Contribuții LA Cunoașterea Biologiei ȘI Dezvoltării Speciei Crambe Tataricadocx

=== CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA BIOLOGIEI ŞI DEZVOLTĂRII SPECIEI CRAMBE TATARICA ===

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: BIOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător Științific:

Conf. Dr. Mihaela Ioana GEORGESCU

Absolvent:

Dana BADEA

BUCUREȘTI

– 2016 –

CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA BIOLOGIEI ȘI DEZVOLTĂRII SPECIEI CRAMBE TATARICA

1

CUPRINS

1.STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE

SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA SPECIA CRAMBE TATARICA SEBEOK

1.1.ASPECTE GENERALE PRIVIND DENUMIREA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ÎNCADRAREA SISTEMATICĂ

1.2.CARACTERELE MORFOLOGICE ALE GENULUI CRAMBE ȘI VARIAȚIA ACESTORA LA NIVELUL SPECIILOR COMPONENTE

1.3.CERCETĂRI PRIVIND MORFOLOGIA, ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SPECIEI CRAMBE TATARICA SEBEOK. VARIABILITATEA CARACTERELOR ÎN CADRUL SPECIEI

1.4.CERCETĂRI PRIVIND BIOLOGIA, ECOLOGIA ȘI RĂSPÂNDIREA SPECIEI CRAMBE TATARICA SEBEOK

2.MATERIAL ȘI METODĂ

2.1. OBIECTIVE

2.2. MATERIALUL STUDIAT

2.3. DETERMINĂRI EFECTUATE

2.4.

3.CONDIȚIILE GENERALE ÎN CARE S-AU EFECTUAT CERCETĂRILE

3.1. AMPLASAREA EXPERIENȚELOR

3.2. CONDIȚIILE PEDOCLIMATICE

3.3.

4.REZULTATE OBȚINUTE

4.1. REZULTATE PRIVIND ………

2

4.2. REZULTATE PRIVIND …………..

4.3. …………

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

3

1.STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE

SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA SPECIA CRAMBE TATARICA SEBEOK

1.1.ASPECTE GENERALE PRIVIND DENUMIREA ȘTIINȚIFICĂ ȘI ÎNCADRAREA SISTEMATICĂ

Specia Crambe tataria sau Târtan, hodolean tătărăsc, în denumirea populară, este încadrată sistematic în ordinul Capparales, familia Brassicaceae și este o specie perenă, hemicriptofită. Rădăcina acestei specii ajunge până la 120 cm lungime, groasă, cărnoasă, de culoare brun– neagră la exterior și albă la interior. Tulpina ajunge la înaltimea de 60–100 cm, este groasă, păroasă și ramificată, alcătuind o coroană globuloasă. Frunzele bazale sunt foarte mari, lung pețiolate, rombice, de 2-3 ori penat sectate, păroase sau glabrescente, cu lacinii mari, lanceolate sau ovate. Frunzele tulpinale sunt scurt pețiolate, penat lobate, iar cele superioare bracteante, simple, liniar-lanceolate. Inflorescența este foarte mare, compusă din numeroase raceme dense, umbeliforme.1

Pedicelii florali au 6-10 mm lungime. Sepalele sunt ovat lanceolate, rotunjite la vârf, alb mărginite, lungi de aproximativ 3-3,5 mm. Petalele au culoare albă, lungimea de 5-6 mm și sunt alungit ovate, îngustate brusc în unguiculă scurtă. Staminele sunt lungi de 2,5-3 mm, patru glande nectarifere din care două de formă semilunară înconjură staminele scurte, iar celelalte două așezate la baza perechilor de stamina lungi. Fructul este o siliculă articulată, lungă de aproximativ 5-7 mm, cu partea valvară sterilă, iar partea superioară globuloasă cu patru muchii.

Semințele sunt globuloase de 3–3,5 mm diametru. Specia are cod 4091 și este listată în Convenția de la Berna, în Directiva Habitate, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatealor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare.

1 V. Ciocarlan, Flora ilustrata a Romaniei, Bucuresti, Edit. Ceres, 2000.

4

Înflorește în lunile aprilie- iunie și fructifică în lunile mai- iulie. Crește pe soluri sărace în humus. Este o specie relativ sporadică – populație cu 5 și 20 indivizi – răspândită în pajiștile de la Mârzești.

5

1.2.CARACTERELE MORFOLOGICE ALE GENULUI CRAMBE ȘI VARIAȚIA ACESTORA LA NIVELUL SPECIILOR COMPONENTE

Morfologia plantelor reprezintă domeniul botanicii care se ocupă cu studiul caracterelor exterioare. Atât în analizele care se efectuează în laborator cât și direct în teren, aspectul exterior stă la baza indentificării taxonilor. Determinarea speciilor se face pe baza formelor, dimensiunilor și culorilor celor șase organe: rădăcina, tulpina, frunza, floarea, sămânța și fructul.

Pentru identificarea corectă a speciilor, cunoașterea noțiunilor de morfologie este obligatorie.

Diversele specii de plante sau asociații vegetale apar în mod natural în legătură cu anumite zone geografice sau etaje altitudinale. Factorii mediului geografic care, direct sau indirect, condiționează repartiția și vigoarea de creștere a vegetației formează complexe caracteristice pentru anumite întinderi de teren. Speciile de plante manifestă preferințe pentru anumite condiții de temperatură, umiditate si lumină. Odată cu trecerea de la o zonă geografică la alta sau pe măsura schimbării altitudinii, covorul vegetal apare sub diferite forme sau aspecte.

Zonele de vegetație sunt delimitate după criterii precum tipul major de vegetație, latitudinea, climatul general și gradul de continentalism. În România, se disting mai multe zone de vegetație: stepică, silvostepică și nemorală.

Etajele de vegetație sunt concepute după criteriul altitudinal: etajul colinar, montan, cu subetajul montan inferior, mijlociu și superior, subalpin și alpin.

Fiecare zonă de vegetație sau etaj altitudinal posedă o vegetație caracteristică. Cele două zonalități, latitudinală și altitudinală se pot suprapune. De exemplu, pădurile dominate de fag (Fagus sylvatica) sunt încadrate în zona nemorală a României, în același timp ele fiind amplasate în etajul montan inferior sau mijlociu.

6

Zona stepică

În Europa, stepa autentică se întinde doar în partea sud- estică, din care o mică parte se află pe teritoriul României. Din punct de vedere altitudinal, este caracterizată prin înălțimi foarte coborâte (20- 200m). Teritorii relativ întinse se află în Bărăgan, Moldova și Dobrogea. Anotimpul cald este dominat de perioade secetoase lungi, iar cel rece se caracterizează prin vânturi puternice, cum este crivățul. Vegetația este dominantă de gramineele de stepă. Majoritatea suprafețelor au fost convertite în terenuri agricole.

Crambe tataria (Târtan, hodolean)

Este întâlnită în pajiștile cu caracter stepic din Transilvania, Banat, Iași, Suceava. Este un indicator al habitatelor relativ bine conservate. Se distinge cu ușurință prin portul înalt, funzele mari și cărnoase, groase și consistente. Florile sunt grupate într-o inflorescență foarte mare, iar petalele sunt mici si albe.

Genul Crambe este unul dintre cele mai bogate specii a familiei Brassicaceae cuprinzând 34-35 specii. Distribuția geografică este foarte largă pornind de la Cercul Polar Arctic la ecuator și în direcția sud- vest din arhipeleagul Marocasian în vestul Chinei și nordul Indiei. Este o specie continentalo – panonico, prezentă atât in Republica Cehă, Ungaria, Slovenia cât și în Italia. Genul cuprinde aproximativ 19 specii, iar în țara noastră se întâlnesc doar două.

Prima specie se întâlnește pe nisipurile maritime fiind o plantă de sărătură. Aceasta prezintă frunzele inferioare ovate, lobate până la fidate, glabre sau glauce. Sepalele sunt lungi, cu dimensiuni de 4-5 mm, iar petatelele de 8 mm lungime. Denumirea științifică este Crambe maritima , iar denumirea populară este varză de mare.

A doua specie este specifică pajiștilor aride și semiaride de stepă și silvostepă. Aceasta prezintă frunzele inferioare de culoare verde, penat sectate si păroase. Sepalele sunt lungi având dimensiunea de 3-3,5 mm, iar petalele de 5-6 mm lungime.

În România, planta este răspândită în partea de est a țării și se găsește pe platoul Republicii Moldova. În țara noastră au fost identificate 250 de plante stabile, dar pentru

7

a nu se găsi pe cale de dispariție, este necesară protecția habitatului în care acestea trăiesc.2

În România, Crambe tatarica Sebeók este relativ frecventă doar în silvostepa transilvană, fiind rară în Moldova și Dobrogea și foarte rară în Câmpia de Vest. Se mai întâlnește pe Coasta Lunii; Colinele Elanului; Dealurile Clujului Est; Fânațele de pe Dealul Corhan- Săbed; Fânețele seculare Frumoasa; Fânețele seculare Ponoare; Insulele Stepice Șura Mică- Slimnic; Lacul Știucilor- Sic- Puini- Bonțida; Pajiștile Balda, Frata si Miheșu de Câmpie; Pajiștile lui Suciu; Pajiștile Sărmășel, Milaș si Urmeniș; Pădurea Gârboavele; Pădurea și pajiștile de la Mârzești; Podișul Secașelor; Sighișoara, Târnava Mare; Suatu, Cojocna, Crairât; Suharau- Darabani; Valea lui David; Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mi; Zau de Câmpie. Existența unor populații mari arată întotdeauna o stare bună de conservare a pajiștilor, specia nerezistând la degradarea acestora prin suprapășunat. Este caracteristică habitatelor de pajiști stepice subpanonice, pajiști xerofile seminaturale și facies cu tufișuri pe substrate calcaroase, pajiști stepice panonice pe loess si stepe ponto- sarmatice.

În 1821, Candolle s-a bazat pe dimensiunea și forma îmbinării proximale a fructului si a divizat genul în trei categorii: Dendrocrambe, Leptocrambe și Sarcocrambe.3

Această diviziune corespunde zonelor geografice de alcătuire al taxonilor incluși. Categoria Dendrocrambe este endemică pentru Macaronesia, categoria Leptocrambe este răspândită de-a lungul bazinului Mediteranean pănă în vestul Africii, iar categoria Sarcocrambe are o arie de răspândire din estul Europei până la stepele și munții din Asia Centrală.

Cercetările legate de aceste plante prezintă multe lacune în cunoștințe, privind locația lor și hărțile de distribuție, ele fiind nominalizate în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană

Informațiile existente cu privire la acest taxon sunt incomplete, neactualizate, motiv pentru care datelor despre această specie se pierd.

2 A. Sarbu, Arii speciale pentru protectia si conservarea plantelor in Romania, Bucuresti, Edit. Victor B Victor, 2007.

3 A.P. Candolle, Regni vegetabilis systema naturale, Ed. Treuttel et Würtz, Paris, 1821.

8

Prin urmare, acest fapt nu este în concordanță cu cerințele Uniunii Europene, în acest sens fiind necesară dezvoltarea unui program special cu o bază de date actualizată pe taxoni de plante românești nominalizat în Directiva Habitate.

Activitatea desfășurată de botaniști este necesară ca o sursă de bază de informații. Fără acest tip de activitate, informația nu va fii actualizata, iar cea veche va fii incompletă.

9

1.3. CERCETĂRI PRIVIND MORFOLOGIA, ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SPECIEI CRAMBE TATARICA SEBEOK.

VARIABILITATEA CARACTERELOR ÎN CADRUL SPECIEI

Menținerea speciilor de plante în arealele lor naturale reprezintă obiectivul principal al activitătilor de conservare. Se urmărește păstrarea populațiilor într-o stare optimă, a mediului din care fac parte precum și a relațiilor cu celelalte organisme din comunitățile specifice.4

Ambianțele caracteristice în care vegetează se regăsesc în mod natural pe suprafețe sau arii geografice puțin alterate de impactul antropozoogen. Existența unui cât mai mare număr de suprafețe desemnate ca arii naturale protejate în care prin măsuri de management activitatea umană poate fi mai controlată devine tot mai necesară. Protejarea plantelor sau conservarea naturii, ca și concepte, au apărut odată cu necesitatea găsirii unor soluții menite a salva specii devenite vulnerabile sau amenințate cu dispariția. Cele mai numeroase cauze au fost și sunt în continuare de natură antropică. Ariile protejate reprezintă un refugiu în special pentru speciile de plante amenințate.

O specie al cărei areal se desfășoară doar pe o suprafață limitată, uneori chiar foarte restrânsă, se numește endemit. Dacă însă distribuția este relativ întinsă, specia nefiind endemică, însă puțin abundentă, aceasta este catalogată rară. În cazul în care populațiile sunt pe cale de a se diminua, în cadrul unei părți sau chiar a întregului areal încât să existe pericolul dispariției, specia devine vulnerabilă.

Nu doar protejarea anumitor specii de plante prezintă importanță, ci și a comunitătilor pe care acestea le formează sau la care iau parte. Ca de exemplu, pădurile aflate într-o stare de conservare bună devin extrem de importante în condițiile în care fondul genetic bogat pe care îl dețin le oferă vitalitate și chiar o stabilitate semnificativ mai ridicată în cazul survenirii unor perturbări.

4 N. Doinita, A. Popescu, Habitatele din România, Edit. Tehnica Silvica, Bucuresti, 2005: 496.

10

Aceste păduri îndeplinesc și funcții ecologice precum stabilizarea versanților, protecția solurilor, echilibrarea climatului.

Un factor important care intervine în alegerea priorităților de conservare este ritmul cu care un habitat sau un mediu specific se degradează. Măsurile de management trebuie să aibă printre obiective: eliminarea factorilor care în mod direct sau indirect alterează habitatul în cauză, și readucerea habitatului la o stare de conservare bună, lucru extrem de dificil de realizat în practică.

Un alt rol al menținerii in situ a unor specii de animale sau plante rare este acela că prin intermediul lor sunt găsite lămuriri suplimentare cu privire la modul în care s-au produs anumite modificări geologice, climatice sau de altă natură în respectivul spațiu geografic. De asemenea, o serie de răspunsuri cu privire la evoluția speciilor pot fi găsite studiind raritățile și endemitele unor zone. Ele se constituie uneori ca legături cheie cu specii mai îndepartate din punct de vedere genetic, legături care odată cu dispariția speciilor rare se pot pierde. Astfel, studierea unor organisme în locul în care acestea au apărut și au evoluat reprezintă o modalitate de înțelegere a celor mai multe procese și mecanisme biologice.

Morfologia, anatomia și fiziologia plantelor reprezintă domeniul botanicii care se ocupă cu studiul caracterelor exterioare. Atât în analizele care se efectuează în laborator cât și direct în teren, aspectul exterior stă la baza indentificării taxonilor. Determinarea speciilor se face pe baza formelor, dimensiunilor și culorilor celor șase organe: rădăcina, tulpina, frunza, floarea, sămânța și fructul.

Specia Crambe tataria este caracteristică pajiștilor aride și semiaride de stepă și silvostepă. Este caracteristică habitatelor de pajiști stepice subpanonice , pajiști xerofile seminaturale și facies cu tufișuri pe substraturi calcaroase , pajiști stepice panonice pe löess ,stepe ponto-sarmatice.5

Crambe tataria, târtan, este plantă perenă, hemicriptofită. Rădăcina ajunge până la 120 cm lungime, foarte groasă, cărnoasă, de culoare brun– negru la exterior și

5 V. Ciocarlan, Flora ilustrata a Romaniei, Bucuresti, Edit. Ceres, 2000.

11

albă la interior. Tulpina înaltă de 60–100 cm, groasă, păroasă și foarte ramificată formeaza o coroană globuloasă. Frunzele bazale lung pețiolate, de 2–3 ori penat divizate, păroase sau glabrescente. Frunzele tulpinale penatfidate, cele superioare simple, lineare.

Florile de 8–10 mm lungime sunt grupate în inflorescențe compuse, umbeliforme. Sepalele sunt ovale, albe, de 3–3,5 mm lungime. Petale albe, alungit ovate, îngustate , lungi de cca. 5–6 mm. Staminele se caracterizează prin prezența unui dinte dispus în jumătatea superioară a acesteia. Prezintă 4 glande nectarifere: 2 situate la baza staminelor scurte și 2 la baza perechilor de stamine lungi.

Fructul este o siliculă articulată, cu articolul superior globulos de 4–5 mm lungime și cel inferior ovat de dimensiuni mult mai mici.

Semințele sunt globuloase de 3–3,5 mm diametru. Specia are cod 4091 și este listată în Convenția de la Berna, în Directiva Habitate 92/43/EEC, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare.

Înflorește în lunile aprilie-iunie și fructifică în lunile mai-iulie. Crește pe soluri sărace în humus. Este o specie relativ sporadică – populație cu 5 și 20 indivizi – răspândită în situl ROSCI0171 Pădurea și pajiștile de la Mârzești.

Planta este ușor de crescut fiind o plantă ce preferă un sol alcalin sărac, de preferat într-o poziție ferită de vânturi puternice. De asemenea tolerează solurile și umbra ,însă îi displac solurile acide. Planta este puternic înrădăcinată și este de preferat să nu fie mutată de la locul de plantare.

12

1.4. CERCETĂRI PRIVIND BIOLOGIA, ECOLOGIA ȘI RĂSPÂNDIREA SPECIEI

CRAMBE TATARICA SEBEOK

Corespondențele speciei Crambe tatarica Sebeok:

Listare in documente nationale si internationale: IUCN Red List, Conventia de la Berna, Listele Rosii Nationale.

Emerald : 34.9 Continental steppes CORINE

PAL.HAB: 34.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS

Asociații vegetale Stipetum lessingianae Soó 1947, Stipetum pulcherrimae Soó 1942.

Habitatul 62C0* Stepe ponto-sarmatice

Stepe ale câmpiilor, platourilor și dealurilor situate la vest de Marea Neagră, de Nistru și bazinele Transilvaniei și Traciei de nord, inclusiv al cursului inferior al Dunării, limitei sudice și văilor platoului podolic, platoului Rus Central, platoului Volgăi, Orenburg și Bachkiria, cu graminee precum Stipa capillata, S. lessingiana, Kochia prostrata, Koeleria lobate, K. degeni, Festuca valesiaca, Dichanthium ischaemum-syn., Bothriochloa ischaemum. Acest habitat include tipuri de vegetație din alianțele Festucion valesiacae, Stipion lessingianae, AgropyroKochion și Pimpinello-Thymion zygioidi.

Plante prezente: Festucion valesiacae: Poa angustifolia, Festuca valesiaca, Chrysopogon gryllus, Alyssum saxatile, Agropyron pectiniforme, Koeleria macrantha, Dichanthium ischaemum, Stipa capillata, S. ucrainica, Elymus hispidus; Stipion lessingianae: Stipa lessingiana, S. pulcherrima, S. joannis, Vinca herbacea, Salvia nutans, Cephalaria uralensis, Teucrium polium, Iris pumila, Bromus barcensis, Euphorbia dobrogensis, Crambe tatarica; Artemisio-Kochion: Kochia prostrata; Pimpinello-Thymion zygioidi: Agropyron brandzae, Thymus zygioides, Artemisia caucasica, A. pedemontana, A. lerchiana, Koeleria

13

lobata, Festuca callieri, Sedum hillebrandtii, Polythricum piliferum, Melica ciliata, Dianthus nardiformis, D. pseudarmeria, Satureja coerulea, Pimpinella tragium subsp.lithophila.

Uneori, acest habitat apare în asociere cu habitatele 40C0* Tufărișuri caducifoliate pontosarmatice și 91AA, Păduri est-europene de stejar pufos. Doniță și colaboratorii în 2005 încadrează sub codul 62C0* următoarele tipuri de ecosisteme: R3406, R3407, R3409, R3418 – 3421.

Specia Crambe tatarica are ca arie de răspândire : Transilvania, in Câmpia Transilvaniei, Podișul Târnavelor , Dealurile Sibiului și Podișul Brașovului; Moldova, in Podișul Central Moldovenesc. În Bărăgan a dispărut aproape complet, dar se menține pe Dealurile Buzăului.

Suprafețe: Fragmente de vegetație, pe dealurile neadecvate pentru agricultură și pe terenurile unde pădurea a fost tăiată. Suprafețe reduse de la câteva sute de metri pătrați până la 2-3 ha. Ocupă în total circa 50-60 ha în Transilvania, în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetație stepică.

Stațiuni: altitudine: 300-750 m ; clima: T=8.5-60C; P=700-850 mm.

Relief : pante domoale, cu sol fertil, dar și pante abrupte unde apa se scurge repede. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania, loess în Moldova.

Soluri : erodosoluri cernoziomuri erodate.

Structura: în cadrul fitocenozelor de Stipa se gasesc numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis, S. capillata, S.lessingiana, S. pulcherrima, Brachypodium pinnatum, Cephalaria uralensis, Salvia transsilvanica, Nepeta ucranica, Salvia austriaca, S.pratensis, Galium glaucum, Jurinea mollis, Onobrychis viciifolia. Acestea alcatuie etajul superior cu înălțimea de circa 100 cm. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40-50 cm, dintre care menționăm : Festuca rupicola, F.valesiaca, Agropyron cristatum, Koelaria macrantha, Danthonia alpina, Adonis vernalis, Potentilla argentea, Stachys recta, Veronica austriaca ssp. Jacquinii, Astragalus austriacus, Trifolium pratense, Inula ensifolia.

14

Speciile scunde sunt prezente prin : Arenaria serpyllifolia, Medicago minima, Trifolium campestre, Teucrium chamaedrys, Alyssum desertorum, A. alyssoides, Polygala major, Fragaria viridis, plante care formează etajul inferior al vegetației.

O valoare conservativă, moderată și mare se găsește în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2).

Compoziția floristică: specii edificatoare: Stipa lessingiana, Stipa joanis, Stipa pulcherrima, Cephalaria uralensis, Crambe tataria .

Specii caracteristice: Stipa lessingiana, Stipa capilatta, Stipa pulcherrima. Alte specii importante ce pot fi amintite sunt: Astragalus peterfii, Salvia transsilvanica, nepeta ucranica, Centaurea trinervia, Scorzonera hispanica, Jurinea simonkaiana, Salvia nutans, Medicago falcata , Serratula radiata.

Acest tip de vegetație, stepică, în componență elemente de silvostepă dintre care menționăm: Prunus tenella, Prunus fruticosa, Rosa pimpinelifolia, Dictamus albus, Aster linosyris, Aster villosus, Peucedanum cervaria, Phleum phleoides, Inula ensifolia.

15

BIBLIOGRAFIE

1.Candolle, A. P., Regni vegetabilis systema naturale, Ed. Treuttel et Würtz, Paris, 1821.

2.Ciocarlan, V., Flora ilustrata a Romaniei, Bucuresti, Edit. Ceres, 2000.

3.Doinita, N., Popescu, A., Habitatele din România, Edit. Tehnica Silvica, Bucuresti, 2005: 496.

4. Sarbu, A., Arii speciale pentru protectia si conservarea plantelor in Romania, Bucuresti, Edit. Victor B Victor, 2007.