Contabilitatea Stocurilor la S.c. Teroco Gea Consult S.r.l

INTRODUCERE

Contabilitatea reprezintă o modalitate specializată de măsurare, evaluare, cunoaștere și gestiune a elementelor de activ, a datoriilor, a capitalurilor proprii precum și a rezultatelor obținute din activitățile desfășurate de către entitățile economice. Contabilitatea asigură înregistrarea cronologică și sistematică a operațiilor și a tranzacțiilor, prelucarea, publicarea și păstrarea informațiilor referitoare la poziția financiară, performanța entității precum și a altor informații cu privire la activitatea desfășurată.

Informațiile contabile oferite de contabilitatea financiară este necesară principalilor utilizatori și anume: angajați, clienți, furnizori, potențialii investitori, publicul, guvernul și instituțiile sale, băncile.

Conform Legii Contabilității 82/1991, republicată și actualizată, societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, instituțiile naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară potrivit legii. Aceste entități au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Tema aleasă este „Contabilitatea și analiza stocurilor”.

În cadrul elementelor patrimoniale ale unei entități se regăsesc activele circulante cu un rol important în organizarea și funcționarea acesteia. Din componența activelor circulante fac parte și stocurile pe care am ales să le analizez în cadrul acestei teme.

Stocurile sunt reprezentate de acele bunuri care sunt destinate să fie consumate de la prima lor utilizare, să fie vândute în momentul în care se regăsesc sub formă de marfă sau sub formă de produse finite, rezultate în urma procesului de producție, precum și producția în curs de execuție.

Din categoria stocurilor fac parte: materiile prime, materialele, materialele de natura obiectelor de inventar, produsele (semifabricatele, produsele finite, rebuturile), mărfurile, activele biologice de natura stocurilor, ambalajele și producția în curs de execuție.

O entitate de producție nu poate să iși desfășoare activitatea fără existența stocurilor necesare. Aceasta trebuie să dețină în permanență stocuri (materii prime, materiale) astfel încât să nu existe întreruperi în procesul de producție. Din acest motiv, necesarul de aprovizionare trebuie să fie cât mai în concordanță cu procesul de producție.

Din punct de vedere contabil, fiecare entitate poate alege una din cele trei metode de evaluare a bunurilor, la ieșirea din patrimoniu: metoda costului mediu ponderat, metoda F.I.F.O. și metoda L.I.F.O. Alegerea metodei se face în funcție de specificul activității. Sistemul contabil mai pune la dispoziția entităților economice alegerea sistemului de înregistrare a bunurilor, ei putând opta între metoda inventarului permanent și metoda inventarului intermitent.

Tema este structurată în trei capitole. Primul capitol numit „Aspecte teroretice privind stocurile” este și el structurat la rândul lui în cinci subcapitole în care se prezintă noțiunile cele mai importante privitoare la stocuri, precum înregistrarea acestora, modalitatea de evaluare, costul acestora, documentele utilizate în cadrul operațiunilor desfășurate și detalierea claselor de stocuri întâlnite într-o entitate.

Al doilea capitol numit „Studiu de caz privind contabilitatea și analiza stocurilor la S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L.” prezintă descrierea societății, a obiectului de activitate, a operațiunilor desfășurate în cadrul acesteia.

Cel de-al treilea capitol numit „Analiza indicatorilor economico-financiari la S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L.“ tratează ca subiect o analiză detaliată a activității, a principalilor indicatori generali și specifici entității.

Ultima parte a lucrării „Concluzii” prezintă concluziile generale ale studiului realizat și activitățile propuse pentru îmbunătățirea eficienței activității entității analizate.

Lucrarea de licență intitulată „Contabilitatea și analiza stocurilor” ține seama de reglementările fixate în OMFP 1802/2014.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND STOCURILE

1.1. DEFINIREA ȘI CARACTERIZAREA GENERALĂ A STOCURILOR

Conform OMFP nr. 1802/2014, stocurile sunt active circulante:

– deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

– în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității;

– sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

Stocurile sunt reprezentate de materiale, lucrări și servicii ce vor fi cosumate de la prima utilizare, ori vândute atunci când sunt reprezentate de mărfuri sau produse rezultate din procesul de fabricație.

Stocurile prezintă anumite caracteristici importante:

– ajută în mod direct la realizarea cifrei de afaceri;

– se regăsesc continuu în etapele procesului de producție și comercializare;

– există posibilitatea de a oferi beneficii economice către întreprindere.

Aceste beneficii reprezintă potențialul stocurilor de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar și echivalentul de numerar către întreprindere.

Pentru ca un element să fie recunoscut în categoria stocurilor, relevantă este mai degrabă utilitatea sau destinația acestuia decât natura. Ordinul oferă clarificări cu privire la acele elemente care prin natura lor ar putea fi confundate cu activele imobilizate, dar care sunt recunoscute în categoria stocurilor ținând cont de utilitatea lor.

1.2. CLASIFICAREA, ÎNREGISTRAREA ȘI COSTUL STOCURILOR

1.2.1. CLASIFICAREA STOCURILOR

Stocurile sunt clasificate în funcție de mai multe criterii: faza ciclului de exploatare, fizic, destinație, locul în care se află. Conform acestor criterii distingem următoarele categorii de stocuri:

a) materii prime, care participă în mod direct la realizarea procesului de producție și se regăsesc parțial sau total în produsul final;

b) mărfuri, bunuri achiziționate cu intenția de revânzare, fără a fi supuse unui proces semnificativ de prelucrare, ele fiind cel mult numărate, cântărite, ambalate, măsurate;

c) materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile) care participă sau ajută la realizarea procesului de producție sau de exploatare fără a se regăsi în produsul finit;

d) materiale de natura obiectelor de inventar;

e) produsele, iar aici regăsim:

– semifabricatele, produsele care au fost finalizate intr-o etapă anterioară a procesului de producție și care trec încontinuare in procesul tehnologic sau se livrează terților;

– rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;

– produsele agricole.

f) activele biologice de natura stocurilor;

g) ambalajele care includ ambalajele refolosite, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute;

h) producția în curs de execuție reprezentată de producția care nu a parcurs în întregime toate fazele procesului tehnologic.

În categoria stocurilor se cuprind și activele cu ciclu lung de fabricație, destinate vânzării (de exemplu echipamente, nave, ansambluri sau complexuri de locuință etc., realizate de entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea unor astfel de produse).

În cazul în care construcțiile sunt realizate în scopul exploatării pe termen lung, de către entitatea care le-a realizat, ele reprezintă imobilizări.

Terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de construcții destinate vânzării, se înregistrează la stocuri.

Între grupele activelor circulante există următoarea corelație: banii se utilizează în scopul cumpărării de stocuri, care apoi sunt vândute pe credit comercial, la scadență încasându-se banii, pe care ii vom utiliza din nou pentru achiziție de stocuri etc.

1.2.2. ÎNREGISTRAREA STOCURILOR

Deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor și datoriilor, precum si efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate in contabilitate, sunt interzise. 

Pentru respecarea acestor reguli este necesar sa se asigure:

– primirea și înregistrarea bunurilor intrate în entitate;

– bunurile sosite în entitate fără factură fiscală se înregistrează ca intrări în gestiune dar și în contabilitate pe baza recepției și a documentelor însoțitoare;

– bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează în contabilitate ca intrare în gestiune;

– bunurile care sunt vândute dar care nu sunt încă livrate se înregistrează în mod distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanțului;

– bunurile care sunt livrate dar care nu sunt facturate se înregistrează în contabilitate dar și în gestiune ca ieșiri, pe baza documentelor care atestă ieșirea lor din gestiune;

– bunurile care sunt aprovizionate sau vândute și care au clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la ieșiri respectiv intrări, atât în contabilitate cât și în gestiune, conform contractelor încheiate.

1.2.3. COSTUL STOCURILOR

În funcție de specificul activității, pentru determinarea costului se folosește metoda costului standard, în activitatea de producție și metoda prețului cu amănuntul, in cazul comerțului cu amănuntul.

Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric cu ajutorul metodei inventarului permanent și a metodei inventarului intermitent.

Metoda inventarului permanent presupune că mișcările de stocuri se contabilizează prin debitarea și creditarea conturilor de stocuri, stabilindu-se de fiecare dată stocul nou, astfel având în permanență informația privitoare la existența stocului.

Metoda inventarului permanent se realizează ținând cont de anumite aspecte:

– stocul final de la sfârșitul perioadei precedente devine stoc inițial la începutul perioadei curente;

– intrările de stocuri și producție în curs de execuție se înregistrează în cursul perioadei curente în debitul conturilor de stocuri și producție în curs de execuție;

– ieșirile de stocuri se înregistrează in creditul conturilor de stocuri, respectiv producție în curs de execuție, în corespondență cu conturile de cheltuieli specifice;

– soldul final al stocurilor reiese din compararea operațiilor de intrări și ieșiri cu situațiile rezultate din procesul inventarierii.

Metoda inventarului intermitent presupune faptul că intrările de stocuri nu se mai înregistrează cu ajutorul conturilor de stocuri, ci ele se vor înregistra cu ajutorul conturilor de cheltuieli. Potrivit acestei metode ieșirile de stocuri și înregistrarea acestora se calculează la sfârșitul perioadei cu ajutorul inventarierii faptice.

Conform legislației, această metodă nu poate fi folosită de către unitățile care folosesc comerțul cu amănuntul și care utilizează metoda global valorică.

Aplicarea acestei metode presupune respectarea unor criterii :

– la începutul fiecărei perioade, stocurile existente se trec pe sodul conturilor de cheltuieli;

– pe parcursul perioadei, intrările de stocuri se înregistrează în debitul conturilor de cheltuieli, iar intrările de stocuri din producție proprie se vor înregistra cu ajutorul contului de venituri (711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”)

Relația de calcul pentru stabilirea ieșirilor de stocuri este următoarea :

Ieșiri = Stoc inițial + Intrări – Stocul calculat cu ajutorul inventarierii

1.3. EVALUAREA STOCURILOR

Evaluarea stocurilor și a producției în curs de executie constă în exprimarea acestora în etalon bănesc, cu scopul înregistrării lor în contabilitate.

Aceasta se realizează cu ocazia a patru momente: la intrarea în patrimoniu, la ieșirea din gestiune, la inventariere și la încheierea exercițiului financiar.

Conform IAS 2 „Stocuri” acestea trebuie să fie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul acestora si valoarea realizabilă netă.

1.3.1. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA ÎN PATRIMONIU

La intrarea în patrimoniu stocurile sunt înregistrate în contabilitate, astfel:

– la cost de achiziție, în cazul stocurilor achiziționate (materii prime, materiale, materiale de natura obiectelor de inventar, mărfuri etc.), acesta cuprinzând: prețul de achiziție, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport, cheltuieli de manipulare, cheltuieli cu comisioanele etc;

– la cost de producție, în cazul bunurilor obținute de întreprindere, acesta fiind format din costul de producție la care se adauga cheltuielile indirecte de producție și cheltuielile directe de producție. Se evaluează toate produsele finite, semifabricatele, bunurile de natura obiectelor de inventar, ambalaje obținute de către întreprindere, cât și producția în curs de execuție;

– la costul de achiziție sau la costul de producție se evaluează și animalele și păsările cumpărate ori produse de către entitate;

– la valoarea de utilitate se evaluează stocurile obținute cu titlu gratuit;

– la valoarea de aport se evaluează stocurile aduse ca aport în natură de către asociați/acționari.

Atât valoarea de utilitate cât și valoarea de aport se stabilește în funcție de prețurile practicate pe piață, utilitatea, starea acestora sau de anumiți evaluatori autorizați.

1.3.2. EVALUAREA STOCURILOR LA IEȘIREA DIN GESTIUNE

Conform legislației în vigoare, ieșirile din gestiune ale stocurilor se evaluează și se înregistrează în contabilitate cu ajutorul celor trei metode:

a) metoda costului mediu ponderat – CMP

b) metoda primul intrat-primul ieșit – FIFO

c) metoda ultimul intrat-primul ieșit – LIFO

a) Metoda costului mediu ponderat presupune calcularea costului pentru fiecare element aflat în stoc la începutul perioadei cât și pentru elementele produse și achiziționate în timpul perioadei contabile.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Această medie se poate calcula periodic sau după fiecare recepție. Perioada de calcul nu trebuie să depășească durata medie de stocare..

Formula de calcul pentru CMP, la sfârșitul lunii este:

CMP =

unde:

qsi – cantitatea stocului inițial;

psi – prețul stocului inițial;

qi – cantitatea intrată;

pi – prețul cantităților intrate.

Formula de calcul pentru CMP, după fiecare intrare de stocuri este :

CMP = ,

unde:

qsi – cantitatea din stocul precedent;

qi – cantitatea intrată;

psi – prețul unitar al stocului precedent;

pi – prețul unitar al stocului i.

b) metoda primul intrat-primul ieșit (FIFO) presupune evaluarea stocurilor folosind costurile de achiziție sau costurile de producție al primului lot intrat. Pe măsura epuizării lotului, se va lua în considerare prețul următorului lot intrat, în ordine cronologică.

c) metoda ultimului intrat-primul ieșit (LIFO) presupune evaluarea stocurilor la ieșirea din gestiune utilizând costul de achiziție respectiv cel de producție al ultimului lot intrat. Pe măsura epuizării lotului, se va lua în considerarea prețul următorului lot intrat, în ordine invers cronologică.

În funcție de tipul activității, se mai folosesc si alte două metode :

1. Metoda prețului/costului standard care presupune determinarea costului standard/prestabilit al produselor. Se ia în considerare nivelul normal al consumului de materiale și consumabile, al capacității de producție și a manoperei. Atunci când se utilizează acest sistem este necesar să se facă verificarea periodică a costurilor și revizuirea acestora când este necesar.

Diferența între costul standard și cel efectiv se înregistrează distinct în contabilitate, acestea regăsindu-se în costuri în momentul consumului sau vânzării bunului.

Diferențele constatate, corespunzătoare stocurilor inițiale și intrărilor de stocuri se repartizează asupra stocurilor ieșite utilizând următoarea formulă:

2. Metoda prețului cu amănuntul care presupune ca intrările și ieșirile de mărfuri să fie evaluate la prețul cu amănuntul, acesta fiind format din costul de achiziție la care se adaugă adaosul comercial și taxa pe valoare adăugată. La scăderea din gestiune a stocurilor, costului mărfurilor vândute se va calcula prin scăderea din prețul de vânzare a valorii marjei brute. Modificarea prețului de vânzare al mărfurilor va duce implicit la modificarea valorii marjei brute.

O întreprindere trebuie să utilizeze aceeași metodă de evaluare pentru elementele de natura stocurilor care au aceeași natură și utilizări similare. Întreprinderile care dețin stocuri cu natura sau utilizare diferită le este permisă folosirea mai multor metode de evaluare.

Metodele de evaluare prezentate mai sus constituie obligații pentru întreprinderi, deoarece acestea trebuie să aplice metoda aleasă, în conformitate cu normele legale, pentru elemente similare, de natura stocurilor, în fiecare exercițiu financiar. Dacă administratorii doresc intr-un an să își schimbe metoda de evaluare pentru un anumit tip de stocuri, acesta va trebui să prezinte această schimbare în notele explicative cât și motivele schimbării și influențele acesteia asupra rezultatului financiar.

1.3.3. EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE

Stocurile și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea lor actuală sau de utilitate denumită și valoarea de inventar, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere. Aceste valori sunt influențate de prețurile pieței, starea acestora și de utilitatea lor în cadrul întreprinderii.

Inventarierea se realizează de persoane specializate care dețin o anumită pregătire de specialitate. Aceștia vor trebui să tină de cont de sumele rezultate pe minus, diferențele rezultate între valoare de inventar și valoare contabilă, acestea trebuind să fie înregistrate în mod distinct în contabilitate, în conturi de ajustări.

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.

Conform OMFP 1802/2014 prin valoarea realizabilă netă a stocurilor se înțelege prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării.

Cu ocazia inventarierii se stabilesc următoarele valori de inventar:

– pentru materiile prime și materiale consumabile, valoarea de inventar este egala cu costul de inlocuire care este alcătuit din prețul de cumpărare și anumite cheltuieli specifice;

– pentru produsele finite, valoarea de inventar este egală cu prețul de vânzare pe piață la care se scad cheltuielile cu transportul, comisioane, de desfacere etc.;

– pentru stocurile depreciate, deteriorate precum și pentru comenzile sistate prețurile se stabilesc în funcție de utilitatea acestora și valoarea lor efectivă de pe piață;

– pentru semifabricate și producția în curs de execuție valoarea de inventar se calculează prin scăderea costului producției din cheltuielile totale de producție.

1.3.4. EVALUAREA STOCURILOR LA ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI FINANCIAR

Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea care sunt înregistrate în contabilitate. Cu ocazia întocmirii bilanțului contabil, se va compara valoarea de intrare (valoarea contabilă) cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii.

– atunci când se constată că valoarea calculată cu ocazia inventarierii este mai mare decât valoarea de intrare (contabilă) se procedează la înscrierea în listele de inventar a valorii din contabilitate;

– atunci când se constată că valoarea calculată cu ajutorul inventarierii este mai mică decât valoare de intrare (contabilă) se procedează la înscrierea în listele de inventar a valorii din contabilitate, iar pentru diferențele stabilite se vor înregistra ajustări pentru deprecierea stocurilor.

Diferențele favorabile între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, in schimb diferențele nefavorabile se înregistrează sub forma de ajustări.

1.4. CONTABILITATEA STOCURILOR

1.4.1. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME, MATERIALELOR CONSUMABILE ȘI A MATERIALELOR DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR

Stocurile de materii prime participă în mod direct la procesul de producție și se regăsesc în mod parțial sau total în produsul final.

Stocurile de materiale consumabile sunt acelea care contribuie la realizarea procesului de producție dar care nu se regăsesc în produsul finit. Identificăm mai multe categorii de materiale consumabile și anume: materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile.

Din categoria obiectelor de inventar fac parte: echipament de protecție, echipamentul de lucru, scule, dispozitive, unelte de lucru, aparatură de măsură și control, amenajări de lucru, veselă de bucătărie, unelte agricole.

Pentru evidențierea existenței și mișcării acestor categorii de stocuri se utilizează conturile din grupa 30 „Stocuri de materii prime și materiale”, care cuprinde:

301 „Materii prime”

302 „Materiale consumabile”

3021 „Materiale auxiliare”

3022 „Combustibili”

3023 „Materiale pentru ambalat”

3024 „Piese de schimb”

3025 „Semințe și materiale de plantat”

3026 „Furaje”

3028 „Alte materiale consumabile”

303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

308 „Diferențele de preț la materii prime și materiale”

Conturile din această grupă, cu excepția contului 308 „Diferențele de preț la materii prime și materiale” sunt conturi cu funcție contabilă de activ, iar după conținutul economic sunt conturi de active circulante.

Soldul debitor reflectă valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.

1.4.2. CONTABILITATEA STOCURILOR ÎN CURS DE APROVIZIONARE

Stocurile în curs de aprovizionare sunt acele stocuri achiziționate la care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care la finele perioadei de raportare ele sunt încă în curs de aprovizionare.

Conturile din această grupă au funcție contabilă de activ, iar în contabilitate se înregistrează cu ajutorul conturilor:

321 „Materii prime în curs de aprovizionare”

322 „Materiale consumabile în curs de aprovizionare”

323 „Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare”

326 „Active biologice de natura stocurilor în curs de aprovizionare”

327 „Mărfuri în curs de aprovizionare”

328 „Ambalaje în curs de aprovizionare”

Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea stocurilor cumpărate pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care la finele perioadei de raportare, sunt încă în curs de aprovizionare.

1.4.3. CONTABILITATEA MĂRFURILOR

Mărfurile sunt stocuri achiziționate sau obținute în urma procesului de producție care sunt vândute către clienți din propriile puncte de desfacere. Stocurile de mărfuri au funcție contabilă de activ, iar după conținutul economic sunt conturi de active circulante.

Unitățile comerciale ce au ca obiect de activitate vânzarea mărfurilor sunt de doua feluri:

a) Unități comerciale angro – sunt cele care achiziționează mărfuri în cantități mari de la producători sau de la alți furnizori și care le vând la rândul lor unităților de desfacere cu amănuntul.

b) Unități comerciale cu amănuntul – sunt cele care achiziționează mărfuri de la producători sau de la unitățile comerciale angro și care le vând la rândul lor populației.

Unitățile comerciale cumpără mărfuri la cost de achiziție, adaugă adaosul comercial, în acest fel rezultând prețul de vânzare. Pe lângă adaosul comercial, se mai folosește și rabatul comercial.

Adaosul comercial se calculează prin aplicarea cotei de adaos asupra prețului de intrare a mărfurilor în gestiune, pe când rabatul comercial se calculează prin aplicarea cotei de rabat asupra prețului de vânzare în momentul scăderii din gestiune a mărfurilor vândute.

În cazul unităților comerciale angro se ține evidența mărfurilor la preț de achiziție, în acest fel nu se mai folosește contul 378 „Diferențele de preț la mărfuri”, pe când în cazul unităților comerciale cu amănuntul se ține evidența mărfurilor la preț cu amănuntul format din cost de achiziție plus adaosul commercial.

Un aspect important îl reprezintă înregistrarea reducerilor comerciale. Reducerile comerciale primite înainte de facturare și cele acordate după facturare se înregistrează cu ajutorul contului 609 „Reduceri comerciale primite” respectiv contul 709 „Reduceri comerciale acordate”.

Soldul debitor al contului 371 „Mărfuri” reprezintă valoarea stocurilor de mărfuri existente în stoc.

1.4.4. CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERȚI

În categoria stocurilor aflate le terți sunt incluse stocurile de materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar trimise la terți pentru prelucrare sau în custodie.

Conturile din această grupă sunt conturi cu funcție contabilă de activ, iar după conținutul economic, conturi de active circulante. Existența și mișcările stocurilor aflate la terți se înregistrează cu ajutorul conturilor:

351 „Materii și materiale aflate la terți”

354 „Produse aflate la terți”

356 „Active biologice de natura stocurilor aflate la terți”

357 „Mărfuri aflate la terți”

358 „Ambalaje aflate la terți”

În debit se înregistrează valoarea stocurilor aflate sau trimise la terți.

În credit se înregistrează valoarea stocurilor aduse de la terți, scăderea din gestiune a stocurilor aflate la terți constatate lipsă la inventar și scăderea din gestiune a stocurilor aflate la terți distruse de calamități.

Soldul debitor reprezintă valoarea stocurilor entității care se află la terți.

1.4.5. CONTABILITATEA STOCURILOR FABRICATE ȘI A PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE

În urma procesului de producție rezultă produse finite ce vor fi destinate vânzării consumatorilor. Pe lângă produsele finite din acest proces mai pot rezulta semifabricatele și produsele reziduale.

Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele procesului de producție și care îndeplinesc toate condițiile pentru a fi date spre vânzare clienților.

Produsele reziduale sunt produsele reprezentate de rebuturi, materiale recuperabile, deșeuri care nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi vândute.

Semifabricatele sunt produsele care au parcurs anumite etape ale procesului tehnologic dar care urmează a fi prelucrate pentru a parcurge restul etapelor, ori în cadrul unității ori livrate terților.

Producția în curs de execuție este reprezentată de producția constatată la sfârșitul lunii care nu a parcurs toate fazele procesului de producție, produsele nesupuse probelor și recepției tehnice de calitate, lucrările neterminate. Producția în curs de execuție se determină la finele perioadei de gestiune și se evaluează la cost de producție.

Conturile aferente stocurilor de produse sunt conturi cu funcție contabilă de activ, iar după conținutul economic sunt conturi de active circulante materiale. Excepție face contul 348 „Diferențe de preț la produse”.

Stocurile de produse se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 34 „Produse”:

341 „Semifabricate”

345 „Produse finite”

346 „Produse reziduale”

347 „Produse agricole”

348 „Diferențe de preț la produse”

Conturile din această grupă sunt conturi cu funcție contabilă de activ, iar după conținutul economic sunt conturi de active circulante materiale. Excepție face contul 348 „Diferențe de preț la produse”.

Producția în curs de execuție se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 33 „Producție în curs de execuție”:

331 „Produse în curs de execuție”

332 „Servicii în curs de execuție”

1.4.5. CONTABILITATEA ACTIVELOR BIOLOGICE DE NATURA STOCURILOR

Activele biologice sunt acele produse care urmează a fi recoltate (produsele agricole) ori vândute ca active biologice.

Activele biologice sunt reprezentate de culturi, animalele deținute în vederea obținerii de carne, animalele deținute cu scopul vânzării.

Produsele agricole sunt reprezentate de produsele rezultate în urma deținerii de active biologice: lână, ouă, fructe, cherestea, bumbac, copaci. Activitatea agricolă include: cultivarea de plante, cultivarea de pomi fructiferi, creșterea animalelor, piscicultura, silvicultura și floricultura.

Activele biologice se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 36 „Active biologice de natura stocurilor”, detaliată astfel :

361 „Active biologice de natura stocurilor”

368 „Diferențe de preț la activele biologice de natura stocurilor”

Contul 361 „Active biologice de natura stocurilor” este un cont cu funcție contabilă de activ, iar după conținutul economic este cont de active circulante.

Contul 368 „Diferențe de preț la activele biologice de natura stocurilor” este un cont bifuncțional, iar în funcție de conținutul economic este cont rectificativ al valorii de înregistrare la activele biologice de natura stocurilor.

Soldul debitor al contului reflectă valoarea activelor biologice de natura stocurilor deținute de entitate.

1.4.6. CONTABILITATEA AMBALAJELOR

Ambalajele sunt acele bunuri care servesc protecției mărfurilor pe timpul transportului și depozitării acestora. Acestea ajută și în procesul de vânzare al bunurilor datorită aspectului comercial.

Stocurile aferente ambalajelor se înregistrează în contabilitate cu ajutorul grupei 38 „Ambalaje”, detaliată astfel:

381 „Ambalaje”

388 „Diferențe de preț la ambalaje”

Contul 381 „Ambalaje” este cont cu funcție contabilă de activ, iar după conținutul economic este cont de active circulante materiale.

Contul 388 „Diferențe de preț la ambalaje” este cont bifuncțional, respectiv cont rectificativ al valorii de înregistrare a ambalajelor.

Soldul debitor reflectă valoarea ambalajelor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

1.4.7. CONTABILITATEA AJUSTĂRILOR PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ȘI PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE

Entitățile economice au dreptul de a-și constitui ajustări pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție, la sfârșitul exercițiului financiar, pentru a face față unor situații neprevăzute de pe piață. Acestea vor fi folosite în exercițiul financiar următor, în momentul în care se stabilesc deprecieri ale stocurilor sau a producției în curs de execuție.

Conturile de ajustări sunt conturi cu funcție contabilă de pasiv, iar după conținutul economic sunt conturi rectificative ale valorii stocurilor.

Valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție se calculează, astfel:

Ajustări pentru = Valoarea contabilă – Valoarea actuală

deprecierea stocurilor a stocurilor a stocurilor

Astfel, dacă valoarea actuală a stocurilor este mai mică decât valoarea contabilă a stocurilor, se precedează la înregistrarea diferenței pe seama cheltuielilor prin constituirea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție. Se vor compara ajustările constituie anterior cu ajustările necesare stabilite la sfărșitul anului curent. Dacă ajustatea constituită este mai mică decât ajustarea necesară, se procedează la suplimentarea ajustărilor. Iar dacă ajustările constituite sunt mai mari decăt ajustările necesare, se procedează la înscrierea diferențelor pe venituri.

Ajustările pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 39 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție”, detaliată astfel :

391 „Ajustări pentru deprecierea materiilor”

392 „Ajustări pentru deprecierea materialelor”

393 „Ajustări pentru deprecierea producției în curs de execuție”

394 „Ajustări pentru deprecierea produselor”

395 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terți”

396 „Ajustări pentru deprecierea activelor biologice de natura stocurilor”

397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”

398 „Ajustări pentru deprecierea ambalajelor”

În credit se înregistrează valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție, constituite sau suplimentate.

În debit se înregistrează valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție anulate sau diminuate.

Soldul creditor reflectă valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție constituite la sfârșitul perioadei.

1.5. DOCUMENTELE UTILIZATE PENTRU EVIDENȚA STOCURILOR

Principalele documente utilizate pentru a evidenția intrările de stocuri și producție în curs de execuție sunt:

– factura sau avizul de însoțire a mărfii – întocmite de furnizor cu ocazia livrării bunurilor;

– procesul verbal de constatare – întocmit în momentul constatării lispurilor la recepția transportului;

– nota de recepție și constatare de diferențe – evidențiază bunurile intrate în gestiune.

– bonul de predare – transfer – restituire – întocmit pentru recepția stocurilor intrate de la alte subunități.

Principalele documente utilizate pentru evidența ieșirilor de stocuri sunt:

– bonul de consum sau fișa limită de consum – întocmite cu ocazia scăderii stocurilor din gestiune;

– dispoziția de livrare sau avizul de însoțire a mărfii – servește ca document pentru însoțirea mărfii pe timpul transportului;

– factura – servește ca document pentru încasarea contravalorii produselor vândute.

Pentru realizarea evidenței tehnico-operative a stocurilor se folosesc următoarele documente:

– registrul stocurilor;

– fișa de magazie;

– fișa de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință;

– lista de inventariere.

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA ȘI ANALIZA STOCURILOR LA S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. este o persoană juridică română, aceasta având forma juridică de societate cu răspundere limitată.

Societatea are sediul social în comuna Telega, sat Telega, Nr. 255A, Județul Prahova.

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. a fost înființată în anul 2009 în conformitate cu prevederile legii 31/1990 privind organizarea și funcționarea entităților comerciale. Entitatea este înregistrată la Registrul Comerțului cu Nr. J29/74/15.01.2009.

Durata Societății este nelimitată, cu începere de la data înregistrării la Camera de Comerț și Industrie și publicată in Monitorul Oficial.

Codul CAEN al activității principale desfășurate de către această entitate este 7022 „Activități de consultanță pentru afaceri și management”. Pe lângă această activitate, societatea mai are și activități secundare și anume fabricarea de produse de panificație și vânzarea acestora.

Pe lângă acestea, entitatea mai achiziționează și mărfuri pe care le oferă spre vânzare clienților.

2.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. este o entitate înființată în anul 2009, având codul unic de înregistrare nr. 24955331 din data de 15.01.2009.

Capitalul social al societății este de 35.200 lei.

Fabricarea de produse de panificație se realizează în fabrica plasată în comuna Aluniș, sat Ostrovu, Nr. 20, Județul Prahova.

Societate deține angajați repartizați pe secțiunea de producție, desfacere și contabilitate. În ceea ce privește partea de producție angajații lucrează în trei ture, inclusiv tură de noapte. Numărul angajaților în luna februarie 2016 este 31.

Toți angajații sunt calificați, ceea ce presupune un punct forte al entității.

Munca este un factor activ și determinant al producției, ce antrenează ceilalți factori în vederea obținerii de bunuri și servicii.

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. se ocupă de fabricarea mai multor produse de panificație:

– pâine albă, pâine neagră, pâine cartof, pâine semințe, pâine unt, pâine ceapă;

– chifle, chifle mălai, chifle semințe, chifle negre, chifle unt, chifle ceapa;

– lipie;

– cornuri cu ciocolată și cornuri cu gem.

Fabricarea unei palete largi de produse este o calitate a societății deoarece îi permite consumatorului să aleagă dintr-o gamă variată de produse în ceea ce privește gustul, textura și tipul pe care doresc să îl consume.

Gama produselor este variată și continuă să se îmbogățească deoarece entitatea pune pe primul loc cerințele clienților.

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. este reprezentată și administrată de Costin Geangu. Acesta întocmește anual bilanțul, contul de profit și pierdere și celelalte documente justificative necesare funcționării societății.

Politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

Situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției finaciare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată.

Fabrica de produse de panificație este amplasată într-o zonă foarte accesibilă pentru consumatori, neexistând o foarte mare concurență.

Aprovizionarea cu materii prime și materiale se face de la furnizori serioși.

Desfacerea produselor finite se realizează în puncte de desfacere proprii care sunt înregistrate și ele la rândul lor conform legii în vigoare.

Pe lângă desfacerea produselor finite în propriile puncte de desfacere, S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. distribuie pâinea și altor societăți care vând aceste produse consumatorilor finali.

2.2. ACTIVITATEA DE APROVIZIONARE LA

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L.

Activitatea de aprovizionare se realizează de la furnizori serioși cu care firma lucrează într-un mod regulat

Există persoane responsabile care țin evidența stocurilor. Nu există riscul rămânerii fără stocuri de materii prime sau materiale.

Furnizorii au fost aleși în funcție de următorii criterii:

– calitate;

– cantitatea oferită;

– livrarea la timp;

– seriozitate;

– preț.

Societatea a dispus mereu de plan de producție optim astfel încât cantitățile aprovizionate să fie cele de care entitatea are nevoie. Eficiența aprovizionării este redată de activitatea de producție care este în permanență ajustată în funcție de diferiți factori care acționează în mod direct sau indirect asupra entității.

2.3. ACTIVITATEA DE PRODUCȚIE LA S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L.

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. realizează funcțiunea de producție prin desfășurarea în condiții bune a procesului productiv.

Ciclul de producție constă în urmatoarele etape:

– achiziționare făină albă;

– achiziționare făină neagră;

– achiziționare drojdie;

– preparare aluat;

– coacere pâine;

– ambalare în pungi;

– ambalare în lăzi de plastic a restului de produse;

– vânzarea produselor finite.

Utilajele necesare efectuării produselor finite sunt: malaxor, cuptor, bandă rulantă, mese, feliator pâine, cântar.

Datorită faptului că pâinea este un produs principal, entitatea a încercat să satisfacă cerințele consumatorilor și să fie în permanență în concordanță cu ei. Brutăritul este cea mai veche meserie și a constituit încă de la începuturi un efort constant de mulțumire a clienților.

Activitatea de producție este intens monitorizată, aici determinându-se nivelul calității, capacitatea de producție și productivitatea muncii.

În fluxul aprovizionării, producției, desfacerii – primul stadiu (aprovizionare) și ultimul stadiu (desfacere) reflectă legătura întreprinderii cu piața.

2.4. ACTIVITATEA DE VÂNZARE LA S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L.

La S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L vânzarea produselor finite se realizează în puncte de desfacere proprii dar și unor societăți care vând aceste produse spre consumatorii finali.

Activitatea de vânzare permite valorificarea produselor obținute în cadrul entității și este cea care armonizează interesele entității cu cele ale clienților.

În procesul de muncă vânzătorul desfășoară următoarele activități:

– recepționează mărfurile conform documentelor însoțitoare;

– pregătește mărfurile pentru expediere;

– arânjează produsele pe rafturi;

– marchează cu prețuri produsele oferite spre vânzare;

– verifică periodic stocurile și informează constant persoanele responsabile cu producerea lor în cazul suplimentării stocurilor;

– cunoaște produsele pentru informarea continuă a clienților;

– manipulează marfa;

– eliberează clienților bonuri de casă.

2.5. ÎNREGISTRĂRI CONTABILE PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR LA S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L.

Pe parcursul lunii 02/2016, S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. înregistrează următoarele operațiuni:

1. Se achiziționează materii prime conform facturii, în valoare de 20 206.60 lei, T.V.A. 9%.

% = 401 „Furnizori” 22 025.19

301 „Materii prime” 20 206.60

4426 „T.V.A. deductibilă” 1 818.59

2. Se achiziționează combustibil, în valoare de 266.73 lei, T.V.A. 20%.

% = 401 „Furnizori” 320.07

3022 „Combustibili” 266.73

4426 „T.V.A. deductibilă” 53.34

3. Se înregistrează consumul de materii prime aferent procesului de producție, în valoare de 1473.10 lei.

601 = 301 1 473.10

„Cheltuieli cu materiile prime” „ Materii prime”

4. Se obțin produse finite, în valoare de 1525.44 lei.

345 = 711 1 525.44

„Produse finite” „Venituri aferente costurilor

stocurilor de produse”

5. Se vând produse finite pe bază de factură fiscală unei societăți ce distribuie produsele consumatorului final, în valoare de 1924.56 lei, T.V.A.9%

4111 „Clienti” = % 2 097.77

7015 „Venituri din vânzarea 1 924.56

produselor finite”

4427 „T.V.A. colectată” 173.21

6. Se încaseaza creanțe aferente produselor finite vândute, în valoare de 1663.02 lei.

5311 = 4111 1663.02

„Casa în lei” „Clienți”

7. Se înregistrează descărcarea de gestiune a produselor finite vândute altor societăți ce oferă spre vânzare produsele, consumatorului final, în valoare de 604.50 lei.

711 = 345 604.50

„Venituri aferente costurilor “ Produse finite”

stocurilor de produse”

8. Se înregistrează consumul materiilor consumabile sub forma combustibilului, în valoare de 266.73 lei

6022 = 3022 266.73

„Cheltuieli privind combustibilii” „ Combustibili”

9. Deoarece societatea vinde aceste produse finite și în puncte de desfacere proprii, se face trecerea produselor finite la categoria de mărfuri, în valoare de 826.29 lei.

371 = 345 826.29

„Mărfuri” „ Produse finite”

10. Se înregistrează adaosul comercial aferent mărfurilor, în valoare de 2256.82

371 = 378 2 256.82

„Mărfuri” „ Diferențe de preț la mărfuri”

11. Se înregistrează Tva-ul neexigibil aferent mărfurilor, în valoare de 447.54 lei.

371 = 4428 447.54

„Mărfuri” „T.V.A. neexigibilă”

12. Societatea achiziționează mărfuri pe care le oferă spre vânzare clienților, în valoare de 891.85 lei, T.V.A. 9%.

% = 401 „Furnizori” 972.21

„Mărfuri” 891.85

4426„T.V.A. deductibilă” 80.26

13. Se înregistrează vânzarea mărfurilor (produselor finite) prin magazin, în valoare de 3389.39 lei, T.V.A. 9%.

5311 „Casa în lei” = % 3 694.43

707 „Venituri din vânzarea 3 389.39

mărfurilor”

4427 „T.V.A. colectată” 305.04

14. Se plătește o datorie față de furnizor, în valoare de 1359.57 lei.

401 = 5311 1359.57

„Furnizori” „Casa în lei”

15. Societatea Teroco Gea Consult S.R.L. ridică din caserie suma de 5000 lei și o depune la bancă în vederea efectuării de plăți către diferiți furnizori.

581 = 5311 5000 lei

„Viramente interne” „Casa în lei”

5121 = 581 5000 lei

„Conturi la bănci în lei” „Viramente interne”

16. Se achiziționează materii prime conform facturii, în valoare de 505.10 lei, T.V.A. 9%.

% = 401 „Furnizori” 550.559

„Materii prime” 505.10

4426 „T.V.A. deductibilă” 45.459

17. Se achiziționează combustibil conform facturii, în valoare de 141.67 lei, T.V.A. 20%.

% = 401 „Furnizori” 170

3022 „Combustibili” 141.67

4426 „T.V.A. deductibilă” 28.33

18. Se înregistrează consumul de materii prime aferent procesului de producție, în valoare de 1438.41 lei.

601 = 301 1438.41

„Cheltuieli cu materiile prime” „ Materii prime”

19. Se obțin produse finite, în valoare de 1 437.87 lei.

345 = 711 1 437.87

„Produse finite” „Venituri aferente costurilor

stocurilor de produse”

20. Se vând produse finite, în valoare de 1 720.72, T.V.A.9%.

4111 „Clienti” = % 1 875.58

7015 „Venituri din vânzarea 1 720.72

produselor finite”

4427 „T.V.A. colectată” 154.86

21. Se încaseaza creanțe de la clienți aferente produselor finite vândute, în valoare de 1 784.97 lei.

5311 = 4111 1 784.97

„Casa în lei” „Clienți”

22. Se înregistrează descărcarea de gestiune a produselor finite vândute altor societăți ce oferă spre vânzare produsele, consumatorului final, în valoare de 556.56 lei.

711 = 345 556.56

„Venituri aferente costurilor “ Produse finite”

stocurilor de produse”

23. Se înregistrează consumul materiilor consumabile, în valoare de 141.77 lei

6022 = 3022 141.77

„Cheltuieli privind combustibilii” „ Combustibili”

24. Deoarece societatea vinde aceste produse finite și în puncte de desfacere proprii, se face trecerea produselor finite la categoria de mărfuri, în valoare de 829.43 lei.

371 = 345 829.43

„Mărfuri” „ Produse finite”

25. Se înregistrează adaosul comercial aferent mărfurilor, oferite spre vânzare în valoare de 2 341.84 lei.

371 = 378 2 341.84

„Mărfuri” „ Diferențe de preț la mărfuri”

26. Se înregistrează T.V.A.-ul neexigibil aferent mărfurilor, în valoare de 296.23 lei

371 = 4428 296.23

„Mărfuri” „T.V.A. neexigibilă”

27. Se achiziționează mărfuri de la furnizori, în valoare de 120 lei, T.V.A 9%.

% = 401 „Furnizori” 130.8

„Mărfuri” 120

4426 „T.V.A. deductibilă” 10.8

28. Se înregistrează vânzarea mărfurilor (produselor finite) prin magazin, în valoare de 3453.97 , T.V.A. 9%.

5311 „Casa în lei” = % 3 764.82

707 „Venituri din vânzarea 3 453.97

mărfurilor”

4427 „T.V.A. colectată” 310.85

29. Se plătește o datorie față de furnizor, în valoare de 2 369.99 lei.

401 = 5311 2 369.99

„Furnizori” „Casa în lei”

30. Se achiziționează materii prime conform facturii, în valoare de 873 lei, T.V.A. 9%.

% = 401 „Furnizori” 951.57

„Materii prime” 873

4426 „T.V.A. deductibilă” 78.57

31. Se achiziționează combustibil conform facturii, în valoare de 299.07 lei, T.V.A. 20%.

% = 401 „Furnizori” 358.88

3022 „Combustibili” 299.07

4426 „T.V.A. deductibilă” 59.81

32. Se înregistrează consumul de materii prime aferent procesului de producție, în valoare de 2 119.56 lei.

601 = 301 2 119.56

„Cheltuieli cu materiile prime” „ Materii prime”

33. Se obțin produse finite în valoare de 2 144.93 lei.

345 = 711 2 144.93

„Produse finite” „Venituri aferente costurilor

stocurilor de produse”

34. Se vând produsele finite, în valoare de 1 975.29, T.V.A.9%.

4111 „Clienti” = % 2 153.06

7015 „Venituri din vânzarea 1 975.29

produselor finite”

4427 „T.V.A. colectată” 177.77

35. Se încaseaza creanțe de la clienți aferente produselor finite vândute, în valoare de

1 111.12 lei.

5311 = 4111 1 111.12

„Casa în lei” „Clienți”

36. Se înregistrează descărcarea de gestiune a produselor finite vândute altor societăți ce oferă spre vânzare produsele, consumatorului final, în valoare de 820.20 lei.

711 = 345 820.20

„Venituri aferente costurilor “ Produse finite”

stocurilor de produse”

37. Se înregistrează consumul materiilor consumabile, în valoare de 299.29 lei

6022 = 3022 299.29

„Cheltuieli cu combustibili” „Combustibili”

38. Deoarece societatea vinde aceste produse finite și în puncte de desfacere proprii, se face trecerea produselor finite la categoria de mărfuri, în valoare de 1 034.20 lei.

371 = 345 1 034.20

„Mărfuri” „ Produse finite”

39. Se înregistrează adaosul comercial aferent mărfurilor, oferite spre vânzare, în valoare de 2 057.36 lei.

371 = 378 2 057.36

„Mărfuri” „ Diferențe de preț la mărfuri”

40. Se înregistrează T.V.A.-ul neexigibil aferente mărfurilor, în valoare de 291.92 lei

371 = 4428 291.92

„Mărfuri” „T.V.A. neexigibilă”

41. Se achiziționează mărfuri de la furnizor, în valoare de 151.62 lei, T.V.A 9%.

% = 401 „Furnizori” 165.26

„Mărfuri” 151.62

4426 „T.V.A. deductibilă” 13.64

42. Se înregistrează vânzarea mărfurilor (produselor finite) prin magazin, în valoare de 3 552.72 lei, T.V.A. 9%.

5311 „Casa în lei” = % 3 872.46

707 „Venituri din vânzarea 3 552.72

mărfurilor”

4427 „T.V.A. colectată” 319.74

43. Deoarece societatea vinde produsele finite și în magazine proprii, descărcarea gestiunii de marfă se realizează și astfel:

La sfârșitul lunii februarie 2016, au loc următoarele înregistrări:

607 = 371 83 560.16

„Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

378 = 371 62 878.79

„Diferențe de preț la mărfuri” „Mărfuri”

4428 = 371 9 301.40

„T.V.A. neexigibilă” „Mărfuri”

Pe baza informațiilor prezentate mai sus am observat faptul că entitatea S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. vinde produsele obținute în propriile puncte de desfacere dar și către alte societăți care distribuie pâinea, consumatorului final. Tocmai de aceea, scăderea din gestiunea se realizează în două moduri.

CAPITOLUL III

ANALIZA INDICATORILOR ECONOMICO-FINANCIARI LA

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L.

Indicatorii financiari exprimă raportul dintre efecte (rezultate) și eforturi (cheltuieli), capacitatea de a consuma resursele disponibile în valori cât mai mici și de a crea efecte economice cât mai mari.

Indicatorii economico-financiari permit efectuarea de aprecieri asupra situațiilor financiare și au o deosebită importanță în procesul decizional.

Eficiența economică este o categorie ce nu poate fi măsurată doar prin intermediul unui singur indicator. Pentru evaluarea eficienței activității se folosește un set de indicatori.

Prin analiza indicatorilor economico-financiari se urmărește:

– capacitatea entității de a oferi rezultate în urma efortului;

– termenul de recuperare a investițiilor să fie redus;

– obținerea unui risc mic;

– obținerea unor rezultate pe măsură.

Doar prin analiza indicatorilor de eficiență economică se va alege o variantă cu eforturile cele mai mici și cu beneficii cât mai mari.

3.1. ANALIZA INDICATORILOR GENERALI LA

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L.

Indicatorii economico-financiari sunt importanți, deoarece calculul acestora oferă oportunitatea conducerii de a lua decizii importante cu privire la activitatea desfășurată, în funcție de rezultatele obținute pe fiecare an.

Cunoașterea nivelului anual al acestor indicatori economico-financiari permit entității să evalueze performanțele obținute și îi conferă oportunitatea de a realiza comparații cu alte entități care desfășoară activități similare.

Acești indicatori sunt utilizați pentru aprecierea poziției și a performanței activității desfășurate de entitate.

Principalii indicatori financiari sunt:

– indicatori de lichiditate;

– indicatori de solvabilitate;

– indicatori de rentabilitate.

Indicatorii de lichiditate

Reprezintă capacitatea entității de a-și onora obligațiile pe termen scurt prin transformarea celor mai lichide active curente în disponibilități sau echivalente de numerar.

Plecând de la structura activelor circulante – stocuri, creanțe, investiții financiare pe termen scurt și disponibilități bănești – se pot construi trei rate de lichiditate patrimonială.

Rata lichidității generale (RLG) – capacitatea entității de a face față obligațiilor curente pe seama activelor curente, pe baza următoarei relații de calcul:

RLG =

Tabel 3.1. Rata lichidității generale

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

Cu ajutorul informațiilor din tabel, observăm faptul că nivelul ratei lichidității generale la sfârșitul anului 2013 este de 1.02. Chiar dacă este o valoare mai mică decât nivelul de siguranță (1.5), entitatea este capabilă să facă față obligațiilor curente cu ajutorul activelor cele mai lichide. La sfârșitul anului 2014, nivelul ratei lichidității scade ușor ceea ce evidențiază faptul că S.C. TEROCO GEA CONSULT deține stabilitate financiară pe termen scurt. Observăm că în anul 2015 rata lichidității generale are o valoare negativa din cauza lipsei capacității de plată pe termen scurt, în acest fel datoriile exigibile nu sunt acoperite de activele curente.

Rata lichidității reduse (RLR) – capacitatea entității de a face față obligațiilor curente cu ajutorul activelor ușor de transformat în lichidități (creanțe, investiții financiare pe termen scurt și disponibilități, eliminând din calcul stocurile).

RLR =

Tabel 3.2. Rata lichidității reduse

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

Valoarea ratei lichidității reduse obținute de S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în primul an este foarte apropiată de nivelul maxim (1), ce denotă capacitatea entității de a-și onora obligațiile curente. Această valoare poate fi determinată de gestionarea rațională a stocurilor și de creșterea eficienței operaționale datorate reducerii costurilor fixe, creșterea productivității și creșterea vânzărilor. Observăm că în anul 2014 nivelul ratei scade față de nivelul precedent dar nu cu mult față de nivelul de sigurantă (0.8), ce reflectă faptul că societatea face față datoriilor curente. În ceea ce privește anul 2015, rata lichidității reduse are o valoare negativă determinată de valoarea pe minus a disponibilităților, a gestiunii necorespunzătoare a activității.

Rata lichidității la vedere (RLV) – care mai este numită și rata capacității de plată imediată, reprezintă capacitatea de plată imediată a datoriilor curente pe baza următoarei relații de calcul:

RLV =

Tabel 3.3. Rata lichidității curente

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

Nivelul în care se pot încadra valorile ratei sunt cuprinse în intervalul (0.2-0.3). Observăm că în anul 2013 valoarea ratei este de 0.24, crescând în anul 2014 până la 0.62 ceea ce este cu mult peste nivelul maxim. Acest lucru reflectă capacitatea entității S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. de a-și acoperi datoriile pe termen scurt cu ajutorul activelor cele mai lichide (disponibilități). În anul 2015 nivelul ratei lichidității scade ajungând la -0.35, ce denotă faptul ca entitatea nu deține active lichide pentru a acoperi datoriile curente.

În funcție de rezultatele ratelor de lichiditate obținute în cei trei ani, un alt aspect important de analizat este cel ce privește evoluția ratelor de lichiditate:

Figura 3.1. Evoluția ratelor de lichiditate

În ceea ce privește evoluția acestor rate, observăm faptul că toate cele trei rate de lichiditate au un nivel acceptabil uneori maxim în primii doi ani. În anul 2015 ratele au valori negative ce se datorează în principal valorii negative a disponibilităților, a nevoi de numerar la sfârșitul exercițiului și a nerealizării volumului de vânzări prevăzut.

Indicatorii de solvabilitate

Reprezintă capacitatea entității de a face față datoriilor totale și se calculează cu ajutorul ratelor de solvabilitate.

Asigurarea solvabilității constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care dorește să-și păstreze autonomia finaciară și flexibilitatea gestiunii.

Rata solvabilității generale (RSG) – reprezintă măsura în care activele totale ale firmei acoperă datoriile totale pe baza următoarei relații de calcul:

RSG =

Tabel 3.4. Rata solvabilității generale

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

În cei trei ani de referintă ai entității S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. valorile ratei solvabilității generale sunt destul de apropiate dar sub limita de 1.5, fapt ce reflectă incapacitatea entității de a-și onora toate obligațiile ce decurg din desfășurarea obiectului de activitate. Nivelul maxim al ratei este în anul 2014 (1.43) crescând față de anul anterior cu 0.05 %. Nivelul cel mai mic este în anul 2015, fapt ce denotă instabilitatea societății, datoriile totale nu sunt acoperite.

Rata solvabilității patrimoniale (RSP) – se calculează pe baza raportului dintre capital propriu și suma dintre aceste capitaluri și creditele bancare

RSP =

Tabel 3.5. Rata solvabilității patrimoniale

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

S.C TEROCO GEA CONSULT S.R.L. nu deține în primul an de referință credite bancare. În anul 2014 mărimea capitalului propriu s-a mărit de la 200 lei la 35.200 lei de unde reflectă valoarea de 0.54 a ratei solvabilității patrimoniale ce este peste nivelul maxim și anume 0.5. În anul 2015 valoarea acestui indicator a crescut la 0.62 datorită returnării sumelor aferente creditelor bancare. Valorile obținute în cei doi ani, 2014 și 2015 evidențiază faptul că entitatea deține capacitatea de returnare a creditelor, finanțatorii având siguranță din partea acesteia.

În funcție de rezultate ratelor de solvabilitate obținute în cei trei ani, un alt aspect important de analizat este cel ce privește evoluția acestora:

Figura 3.2. Evoluția ratelor de solvabilitate

Valorile ratei solvabilității generale situate nu cu mult sub limita de 1.5 reflectă faptul că societatea mai are de lucrat la gestionarea activelor totale astfel încât să acopere toate datoriile. În ceea ce privește rata solvabilității patrimoniale, entitatea S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. deține capacitatea de returnare a creditelor bancare.

Indicatori de rentabilitate

Acești indicatori evaluează performanțele obținute de entitate și capacitatea acesteia de a obține rezultate cât mai mari cu ajutorul resurselor materiale, umane și financiare de care dispune.

Ratele de rentabilitate se calculează sub forma unui raport între un indicator de rezultate și un indicator reprezentat de stoc (active totale, active imobilizate, capital propriu) sau un flux de activitate (cifra de afaceri).

Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaționale variate și oglindesc multiplele laturi ale activității economico-financiare a firmei.

Vom analiza rentabilitatea entității S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. cu ajutorul următoarelor rate de rentabilitate.

Rata rentabilității comerciale (Rc) exprimă rezultatul obținut pe baza raportului dintre profitul aferent vânzărilor și cifra de afaceri.

Rc = x 100

Tabel 3.6. Rata rentabilității comerciale

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

Pe baza informațiilor din tabel, rata rentabilității comerciale la S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. poate fi exprimată astfel:

în anul 2013, profitul aferent vânzărilor la 100 lei CA, este de 10.25 lei;

în anul 2014, profitul aferent vânzărilor la 100 lei CA, este de 3.05 lei;

în anul 2015, pierderea aferentă vânzărilor este de 2.12 lei.

Observăm că profitul este cel mai mare în anul 2013. În anul 2014 scade cu 7.2%, fapt ce reflectă că eficiența economică s-a diminuat. În anul 2015 se obține pierdere ce se datorează gestionării necorespunzătoare a activității.

Rata rentabilității comerciale nete (Rcn) exprimă rezultatul obținut pe baza raportului dintre profitul net și cifra de afaceri.

Rcn = x 100

Tabel 3.7. Rata rentabilității comerciale nete

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

Pe baza informațiilor din tabel, rata rentabilității comerciale nete la S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. poate fi exprimată astfel:

în anul 2013, profitul net aferent vânzărilor la 100 lei CA, este de 5,40 lei;

în anul 2014, profitul net aferent vânzărilor la 100 lei CA, este de 5.26 lei;

în anul 2015, pierderea netă aferentă vânzărilor, este de 2,56 lei.

Valorile ratei rentabilității comerciale nete în cei doi anii 2013 și 2014 sunt destul de apropiate, scăzând foarte puțin în anul 2014 cu 0,14%. În anul 2015 se obține pierdere în valoare de 2.56 lei.

Rata rentabilității resurselor consumate (Rrc) exprimă profitul aferent vânzărilor la 100 lei cheltuiți cu obținerea producției vândute.

Rrc = x 100

Tabel 3.8. Rata rentabilității resurselor consumate

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

Pe baza informațiilor din tabel, rata rentabilității resurselor consumate la S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. poate fi exprimată astfel:

în anul 2013, la 100 lei cheltuiți pentru obținerea producției vândute, se obține profit din vânzări în valoare de 8.25 lei;

în anul 2014, la 100 lei cheltuiți pentru obținerea producției vândute, se obține profit din vânzări în valoare de 2.93 lei;

în anul 2015, la 100 lei cheltuiți pentru obținerea producției vândute, se obține pierdere din vânzări în valoare de 1.94 lei.

Figura 3.3. Evoluția ratelor de rentabilitate

Activitatea entității S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. a fost cea mai profitabilă în anul 2013, de unde și valorile ratelor cele mai mari. În anul 2014 rata rentabilității resurselor consumate scade destul de mult ajungând la valoarea de 2.93%. Anul 2015 prezintă pierdere ce s-a datorat nerealizării volumului de vânzări prevăzut. Pierderea totală a anului 2015 este de 47.209 lei, pierdere ce se va acoperi din profiturile viitoare.

3.2. ANALIZA INDICATORILOR SPECIFICI LA

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L.

Pentru a analiza activitatea desfășurată de S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L., vom folosi următoarele rate specificice:

Ratele activelor circulante – reflectă ponderea activelor circulante în totalul mijloacelor economice.

Rata activelor circulante – evidențiază activele cele mai lichide care se pot transforma ușor în lichidități. Aceasta se poate calcula astfel:

Rac = x 100

Tabel 3.9. Rata activelor circulante

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

După cum observăm din elementele prezentate mai sus, rata activelor circulante a scăzut în anul 2014 față de anul anterior cu 4.6%, scădere determinată de modificarea valorii activului total într-o proporție mai mare decât cea a activelor circulante. În anul 2015, rata activelor circulante a scăzut din cauza valorii negative a activelor circulante, valoare care a fost influențată de valoarea pe minus a disponibilităților bănești.

Rata stocurilor – evidențiază ponderea stocurilor în total active.

Rst = x 100

Tabel 3.10. Rata stocurilor

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

Rata stocurilor la S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. crește de pe an pe an, de la 6.66% obținută în primul an de referință (2013), la 14% în anul 2014 și în cele din urmă la 14.64%.

Figura 3.4. Rata stocurilor

După cum observăm, cea mai mare valoare a ratei este în anul 2015 (14.64). Această creștere este determinată de suplimentarea stocurilor și de creșterea ponderii activelor totale.

Deoarece stocurile sunt formate din materii prime, mărfuri, materiale, produse finite, producție în curs de execuție, produse finite, se mai pot calcula și următoarele rate: Rata materiilor prime (Rmp), Rata produselor finite (Rpf), Rata producției în curs de execuție (Rpx), Rata stocurilor de mărfuri (Rmf), astfel:

Rmp = x 100

Rpf = x 100

Rpx = x 100

Rmp = x 100

Tabel 3.11. Rata materiilor prime și materiale

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

La S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. rata materiilor prime în anul 2013 este de 24.75 %. Materiile prime contribuie cu 24.75 % în totalul activelor circulante. În anul 2014 această valoare scade cu 9.03% ajungând la 15.72%, valoare determinată de creșterea stocului de materii prime și materiale într-o proporție mult mai mică față de creșterea activelor circulante totale. Comparativ cu anul anterior, în anul 2015 valoarea scade cu mult din cauza valorii pe minus a activelor circulante.

Tabel 3.12. Rata mărfurilor

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. nu deține la sfârșitul anului 2013 stoc de mărfuri. În anul 2014, mărfurilor contribuie cu 3.43% în totalul activelor circulante. Spre deosebire de anul anterior, anul 2015 prezintă o valoare negativă a ratei mărfurilor, valoare influențată de mărimea activelor circulante.

Importantă pentru analiza activelor circulante este și viteza de rotație a stocurilor:

Viteza de rotație a stocurilor =

Tabel 3.13. Viteza de rotație a stocurilor

Sursa: Situațiile financiare anuale ale S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. în perioada 2013-2015

Viteza de rotație a stocurilor în primul an este de 66.07 rotații, o valoare destul de ridicată determinată de valoarea mică a stocurilor. În anul 2014, această viteză de rotație scade la 21.24, valoare determinată de suplimentarea stocurilor, ajungând în anul 2015 la 32.54 rotații.

Figura 3.5. Viteza de rotație a stocurilor

După cum observăm, viteza de rotație a stocurilor prezintă cea mai mare valoare în anul 2013. Această valoare este influențată de mărimea mare a cifrei de afaceri comparativ cu mărimea stocurilor. În anul 2014 viteza de rotație a stocurilor scade cu 44.83 număr de rotații. În anul 2015 viteza de rotație a stocurilor crește la 32.54 număr de rotații, creștere determinată de suplimentarea stocurilor și de creșterea cifrei de afaceri a entității.

CONCLUZII

Stocurile sunt acele bunuri ce pot fi consumate de la prima utilizare sau ce pot fi vândute în momentul când sunt reprezentate de mărfuri sau produse rezultate în urma procesului de producție.

Consider că aceste elemente componente ale activelor circulante sunt foarte importante deoarece de stocuri se va ține în permanența cont în funcționarea procesului de producție. În urma acestuia stabilindu-se costul de producție și implicit prețul de vânzare.

Entitățile de producție acordă importanță indicatorilor calculați pe baza stocurilor, deoarece aceștia constituie o modalitate de evaluare a performanțelor obținute și a productivității.

Materiile prime au un rol important deoarece de necesitatea de aprovizionare cu materii prime și materiale depinde întreaga entitate. Acestea trebuie să fie întotdeauna în concordanță cu procesul de producție. Este indicat să se obțina materii prime și materiale la cele mai bune prețuri, de calitate și de la furnizorii serioși cu care entitatea încheie contracte regulate.

Organizarea activității necesită asigurarea satisfacerii întocmai a cererii. Acest fapt se poate realiza prin producerea a ce se cere pe piață. Produsele finite rezultate trebuie să fie în concordanță cu cerințele clienților.

În ceea ce privește producția de produse de panificație, este foarte important procesul de producție, modul de păstrare, depozitare și desfacere. Această activitate s-a extins în ultimii ani, clienții având de ales între o gamă diversificată.

S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. a încercat în permanență să dețină produse pe placul clienților. Satisfacerea necesităților clienților este o condiție de prim ordin în desfășurarea activității.

Punctul forte al acestei entități de producție este că folosește cuptorul pe lemne ca modalitate de coacere a produselor, printre puținele care mai folosesc această tehnică, fiind foarte apreciată.

Această entitate a încercat ca în fiecare an să obțina profit. Dacă în anii 2013 și 2014 acest lucru s-a îndeplinit, în anul 2015 entitatea a obținut pierdere, ce s-a datorat nerealizării volumului prevăzut de vânzări. În ultimul trimestru al anului 2015 în urma analizării prețului de producție și a celui de vânzare, S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. a decis majorarea prețului de vânzare a bunurilor, în acest fel diminuându-se pierderea totală.

Stabilirea performanțelor unei entității se realizează prin efectuarea de analize asupra unor indicatori generali și specifici. Cercetarea asupra performanței și a eficienței activității analizate am efectuat-o prin aplicarea unui set de indicatori asupra datelor cuprinse în situațiile financiare ale entității TEROCO GEA CONSULT S.R.L.

În urma analizei efectuate asupra activității entității, am constatat faptul că aceasta mai are de lucrat în ceea ce privește gestionarea activelor circulante, în special a celor mai lichide dintre acestea (disponibilități).

În ceea ce privește solvabilitatea entității, S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. deține capacitatea de returnare a creditelor bancare, finanțatorii având siguranța și certitudinea rambursării sumelor.

Activele circulante dețin o pondere semnificativă în componența activului total.

În ceea ce privește propunerile pentru acestă entitate, consider că aceasta ar trebui să își extindă în continuare gama de produse deoarece piața este într-o continuă schimbare. Aceasta ar trebui să realizeze un volum de produse în concordanță cu cerințele clienților.

Sunt de părere că S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L. ar trebui să pună accent pe promovarea produselor fabricate astfel încât acestea să fie cunoscute mult mai bine de către posibilii clienți. Promovarea ar trebui să se realizeze prin anumite reclame în scopul câștigării interesului consumatorilor cât și prin acordarea unor reduceri la achiziționarea unor produse în cantitate mai mari. În ceea ce privește personalul entității, acesta este calificat și într-un număr suficient necesar pentru realizarea activității.

Sunt de părere că este necesar să se asigure constituirea de stocuri bine dimensionate pentru a asigura ritmicitatea producției și a consumurilor. O propunere ar fi diminuarea produselor care nu se cer și producerea într-un ritm mai crescut a produselor ce se cer. O altă propunere ar fi ca această entitate să incheie contractele de aprovizionare cu furnizori din vecinătate în vederea obținerii materialelor la costuri mai reduse.

Creșterea vitezei de rotație trebuie să se realizeze de pe an pe an, în acest fel obținându-se venituri mai rapide.

Cu toate că S.C. TEROCO GEA CONSULT S.R.L a obținut pierdere în anul 2015, creșterea prețului la unele produse va face ca aceasta să obțină rezultate cât mai bune

ANEXE