Copiii Soldati Inconstienta sau Nepasare

Intr-o lume normala, copilaria este perioada bucuriilor pure si a clipelor de neuitat petrecute in curtea bunicilor. Varsta cand suntem invatati sa citim, timpul celor mai frumoase amintiri si al clipelor fara griji. In zilele noastre, copilaria inseamna varsta la care copiii traumatizati de razboaiele celor mari, invata sa apese pe tragaci si sa semene moarte. Povestea lor este reala si face parte din acea realitate de care ne ascundem condusi de instincte…

Povestea copiilor transformati in soldati ucigasi nu este una de actualitatea. Aceasta idee a aparut in mintea comandantiilor militari inca din antichitate . Primele dovezi arheologice despre copiii soldati au aparut in zona bazinului Marii Mediterane.

In antichitate era un obicei des intanlit in cadrul armatei, ca fiecare grup de soldati sa aiba in preajma copii care sa ii ajute la imbracatul armurii, intretinerea armamentului si al armurilor ori la hranirea animalelor. Cei mai rasariti dintre copii erau promovati la rangul de „copil de trupa”, urmand sa primeasca instruirle in manuirea armelor alaturi de intretinerea carelor de lupta. Exemple de copii soldati ne sunt redate de imagini din arta Egipteana sau de capitole din Vechiul Testament in care se povesteste de ucenicia militara a lui David in serviciul regelui Saul. Mitologia Greaca ne da un alt exemplu al copiilor soldati antici. Hylas, cel care a fost ucenicul personal al lui Heracles, invatand de la acesta tainele manuirii armelor . Literatura Greaca aduce multe alte exemple de copii transformati de mici in soldati neinduratori, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al copiilor spartani.

Problema copiilor implicati in razboi a inceput sa fie luata in considerare de catre marile state ale lumii abia la inceputul aniilor 70 ai secolului XX. Atunci au inceput sa intre in vigoare o serie de conventii internationale, avand ca scop tocmai limitarea participarii copiilor in conflictele armate. Aceste conventii nu s-au dovedit a fi insa un succes in stoparea fenomenului, diferite rapoarte ale organizatiilor internationale, demonstrand ca utilizarea copiilor in confruntar militare este larg raspandita.

Se estimeaza ca in prezent, aproximativ 300.000 de copii sunt participanti directi ai razboaielor militare actuale. Acesti copii executa o gama larga de activitati, incepand de la lupta in prima linie a frontului sau executand atentate sinucigase, pina la misiuni de mesagerie si spionaj.

Cele mai macinate de aceste conflicte militare, in care sunt folositi copiii, sunt tarile de pe continentul african. Majoritatea statelor de pe acest continent se afla in permanenta stare de instabilitate si conflict (de cele mai multe ori conflicte interne), se incalca in mod constant legislatia internationala privind drepturile copiilor, prin folosirea acestora in razboaiele purtate in Africa.

Un acord pe tema fenomenului „copiilor soldati” a fost semnat recent de 5 tari carora li s-au alaturat apoi peste 100 de tari membre ONU. Aceste 5 tari care au semnat acordul sunt Angola, Armenia, Bosnia, Costa Rica si San Marino. Acordul a fost semnat in timpul Adunarii Generale a ONU, La New York.

„Comunitatea internationala este mobilizata pentru a opri acest fenomen de nesuportat”. „Vremea avertismentelor s-a incheiat. Trebuie sa vedem ce functioneaza si ce nu. E timpul sa facem dreptate!”

In 2007, s-a semnat un acord de prevenire a fenomenului de recrutare a copiilor in diverse grupari militare pentru protejarea acestora de conflictele zonale si pentru reintegrarea sociala a celor care au fost obligati sa lupte sau chiar sa ucida.

In anul 2010, UNICEF si alte ONG’uri au ajuta peste 10.000 de copii sa se reintegreze social.

Organizatia Natiunilor Unite detine o lista detaliatacu tarile in care copiii devin victime directe ale razboiului, fiind recrutati, inarmati si trimisi sa lupte. Aceasta lista contine tari precum : Afganistan, Burundi, Republica Centrafricana, Ciad, Columbia, Congo, Irak, Nepal, Somalia, Sri Lanka, Sudan si Uganda.

ONU prezinta deasemenea si modul cum opereaza armatele si militiile locale atunci cand recruteaza minori pentru a servi drept soldati in razboi.

Copii sunt recrutati cu forta, in mod obligatoriu sau voluntar, cu toate ca distinctia dintre termene poate sa dispara foarte usor.

Recrutarea fortata este irolarea in armatele de gherila sau alte grupari armate prin intermediul rapirii, amenintarilor sau a altor mijloace de represiune impotriva unei persoane sau a membrilor familiei. Recrutarea fortata a copiilor soldati incalca toate drepturile fundamentale ale omului, potrivit conventiei privind drepturile copilului (CDC), Articolul 19.

Recrutarea fortata a copiilor soldati este posibila pentru ca acesti copii:

Lucreaza pentru o solda mai mica decat soldatii obisnuiti.

Pot fi folositi cu usurinta in razboi si sunt usor de manipulat.

Acestia nu constituie o amenintare la adresa conducatorilor.

Pot fi usor determinati sa se implice in activitati ilegale cum ar fi traficul de arme sau droguri, ori sa fie exploatati ca sclavi sexuali.

Recrutarea obligatorie, mai este cunoscuta si sub numele de serviciu militar obligatoriu,este o forma de recrutare ceruta prin regulamentul fortelor armate ale unui stat. Recrutarea obligatorie a persoanelor ce nu au varsta majoratului este strict interzisa prin Protocolul facultativ referitor la implicarea copiilor in razboaiele diverselor state.

Inrolarea voluntara implica optiunea de a alege liber si de a se alatura fortelor armate. Acest protocol stabileste ca varsta minima, varsta de 16 ani pentru inrolarea in cadrul fortelor armate si prevede faptul ca persoanele aflate sub varsta de 18 ani nu pot lua parte directa la razboaie sau alte conflicte.

Actiunile de sprijinire a acestui fenomen pot fi consolidate prin contacte cat mai directe cu autoritatile locale din zonele afectate. Ex: cei care recruteaza, autoritatile militare sau guvernul. Sau, ori de cate ori este nevoie, cu gruparile neguvernamentale implicate in recrutarea minorilor.

Sprijinirea acelor ONG’uri locale ce se opun recrutarii ilegale precum militantii pentru drepturile omului, familiile, profesorii, preotii sau diversi membrii ai comunitatii.

Colaborarea mai activa dintre organizatiile umanitare precum „ Oficiul pentru Coordonarea Problemelor Umanitare al ONU, UNICEF sau Crucea Rosie.

Furnizarea de informatii catre ONG’urile precum Human Rights Watch, Amnesty International…etc.

Sau eforturi mai bine focusate vizand implicara mass-media.

In concluzie, solutia ar fi schimbarea viziunzii si mentalitatii celor ce conduc aceste tari implicate in problema copiilor soldati dar si a conducatorilor care folosesc copiii in razboi. Chiar daca pare imposibil de realizat, aceasta solutie este cheia stoparii acestui flagel.

Proiectele de inasprire a legislatiei internationale privind problema copiilor soldati s-au dovedit de-a lungul timpului a fi un insucces total. Acest fapt este dovedit chiar de catre tariile sanctionate pe aceasta tema. Ele continuand sa foloseasca sau chiar sa sporeasca numarul copiilor soldati, incalcand legislatia internationala.

ONU si alte organizatii partenere acesteia, ar trebuii sa se implice mult mai direct in aceasta problema , pentru ca este din ce in ce mai frustrant ca in secolul XXI sa vedem copii aflati la varste fragede, ce se zbat si cad rapusi pe campul de lupta creat de ambitia inutila a unor conducatori orbiti de autoritate.

Daca solutionarea problemelor acestui fenomen va ramane doar la nivel de discutie, in viitor, continentul African, nu o sa mai fie cunoscut sub denumirea de continentul negru. Acest continent o sa fie mai degraba cunoscut sub numele de continentul rosu. Un rosu al sangelui copiilor cazuti la varste mult prea fragede pe frontul nebuniei unor lideri avizi de putere.