Agricultura Durabila In Romania

Cuprins :

I.Introducere

II.[NUME_REDACTAT]

III. Agricultura durabilă în România

IV.Concluzii

I.[NUME_REDACTAT], ramură de bază a economie naționale și sector ce a reprezentat calea progresului economic al țărilor lumii, care în prezent sunt mari puteri economice internaționale, este un domeniu cheie al cercetărilor actuale din țara noastră și din străinătate. Dezvoltarea durabilă – concept nou – se află în atenția a numeroși specialiști din întreaga lume. Acest concept a fost generat de necesitatea rezolvării problemelor economice si sociale apărute în ultimii 30 de ani, ca o consecință directă si negativa a realizării progresului economic în aproape toate țările lumii. Progresul, care a determinat evidente avantaje și beneficii pentru majoritatea populației, a determinat și un revers cu o serie de dezavantaje reflectate in mare parte în diminuarea resurselor naturale, afectarea calității mediului înconjurător și a ritmului de viață. Așa, a apărut necesitatea de a găsi căi și soluții optime de îmbinare a ritmului progresului economic cu cel de menținere a calității resurselor naturale. Acestea din urmă reprezintă baza susținerii agriculturii și, implicit, a asigurării calității vieții. Din această perspectivă, a apărut conceptul de agricultură durabilă care se impune a fi implementat cât mai urgent în economia națională, afectată în mare măsură de schimbări majore de orientare. Dezvoltarea durabilă a agriculturii constituie o problematică extrem de complexă, ce urmărește realizarea și menținerea unui echilibru între necesitatea conservării valorilor materiale și morale ale spațiului rural și ritmul schimbărilor determinate de modernizarea acestui sector. De aceea, considerăm utilă adoptarea variantelor de dezvoltare economică durabilă în toate sectoarele de activitate și, în mod special, în agricultură.

II.Scurt istoric agricultura în [NUME_REDACTAT] a fost tradițional coloana vertebrală a economiei în Romania,mai mult de o treime din pământ este dedicat cultivării(incluzând podgoriile,livezile și grădinile de legume).O reformă radicală de pământ a început în 1921 și sa finalizat în 1948,când terenurile agricole au fost luate de la proprietarii mari și distribuite țăranilor fermieri,dar restructurarea economiei după instaurarea comunismului a inclus colectivizarea obligatorie a agriculturii,colectivizare care sa petrecut intre anii 1949 si 1962.

Din 1989,fermele de stat au fost restrânse până la mărimea de 50 de hectare cu acționarii, dar fermele colective au fost împărțite în exploatări colective. România sa confruntat cu probleme majore în urma destrămarii acestor ferme colective și incertitudinea rezultată de proprietate. Aceste mici parcele individuale au devenit culturile de subzistență cultivate în mod tradițional de țărani .In ciuda unei culturi bogate de cereale in 1995,a existat o tendință de scădere a agriculturii în anii 1990,pe măsură ce lipsa investițiilor de capital și tehnologiile limitate au continuat să împiedice sectorul agricol.Mai mult decât atât, , sistemele de irigare care au fost instalate în timpul perioadei comuniste ,în special cele de pe câmpiile din sud și vest , au ajuns intr-o stare proastă pana in 2000.

Clima și relieful de câmpie extinse din România sunt cele mai favorabile pentru dezvoltarea culturilor de cereale , deși acestea de asemenea se găsesc în Subcarpații și în [NUME_REDACTAT] , unde ocupă o mare parte din totalul terenurilor arabile . Grâul și porumbul sunt cele mai importante urmate de orz , secară si ovăz . Orzul este cultivat în zonele Brașov , Cluj si Mureș unde este folosit pentru fabricarea berii .

Legumele și leguminoasele precum mazărea,fasolea si lintea sunt plantate pe loturi relativ mici. Cultivarea de legume este marcata în special în jurul orașului București , cu specializare în producția de cartofi timpurii , roșii , ceapă ,varză si ardei verde. Zone de grădinărit similare se gasesc in jurul orausul Timișoara , Arad , Craiova , Galați , Brăila și în alte orașe .Cele mai importante zone de cultura de cartofi sunt in Brasov,Sibiu,Harghita si Mures. Alte culturi în cauză includ sfecla de zahăr ; semințele de floarea soarelui ,mai ales pe câmpiile Dunării , Tisei , și Jijiei ; cânepă ; in ; rapiță ; soia și tutun .

România poate fi numărată printre principalele țări producătoare de vin din Europa . Este specializată în producția de vinuri de înaltă calitate , folosind metode moderne și odată cu creșterea comerțului turistic, vinurile sale devin cunoscute și apreciate la o scară internațională mai largă . Cantități mari sunt exportate anual . Podgoriile mai cunoscute sunt la Odobești , Panciu și Nicorești , deși există mai multe alte centre importante . Atât vinurile albe și roșii au câștigat diverse premii internaționale .

La o altitudine între 300 și 500 de metri,se găsesc livezi pe aproape toate dealurile de la poalele Carpaților .

Creșterea animalelor are o istorie foarte lungă în România . Aproximativ jumătate din vite sunt crescute pentru carne, care este un export important . În anii 1990 sectorul zootehnic a cunoscut multe din aceleași scăderi ca și culturile, cu toate acestea , de la începutul anilor 2000 trendul sa inversat, iar exporturile de carne de vită a crescut . Produsele lactate sunt , de asemenea, o componentă importantă a agriculturii românești , așa cum sunt lâna, ouăle și mierea.

Pădurile din România au dat cherestea, dar începând cu anii 1990 accentul a fost pus pe produse finite . Cheresteaua este utilizată în principal pentru materiale de construcții ,DVP și fabricarea mobilei.

Râurile din România , lacurile ,și regiunea de coastă a [NUME_REDACTAT] susțin o industrie de pescuit bine dezvoltată. În timpul regimului comunist , pescuitul oceanic în apele străine a fost dezvoltat rapid pentru a crește exportul de carne . Începând cu anii 1990 , cererea de pește a scăzut , în mare parte din cauza reducerii flotei și resursele și creșterea prețului de pește în raport cu alte produse de proteine ​​animale. Cea mai mare cantitate de pește provine din Dunăre , și de cele mai multe ori captura anuală este consumată în stare proaspătă . La mijlocul anilor 1980, [NUME_REDACTAT] , a încercat să transforme [NUME_REDACTAT] într-o regiune de domenii de cereale . Localnicii au fost forțați odată ce digurile au fost construite pentru a pompa apa din deltă , iar solurile au fost aplatizate și plantate cu grâu și orez . Mii de plante și animale marine au fost ucise . După revoluție , guvernul român a creat [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] în 1991 pentru a supraveghea restaurarea deltei . Printre peștii găsiți în [NUME_REDACTAT] sunt crapul , somnul , știuca si șalăul împreună cu peștii care migrează din [NUME_REDACTAT] , cum ar fi macroul Dunării și sturionul , care produce caviar , produs din pește cel mai valoros din România . În 2006 , însă , România a emis o interdicție de 10 ani privind pescuitul sturionilor comercial , invocând îngrijorarea cu privire la declinul populațiilor de sturioni .

III.Agricultura durabila in [NUME_REDACTAT] reprezintă un sector de mare importanță în România, atât prin contribuția pe care o are în economia națională, cât  și prin rolul său social vital. Cu o contribuție de 6,7% la valoarea adăugată brută (VAB) națională , raportat la nivelul anului 2010, agricultura a avut dintotdeauna un rol important pentru economia României.   Aportul agriculturii României în [NUME_REDACTAT] Brut (PIB) a fost întotdeauna ridicat. Ponderea înregistrată sa redus, în ultimii 10 ani, însă fluctuațiile producției agricole induc încă  variații semnificative ale PIB. Asa ca, dacă la inceputul anilor 2000, contribuția agriculturii României în VAB (valoarea adăugată brută ) era aproape de 12%, evoluția sa se afla în prezent pe o curbă  descendentă, pentru prima dată  ajungând sub 10% în 2005  și atingând nivelurile minime de 6,5% în 2007 și  de 6,7% în 2010 .

În 2011, potrivit Eurostat , agricultura UE‐27 a generat 149 miliarde de euro VBA, ceea ce reprezintă  o crestere de 6% față  de anul 2010  și o majorare de 9,3% față  de nivelul anului 2001. Raportat la media UE‐27, la nivelul anului 2011, agricultura României a generat 8,3 miliarde euro valoare adaugată brută, reprezentând 5,59% din VAB a UE‐27, ceea ce clasează România pe locul 6, cu o creștere de 7,9%  față de anul 2010. Ponderea sectorului agricol în economia României, rămâne dublu față de media statelor care au aderat la UE în 2004 (Polonia și Ungaria au înregistrat, în 2010, o contribuție de 3,5%) de trei ori mai mare decât media europeană (1,7%, în UE‐27). Sectorul agricol  și rural românesc au în continuare  un potențial de creștere semnificativ, încă  putin exploatat, restructurarea agriculturii  și revitalizarea economiei rurale reprezentând puncte importante de creștere economică a României. România prezintă  discrepanțe semnificative față  de UE‐27  și în materie de productivitate a sectorului agricol: chiar și în anii agricoli avantajoși, nivelul productivității se situează sub 50% din media UE‐27, situație inadmisibilă  și care arată  potențialul economic nevalorificat al agriculturii și zonelor rurale românești. Acest lucru poate fi explicat prin structura interioara a fermelor românești, folosirea necorespunzătoare sau incorectă a factorilor de producție (inclusiv a capitalului uman), și prin cadrul instituțional și infrastructura deficitară existentă. În special, lipsa infrastructurii de marketing/de exploatare a produselor agricole semnifică un aspect critic pentru  fermele mici. Restructurarea agriculturii,  ținând cont aceste aspecte, va avea un impact mare asupra economiei rurale în general, având în vedere că agricultura continuă să rămână cea mai importantă activitate din spațiul rural și o sursă importantă de venit pentru gospodării . În ceea ce privește forța de muncă  din agricultură, aceasta este mult supradimensionată  în comparație cu standardele UE, populația ocupată  în mediul rural  și în sectorul agricol păstrandu-se la un nivel superior, în perioada 2007‐2011.

Populația ocupată în agricultură și silvicultură, reprezenta, în 2010, aproximativ 19% din totalul populației ocupate din România, o diferență destul de mare față de media UE‐27 (4,7%) și față  de noile state membre (spre exemplu, Polonia: 10,1%; Ungaria: 5,5%; Bulgaria: 14,7%), nemaifăcând referire la țări precum Franța (cu 2,6%), [NUME_REDACTAT] (1,9%) sau Germania (1,8%). Numărul ridicat al populației care lucrează  în activități agricole în agricultură  și silvicultură  constituie un prim indiciu al nivelului diminuat al productivității muncii  și  șomajului mascat existent în acest sector. Economia rurală românescă este astăzi predominantă, ponderea agriculturii ajungând la circa 60% (în comparație cu circa 14‐15% în UE), ceea ce are efecte negative asupra gradului de ocupare al populației rurale active. Marea majoritate a fermierilor sunt propriii lor angajați, realizând o agricultură  de subzistență, fiind necesară  completarea veniturilor pe care le obțin cu venituri din activități non‐agricole. Ocuparea forței de muncă în sectorul pescuit, acvacultură și industria de prelucrare din România, măsurată în echivalent normă întreagă, seminifica, în 2009: 8,1% din total UE‐27, respectiv 2.542 persoane ocupate în acvacultură (ceea ce clasează România pe locul 5, după Franța, Grecia, UK, Spania); 3,3%, respectiv 1.370 persoane ocupate în domeniul industriei prelucrătoare (locul 16) și 0,1% (respectiv 244 de persoane angajate) ocupate în domeniul pescuitului.[NUME_REDACTAT] Census 2010 , în UE‐27 se înregistrau, în 2010, un număr de aproape 12 milioane de ferme. Aceste ferme acopereau o suprafață  de 170 milioane de hectare (1,7 milioane km2 , 40% din teritoriul UE‐27), suprafața medie a unei ferme fiind de 14,3 ha. Din cele aproximativ 12 milioane de ferme existente în [NUME_REDACTAT], în anul 2010, mai mult de 3,85 milioane (32%) sunt în România, fapt ce arata  amploarea fenomenului de fragmentare a exploatațiilor agricole românești, cu afectari negative asupra performanțelor economice .

Fermele agricole din România, Italia  și Polonia împreună alcătuiesc 58% din numărul total de ferme, la nivelul UE‐27, în 2010. Repartiția suprafeței agricole utilizate (SAU) nu este omogenă la nivelul UE. Așadar, 49% din numărul total de ferme au mai puțin de 2 hectare și reprezintă 2% din SAU totală. Pe de altă parte, 325.000 de ferme UE (3% din total) au o suprafață de cel puțin 100 de hectare (264,6 ha, în medie)  și însumează 50% din suprafața totală, la nivelul UE‐27. Mărimea medie a unei ferme în UE‐27 este de 14,3 ha, iar în România de 3,45 ha (de 4 ori mai mică), fapt ce influențează negativ punerea în valoare a resurselor agricole și rurale disponibile, cu efecte dezavantajoase asupra economiei rurale  și asupra veniturilor agricultorilor.  

[NUME_REDACTAT], producția agricolă se bazează, în special, pe fermele de mici dimensiuni, ferme de semi‐subzistență. Până acum, măsurile sociale luate în agricultură au făcut ca acest sector important al economiei naționale să nu fie competitiv.   Conform situației proiectelor din cadrul PNDR , până la data de 11 aprilie 2013, pentru măsura 141 “Ajutarea fermelor de semi‐subzistență” au fost depuse în total 88.846 cereri de  finanțare, valoarea acestora fiind de 666,3 milioane euro (140% raportat la alocarea inițială); din cele 48.512 proiecte selectate, s‐au încheiat contracte de finanțare pentru 46.853 proiecte, în valoare de 147,7 milioane euro (31% grad de execuție financiară). Ajutorul acordat acestui segment de fermieri, a căror exploatații au o dimensiune economică între 2‐8 UDE, are obiectivul de a asigura veniturile necesare în perioada de restructurare și modificare a fermelor de semi‐exstenta în exploatații orientate către piață, prin folosirea durabilă a factorilor de producție, îmbunătățirea managementului, diversificarea producției agricole, precum  și introducerea de tehnologii performante, adaptate condițiilor locale. Performanța agriculturii în România este afectată  serios într-un mod negativ de fragmentarea excesivă  a proprietății (3.859 mii ferme, în 2010, față de 3.931 mii ferme, în 2007 ‐ cu 2% mai puțin), în condițiile în care un procent de 93% din numărul total de ferme românești aveau, în 2010, o suprafață  mai mică  de 5 hectare  și dețineau 29,6% din totalul suprafeței agricole utilizate (prin comparație, ponderea fermelor sub 5 hectare, la nivelul UE‐27, este de 69%, iar suprafața utilizată  de 6%). Prin urmare, mărimea actuală  a exploatațiilor agricole nu favorizează  punerea în valoare cu eficiență  a resurselor disponibile în agricultură, ceea ce are efecte negative asupra    economiei rurale  și asupra veniturilor agricultorilor. De aceea diminuarea numărului de ferme care practică o agricultură de subzistență ar trebui să fie unul dintre obiectivele principale ale politicii de dezvoltare rurală, dacă  se urmărește ca agricultura românească să existe și să influențeze piața comunitară . Pe de altă parte, un număr de 13.740 ferme mari din România (0,4% din total) exploatau, în 2010, o suprafață de 6,5 milioane hectare (48,9% din SAU totală), dimensiunea medie a unei ferme fiind de 474 ha (față  de 265 hectare media europeană). Ponderea exploatațiilor peste 100 hectare se situează  la 2,7% la nivelul UE‐27, 18,3% în Franța, 11,2% în Germania , 21% în [NUME_REDACTAT]. România are așadar o structură  dublicitara  a fermelor agricole: fermele mari, competitive, coexistă cu fermele mici, aflate la limita existentei. O parte dintre aceste ferme mici trebuie eficientizate  și orientate, în perioada ce urmează, spre piață. Crearea mediului instituțional  și a infrastructurii pentru exploatarea produselor obținute va constitui elementul major pentru creșterea performanțelor economice a exploatațiilor agricole. Un alt factor important este calitatea pregătirii profesionale și diversificarea ocupațională. Pregătirea capitalului uman pentru creșterea performanțelor fermelor are o importanță  particulară  în România, unde nivelul de formare și nivelul educației femierilor mici este foarte scăzut. Potrivit datelor [NUME_REDACTAT] Agricol 2010, din numărul total de 3.859 mii exploatații agricole înregistrate în România, 3.828 mii exploatații (99,2%) sunt exploatații agricole fără personalitate juridică (exploatații agricole individuale, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale/familiale)  și 31 mii (0,8%) sunt exploatații agricole cu personalitate juridică . Modificările intervenite în structura exploatațiilor agricole, în perioada 2002‐2010.

Potrivit situației prezentate, suprafața agricolă  utilizată  la nivel național, în anul agricol 2009/2010, a fost de 13.305 mii ha, din care 7.449 mii ha (56%) revin exploatațiilor agricole fără  personalitate juridică  și 5.856 mii ha (44%), exploatațiilor agricole cu personalitate juridică. Numărul exploatațiilor agricole înregistrat, în anul 2010, a fost cu 14% mai mic față  de cel înregistrat la [NUME_REDACTAT] Agricol 2002, fapt datorat, în principal, grupării unor exploatații agricole fără personalitate juridică.   Structura de exploatare a terenului agricol din România nu s‐a schimbat însă, semnificativ, pe parcursul ultimului deceniu, menținându‐se aceeași fragmentare  și aceeași polaritate extremă, impedimente majore ale creșterii competitivității sectorului. Datele oferite de [NUME_REDACTAT] Agricol 2010 indică faptul că modificările structurale privind sectorul producției agricole din România au fost și rămân modeste. Se constată un anumit trend de scădere a numărului total de exploatații, în perioada 2002‐2010 (cu 626 mii, respectiv cu 14%); cu toate acestea, numărul exploatațiilor mici, neperformante, rămâne foarte ridicat. Din interpretarea datelor RGA 2002, rezultă că fermele de subzistență, cu dimensiuni sub 2 hectare, continuau să  reprezinte, în 2010, 71% din totalul exploatațiilor, operând 13% din suprafața agricolă folosită (SAU), în timp ce peste 55,8% (peste 2 milioane) din exploatațiile mai mici de un hectar dețineau 5,3% din SAU). Aceste date sunt o imagine a fenomenului agriculturii de subzistență  și semi‐subzistență, care continuă  în România, după  1990, efect al modului în care s‐a pus în practică reforma agrară, dar și structurii demografice specifice ruralului românesc

IV.[NUME_REDACTAT] unei agriculturi cu caracter durabil este un proces complex și cu multe piedici, cu o evoluție înceată. Dar, cu toate dificultățile și obstacolele evidențiate, este mai mult decât vital să recunoaștem faptul că practicarea, în continuare, pe scară extinsă, a unei agriculturi intensive, bazată strict pe industrializare și chimizare. Astfel, agricultura durabilă se dovedește a fi alternativa viabilă a agriculturii intensive, întrucât are rolul esențial de a promova sisteme și tehnologii „prietenoase” cu mediul înconjurător, ce respectă si nevoile generațiilor viitoare de a se dezvolta în mod armonios. [NUME_REDACTAT], dezvoltarea durabilă poate fi asigurată prin mai multe mijloace, între care cea mai importantă pentru promovarea unei dezvoltări durabile este varianta competitivității, considerată optimă pentru dezvoltarea durabilă deoarece ține cont de resursele reale de care dispune România în prezent și de modul de utilizare a acestora într-un ritm rațional. În condițiile actuale, de asigurare a dezvoltării durabile a economiei spațiului rural, se constată că se susțin și se vor susține în continuare eforturi însemnate pentru a promova o agricultură durabilă care să se orienteze pe coordonate principale astfel: dezvoltarea economiei rurale, asigurarea de venituri alternative și un nivel de viață ridicat agricultorilor, protejarea mediului înconjurător și asigurarea existenței generațiilor viitoare. Asigurarea condițiilor de dezvoltare durabilă reprezintă o prioritate în România. În esență, dezvoltarea durabilă este calea de redresare a economiei românești, iar în acest cadru agricultura durabilă are un rol vital.

Bibliografie

“Situația pe sesiuni a proiectelor din cadrul PNDR înregistrate în tabelele de monitorizare la data de 11.04.2013, www.madr.ro”

“[NUME_REDACTAT] Agricol 2010, INS, 2011”

“Dr. ing. [NUME_REDACTAT], Sectorul agricol românesc și susținerea acestuia după 2013”

“[NUME_REDACTAT] Exploatațiilor agricole, [NUME_REDACTAT] de Prognoză, 2012”

“[NUME_REDACTAT] comună în domeniul pescuitului în cifre 2012”

“http://ec.europa.eu/fisheries/documentation/publications/pcp_ro.pdf”

“http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Agricultural_output,_price_indices_and_income”

“http://www.britannica.com/EBchecked/topic/508461/Romania/42848/Agriculture-forestry-and-fishing”