Contencios Constitutional

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE DREPT

PROGRAMUL DE STUDIU DREPT

—REFERAT CONTECIOS CONSTITUȚIONAL—

AUTOR:

LEANCA IONELA-MONICA

AN:II ZI

BRAȘOV

2016

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV
FACULTATEA DE DREPT
ANUL 2016

SEMESTRUL AL II-

REFERAT CONTENCIOS CONSTITUȚIONAL

TEMA: DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE NUMĂRUL 1221/12 NOIEMBRIE 2008 referitoare la ADMITEREA DE NECONSTITUȚIONALITATE a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind STABILIREA UNOR MĂSURI PENTRU SALARIZAREA PERSONALULUI DIN ÎNVĂȚĂMÂNT în anul 2008

COORDONATOR: Conf.univ.dr. BARBU SILVIU GABRIEL

STUDENT: LEANCA IONELA-MONICA

BRAȘOV

2016

Plan de lucrare

Partea I: Aspecte teoretice

Cap.1. Ordonanțele de urgentă ale Guvernului

Cap.2. Excepția de neconstituționalitate

Autorii sesizării

Obiectul sesizării

Efectele deciziei

Partea a II-a. Examinarea deciziei CCR nr.1221/12 noiembrie 2008

Cuvinte cheie.

Subiectul de sezină in concret + parerea sa

Decizia CCR si motivarea

Opinie personală

Dreptul la salarizare

Partea I. Aspecte teoretice

Capitolul 1. Ordonanțele de urgență a Guvernului

Ordonanța de urgență este un act normativ emis de Guvern în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.

Acest tip de act normativ constituie o formă prin care puterii administrative din România (guvernului) i se atribuie drept legislativ, în speță acela de a da legi, ceea ce în mod normal doar parlamentul are dreptul sa le adopte.

Ordonanța de urgență este definită în articolul 115 din Constituție, capitolul "delegarea legislativă".

Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertațile și îndatoririle prevazute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publica.

Prin urmare, ordonanțele care nu au nevoie de aprobarea Parlamentului, sunt și rămân acte administrative normative, dar au valoarea juridică a unei legi ordinare, și, ca atare, pot fi modificate sau abrogate după intrarea lor in vigoare numai printr-o altă ordonanță emisă conform Constituției, printr-o lege ordinară sau printr-o lege organica.

Capitolul 2. Excepția de neconstituționalitate

Soluționarea excepției de neconstituționalitate sau controlul de constituționalitate a posteriori este reglementat de articolul 146 lit.d) din Constituție și de articolele 29-33 din Legea nr.47/1992. Așadar, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată:

de către părțile unui litigiu;

din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial;

de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă;

de Avocatul Poporului, direct.

Potrivit articolului 147, alin. (1) lit. c) din Constituția României, dispozițiile legale constate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile după publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial.

Partea II. Examinarea deciziei nr.1221 din 12 noiembrie 2008

Cuvinte cheie: excepție de neconstituționalitate, Avocatul Poporului, ordonanță de urgență

Autorul sesizării: Avocatul Poporului, direct

Obiectul sesizării: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008.

Motivarea sesizării: Avocatul Poporului a motivat cererea sa astfel:

încălcarea dispozițiilor constituționale privind raporturile dintre Parlament și Guvern prin încălcarea principiului conform căruia „statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.”.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 este emisă prin încălcarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă.

Delegarea legislativă, presupune emiterea acte normative în situațiile în care Parlamentul este în imposibilitatea de a-și îndeplini funcția legislativă.

Articolul 115 din Constituție reglementează delegarea legislativă tocmai în acest sens și, lucru important, ca o activitate supusă controlului Parlamentului, care poate aproba sau respinge ordonanțele Guvernului.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 136/2008 este emisă prin încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în articolul 115 alin. (6), potrivit cărora „Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”.

Deoarece dreptul la salariu este un drept fundamental, Constituția interzice explicit intervenția Guvernului prin ordonanțe de urgență.

Decizia plenului: Analizând cererea Avocatului Poporului, Curtea Constituțională a României a admis cererea ridicată de acesta, astfel Ordonanța de urgență este neconstituțională.

Motivarea deciziei:

Curtea reține că relația dintre puterea legislativă și cea executivă se exprimă prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență.

Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate.

Adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit.

În continuare, Curtea constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008 drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, așa cum sunt prevăzute de dispozițiile articolului 41 și articolului 47 alin. (1).

Opinie personală: Consider că decizia Curții Constituționale este o decizie bine întemeiată și că au analizat corect sesizarea făcută de către Avocatul Poporului, deoarece o ordonanță de urgență a Guvernului nu poate privi un drept fundamental, și, după a cum a analizat Avocatul Poporului în sesizarea sa, dreptul la salarizare este un drept fundamental, prin urmare, ordonța de urgență în cauză trebuie să nu mai producă efecte juridice fiind o ordonanță neconstituțională.

Dreptul la salarizare

Dreptul la salariu este, în afara oricăror îndoieli, un drept fundamental. Aceasta rezultă din dispozițiile constituționale, din dispozițiile cuprinse în pactele și tratatele internaționale, la care România este parte, astfel:

din art. 41 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia „La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații.” din care rezultă existența unui salariu.

din art. 23 alin. (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, conform căruia „Orice om care muncește are dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât și familiei sale, o existență conformă cu demnitatea umană și completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecție socială”.

din art. 7 lit. a) din Pactul internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974, potrivit căruia „Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice (un salariu echitabil și o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție; în special, femeile trebuie să aibă garanția că condițiile de muncă ce li se acordă nu sunt inferioare acelora de care beneficiază bărbații și să primească aceeași remunerație ca ei pentru aceeași muncă; o existență decentă pentru ei și familia lor, în conformitate cu dispozițiile prezentului pact”)

din Partea I, pct. 4 și Partea a II-a art. 4 din Carta Socială Europeană, revizuită, adoptată la 3 mai 1996 la Strasbourg, ratificată prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, potrivit cărora „toți lucrătorii au dreptul la o salarizare echitabilă care să le asigure lor, precum și familiilor lor un nivel de trai satisfăcător” și „În vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părțile se angajează (să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare suficientă, care să le asigure acestora, precum și familiilor lor un nivel de trai decent)

din Convenția nr. 95/1949 privind protecția salariului, ratificată prin Decretul nr. 284/1973, publicat în Buletinul Oficial nr. 81 din 6 iunie 1973, îndeosebi art. 2 punctul 1 potrivit căruia „Prezenta convenție se aplică tuturor persoanelor cărora li se plătește sau trebuie să li se plătească un salariu.” și art. 11 punctul 2 conform căruia „Salariul constituind o creanță privilegiată va fi plătit integral mai înainte ca creditorii ordinari să poată revendica cota-parte ce li se cuvine” și care practic include dreptul la salariu în cadrul dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 din Constituția României;

din Convenția nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculine și a mâinii de lucru feminine, pentru o muncă de valoare egală, ratificată prin Decretul nr. 213/1957, publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 18 ianuarie 1958;

din Convenția nr. 131/1970 privind Fixarea salariilor minime, în special în ce privește țările în curs de dezvoltare, ratificată prin Decretul nr. 83 din 23 iulie 1975, publicat în Buletinul Oficial nr. 86 din 2 august 1975, îndeosebi art. 2 pct. 1, conform căruia „Salariile minime vor avea putere de lege și nu vor putea fi scăzute; neaplicarea lor va duce la aplicarea de sancțiuni corespunzătoare, penale sau de altă natură, persoanei sau persoanelor responsabile”.

Bibliografie

DOCTRINĂ

I.Muraru,N.M.Vlădoiu,A.Muraru,S.G.Barbu,Contecios.constituțional,Editura Hamangiu,București,2009

M.Constantinescu,A.Iorgovan,I.Muraru,E.S.Tănăsescu,Constitutia României revizuită.Comentarii pe articole și explicații,Editura All Beck,București,2004

D.Apostol Tofan,Despre natura juridică și regimul juridic aplicabil ordonațelor Guvernului,Revista de drept public nr.1/1995

I.Muraru,Studii constituționale,Editura ACTAMI,București,1998

LEGISLAȚIE

Constituția României,Editura C.H.Beck,București,2011

BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ

Despre Avocatul Poporului. Avocatul Poporului – instituție de tip ombudsman. <http://www.avp.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=71&Itemid=56&lang=ro>, accesat la 3 aprilie 2016

http://www.ccr.ro/scurt-istoric, accesat la 11 aprilie 2016

http://www.ccr.ro/soluionarea-excepiei-de-neconstituionalitate, accesat la 11 aprilie 2016

http://www.avocatnet.ro/UserFiles/articleFiles/inaintare%20exceptie_11121636.doc., accesat la 11 aprilie 2016

http://www.fsli.ro/info2008/Decizie_nr_1221_din_2008_nectionalitate_OUG_136.2008, accesat la 11 aprilie 2016

Constantin Palade, Caracterul politic al ordonanței de urgență în tranziția actuală din România

< http://revcurentjur.ro/old/arhiva/attachments_200534/recjurid053_43F.pdf>, accesat la 3 aprlie 2016

Despre Avocatul Poporului. Avocatul Poporului – instituție de tip ombudsman. <http://www.avp.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=71&Itemid=56&lang=ro>,accesat la 3 aprilie 2016