Corectarea Lordozei cu Mijloace din Jocul de Baschet

=== a40224447aa89ccf315397d14e6cda8e780cba1d_673960_1 ===

CAPITOLUL 1

Jocul de baschetbal este definit ca un ,,sistem de exerciții,, realizat sub forma alergărilor,săriturilor , naturale și stilizate,în scopul dezvoltării specifice a calităților fizice și al obținerii unui rezultat superior în practicarea lor.O serie de alergări,sărituri și aruncări ,deprinderi motrice de bază,în baschet se organizează sub formă de meciuri,cu reguli și condiții speciale,diferite de cele statuate de sistemul competițional.

În baschet antrenamentul trebuie să beneficieze de progresele științifice ale cercetării fundamentale, el putând să influențeze considerabil orientările acestuia prin răspunsurile concrete aduse în obținerea performanțelor sportive. Antrenamentul trebuie supus unor principii de aplicare raționale și obiective pentru a avea certitudinea unei reușite și a evidenția un progres în pregătire.

Astfel la baschetbaliști ,o bună sănătate implică nu numai integritatea anatomică și funcțională a fizicului și psihicului,dar și o stare funcțională economică (în repaus și efort),o capacitate de efort corespunzătoare,un echilibru neuro-vegetativ,o motivație și un tonus general adecvate.

Citând din literatura de specialitate , menționez faptul că pentru jucătorii de baschet, mișcarea este un fenomen complex ce însoțește orice formă de manifestare a vieții,mișcarea este însăși viața ceea ce înseamnă că, tehnicianul trebuie să fie un ,,filosof al mișcării,, un practician pragmatic în același timp.

Nivelul actual al baschetului se plasează între coordonate înalte de îndemânare ,forță,viteză ,cu tendința continuă de creștere a efortului fizic și de creștere a virtuozității tehnice pe fundamentul unei dezvoltări fizice armonioase.

Din punct de vedere fiziologic caracterul efortului în baschet sunt maximale ,alternate cu pauze.Acțiunile solicită anumite calități motrice,fapt ce presupune o pregătire de durată.Adaptarea organismului la eforturi în din ce în ce mai mari,măiestria tehnică realizată pe suportul unei bune pregătiri fizice,al gândirii tactice și al tăriei morale constituie un proces complex ,sistematizat și eșalonat în timp.

1.1.Actualitatea temei

În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în ceea ce privește corectarea Lordozei cu mijloace din jocul de baschet privește.Menționez că partea finală este complexă prin analiza subieților prezentați și încheie lucrarea, nu însă înainte de a fi trecute în revistă principalele concluzii succeptibile.

Bibliografia este selectivă și de actualitate ,dând posibilitatea acestei lucrări să fie prezentată în anul 2018.

1.2.Motivarea alegerii temei

Utilizarea combinată a tuturor metodelor moderne de recuperare ,oferă avantajul de a furniza un rezultat multiplu cât mai apropiat de starea reală de sănătate a jucîtorilor de basket, permițând totodată adaptarea mijloacelor terapeutice în scopul îmbunătățirii acesteia

Motivul acestei lucrări este :

1.Studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor posibilităților de diagnostic și tratament în ceea ce privește lordoza cu mijloace din jocul de basket;

2.Gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în corectarea lordozei cu mijloace din jocul de baschet;

3.Realizarea evaluării inițiale, aplicarea tratamentului de recuperare și evaluare finală;

4.Analiza diferențelor existente între datele de referință din literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu .

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2.1.Jocul de baschet –aspecte generale

Jocul de baschet este un mod specific de manifestare și totodată de practicare cu caracter ludic a activității corporale și a exercițiului fizic, la care participanții constituiți în două echipe a câte cinci jucători, aflați temporar într-un raport de adversitate neostilă, tipică jocurilor sportive, denumită rivalitate sportivă, luptă pe un teren special amenajat cu coșuri de baschet, pentru obținerea victoriei, fiecare încercând să realizeze mai multe aruncări reușite în coșul adversarilor, efectuate cu mingea de baschet manevrată în condițiile prevăzute în regulamentul jocului1.[Cf.sursei nr.1.]

Caracteristicile jocului de baschet2[Cf.sursei nr.2.]

Teorie dezvoltată.Prin conținutul său, mereu susceptibil de organizare și perfecționare ( individuală și colectivă) până la limitele subtilității, baschetul se pretează la studiu, pregătirea teoretică devenind astfel o necesitate nu numai pentru antrenori, dar și pentru jucători. În acest cadru, inițiativa creatoare a antrenorilor și jucătorilor s-a concretizat și se concretizează, studiul permanent, inclusiv al propriei prestații -nu numai a adversarilor- și în soluții originale (pe fondul unei experiențe ample cuprinsă în manuale și alte lucrări) exprimate în planuri tactice distincte, de la meci la meci, în metode de antrenament, precum și articole și lucrări de specialitate.

Aciclicitate tehnică și complexitate tehnico-tactică.Caracteristica de aciclicitate, de solicitare la mișcări independente, dar coordonate, este concretizată în structuri de procedee tehnico-tactice de la cele mai simple până la cele mai complexe.

1.Pelin, Florin II. Mitrache, Georgeta III. Ciolcă, Corina,2014,p.23

2.Idem,2014,p.23

Se poate afirma că baschetul este jocul sportiv cu cel mai bogat fond de procedee tehnicotactice, ceea ce stimulează dezvoltarea continuă atât a jocului, dar și a măiestriei sportive, inclusiv a celor mai buni jucători. Totodată, acest fond tehnico-tactic atât de bogat și mereu în curs de amplificare oferă vaste posibilități de adaptare a tehnicii și tacticii la particularitățile individuale ale fiecărui jucător.

Dezvoltarea fizică. Predominanța aciclicității specifice tehnicii jocului determină solicitări și efecte cumulative (în principiu), dar și selective într-o măsură suficientă, din punct de vedere morfo – funcțional. Practicarea baschetului cointeresează în mișcare toate segmentele corpului. Aceste mișcări, executate cu și fără minge, sunt localizate relativ egal și simetric față de planurile antero-posterior și frontal; aproape că nu există diferențieri cantitative și calitative privind ambidextrismul mișcării segmentelor, fapt care determină o dezvoltare fizică armonioasă în cadrul unor limite optime stabilite de știință. Acestor aspecte morfologice, ale valorii formative, ale baschetului i se adaugă influență asupra marilor funcții ale organismului: circulația, respirația etc. Practicarea sistematică a baschetului asigură un nivel funcțional optim determinat de gradul de antrenament, care se obține și apoi se menține, dacă activitatea nu se întrerupe.

Accesibilitate organizatorică3. Necesitând pentru practicarea jocului formații cu un număr destul de redus de jucători (numai 5), în comparație cu alte jocuri, și faptul că se poate juca atât în săli, cât și în aer liber, pe terenuri care necesită suprafețe relativ mici, evidențiază această caracteristică a accesibilității. Adăugându-se simplitatea echipamentului ca și posibilitatea de a fi practicat și sub forme simplificate în formații reduse (3 la 3, de exemplu), această caracteristică a accesibilității este și mai evidentă, motiv pentru care este preferat de copii și tineri. [Cf.sursei nr.3.]

Dinamism și rapiditate4. Specifică tuturor jocurilor sportive – dinamismul, această caracteristică este și mai evidentă în baschet datorită bogăției de acțiuni în mod necesar diversificate, cu aspecte de unicat, de la o fază la alta a meciului. Dar această bogăție de acțiuni se desfășoară într-un tempo foarte rapid, cu participarea simultană aproape a tuturor jucătorilor, ceea ce produce mare satisfacție acestora, imprimând totodată și o notă de mare spectaculozitate. [Cf.sursei nr.4.]

Tendință de universalism tehnico-tactic. Participarea, teoretic egală și în permanență, a tuturor componenților echipei, atât la fazele de atac, cât și la cele de apărare stimulează multilateralitatea pregătirii fiecărui jucător și implicit măiestria.

3.Pelin, Florin II. Mitrache, Georgeta III. Ciolcă, Corina,2014,p.24

4. Idem,2014,p.24

Specializarea pe posturi intervine cu un fond suplimentar de deprinderi și priceperi tehnico-tactice care se 64 grefează pe bază de pregătire multilaterală necesitată de specificul jocului care obligă pe fiecare component al unei echipe să acționeze – cu o frecvență mai mare sau mai mică – pe toate posturile și în toate zonele de atac și de apărare

Acestor aspecte morfologice, ale valorii formative, ale baschetului i se adaugă influență asupra marilor funcții ale organismului: circulația, respirația etc. Practicarea sistematică a baschetului asigură un nivel funcțional optim determinat de gradul de antrenament, care se obține și apoi se menține, dacă activitatea nu se întrerupe. În privința motricității, practicarea baschetului influențează pozitiv dezvoltarea calităților motrice, atât sub aspect general, cât și, bineînțeles, sub cel specific. Caracteristica de valoare formativă a baschetului explică marea lui răspândire în mediul școlar, constituind chiar motivația promovării lui de către profesorii de educație fizică la rangul de joc sportiv eminamente școlar. Legat de valoarea formativă a baschetului, în ceea ce privește calitățile motrice, menționăm, în continuare, influențele pe care acesta le exercită.

2.2.Anatomia coloanei vertebrale

Coloana vertebrală reprezintă axul median și posterior al trunchiului și este constituită din 33-34 vertebre.Vertebrele poartă denumire diferite în funcție de regiunea corespunzătoare.Astfel există vertebre cervicale în număr de 7 (C1-C7),vertebre toracale în număr de 12 (T1-T12),vertebre lombare în număr de 5 (L1-L5),vertebre sacrale în număr de 5 care formează osul sacru prin sudare și 4-5 vertebre coccigiene care formează coccigele.

Fig.2.Regiunile coloanei vertebrale

1.vertebre cervicale (C1-C7), 2.vertebre toracale (T1-T12),3. vertebre lombare (L1-C5),4.Sacrum,5.Coccyx (E.Trașcă,M.Pătrașcu,M.Galbenu,D.Pătrașcu, Anatomie clinică, pg.135,2013)

Vertebrele care și-au păstrat independența și mobilitatea se numesc vertebre adevărate și reprezintă vertebrele din regiunea cervicală,toracală și lombară.Vertebrele care s-au sudat și prin unirea lor au rezultat respectiv osul sacru și coccigele se numesc vertebre false.În cadrul vertebrelor adevărate există unele vertebre care prezintă caractere specifice regiunii respective astfel,prima vedere cervicală (atlasul),a-II-a vertebră cervicală ( axisul);a VI-a și VII-a vertebra cervicală iar în cadrul celor toracice T11 și T12.Fiecare vertebră prezintă o porțiune anterioară denumită corpul vertebral și o porțiune posterioară denumită arc vertebral.Între cele 2 componente corp și arc vertebral se află 2 mici punți osoase denumite pediculii arcului vertebral .Corpul ,arcul și pediculii arcului vertebral delimitează gura vertebrei5. [Cf.sursei nr.5.]

Corpul vertebrei reprezintă porțiunea cea mai voluminoasă a vertebrei și dimensiunile sale sunt în funcție de regiunea vertebrei respective.Corpul prezintă o față superioară și o față inferioară articulară precum și o circumferință.

Arcul vertebral formează peretele posterior al găurii vertebrale și prezintă mai multe elemente osoase:două lame vertebrale care se întind de la pediculi la procesul spinos.

Fig.3.Structura vertebrei (E.Trașcă,M.Pătrașcu,M.Galbenu,D.Pătrașcu, Anatomie clinică, pg.135,2013)

Fiecare lamă prezintă o față anterioară care privește spre gaura vertebrei,o față posterioară acoperită de mușchi și câte două margini (superioară și inferioară).Arcului vertebral i se mai descrie o extremitate lateral care prezintă proeminențe osoase în vecinătatea pediculului arcului ,reprezentate de procesele articulare și procesul transversar.Procesul spinos reprezintă o prelungire osoasă posterioară care pornește de la locul de unire a celor 2 lame ale arcului vertebral.Acestea au diferite mărimi, formă și orientare în funcție de regiunea coloanei vertebrale.Procesul transversal reprezintă câte o proeminență osoasă de fiecare parte, dreaptă și stângă care pleacă de pe părțile laterale ale arcului vertebral.

5.E.Trașcă,M.Pătrașcu,M.Galbenu,D.Pătrașcu, Anatomie clinică,2013,p.135

Procesele articulare sunt în număr de 4 grupându-se câte două superioare și două inferioare,articulându-se cu procesele articulare ale vertebrelor superioare și inferioare din regiunea respectivă.Pediculul vertebral este reprezentat de două punți osoase care unesc extremitatea fiecărui arc vertebral cu corpul vertebrei.Pediculii reprezintă câte o incizură mai accentuată la nivelul marginii inferioare iar prin suprapunerea a două vertebre din aceste incizuri se delimitează gaura intervertebrală prin care ies ramurile nervilor spinali.

Gaura vertebrală este delimitare între corpul vertebral și arcul vertebral iar pe laturi de pediculii vertebrali.Din suprapunerea găurilor vertebrale ia naștere canalul vertebral.Vertebrele pe lângă caracterele comune,generale ,prezintă și caractere regionale reprezentative pentru regiunea de coloană vertebrală din care provin astfel:

-vertebrele cervicale prezintă corpul mai mic și alungit transvers ,procesul spinos este scurt și bifurcat la vârf,iar procesele transversale sunt străbătute de găuri transversale fiind ramificate într-un tubercul anterior și într-unul posterior.

Procesele articulare au orientare aproape orizontală .Vertebrele toracale se caracterizează prin aceea că au corpul vertebral alungit antero-posterior și prezintă de fiecare parte câte două incizuri, superioară și inferioară (fovea costalis).Între două vertebre vecine incizura superioară a unei vertebre cu cea inferioară a celeilalte delimitează un unghi diedru în care pătrunde capul coastei.

Procesul spinos are orientare oblică în jos iar procesele transversale prezintă pe fața lor o fețișoară (transverse-costală) articulară pentru tuberculul coastei corespunzătoare.Procesele articulare au orientare verticală cu dispoziție frontală. Vertebrele lombare prezintă un corp vertebral cu dimensiuni mai mari,diametrul transversal depășind pe cel antero-posterior.Procesul spinos are direcție orizontală dinainte înapoi iar procesele costiforme sunt resturi de coaste.Ele pot fi confundate cu procesele transversale fiind în realitate mici proeminențe situate pe fața posterioară a proceselor costiforme.Procesele articulare au o direcție vertical și sunt dispuse sagital.Din categoria vertebrelor speciale fac parte următoarele:

Atlasul este prima vertebră cervicală,nu are corp vertebral și este format din două mase laterale unite printr-un arc anterior și un arc posterior.De pe masele laterale ale atlasului pleacă procesele transversale.Arcul anterior prezintă pe fața sa posterioară o suprafață articulară pentru dintele axisului. Axisul este a doua vertebră cervicală care pe fața superioară a corpului prezintă o proeminență numită dinte6. [Cf.sursei nr.6.]

6.E.Trașcă,M.Pătrașcu,M.Galbenu,D.Pătrașcu, Anatomie clinică,2013,p.136

Fig.4.Vertebre cervicale ((E.Trașcă,M.Pătrașcu,M.Galbenu,D.Pătrașcu, Anatomie clinică, pg.137,2013)

Aceasta prezintă o față articulară anterioară pentru arcul anterior al atlasului și una posterioară care vine în contact cu ligamentul transversal.Vertebra a VI-a cervicală prezintă tuberculul anterior al procesului transversal mai proeminent denumit tuberculul carotidian.Vertebra a –VII-a cervicală prezintă procesul spinos mai lung ,se palpează sub piele și reprezintă reper anatomic .

Fig.5.Osul sacru și coccige ((E.Trașcă,M.Pătrașcu,M.Galbenu,D.Pătrașcu, Anatomie clinică, pg.137,2013)

Cea de-a XI- vertebră toracală și a –XII-a prezintă câte o singură incizură articulară pe corpul vertebral iar cea de-a XII-a nu prezintă fețișoară transverse-costală deoarece coasta XII nu se articulează cu procesul transvers.Vertebrele false sunt reprezentate de osul sacru și coccige

Sacrul (os sacrum )este un os median și nepereche , situat în continuarea coloanei lombare .Pe scheletul articulat este oblic îndreptat de sus în jos și dinainte înapoi , astfel că formează cu ultima vertebră lombară un unghi numit promontoriu ( promontorium) de o mare importanță obstetricală și antropologică .

Orientare:Se așează înainte fața concavă , iar în sus baza osului .

Fața pelvină ( facies pelvina) este concavă .Această față privește înainte și în jos , spre pelvis .Pe linia mediană a feței pelvine se află o coloană osoasă ce provine din sudarea celor cinci corpuri vertebrale componente Fața pelvină prezintă patru linii transversale ( lineae transversae ) care indică locurile de sudură ale celor cinci vertebre .

La extremitatea fiecărei linii transversale există câte o gaură sacrală pelvină ( foramina sacralia pelvină ) prin care trec ramurile ventrale ale nervilor spinali sacrali .Pe coloanele osoase dintre găurile sacrate pelvine se inseră mușchiul piriform .

Fața dorsală ( facies dorsalis ) este convexă.Această față privește înapoi și în sus.

Pe linia mediană prezintă creasta sacrală mediană ( crista sacralis mediana ) rezultată din unirea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrale . Sub creasta sacrată mediană se găsește un orificiu în formă de V răsturnat;este orificiul canalului sacrat sau hiatul sacrat (Hiatus sacralis) delimitat de două mici creste numite coarnele sacrate (Cornu sacale).Lateral de creasta sacrată mediană se găsește de fiecare parte câte o creastă sacrată intermediară (Crista sacralis intermedia) care rezultă din Fața dorsală a sacrului și a coccigelui7. [Cf.sursei nr.7.]

Orientare :Se pune în sus baza , iar înainte fața concavă

Fețele :Fața anterioară este concavă , iar cea dorsală , convexă .Cele două fețe prezintă trei sau patru linii transversale , rezultate din sudarea vertebrelor coccigiene .

Lateral de ele există o serie de patru găuri sacrate posterioare (Foramina sacralia posteriord) pe unde trec ramurile posterioare ale nervilor sacrați. Lateral de găurile precedente se găsește creasta sacrată laterală (Crista sacralis lateralis) care rezultă din sudarea proceselor transverse ale vertebrelor sacrate.

Fața posterioară (dorsală):este convexă;prezintă pe linia mediană creasta sacrală mediană ce rezultă din unirea apofizelor spinoase;de o parte și de alta a acestora se află găurile sacrale posterioare prin care trec ramurile posterioare ale nervilor spinali.

Fețele laterale, în număr de două, prezintă fața auriculară (Facies auricularis) care servește la articularea cu osul coxal o suprafață rugoasă situată înapoia precedentei, numită tuberozitatea sacrată (Tuberositas sacralis) pe care se inseră puternicele ligamente sacro-iliace.Menționăm că în Nomenclatura Anatomică termenul de față laterală a sacrului, termen utilizat de noi, nu există, în nomenclatura anatomică apare termenul de Parslateralis, care include atât fața laterală descrisă de noi,cât și acele porțiuni ale fețelor pelvină și dorsală care sunt situate lateral de găurile sacrate.Partea laterală rezultă din fuzionarea proceselor transverse, a rudimentelor costale și a diferitelor ligamente anexate acestora și osificate.

7.E.Trașcă,M.Pătrașcu,M.Galbenu,D.Pătrașcu, Anatomie clinic, 2013, p.137,

Baza (Basis ossis sacri) prezintă:

●suprafață ovalară mediană, care este fața superioară a corpului primei vertebre sacrate;

●înapoia acestei suprafețe se găsește orificiul superior al canalului sacrat;

● lateral de suprafața ovalară se găsește o altă suprafață, triunghiulară,numită aripioara sacrului (Ala sacralis);

●două procese articulare (Processus articularis superior) destinate articulației cu procesele articulare inferioare ale ultimei vertebre lombare;

●Vârful (Apex ossis sacri) prezintă o fețișoară eliptică, ce se articulează cu coccigele.

Canalul sacrat (Canalis sacralis) străbate osul sacru, continuând canalul vertebral. Canalul sacrat este triunghiular în partea superioară și turtit antero-posterior în partea inferioară. Lateral, de fiecare parte a canalului sacrat, pleacă patru conducte transversale; ele poartă numele de găuri intervertebrale.Conductele au valoarea găurilor  intervertebrale dintre vertebrele adevărate. Fiecare conductă este separat de cele învecinate (supra și subiacente) prin câte o punte osoasă, cu direcție antero-posterioară,reprezentând pediculii vertebrali.

Conductele sacrate se bifurcă dând o ramură anterioară care se deschide la nivelul găurilor sacrate anterioare, și o ramură posterioară care se deschide prin gaura sacrată posterioară.Osul sacru al adultului prezintă, în general, diferențe sexuale (evidente): la bărbat este mai lung, mai îngust și mai curbat anterior decât la femeie

Coccigele (Os coccygis, Coccyx) Este format prin sudarea a patru vertebre coccigiene (Vertebrae coccygeae I-IV). Este omologul scheletului cozii de la mamifere. Se află situat în continuarea sacrului și este format din unirea celor patru sau cinci vertebre coccigiene atrofiate. Este un os median și nepereche, prezentând de studiat două fețe, o bază, un vârf și două margini.Orientare. Se pune în sus – baza, iar înainte – fața concavă.

Fețele. Fața anterioară sau pelviană este concavă,iar cea dorsală, convexă. Cele două fețe prezintă trei sau patru linii transversale, rezultate din sudarea vertebrelor coccigiene .

Baza. Are o fețișoară eliptică pentru articularea cu vârful sacrului. Înapoia fețișoarei pleacă în sus două procese, numite coarnele coccigelui (Cornu coccygeum). După cum se observă, curburile sagitale sunt dobândite în cursul vieții postnatale.Curburile în plan frontal8  . [Cf.sursei nr.8]

.8. Victor Papilian , Anatomia și Fiziologia Omului , ,vol.I,1989, p.63

Sunt mai puțin pronunțate ca cele în plan sagital. În mod obișnuit întâlnim:

●Curbura cervicală – cu convexitatea la stânga;

●Curbura toracică cu convexitatea la dreapta;

●Curbura lombară – cuconvexitatea la stânga.

Curbura toracică este primară, fiind determinată de tracțiunea mușchilor mai dezvoltați la membrul superior drept; celelalte două curburi sunt compensatorii, având scopul de a restabili echilibrul corporal. La stângaci,curburile în plan frontal sunt îndreptate în sens invers.

Conformația exterioară. Coloana vertebrală, considerată în totalitatea ei, prezintă o față anterioară, o față posterioară și două fețe laterale.

Fața anterioară este formată de o coloană cilindrică, rezultată din suprapunerea corpurilor   vertebrelor.

Fața posterioară prezintă pe linia mediană procesele spinoase, care formează împreună creasta spinală. Procesele spinoase se pot explora cu multă ușurință, mai ales în timpul flectării trunchiului. La limita dintre coloana cervicală și cea toracică se vizualizează foarte net procesul spions al vertebrei C7 (vertebraproeminentă); pornind de la acest proces spinos, se poate numerota fiecare vertebră. În continuarea proceselor spinoase se explorează creasta sacrată mediană, se pot palpa coarnele sacrate, coarnele coccigelui și hiatul sacrat.De fiecare parte a crestei spinale se găsesc șanțuri profunde, numite șanțuri vertebrale; ele adăpostesc mușchi ce acționează asupra coloanei vertebrale

Fețele laterale prezintă: vârful proceselor transverse, pediculii vertebrali, găurile intervertebrale și porțiunile laterale ale corpilor vertebrali. Vârful procesului transvers al atlasului poate fi palpat imediat sub procesul mastoidian.

Canalul vertebral (Canalis vertebralis) este format prin suprapunerea găurilor vertebrale. Canalul vertebral se continuă în sus cu cavitatea neurocraniului, iar în jos se deschide prin hiatul sacrat. Canalul vertebral urmărește toate inflexiunile coloanei vertebrale.Diametrele canalului vertebral variază; ele sunt mai mari în regiunea cervicală și lombară, în raport cu mobilitatea mai mare a coloanei vertebrale în aceste regiuni. În regiunea toracică, unde mobilitatea coloanei vertebrale este mai redusă, diametrele canalului vertebral sunt mai mici9 . [Cf.sursei nr.9]

9.Victor Papilian , Anatomia și Fiziologia Omului ,vol.I,1989, p.65

2.3.Evaluarea coloanei vertebrale – bilanțul muscular

Mișcările coloanei vertebrale sunt produse de un mare numar de muschi, care se inseră fie pe coloana, fie la distanta de ea, cum sunt unii mușchi ai gâtului și mușchii abdominali

Mușchii motori ai coloanei vertebrale.Mușchii flexori:dreptul abdominal;oblicul extern;oblicul intern;iliopsoasul;sternoclei-domastoidianul;

]scalenii;lungul gâtului.

Mușchii extensori:extensorul sau erectorul coloanei (iliocostalul ,lungul șanțurilor vertebrale,lungul șanțurilor vertebrale ,spinalului);semispinalul și multifidul;interspinoșii ,splenius.

Principalii flexori laterali: pătratul lombelor;mușchii intertransversari;

scalenii; sdomastoidianul;lungul gâtului;spleniusul; ridicătorul scapulei;trapezul.

Mușchii rotator se impart în:rotator de aceeași parte;oblicul intern;complexul mic; splenius;rotator de partea opusă;sistemul transversospinal;oblicul extern ;semispinalul; sternocleidomastoidianul ;iliopsoasul;trapezul;ridicătorul coastei.

Mușchii gâtului: mușchiul sternocleidomastoidian; m. scaleni; m. drept anterior al capului; micul drept anterior al capului; lungul gâtului; (pielosul gatului; splenius al gatului si al capului; fasciculul superior al m. trapez).

Mușchii abdomenului: marele drept al abdomenului; marele oblic al abdomenului; micul oblic al abdomenului; transversul abdomenului; muschii lomboiliaci (patratul lombelor, psoasul iliac).

Mușchii posteriori ai trunchiului: muschiul trapez; m. marele dorsal; romboidul; unghiularul; micul dințat posterosuperior; micul dințat postero-inferior;

Mușchii cefei (splenius, marele complex, micul complex, transversul gâtului, marele și micul drept posterior ai gâtului, marele și micul oblic posterior ai gâtului);

Mușchii spinali, se găsesc în șanțurile vertebrale formate din apofizele spinoase și coaste (m. sacrospinali, paravertebrali) sunt în număr de trei: iliocostalul, lungul dorsal și spinotransversalul; m. intertransversali și mușchii interspinoș10. [Cf.sursei nr.10]

Mișcările coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt mișcări complexe, în care intervin mai multe segmente vertebrale.

10.Ion Stroescu,Mihai Negoescu,Marieta Stoicescu,Gizela Drafta –Recuperare funcțională , 2003, p.138,

Ele se realizează prin cumularea ușoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale, care au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum și la nivelul celorlalte articulațiiAceste mișcări sunt limitate de rezistența ligamentelor, forma articulațiilor intervertebrale și de gradul de compresibilitate a tesutului fibrocartilaginos din care este alcatuit discul.Importanța problemei rezultă din frecvența deosebit de mare a discopatiilor și spondilozelor și din numărul considerabil de zile de incapacitate de muncă pe care-l provoacă.Numeroase studii încearcă să stabilească prin care mijloace terapeutice și de recuperare funcțională s-ar putea acționa mai eficace asupra procesului degenerescență discală,favorizând procesul de reparație a fisurilor și fantelor discale,combătând degradarea țesutului conjunctiv,modificările mucopolizaharidelor discale și tulburarea hidrofiliei nucleare.Discul intervertebral este avascular ,braditrof,nutriția și schimburile sale metabolice făcânduse prin difuziune cu punct de plecare la periferia discului și la nivelul platourilor vertebrale adiacente (substanța opacifiantă utilizată în discografie dispare în aproximativ 20 de minute,ceea ce ne dă o idée despre rapiditatea circulației intradiscale a lichidelor).În procesul de degenerescență discală,nucleul își ăierde turgescența și omogenitatea,se fibrozează și se îngustează,în timp ce în inelul fibros apar fisuri și fante,în care se angajează substanța nucleului degenerate,migrând spre periferia discală.Discul nu este inervat,cu excepția straturilor superficial ale inelului;așadar durerile țin de periferia discală.Nu s-a putut pune în evidență un proces de reparație a fisurilr discale,prin țesuturi de aceeași valoare.

În anumite condiții s-a evidențiat totuși pătrunderea centripetă (în fantele inelare) a unor muguri conjunctivo-vasculari,care treptat se transform în țesut fibros (Smith,Walsmley,Gordon,Hirsch).Literatura de specialitate crede că acest process de reparație oricât de imperfect ar fi,ar putea fi favorizat prin diverse tratamente,și în special prin cele balneofizicale.Deosebit de important este faptul că propietățile mecanice ale discului țin,în mare măsură,de starea de hidratare a nucleului .În anul 1962,Naylor a emis ipoteza după care la originea discopatiilor ar sta un proces intermediar de hiperhidratare nuceară;depolimerizarea discale (sub influența unor enzyme de tipul hialuronidazei) ar mări absorbția apei de către nucleu11. [Cf.sursei nr.11]

Testarea bilanțului articular și muscular oferă datele obiective necesare elaborării planului de recuperare a mișcărilor fundamentale ale coloanei astfel:

11.Ion Stroescu,Mihai Negoescu,Marieta Stoicescu,Gizela Drafta –Recuperare funcțională,2008,p.139

Fig.6.Mișcările coloanei vertebrale

Flexia

-La nivelul coloanei cervical:bărbia ia în mod normal contact cu sternul.Din cele 30-450 amplitudine,200 au sediul în articulațiile sub-occipitale.

-La nivelul coloanei toraco-lombare,flexia se măsoară clinic dificil,incluzând și flexia în coxo-femurale.În practică se măsoară distanța între vârful degetelor și sol.

-Bilanțul muscular analitic îl efectuăm numai la o serie de mușchi mai importanți și care se pretează la explorări funcționale.Astfel:

a.Sterno-cleido-mastoidianul ( rădăcini principale C1,C2,C3;nervul spinal):contracția sa bilateral,sinergică flectează coloana cervical,în timp ce contracția unilateral rotează capul de partea opusă.Pentru testarea simultană bilateral ,subiectul în decubit dorsal efectuează o flexie a capului .Contrarezistența se aplică pe frunte.Pentru testarea unilateral ,se rotează active capul de partea opusă ,apoi se execută o flexie anterioară;contrarezistența se aplică pe tâmplă.Mușchii accesorii pentru flexie sunt:lungii gâtului,scalenii,drepții anteriori ,pielosul gâtului.

b.Mușchii abdominali (marele drept,marele oblic, micul oblic și transversalul) :contracția simetrică flectează coloana dorso-lombară,în timp ce contracția unilateral rotează coloana.Au în plus un rol important în echilibrarea coloanei și bazinului (spațiile costo-iliace) și în retroversia bazinului (scăz’nd lordoza lombară).

-Marii drepți abdominali (rădăcinile D7-D10 supraombilical și D11-D12 subombilical; ultimii șase nervi intercostali).Testarea funcției de flexie se face din decubit dorsal cu genunchii flectați și tălpile pe planul de examinare și brațele în antepulsie.Kineziterapeutul flexă ferm genunchii subiectului care trece din decubit în poziție șezând,fără să se sprijine.După J.Godebout și M.Vidal cotele sunt următoarele:

●se apreciează prin palpare,nu ridică trunchiul;

●partea superioară a trunchiului se ridică de pe masa de examen,până la spinele omoplatului;

●se poate ridica până la vârful omoplaților;

●ia poziția șezând cu mîinile întinse;

●poziția șezând,ținând măinile la ceafă.Contrarezistența se aplică pe stern.

-Marele oblic (rădăcinile D7-L1 ;ultimii 6 nervi intercostali,nervii abdomino-genitali) și micul oblic (D9-L1;ultimii 4 nervi intercostali,nervii abdomino-genitali).Testarea funcției de flexie a trunchiului (acționând în sinergie bilaterală) coincide cu testarea marilor drepți.

-Transversalul abdomenului (rădăcinile D9-L1; ultimii 4 nervi intercostali,nervii abdomino-genitali) contribuie la flexia de ansamblu a trunchiului,dar testarea analitică este dificilă și se referă la funcția da de centură fiziologică abdominală (retrage peretele abdominal) și la funcția sa ca mușchi expirator.Se măsoară perimetrul abdominal în relaxare și apoi cu peretele abdominal retras în timpul unei expirații12. [Cf.sursei nr.12]

2.4.Lordoza

Lordoza –curbarea coloanei vertebrale în sens invers cifozei-se caracterizează prin devierea coloanei vertebrale în plan sagital,descriind un arc cu concavitate posterioară.Localizarea cea mai frecventă este în regiunea lombară.Așadar reprezintă înclinări ale coloanei vertebrale în plan sagital,cu concavitatea orientată dorsal.Lordozele sunt fiziologice în regiunea cervicală și lombară,până la un anumit grad.Exagerarea lor,mai ales în regiunea lombară,la bolnavii cu scolioză idiopatică toracală pune problem terapeutice deosebite.Limita dintre normal și patologic este destul de greu de precizat în cazul lordozelor..În orice caz,cu cât lordoza urcă mai sus în regiunea toracală,cu atât este mai gravă:dacă interesează T12 este deja patologică;dacă ajunge la T3 (platispondilii ,miopatii ,etc) este foarte gravă.O lordoză atât de înaltă afectează organele mediastinale și, în special, cordul și vasele mari.

Clasificare.Cazurile de exagerare a lordozei lombare pot fi împărțite în două grupe principale:

-în prima grupă intră lordozele datorate proceselor patologice de la nivelul coloanei vertebrale;

12.Ion Stroescu,Mihai Negoescu,Marieta Stoicescu,Gizela Drafta –Recuperare funcțională,2003,p.138

-iar în a doua grupă lordozele datorate deformării membrelor inferioare.

Lordozele a căror apariție depinde de afecțiunile coloanei vertebrale se constată mai frecvent în spondilita tuberculoasă și în cifozele de altă proveniență

Lordoza statică.De obicei profesională,lordoza statică poate apărea însă și în cazuri patologice și este deosebit de supărătoare (displazie luxantă a ambelor șolduri,coxalgie ,etc).De asemenea, o putem întâlni la femeile obișnuite să poarte permanent încălțăminte cu tocuri înalte.

Lordoza dinamică.Această formă clinică are etiologie:paralitică;neurologică (diversă);distrofică-rahitism și tulburări digestive;tumorală (abdominală);fiziologică ( sarcină).

Lordoză fixă.Dureroasă în general,lordoza fixă apare în următoarele circumstanțe:

-la adolescenți (lordoza dureroasă a adolescenților);

-posttraumatic;

-secundar dezechilibrelor sacro-coccigiene;

-prin alunecări ale vertebrelor ( spondilolistezis).

Lordozele foarte pronunțate se observă de asemenea și în luxațiile congenitale bilateral coxo-femurale,în paraliziile membrelor inferioare și în toate cazurile unde ,în mers,bolnavul se balansează pe membrele inferioare deficient.În aceste cazuri,tratamentul lordozelor trebuie să fie cauzal: repunerea luxației congenital coxo-femurale ,ameliorarea prin intervenții chirurgicale a sechelelor paraliziei membrelor ,etc.În afară de aceasta se aplică cu succes diferite metode de gimnastică pentru tonificarea mușchilor abdominali și extensori ai șoldului .Pentru întărirea acestora din urmă se execută exerciții de gimnastică activă, bolnavul fiind așezat în decubit ventral pe o canapé .Aceste exerciții constau în ridicarea membrului inferior în sus ,realizând hiperextensia coapsei ,mărind în felul acesta efortul extensorilor .Pentru aceasta se atașează la nivelul membrului respective o greutate de 0,5-1-2 kg ,după vârsta bolnavului,pentru a mări capacitatea funcțională a mușchilor respective.Problema sintezei curburilor secundare trebuie pusă la adolescenții mari (16-17 ani) când acestea îmbracă caracter evolutiv,cu rotație mare vertebrală.

Examenul radiografic al curburilor compensatorii va fi făcut în pozițiile descrise,cu un deosebit accent pe înclinațiile laterale și rotațiile trunchiului în timpul acestor înclinații.Astfel se va putea aprecia flexibilitatea și posibilitățile de derotare ale curburilor compensatorii în raport cu cea primară .Dacă curburile compensatorii au devenit rigide ,curbura primară fiind încă,măcar parțial,reductibilă,lordoza are toate șansele să se dezechilibreze după curbura primară.

Explorarea funcțiilor cardio-respiratorii .O funcție respiratorie deficitara,constatată obiectiv,nu contraindică intervenția chirurgicală.Se va insista asupra gimnasticii respiratorii și se va acorda o deosebită atenție simptomelor subiective (dispneea de efort).Acestea se pot ameliora sub corecția ortopedică,în diverse corsete sau aparate,chiar dacă probele funcționale de laborator nu înregistrează modificări.Îmbunătățirea ,subiectivă chiar,a simptomelor respiratorii constituie o indicație că tratamentul chirurgical poate fi efectuat.Astfel se pune problema în cazul tulburărilor cardiace.Dacă acestea sunt organice (congenital sau câștigate) sau dacă cordul s-a compensat secundar deformărilor toracice,operația este contraindicată,cel puțin până la eventuala sa compensare.In cazul tulburărilor de hemodinamica secundară deformarilor toraco-abdominala din lordozele dorso lombare,combinate sau paralitice,corsetele ortopedice de elongatie ne dau indicatii pretioase asupra posibilitatii corectarii acestor tulburari prin fuziunea lombara in pozitie corectata si echilibrata a coloanei lombare.

Tratamentul lordozelor se înscrie în contextul măsurilor terapeutice ale scoliozei –fie că scolioza a generat lordoza ,fie că lordoza a determinat apariția unei scolioze.

Tratamentul complex încearcă să cuprindă unele aspecte și are două scopuri:

● Să reducă durerea și jena funcțională caracteristice ,manifestate printr-un tratament simptomatic;

●Să împiedice și să oprească evoluția leziunilor biochimice și histologice,care constituie cauza instalării durerii în zona lombară.

Deoarece manifestările clinice pot avea un mare răsunet psihic asupra bolnavilor sensibili,este bine să li se explice procesul nosologic. De asemenea trebuie să evite eforturile sau mișcările care provoacă dureri sau suprasolicitări în coloana lombară.Anumite profesiuni legate de poziția flectată a coloanei pot determina sau agrava suferința.

Tratamentul profilactic are în vedere atât prevenirea unor cauze generale cât și prevenirea unor cauze locale deoarece acestea pot să reducă la minim suferința.Se va face pentru profilaxia atitudinilor vicioase recomandându-se :

●Cunoașterea cauzelor și a înprejurărilor care determină atitudinea vicioasă și înlăturarea lor la timp;

●Îmbunătățirea stării de sănătate a organismului prin procedee de călire, exerciții fizice, etc.

●Îmbunătățirea factorilor și a condițiilor activităților zilnice;

●Asigurarea obligatorie a odihnei zilnice

Tratamentul medicamentos.Este indicat în pusee când durerile sunt numai cu aspect mecanic și apar în repaus. Cauzele durerii conturează de la început acele situații în care ne putem aștepta la un succes prin metodele medicinii fizice.Se utilizează întotdeauna medicația antiinflamatoare în asociere cu medicația antalgică și sedativă.Activitatea antalgică,antiinflamatoare justifică utilizarea lor în tratamentul simptomatic.

Medicamentele antalgice și antiinflamatoare sunt medicamente cu acțiune imediată.Deoarece această medicație urmărește reducerea și sedarea durerilor,este considerată ca fiind elementul cel mai important în recuperare deoarece permite menținerea funcției articulare și musculare precum și aplicarea măsurilor de kinetoterapie .

●Salicilații și în special Aspirina, introduși în terapeutică și-au dovedit eficiența în combaterea durerilor.La nevoie se mai poate administra Algocalmin, Paracetamol, Tramal.

●Produșii antiinflamatori de sinteză – Fenilbutazonă ,Alindor.Ibuboprofen,Brufen ,Tador,Movalis,Neoenduxis .(Conf.Univ.Dr.Antonela Crețu-Ghid clinic terapeutic fizical și kinetic)

Lupta contra edemului are mare importanță și trebuie începută imediat după operație,încă din perioada de imobilizare,dar și încontinuare.Sunt utile și medicamente miorelaxante și sedative –Cloroxazona,Diazepam.În zonele de spasm muscular infiltrațiile locale cu xilină pot fi utile .Metodele fizioterapice sunt necesare cu condiția să nu fie contraindicate neurologic.În cazurile suspecte de compresiune medulară ,fără control al specialistului nu se poate pune problema tracțiunilor ,elongațiilor sau chiar a unor simple exerciții.

Tratamentul ortopedic.În general,tratamenntul orthopedic ( corsete),fizio-balneo-kinetoterapia și,când este cazul ,intervenția chirurgicală ,dau rezultate bune

Corecțiile ortopedice preoperatorii vor fi alese în funcție de :

-tipul lordozei;

-posibilitățile tehnice;

-experiența chirurgului;

-particularitățile psihice ale bolnavului și familiei.

Până nu de mult se utilizau metode de reducere a curburilor forțate,cu tracțiuni și compresiuni laterale.Și azi mai sunt metode încă destul de ,,dure,,(gipsurile corectoare successive,corsetele de tip Goldstein etc.În mâinile experimentate aceste metode pot da rezultate bune,dar în general ele neglijează o problemă esențială,care nu poate fi rezolvată decât prin procedee blânde,progresive:rotația lombară .

Cele mai utilizate și,implicit,recomandabile metode de reducere ortopedică preoperatorie a curburilor lordozice rămân:

-Localizarea –catst-ul,se aplică un corset format din două piese care vin în contact la nivelul vâfului curburii primare,se exercită o tracțiune până in axul coloanei lombare,progresivă,timp de câteva ore sau zile,apoi se aplică localizer-ul și se încheie corsetul gipsat.

-Turnbuckle-cast-ul denumit și corset distract-deflector,poate fi utilizat cu deosebit succes ,ca și celelalte tipuri de corsete distractoare

-Halo-traction-ul clasic sau sub celelalte variante descrie este deosebit de util în corecția lordozelor de altă etiologie,cu localizare înaltă.

-EDEF-ul ca atare sau sub forma corsetului gipsat Abbot,de la care a fost inspirit ,poate fi folosit cu bune rezultate,mai ales pentru curburile primare .

Aplicarea unor corsete gipsate necesită o atenție deosebită și nu trebuie să ne abatem de la nici o regulă de instalare a lor,altfel existând riscul de a le vedeea,,dezbrăcându-se,, de pe bolnav sau jenându-l în timpul elongației sau deflectării exercitate cu ajutorul lor (corsetele de tip Risser sau Goldstein).Unele ,,artificii,, ale acestor aparate ajută chiar la reducerea curburilor.Am putea să mai amintim că unii autori mai folosesc,,scheletizarea,, coloanei lombare în dreptul curburilor primare,mai greu reductabile,înaintea aplicării corecției ortopedice.

Tratamentul chirurgical se efectuează în cazul în care există :

●Dureri lombare însoțite mai mult sau mai puțin de contractura musculară paralombară care nu răspunde medicației ,durata fiind de aproximativ 1 lună.

●Implicarea tulburărilor neurologice prin parestezii ,manifestându-se prin furnicături și hipoestezie în anumite porțiuni cunoscute ca fiind dermatoame.Alte manifestări pot fi și deficite de forță musculară în diferite grade.

Scopul tratamentului este de a fixa coloana lombară redresată, oprind astfel evoluția curburilor patologice și,dacă este posibil,completând reducerea acestor curburi.În final,indiferent dacă a reușit să reducă total,în mare mădură sau în mai mică măsură curburile,tratamentul complex kineto-ortopedico-chirurgical ttrebuie să asigure:

-o coloană lombară echilibrată;

– un aspect esthetic cât mai apropiat de normal;

-condiții ameliorate de funcționare

Istoricul tratamentelor chirurgicale.Diferite procedee chirurgicale au urmărit,de la începutul epocii de chirurgicalizare a lordozelor,atacarea punctelor,,vulnerabile,, ale acestei afecțiuni:

-mecanismul pathogenic;

-punctual forte al evoluției;

-punctele rezistente care se opun eforturilor de redresare a diformității.

Tratamentul recuperator aplicat în lordoză

Atitudinea în lordoză, este prezentă în egală măsură la băieți și fete și se prezintă ca o încurbare a coloanei vertebrale, de formă aproape rotunjită, situată în regiunea dorsală sau dorso-lombară.În apariția și evoluția atitudinii lordotice sunt încriminate următoarele cauze:

●slab autocontrol neuromotor și psihomotor, care permite adoptarea unor poziții relaxatoare, deficiente;

●Insuficiența musculaturii spatelui însoțită de laxitate articulară;

●slaba preocupare pentru educarea atitudinii corecte, pentru tonifierea musculaturii corpului prin exerciții fizice.

Obiectivele propuse în corectarea atitudinii urmăresc:

●redresarea curburilor coloanei vertebrale si a spatelui;

●tonifierea musculaturii alungite și atone a spatelui;

●alungirea și elasticizarea musculaturii scurtate și hipertone a toracelui;

●tonifiere generală;

●asuplizarea coloanei vertebrale din regiunea dorsală;

●formarea unui reflex stabil de atitudine statică și dinamică corectă a corpului;

●tonifierea în condiții de scurtare a grupelor musculare din regiunea dorsală;

●tonifierea în condiții de alungire a grupelor musculare anterioare (ale toracelui);

●prevenirea instalării unei curburi compensatorii lordotice

●dezvoltarea funcției respiratorii.

Scopul corectării lordozei cu mijloace din jocul de baschet este de a-i învăța să folosească rezervele naturale și toate metodele și mijloacele de care dispunem pentru obținerea unor anumite mișcări sau gesturi care sunt dificil sau imposibil de efectuat din cauza sechelelor generate de această afecțiune, în scopul de a reda pacientului, în minimum de timp, maximum de integritate fizică pierdută.Netratată corespunzător sau la timp, lordoza poate reprezenta un handicap serios pentru programul recuperator local.

De aceea, un program complet de recuperare în acest caz trebuie să aibă în vedere în mod cu totul deosebit starea generală apacientului.Corectărea lordozei cu mijloace din jocul de baschet este un proces unitar pentru că își propune să restabilească nu numai sănătatea apacientului, ci și să-l redea familiei și societății, ca persoană utilă.Pentru ca recuperarea pacienților cu lordoză să fie eficace trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici și anume să fie :

●precisă – se adresează strict segmentelor afectate ( ce are și ce nu are voie să facă );

●progresivă – în raport cu posibilitățile și nevoile funcționale ale pacientului;

●activă – pune în joc capacitățile și voința pacientului;

●indoloră – frecvent exercițiul dureros este inutil și poate chiar dăunător;

●completă – să aibă în vedere tot corpul;

●continuă – viața pacientului trebuie să fie orientată și organizată astfel ca el să poată utiliza noi achiziții.

Studiile și cercetările întreprinse în ultimii ani în domeniul medicinii, igienei, culturii fizice,educației și culturii, în genere, au relansat ideea potrivit căreia valorile kinetoterapeutice ,în lordoză,au un rol din ce în ce mai important în viața cotidiană. Se poate stabili o ordine de aplicare a metodelor și mijloacelor kinetoterapiei din momentul reintrării bolnavului în circuitul social.

Structuri de exerciții pregătitoare și specifice baschetului:

Caracteristicile fiziologice ale eforturilor solicitate de acțiunile specifice jocului de baschet reprezintă o rezultantă raporturilor dintre caracteristicile eforturilor și potențialul energetic al organismului pacienților cu lordoză. Structura motrică a jocului provoacă trei tipuri de solicitări funcționale (Colibaba și Șufariu, 2005):

1.aerobă, cu regim de manifestare alternativă sau preponderent mixtă;

2. anaerob alactacidă;

3.anaerob lactacidă.

Alternarea sau combinarea solicitărilor se face, în limitele următoarelor valori relative:

a.10-30 sec – anaerob alactacid + anaerob lactacid;

b.30-90 sec – anaerob lactacid + anaerob alactacid;

c.90-120 sec – anaerob lactacid + aerob.

Gimnastica în lordoze

Într-un procent mai redus de cazuri putem stabili că lordoza lombară este secundară unor discopatii lombare înalte L1-L2-L3 cu hiperlaxitate intersomatică sau cu spondilolisteyis;sau secundară unei cifoze dorsal,unei,unei luxații posterioare coxo-femurale,unui sindrom trofostatic postmenopauzic,sau unei coxatroze cu redoarea șoldului în flexie.Bazinul este normal echilibrat pe capetele femurale,în plan antero-posterior,prin acțiunea antagonist a două grupe muscular:mușchii care basculează bazinul în anteversie (masele commune lombare,psoas-iliacii și unii mușchi ai coapsei,ca dreptul anterior,croitorul) și mușchii care basculează bazinul în retroversie (fesierii,ambdominalii și ischi gambierii).

Obiectivele gimnasticii în lordoze sunt de a dirija creșterea coloanei lombare și a întregului organism în condiții în care cât mai apropiate de cele normale.Creșterea odată terminată,este foarte greu să se obțină redresări ale curburilor.De asemenea,gimnastica la bolnavii cu lordoză urmărește să amelioreze fncțiile vitale.

Principiile acestei gimnastici sunt următoarele:

1.lămurirea bolnavului asupra formei și gravității bolii sale, precum și asupra modalităților de evoluție și de influențare a acesteia prin tratament susținut,de lungă durată.

2.reducerile passive,prin elomgații și tracțiuni progressive,menite să asuplizeze aparatul musculo-ligamentar al coloanei lombare.

3.stimularea autocorecției bolnbavului atât prin mijloace statice,gimnastică postural,cât și prin mijloace dinamice,în mișcare.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI 

Din punct de vedere medical, specialiștii au afirmat permanent că baschetul este un sport benefic pentru starea de sănătate, datorită influențelor exercitate asupra tuturorpacienților cu lordoză. Baschetul asigură relaxarea musculaturii și degravează coloana vertebrală de greutatea celorlalte membre. Prin baschet ,ca formă terapeutică nu se obține doar întreținerea stării de bine, de relaxare și îmbunătățirea funcționalității organismului, ci și o dezvoltare corporală armonioasă.

3.1.Obiective și sarcini

Durerea vertebrală este unul dintre cele mai frecvente simptome la pacienții cu vicii de postură ,determinând o dizabilitate complexă .Variate măsuri terapeutice ,au fost utilizate pentru controlul lordozei.Așadar obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece corectarea lordozei cu mijloace din jocul de baschet trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate , care vizează inițial menținerea și readucerea pacienților într-o stare fizică și psihică satisfăcătoare.La astfel de pacienți se impun o serie de exerciții în vederea unei recuperări cât mai eficiente.

Obiectivele urmărite au fost :

1.Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate al temei și posibilitățile de intervenție terapeutică ;

2.Selectarea celor mai eficiente cazuri și stabilirea celor mai noi metode de evaluare funcțională ;

3.Efectuarea explorărilor periodice,în vederea ameliorării durerilor ;

4.Stabilirea strategiei de intervenție kinetoterapeutică, selectând mijloacele și metodele care influențează eficient recuperarea funcțională precoce cu ajutorului mijloacelor din jocul de baschet.

5.Permanenta colaborare a kinetoterapeutului cu medicul specialist ,care a recomandat trastamentul medicamentos ;

6.Evaluarea parametrilor funcționali , compararea lor ,înregistrarea și interpretarea rezultatelor obținute pentru a confirma sau infirma ipoteza stabilită .

7.Înregistrarea în permanență a rezultatelor obținute și interpretarea lor pentru a evidenția evoluția pacienților în dinamica lor ;

8.Redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetării în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;

9.Dezvoltarea fizică corectă și educarea ținutei corporale;

10Asigurarea unui nivel corespunzător de troficitate musculară;

11.Creșterea capacității aerobe și, în general, a capacității de susținere a unor eforturi submaximale de anduranță;

●Asigurarea inserției bio-psihosociale a pacienților cu lordoze.

Prin baschet se poate preveni și corecta lordoza, iar rezultatele așteptate apar într-o perioadă mult mai scurtă, datorită efectelor exercițiilor efectuate. O mare parte dintre specialiștii în kinetoterapie afirmă că programele mijloace din jocul de baschet au efecte imediate, iar pacienții se bucură de modul în care se desfașoară propria reabilitare.

3.2.Scop și ipoteză

Scopul studiului este compararea impactului a două programe de asistență medicală asupra parametrilor durere și self-controlului.Scopul fundamental a fost demonstrarea atât a importanței și eficienței pe care o deține introducerea și conceperea cât mai precoce a unui plan terapeutic complex în cadrul reabilitării pacienților cu durere,precum și implicațiile acestuia asupra self-controlului și calității vieții . Scopul lucrării este de a preveni și de a corecta lordoza prin mijloace specifice din jocul de baschet.

Cu alte cuvinte scopul acestei lucrări a fost de a verifica ipotezele formulate pe baza rezultatelor obținute de a contribui la îmbunătățirea procesului recuperator în sensul reducerii timpului de recuperare și creșterea eficienței sale.Prin urmare scopul fundamental a fost dublu:

1.alcătuirea unui model de evaluare clinico-funcțională;

2.alegerea unui program terapeutic optim,bazat pe mijloace din jocul de baschet;am încercat să stabilesc aportul exercițiilor kinetice aplicate precoce și corect pentru recuperarea acestui tip de patologie.

Prin urmare scopul principal al studiului îl constitue evedențierea eficienței exercițiilor și mijloacelor specifice din jocul de baschet asupra pacienților cu lordoză.

Ipoteza cercetării

Ipoteza lucrării constă în faptul că, mijloacele din jocul de baschet vor contribui probabil la obținerea unor progrese însemnate în corectarea lordozei.

Lucrarea își propune să dovedească următoarele ipoteze:

1.În ce măsură aplicarea mijloacelor din jocul de baschet asigură optimizarea rezultatelor și scurtarea timpului de refacere pentru cazul prezentat;

2.Dacă prin aplicarea unui program de recuperare, conceput special , putem obține o scurtare a timpului de tratament în lordoză prin mijloacele din jocul de baschet;

3.În ce măsură aplicarea precoce a mijloacelor din jocul de baschet poate influența evoluția parametrilor de mișcare (mobilitate, forță, stabilitate).

Prin urmare ipoteza lucrării presupune că mijloacele specifice ale jocului de baschet

, aplicate corect și precoce, cu respectarea principiilor progresivității efortului și al individualizării tratamentului, pot contribui la obținerea de rezultate bune și într-un interval de timp scurt.

3.3. Metode de cercetare

În vederea desfășurării cercetării, a acumulării datelor și prelucrării subiectului și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, am folosit metode ca:

Metoda documentării teoretice .Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea lor, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute.Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre efectele mijloacelor din jocul de baschet asupra organismului, a modalităților de aplicare a acestora în scop terapeutic și recuperator precum și a diferitelor caracteristici prezentate de 1 pacient cu lordoză.

Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza consultării fișelor medicale al pacientului și a discuțiilor purtate cu personalul medical.Am folosit această metodă în scopul culegerii datelor necesare cunoașterii cât mai complexe a subiectului, în dinamica evoluției sale, și a decelării cauzelor care au generat afecțiunea. În cadrul acestei metode am folosit interviul anamnestic.Prin întrebări scurte și concise, clar orientate, am obținut date referitoare la antecedentele personale, hetero – colaterale, la condițiile de muncă și stilul de viață al pacientului. Am aflat de asemenea elemente legate de istoricul bolii, condițiile de debut și factorii ce au dus la apariția simptomelor, simptomele subiective și obiective ce au determinat prezentarea la medic, de diagnosticul stabilit, tratamentul prescris, de evoluția stării generale a pacientului. Tot prin folosirea interviului anamnestic am stabilit gradul, tipul și nivelul de efort la care apar simptomele și durerile.

Metoda observației a constituit una dintre metodele principale de investigație directă a realității, reprezentând punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei.Pe parcursul convorbirilor pe care le-am avut cu pacientul și aparținătorii acestora în timpul aplicării tratamentului, aceștia fiind preocupați de relatarea simptomelor resimțite de ei, am observat atent aspectul tegumentelor și mucoaselor, coloritul tegumentelor, integritatea sistemului osteoarticular, atitudinea generală a corpului în repaus.În timpul tratamentului am observat și m-am ghidat după reacțiile bolnavului la tratament. Am văzut dacă și cum se modifică frecvența respiratorie, frecvența cardiacă, culoarea tegumentelor (la nivelul feței), dilatarea pupilelor, reacțiile bolnavilor la tratament.Examenul clinic general mi-a dat posibilitatea urmăririi stării aparatului respirator (frecvență respiratorie, dispnee), a aparatului cardio-vascular (frecvența cardiacă, tensiune arterială), a sistemului nervos, a orientării temporo – spațiale, a stării psihice, a gradului de cooperare, punctele dureroase resimțite de pacient la palparea diferitelor zone ale coloanei vertebrale.

Metode de măsurare (explorare și evaluare) .Cercetarea științifică este un demers care urmărește obiectivitatea tuturor momentelor sale, condiția obiectivării fiind măsurarea diferiților parametri ai subiectului supus cercetării. Măsurarea reprezintă atribuirea de valori anumitor parametri, după anumite reguli, astfel încât relațiile numerice dintre aceștia să ofere informații cât mai complete despre obiectul/subiectul supus măsurării. Metoda a constat în aplicarea unor probe care să confirme sau să infirme ipoteza formulată cu privire la corectarea lordozei cu mijloace din jocul de baschet.Am aplicat două probe privind pregătirea specifică baschetului probe considerate semnificative pentru prezenta cercetare:

1.Alergare de viteză pe 50m (A.VT) : Factorul de măsurat este viteza de deplasare. Prin această probă se determină viteza de deplasare pe distanța de 50 m, cu start din picioare, cu pornirea cronometrului la plecareapacientului . Se înregistrează timpul în secunde. Proba se efectuează o singură dată.

2. Alergare „Naveta” de 10 m x 5 (ANA), factorul măsurat prin această probă este viteza de alergare și viteza de execuție, coordonare, îndemânare. Pacientul se află înapoia liniei, la semnal aleargă repede la cealaltă linie, trecând peste aceasta cu ambele picioare efectueză o întoarcere și revine rapid la linia de plecare; se efectuează 5 cicluri „du-te vino”; se înregistrează timpul în secunde; Testul se aplică o singură dată.

3. Pasa cu două mâini de la piept prin care s-a măsurat viteza de execuție, precizie, în regim de forță în barațele superioare. Pacientul așezat la o distanță de patru metri distanță de perete, în spatele unei linii. Se execută pasa cu două mâini în perete timp de 30 secunde. Se înregistrează numărul de pase (repetări). Se permite o încercare de probă.

4. Micul maraton cu mingea probă complexă specifică jocului de baschet. Este măsurată viteza de deplasare în regim de rezistență și îndemânare. Pacientul trebuie să parcurgă traseul descris în figură,în viteză maximă cu efectuarea driblingului și, trebuie să calce cu piciorul toate liniile. Cronometrul pornește în momentul în care pacientul execută prima mișcare și se oprește atunci când pieptul acestuia trece de linia de centru. Pentru stimularea întrecerii și a efectuării într-o viteză maximă, proba se execută pe perechi cu start din picioare și plecare la semnal. Proba se execută o singură dată și se înregistrează timpul în secunde.

În activitatea experimentală pe care am desfășurat-o am măsurat:

Inspecția s-a realizat prin observarea directă și atentă a pacientului, urmărind localizarea zonelor dureroase, suprafața cuprinsă de durere precum și cele care prezintă contracturi, intensitatea durerilor resimțite, repercusiunile pe care le exercită durerea asupra funcționalității generale ale coloanei vertebrale, asupra performanțelor fizice ale acesteia.

Palparea s-a realizat prin ușoare presiuni asupra anumitor zone, mușchi, puncte de stres, tendoane și ligamente.

Bilanțul funcțional: am urmărit dacă pacientul prezintă jenă în activitatea zilnică ( ridicat anumite greutăți, aplecat ,etc.).În afară de acest lucru, la fiecare ședință am mai avut în vedere evaluarea următoarelor aspecte:

●Intensitatea durerii resimțită de pacient;

●Intensitatea durerii resimțite de pacient la activitățile zilnice și în momentul mișcării

Metoda interviului și convorbirii directe cu cadrele medicale și cu pacientul s-a desfășurat după un plan dinainte stabilit urmărind obținerea datelor necesare despre subiectul în cauză și evoluția lor precedentă cercetării.

Metoda experimentului a constat într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce a prelucrat atât fapte provenite din observație cât și din teste.Experimentul a presupus o stare activă a subiectului și a implicat o activare metodică orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei.În cercetarea desfășurată am folosit experimentul de verificare a ipotezelor formulate, acesta fiind astfel organizat încât, în final, să ne dea posibilitatea atingerii scopului propus.

Metode de înregistrare, prelucrare și reprezentare grafică a datelor au urmărit stabilirea nivelului de abilitate ,consolidarea deprinderii mișcărilor și a gradul de abatere de la normal.

3.4. Corectarea lordozei lombare

Obiective :

●Combaterea simtomelor supărătoare ;

●Combaterea dezechilibrelor musculo – ligamentare

●Reducerea durerii, care este factorul determinant în cadrul recuperării deoarece analgia îngreunează sau face imposibilă aplicarea programului recuperator ;

●Obținerea mobilității și coordonarea mișcării.

●Corectarea poziției vicioase,

●Realiniamentul coloanei lombare,

● Recâștigarea mobilității lombare,

● Tonifierea musculaturii lombare, abdominale și a pectoralilor punându-se accent pe mușchii extensori ai coloanei,

● Combaterea contracturilor, în cazul în care acestea sunt prezente

●Dezvoltarea grupelor musculare necesare menținerii corecției obținute prin exercițiile specifice de recuperare și a gimnasticii medicale

● Conștientizarea pozițiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor și a bazinului, prin adoptarea unor posturi corective (corecte)

●Menținerea și corectarea posturilor și aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperării.

●Creșterea și refacerea mobilității articulare și musculare, treptat

●Tonifierea musculaturii paravertebrale care, în cazul lordozei are un tonus muscular diminuat

●Creșterea forței și rezistenței la nivel lombo-sacrat

●Educarea și re-educarea conștientizată prin percepție a senzațiilor de echilibru, a orientării mișcărilor în spațiu, a senzației de verticalizare și de înclinare a corpului; senzația de mișcare rectilinie; senzația de rotație; senzația de vizualizare; senzația de lateralitate

●Reantrenarea la efort prin creșterea treptată a forței și rezistenței la nivelul grupelor musculare, relaxarea musculaturii contractate și contractarea musculaturii relaxate

Corectarea lordozei lombare se poate face prin:

ridicarea brațelor și a umerilor și apoi a întregii părți superioare a trunchiului întărește deasemenea mușchii spatelui și contribuie la producerea unei atitudini corecte în viitor.

Cu o astfel de educație a mușchilor spatelui, pacientul începe cu timpul să stea singur în poziție șezândă ,prin contracția activă a musculaturii întărite a spatelui.

Ameliorarea posturii.Este vorba de corectarea lordozei propiu-zise ,care se face prin։

1.Posturi fixe menținute-corectoare sau hipercorectoare։ decubit dorsal,lateral,ventral,din ;șezând,din ortostatism;se utilizează perne,suluri,spătarul scaunului,peretele,etc,pentru corectarea cifozei dorsale.Poziționarea membrelor superioare sau inferioare este o modalitate curent folosită.

2.Exerciții de corectare posturală,axate pe։

a.Conștientizarea înclinării pelvisului pentru delordozare .

b.Scăderea lordozei ,prin exerciții de ,,întindere ,, a coloanei din cele trei poziții de bază (decubit ,șezând ,ortostatism)- de fapt, conștientizarea poziției ,, a sta înalt,, sau ,, a sta drept,,.Se controlează în oglindă,urmărind alungirea gâtului ș trunchiului în ax.Pentru realizarea acestor exerciții de ,,întindere ,, , asistentul ,cu palma,aplică pacientului o ușoară presiune pe creștetul capului.

Exercițiile se fac cu coloana în extensie (cât mai dreaptă, chiar forțarea spre spate), întrucât în flexie sunt favorizate deviațiile laterale.Segmentele care nu participă la mișcare trebuie blocate pentru a evita mișcările compensatorii.Mișcările active corective își exercită acțiunea asupra curburii lordotice principale ( prin intermediul centurilor și prin travaliul mișcărilor paravertebrale :

a.Exerciții corective cu „scurtare” aplicate la nivelul convexității (unde mușchii sunt permanent contractați, surmenați și alungiți pentru a menține echilibrul rahidian), masajul, razele ultrascurte, ultrasunetele favorizează efectuarea exercițiilor;

b.Exerciții corective cu „alungire” aplicate la nivelul concavității curburii lordotice (unde s-au produs retracții musculo-aponevrotice și unde apar mai întâi procesele artrozice) ajutate prin tracțiuni vertebrale, precedate de termoterapie și urmate de masaj, suspendări asimetrice la spalier cu brațul de partea concavității mai sus.

Procedee:

1.Flexia laterală, corectivă, în direcția convexității, este ușor de realizat în lordozele șpmbare;

2.Întinderea în lungime, acționează corectiv atât asupra deviației laterale a coloanei, cât și asupra rotației vertebrale.

3.5. Corectarea cifolordozei

Obiectivele kinetoterapiei:

●corectarea atitudinii de flexie a toracelui și de înclinare anterioară a bazinului;

●formarea reflexului de atitudine corectă a corpului;

●fixarea uneia dintre curburi în poziție corectivă sau hipercorectivă, în timp ce se lucrează pentru corectarea celeilalte, pentru localizarea mai bună a exercițiului corectiv;

●se va lucra mai întâi pentru corectarea curburii primare sau inițiale, chiar dacă este mai accentuată curbura secundară, care trebuie fixată în poziții corective

●tonifierea în condiții de scurtare a musculaturii spatelui din regiunea dorsală cifozată și în condiții de alungire a celei din regiunea lombară;

●tonifierea în condiții de alungire a musculaturii de pe fața anterioară a toracelui;

●tonifierea în condiții de scurtare a mușchilor fesieri mari și ischiogambierilor;

Lotul de subiecți și etapele experimentului

Pentru a realiza studiul privind corectarea lordozei cu mijloace din jocul de baschet am selecționat 1 lot alcătuit din 10 pacienți diagnosticați cu lordoză lombară,cifolordoză care au efectuat tratament recuperator în perioada 2018 în cadrul ,din orașul .

Desfășurarea cercetării

În prezenta cercetare , am ales 10 pacienți cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani,cu atitudine lordotică lombară și lordozei fiziologice.Pacienții au beneficiat de servicii de recuperare , în cadrul ,din orașul în perioada 2018.Asistența medicală de recuperare a constat din 12 ședințe kinetice (antrenament fizic ,de 3 ori/săptămână ). Datele personale ale pacienților au fost culese din condicile de consultații și foile de observație aflate în arhiva spitalului.Au fost determinate frecvențele relative ale variabilelor înregistrate de studiu.Progresele înregistrate în terapia lordozelor,m-au îndreptățit să fiu optimist (ă) ,mie personal revenindu-mi rolul hotărâtor în a conferi pacienților,supuși cercetării ,o viață normală ,cu condiția să le pun la dispoziție o terapie completă și complexă.Activitatea practică mi-a demonstrat influența nefavorabilă a lordozei asupra pacienților.În utilizarea și dozarea tehnicilor propuse în programul de recuperare am ținut cont de stadiul evolutiv ,forma clinică ,vârsta pacienților și gradul de alterare a stării generale,recuperarea presupunând obiective precise ,în realizarea cărora,s-a urmărit îmbinarea kinetoprofilaxiei cu kinetologia de recuperare ,mai ales în cazul instalării deficiențelor caracteristice bolii.În vederea întocmirii programului de recuperare ,dar și a urmăririi evoluției bolii și eficienței programului recuperator, scopul fiind de a corecta lordoza cu mijloace din jocul de baschet,am întocmit,pe baza manevrelor și metodelor de testare specifice ,fișa individuală,cu înregistrarea parametrilor obținuți.Metoda de lucru utilizată au constituit-o ședințele individuale de recuperare folosind tehnicile de recuperare cu un program zilnic ,la început mai redus,la sfârșitul primei săptămâni de recuperare ajungând la o durată de aproximativ 30 minute. Programul de recuperare propriu- zis a fost precedat de tehnici de relaxare și un program de gimnastică respiratorie ,care,de fapt ,au fost prezentate pe toată durata ședinței.

Modelul de evaluare clinico-funcțională a fost realizat prin parcurgerea următoarelor etape :etiopatogenică,clinică ,paraclinică și funcțională.

Criteriile de includere au fost :

●durerea mecanică trenantă la nivelul coloanei vertebrale

●prezența semnelor inflamatorii la nivelul coloanei vertebrale

●absența altor programe de reabilitare kinetice anterioare pentru statusul algo-disfunțional.

Studiul s-a derulat timp de 1 lună.

La evaluarea clinică am apreciat starea fizică generală: a fost examinat cu multă atenție aparatul locomotor, și coloana vertebrală:

●la inspecție- s-a urmărit aspectul morfologic ,starea de nutriție,precum și formarea și dezvoltarea musculară;

●palpare- cu atenție pentru reperele osoase,aprecierea tegumentului coloanei vertebrale ,punctele dureroase ,tonusul și troficitatea grupelor musculare,tulburări de sensibilitate superficială;

●amplitudinea de mișcare și testing manual muscular- pentru toate mișcările în toate planurile ,active și pasive ,apreciindu-se existența focarelor de mobilitate anormală.

Simptomele prezentate de pacienți au fost : durere cu caracter cauzalgic, (la unii pacienți au fost accentuate și noaptea) ,dureri persiste în special în timpul mișcării,diminuarea mișcării în activitățile zilnice.Acestor pacienți li s-a recomandat începerea tratamentului recuperator . Parametrii studiați au fost durerea –scala VAS și scorul scalei ASES (Artriths Self-Efficacy Scale) pentru calitatea vieții.Aprecierea s-a realizat inițial și după un interval de 1 lună.

Durere manifestă în lordoză

Evaluarea paraclinică a constat din probele screening de laborator ,examinarea imagistică radiologică și RMN ,unde a fost strict necesară eliminarea altor suferințe.

Examenul coloanei vertebrale relevă:

Din ortostatism:

-umăr stg. Ascensionat

-omoplat stg.ascensionat și depărtat de planul toracal,proiectat anterior

-spații braț -trunchi inegale dr/stg

-șold dr. proeminent : brațul stg cu atingere șold stg.

-boltă plantară diminuată bilateral

-halus valgus stg.

Din profil:Cap proiectat anterior ;aplatizarea zonei toracale, cu ștergerea lordozei gib toraco lomb.stg.-săgeată 1 cm.

Anterior: rebord costal dr. mai proeminent.

Evaluarea funcțională am realizat-o în conformitate cu clasificarea internațională ICF a completat două scale de evaluare,inițial ( la momentul includerii programului de reabilitatre ,la un interval de 1 lună)

●Scala VAS pentru durere- a constat dintr-o linie orizontală pe care pacienții au întretăiat-o cu o linie verticală ( între 0-10) acolo unde au considerat că este gradul de durere pe care o acuzau în momentul respectiv.

●Scala de evaluare ASES pentru aprecierea stării de bine ( tabelul 1)

Tabelul 1.Scala ASES

Tratamentul de reabilitare a pus accent pe menținerea poziției corecte a coloanei vertebrale înainte și după programul de kinetoterapie ,cu ajutorul hamului de memorie.

Obiectivele principale au fost:

● combaterea durerii;

●asuplizarea coloanei vertebrale și a centurii scapulare în zonele cu rigiditate crescută;

●tonifierea musculaturii hipotone paravertebrale în condiții de scurtare ,precum și a musculaturii abdominale și tonifierea în condiții de alungire a musculaturii vertebrale și pectorale;de asemenea s-a avut în vedere și corectarea dezechilibrelor musculare care perturbă funcția statică și dinamică a coloanei vertebrale;

●învățarea și adoptarea unor posturi corecte în viața zilnică și profesională,precum și îndepărtarea factorilor mecanici iritativi;

●îmbunătățirea funcției respiratorii,prin restabilirea unei mecanici respiratorii funcționale bazată pe un control bun al participării costale și amplificarea cursei diafragmatice;

●conștientizarea poziției corecte a coloanei și a bazinului prin metodologia școlii spatelui ,,scool back,,;

●îmbunătățirea self-controlului și calitatea vieții.

Am insistat pe deprinderea regulilor de ,, igienă ortopedică,, ale coloanei vertebrale:

♦evitarea activității fizice intense,a ortostatismului prelungit și combinarea activității zilnice cu repaus în poziții corijate;

♦odihna se recomandă pe un pat tare cu o pernă mică sub cap cât să mențină lordoza cervicală,fiind adaptată fiecărui caz în parte,pentru a favoriza corecția relaxată a curburilor,evitarea poziției de șezlong;

♦controlul poziției șezând pe scaun,cu șezuta trasă înapoi și spatele lipit de spătar.

Tratamentul pentru corectarea lordozei cu mijloace din jocul de baschet s-a efectuat în 4 etape։

ETAPA I – am studiat bibliografia existentă legată de tema propusă și modul de rezolvare al cazurilor, am discutat pentru aceasta cu specialiștii implicați în echipa interdisciplinară de recuperare (medici de specialitate, kinetoterapeuți) asupra metodelor și mijloacelor aplicate și rezultatelor lor, care mi-au oferit informații pentru alcătuirea programului de kinetoterapie. Cu alte cuvinte , această etapă a constat în luarea la cunoștință a defetelor posturale ,reeducarea posturală și asuplizarea practicată în scop corector.Această primă etapă a durat 8 ședințe (2 săptămâni),însoțite de relaxare și învățarea pacienților de a păstra pozițiile corecte în viața zilnică.

ETAPA II,sau etapa corectivă ,cu durată de 6 săptămâni s-a axat pe asuplizarea și tonifierea musculară caracteristică deviațiilor ,fiind în măsură să mențină corecția .S-a urmărit tonifierea generalizată a musculaturii trunchiului și a membrelor.Programul de recuperare învățat la sală s-a continuat și la domiciliu.În această etapă am ales 10 pacienți cu vârstă cuprinsă între 14 și 28 ani cu lordoză lombară și cifolordoză . Tot în această etapă am pregătit locul de desfășurare a experimentului, materialele și instrumentele necesare explorării și evaluării; apoi am trecut la alcătuirea fișei personale cu datele necesare pentru fixarea diagnosticului clinico-funcțional.

ETAPA III-sau etapa de corectare și readaptare ,a urmărit fixarea rezultatelor obținute prin utilizarea ,, mijloacelor din jocul de baschet .Reeducarea posturală în această etapă înglobează toate gesturile obișnuite și vizează automatizarea poziției corecte . S-au aplicat metode și tehnici de kinetoterapie în scopul observării evoluției pacienților în cadrul parametrilor investigați pentru a face o comparație între testările inițiale și cele finale,în vederea verifcării eficienței mijloacelor aplicate.

Etapa IV– am avut în vedere aprecierea evoluției dinamice generale a pacienților.

Temele abordate au fost din deprinderi motrice specifice atletismului și a jocului sportiv, sau din deprinderi motrice specifice ramuri de sport și o calitate motrică.

Mijloacele specifice din jocul de baschet utilizate pentru corectarea lordozei .Pe parcursul desfășurării studiului s-au folosit mijloace bine alese din jocul de baschet și calitățile motrice de bază, care au fost distribuite în ședințe cu respectarea unor cerințe metodologice:

1.exercițiile să fie măsurabile;

2.să aibă o eficiență maximă și minim de efort;

3.să fie localizate pe dezvoltarea calităților motirce combinate: mobilitate articulară, forță – viteză, calitățile motrice solicitate de joc, cu creșterea treptată a intensității;

4. folosirea acelor exercițiile simple, cu grad de complexitate accesibil pacienților, oferind posibilitatea executării în viteză maximă;

5. stabilirea precisă a numărului de repetări, cu intervale de odihnă și durată care să permită restabilirea corespunzătoare a principalilor indicatori fiziologici.

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Tulburările funcționale de aliniament sunt frecvent descrise în literatura de specialitate,precizându-se că în poziția supinală (decubit) se corectează și nu au consecințe structurale vertebrale.Una din cauzele frecvente ale acestor tulburări de postură este disfuncționalitatea grupelor musculare ale toracelui,mai ales la tineri care nu au un regim corect de viață,cu adoptarea cotidiană a posturilor vicioase.Toate măsurile terapeutice au fost eficiente în ameliorarea parametrului de durere,dar măsurile kinetic aplicate prin mijloace din jocul de baschet au asigurat îmbunătățirea calității vieții ,cu impact pozitiv asupra statusului de self/control.Studiul derulat și prezentat a fost fundamentat pe aprecierea frecvent dezbătută în literatura medicală de specialitate ։atitudinile vicioase (deficiente) globale ale coloanei vertebrale perturbă activitatea cotidiană, generează pierderea de energie și scăderea randamentului.În urma efectuării măsurătorilor motrice aplicate am obținut o serie de date pe care le-am evaluat în funcție de anumite criterii, apreciindu-se nivelul la care se situaează pacienții supuși cercetării și în ce măsură exercițiile folosite au avut eficiență asupra corectării lordozei.

Analizând datele obținute în urma calculării mediilor atât pentru testarea inițială cât și pentru cea finală, se poate observa o îmbunătățire a rezultatelor în toate probele aplicate la pacienți confirmându-se astfel ipoteza formulată.Pentru a putea evalua mai bine eficiența mijloacelor din jocul de baschet pentru corectarea lordozei,voi realiza o analiză pe fiecare probă, comparativ băieți / fete.

Alergarea de „NAVETA 5×10 m”/secunde (graficul nr.1) .La această probă pentru grupul de băieți, diferența dintre testarea inițială (16,65 sec.) și testarea finală (15,15 sec ) este mai bun cu 1, 29 sec, în comparație cu fetele unde este ușor mai mic de cât la băieți: o medie de 16,75 sec la testarea finală față de media de 17,90 sec. la cea inițială, cu un progres de 1,15 sec., fapt ce evidențiează influența mijloacelor din baschet folosite pentru corectarea lordozei.

Grafic.nr.1. Mediile obținute în proba de Alergare Naveta 5x10m, /băiei/fete la cele două testări

Alergarea de viteză pe 50m /sec. Analza valorilor mediilor înregistrate în proba de „Alergare de viteză, pe 50m plat”, cu start din picioare, probă cuprinsă și în sistemul de evaluare național, prezintă creșteri mai mult statistic de la o testare la alta.

Grafic nr.2.Mediile obținute în proba de Alergare de vitezăpe 50m /băiei/fete la cele două testări

Astfel, la băieți la testarea finală s-a înregistrat un progres de 0,35 sec, deci rezultate ușor mai bune, față de fete care au ralizat o îmbunătățire a mediei cu 0,40 sec.

Săritura pe verticală- DETENTA/cm.

Prin această probă ce măsoară forța de desprindere pe verticală-detenta, ea fiind esențială în jocul de baschet, apropriindu-se de elementul tehnic aruncarea la coș,recuperarea mingii din panou, intercepția etc., putem observa că rezultatele obținute caracterizează nivelului dezvoltării calităților motrice la această vârstă.

Graficul nr.3. Mediile obținute în proba de Detentă /băiei/fete la cele două testări

Din graficul 3. se poate observa evoluția ascendentă a mediilor atât la băieți cât și la fete cu o diferență mai mare la băieți. Astfel, la băieții diferențele sunt mai bune, deci semnificative cu 5,65 cm mai mult, iar fetele cu o difernță de 4,65 cm mai bună între cele două testări, aspect ce na arată că prin mijloacele utilizate specific baschetului se poate corecta lordoza.

Micul Maraton cu mingea/sec

Este o probă ce evidențiează calitatea motrică rezistență în regim de viteză. În cazul acestei probe specifice jocului de baschet s-au obținut creșteri la ambele grupe de la testarea inițială la cea finală cu o rată de progres superioară la grupa de băieți, aceștia mânuind mai bine conducerea mingii în viteză maximă și cu rezistență mai bună la efort.

Graficul nr.4. . Mediile obținute în proba de Micul Maraton cu mingea /băiei/fete la cele două testări

Astfel, băieții obțin un timp mai bun la testarea finală cu îmbunătățire de 4,4 sec, iar fetele înregistrează un progres mai mic decât băieții, de 2,81 sec.

Pasa cu două mâini de la piept la perete/număr execuții/30secunde

Această probă este puternic influențată de tehnica prinderii și transmiteri pasei, a dezvoltării vederii periferice și distributive. Prin evaluarea ei s-a urmărit viteza de execuție a deprinderii de prindere și transmitere a mingii în perete, în relație cu forța în brațe. Băieți înregistrează la testarea inițială o medie de 19,95 de execuții, pe când fetele doar 15,35 execuții. La final băieții prezintă o medie de 25,8 execuții, iar fetele 17,75 repetări în 30 de secunde.

Grafic.nr.5. Mediile obținute în proba de pasa cu două mâini de la piept la perete/număr execuții/30sec /băiei/fete la cele două testări

Deci putem observa că și la începutul studiului valorile medii ale băieților sunt mai bune decât a fetelor. Din analiza graficului se observă creșteri la ambele grupe, băieți și fete, cu o rată de progres mai mare la băieți, ceea ce evidențiează o îmbunătățire a corectării lordozei (forță segmentară mai evidentă la băieții de vârstă pubertară).Rezultatele obținute în urma evaluării finale la testul de rotație a coloanei vertebrale au înregistrat o creștere a capacitații de torsiune cu 2° de partea dreaptă și aproximativ 1-2° de partea stângă. Dacă în urma măsurătorilor efectuate cu goniometrul nu se obțin date exacte, totuși credem că s-a obținut o creștere a mobilității coloanei vertebrale în ceea ce privește rotația.

Rezultatele obținute confirmă complexitatea factorilor ce concură la menținerea unei atitudini corecte a corpului,în particular ale coloanei vertebrale.Nu este posibilă o postură adecvată a trunchiului dacă aferentarea de la propioceptorii din mușchi,tendoane,articulații nu se transmite și se prelucrează corect în sistemul nervos,cu elaborarea eferențelor la periferie și obținerea unui tonus muscular adecvat pentru pozițiile corecte în diferite circumstanțe biomecanice .Prin mijloacele din jocul de baschet,derulate, se refac aceste aspecte ale unității morfo-funcționale neuro-mio-artro-kinetice.

Concluziile la care s-a ajuns în urma efectuării cercetării precum și confirmării ipotezei de la care s-a pornit constituie un exemplu ce demonstrează că kinetoterapia este mijlocul de tratament fizical ce nu poate fi înlocuit de către alt mijloc recuperator el ocupând un loc central în recuperarea funcției pierdute.

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare trebuie menționat faptul că principiile și obiectivele mijloacelor din jocul de baschet la pacienții cu lordoze , au un rol bine definit pentru recuperarea acestora. O altă mențiune care trebuie făcută este aceea că în raport cu , cauza și modul de evoluție, pot apare mai multe deficiențe funcționale de intensități diferite.Din prezentarea cercetării , se poate deduce faptul că după examinarea clinică completă mijloacele din jocul de baschet a constituit un adevărat tratament de fond.În ultima etapă, corectarea lordozei prin mijloacele din jocul de baschet am axat-o pe readaptarea funcțională la gesturile uzuale, fiind vorba de:

● o adevărată schimbare de stil a mișcării;

●o reeducare neuromotorie;

●o reeducare kinestezică și stereognozică.

La toate acestea, pacienții au fost nevoiți să învețe să-și ,, simtă,, diversele grupe musculare, să le comande și să situeze segmentele vertebrale.Pentru pacienți, metodele de kinetoterapie au dominat programele de reeducare funcțională .În alegerea mijloacelor din jocul de baschet pentru corectarea lordozei am ținut cont de :

● localizarea înaltă sau joasă a durerii;

●stadiul evolutiv al puseului respectiv;

●intensitatea sindromului dureros;

● dacă exercițiile pe care le-am impus exagerează sau nu durerile spontane acuzate de pacienți;

Vizavi de exercițiile aplicate am încercat să elaborez o serie de programe de exerciții reeducative specifice, individualizate în funcție de gradul reductibilității deformației.Totodată, am încercat să evidențiez principalele tipuri de exerciții, care s-au dovedit a avea o valoare practică mai mare. Combinațiile diverselor mișcări analitice au permis o varietate de exerciții reeducative.În urma mijloacelor din jocul de baschet,efectuat, la sfârșitul ședințelor s-a observat o oarecare îmbunătățire pentru pacienții cu lordoză.

BIBLIOGRAFIE

Pelin, Florin II. Mitrache, Georgeta III. Ciolcă, Corina -Strategie de integrare socială prin sport, Editura Polirom,București ,2014

E.Trașcă,M.Pătrașcu,M.Galbenu,D.Pătrașcu-Anatomie Practică, Editura Universitară, Craiova,2013

Victor Papilian,-Anatomia omului ,vol.I,Editura Medicală,București,1989

Ion Stroescu ,Mihai Negoescu,Marieta Stoicescu,Gizela Drafta-Recuperarea funcțională în practica reumatologică,Editura Medicală,București,2003

Conf.Univ.Dr.Antonela Crețu-Ghid clinic terapeutic fizical și kinetic,Editura Polirom,București,2007

Corneliu Zaharia –Lordoza-clinică-terapie-recuperare,Editura Medicală, București,1999

Kiss, I.,- Fiziokinetoterapia si recuperarea medicală , Editura Medicală, București, 1999

=== a40224447aa89ccf315397d14e6cda8e780cba1d_673960_2 ===

FACULTATEA

SPECIALIZARE

CORECTAREA LORDOZEI CU MIJLOACE DIN JOCUL DE BASCHET

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2018

FACULTATEA

SPECIALIZARE

CORECTAREA LORDOZEI CU MIJLOACE DIN JOCUL DE BASCHET

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2018

CUPRINS

CAP 1 ……………………………………………………………………………………………………………………….1

1.1.Actualitatea temei ………………………………………………………………………………………………….2

1.2.Motivarea alegerii temei …………………………………………………………………………………………2

CAP. 2.FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2.1.Jocul de baschet –aspecte generale …………………………………………………………………………..3

2.2.Anatomia coloanei vertebrale ………………………………………………………………………………….5

CAP. 3.ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI……………………………………… 23

3.1.Obiective și sarcini ……………………………………………………………………………………………….23

3.2.Scop și ipoteză …………………………………………………………………………………………………….24

3.3. Metode de cercetare …………………………………………………………………………………………….25

3.4. Corectarea lordozei lombare …………………………………………………………………………………28

3.5. Corectarea cifolordozei…………………………………………………………………………………………30

CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………….40

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………….41