile cu vânt intens, de peste 11 m/s. În ceea ce privește frecvența calmului atmosferic, aceasta are valori duble în zona puternic edificată a orașului, deoarece construcțiile acționează ca bariere împotriva vântului. Lista parametrilor climatici este completată și de fenomene precum poleiul, chiciura, grindina, care au o importanță redusă, însă și bruma, care este semnalată pe o durată de 55 de zile și care are o frecvență mai redusă pe formele înalte de relief.

Condițiile pedologice

Județul Iași aparține provinciei moldo-sarmatice, care se distinge prin suprapunerea solurilor est-europene cu cele central-europene. Solurile zonale din Câmpia Moldovei, se găsesc cu preponderență sub forma cernoziomurilor cu fertilitate redicată și a celor levigate.

Distribuția solurilor este diferențiată astfel încât pe colinele joase din nordul Bahluiului și vestul Nicolinei caracteristice sunt molisolurile, pe platoul Repedea și pe coasta Buciumului domină argiluvisolurile, iar pe câmpia Bahluiului se remarcă solurile hidro-halomorfe.

Condițiile hidrologice

Rețeaua hidrografică a municipiului are un potențial diversificat, fiind compusă din ape subterane minerale și dulci, dar și din ape de suprafață, curgătoare: râul Bahlui, cu afluenții săi printre care și Podgoria Copou, și lacuri. Râul Podgoria Copou a fost barat pe teritoriul Grădinii Botanice printr-un dig de pământ înalt de 4 m, lacul creat alcătuind un biotop distinctiv.

Hidrologia Iașiului este determinată și de apele subterane, a căror natură este influențată de condițiile geologice existente. Acestea cauzeaza clasificarea apelor în straturi acvifere captive și straturi libere. În urma lucrărilor de forajare și exploatare se observă caracterul puternic mineralizat, ascensional, al straturilor captive, care au o cantitate mai mare de săruri, în timp ce forajele executate la un nivel mai superficial au confirmat existența unor ape captive mai puțin mineralizate, pretabile utilizării în domeniul agricol sau industrial. Printre principalele puncte cu izvoare minerale se numără și cel de la Grădina Botanică, care conține ape sulfuroase, bicarbonatate și sodice, izvor aflat sub administrația R.A “Apemin”.

Regimul de nebulozitate

Acest parametru climatic depinde de mulți factori, insa cel cu influența cea mai notabilă asupra sa este reprezentat de evolutia industrială a orașului. Potrivit datelor furnizate de Stațiunea de Cercetare- Dezvoltare pentru Pomicultură Iași, radiația solară globală cu valori medii de 116 Kcal/cm2 este eșalonată neuniform pe durata anului, sezonul de vară consemnând 40 % din sumă, cu 17 Kcal/cm2 în luna iulie.

Insolația are o mare însemnătate pentru mediu, deoarece, prin acțiunea sa, îndeosebi în perioada de vegetație, influențează principalele procese fiziologice ale plantelor. Durata de strălucire a soarelui la Iași variază între 2039 și 2103,8 ore/ an, din care 1466 – 1601 ore sunt semnalate în perioada de vegetație. În medie, numărul zilelor cu cer senin este de 106,7, cele cu cer noros au o medie de 114,4, iar 143,9 prezintă cer acoperit.

2.2.Scurt istoric al Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” din Iași

Grădina botanică “Anastasie Fătu” Iași, cunoscută mondial ca fiind prima grădina botanică pe teritoriu românesc, a fost înființată de către medicul și naturalistul al cărui nume îl poartă astăzi, în anul 1856.

Pe lângă recordul menționat anterior, grădina curentă, a cărei amenajare a început în 1963 sub îndrumarea prof. Emilian Țopa, are reputația de a fi cea mai mare din țară, cu o suprafață de aproximativ 100 ha. De asemenea, între cele două amplasamente ale grădinii s-a interpus cea mai îndelungată perioadă de stagnare cunoscută de grădinile botanice naționale, și anume un secol.

Grădina a fost constituită pe un teren privat, în vecinănate cu Râpa Galbenă (fig 2.2.), materializarea acesteia sprijinindu-se pe resursele financiare ale omului de cultură. Publicul ieșean s-a bucurat de existența acestei valori culturale vreme de 30 de ani, până la moartea celebrului botanist.

Figura 2.2. Primul amplasament al Grădinii Botanice

(http://botanica.uaic.ro/istoric.htm)

Subvențiile discontinue acordate de minister până atunci grădinii botanice au fost anulate, dar remarcabil este faptul că la acea dată exista deja o grădină a Universității, de dimensiuni reduse, care însa nu satisfăcea necesitățile educaționale. Reminiscențele primei grădini botanice, care atestă amplasamentul acesteia și stârnesc nostalgii în aceeași măsură, sunt cele două străzi din proximitatea grădinii de altădată, denumite sugestiv “Str. Forilor” și “Str. Anastasie Fătu”. După decesul fondatorului grădinii, terenul a fost vândut iar materialul botanic s-a pierdut.

Munca depusă și pasiunea vădită a botanistului A. Fătu a inspirat membrii celei mai vechi societăti științifice din România, Societatea de Medici si Naturaliști din Iași, care au realizat demersurile pentru înființarea unei grădini botanice în anul 1873 pe terenul Cabinetului Istorico-Natural (figura 2.3.), devenit ulterior Muzeul de Istorie Naturală din Iași.

Figura 2.3. Cea de-a doua poziționare a Grădinii Botanice

(http://botanica.uaic.ro/istoric.htm)

De coordonarea acesteia s-a ocupat Dr. Dimitrie Brândză, cel care avea să fondeze, 11 ani mai târziu, Grădina Botanică din București. Fondul primar vegetal al grădinii a fost pus la dispoziție de către Anastasie Fătu, constând în plante vii și semințe. Însă, în ciuda eforturilor depuse de acesta, suprafața diponibilă de 300 mp nu era considerată rezonabilă. Interesant este faptul că și astăzi, în părculețul din curtea muzeului se mai pot admira câteva din exemplarele arboricole sădite de Dimtrie Brândză ( doi plopi, doi stejari și un castan porcesc).

Începând cu anul 1870 conducerea Universității ieșene ia în calcul amenajarea unei grădini botanice proprii, pe terenul din spatele clădirii vechi a acesteia, unde actualmente se află corpurile Institutului de Medicină și Farmacie. Se intervine cu plantații și fonduri, însă spațiul restrâns și finanțele limitate au redus existența grădinii la una simbolică.

În 1900 la stăruința Prof. Al. Popovici, Universitatea reclamă terenul din spatele actualului Palat al Culturii spre înființarea unei grădini botanice, însa cu toate că a fost realizat un proiect de amenajare detaliat, nici de această dată nu a avut loc o finalitate a planului. Perseverența Prof. Alexandru Popovici conduce în 1921 la organizarea unei noi grădini botanice pe terenul aferent noii clădiri a Universității, în acord cu exigențele învătământului biologc. Pe suprafața de 1 ha s-a construit un mic sistem de sere propice dezvoltării plantelor tropicale.

“Această grădină a servit învățământului botanic ieșean timp de peste 40 ani, până în 1963-1964, moment în care a fost mutate pe actualul amplasament din Dealul Copoului. Din această ultimă grădină botanică se mai păstrează și astăzi unele exemplare de specii arboricole și arbustive, și de asemenea, o mică seră “turn”, în care se cultivau palmieri și bananieri” (Bogdan N.A.,1997)

În 1963 se decide amenajarea grădinii botanice prin amplasarea ei pe Dealul Copoului, pe Str. Dumbrava Roșie, sub conducerea profesorului Emilian Țopa. Această hotărâre s-a luat pe baza concluziilor trase în 1960, cu prilejul celebrării centenarului Universității, în urma unei sesiuni de comunicări științifice care indicau faptul că aceasta nu era în acord cu pretențiile unui institut de educație superioară.

În urma întocmirii unui studiu tehnico-economic, s-au demarat lucrările de modificare a terenurilor, structurarea rețelei de circulație, edificarea și popularea serelor, în stadiu incipient cu material provenit din vechea grădină botanică. Prin adaugarea progresivă a altor întinderi de teren, grădina a ajuns să ocupe astăzi 100 de hectare.

Din anul 2000, Grădina Botanică “Anastasie Fătu” face parte din Asociația Grădinilor Botanice din România, fiind numită membru fondator.

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3 – SCOP, OBIECTIVE, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1.Scopul și obiectivele de ansamblu ale cercetării

Zona propusă pentru amenajare poate fi scoasă din conjunctura sistematică, fiind posibilă tratarea contextuală a acesteia ca zonă de relaxare și odihnă, care face tranziția între spațiile adiacente de prezentare ale grădinii.

3.1.1.Scopul lucrării

Lucrarea științifică propune reamenajarea peisagistică a unui spațiu de recreere din cadrul secției sistematice a Grădinii Botanice “Anastasie Fătu” Iași. Compoziția a urmărit ca tematica secției, aceea de a educa studenții și elevii, să fie realizată într-un cadru armonios, care să permită instruirea atractivă a acestora într-o ambianță naturală echilibrată estetic și funcțional.

Reorganizarea circulațiilor și compunerea judicioasă a spațiului vizat are drept scop realizarea unei concordanțe între funcțiile didactice ale grădinii botanice și necesitățile vizitatorilor legate de relaxare, odihnă, promenadă și socializare. Amenajarea iși propune de asemenea, să potențeze frumusețea naturală autentică a sitului.

În paralel cu toate acestea, finalitatea proiectului vizează și protejarea și îmbunătățirea calității mediului înconjurător. Astfel, prin utilizarea diverselor specii vegetale și a elementelor de peisaj se poate contura un spațiu sanogen, având reale calități estetice și totodată utilitare.

3.1.2.Obiectivele cercetării

Realizarea unei baze de date în urma informării din cărți, cursuri, reviste de profil dar și prin studierea amanunțită a surselor bibliografice disponibilizate de internet.

Fixarea criteriilor referitoare la caracterul și valoarea acestui tip de amenajare. Caracterul este definit de prima impresie pe care o crează vizitatorului contactul vizual cu situl, în timp ce valoarea caracteristică este determinată de aspectul particular care focalizează atenția vizitatorului și detașează zona de altele, prin originalitate.

Documentarea cu privire la situația existentă s-a realizat pe baza studiului peisajului zonal și prin colectarea de informații generale și amănunțite atât despre cadrul natural, cât și despre cel edificat. În urma documentării practice, am obținut fotografii, schițe, desene și măsurători, care au servit ulterior conceperii proiectului.

Constatarea disfuncțiilor ce țin de amenajarea peisagistică a zonei, în urma analizei și observației directe în teren și cercetarea acestora pentru a identifica aspectele care pot fi reabilitate și cele care se impun a fi excluse din propunerea de amenajare.

Constatarea necesitătilor care nu sunt satisfăcute de actuala amenajare, selectarea elementelor contextuale existente, cu impact pozitiv asupra indivizilor și reliefarea valențelor estetice ale acestora în soluția de proiectare.

3.2.Materialul de studiu și metode de cercetare

Urmărind îndeaproape aceste obiective, pe baza materialelor și metodelor de studiu, s-au realizat câteva variante de amenajare, din care a fost selectată cea mai adecvată cadrului instituțional, tipologiei sitului, și necesităților vizitatorilor.

Materialul de studiu este reprezentat de terenul și construcțiile aferente bazinului semicircular din Subsecția Sistematică a Grădinii Botanice, dar și de sursele de specialitate redactate sub forma cărților, revistelor și publicațiilor online. Ideea generală a amenajării a fost fondată pe baza studiului istoricului grădinilor botanice și a artei organizării și sistematizării spațiului, dar și pe fondul aprofundării studiilor de caz alese. Conceptul de amenajare a fost definit și finisat prin intermediului analizei sitului, care a oferit perspective valoroase în direcția de conturare a proiectului, de adaptare a acestuia la o utilitate proprie.

Metodele de cercetare utilizate sunt:

Studiile generale de specialitate peisagistică și dendro-floricolă

Cercetarea amănunțită a sitului cu determinarea valorică dimensională a spațiului și elementelor construite și realizarea releveului vegetației existente

Analiza studiilor de caz de ansamblu și individuale

Studiul comparativ și clasificarea informațiilor după criterii

Metoda analizei cantitative pentru a realiza releveul situației existente

Metoda analizei calitative pentru identificarea disfuncțiilor și a necesitaăților

Modalitatea de lucru constă în realizarea de schițe, de ansamblu sau de detaliu, conceperea unei compoziții unitare și finalizarea proiectului folosind practica asistată de computer.

CAPITOLUL 4 – ANALIZA UNOR STUDII DE CAZ

Grădinile botanice, organisme educative, culturale și sociale în continuă schimbare, au căpătat de-a lungul timpului multiple valențe funcționale. Având vaste colecții de plante deosebite, în prezent, grădinile botanice trebuie să acorde o importanță majoră proiectării peisajului care le aparține, astfel încât forma să pună în valoare acest conținut. Necesitatea modernizării grădinilor botanice derivă din datoria de a rămâne relevante publicului larg, căruia să se adreseze și în manieră științifico- educațională. (Jocelyn Dodd, Jones C, 2010)

Amenajările contemporane ale acestora, proiectate operativ și estetic vor servi drept drept arhetipuri ale colaborării armonioase dintre cadrul construit și cel natural. Reprezentând structuri ale comunității adaptate societății moderne, ele pot modela noi posibilități alternative de interacțiune a omului cu mediul, pline de creativitate. (Heyd T., 2006) Așadar, aceste instituții participă în mod activ la schimbarea atitudinilor și a comportamentului față de lumea naturală.

În sprijinul ideilor menționate, am selectat patru grădini botanice, subiecte ale unei documentații complexe, care au servit unei mai bune înțelegeri a facturii moderne a amenajărilor. Câteva dintre ideile desprinse din studiul acestora au fost integrate în conceptul propus.

4.1.Grădina Australiană- Grădinile Botanice Regale Cranbourne, Australia

Grădinile Botanice Regale Cranbourne reprezintă o divizune a Grădinilor Botanice Regale, Melbourne, Australia, acestea din urmă fiind localizate în centrul orașului.

Grădina Australiană reprezintă o ramură relativ nouă a grădinilor, fiind deschisă publicului în mai 2006. Amenajarea a fost realizată de arhitecții peisageri de la biroul Taylor Cullity Lethlean, în colaborare cu Paul Thompson de la Plant Design Pty Ltd.

Prezentând un interes deosebit, grădina expune vizitatorilor pe 15 ha, pe lângă plantele indigene și peisaje de o deosebită diversitate și măiestrie, sculpturi, jocuri texturale și originale ale pavajului (figura 4.1.), mobilier inedit, dar și grădini expoziționale.

Proiectanții au reușit să reunească într-o amenajare inovativă 4 ramuri esențiale arhitecturii peisajului: arta, horticultura, arhitectura și ecologia. Grădina se distinge de celelalte amenajări tipice, utilizând ca sursă de inspirație nimic altceva decât peisajul australian.

Figura 4.1. Jocuri texturale ale pavajului

(http://melbournedesignawards.com.au/mda2013/entry_details.asp?ID=12&Category_ID=5)

Figura 4.2.Vedere aeriană a grădinii Australiene

(http://www.landezine.com/index.php/2013/04/the-australian-garden-by-taylor-cullity-lethlean-and-paul-thompson/)

Designul (figura 4.2.) este detaliat pentru a apărea liber-peisager, rațional, însă tensionant și dinamic. El antrenează publicul pe o suprafață mare și elimină monotonia. Compoziția tematică a grădinii permite experimentarea peisajului australian într-o manieră graduală, microrelieful sitului fiind corelat simbolistic cu macrorelieful australian.

Colecțiile vegetale ale Grădinii australiene sunt amplasate în anumite zone pentru a exemplifica caracteristicile definitorii ale reliefului național, în simultaneitate cu reprezentarea botanică a întregului continent. Vizitatorii se pot bucura de 1700 de varietăți de plante, în 15 cadre peisagere și grădini expoziționale. Pe întinsul amenajării se observă Grădina cu nisipuri roșii, Grădinile-expoziții, Grădina aridă și Aleea cu eucalipți, dintre care se remarcă primele trei.

Grădina cu nisipuri roșii reflectă similitudinea cu zona deșertică centrală a continentului.

Grădinile expoziții ilustrează predispoziția oamenilor de a încadra natura într-un design mai formal, controlat sub forma unor prezentări stilizate: Grădina copiilor, Grădina casei, Grădina viitorului, Grădina de economisere a apei și Grădina diversității.

Însemnătatea apei pentru Australia a fost ilustrată peisagistic prin crearea Grădinii Aride și a Cursului de rău secat. Astfel s-a demonstrat capacitatea plantelor de adaptabilitate la condițiile habitatului lor dar și implicarea peisajului în cultivarea conștiintei umane și marcarea responsabilităților sale. Apa constituie și elementul mediator în peisaj, o zonă de pauză printre culorile puternice ale nisipurilor și vegetației, cu un magnetism aparte.

Promenada Râului leagă canalul Rockpool (figura 4.4.) de grădinile expoziționale și dealul Howson, print intermediul unei agrementări atractive și dinamice. Aceasta cuprinde o pasarelă din pietriș de granit plantată dar și o secțiune pe malul râului, placată cu lemn tip deck.

Spațiul public amenajat pe mal este destinat întâlnirilor, relaxării, fiind servit de diferite funcțiuni și oportunități de educație și de distracție. În această zonă a fost creat și un amfiteatru realizat din materiale ecologice, cu peste 150 de locuri, decorat cu plante locale și arbori care conferă umbră și condiții prielnice defășurării unor cursuri în aer liber. Proiectul a reușit să se remarce la nivel național și internațional, câștigând deja peste 30 de premii în domeniu.

Figura 4.4. Canalul Rockpool

(http://www.adelaidenow.com.au/lifestyle/sa-lifestyle/time-of-renewal/story-fnizi7vf-1226690313002?nk=c84b32ca526f17e715f6fbf8776904ea)

4.2. Grădina botanică Chenshan, Shanghai, China

Apariția primelor primelor grădini botanice sunt consemnate pe teren asiatic, fiind cu 2000 de ani mai timpurii celor europene. Grădina botanică Chen Shan este una din cele mai mari din Shanghai. Ea este localizată în suburbia districtului Songjang și ilustrează o nouă imagine a modelului botanic asiatic. Designul proiectului a fost realizat de studioul Planungsgruppe Valentien, în colaborare cu o echipă chineză.

Amenajarea, executată pe o suprafață de 207 hectare, din care aproximativ 62% sunt ocupate de vegetație, a câștigat numeroase premii internaționale, fiind apreciată și de echipa ASLA. Obiectivul principal al grădinii îl constituie durabilitatea și sustenabiitatea sa. Un al doilea scop este acela de a menține un echilibru între funcțiunile științifice și cele recreative.

Fig.4.5. Aspectul modern al serelor

(http://www.csnbgsh.cn/sites/chenshan/InfoContent.aspx?ctgId=35628fbc-a54b-47f9-a559-5ddfde6495a2&infoId=0c3d843c-3b7f-41c6-a2bc-3330cc961e00)

Frumusețea sitului se dezvăluie gradual, după clădirea impozantă de la intrarea în grădină înlănțuindu-se secvențe estetice contrastante. Acestea înglobeaza iazuri, muntele Chen Shan, colecții tematice de plante, un centru de educație și 3 sere mari. Configurația serelor (figura 4.5.) încântă prin forme organice ce se contopesc cu cele ale naturii.

Grădina se prezintă vizitatorilor sub forma a patru zone funcționale. Fiecare insulă redă un univers individual, cu un design disctinct, scopul fiind de a promova varietatea frumuseții vegetale în toate sectoarele, printre care se număra: grădinile de apă, grădina plantelor medicinale și a pietrei (figura 4.6.), grădina carierei, grădina pentru orbi ș.a.. Pe lângă conotațiile estetice ale peisajului, remarcabile sunt și amenajările cu scop economic sau culinar.

Fig.4.6. Vedere de ansamblu a grădinii cu plante medicinale

(http://www.landezine.com/index.php/2015/02/chenshan-botanic-garden-shanghai-valentien-landscape-architects/29-medical-plant-garden/)

Grădina botanică Chenshan dispune de o colecție de peste 10000 de specii și varietăți dendro-floricole, număr în continuă ascensiune, fiind considerată unul dintre cele mai importante centre de resurse de germoplasmă vegetală din lume.

În conceperea designului, sudioul de arhitectură a peisajului a tratat o viziune occidentală, adoptând elemente reprezentative pentru peisajul chinez, unele chiar tradiționale, pe care le-a transpus într-un limbaj inovativ dar formal, care să se plieze pe dezideratele unei grădini botanice moderne.

Compoziția sitului este simplistă. Este perceput un inel care împrejmuiește o grădină interioară și unul din cele 9 dealuri ale Shanghaiului, Chenshan. Inelul deține o simbolistică specific chineză, însă forma sa minimalistă respectă caracterul contemporan. Motivul reprezintă lumea, muntele și lacul, în care se reflectă cerul. Energia elementelor spațiale oferă direcționări, atât într-un sens geografic, cât și într-unul estetic. Peisajul antropogen este integrat inelului morfologic sculptural.

Unul din cele mai impresionante obiective turistice ale acestei grădini este Grădina Carierei (figura 4.7.), care se întinde pe o suprafață de aproximativ 4.3 hectare. Remarcabil este faptul că designul său este adaptat contextului ecologic, istoric și cultural al fostei cariere. Chiar dacă interesul horticol este mai scăzut în această zonă, ea atrage prin existența câtorva elemente funcțional-decorative originale, printre care o pasarelă plutitoare, un pod din oțel cu ruginire controlată-numit oțel corten și un tunel în munte.

Fig.4.7. Grădina Carierei

(https://www.pinterest.com/pin/347551296215075249/)

Mobilierul de odihnă (figura. 4.8.) are un aspect minimalist, fiind realizat din materiale care se potrivesc din punct de vedere estetic mediului înconjurător. Acesta este desenat pe diferite tipuri de pavaj, turnate, înierbate sau texturate.

Fig.4.8. Zona de relaxare cu pergolă și locuri de stat

(https://www.flickr.com/photos/65294459@N08/6503977359)

Studiind în perspectivă caracterul evolutiv al acestei grădini botanice, se preconizează faptul că Songjang, oraș satelit al Shanghaiului, va deveni centru al dezvoltării rezidențiale iar Grădina Botanică Chenshan va căpăta cel mai probabil funcția unui parc amplu.

4.3.Grădina botanică Maroochy, Queensland, Australia

Grădina botanică Maroochy, situată în suburbia Tanawha din zona metropolitană Sunshine Coast este deținută și menținută de Consiliul Sunshine Coast, asistat de Organizația de voluntariat “Prietenii grădinilor botanice Maroochy”. O proporție de 75 % din suprafață este administrată ca tufăriș natural și grădini-expoziție, pe zone cândva folosite pentru agricultură.

Grădina botanică Maroochy propune un spațiu liber pentru recreerea și interacțiunea informală, oferă posibilități de cultivare, etalare, cercetare și implicit salvare a vegetației locale, furnizând un mediu adecvat educării. Cu o suprafață de peste 112 ha, grădina găzduiește flora și fauna nativă, inclusiv specii pe cale de dispariție, încântând vizitatorii prin magia și spiritul său.

Elementul distinctiv il constituie unicitatea opoziției estetice dintre pădurea cu aspect vechi și sălbatic, însemnată de timp, și stilul contemporan al regiunilor mai recente. În ciuda acestui contrast, cele două stiluri par a fi conjugate într-o manieră desăvârșită. Astfel, bivalența utilitară a plantelor, horticulturală și peisagistică, este augmentată de conceptul amenajării.

Situl este divizat în 8 trasee de promenadă reprezentative dintre care cele mai interesante sunt: promenada poieniței de ferigi, promenada mlaștinilor efemere și promenada sculpturii.

Un obiectiv remarcabil al sitului este reprezentat de amenajarea Centrului ecologic și de arte (figura 4.9.), acesta fiind derivatul unei colaborări creative dintre studioul Guymer Bailey Architects și Consiliul regional al Sunshine Coast. Acesta a fost conceput ca o facilitate publică care sa inspire generațiile contemporane și viitoare de locuitori să își extindă cultura cu privire la mediu și la obținerea unei modalități de viață sustenabilă.

Fig.4.9. Centrul pentru vizitatori

(http://worldlandscapearchitect.com/maroochy-botanic-gardens-arts-ecology-centre-maroochy-australia-guymer-bailey-landscape/)

Atât centrul cât și împrejurimile sale amenajate peisagistic oferă un decor original unde membrii comunității se pot întâlni, pot participa la activități educative și artistice interactive.

Designul întrebuințează elemente structurale simple, folosind materiale brute și durabile incluzând blocheti, oțel, lemn de mare durabilitate in structura mobilierului (figura 4.10.), dar și îmbrăcări în placaj ale zonelor protejate. Clădirea fuzionează cu împrejmuirile pentru a alcătui o amenajare complexă prin utilizarea fluxului de spații interioare în grădină. Trăsăturile distinctive ale peisajului antropic sunt înglobate la rândul lor în grădină prin crearea unor ziduri naturale.

Caracterul sustenabil este integrat proiectului prin intermediul designului activ și a componentelor pasive, iar vizitatorii devin martorii unei utilizări eficiente a elementelor solar, acvatic, eolian și terestru. Astfel, situl capătă menirea unui sanctuar, a unui muzeu viu cu proprietăți terapeutice fizice și mentale.

Fig.4.10. Detaliu de mobilier din zona pentru meditație

(http://worldlandscapearchitect.com/maroochy-botanic-gardens-arts-ecology-centre-maroochy-australia-guymer-bailey-landscape/#.VPGtIS6Ak80)

Grădina pământului se situează în colțul nord-vestic al clădirii și este concentrată pe utilizarea plantelor ce pot constitui surse de hrană. Grădina aerului se bazează pe energia plantelor de a deveni o parte a peisajului. Ea reliefeaza rolului vântului asupra ambientului prin motricitatea sa ce determină efecte sonore și olfactive. Conceptul pentru grădina apei, amenajată simbolic opus celei de foc, este construit în jurul unui iaz și a unor terasamente.

În plus față de aceste patru micro-grădini tematice, în proiect au mai fost incluse câteva grădini distincte precum cea a Peretelui Verde și grădina Australiană de inspirație Japoneză.

CAPITOLUL 5 – ANALIZA SITUAȚIEI EXISTENTE

5.1.Structura sitului existent

Sistematizarea contemporană a Grădinii botanice „Anastasie Fatu”, Iași, permite organizarea și expunerea plantelor în 10 sectoare, fiecare având specificul său vegetal și peisager. Alături de acestea funcționează și alte trei secții, pentru urmărirea cât mai îndeaproape a obiectivelor grădinii: Herbarul, Laboratorul de micropropagare și prezervare a germoplasmei și Laboratorul pentru tehnica de calcul.

Figura 5.1. Harta sectorului sistematic

5.2. Încadrarea obiectivului în ansamblul sistematic al grădinii

Zona propusă pentru amenajare este cea aferentă bazinului semicircular din cadrul Secției Sistematice a Grădinii Botanice Ieșene. Circulațiile pietonale leagă situl vizat de secția Rozarium spre sud-vest și de Pavilionul Administrativ și Complexul de Sere spre nord-vest, aceasta legatură intersectând aleea principală de promenadă a Grădinii Botanice (Strada Podgoriilor), precum se poate observa în figura 5.2.

Figura 5.2. Traseu conector care străbate zona propusă pentru amenajare

(https://www.bing.com/maps/)

Figura nr. 5.3. redă încadrarea spațiului aferent bazinului în zona sistematică, prin raportare la Strada Podgoriilor. Acesta este descris limitrof de diferite plantații, în componența cărora intră specii din genurile Berberis, Betula, Diospyros, Juglans, Mahonia, Pinus, Spiraea etc (vezi Anexa P4.).

Figura 5.3. Încadrarea zonei de amenajat în Secția Sistematică

(https://www.bing.com/maps/)

Accesul pe suprafața studiată poate fi realizat prin diferite puncte indicate de varianta de traseu aleasă de vizitatori. Astfel, se disting 3 accese principale A1, A2 și A3, observabile în figura 5.4., dintre care unul (A3) este reprezentat de un loc de confluentă a mai multor axe pietonale. Aleile existente au fost păstrate în propunerea de amenajare, însă rolul acestora funcțional și estetic a fost potențat în proiect de crearea unor circulații auxiliare înierbate.

Figura 5.4. Accesele pe suprafașa sitului și axele acestora

(https://www.bing.com/maps/)

Analiza complexă desfășurată pe teren și studierea atentă a elementelor de construcție (bazin, auditorium, alei și trepte), a dispunerii vegetației și a manierei de proiectare, au evidențiat anumite axe morfologice și de perspectivă care au un rol determinant în structurarea actuala a acestui spațiu. Valoarea estetica a acestor axe va fi utilizată în compunerea peisageră prezentată în cadrul proiectului de reconfigurare a zonei.

Promenada majoră cu 2 fire de circulație pietonală și spațiu verde în axul median, are rol în dirijarea circulației spre zona de interes, dar și în încadrarea unei perspective importante dinspre largoul de la intrare. În ciuda formei acestui ax care amintește de amenajările geometrice, spațiul este amenajat în stil liber-peisager. Poziționarea construcțiilor nu respectă o schemă a designului de ansamblu iar vegetația este dispusă natural.

Situl este caracterizat de un trafic pedestru de intensitate medie spre mare, fapt ce reiese din poziționarea acestuia în proximitatea sudică a intrării în Grădina Botanică, la o intersecție de alei. Fluxul pietonal este direcționat spre zona vizată, așa cum este vizibil în figura 5.5., prin intermediul axelor C1 împărțită în C1a și C1b, C2, C3 și C4.

Figura 5.5. Principalele axe de circulatie pietonala

(https://www.bing.com/maps/)

Absența unor alei cu o altă poziționare pe o suprafață atât de amplă poate determina apariția unor circulații accidental-pietonale, prin deplasarea pe spațiul verde. De asemenea, din cercetarea efectuată pe teren care a pus în evidență faptul că spațiul este intens plantat, reiese necesitatea unor fluxuri de circulație înierbate, care să permită accesul spre zone cultivate cu specii care de altfel nu pot fi observate.

Axele vizuale de percepere a spațiului amenajat se identifică cu cele de circulație, vizibilitatea din alte puncte către cele de interes fiind restrânsă de densitatea plantațiilor existente. Bazinul și Auditorium-ul sunt încadrate perimetral de aleea eliptică C4, reprezentată în figura 5.5., care marchează importanța zonei. Accesele pe suprafața aferentă celor două construcții, subordonate aleii eliptice, sunt reprezentate de pachețele de trepte a1, a2 și a3 din figura 5.6. Acestea au dimensiuni foarte variate, atât ale lățimilor cât și ale înălțimilor, fapt ce incomodează traficul.

Figura 5.6. Accesele pe suprafața aferentă bazinului și Auditorium-ului

(http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/video-cel-mai-frumos-loc-de-plimbare-din-iasi-vazut-altfel-filmari-cu-o-drona–60128.html)

Obiectivele majore de interes menționate anterior se găsesc într-o stare degradată, având structuri arhitectonice confuze și inestetice.

Cele două stâncării din zonă, ornamentate cu plante rare și endemice din România și fântâna arteziană încadrată compozițional de un semicerc cultivat cu Rosa sp. reprezintă puncte de interes secundare.

Terenul prezintă o pantă medie de aproximativ 10-15 %, însă aceasta nu este uniformă, pe suprafața sitului putându-se remarcă zone cu pante mai line și zone cu pante mai abrupte.

Acest aspect este notabil mai ales la interferenta terenului cu Auditoriumul și cu treptele ce coboară dinspre alea perimetrală spre zonă bazinului, precum se observă și în figura 5.7.

Figura 5.6. Aspecte ale pantei terenului

Vegetația de pe întinsul suprafeței este constituită atât din specii dendrologice, arboricole și arbustive, cât și din specii floricole terestre și acvatice. Plantele cultivate în această zonă alcătuiesc un cadru vegetal cu grade de compactitate diferite, la analiza sitului am remarcat atât zone plantate mai des cât și zone mai laxe vizual. Exemplarele vegetale se găseau într-o stare fiziologică și estetică bună și foarte bună.

În ceea ce privește situația pedo-climatică a zonei, în urma studiului în teren au rezultat următoarele date:

gradul de insolație a zonei este mediu, raportul dintre suprafețele cu un nivel mai mare de umbrire și cele care beneficiază de mai multă însorire fiind echilibrat

solul este fertil, cu un procent humic ridicat și umiditate moderată

dinamica curenților de aer pe suprafața sitului este neuniformă: pe axul median plantat cu Buxus și Thuja și în zona eliptică centrală vânturile sunt mai intense și circulă cu o viteză mai mare, în timp ce în împrejurimile acestora, plantațiile arboricole acționează ca un paravan care reduce forța curenților.

5.3. Analiza disfuncțiilor și a necesităților

Studiile efectuate pe teren și analiza elementelor morfologice ale sitului au evidențiat disfuncționalitatea zonei datorată unor discrepanțe de ordin practic și estetic între amenajarea actuală și modelul etalon al unei grădini botanice moderne.

Deși calitatea pedagogică a peisajului este pronunțată, datorită numărului mare de specii dendro-floricole de pe suprafața acestuia, valoarea funcțională și cea recreativă sunt puternic diminuate.

5.3.1. Analiza disfuncțiilor

Compoziția peisageră din zona sistematică a grădinii este geometrizată, având un ax principal de circulație subliniat prin aliniamentele de Buxus sempervirens și Thuja occidentalis „Fastigiata”. Capul de perspectivă către bazin este descentrat prin curbarea bruscă a axei principale, element care determină o formă confuză și inestetică a bazinului. (

Planul amenajării are două puncte de interes, reprezentate de bazinul semicircular și de construcția din piatră numită Auditorium. Formele și amplasarea ambiguă a acestora crează oboseală vizuală, ambele solicitând atenția concomitent. Concurența între cele două forme anulează interesul vizitatorilor. (Vezi Anexa P5.1.)

Între elementele ansamblului edificat nu există un dinamism interelational, posibilele zone de tranziție sau de tampon care ar trebui să rezide între cele două lipsind.

Circulația în această zonă este confuză și dificilă atât din cauza intersecțiilor de alei, care nu sunt rezolvate spațial corect, cât și datorită degradării materialului de dalaj și treptelor.

Diferențele de nivel și lungime dintre trepte sunt evidente, acestea creând, pe lângă estetica neplăcută, confuzie în traficul pietonal și pot constitui chiar un risc de accidentare pentru vizitatori, îndeosebi pentru copii și bătrâni. (Vezi Anexa P5.2.- 1)

Aleea rezultată în urma traficului pietonal de-a lungul bazinului nu este nici pietruită, nici bine gazonată, astfel încât contribuie la imaginea negativă pe care o reflectă ansamblul peisagistic existent. (Vezi Anexa P5.2.-2)

Auditoriumul este în sine o piesă arhitecturală de interes, dar deteriorarea, amplasarea inadecvată și soluționarea inestetică a soclului, postamentelor și treptelor anulează orice valoare estetică peisageră a sa. (Vezi Anexa P5.1.-1,2,3,4)

În ciuda poziționării și a interesului deosebit pe care îl prezintă această zonă în cadrul ansamblului grădinii, fiind deseori accesată de vizitatori, se observă lipsa pieselor de mobilier pentru odihnă și relaxare, cu excepția unei bănci degradate amplasată pe terasa cu pergolă. Lipsesc corpurile de iluminat, elemente care ar potența detalii vegetale importante ale acestei zone. (Vezi Anexa P5.2.-3)

Imaginea piesei de apă cu o suprafață de aproximativ 117 mp intră în conflict lucrarea arhitecturală amplasată opus. Această are o formă semicirculară imprecisă, fără a se încadra într-un anume stil, geometric sau liber-peisager. Bordura bazinului a fost turnată necorespunzător iar țeava sursei de alimentare cu apa este expusă, contrar tendințelor de a masca astfel de componente. Din punct de vedere compozițional, intersecțiile arcului de cerc cu linia ce închide bazinul sunt rezolvate diferit ,unul din colțuri fiind soluționat prin curbarea sa, iar celalalalt menținut angular. (Vezi Anexa P5.1.-5,6,7,8,)

Deși îngrădirea bazinului are funcție de protecție, este inestetică din punct de vedere proporțional, cromatic și al stilului ales, iar rolul acesteia ar putea fi cu ușurință înlocuit de un bazin cu o adâncime corespunzătoare, sau chiar de niște plantații vegetale mai dese, scunde, care să împiedice eventualele accidente prin stoparea accesului în imediata apropiere a bazinului, dar care, totodată, să permită vizualizarea apei și a florei acvatice. (Vezi Anexa P5.1.-9)

Vegetația acvatică urmărește o oarecare schemă de amplasament limitrofă bordurii, cu trei piese vegetale centrale, dispuse în triunghi, însă acest concept de ornamentare vegetală nu este corespunzătoare configurației bazinului. (Vezi Anexa P5-7)

Vasele în care sunt plantate specii de Nuphar, Nymphaea, Schoenoplectus, Lysimachia, Carex si Menyanthus sunt usor de observat, având un aspect inestetic. În eventualitatea în care a existat intentia ca acestea să aiba un caracter sculptural, aceasta expresie nu s-a materializat nici prin formă sau poziționare, nici prin mărime sau culoare. În final s-a obținut o monotonie arhitecturală. (Vezi Anexa P5-8)

Întreținerea vegetației terestre este deficitară, acest lucru fiind vizibil la multe dintre specii cărora nu le-a fost controlată creșterea, rezultând astfel zone foarte dense de vegetație. Datorită spațiului mic de care au beneficiat, creșterea multor exemplare a fost condiționată de insuficienta luminii și lipsa unei aerisiri corespunzătoare. Din punct de vedere al designului, s-a remarcat un efect de disproporționalitate între zonele plantate și cele lipsite de vegetație, sau cu vegetație foarte scundă. Grupările de arbori și arbuști nu sunt judicios alese, exemplarele fiind dispuse fie prea distanțat, fie prea compact. (Vezi Anexa P5.2.-4,5)

Stâncăriile sunt poziționate inadecvat, fără a urmări o anumită schiță compozițională, iar importanța acestora în evidențierea plantelor endemice din Flora Românească este redusă prin designul neplăcut. De asemenea, câteva roci se găsesc izolat pe gazonul din imediata apropiere a bazinului, însă acestea nu par a face parte din ansambluri de stâncării. (Vezi Anexa P5.2.-6)

Aceste aspecte care influențează negativ peisajul pot fi corectate și remediate prin intermediul conceptului propus, având în vedere faptul ca spațiul amplu și starea deteriorată a construcțiilor existente permit o intervenție însemnată la nivelul sitului delimitat de aleea eliptică, conservând totodată cea mai mare parte a vegetației existente.

5.3.2.Analiza necesităților

Pentru a asigura o calitate ridicată a proiectării și realizarea unei propuneri judicioase de amenajare, s-a recurs în prima fază la identificarea necesităților acestui spațiu, dintre care cele mai urgente sunt:

Oferirea locuitorilor orașului și turiștilor a unui spațiu bine organizat, dinamic și interactiv, în concordanță cu mediul înconjurător și cu stilistica contemporană, care să ridice calitatea peisajului Grădinii Botanice Ieșene;

Crearea unei compoziții unitare, echilibrate, astfel încât promenada cu ax verde să conducă spre un cap de perspectivă centrat;

Conturarea unor zone plurifuncționale, cu caracter deopotrivă recreativ, didactic și cultural;

Crearea unor noi axe compozitionale și suplimentarea accesibilități și circulației pe suprafața sitului prin utilizarea pavajului înierbat pentru promenade extinse, intimizate de vegetația existentă; această necesitate a decurs din faptul că vizibilitatea spre marea parte a plantațiilor acestei zone era puternic redusă

Modelarea uniformă a terenului, cu scopul de a îmbunătăți practic și estetic peisajul existent și de a spori suprafața ce poate fi proiectată pentru recreere: realizarea unor gradene pe terenul în pantă;

Conceperea unei scheme de plantare armonioase, care să realizeze tranziția între zonele funcționale amenajate dar și între acestea și mediul ambiant; utilizând specii din plantațiile existente împreună cu un număr restrâns de exemplare din alte secții, se va respecta principiul unității în diversitate;

Realizarea unei piese de apă moderne, corectă din punct de vedere arhitectural și agrementată cu vegetație acvatică dispusă în compoziții atractive;

Selecționarea din cataloage specializate și amplasarea corespunzătoare a unor piese de mobilier care să îndeplinească funcții mixte, de odihnă, estetice și pedagogice. De asemenea, se impune utilizarea unui număr adecvat de corpuri de iluminat, care să potenteze frumusețea locului și pe timp de seară, în sezoanele cu zile mai scurte. Se va urmări o zonificare subtilă a sitului și prin intermediul acestor componente exterioare.

Respectarea unui raport vizual, dimensional și volumetric, între piesele ansamblului peisagistic, dar și a unui echilibru stabilit prin poziționarea eficientă a acestora în cadrul designului, pentru a se crea efecte estetice ritmice, însă nu obositoare.

5.4. Cercetarea ipostazelor compoziționale raportate la morfologia sitului

Terenul destinat amenajării constituie un punct focal în Grădina Botanică, concentrând o mare parte din vizitatorii acestui amplasament științifico-recreativ. Compoziția peisageră actuală nu valorifică frumusețea zonei, iar aceasta nu se mai remarcă în cadrul amenajării Grădinii botanice. Deși suprafața amplă permite o libertate mare de creație, amenajarea existentă trebuie degajată de o parte din elementele sale compozite, deoarece acestea nu se potrivesc atmosferei ambientale.

Componentele morfologice care structurează spațiul sunt reprezentate de circulații, construcții, stâncării, mobilier și vegetație. Axa compozițională majoră reprezentată de aleea pietonală prevăzută median cu spațiu verde direcționează fluxul pietonal și domină peisajul, creând sentimentul de profunzime spațială. De asemenea, ea suscită interesul vizitatorului și îl menține pe o lungime considerabilă, urmând ca în cele din urmă peisajul să se dezvăluie brusc.

Succesiunea vegetală de Thuja și Buxus implică direcționare, iar ritmul liniar al dispunerii lor-acumularea atenției și curiozității privitorului. Ea prevestește existența unei zone-centru de interes, care anulează în final anulează interesul prin aspectul său neîngrijit.

Din punct de vedere al proiectării peisagere, capul de perspectivă descentrat față de acest ax median dictează soluționarea compozițională rapidă, pentru a asigura echilibrul și armonia amenajării. Acesta trebuie subordonat axului care polarizează împrejurimile sale.

Accesele în această zonă se realizează prin intermediul a trei alei, dintre care una leagă două artere pietonale care conduc spre Aleea podgoriilor, respectiv secția Rosarium. Aceste accese se prezintă sub forma unor înșiruiri de trepte pe panta neregulată existentă la nivelul sitului. Atât dimensiunile treptelor cât și cele ale bordurilor aferente nu se supun formulelor de dimensionare specifice, ci variază foarte mult și impietează astfel traficul, putând chiar periclita siguranța vizitatorilor. Mai mult, materialele din care sunt realizate se află într-o stare avansată de degradare. Materialul utilizat pentru îmbrăcarea axului median dar și a aleii perimetrale este asfaltul, acesta având un grad de rugozitate mare.

Terenul reprezintă o componentă e peisajului cu o expresivitate proprie. Panta sa constituie un avantaj deoarece oferă multiple posibilități de variație a amenajării, astfel înlăturându-se monotonia. Acest element dinamic al terenului va fi utilizat în propunerea de amenajare pentru a crea perspective centripete și centrifuge, ascendente și descendente. Evidențierea greșelilor de proiectare la nivelul acestui sit a fost facilitată de caracterul deschis al suprafeței concave. Terenul va fi reprofilat într-o anumită măsură prin jocul unor volume de sol, luându-se însă în considerare forma naturală existentă.

Pentru amenajarea acestui sit s-a considerat potrivită realizarea unui bazin-oglindă de apă, alegere de altfel indicată pentru agrementarea unui teren concav. Planitatea terenului din zona centrală a sitului influențează de asemenea realizarea unei amenajări cu apă care să oglindească împrejurimile și speciile pe care le înglobează.

Peisajul construit este alcătuit din două elemente care marchează specific zona, dintre care unul este mai impozant: bazinul semicircular și Auditoriumul. Aceste două centre de interes crează un contrast volumetric defavorabil, angajând privitorul într-o experiență ambiguă vizual.

Element cu o influență negativă asupra spațiului, Auditoriumul este o structură arhitecturală dezafectată realizată din beton și placată cu piatră decorativă texturată, care obișnuia să fie utilizată pentru activități recreative, dar și pentru oferirea unor cursuri în aer liber etc. Ea nu se potrivește estetic ansamblului și nu servește scopurilor unei astfel de construcții. În lipsa componentelor de lemn cu care a fost prevăzut inițial și care erau decorate cu viță ornamentală, acesta nu mai asigură suficientă umbră. Terenul din jurul construcției este modelat neuniform și cu toate că această este mărginită pe 2 laturi de plantații de Berberis sp., gradul de intimitate este redus.

Bazinul semicircular, piesă de mobilier exterior de folosință indirectă, cu scop ornamental și didactic, este realizat din beton. Apa, prin multiplele sale roluri- ecologic, sanogen dar și estetic și terapeutic, îmbunătățește microclimatul zonei și generează senzații de calm și pace, însă forma bazinului reduce dramatic efectele benefice ale acestei amenajări.

Terenul prezintă două stâncării în stil naturalist, în imediata apropiere a aleii perimetrale eliptice găsindu-se o a treia. Acestea sunt amplasate pe suprafața înierbată și au o formă neregulată.

Stâncăriile nu sunt realizate corespunzător și deși prezintă câteva specii specifice amenajărilor cu piatră, în compozițiile vegetale care îl ornamentează intră și plante cu alte utilizări peisagistice, precum este Bergenia crassifolia. Pe teren sunt notabile și câteva pietre desprinse din ansamblul stancariilor, amplasate fără o logică anume, alături de care se sunt poziționate și buturugi. Imaginea inestetică creață de stilul și de poziționarea aleatorie, solitară pe suprafețele înierbate evidențiază nepotrivirea proporțiilor acestora raportate la scara întregului sit.

Pe întreg spațiul este evidentă absența mobilierului, care ar trebui să ofere personalitate secției, să îl compartimenteze și să îl agrementeze. Singura piesă amplasată pe Auditorium este realizată din lemn și metal, fiind ruginită și decojită. Această observație rezultată în urma studiului pe teren subliniază stringența amenajării unor locuri de odihnă și recreere.

Vegetația existentă (vezi anexa) se găsește într-o stare fiziologică adecvată, pe suprafața vizată se întâlnesc atât specii de conifere cât și de foioase, de diferite talii și texturi, care asigură decorul eșalonat temporal. Caracterul plantațiilor este preponderent didactic, astfel încât nu s-a pus accent pe realizarea unor grupări vegetale. Mai mult, vizibilitatea spre multe dintre plante este dificilă, din cauza poziționării nejudicioase a exemplarelor. Numărul ridicat de plante pe unitatea de suprafață restrânge posibilitățile de intervenție asupra peisajului natural prin conturarea unor compoziții. Se impune însă toaletarea vegetației prin lucrări corespunzătoare: tunderi și tăieri . Deoarece proiectul prevede crearea unor promenade înierbate care intersectează pe traseul lor anumite plante, se va recurge la transplantarea acestora în alte zone ale Grădinii Botanice. Vegetația este dispusă cu predilecție în masive, ce se constituie în fundaluri limitrofe zonei propuse spre amenajare.

CAPITOLUL 6 – PROPUNEREA DE AMENAJARE

6.1.Descrierea generală a soluției propuse

„Mai ales în parcuri și grădini, unde vizitatorul pătrunde în mod deliberat pentru a se relaxa, dar și în natura mai puțin cizelată, peisajele exercită multiple influențe care se insinuează în sistemul neurovegetativ prin toate mijloacele de percepție, indiferent de voința subiectului.” (Iliescu Ana- Felicia, 2008)

Spațiile verzi din intravilan asigură numeroase beneficii, contribuind la diminuarea poluării, la purpificarea atmosferei și îmbunatățirea generală a condițiilor de microclimat urban prin epurarea aerului, chimică și bacteriorologică, reglarea temperaturii și umidității aerului. Ele participă și în ameliorarea solului, suportul vegetației care decorează atat de frumos orice amenajare. Planul de amenajare propune promovarea spațiilor din cadrul Grădinii Botanice ca „habitate” umane, și nu doar vegetale.

Soluția de proiectare peisagistică a sitului luat în studiu se bazează pe un concept conturat în urma unei analize minuțioase a spațiului, din punct de vedere dimensional, pragmatic și estetic, dar și a elementelor din teren, construite și naturale. Alături de aceasta, au fost luate în considerare informațiile rezultate din sinteza documentării teoretice cu privire la situația globală contemporană a grădinilor botanice. Proiectul vizează compunerea unui cadru estetico-sanogen care să influențeze pozitiv renumele instituției, prin modernizarea unui spațiu neingrijit, și care să ofere suficient spațiu de relaxare, odihnă și studiu, potențând totodată frumusețea naturală a locului. În primă instanță s-a avut în vedere remedierea disfunctionalităților prezentate în Capitolul 5, ce diminuau dramatic caracterul pedagogico-recreativ. Mărimea suprafeței a condiționat tipul amenajării și proporțiile constituientelor sale.

Zona 2, împreună cu adiacentele sale, proiectată ca spațiu multifuncțional, ocupă aproximativ 3600 mp, din cei 6000 mp supuși analizei de specialitate. Celelalte zone au suferit modificări subtile în ceea ce privește trama circulațiilor. Poziționarea zonei 2 în secția Sistematică face ca situl să fie frecventat des și să prezinte un interes turistic mare atât pentru adulți, cât și pentru studenți și elevi, însă momentan acest spațiu nu este amenajat conform principiilor de proiectare peisagistice. De asemenea, el nu se subscrie unei schițe de ansamblu unitare, ci este fragmentat compozițional de diferite construcții aflate în stare de degradare.

Astfel, pentru a pune la dispoziția vizitatorilor toate resursele ambientale de care acesta are nevoie fizică și psihico-emoțională, se impune restructurarea și amenajarea acestei zone conform criteriilor funcționale și estetice. Se ține cont însă și de principiile istorice, proiectul conservând semnificația zonei.

Sursele de inspirație în conturarea propunerii de ambientare au fost trei grădini botanice moderne, din tări foarte dezvoltate din punct de vedere peisagistic și care acordă o însemnatate aparte esteticii mediului ambiant, respectiv Australia și China. Aceste amenajări oferă multiple utilități, noi și originale, spațiilor instituționale apreciate îndeosebi pentru caracterul lor didactic. Astfel este augmentat rolul peisagisticii în cadrele urbane de importanță majoră, precum sunt grădinile botanice.

Am optat pentru realizarea unei compoziții peisagere în stil mixt, care îmbină formele moderne geometrizate ale bazinului și pieselor de mobilier cu cele liber-peisagere, pitorești, ale terenului, vegetației și gradenelor. Maniera de proiectare mixtă are un impact diferențiat asupra vizitatorilor, evocând sentimente de admirație și echilibru, dar și de serenitate.

Conceptul peisagistic este adaptat schițelor realizate de arhitectul peisagist Vsevlad Carmazinu Cacovschi. Planșele celebrului arhitect și artist prevedeau conturarea unui spațiu de odihnă care să deservească o mare afluență de vizitatori, cu scop recreativ și educativ, care să integreze pe suprafața sa atât o zona de odihnă cu pergolă, cât și un bazin ornamental.

Pentru a crea un cap de perspectivă care să dirijeze privirea spre situl proiectat, fiind corelat de punctele terminus din perspectiva inversă, respectiv statuile, dar și pentru a oferi un tribut unuia dintre înaintașii ce a acordat o atenție deosebită acestei zone, proiectul propune amplasarea pe gazon a statuii arhtiectului peisagist.

În stadiu incipient, atât terminația promenadei înverzite, cât și bazinul aferent aveau forme circulare, nedeformate. Plecând de la această idee, compoziția a fost dezvoltată pe o variațiune de cerc, formă regasită în designul la nivel macro al ansamblului construit (bazin, pergole și gradene), cât și în diferite detalii scupturale și funcționale, precum sculptura sferică din centrul bazinului și corpurile de iluminat.

Designul este simplist, conceptul se bazează pe maxima eficiență a amenajării, în detrimentul formelor complicate, care îngreunează percepția vizuală. Organizarea spațială asigura unitate compoziționala iar relațiile dintre agrementările naturale și cele construite urmăresc aspecte legate de forme și volumetrie.

Marea parte a publicului amenajării o frecventează pentru a se deconecta, în detrimentul cunoașterii științifice, din cauza faptului că majoritatea nu deșin cunoștințe de specialitate. De aceea, proiectarea oferă replica dorită societății cu cerințe privitoare la dotarea cu mobilier a spațiului.

În procesul creativ artistic, s-a verificat compatibilitatea cu situl, astfel încât propunerea de amenajare să nu artificializeze zona, ci să o înfrumuseteze.

6.2.Prezentarea zonelor funcțional-recreative și ornamentale

Spațiul nu a fost compartimentat rigid, însă trecerea între zonele conturate de mobilierul specific s-a făcut prin intermediul circulațiilor și al vegetatiei. Particularitățile naturale existente au influențat strucurarea interioară a spațiului.

Panta contribuie de asemenea la tranziția graduală între porțiunile amenajării, cumuland atenția vizitatorilor spre cadrul de interes ornamental constituit de bazinul decorativ situat central.

Datorită faptului că amenajarea este concepută dupa cerințele stilului peisager mixt, aceasta disponibilizează spre delectarea vizitatorilor mai multe scene de peisaj.

6.2.1.Zona de interes ornamental

Detinând ponderea cea mai mare a suprafeței, aceasta zonă este compusă de bazinul circular și ansamblul de pergole similare ca formă. Centru de greutate al compoziției, bazinul dotat perimetral reprezintă de asmenea un spațiu de tranziție, fapt ce justifică trecerile la pas peste oglinda de apă. Având efecte benefice asupra sănatății vizitatorilor, dar și asupra mediului ambiant, apa „purifică” peisajul, calmează și stimulează spiritul. Importanța acestui spațiu și porțiunii sale adiacente este subliniată atât de ritmurile cromatice și texturale ale dalajului, cât și de mobilierul amplasat periferic, care invită la admirarea speciilor ce decorează oglinda de apă.

Bazinul este conceput simplist, dar elegant, din beton placat cu piatră naturală în nuanțe calde, și prezintă pe suprafața sa bacuri submerse pentru plantele acvatice și higrofile expuse. În punctul său central a fost poziționată o sculptură sferică care are totodată valențe utilitare, funcționând simultan ca jardinieră pentru plantele ierboase decorative și ca piesă de iluminat ambiental.

Pergolele oferă atât spațiu umbrit odihnei pe timp de vară, însă arhitectura acestora decorează pe parcursul întregului an.

6.2.2.Zona centrală de odihnă

Aferentă bazinului circular, ea este constituită din banchete și moduli de odihnă dispusși radial. Ritmul este menținut de bicromatismul obiectelor de mobilier. Sub pergole s-a decis dispunerea diferită a mobilierului de odihnă pentru a mări suprafața destinată recreerii, dar și pentru a contrasta cu alegerea precedentă.

6.2.3.Zona de recreere, studiu și instruire în aer liber

Situată în porțiunile nordică, respctiv nord-vestică a sitului, această zona propune studiul în aer liber pe gradenele de piatră inverzite cu vegetație de talie medie și mică. Formele acestora se subscriu schiței de prioiectare a circulațiilor, fiind usor curbe. Datorită etajării spațiului de odihnă și a dimensiunii mari în plan, acest spațiu se adresează cu precădere studenților și profesorilor, în eventualitatea organizării unor cursuri în aer liber, a unor prelegeri și conferințe științifice la scară redusă, cu abordarea unor teme de profil și nu numai.

6.2.4.Zona modulară de odihnă

Contribuind la creșterea importanței funcției sociale a amenajării, acest spațiu crează o punte între zona gradenelor și cea de interes ornamental. Mai mult, ea asigură locuri de stat și în alte puncte ale amenajării.

6.3.Analiza morfologică a componentelor spațiului

Componentele naturale și antropice ale peisajului, a căror modificare prin intermediul proiectării a fost realizată în vederea sporirii interesului pentru acest spațiu, sunt: circulațiile, terenul, rocile, apa și vegetația. Alături de acestea, intervenția în peisaj s-a materializat prin utilizarea adecvată a mobilierului și a corpurilor de iluminat.

Elementele conjunctive ale spatiului sunt marcate de materiale, culori și nu în ultimul rând forme, aplicate fiecărei componente morfologice în interdependența cu celelalte.

Metodele de expresie peisagistică au manipulat spațiul cu bun gust, creativitate și simț practic.

Terenul

Caracterul microreliefului este dat de îmbinarea formelor plane cu cele ușor înclinate, rezultând o suprafață cu o oarecare concavitate, aspect ce favorizează axele vizuale. Panta neuniformă a cauzat amenajării existente multe aspecte inestetice notabile mai ales la confluența elementelor construite cu terenul. Proiectul propus rezolvă aceste elemente negative, prin remodelarea parțială și minimală a terenului, cu păstrarea gradului de înclinare existent inițial. Modificările s-au realizat și din motive de siguranță, pentru a asigura stabilitatea terenului.

Mai mult, soluția de proiectare valorifică terasarea naturală a terenului prin propunerea unor spații de studiu în aer liber și odihna numite gradene. Vegetația dispusă pe nivele diferite oferă dinamism zonei și facilitează admirarea tuturor speciilor. Diferențele de nivel sunt subtile, punctele în care acestea sunt ușor de sesizat sunt zona auditoriumului și zona treptelor de acces către bazin. Aici panta este rezolvată ineficient, fapt ce a condus la degradarea treptelor și obținerea unor suprafete incomode pietonal.

Solul este supraînalțat în anumite zone, fiind instabil și spălat ușor în momentul unei ploi, cauzând murdărirea suprafețelor alăturate. Refacerea aleilor într-o manieră înierbată va soluționa aceasă problemă, alături de covorul vegetal existent și propus care va acționa prin fixarea solului. Panta terenului este în sine un element avantajos în proiectare și de aceea ea este corectată și exploatată în amenajare. Spațiile de recreere au fost concepute astfel încât să nu fie monotone, ci să beneficieze de diferite înclinări ale terenului.

Terenul a fost modelat prin crearea unor mici convexități în regiunea gradenelor, în spatele acestora, pentru a face posibilă îmbrăcarea naturală a peretelui exterior al gradenei cu sol și compoziții vegetale diverse. În zona stâncăriilor, terenul prezintă onduleuri cu volumetrie asimetrică rezultate prin modelare astfel încât rocile și vegetația care constituie ansamblul decorativ să fie mai bine puse în valoare, iar compoziția să fie antrenantă atât pe verticală cât și pe orizontală.

Anrocamentele decorative ce intră în compoziția de ansamblu a zonei au fost concepute pe terenul modelat întocmai pentru a se obține un aspect foarte apropiat de cel natural. Deoarece se dorește ca zona propusă spre amenjare să fie înscrisă în circuitul grădinilor botanice moderne, motivul rocăriilor naturale este folosit și în conceperea gradenelor, care deși au o aparență arhitecturală contemporană, amintesc prin denivelările lor de creațiile Mamei Natură. Liniile colțuroase ale gradenelor se regăsesc în volumetria rocilor, cele două sisteme ornamentale fiind similare și prin cromatică. Au fost utilizate materiale geologice de aceeași natură, care sugerează o imagine montană decorată cu plante specifice. Alegerea și poziționarea rocilor au fost determinante pentru aspectul general obținut, alături de care au fost create efecte de texturi, culori și talii prin intermediul vegetației. Aspectul decorativ al plantelor floricole și al ierburilor decorative utilizate în compozițiile vegetale ale stâncariilor a fost întregit de arbuștii de talie mică, precum Berberis atropurpurea „Nana” și Pinus mugo „Pumilio”.

Pentru stratul de acoperire a terenului a fost ales un mix de gazon care să reziste la traficul intens al zonei și care să permită realizarea de zone de odihnă cu locuri de stat amplasate pe spațiul verde. Mixul e alcatuit din (procente)…..

Vegetația

Elementul cel mai reprezentativ și important al unei grădini botanice este vegetația. Principiul care a guvernat această propunere de ambientare peisagistică a fost cel al conservării mediului înconjurător și al ameliorării peisajului existent, pentru a mări contribuția ecologică globală a instituției. Intervenția la nivelul vegetației este minimă și absolut necesară, fiind dorită păstrarea câtor mai multe grupări vegetale din raționamente științifice, estetice, dar mai ales ecologice.

Maniera de proiectare a peisajului trebuie să susțină încă de început evoluția biologică a plantelor, astfel încât acestea să atingă potențialul genetic și decorativ. (Ana-Felicia Iliescu, 2008)

Soluția de proiectare a fost adaptată succesiunii anotimpurilor și conditiilor pedoclimatice, care influențează cu precădere factorul viu al amenajării- plantele.

Limbajul vegetal al zonei a păstrat spiritul locului și în acest scop amenajarea propune reutilizarea speciilor de pe suprafața sitului, în combinații diferite cu alte specii care să pună în valoare constituientele antropizate și naturale ale peisajului.

Fiind cea mai manevrabilă componentă a peisajului, vegetația a fost adaptată compoziției de ansamblu și tramei circulației, suferind mici schimbări. Desimea grupărilor vegetale impune îngrijirea acestora. În acest scop a fost păstrat un număr mare de exemplare vegetale la nivelul sitului, acestea fiind reabilitate prin intermediul lucrărilor de reabilitare și întreținere. Motivele pentru care s-a renunțat la o parte din vegetație sunt reprezentate de amplasamentul ineficient în raport cu resistematizarea spațiului și dorința de a curăța spațiul, păstrând doar exemplarele cele mai valoroase. Dintre speciile păstrate menționăm specii arboricole- Aesculus hippocastanum, Diospyros kakii si Diospyros lotus, specii arbustive- Cotoneaster horizontalis, Berberis vulgaris, Berberis thunbergii, Berberis juliannae, Spiraea x vanhouttei, Deutzia scabra, Philadelphus coronarius, Philadelphus pubescens, floricole- Paeonia suffruticosa, Paeonia lactiflora, Paeonia peregrina, Paeonia potaninii, Paeonia tenuifollia.

Restul exemplarelor au fost analizate și s-a decis transplantarea celor tinere și a celor rezistente în alte regiuni ale grădinii botanice. O parte din materialul vegetal care nu a putut fi transplantat a fost destinat înmulțirii, iar plantele bătrâne și degarnisite și cele care erau necorespunzătoare din punct de vedere fitopatologic au fost distruse pentru a împiedica răspândirea bolilor. De asemenea, puietul de Betula pendula ce se găsește momentan în zona Auditoriumului va fi transplantat în alt sector al grădinii botanice, deoarce poziția acestuia coincidea cu amplasamentul dorit pentru stâncării.

Zona este dominată de câteva dintre aceste grupări vegetale care marchează specificitatea ei: grupările de bujori, cele de dracilă și vegetația stâncăriilor. Aceasta din urmă se regăsește atât în compozițiile cu roci, cât și în partea înverzită a gradenelor, astfel asigurându-se unitatea compozițională și la nivelul vegetației.

Datorită faptului că peisajul trebuie perceput atât de la distanță cât și prin parcurgerea sa și ținând cont de suprafața și modalitatea de dispunere a mobilierului, nu s-a dorit utilizarea unor exemplare de talie mare pentru agrementarea zonei. Acestea ar fi ecranat diferite perspective spre și ar fi închis fizic și vizual spațiul. De aceea vegetația utilizată este preponderent de talie mică și medie, arbustivă și floricolă perenă. În acest fel amenajarea poate fi admirată de la distanță, de pe gradenele înverzite, dar și din prim plan, de pe banchetele sau modulii de odihnă. Singurele exemplare arboricole utilizate sunt cele de talie medie, de Platanus x acerifolia globulos, inserate în gradene. S-a optat pentru utilizarea acestei specii datorită existenței în proximitate a unui exemplar de platan.

Reamenajarea stâncăriilor a implicat și îmbogățirea sortimentului de plante utilizat în amenajare. Caracterulul liber-peisager pitoresc este subliniat de utilizarea acestor specii din familii diferite, care asigură un decor eșalonat și variat. Cromatica plantelor se înscrie în nuanțe calde, de roz pal, galben și roșu, utilizând albul ca element neutru și purpuriul ca element contrastant.

Ornamentarea pergolelor se va face utilizând 2 specii care să asigure un grad ridicat de acoperire, fără a deveni invazive: Hedera helix „Variegata” și Lonicera. Acestea vor fi menținute la anumite dimensiuni prin tăieri și dirijări.

Apa

Intervenția peisagistică asupra acestui element esențial din cadrul amebientarii spațiilor verzi se rezumă la două aspecte: primul vizează mutarea piesei de apă încadrate de specii ale genului Rosa din extremitatea nord-vestică a sitului în alt sector al Grădinii Botanice, iar al doilea- amenajarea unei piese de apă care să înfrumusețeze peisajul și să îmbunătățească microclimatul local.

Apa, factor cu multiple valențe peisagistice, crează iluzia unui spațiu foarte deschis și amplu, oglindind împrejurimile și cerul. Bazinul circular fixează punctul nodal al amenajării, constituind o zonă polarizantă pentru vizitatori. El pune în valoare vegetația, pergolele, locurile de stat adiacente și iluminatul ambiental. Bazinul ocupă o suprafață de aproximativ 177 mp, iar amplasamentul sau permite observarea din toate punctele amenajării.

Forma regulată a amenajării acvatice este adaptată structurii aleilor și mediului înconjurător, cercul fiind o formă pretabilă utilizării atât în compoziții organice, cât și în compoziții geometrice. Bordura bazinului la picior nu este prelucrată cu ornamente, ci prezintă tăieturi fine. Ea taie jocul poligonal de dale evidențiindu-se pe fundalul mai închis coloristic al acestuia. Materialul utilzat în bordarea bazinului oferă o eleganță aparte acestuia, menținând în același timp alura plastic-pitorească a zonei.

Suprafața amplă a permis realizarea unei treceri la pas, realizată din dale poligonale în două nuanțe de gri, cu două fluxuri de 130 cm separate median de o porțiune liberă, iluminată, de 40 cm. Treptele poligonale taie fluxul la distanțe de 10 cm una de cealaltă, dar acest aspect nu intervine în fluiditatea traficului.

Pentru securizarea și protecția zonei perimetrale a bazinului și pentru a evita dispunerea unei balustrade de protecție, adâncimea bazinului a fost redusă la 40 cm, din care oglinda de apă ocupă 30 cm. În acest mod sunt evitate și accidentele datorate unei adâncimi necorespunzătoare.

Bazinul anexează un element plastic-arhitectural de formă sferică, realizat tot din piatră, care include o instalație de iluminat și spațiu de plantare a speciilor ierboase decorative. Alături de acesta, bacurile întroduc vegetația pe suprafața reflectorizantă a apei, într-o alternanță de înălțimi și culori care antrenează ochiul. Pământul din bacurile submerse va fi acoperit cu nisip și pietriș fîn astfel încât apa să se păstreze limpede. Grupările de roci incluse în amenajarea acvatică contribuie la realizarea unității compozitionale pe suprafața întregului sit.

Piesele de mobilier exterior

Luând în considerare faptul că momentan situl este lipsit de mobilier, soluția de amenajare propune dispunerea unor piese care să servească odihnei, relaxării și studiului, având simultan rolul ornamentării spațiului.

Pentru a respecta memoria afectivă a spațiului, în realizarea mobilierului au fost preluate materiale precum stâlpii de piatră și grinzile de lemn. Păstrând factura locului, ambele tipuri de materiale au fost utilizat în jocuri subtile de nuanțe și saturații diferite ale aceleiași culori. Piatra a fost utilizată în realizarea aleilor, a bazinului, a pergolei, a gradenelor și a mobilierului de stat. De asemenea, lemnul a fost introdus în compoziție în multiple variante: în conceperea aleilor și treptelor tip deck de lemn înierbat, a grinzii circulare a pergolelor, realizată din lemn stratificat, a locurilor de odihnă. Un al treilea tip de material este metalul rezistent și tratat împotriva oxidării din cadrul structurii pergolei.

Spațiile de relaxare concepute pot reprezenta fie obiective de agrement de sine stătătoare, fie puncte de staționare în traseul către alte zone ale Grădinii Botanice.

Culorile anterioare ale pieselor construite erau austere, însă nuanțele calde și diversificate propuse în proiect acționează benefic asupra dispoziției mentale.

Mobilierul de odihnă

Satisfacerea necesităților cu privire la mobilierul de odihnă s-a realizat prin intermediul a trei tripuri de locuri de stat, toate aparțtinând aceleiași game:

banchete dispuse radial bazinului, realizate din piatră și lemn lemn tratat impotriva intemperiilor, în două nuanțe;

alături de acestea au fost dispuși atât pe dalajul decorativ cât și în gazon moduli din lemn dur și dens, deschis la culoare;

banchete intersectate realizate din două esențe de lemn dur, în cele două nuanțe de mai sus; acestea repetă jocul formelor poligonale rezultat din suprapunerea barelor pergolelor, acest joc poligonal regăsindu-se și în jocul dalajului.

Locurile de stat sunt amplasate atât la soare cât și la umbra vegetației și asigură prin intermediul materialelor utilizate comfortul termic pe parcursul anului.Mobilierul de odihnă nu agresează cadrul natural, ci îi potențează calitățile.

Grădina botanică, necesită un mobilier care să instige publicul la cunoaștere prin intermediul educației. Servind totodată scopul recreativ, gradenele reprezintă structuri peisagistico- arhitecturale, de forme semicirculare. Ele se disting de alte construcții de acest tip prin porțiunile de elevații diferite care oferă un efect dinamic și interesant, dar și prin inserarea vegetației în contratrepte și pe suprafața lor. Astfel, ele funcționează și ca jardiniere și suporturi pentru plantele târâtoare.

Mobilierul decorativ

Însumând o suprafață de 88 mp, pergolele reprezintă suporturi decorative pentru vegetație care fac trecerea spre bazin, având câte o pereche de stâlpi fixați în bazin. Plasarea lor a fost intenționată astfel încât să creeze anumite culoare vizuale de-a lungul trecerii peste apă, dirijând într-o oarecare măsură fluxul pietonal peste bazin și spre Secția Rozarium.

Stâlpii ce susțin grinda circulară sunt realizați din zidărie de piatră fasonată rectangular. Înălțimea stâlpilor este de 2.35 m, iar înălțimea totală a pergolei este de 3 m. Deschiderea maximă dintre doi stâlpi este de 5 m, iar cea minimă de 3 m. Grinda superioară realizată din lemn stratificat are 40 cm.

Accesele și circulațiile

Resistematizarea aleilor și conceperea promenadelor înverzite care conduc spre această zonă-centru de interes a permis suplimentarea sitului cu două accese judicioase. Acestea au fost studiate și realizate luând în considerație solicitările de deplasare pe suprafața sitului. Ele au rol în conexarea directă a fluxurilor mai îndepărtate de amenajarea vizată. Schița planimetrică a acestor trasee din urmă a urmărit menținerea pe amplasamentul existent a majorității speciilor. Cu toate acestea, câteva exemplare tinere care se aflau în axa aleilor au fost transplantate în alte vecinătăți ale Grădinii Botanice. Transplantarea se va face cu balot de pământ cu rol în protecția sistemului radicular pe perioada efectuării operațiunii.

Aleile au un rol major în cadrul sitului deoarece ele asigură deplasarea corespunzătoare și permit percepția deplină a peisajului. Toate circulațiile zonei studiate sunt conectate la aleea principală și cea de acces în Rozariu, însă acestea nu fragmentează terenul.

Cotele înalte de pe aleea circulară în punctul accesului principal facilitează vizibilitatea către zonele mai joase.

Dalajul a fost realizat din pavele de beton hidromedia care permite scurgerea apelor de pe suprafața sa, fiind totodată acoperit cu nisip cuarțos. S-a decis utilizarea unei variante înierbate, pentru a păstra echilibrul compozițional. Pentru circulațiile principale și aleile de promenadă s-au utilizat dale rectangulare dimensionate la 40 și 20 cm, aranjate într-un opus incertum deoseosebit, în timp ce zona adiacentă bazinului, treptele, respectiv trecerile peste bazin au căpătat forme poligonale, fiind dimensionate astfel încât să nu impieteze fluxul. Dalajul decorativ subliniază accesele, circulațiile și zona centrală de odihnă. Gradul de înierbare al promenadelor ample este mai mare decât cel al axelor principale de deplasare pedestră. Circulațiile sunt fluente, iar deplasarea se realizează confortabil.

Sistemul de alei a fost proiectat în funcție de dimensiunile suprafeței vizate, de fluxurile de circulație existente, de stilul de proiectare și de relieful terenului. Au fost păstrate dimensiunile inițiale ale aleilor, de 3 m, iar promenadele înierbate secundare au fost proiectate astfel încât să suporte 2 fluxuri de cirulatie, respectiv 1.4 m. Accesul către spațiile de odihnă se face atât pe suprafețele dalate cu beton și lemn, cât și pe suprafața înierbată.

Iluminatul nocturn

Factura sitului aferent unei instituții de prestigiu precum este Grădina Botanică Ieșeană justifică modalitatea de iluminare. Ținând cont de programul de vizitare al grădinii și de zilele diferite ca lungime ale anului, s-a decis iluminarea ambientală locală, care să pună în valoarea diferite detalii vegetale sau arhitecturale, precum zone ale bazinului, ale pergolelor și ale gradenelor. Nu am considerat necesară utilizarea multor corpuri de iluminat, iar din gama utilizată fac parte spoturile luminoase de pe suprafața bazinului, din construcția gradenelor, reflectoarele amplasate în apropierea vegetației și bilele luminoase asimetrice care fac parte din structura pergolelor.

6.4.Deviz estimativ

Bilant de suprafete

Tabelul 6.1.

Deviz pentru vegetatia dendro-floricola

Tabelul 6.2.

Deviz pentru imbracarea terenului

Tabelul 6.3.

Deviz pentru piesele de mobilier

Tabelul 6.4.

Deviz estimativ general

Tabelul 6.5.

CONCLUZII

„Mai ales în parcuri și grădini, unde vizitatorul pătrunde în mod deliberat pentru a se relaxa, dar și în natura mai puțin cizelată, peisajele exercită multiple influențe care se insinuează în sistemul neurovegetativ prin toate mijloacele de percepție, indiferent de voința subiectului.” (Iliescu Ana- Felicia, 2008)

Spațiile verzi din intravilan asigură numeroase beneficii, contribuind la diminuarea poluării, la purpificarea atmosferei și îmbunatățirea generală a condițiilor de microclimat urban prin epurarea aerului, chimică și bacteriorologică, reglarea temperaturii și umidității aerului. Ele participă și în ameliorarea solului, suportul vegetației care decorează atat de frumos orice amenajare.

Grădinile botanice, desprinse din tabloul Paradisului Originar au evoluat de-a lungul timpului de la instituții care interesau inițial doar din considerente practice, agricole sau farmaceutice, la adevărate medii ale cunoașterii și cercetării de specialitate. Constituind legături fundamentale ce unesc omenirea de universul vegetal, ele servesc pentru a fascina publicul și a-l determina să exploreze lumea în care trăiește. Imaginea lor proiectează relația omului cu mediul înconjurător și reliefează angajamentul acestuia față de compunerea unei ambianțe potrivite obiectivelor instituționale, însă atractive.

În contextul dezvoltării societății și progresului tehnologic, necesitățile umane cu privire activitățile reconfortante desfășurate în natură devin tot mai pregnante. Astfel, grădina botanică devine un tărâm pauză în orașul efervescent, care dăruiește cultură și spațiu de odihnă, regenerează spiritul și mintea.

În urma documentației ample concretizate într-un studiu de sinteză, am creat un concept multifuncțional și sustenabil, care utilizează eficient spațiul și corectează configurațiile inoperante existente, restaurând peisajul. Propunerea rezolvă stringențe de natură funcțională și estetică, precum lipsa mobilierului de odihnă și structura circulațiilor, în timp ce mediul a fost administrat astfel încât peisajul natural existent să intervină activ în amenajare.

Prin conceperea soluției de amenajare prezentată în cadrul acestui proiect am dorit să disponibilizez publicului o zona propice destinderii, cultivării și divertismentului, oportună din punct de vedere al accesibilității și percepției peisajului, aspirând concomitent la afilierea spațiului Ieșean la osatura mondială și modernă a grădinilor botanice. Propunerea se aliniază tendințelor globale, putând susține, prin intermediul organizării spațiale și a mobilierului utilitar și decorativ utilizat, viața culturală și artistică a Iașiului.

Planul de amenajare convertește funcția primară didactică la atribuțiile sociale și estetice ale amenajării, care sunt intensificate, în acest mod grădina participând artistic la conservarea patrimoniului vegetal și la educarea pasivă si activă a vizitatorilor.

Precum afirma scriitorul și filosoful iluminist Voltaire, frumusețea reală se naște din simplitate, noțiune care a stat la baza realizării designului acestui spațiu. Deși compoziția și agrementarea locului s-au făcut după principiile minimalității estetice și elegantei, pentru ca designul să devină o calitate naturală a locului, el a trebuit studiat intens. Astfel, stilistica personalizată înlesnește înțelegerea mecanismelor botanice.

Proiectul elaborat propune ca prin proiectarea ingenioasă să se formeze și să se influenteze subconștientul și constientul uman în direcția adoptării unei atitudini mai energice și benefice asupra asupra mediului, casă a sa.

Reamenajarea acestei porțiuni din Grădina Botanică “Anastasie Fătu” Iași determină și obținerea unor avantaje de ordin economic prin atragerea unei afluențe mari de vizitatori.

Zona proiectată constituie un viitor punct de reper și o sursă de inspirație pentru această categorie de agrementări, servind ca model contemporan pentru studiul și analiza peisagistică.

Din raționamentele justificate anterior se poate conclude că rolul amenajării trebuie privit în perspectivă temporală, deoarece el va continua să ofere beneficii societății.

BIBLIOGRAFIE

Bacon F., 2014. Of gardens. An Essay.

Borza. Al., 1931. Grădina Botanică din Cluj, Boabe de grâu, I, pp. 464-476.

Cacovschi C., 1978. Peisajul estetic vitalizant, Ed. Științifică și enciclopedică, București.

Chelaru C., Gorincioi P., 1980. Iasi- Monografie. Editura Sport-Turism, Bucuresti.

Condurateanu Fesci Simona, Ionescu Mariana, 1994. Gradinile si Parcurile Terrei. Editura Albatros, Bucuresti.

Constantinescu Viorica, 1992. Arta grădinii. Ed.Meridiane, București.

Dascalu Doina-Mira, 2014. Design peisager- Note de curs anul III si licenta. USAMV, Iasi

Diaconescu V., 1985. Gradini botanice din Romania. Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti.

Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2011. Floricultura. Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iasi

Erhan Elena, Clima și microclimatele din zona orașului Iași- Elena Erhan,Iași,Junimea.

Grant R. W., 2007. From concept to form in Landscape Design. Ed. J. Wiley & Sons, Canada.

Heyd T.,2006. "Thinking trough Botanic Gardens."- Environmental Values 15, no.2, 197-212

Hill A. W., 1915. The History and Functions of Botanic Gardens. Annals of the Missouri Botanical Garden ,Vol. 2, No. 1/2, pp. 185-240.

Iliescu Ana-aFelicia, 2008. Arhitectura peisagera. Editura Ceres, Bucuresti

Jocelyn Dodd, Jones C, 2010. Redefining the role of botanic gardens- Towards a new social purpose. Botanic Gardens Conservation International (BGCI), UK

Krauel J., 2008. The art of landscape. Ed. Links, Barcelona.

Krier R., 2006. Urban Space. Ed.Academy, Basel.

Laurian R., 1962. Probleme de estetica oraselor. Editura Tehnica, Bucuresti.

Laurian R., 1965. Urbanismul. Editura Tehnica, Bucuresti.

Monem Nadine, 2007. Botanic Gardens- A living history. Black Dog Publishing, London, Uk.

N. L. Britton, 1896. Botanical Gardens. Bulletin of the Torrey Botanical Club, Vol. 23, No. 9, pp. 331-345.

Negrutiu Filofteia, 1980. Spatii verzi. Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti.

Obreja A., 1979. Dictionarul Geografic al Judetului Iasi. Editura Junimea.

Petrescu F., 1983. Lucrari de intretinere in parcuri si gradini. Editura Ceres, Bucuresti.

Sandu Tatiana, 2009. Arboricultura ornamentala, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iasi.

Sandu Tatiana, 2012. Arhitectura peisajului-Curs pentru licenta, Editura PIM, Iasi.

Vroom M. J, 2006. Lexicon of Garden & Landscape architecture. Ed.Birkhauser, Basel.

Weilacher U., 1999. Between landscape architecture & landart. Ed. Birkhause, Basel.

*** Raport privind starea mediului in judetul Iasi pentru anul 2013, Agentia pentru protectia mediului Iasi, 2014, pp. 1-7, pp. 16.

***http://www.aila.org.au/victoria/ [accesat la ]

***http://www.rbg.vic.gov.au/about-us/our-organisation [accesat la ]

***http://en.wikipedia.org/wiki/Royal_Botanic_Gardens,_Cranbourne [accesat la ]

***http://m.jurnalul.ro/vechiul-site/gradina-botanica-regala-din-melbourne-284881.html [accesat la ]

***http://www.bgci.org/resources/history/ [accesat la ]

***http://gradina-botanica-jibou.ro/ [accesat la ]

***http://www.contemporist.com/2012/03/30/tianjin-bridged-gardensqiao-yuan-park-by-turenscape/ [accesat la ]

***http://www.ecofriend.com/turenscape-turns-polluted-zones-tianjin-bridged-gardens-qiao-yuan-park.html [accesat la ]

***http://europaconcorsi.com/projects/244824-Turenscape-Bridged-Gardens [accesat la ]

***http://inhabitat.com/turenscape-architects-turns-a-54-acre-garbage-dump-into-luscious-low-maintenance-park-in-china/turenscape-garbage-dump-turned-park-china-tianjin-bridged-qiaoyuan-2/ [accesat la ]

*** http://www.ubbcluj.ro/ro/structura/sport/gradina_botanica [accesat la ]

***http://ro.wikipedia.org/wiki/Gradina_Botanica _din_Cluj [accesat la ]

*** http://www.vremea-iasi.ro/clima [accesat la ]

*** http://oregonstate.edu/instruct/phl302/texts/bacon/bacon_essays.html

PIESE DESENATE – ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Bacon F., 2014. Of gardens. An Essay.

Borza. Al., 1931. Grădina Botanică din Cluj, Boabe de grâu, I, pp. 464-476.

Cacovschi C., 1978. Peisajul estetic vitalizant, Ed. Științifică și enciclopedică, București.

Chelaru C., Gorincioi P., 1980. Iasi- Monografie. Editura Sport-Turism, Bucuresti.

Condurateanu Fesci Simona, Ionescu Mariana, 1994. Gradinile si Parcurile Terrei. Editura Albatros, Bucuresti.

Constantinescu Viorica, 1992. Arta grădinii. Ed.Meridiane, București.

Dascalu Doina-Mira, 2014. Design peisager- Note de curs anul III si licenta. USAMV, Iasi

Diaconescu V., 1985. Gradini botanice din Romania. Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti.

Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2011. Floricultura. Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iasi

Erhan Elena, Clima și microclimatele din zona orașului Iași- Elena Erhan,Iași,Junimea.

Grant R. W., 2007. From concept to form in Landscape Design. Ed. J. Wiley & Sons, Canada.

Heyd T.,2006. "Thinking trough Botanic Gardens."- Environmental Values 15, no.2, 197-212

Hill A. W., 1915. The History and Functions of Botanic Gardens. Annals of the Missouri Botanical Garden ,Vol. 2, No. 1/2, pp. 185-240.

Iliescu Ana-aFelicia, 2008. Arhitectura peisagera. Editura Ceres, Bucuresti

Jocelyn Dodd, Jones C, 2010. Redefining the role of botanic gardens- Towards a new social purpose. Botanic Gardens Conservation International (BGCI), UK

Krauel J., 2008. The art of landscape. Ed. Links, Barcelona.

Krier R., 2006. Urban Space. Ed.Academy, Basel.

Laurian R., 1962. Probleme de estetica oraselor. Editura Tehnica, Bucuresti.

Laurian R., 1965. Urbanismul. Editura Tehnica, Bucuresti.

Monem Nadine, 2007. Botanic Gardens- A living history. Black Dog Publishing, London, Uk.

N. L. Britton, 1896. Botanical Gardens. Bulletin of the Torrey Botanical Club, Vol. 23, No. 9, pp. 331-345.

Negrutiu Filofteia, 1980. Spatii verzi. Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti.

Obreja A., 1979. Dictionarul Geografic al Judetului Iasi. Editura Junimea.

Petrescu F., 1983. Lucrari de intretinere in parcuri si gradini. Editura Ceres, Bucuresti.

Sandu Tatiana, 2009. Arboricultura ornamentala, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iasi.

Sandu Tatiana, 2012. Arhitectura peisajului-Curs pentru licenta, Editura PIM, Iasi.

Vroom M. J, 2006. Lexicon of Garden & Landscape architecture. Ed.Birkhauser, Basel.

Weilacher U., 1999. Between landscape architecture & landart. Ed. Birkhause, Basel.

*** Raport privind starea mediului in judetul Iasi pentru anul 2013, Agentia pentru protectia mediului Iasi, 2014, pp. 1-7, pp. 16.

***http://www.aila.org.au/victoria/ [accesat la ]

***http://www.rbg.vic.gov.au/about-us/our-organisation [accesat la ]

***http://en.wikipedia.org/wiki/Royal_Botanic_Gardens,_Cranbourne [accesat la ]

***http://m.jurnalul.ro/vechiul-site/gradina-botanica-regala-din-melbourne-284881.html [accesat la ]

***http://www.bgci.org/resources/history/ [accesat la ]

***http://gradina-botanica-jibou.ro/ [accesat la ]

***http://www.contemporist.com/2012/03/30/tianjin-bridged-gardensqiao-yuan-park-by-turenscape/ [accesat la ]

***http://www.ecofriend.com/turenscape-turns-polluted-zones-tianjin-bridged-gardens-qiao-yuan-park.html [accesat la ]

***http://europaconcorsi.com/projects/244824-Turenscape-Bridged-Gardens [accesat la ]

***http://inhabitat.com/turenscape-architects-turns-a-54-acre-garbage-dump-into-luscious-low-maintenance-park-in-china/turenscape-garbage-dump-turned-park-china-tianjin-bridged-qiaoyuan-2/ [accesat la ]

*** http://www.ubbcluj.ro/ro/structura/sport/gradina_botanica [accesat la ]

***http://ro.wikipedia.org/wiki/Gradina_Botanica _din_Cluj [accesat la ]

*** http://www.vremea-iasi.ro/clima [accesat la ]

*** http://oregonstate.edu/instruct/phl302/texts/bacon/bacon_essays.html