Contabilitatea Si Amortizarea Activelor Imobilizate

CUPRINS

Introducere – Motivatia si metodologia cercetarii…………………………………………………………….

Cap 1 Contabilitatea activelor imobilizate……………………………………………………………………….

1.1 Structura activelor imobilizate………………………………………………………………………..

1.2 Organizarea evidentei operative si analitice a activelor imobilizate………………….

1.3 Organizarea contabilitatii activelor imobilizate……………………………………………….

1.4 Evaluarea activelor imobilizate……………………………………………………………………….

1.5 Contabilitatea imobilizarilor necorporale. Notiuni generale…………………………….

1.6 Contabilitatea imobilizarilor corporale. Notiuni generale………………………………

1.7 Reevaluarea imobilizarilor corporale…………………………………………………………….

Cap. 2 Amortizarea activelor imobilizate………………………………………………………………………..

2.1 Amortizarea- abordari conceptuale……………………………………………………………….

2.2 Regimuri de amortizare………………………………………………………………………………..

2.3 Aspecte fiscale privind amortizarea……………………………………………………………….

Cap. 3 Studiu de caz privind contabilitatea activelor imobilizate la

S.C. ……………………. S.R.L……………………………………………………………………………….

3.1 Prezentatrea societatii…………………………………………………………………………………..

3.2 Operatii privind imobilizarile necorporale…………………………………………………….

3.2.1 Imobilizari necorporale achizitionate cu titlu oneros…………………………

3.2.2 Imobilizari necorporale realizate cu forte proprii………………………………

3.3 Operatii privind imobilizarile corporale………………………………………………………..

3.3.1 Imobilizari corporale achizitionate cu titlu oneros…………………………….

3.3.2 Investitii realizate in regie proprie…………………………………………………….

3.3.3 Investitii realizate de catre terti………………………………………………………..

3.3.4 Imobilizari corporale luate cu chirie…………………………………………………

3.3.5 Imobilizari corporale achizitionate din subventii pentru investitii……..

3.3.6 Casarea imobilizarilor corporale………………………………………………………

3.3.7 Imobilizari corporale achizitionate in leasing…………………………………….

3.3.8 Amenajari de terenuri………………………………………………………………………

3.3.9 Lucrari de modernizare a imobilizarilor corporale……………………………

3.3.10 Vanzarea imobilizarilor corporale cu plata in rate…………………………..

3.3.11 Imobilizari corporale de natura obiectelor de inventar…………………….

3.3.12 Imobilizari corporale donate…………………………………………………………..

3.3.13 Imobilizari corporale pierdute ori furate…………………………………………

3.3.14 Imobilizari corporale constatate lipsa la inventar…………………………….

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………….

Referintebibliografice…………………………………………………………………………………………………..

INTRODUCERE – MOTIVATIA SI METODOLOGIA CERCETARII

Am ales aceasta tema pentru lucrarea de licenta datorita importantei amortizarilor si din dorinta aprofundării teoretice si fixarea unor cunoștințe acumulate pe parcursul celor 3 ani de facultate.

Foarte mulți administratori de societati dau impresia ca nu înteleg importanta amortizarii și uzurii pentru activitatea unei întreprinderi. Pentru acestia amortizarea nu înseamna decat diminuarea veniturilor impozabile, însa amortizarea imobilizărilor și uzura lor înseamnă mult mai mult. În bilantul contabil al înterprinderii, activele imobilizate, ca rezultanta a procesului de învestire sunt reflectate la valoarea contabila neta determinate ca o diferenta, în functie de suma bruta a activelor imobilizate, stabilita în funcție de costul învestitiilor și de suma amortismentelor deprecierii în timp a activelor imobilizate. Deci amortizarea este procesul de recuperare treptată a valorii amortizabile a unui bun, de regulă, pe parcursul duratei de viață utilă, prin includerea în cheltuielile exercițiului a unei părți din valoarea de amortizat sub forma amortismentului. Amortizarea este un proces iar amortismentul este rezultatul acestui proces.

Amortizarea apare în cazul imobilizărilor necorporale și corporale care au o durată de viață utilă și care sunt folosite în cadrul mai multor cicluri de exploatare (exerciții financiare) când, ca urmare a folosirii lor, se înregistrează deprecierea (ireversibilă) a valorii inițiale a acestora. Deprecierea ireversibilă a valorii unei imobilizări prin folosirea acesteia nu trebuie interpretată ca o pierdere de valoare ci mai degrabă ca un transfer al valorii imobilizării respective asupra bunurilor, lucrărilor și serviciilor realizate cu ajutorul ei.

Amortismentul poate fi privit din trei puncte de vedere:

1. economic, după care amortismentul este o cheltuială a exercițiului în care se înregistrează;

2. financiar, deoarece valoarea de amortizat se recuperează prin includerea în prețul de vânzare al produselor, lucrărilor și serviciilor realizate cu ajutorul imobilizării respective, fiind deci o resursă de finanțare a înlocuirii imobilizărilor uzate;

3. contabil, prin care amortismentul este un activ rectificativ, diminuând (corectând) valoarea de înregistrare a imobilizărilor respective pentru ca acestea să fie prezentate în bilanț la așa-numită „valoare netă contabilă” (diferența dintre valoarea lor din contabilitate, pe de o parte, și amortismentul cumulat și ajustările pentru depreciere, pe de altă parte).  

Consider ca toate cunostintele contabile ce tin de o societate comerciala trebuie sa-i fie foarte bine fixate unui contabil indiferent de momentul in care acestea au fost studiate. Întocmind situatiile financiare ale unei entităti ma voi lovi în fiecare moment de ceea ce trebuia sa stiu deja, iar daca aceste informatii nu le stapanesc s-ar putea să incetinesc ascensiunea entitatii.

CAPITOLUL 1

CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE

1.1 Structura activelor imobilizate

Activele imobilizate sunt active deținute pe o perioadă mai mare de un an, generatoare de beneficii economice viitoare.

Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxurile de numerar sau de echivalente de numerar către entitate.

Beneficiul economic nu poate fi confundat cu beneficiul ca sursă proprie. El reprezintă active de trezorerie sau echivalente de numerar ale entității.

Echivalentele de numerar reprezintă investiții financiare pe termen scurt extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

În funcție de natura lor, activele imobilizate pot fi imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.

a) Imobilizările necorporale sunt active identificabile, nemonetare și fără suport material, concretizate în cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete licențe, mărci de fabricație, programe informatice etc.;

b) Imobilizările corporale sunt bunurile tangibile de folosință îndelungată, reprezentate de terenuri, construcții, instalații, mașini, utilaje, mobilier, aparatură birotică etc.;

c) Imobilizările financiare sunt investiții financiare care cuprind acțiuni și alte titluri cumpărate și deținute pe termen lung, precum și creanțe imobilizate, cum ar fi împrumuturile și garanțiile acordate pe termen lung.

d) Imobilizările corporale în curs de aprovizionare, precum și imobilizările necorporale și cele corporale în curs de execuție sunt evidențiate în grupe de conturi distincte.

Un activ imobilizat poate fi reflectat în contabilitate dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru entitate și costul său poate fi evaluat în mod credibil.

Datorită faptului că activele imobilizate deservesc în mod durabil activitatea entității economice, acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate de uzura fizică sau morală, de factori economici, sociali, politici etc. La întocmirea bilanțului trebuie să se țină seama de aceste reduceri de valoare ale activelor imobilizate, efectuându-se anumite corecții. În funcție de natura lor, deprecierile (ajustările) se pot grupa astfel:

a) Ajustări permanente, denumite amortizări – reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice și morale ale imobilizărilor necorporale și corporale. Amortizarea are atât o funcție juridică (de depreciere a activelor imobilizate), cât și una economică (de eșalonare în timp a consumului activelor imobilizate).

b) Ajustări provizorii, denumite ajustări pentru depreciere – reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorate unor factori conjuncturali, precum: diminuarea prețurilor, scăderea cursului valutar, diminuarea cotații-lor la bursă a titlurilor imobilizate etc.

un activ imobilizat trebuie scos din evidență la cedare sau la casare, atunci când din utilizarea sa ulterioară nu se mai așteaptă nici un beneficiu economic.

1.2 ORGANIZAREA EVIDENȚEI OPERATIVE ȘI ANALITICE A ACTIVELOR IMOBILIZATE

Organizarea rațională a evidenței operative și a contabilității analitice a activelor imobilizate trebuie să fie concepută astfel încât să permită consemnarea completă și la timp a tuturor operațiunilor privind mișcarea activelor imobilizate: intrări, deprecieri, ieșiri, închirieri etc. Documentele de evidență utilizate depind atât de natura acestor operațiuni, cât și de categoria de active imobilizate la care se referă.

DOCUMENTE PRIVIND INTRAREA ÎN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE

DOCUMENTE PRIVIND IEȘIREA DIN GESTIUNE A ACTIVELOR IMOBILIZATE

Contabilitatea analitică a activelor imobilizate, în special a imobilizărilor corporale, se organizează pe locuri de folosință (secții, ateliere, laboratoare etc.), pe categorii de imobilizări și în cadrul acestora, pe obiecte de evidență, prin care se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte destinat să îndeplinească în mod independent o funcție distinctă.

Documentele utilizate pentru contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale sunt: registrul numerelor de inventar și fișa mijlocului fix. Pentru mișcarea mijloacelor fixe în interiorul entității se folosește bonul de mișcare a mijloacelor fixe.

1.3 ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII ACTIVELOR IMOBILIZATE

Activele imobilizate sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul clasei 2 „Conturi de imobilizări”, care cuprinde următoarele grupe de conturi care țin evidența activelor imobilizate:

20 „Imobilizări necorporale”

21 „Imobilizări corporale”

22 „Imobilizări corporale în curs de aprovizionare”

23 „Imobilizări în curs de execuție și avansuri pentru imobilizări”

26 „Imobilizări financiare”.

28 „Amortizări privind imobilizările”

29 „Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor”.

Aceste grupe cuprind:

1. Conturi de activ, grupele 20-26, care:

Se debitează cu valoarea activelor imobilizate intrate.

Se creditează cu ocazia ieșirii acestora din entitate.

Soldul debitor exprimă activele imobilizate existente în entitate.

Face excepție Contul 269 „Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare”

Este un cont de pasiv, care:

Se creditează cu valoarea titlurilor imobilizate achiziționate pe credit.

Se debitează cu ocazia achitării acestora.

Soldul creditor exprimă imobilizările financiare achiziționate și neplătite.

2. Conturi de amortizări care evidențiază amortizarea aferentă deprecierilor ireversibile ale activelor imobilizate: 28 „Amortizări privind imobilizările”.

Au funcția contabilă de pasiv.

Se creditează cu amortizarea inclusă în cheltuieli.

Se debitează cu amortizarea aferentă activelor imobilizate ieșite.

Soldul creditor exprimă amortizarea aferentă activelor imobilizate existente.

3. Conturi de ajustări pentru deprecieri care reflectă ajustările aferente deprecierilor reversibile ale activelor imobilizate: 29 „Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor”.

Au funcția contabilă de pasiv.

Se creditează cu valoarea ajustărilor constituite sau majorate.

Se debitează cu valoarea ajustărilor anulate sau diminuate.

Soldul creditor exprimă valoarea ajustărilor existente la un moment dat.

După conținutul economic, conturile din clasa de imobilizări se împart în două categorii:

a) Conturi care țin evidența activelor imobilizate la valoarea de intrare (la cost istoric), care cuprind grupele de conturi 20, 21, 22, 23 și 26;

b) Conturi substractive sau rectificative, care au rolul de a corecta valoarea de intrare a activelor imobilizate și care cuprind: conturi de amortizări (grupa 28), conturi de ajustări (grupa 29), de datorii privind vărsămintele rămase de efectuat cu ocazia achiziționării imobilizărilor financiare (contul 269).

1.4 EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

În funcție de regulile generale de evaluare și de momentul evaluării, activele imobilizate se evaluează la următoarele valori: valoarea de intrare, de inventar, contabilă netă, bilanțieră, reziduală.

a) VALOAREA DE INTRARE SAU CONTABILĂ

se determină în funcție de modul de dobândire, astfel:

imobilizările procurate cu titlu oneros se evaluează la cost de achiziție;

imobilizările obținute din producție proprie se evaluează la cost de producție;

imobilizările aduse ca aport la capitalul social se evaluează la valoarea de aport;

imobilizările primite gratuit se evaluează la valoarea justă, care reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat în cadrul unei tranzacții, cu prețul determinat în mod obiectiv.

b) VALOAREA DE INVENTAR

Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuală, denumită și valoare de inventar, care este stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței.

c) VALOAREA CONTABILĂ NETĂ

Valoarea contabilă netă sau valoarea rămasă se calculează prin deducerea din valoarea contabilă a amortizărilor și ajustărilor constituite.

Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile, iar ajustările, echivalentul valoric al deprecierilor sau pierderilor de valoare reversibile a imobilizărilor.

d) VALOAREA BILANȚIERĂ

la închiderea exercițiului financiar se compară valoarea contabilă sau contabilă netă cu valoarea actuală stabilită cu ocazia inventarierii. În urma acestei comparații rezultă două situații:

1. când valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă netă se obține un plus de valoare, care, potrivit principiului prudenței, nu se înregistrează în contabilitate;

2. când valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă netă se obține un minus de valoare, care se înregistrează în contabilitate astfel:

sub forma unei amortizări suplimentare, când deprecierea este ireversibilă (uzură fizică sau morală);

prin ajustări pentru pierdere de valoare, când deprecierea este reversibilă (scăderea cotațiilor la bursă, diminuarea prețurilor, scăderea cursului valutar etc.).

În contabilitatea curentă, activele imobilizate se înregistrează la valoarea contabilă brută, iar în bilanț, la valoarea contabilă netă, adică la valoarea contabilă brută diminuată cu amortizările și ajustările cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare.

e) VALOAREA REZIDUALĂ

Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate estimează să o obțină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării. În cazul casării, valoarea reziduală reprezintă diferența dintre valoarea materialelor și pieselor recuperate și cheltuielile efectuate în vederea dezmembrării.

1.5 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE

NOȚIUNI GENERALE

Imobilizările necorporale sunt active identificabile nemonetare, reprezentate de valori nemateriale și de documente juridice și comerciale. Pentru ca un element să fie recunoscut ca imobilizare necorporală, trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

obținerea unor beneficii economice viitoare care pot fi atribuite activului respectiv;

costul activului să poată fi măsurat în mod credibil.

Principalele imobilizări necorporale sunt:

Cheltuielile de constituire – sunt cheltuielile ocazionate de înființarea unei entități sau de modificarea actului de constituire, fiind reprezentate de taxe și cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli cu emiterea de acțiuni, cheltuieli de prospectare a pieței și de publicitate, precum și de alte cheltuieli legate de înființarea sau extinderea activității persoanei juridice.

Cheltuielile de dezvoltare – sunt ocazionate de aplicarea rezultatelor unor lucrări de cercetare în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătățite substanțial. În categoria cheltuielilor de dezvoltare se includ activități precum:

proiectarea uneltelor și matrițelor care implică o tehnologie nouă;

proiectarea, construcția și operarea unei uzine pilot;

proiectarea, construcția și testarea producției intermediare etc.

Cheltuielile de constituire și de dezvoltare se recuperează prin includerea eșalonată a acestora în cheltuielile de producție (prin amortizare liniară) într-o perioadă de cel mult 5 ani (a se vedea lit. c) „Regimuri de amortizare”, în cadrul 3.6.3. „Amortizarea imobilizărilor corporale”). În măsura în care cheltuielile de constituire și de dezvoltare nu au fost amortizate complet, este interzisă distribuirea profiturilor, dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat nu este cel puțin egală cu suma cheltuielilor neamortizate, cu excepția situației în care legislația nu prevede altfel.

Concesiunea reprezintă dreptul de exploatare a unor bunuri și servicii obținut de o persoană numită concesionar de la o altă persoană numită concedent. În contractul de concesiune încheiat între cele două părți se prevăd, printre altele, durata concesionării bunurilor sau serviciilor, precum și prețul (redevența) care trebuie plătit de către concesionar în schimbul folosirii bunurilor sau serviciilor concesionate. Pentru ca o concesiune să fie recunoscută ca imobilizare necorporală, trebuie ca în contracte să fie stabilite în mod clar durata și valoarea concesiunii.

Brevetul de invenție (patentul) este dreptul exclusiv de a fabrica un anumit produs sau de a utiliza un anumit proces tehnologic.

Licența este dreptul obținut de o persoană de a utiliza o invenție.

Know-how-urile reprezintă cunoștințe tehnice și procedee tehnologice care nu fac obiectul unui brevet de invenție, dar care aparțin celor care le-au creat și care pot fi comercializate.

Marca de fabricație, de servicii sau de comerț, este un simbol sau un nume înregistrat, care dă dreptul posesorului de a-l folosi pentru identificarea unui bun sau serviciu.

Uzufructul este dreptul acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea contractului.

Dreptul de superficie este dreptul de proprietate asupra unei clădiri sau asupra unei plantații construite pe terenul altei persoane, precum și dreptul de folosință asupra acestui teren.

Franciza este dreptul asupra unui domeniu exclusiv sau asupra utilizării exclusive a unei formule, tehnici, design etc.

Cheltuielile efectuate cu ocazia achiziționării și utilizării concesiunilor, brevetelor de invenție, licențelor, know-how-urilor, mărcilor, uzufructului, superficiei se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare.

Fondul comercial pozitiv reprezintă suma suplimentară achitată în cazul achiziționării unei firme sau unor bunuri imobile pentru: marca de fabricație a firmei, reputație, vad comercial, clientelă, legături comerciale etc. Fondul comercial se calculează ca o diferență dintre costul de achiziție (mai mare) și valoarea justă (mai mică) aferente a unor active achiziționate. Fondul comercial se amortizează, de regulă în cadrul unei perioade de maximum 5 ani, sau pe o perioadă mai mare, fără a depăși durata de utilizare economică a activului, cu mențiunea de rigoare în notele explicative.

Fondul comercial negativ reprezintă diferența dintre valoarea justă (mai mare) și costul de achiziție (mai mic) aferentă activelor tranzacționate.

Programele informatice sunt elemente ale muncii intelectuale stocate pe diferite suporturi tehnice, cum ar fi: diskete, hard-diskuri, CD-uri. Aceste programe se amortizează pe o perioadă de 3 ani.

Patentele, licențele, know-how-urile, mărcile, drepturile de autor, fondul comercial și alte categorii similare nu trebuie recunoscute, de regulă’, ca imobilizări necorporale, dacă sunt realizate de către entitate.

Imobilizările necorporale în curs de execuție sunt imobilizările necorporale neterminate până la sfârșitul perioadei, evaluate la cost de achiziție sau la cost de producție după caz.

CONTURI UTILIZATE

Conturile care reflectă existența, mișcarea și amortizarea imobilizărilor corporale sunt cuprinse în grupele: 20 „Imobilizări necorporale”, 28 „Amortizări privind imobilizările” și 23 „Imobilizări în curs de execuție și avansuri pentru imobilizări”.

Contul 201 „Cheltuieli de constituire

După conținutul economic este un cont de imobilizări necorporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența cheltuielilor ocazionate de înființarea sau dezvoltarea societății comerciale.

În DEBIT se înregistrează:

– cheltuielile de constituire datorate (404, 462),

– cheltuielile de constituire achitate (5121, 5311).

În CREDIT se înregistrează:

– cheltuielile de constituire amortizate, scoase din evidență (2801).

SOLDUL debitor al contului reprezintă cheltuielile de constituire existente.

Contul 203 „Cheltuieli de dezvoltare”

După conținutul economic este un cont de imobilizări necorporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența cheltuielilor de dezvoltare înregistrate în contul imobilizărilor necorporale.

În DEBIT se înregistrează:

– lucrări și proiecte de cercetare realizate în regie proprie (233, 721);

– lucrări și proiecte de cercetare executate de către terți (404).

– lucrările și proiectele de dezvoltare achiziționate de la entități afiliate sau de la entități legate prin interese de participare (451, 453);

– valoarea imobilizărilor de natura cheltuielilor de dezvoltare primite cu titlu gratuit (4753);

– plusuri de inventar constatate la imobilizările de natura cheltuielilor de dezvoltare (4754).

În CREDIT se înregistrează:

– valoarea neamortizată a cheltuielilor de dezvoltare cedate (6583);

– valoarea amortizată a cheltuielilor de dezvoltare scoase din evidență (2803);

– cheltuieli de dezvoltare aferente brevetelor sau licențelor (205).

SOLDUL debitor al contului reprezintă cheltuielile de dezvoltare existente în patrimoniul entității.

Contul 205 „Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare”

După conținutul economic este un cont de imobilizări necorporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi și valori similare achiziționate, aportate sau dobândite pe alte căi.

În DEBIT se înregistrează:

– brevetele, licențele, ș.a. achiziționate (404), aportate în natură (456); primite cu titlu gratuit (4753), constatate plus la inventar (4754);

– brevetele, licențele ș.a. achiziționate de la entități afiliate sau de la entități legate prin interese de participare (451, 453);

– concesiunile preluate (167);

– imobilizările de natura cheltuielilor de dezvoltare aferente brevetelor sau licențelor (203).

În CREDIT se înregistrează:

– valoarea amortizată a concesiunilor ș.a. cedate și scoase din evidență (2805);

– valoarea neamortizată a concesiunilor ș.a. cedate și scoase din evidență (6583);

– valoarea brevetelor ș.a. retrase de asociați sau acționari (456);

– concesiunile restituite (167);

Concesiunile ș.a. depuse ca aport la capitalul altei societăți comerciale (261, 263, 265).

SOLDUL debitor al contului reprezintă concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturi și active similare existente.

Contul 2071 „Fond comercial pozitiv”

După conținutul economic este un cont de imobilizări necorporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența fondului comercial pozitiv care se determină ca diferență între costul de achiziție și valoarea justă, la data tranzacției, a activelor achiziționate.

În DEBIT se înregistrează:

– fondul comercial achiziționat (404, 5121, 5124, 5311, 5314).

În CREDIT se înregistrează:

– fondul comercial neamortizat, cedat (6583);

– fondul comercial amortizat integral (2807).

SOLDUL debitor al contului reprezintă fondul comercial pozitiv existent.

Contul 2075 „Fond comercial negativ”

După conținutul economic este un cont de imobilizări necorporale, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv, care ține evidența fondului comercial negativ care se determină ca diferență între valoarea justă (mai mare) și costul de achiziție (mai mic) la data tranzacției, a activelor achiziționate. Aceasta diferență se reia ulterior la alte venituri din exploatare.

În CREDIT se înregistrează:

– fondul comercial negativ apărut la achiziționarea unor imobilizări corporale (212, 213, 214).

În DEBIT se înregistrează.

– fondul comercial negativ trecut la venituri (7515).

SOLDUL debitor al contului reprezintă fondul comercial negativ existent.

Contul 208 „Alte imobilizări necorporale”

După conținutul economic este un cont de imobilizări necorporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența programelor informatice și a altor imobilizări necorporale.

În DEBIT se înregistrează:

– valoarea altor imobilizări necorporale achiziționate (404), realizate pe cont propriu (233, 721), aportate (456), primite ca subvenții guvernamentale (4751), primite cu titlu gratuit (4753);

– valoarea programelor informatice și a altor imobilizări necorporale achiziționate de la entități afiliate sau de la entități legate prin interese de participare (451, 453);

– plusurile de inventar constatate la alte imobilizări necorporale (4754).

În CREDIT se înregistrează:

– valoarea amortizată a altor imobilizări necorporale cedate și scoase din evidență (2808);

– valoarea neamortizată a altor imobilizări necorporale cedate și scoase din evidență (6583);

– valoarea altor imobilizări necorporale retrase de către asociați (456);

– valoarea altor imobilizări necorporale depuse ca aport la capitalul altei societăți comerciale (261, 263, 265).

SOLDUL debitor al contului reprezintă valoarea altor imobilizări necorporale existente.

Alte conturi specifice, utilizate pentru înregistrarea imobilizărilor necorporale: 6583 „Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital”, 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”, 7583 „Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital”.

Conturile 2801 – 2808 „Amortizări privind imobilizările necorporale”

După conținutul economic sunt conturi substractive sau rectificative ale valorii imobilizărilor necorporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de pasiv, care țin evidența amortizării imobilizărilor necorporale.

În CREDIT se înregistrează:

amortizarea imobilizărilor necorporale (6811);

În DEBIT se înregistrează:

– amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale scoase din activ (201, 203, 205, 207, 208);

SOLDUL creditor al conturilor reprezintă amortizarea imobilizărilor necorporale existente în patrimoniu.

Contul 233 „Imobilizări necorporale în curs de execuție”

După conținutul economic este un cont de imobilizări necorporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența imobilizărilor necorporale în curs de execuție.

În DEBIT se înregistrează:

– valoarea imobilizărilor necorporale în curs de execuție facturate de către terți (404), executate de către entitate (721), primite ca aport social (456).

În CREDIT se înregistrează:

– valoarea imobilizărilor necorporale finalizate și recepționate (203, 208);

– valoarea imobilizărilor necorporale în curs de execuție cedate (6583); retrase de către asociați (456).

SOLDUL debitor al contului reprezintă valoarea imobilizărilor necorporale în curs de execuție existente în patrimoniul entității.

Contul 234 „Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale”

După conținutul economic este un cont de imobilizări necorporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența avansurilor acordate pentru imobilizări necorporale.

În DEBIT se înregistrează:

– valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări necorporale (404);

– diferențele favorabile de curs valutar rezultate la sfârșitul exercițiului financiar din evaluarea avansurilor acordate în valută (765);

– diferențele favorabile aferente avansurilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la sfârșitul exercițiului financiar (768).

În CREDIT se înregistrează:

– valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, decontate (404);

– diferențele nefavorabile d e curs valutar rezultate la sfârșitul exercițiului financiar din evaluarea avansurilor acordate în valută sau cu ocazia decontării acestora (665).

– diferențele nefavorabile aferente avansurilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la sfârșitul exercițiului financiar (668).

SOLDUL debitor al contului reprezintă valoare avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, nedecontate.

1.6 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

NOȚIUNI GENERALE

Imobilizările corporale, denumite și imobilizări materiale sau active fixe tangibile, cuprind bunurile materiale de folosință îndelungată, care îndeplinesc următoarele caracteristici:

sunt utilizate în producția de bunuri, în prestarea de servicii, în activități administrative sau sunt închiriate terților;

au durata normală de funcționare mai mare de un an;

În categoria imobilizărilor corporale se includ: terenuri, amenajări de terenuri, construcții, mașini, utilaje și instalații de lucru, aparate și instalații de măsurare, control și reglare, mijloace de transport, animale, plantații, mobilier, aparatură birotică, avansuri pentru investiții etc.

Sunt, de asemenea, considerate imobilizări corporale:

investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune;

mijloacele fixe puse parțial în funcțiune, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale;

investițiile efectuate pentru descopertă;

investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor cu modernizarea, realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijloacelor fixe.

Potrivit tradiției contabile românești, imobilizările corporale, cu excepția terenurilor și amenajărilor de terenuri, formau o subgrupă distinctă, numită „mijloace fixe”. Reglementările contabile conforme cu directivele europene nu mai definesc în mod explicit această noțiune.

Activele încadrate în categoria mijloacelor fixe trebuie să aibă valoarea de intrare mai mare decât limita minimă prevăzută de lege (care, în prezent, este 1.800 lei).

Imobilizările în curs de aprovizionare sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate și reprezintă imobilizările corporale cumpărate și facturate de către furnizor, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare, adică, fie sunt nesosite, fie sunt sosite, dar nerecepționate.

Imobilizările corporale în curs de execuție sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate.

Nu sunt considerate imobilizări corporale:

componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparațiilor, care au ca scop restabilirea parametrilor tehnici inițiali ale acestora;

construcțiile și instalațiile provizorii;

animalele tinere, animalele de îngrășat, păsările și coloniile de albine;

pădurile;

echipamentul de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și durata lor de utilizare;

sculele, instrumentele și dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi;

Costurile privind reparațiile imobilizărilor corporale trebuie recunoscute ca și cheltuieli de exploatare în perioada în care sunt efectuate. În schimb, costul lucrărilor de modernizare, care au ca scop creșterea performanțelor tehnice inițiale ale imobilizărilor corporale, se adaugă la valoarea contabilă a acestora.

CONTURI UTILIZATE

Conturile care reflectă existența, mișcarea și amortizarea imobilizărilor corporale sunt cuprinse în grupele: 21 „Imobilizări corporale”, 28 „Amortizări privind imobilizările” și 23 „Imobilizări în curs de execuție și avansuri pentru imobilizări”:

Contul 2111 „Terenuri”

Contul 2112 „Amenajări de terenuri”

După conținutul economic sunt conturi de imobilizări corporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ, care țin evidența terenurilor și amenajărilor de terenuri (investiții care au ca scop punerea în valoare a terenurilor, sisteme de irigații, de desecări, racordări la sisteme de alimentare cu energie, împrejmuiri, drumuri de acces etc.).

În DEBIT se înregistrează:

– valoarea terenurilor achiziționate (404), aduse ca aport la capital (456), primite gratuit (4753);

– valoarea terenurilor achiziționate de la entități afiliate sau de la entități legate prin interese de participare (451, 453).

– costul amenajărilor de terenuri executate de către terți (404), executate pe cont propriu (231, 722);

– valoarea creșterii rezultate din reevaluarea terenurilor (105);

– creșterea față de valoarea contabilă netă, rezultată din reevaluarea terenurilor, recunoscută ca venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea, recunoscută anterior la acel activ (7813).

În CREDIT se înregistrează:

– valoarea terenurilor vândute (6583), restituite asociațiilor (456);

– valoarea amortizată a amenajărilor de terenuri scoase din evidență (2811);

– valoarea neamortizată a amenajărilor de terenuri scoase din evidență (6583);

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea terenurilor (105);

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea terenurilor recunoscută ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (6813);

– valoarea de aport a terenurilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale (261, 263, 265),

– diferența dintre valoarea contabilă (mai mare) și valoarea de aport (mai mică) a terenurilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale (1068).

– valoarea terenurilor expropriate (671).

SOLDUL debitor al conturilor reprezintă valoarea terenurilor și amenajărilor de terenuri existente în patrimoniul entității.

Contul 212 „Construcții”

După conținutul economic este un cont de imobilizări corporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența existenței și mișcării construcțiilor.

În DEBIT se înregistrează:

– valoarea construcțiilor achiziționate (404), realizate din producție proprie (231, 722), primite ca aport la capital (456), primite gratuit (4753), primite în regim de leasing financiar (167);

– valoarea construcțiilor achiziționate de la entități afiliate sau de la entități legate prin interese de participare (451, 453);

– valoarea creșterii rezultate din reevaluarea construcțiilor (105, 7813);

– costurile estimate inițial cu demontarea și mutarea imobilelor corporale la scoaterea din evidență și cele cu restaurarea amplasamentului (1513);

– valoarea amortizării investițiilor efectuate de către chiriași la construcțiile închiriate și restituite proprietarului (2812).

În CREDIT se înregistrează:

– valoarea amortizată a construcțiilor scoase din evidență (2812);

– valoarea neamortizată a construcțiilor scoase din evidență (6583);

– valoarea construcțiilor restituite asociaților (456), cedate în regim de leasing financiar (2678), distruse de calamități (671);

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea construcțiilor (105, 6813);

– valoarea amortizării construcțiilor, eliminată cu ocazia reevaluării din valoarea contabilă brută a acestora (2812);

– valoarea de aport a construcțiilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți (261, 263, 265);

– valoarea investițiilor efectuate de chiriași la construcțiile primite cu chirie, amortizate integral, restituite proprietarului (281).

– diferența dintre valoarea neamortizată (mai mare) și valoarea de aport (mai mică) a construcțiilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale (1068).

SOLDUL debitor al contului reprezintă valoarea construcțiilor existente în patrimoniul entității.

Contul 2131 „Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru”

Contul 2132 „Aparate și instalații de măsurare, control și reglare”

Contul 2133 „Mijloace de transport”

Contul 2134 „Animale și plantații”.

După conținutul economic sunt conturi de imobilizări corporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ, care țin evidența instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor de reproducție și muncă și plantațiilor.

În DEBIT se înregistrează:

– valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor achiziționate (404, 223), realizate din producție proprie (231, 722), primite ca aport la capital (456), primite gratuit (4753), primite în regim de leasing financiar (167), primite prin subvenții pentru investiții (4751, 4754, 4758);

– plusurile de inventar constatate la instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații (4754);

– valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor achiziționate de la entități afiliate sau de la entități legate prin interese de participare (451, 453);

– costurile estimate inițial cu demontarea și mutarea imobilizării corporale la scoaterea din evidență, precum și cele cu restaurarea amplasamentului (151);

– valoarea creșterii rezultate din reevaluare (105, 7813);

– valoarea amortizării investițiilor efectuate de către chiriași la imobilizările corporale închiriate și restituite proprietarului (2813).

În CREDIT se înregistrează.

– valoarea amortizată a instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor scoase din evidență (2813);

– valoarea neamortizată a instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor scoase din evidență (6583);

– valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor restituite asociaților (456), cedate în regim de leasing financiar (2678), distruse de calamități (671);

– valoarea investițiilor efect de chiriași la instalațiile tehnice și mijloacelor de transport primite cu chirie, amortizate integral, restituite proprietarului (2812);

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluare (105, 6813);

– valoarea de aport a instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți (261, 263, 265);

– diferența dintre valoarea neamortizată (mai mare) și valoarea de aport (mai mică) a instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale (1068);

SOLDUL debitor al conturilor reprezintă valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor existente în patrimoniul entității.

Contul 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”.

După conținutul economic este un cont de imobilizări corporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale.

În DEBIT se înregistrează:

– valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale achiziționate (404, 224), realizate din producție proprie (231, 722), primite prin subvenții pentru investiții (4751, 4752, 4758), primite ca aport la capital (456), primite gratuit (4753), primite în regim de leasing financiar (167),

– plusurile de inventar constatate la mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și la alte active corporale (4754);

– valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale achiziționate de la entități afiliate sau de la entități legate prin interese de participare (451, 453);

– valoarea creșterii rezultate din reevaluare (105, 7813);

– valoarea amortizării investițiilor efectuate de către chiriași la mobilierul, aparatura birotică, echipamentele de protecție a valorilor umane și materiale și la alte active corporale închiriate și restituite proprietarului (2814);

În CREDIT se înregistrează:

– valoarea amortizată a mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale ieșite din evidență (2814);

– valoarea neamortizată a mobilierului, aparaturi birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale ieșite din evidență (6583);

– valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale restituite asociaților (456), cedate în regim de leasing financiar (2678), distruse de calamități (671);

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluare (105, 6813);

– valoarea de aport a mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți (261, 263, 265);

– diferența dintre valoarea neamortizată (mai mare) și valoarea de aport (mai mică) a mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale (1068);

SOLDUL debitor al contului reprezintă valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale existente în patrimoniul entității.

Conturile 2811-2814 „Amortizări privind imobilizările corporale”

După conținutul economic sunt conturi substractive sau rectificative ale valorii imobilizărilor corporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de pasiv, care țin evidența amortizării imobilizărilor corporale.

În CREDIT se înregistrează.

– amortizarea imobilizărilor corporale (6811);

– ajustarea amortizării cumulate înregistrate până la data reevaluării imobilizării corporale, atunci când reevaluarea se efectuează prin aplicarea unui indice (105).

– amortizarea investițiilor efectuate de către chiriași la imobilizările corporale închiriate și restituite proprietarului (212, 2131 la 2134, 214);

În DEBIT se înregistrează:

– amortizarea aferentă imobilizărilor corporale scoase din activ (2112, 212, 2131 la 2134, 214);

– valoarea investițiilor efectuate de chiriași la imobilizările corporale primite cu chirie, amortizate integral, restituite proprietarului (212, 213);

– valoarea amortizării imobilizărilor corporale, eliminată cu ocazia reevaluării, din valoarea contabilă brută a acestora (212).

SOLDUL creditor reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniu.

Contul 223 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații în curs de aprovizionare”

Contul 224 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale în curs de aprovizionare”.

După conținutul economic sunt conturi de imobilizări corporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ, care țin evidența existenței și mișcării imobilizărilor corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care, la finele perioadei de raportare, sunt în curs de aprovizionare.

În DEBIT se înregistrează:

– valoarea imobilizărilor corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (404).

În CREDIT se înregistrează:

– valoarea imobilizărilor corporale cumpărate, pentru care s-a încheiat procesul de aprovizionare (2131 la 2134, 214).

SOLDUL debitor al conturilor reprezintă valoarea imobilizărilor corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care, la finele perioadei de raportare, sunt în curs de aprovizionare.

Contul 231 „Imobilizări corporale în curs de execuție”

După conținutul economic este un cont de imobilizări corporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența imobilizărilor corporale în curs de execuție.

În DEBIT se înregistrează:

– valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție facturate de către terți (404) inclusiv entități afiliate sau entități legate prin interese de participare (451, 453), executate de către entitate (722), primite ca aport social (456);

În CREDIT se înregistrează.

– valoarea imobilizărilor corporale finalizate și recepționate (212, 213, 214),

– valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție cedate (6583), retrase de către asociați (456), distruse de calamități (671);

SOLDUL debitor al contului reprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuție existente în patrimoniul entității.

Contul 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”

După conținutul economic este un cont de imobilizări corporale, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența avansurilor acordate pentru imobilizări corporale.

În DEBIT se înregistrează:

– valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale (404);

– diferențele favorabile de curs valutar rezultate la sfârșitul exercițiului financiar din evaluarea avansurilor acordate în valută (765).

– diferențele favorabile aferente avansurilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la sfârșitul exercițiului financiar (768).

În CREDIT se înregistrează:

– valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale, decontate (404);

– diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate la sfârșitul exercițiului financiar din evaluarea avansurilor acordate în valută sau cu ocazia decontării acestora (665);

– diferențele nefavorabile aferente avansurilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la sfârșitul exercițiului financiar (668).

SOLDUL debitor al contului reprezintă valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale, nedecontate.

Alte conturi specifice, utilizate pentru înregistrarea imobilizărilor corporale: 6583 „Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital”, 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”, 7583 „Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital”, 8031 „Imobilizări corporale luate cu chirie”.

1.7 REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă, ținându-se seama de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței. Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează de către evaluatori autorizați sau de către specialiști din cadrul entității, cu pregătire tehnică în domeniu.

Operațiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se, în principal, două metode:

1. Metoda valorii brute – potrivit căreia se reevaluează simultan atât valoarea brută a imobilizării corporale, cât și amortizarea cumulată;

2. Metoda valorii nete – care presupune eliminarea din valoarea contabilă brută a amortizării cumulate și a ajustărilor pentru depreciere.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanțului.

Activele care fac parte din aceeași clasă de imobilizări corporale (terenuri, clădiri, mașini și echipamente etc.) trebuie să fie reevaluate simultan, pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor sume care sunt o combinație de valori calculate la date diferite.

Plusvaloarea care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratată ca o creștere a rezervei din reevaluare. Dacă rezultatul reevaluării reprezintă o descreștere a valorii contabile nete, atunci aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare. Dacă valoarea justă stabilită la inventariere este mai mică decât valoarea contabilă netă, diferența în minus se înregistrează ca o cheltuială nedeductibilă fiscal.

Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în rezerve, fie la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare, fie pe măsură ce activul este folosit de entitate. În cazul din urmă, valoarea rezervei transferate este egală cu diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.

1. Un imobil are valoarea contabilă de 10.000 lei și durata normală de funcționare de 20 ani. După 8 ani se reevaluează, indicele de actualizare fiind de 120 %. Înregistrarea reevaluării în contabilitate se face utilizând metoda valorii brute. Rezerva din reevaluare se încorporează la rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare.

Valoarea contabilă actualizată =I valoarea contabilă neactualizată x indicele de actualizare = 10.000 x 120 % = 12.000 lei.

Valoarea amortizării cumulate actualizate = valoarea amortizării neactualizate x indicele de actualizare = (10.000 : 20) x 8 = 4.000 x 120 % = 4.800 lei.

Diferența din reevaluare aferentă valorii contabile = valoarea contabilă actualizată – valoarea contabilă neactualizată = 12.000 – 10.000 = 2.000 lei.

Diferența între plusul valorii contabile și plusul amortizării = (12.000 – 10.000) – (4.800 – 4.000) = 2.000 – 800 = 1.200 lei.

Înregistrarea în contabilitate a operației de reevaluare:

212 = % 2000

105 1.200

2812 800

212 – Construcții

105 – Rezerve din reevaluare

2812 – Amortizarea construcțiilor

Transferul anual direct în rezerve a surplusului realizat din rezerva din reevaluare, reprezentând diferența dintre valoarea amortizării calculate pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial: (4.800 – 4.000) : 12 = 66,67 lei.

105 = 1065 66,67

1065 – Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare.

2. O societate comercială deține o clădire care are valoarea contabilă de 20.000 lei, având durata normală de funcționare de 20 ani. În tabelul de mai jos sunt redate informațiile privind reevaluările succesive ale clădirii:

Înregistrarea operațiilor de reevaluare se face utilizând metoda valorii nete. La sfârșitul perioadei de utilizare, clădirea se scoate din activ, ca urmare a casării, ocazie cu care se transferă diferențele din reevaluare la rezerve.

a) Reevaluarea nr. 1

Amortizarea cumulată la sfârșitul anului 5 de utilizare = (valoarea contabilă: durata normală de utilizare) x 5 ani = (20.000 : 20) x 5 = 5.000 lei.

Valoarea contabilă netă = valoarea contabilă – valoarea amortizării cumulate = 20.000 – 5.000 = 15.000 lei.

Diferența din reevaluare = valoarea justă – valoarea contabilă netă = 24.000 – 15.000 = 9.000 lei.

Recalcularea amortizării anuale după prima reevaluare = valoarea justă. Durata de utilizare rămasă = 24.000 : 15 ani = 1.600 lei.

Înregistrări contabile:

Varianta I :

eliminarea amortizării cumulate din valoarea contabilă.

2812 = 212 5.000

2812 – Amortizarea construcțiilor

diferența din reevaluare:

212 = 105 9.000

105 – Rezerve din reevaluare

Varianta II:

% = 105 9.000

212 4.000

2812 5.000

b) Reevaluarea nr. 2

Amortizarea cumulată la sfârșitul anului 10 de utilizare = 1.600 x 5 ani = 8.000lei;

Valoarea contabilă netă = 24.000 – 8.000 = 16.000 lei.

Diferența din reevaluare negativă = 14.000 – 16.000 = – 2.000 lei.

Recalcularea amortizării anuale după a doua reevaluare = 14.000 : 10 ani = 1.400 lei;

Înregistrări contabile:

Eliminarea amortizării cumulate din valoarea contabilă:

2812 = 212 8.000

Diferența de reevaluare.

105 = 212 2.000

c) Reevaluarea nr. 3

Amortizarea cumulată la sfârșitul anului 12 de utilizare = 1.400 x 2 ani = 2.800 lei.

Valoarea contabilă netă = 14.000 – 2.800 = 11.200 lei.

Diferența din reevaluare negativă = 3.200 – 11.200 = – 8.000 lei.

Recalcularea amortizării anuale după a treia reevaluare = 3.200 : 8 ani = 400 lei.

Înregistrări contabile:

Eliminarea amortizării cumulate din valoarea contabilă

2812 = 212 2.800

Diferența din reevaluare:

% = 212 8.000

105 7.000

6813 1.000

6813 – Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor

d) Reevaluarea nr. 4

Amortizarea cumulată la sfârșitul anului 18 de utilizare = 400 x 6 ani = 2.400 lei.

Valoarea contabilă netă = 3.200 – 2.400 = 800 lei.

Diferența din reevaluare = 2.000 – 800 = 1.200 lei.

Recalcularea amortizării anuale după a patra reevaluare = 2.000 : 2 ani = 1.000 lei.

Înregistrări contabile:

eliminarea amortizării cumulate din valoarea contabilă:

2812 = 212 2.400

diferența din reevaluare:

212 = % 1.200

105 200

7813 1.000

7813 – Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor.

e) Scoaterea din evidență a clădirii complet amortizate:

2812 = 212 2.400

2812 – Amortizarea construcțiilor

212 – Construcții

f) Transferarea diferențelor din reevaluare la rezerve:

105 = 1065 200

1065 – Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare.