Contaminarea Apei Potabile cu Cadmiu

Universitatea din Oradea

Facultatea de Protectia Mediului

Specializare: SSA

Anul: I

Contaminarea apei potabile

cu cadmiu

Student:

Toth Hajnalka

Oradea

2015

Cuprins

Introducere ……………………………………………………………………………………………… 3

Descriere ………………………………………………………………………………………………… 3

Caracteristicile fizico-chimice …………………………………………………………………… 4

Efectele daunatoare ale cadmiului ……………………………………………………………… 6

Surse de cadmiu ………………………………………………………………………………………. 6

Ce prevede legea ……………………………………………………………………………………… 8

Apa ca sursa de cadmiu …………………………………………………………………………… 10

Determinarea cadmiului ………………………………………………………………………….. 11

Metoda spectofotometrica din punct de vedere teoretic ………………………………. 13

Prezentarea metodei ……………………………………………………………………………….. 14

Articole stiintifice ………………………………………………………………………………….. 16

Concluzie ……………………………………………………………………………………………… 18

Bibliografie …………………………………………………………………………………………… 19

Cadmiu: un poluant al mediului!

Introducere

Calitatea alimentelor este o notiune complexa, care include totalitatea insusirilor pe care trebuie sa le intruneasca alimentul pentru a satisface in mod optim cerintele de hrana ale omului. Alimentele au un specific structural, cantitativ si calitativ, ce nu trebuie ignorat in nici o imprejurare.

Dezvoltarea industriei cu variatele ei ramuri,chimizarea excesiva a agriculturii,intensificarea traficului auto, multiple activitati antropice pe linga multiplele beneficii aduse omenirii,au generat si genereaza efecte daunatoare si mari dezechilibre ecologice asupara calitatii si sigurantei resurselor de hrana pentru om si pentru animale.

Produsele alimentere de orice natura destinate consumului sunt frecvent expuse contaminarii biologice, chimice si apoi procesului de deteriorare. Pericolul ca un produs sa devina potential nociv pentru consumatori rezulta din gradul de contaminare prin diferite surse, moduri si procese.

Poluantii, indeosebi cei chimici, odata intrati in circuitul lantului trofic alimentar, pot induce consumatorilor diverse strai de discomfort, la aparitia unor boli (acute sau chiar cornice), cu efecte cancerigene, teratogene si uneor chiar mortale.

Poluarea produselor alimentare cu metale grele devine o problemă inevitabilă a zilelor noastre. Poluarea aerului, solului și a apelor cu metale cum ar fi cadmiul în alimente, contribuie la apariția unor efecte nocive asupra elementelor mediului înconjurător (floră și faună). Apariția componentelor ecosistemului poluate cu aceste metale toxice rezultă din creșterea industrială rapidă, progresele obținute în industria chimică, sau din diferite activități umane.

Toți acești factori au dus la răspândirea metalelor toxice în mediu și în consecință la afectarea stării de sănătate a populației prin ingestia de alimente contaminate cu elemente nocive. Metalele își pot schimba forma chimică, dar nu pot fi îndepărtate sau distruse, ceea ce înseamnă că sunt persistente în mediu și pot fi bioacumulate în organismul plantelor și animalelor. Din acest motiv, evaluarea riscurilor ce rezultă în urma expunerii la metale toxice reprezintă o problemă importantă pentru protejarea sănătății publice.

Descriere

Cadmiul nu este cunoscut doar pentru potențialul toxic direct pe care îl prezintă ci și pentru faptul că interferă cu metabolismul unor metale esențiale.

Cantitatea de ioni metalici ingerată de om este strâns legată de obiceiurile sale alimentare și bineînțeles de conținutul în metale toxice al alimentelor. Consumul de alimente a fost identificat ca fiind principala cale de expunere la aceste metale toxice, reprezentând mai mult de 90%, în comparație cu alte căi de expunere cum ar fi inhalarea și contactul cu pielea.

Caracterisiticile fizico-chimice

Cadmiul este elementul chimic cu simbolul Cd și numărul atomic 48. Acest metal alb-strălucitor este asemănător din punct de vedere chimic cu alte două elemente chimice din grupa 12, zincul și mercurul. Concentrația medie a cadmiului în scoarța Pământului este intre 0.1 și 0.5 parți per milion (ppm). A fost descoperit în 1817 simultan de către Stromeyer și Hermann , amândoi din Germania, ca și o impuritate a carbonatului de zinc.

Cadmiul este un component minor în majoritatea minereurilor de zinc, astfel fiind un produs secundar în producția de zinc. A fost folosit timp de mulți ani ca și pigment și ca material pentru placarea oțelului, acesta fiind rezistent la coroziune. Utilizarea cadmiului este în general scăzută din cauza toxicitatii.

Cadmiul este putin răspândit în natura și nu formează minerale proprii. De obicei, însoțește minereurile de zinc sub forma de sulfați sau carbonați. Cadmiul este un metal alb-strălucitor, moale, ductil și maleabil, este stabil în aer.

Cadmiul are un grad ridicat de toxicitate și o perioadă lungă de eliminare din organismul uman. Gradul de poluare a mediului cu compuși ai cadmiului este direct proporțional cu gradul de dezvoltare industrială a unei țări.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cadmiu#/media/File:Cadmium-crystal_bar.jpg

Cadmiul este un metal greu foarte toxic ce este periculos chiar și atunci când suntem expuși unor doze foarte mici.

După ce intră în organism este foarte ușor depozitat de acesta, ceea ce înseamnă că se acumulează pe parcursul vieții.

Efectele dăunătoare ale cadmiului

Cadmiul este foarte toxic pentru rinichi, principalul organ în care acesta se acumulează. De exemplu, cantitatea acumulată în rinichi este de peste 18 ori mai mare decât cea acumulată la nivelul ficatului. Acesta se acumulează în organe din cauză că nu există un mecanism activ pentru eliminarea lui și astfel doar 0.001% din cantitatea de cadmiu din organism este eliminată zilnic. La vârsta de 50 de ani se observă o scădere a cantității de cadmiu absorbită de organism datorită diminuării capacității de reabsorbție a rinichilor.

De asemenea, cadmiul poate produce demineralizarea oaselor, iar atunci cand este absorbit direct din atmosferă crește considerabil riscul de cancer pulmonar. Până de curând se considera ca acest metal greu afectează foarte mult doar populația din zonele puternic industrializate, însă s-a descoperit că acesta afectează și starea de sanatate a persoanelor din zone ce nu sunt puternic industrializate, din cauza faptului că poate migra din zonele industrializate în cele mai puțin dezvoltate din punct de vedere industrial.

S-a observat că limita maximă admisă de cadmiu, stabilită de FAO/WHO, este prea mare și că efecte secundare grave apar și la persoanele ce au un consum de cadmiu care se încadrează în aceste limite. Nefrotoxicitatea cadmiului se poate manifesta prin proteinurie, calciurie, aminoacidurie, glicozurie și prin distrugerea celulelor renale. Acesta rămâne în rinichi pe toată perioada vieții, având o perioadă de înjumătățire de 30 de ani. Astfel, chiar dacă nu se ingerează cantități noi de cadmiu pot exista simptome ale intoxicării.

În afară de efectele prezentate mai sus, expunerea la cantități mici de cadmiu, pentru perioade îndelungate, poate produce blocaje renale, apariția timpurie a complicațiilor renale asociate diabetului, osteoporoză, presiune arterială fluctuantă și un risc ridicat de cancer.

În ceea ce priveste cancerul pulmonar, cadmiul este considerat o substanță care favorizează aparitia acestuia și ținând cont că țigările reprezintă o sursa importantă de cadmiu, acestea sunt și un factor determinant în aparitia cancerului pulmonar. Cadmiul este asociat și unui risc crescut de cancer de sân, prostată și colon.

Surse de cadmiu

Principala poarta de intrare a Cadmiului in mediu este prin aer. In aer cadmiul ajunge sub forma de particule material in urma emisiilor de la incinerarea deseurilor, emisiilor din metalurgie. Particulele de Cadmiu pot fi transportate pe distante lungi, astfel ca aria poluata se extinde foarte mult. O data patruns in mediu Cadmiu “se leaga” foarte stabil de componentele din sol.

Cele mai importante surse de cadmiu sunt alimentele cultivate pe soluri bogate în acest metal greu și fumul de țigară.

Aproximativ două treimi din aportul zilnic (alimentar) de cadmiu provine din surse vegetale și o treime din surse animale. Ca și contribuție netă la aportul zilnic de cadmiu cele mai importante nu sunt alimentele cu cel mai mare conținut ci cele mai consumate. Alimentele care contribuie cel mai mult la aportul zilnic de cadmiu sunt: cerealele (26.9%), legumele (16%) și rădăcinoasele ce conțin amidon (13.2%).

Daca intrăm puțin în detaliu, din aportul zilnic de cadmiu, cartofii reprezintă 13.2%, pâinea 11.7%, ciocolata 4.3%, salata, spanacul și alte legume cu frunze 3.9% și moluștele 3.2% .

Peștele oceanic este o altă sursă importantă de cadmiu și de alte metale grele.

În cazul persoanelor cu un aport scazut de fier (în special femei) a fost observată o absorbție a cadmiului de 3.4 ori mai mare decât în mod normal. În consecință, un aport adecvat de fier reduce absorbția acestui metal greu.

O alta sursă importantă de cadmiu este tutunul, această plantă având capacitatea de a acumula cadmiu indiferent de concentrația prezentă în sol. Conținutul de cadmiu din tutun variază foarte mult, însă concentrația medie este de 1-2 μg/g substanță uscată (0.5-1 μg / țigară). Oxidul de cadmiu generat în timpul arderii tutunului este foarte bine asimilat de organism, 10% din cantitatea inhalată este depozitată în plămâni, iar 30-40% intră în circulația sangvină.

Fumătorii au o concentrație de cadmiu în sange de 4-5 ori mai mare decat nefumătorii și la nivelul rinichilor de 2-3 ori mai mare decat aceștia.

Cadmiu, impreuna cu plumbul mercurul si arsenicul, au fost atribuite de catre organizatia internationala de ocrotire a sanatatii metalelor grele prioritare – indicatoare ale impurificarii mediului ambiant.

Izvoare de intoxicare cu cadmiu pot fi acoperirea vaselor si metalelor, substantele colorante, care se folosesc in industria textila si electrotehnica (renumita culoare rosie de pe etichete si reclama bauturii «Coca-Cola» contine cadmiu).

Continutul total de cadmiu in organism este legat de patrunderea lui din hrana, apa si alte surse ale mediului ambiant. Cadmiul se acumuleaza preponderent in rinichi si in cantitati mai mici in ficat si alte organe.

Alte surse de intoxicare:

Alimentele cultivate pe solurile contaminate cu Cd.

Apa potabilă contaminată;

Peștele oceanic tonul, codul.

Uleiurile minerale pentru automobile, gazele de eșapament

Expunere :

Expunerea ocupationala – apare in combinatele de metalurgie neferoasa, in fabricile de baterii, in timpul sudurii,

Expunerea datorata ingerarii – apare in cazul consumului de alimente sau apa contaminate cu cadmiu .

Expunerea “ambientala” – apare in cazul in care aerul ambiental este poluat cu Cadmiu. In general acest lucru este putin probabil. O alta sursa de expunere la Cadmiu sunt tigarile. Fumul unei tigari poate contine pana la 0,2 µg de Cd.

Ce prevede Regulamentul REACH cu privire la cadmiu

1. Este interzisă utilizarea cadmiului în amestecuri și articole fabricate din polimeri sintetici organici (denumiți în continuare „material plastic”), cum sunt:

– polimeri sau copolimeri ai clorurii de vinil (PVC);

– poliuretan (PUR);

– polietilenă de densitate joasă (LDPE), cu excepția polietilenei de densitate joasă utilizate pentru producerea de preamestecuri colorate (amestecuri în topitură colorate);

– acetat de celuloză (CA);

– acetobutirat de celuloză (CAB);

– rășini epoxidice;

– rășini melamin-formaldehidice (MF);

– rășini ureo-formaldehidice (UF);

– poliesteri nesaturați (UP);

– polietilentereftalat (PET);

– polibutilentereftalat (PBT);

– polistiren transparent/uz general (universal);

– acrilonitril-metacrilat de metil (AM MA);

– polietilenă reticulată (VPE);

– polistiren cu rezistență crescută la impact;

– polipropilenă (PP);

– polietilenă de înaltă densitate (HDPE);

– acrilonitril-butadien-stiren (ABS);

– poli(metacrilat de metil) (PMMA).

2. Este interzisă utilizarea în vopsele. Pentru vopselele cu un conținut de zinc care depășește 10 % din greutatea vopselei, concentrația de cadmiu (exprimată sub formă de cadmiu metalic) nu poate fi egală cu sau nu poate depăși 0,1% din greutate. Articolele vopsite nu se introduc pe piață în cazul în care concentrația de cadmiu (exprimată sub formă de cadmiu metalic) este egală cu sau depășește 0,1 % din greutatea vopselei aplicate pe articolul vopsit respectiv.

3. Prin derogare, punctele 1 și 2 nu se aplică în cazul articolelor colorate cu amestecuri care conțin cadmiu din motive de siguranță.

4. Prin derogare, punctul 1 al doilea paragraf nu se aplică:

– în cazul amestecurilor produse din deșeuri din PVC, denumite în continuare „PVC recuperat”;

– în cazul amestecurilor și articolelor cu conținut de PVC recuperat, în situația în care concentrația de cadmiu (exprimată sub formă de cadmiu metalic) nu depășește 0,1% din greutatea materialului plastic în cadrul următoarelor aplicații ale PVC-ului rigid:

(a) profile și foi rigide pentru aplicații în construcții;

(b) uși, ferestre, obloane, pereți, jaluzele, împrejmuiri și jgheaburi de acoperiș;

(c) pardoseli și terase;

(d) conducte pentru cabluri;

(e) conducte de apă nepotabilă, dacă PVC-ul recuperat este utilizat în stratul intermediar al unei conducte cu mai multe straturi și este acoperit cu un strat de PVC nou, produs în conformitate cu punctul 1 de mai sus.

5. În înțelesul prezentei intrări, prin «placare cu cadmiu» se înțelege orice depunere sau acoperire cu cadmiu metalic a unei suprafețe metalice.

Este interzisă placarea cu cadmiu a articolelor sau a componentelor articolelor care sunt utilizate în următoarele sectoare/domenii de aplicare:

(a) echipamente și mașini pentru:

– producția alimentară;

– agricultură;

– răcire și congelare;

– tipărirea și legarea cărților;

(b) echipamente și mașini (utilaje) pentru producerea de:

– bunuri de uz casnic;

– mobilă;

– instalații sanitare;

– încălzire centrală și instalații de condi-ționare a aerului.

6. Dispozițiile menționate la alineatul (5) se aplică, de asemenea, articolelor placate cu cadmiu sau componentelor acestor articole, atunci când sunt utilizate în sectoarele/domeniile de aplicare menționate la literele (a) și (b) de mai jos, precum și articolelor produse în sectoarele menționate la litera (b) de mai jos:

(a) echipament și mașini (utilaje) pentru producerea de:

– hârtie și carton;

– textile și îmbrăcăminte.

(b) echipamente și mașini (utilaje) pentru producerea de:

– echipamente și utilaje de manipulare industrială;

– vehicule de transport rutier și agricole;

– material rulant;

– nave.

7. Se interzice utilizarea sau introducerea pe piață în cazul în care concentrația este egală cu sau depășește 0,01% din greutatea metalului în:

(i) mărgele din metal și alte componente din metal necesare pentru fabricarea bijuteriilor;

(ii) părți din metal ale bijuteriilor și ale imitațiilor de bijuterii și accesorii pentru păr, inclusiv:

– brățări, coliere și inele;

– bijuterii de tip piercing;

– ceasuri de mână și articole de tip brățară;

– broșe și butoni.

Apa ca sursa de cadmiu

Apa reprezinta sursa de viata pentru organismele din toate mediile. Fara apa nu poate exista viata. Calitatea ei a inceput din ce in ce mai mult sa se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic.

Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata in 16 pahare cu apa, 15 si jumatate dintre ele ar contine apa sarata a oceanelor si marilor. Din jumatatea de pahar ramasa, mare parte este inglobata fie in gheturile polare, fie este prea poloata pentru a fi folosita drept apa potabila si astfel, ceea ce a mai ramane pentru consumul omenirii reprezinta continutul unei lingurite. Din consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei si numai 8% in domeniul casnic.

Apa reprezinta sursa de viata pentru organismele din toate mediile. Fara apa nu poate exista viata. Calitatea ei a inceput din ce in ce mai mult sa se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic.

Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata in 16 pahare cu apa, 15 si jumatate dintre ele ar contine apa sarata a oceanelor si marilor. Din jumatatea de pahar ramasa, mare parte este inglobata fie in gheturile polare, fie este prea poloata pentru a fi folosita drept apa potabila si astfel, ceea ce a mai ramane pentru consumul omenirii reprezinta continutul unei lingurite. Din consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei si numai 8% in domeniul casnic

Cadmiul e unul dintre poluanti apei provenit din:

ape in care sau deversat reziduuri de cadminiu;

aerosoli.

Determinarea cadmiului

Determinarea cadmiului este foarte importanta datorita toxicitatii sale si ridica diverse probleme datorita necesitatii determinarii cadmiului din ape nepoluate, concentratia admisa de cadmiu fiind<1ug/L

Metode de analize: Metode volumetrice

Metode spectrofotrometrice:

-spectrofotometria de absortie atomica

-spectrofotometria de absortie moleculara

-cu ditizonala l =518 nm

-cu piridil-azo-naftol(pan) la l =555 nm

Metode electrochimice

-metode polarografice( cadmiul se reduce de la 81/2=-0,63 V in mediu HNO3

-metode potentiometrice cu EIS

Metode colorimetrice

Determinarea Cadmiului se poate face cu metode spectometrice (absorbtie respective emisie atomica), care au o limita joasa de detective dar care au dezavantaje: sunt consumatoare de timp (fiind necesara o digestive in prealabil a probei) si deasemenea sunt destul de scumpe (reactivi, gaze).

De exemplu pentru monitorizarea performantelor unei statii de tratare a apelor industriale din cadrul unei fabrici de neferoase pentru a determina eventualele nefunctionalitati este necesara o tehnica de analiza care sa aiba un timp de executie mic si care sa ofere rezultate imediate (nu foarte precise) astfel incat sa permita o interventie cat mai rapida pentru remedierea eventualelor scurgeri de poluanti si evitarea unui accident ecologic.

In decursul ultimilor ani s-au dezvoltat tot mai multe instrumente portabile pentru determinari “in situ”. As aminti aici doar trei tehnici :

LIBS – Laser Induced Breakdown Spectroscopy

http://www.chimiamediului.ro/wp-content/poze/LIBS.JPG

XRF – X Ray Fluorescence Spectrometry

http://www.chimiamediului.ro/wp-content/poze/XRF.JPG

VOLTAMETRIA DE STRIPARE ANODICA (ASV) CU ELECTROZI Carbon SPE (Screen-Printed Electrodes)

Metoda spectofotometrica din punct de vedere teoretic

Spectrofotometria este o ramură a spectroscopiei care se ocupă cu măsurarea cantitativă a proprietăților de reflexie sau de transmisie ale unui material (substanță) în funcție de lungimea de undă. Termenul de spectrofotometrie este specific măsurătorilor în care este utilizată radiația electromagnetică din spectrul infraroșu (IR), vizibil (VIS) și ultraviolet (UV), ea făcând astfel parte din spectroscopia electromagnetică. În practică, metoda se bazează pe proprietatea de absorbție sau de transmisie a compușilor chimici la diverse lungimi de undă. Astfel, spectrofotometria este folosită atât ca metodă calitativă pentru identificarea prezenței unei substanțe într-o soluție, cât și cantitativă pentru identificarea concentrației unei substanțe dintr-o soluție. De asemenea, metoda poate fi utilizată pentru determinarea constantei de echilibru a unei soluții. Într-o reacție chimică, echilibrul chimic este starea în care ambii reactanți și produși sunt prezenți în concentrații care nu mai manifestă tendința de modificare în timp. De obicei, această stare se atinge când reacția directă are loc cu aceeași rată ca și reacția inversă. Ratele de conversie a reacției directe și a celei inverse sunt diferite de zero dar, fiind egale, nu există modificări nete ale concentrațiilor reactantului și produsului. Acest proces se numește echilibru dinamic. Din punct de vedere spectrofotometric, determinarea concentrațiilor reactanților și produșilor într-o astfel de situație, presupune măsurarea luminii transmise de către soluție. Orice compus chimic absoarbe, transmite sau reflectă lumină (radiație electromagnetică) în cadrul unui interval de lungimi de undă. Aparatele destinate acestor măsurători se numesc spectrofotometre.

Spectrofotometrul este un instrument capabil să măsoare cu precizie cantitatea de fotoni (intensitatea luminii) absorbită de trecerea lor printr-o probă (soluție). Astfel, se poate determina indirect și cantitatea de substanță (concentrația). În funcție de spectrul lungimilor de undă pe care le emite sursa de lumină, spectrofotometria are două variante: – UV/VIS utilizează lungimi de undă cuprinse între 185 – 400 nm (UV) și 400 – 750 nm (VIS). – IR utilizează lungimi de undă cuprinse între 750 nm – 1000 µm.

Spectrofotometria UV/VIS este utilizată cel mai frecvent în chimia analitică pentru determinarea cantitativă:

1) A soluțiilor ce conțin cationi ai metalelor tranziționale, majoritatea fiind colorate (absorb radiații electromagnetice din spectrul vizibil) datorită electronilor de pe orbitalii de tip d care pot fi ușor excitați fiind astfel determinați să execută tranziții cuantice. Culoarea soluțiilor ce conțin astfel de cationi poate fi însă afectată de prezența unor anioni sau liganzi. De ex. soluția de CuSO4 de culoare albastră deschis poate fi intensificată cu ajutorul amoniacului care poate să schimbe maximul de absorbție.

2) A compușilor organici, în special aceia care manifestă un înalt grad de conjugare (sisteme cu orbitali p în care alternează legături simple cu cele multiple și care, în general, scad energia totală a moleculei, crescându-i astfel stabilitatea). De ex. ADN, ARN și proteinele absorb radiația electromagnetică mai ales din spectrul UV și foarte rar din cel vizibil. Pentru aceste determinări, ca solvent, se folosește de cele mai multe ori etanolul pentru că absoarbe mult mai puțin decât apa

Principiul spectrofotometriei UV/VIS se bazează pe legea Lambert-Beer. Această lege prevede că cantitatea de lumină absorbită de o soluție este expresia unei funcții exponențiale a concentrației și a lungimii de undă în raport cu acea soluție. Calibrarea metodei pentru o anumită substanță implică două etape distincte:

Se determină maximul de absorbție al substanței respective făcând un scanning a lungimilor de undă în concordanță cu culoarea acesteia. Dacă substanța este incoloră, se identifică o reacție de culoare specifică acesteia și se analizează produsul colorat.

Se determină relația dintre concentrația substanței luată în analiză (sau a produsului rezultat dacă e vorba de o reacție de culoare) și absorbție. Această determinare se face la lungimea de undă ce corespunde maximului de absorbție determinat la etapa 1.

Prezentarea metodei

Principiul metodei: cadmiul in anumite conditii reactioneaza cu ditizona c care formeaza un complex colorat in rosu, ditizonatul de cadmiu, solubil in cloroform.

Reactivi si materialul necesar:

Tartrat de sodiu si potasiu cu 3 molecule de

Solutie de hidroxid de sodiiu 20%

Soltie etalon de cadmiu stoc

Solutie etalon de lucru

Cloroform

Clorhidrat de hidroxidamina 20%

Solutie de ditizona 0.1 g difeniltiocarbazona pentru 1000 ml cloroform

Solutia II de ditizona 0.01 g/l

Solutia I de hidroxid de sodiu si cianura de potasiu

Solutia II de hidroxid de sodiu si cianura

Solutie de acid tartric 2%.

Mod de lucru:

Intr-o palnie de separare se introduc: 25 ml apa, 1 ml tartrat de sodiu si potasiu, 5 ml solutie I de hidroxid si cianura, 1 ml hidroxilamina, 15 ml solutie II. Se agita, se lasa sa se separe straturile, se decanteaza faza cloroformica intr-o alta palnie (palnia contine 25 ml solutie de acid tartric).

In prima palnie se adauga 10 ml cloroform, se agita, se lasa sa se separa straturile, stratul cloroformic se trece in cea de a doua palnie. Palnia 2 se agita apr 2 min, se arunca stratul cloroformic. Se mai adauga 5 mo cloroform, se agita 1 min, si din nou se arunca stratul cloroformic. Se adauga 0.25 ml hidroxilamina, 15 ml ditizona si 5 ml amestec de hidroxid si cianura. Se agita, se lasa in repaus pentru separare. Stratul cloroformic se trece intr-o cuva de 1 cm , filtrandu-se printr-un tampon de vata hidrofila ce se introduce in tija palniei de separare.

Extinctia se citeste la spectofotometru, la lungimea de unda de 518 nm, valoarea extinctiei obtinuta se raporteaza la curba de etalonare.

Schema pentru curba de etalonare:

Se continua aceleasi operatiuni ca si pentru determinarea cadmiului din apa. Cu valorile extinctiilor obtinute se trateaza o curba de etalonare care foloseste pentru determinarea concentratiei necunoscute de cadmiu din apa de proba.

Obs: Metoda cea mai indicata pentru determinarea cadmiului in apa este metoda spectroscopiei in absorbtie atomica (AAS) care este sensibila, precisa si rapida.

Articole stiintifice

Concluzie

Cadmiul nu este cunoscut doar pentru potențialul toxic direct pe care îl prezintă ci și pentru faptul că interferă cu metabolismul unor metale esențiale. Cadmiul este un poluant al mediului deosebit de periculos. Sursele de contaminare și sursele de expunere sunt multiple, iar riscul în expunerea umană la cadmiu este foarte mare. Este foarte important ca cei care au un contact direct cu sursa de poluare să fie conștienți și foarte atenți, atât la locul de muncă, cât și acasă, respectarea normelor de protecția muncii fiind indispensabilă. Pentru evitarea expunerii la cadmiu, o atenție deosebită trebuie acordată și alimentației sănătoase, igienei corporale și locului în care trăim.

În toate țările industrializate problema poluării a devenit o preocupare majoră cu importante implicații social-politice, fiind considerată o barieră în calea dezvoltării economico-sociale, atrăgându-se atenția că resursele naturale, materiale și energetice nu sunt inepuizabile.

În literatura de specialitate se întâlnesc numeroase cercetări privind poluarea mediului ambiant (apă, sol, plante), corelate sau nu cu urmările asupra animalelor și a produselor alimentare de origine animală. În ultimul timp poluarea mediului înconjurător cu metale grele a atras atenția din cauza problematicii deosebit de complexe ridicate de acest fenomen deoarece majoritatea metalelor grele nu se găsesc sub formă solubilă în apă sau, dacă într-adevăr există, speciile chimice respective sunt complexate cu liganzi organici sau anorganici, fapt care influențează radical toxicitatea acestora.

“ Poluarea nu reprezintă altceva decât resurse pe care nu le adunăm.

Le-am permis să se disperseze pentru că noi am fost ignoranți cu privire la

valoarea lor.”

Buckminster Fuller

Bibliografie

http://integra-medical.ro/analiza-minerala-tisulara-poate-diminua-impactul-intoxicarii-cu-metale-grele

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cadmiu

Cadmiul – un metal foarte toxic

http://www.food-info.net/ro/metal/cadmium.htm

http://www.scritub.com/geografie/ecologie/SURSE-DE-POLUARE-SI-POLUANTI33445.php

http://iovucatalin.blogspot.ro/2010/08/cadmiu-toxicitate.html

http://www.umfiasi.ro/ScoalaDoctorala/TezeDoctorat/Teze%20Doctorat/Rezumat%20Ciobanu%20Constantin.pdf

http://ec.europa.eu/romania/news/200511_cadmiu_ro.htm

http://www.ecos-magazine.com/uploads/1/2/2/0/122036/poluarea_cu_metale_grele_-_camelia_popescu.pdf

http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/Determinarea-Cadmiului-Din-Apa54414.php

http://www.chimiamediului.ro/2009/09/21/metode-electrochimice/

http://atarazanas.sci.uma.es/docs/tesisuma/16639820.pdf

http://pubs.acs.org/doi/abs/10.1021/i560129a024

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18965193

http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/legislatie/7213/

http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=poluare

Laborator spectrofotometrie

Sergiu Manescu, Manole Cucu, Mona Ligia Diaconescu “Chimia sanitara a mediului” , Editura Medicala, Bucuresti, 1994