Contabilitatea Imprumutrilor Si Datoriilor Asimilatedoc

=== Contabilitatea imprumutrilor si datoriilor asimilate ===

Contabilitatea provizioanelor pentru dezafectarea imobilizărilor corporale și alte acțiuni similare legate de acestea

Provizioanele pentru dezafectarea imobilizărilor corporale și alte acțiuni similare legate de acestea sunt o rezultantă a aplicării IAS 16 și IAS 37 și se referă la costurile estimate pentru demontarea și montarea unor active dezafectate, precum și pentru restaurarea amplasamentelor rămase. Potrivit legislației în vigoare, în prezent, aceste provizioane nu se mai constituie.

Comtabilitatea provizioanelor pentru dezafectarea imobilizărilor corporale și alte acțiuni similare legate de acestea se ține cu ajutorul contului 1513 -Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale și alte acțiuni similare legate de acestea”, după conținutul economic, este cont de capital, iar funcția contabilă, este cont de pasiv.

Contabilitatea provizioanelor pentru restructurare

Provizioanele pentru restructurare se constituie în conformitate cu IAS 37, pentru a face față situațiilor în care o unitate se restructurează, ceea ce implică anumite costuri. Evenimentele care se pot circumscrie definiției restructurării sunt:

vânzarea sau încetarea activității unei părți a afacerii;

închiderea sediilor dintr-o țara sau regiune ori mutarea unei activități dintr-o țara sau regiune în alta;

modificări în structura managementului, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere;

eorganizări fundamnentale care au un efect semnificativ asupra naturii și scopului activității întreprinderii.

O entitate are o obligație implicită care determină constituirea unui provizion pentru restructurare atunci când sunt îndeplinite condițiile generale de recunoaștere a provizionului și entitatea:

dispune de un plan oficial detaliat pentru restructurarea care să stipuleze cel puțin:

activitatea sau partea de activitate la care se referă;

principalele locații afectate de planul de restructurare;

numărul aproximativ de angajați care vor primi compensații pentru încetarea activității, distribuția și posturile acestora;

cheltuielile implicate

data la care se va implementa planul de restructurare;

a provocat celor afectați o așteptare că va realiza restructurarea prin începerea implementării acelui plan sau prin anunțarea principalelor sale caracteristici celor afectați de acestea.

Conform legii, un provizion aferent restructurării va include numai costurile directe generate de restructurare, nefiind legate de desfășurarea continuă a activității întreprinderii.

Prin urmare, provizioanele constituite pentru restructurare nu trebuie să includă costurile generate de:

recalificarea sau mutarea personalului ca nu este afectat de restructurare;

activitatea de marketing;

efectuarea de investiții noi în sisteme și rețele de distribuție.

Câștigurile generate de înstrăinarea preconizată a activelor, generate în urma restructurări, nu sunt luate în considerare la evaluarea provizionului.

Contabilitatea provizioanelor pentru restructurare se ține cu ajutorul contului 1514 -Provizioane pentru restructurare”, după conținutul economic, este cont de capital, iar funcția contabilă, este cont de pasiv.

1.3.4. Contabilitatea provizioanelor pentru pensii și alte obligații similare

Provizioanele pentru pensii și alte obligații similare se constituie de unitățile care administrează pensii private, pentru pensiile care vor fi plătite de entitate angajaților după ce aceștia au părăsit entitatea. Valoarea acestor provizioane se stabilește de specialiști în domeniu, în funcție de vârstă, vechime în muncă și rotația personalului în cadrul entității.

Aceste provizioane se recunosc pe parcursul perioadei de muncă rămase până la pensie, atunci când există certitudinea achitării lor într-o perioadă previzibilă de timp.

Provizioanele pentru pensii se recunosc pe parcursul perioadei de muncă rămase până la pensie.

Contabilitatea provizioanelor pentru pensii și alte obligații similare se ține cu ajutorul contului 1515 -Provizioane pentru pensii și alte obligații similare”, după conținutul economic, este cont de capital, iar funcția contabilă, este cont de pasiv.

Contabilitatea provizioanelor pentru impozite

Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condițiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie în relația cu statul. Aceste provizioane se constituie pentru:

– diferențe de impozite rezultate din operații de control nefinalizate;

– rezerve din facilități fiscale sau alte rezerve, pentru care în legislația fiscală există prevederi referitoare la impozitarea acestora;

– alte situații care pot genera datorii sub forma impozitului pe profit.

Contabilitatea provizioanelor pentru impozite se ține cu ajutorul contului 1516-Provizioane pentru impozite”, după conținutul economic, este cont de capital, iar funcția contabilă, este cont de pasiv.

Contabilitatea altor provizioane

Alte provizioane se constituie pentru:

beneficiile plătite angajatiilor pentru terminarea contractului de muncă drept rezultat al deciziei unei entități de a încheia contractul unui angajat înainte de data normală de pensionare sau a deciziei unui angajat de a accepta, în mod voluntar, plecarea în șomaj în schimbul altor beneficii;

alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaților sau altor persoane dependente de aceștia, care nu sunt legate de restructurare sau pensii;

cheltuielile legate de protecția mediului înconjurător pentru: protejarea aerului, gestionarea apelor uzate, gestionarea deșeurilor, protejarea solului, a apelor subterane și a apelor de la suprafață, protejarea biodiversității și a peisajului, alte activități de protejare a mediului;

– obligații asumate în comun cu o terță parte.

În situația în care aceste provizioane au valori semnificative, ele trebuie descrise în notele explicative.

Contabilitatea altor provizioane se ține cu ajutorul contului 1518-Alte provizioane”, după conținutul economic, este cont de capital, iar funcția contabilă, este cont de pasiv.

1.4.Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate

1.4.1 Noțiuni generale privind împrumuturile și datoriile asimilate

Potrivit reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, datoriile pe termen lung se referă la sumele care trebuie plătite pe o perioadă mai mare de un an. În caz contrar, ele sunt considerate datorii pe termen scurt.

Împrumuturile și datoriile asimilate reprezintă surse atrase, utilizate în vederea finanțării activității entitaii, în mod durabil, fiind asimilate capitalurilor. Aceste surse sunt purtătoare de dobânzi, care se suportă de entitate pe seamă cheltuielilor financiare.

Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate se ține pe următoarele categorii:

împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare a acestora;

– credite bancare pe termen lung și mediu;

– sume datorate entităților afiliate de care compania este legată prin interese de participare;

– alte împrumuturi și datorii asimilate, precum și dobânzile aferente acestora.

În contabilitate, împrumuturile și datoriile asimilate se înregistrează folosind conturile din grupa 16 “Imprumuturi și datorii asimilate”, care se desfășoară astfel: 161 “Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni”

162 “Credite bancare pe termen lung”

166 “Datorii ce privesc imobilizările financiare”

167 “Alte împrumuturi și datorii asimilate”

168 “Dobanzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate”

169 “Prime privind rambursarea obligatiunilor”

1.4.1. Contabilitatea împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni și a primelor de rambursare a acestora

Împrumuturile din emisiuni de obligațiuni, denumite și credite obligatare, sunt necesare agenților economici în vederea procurării unor fonduri importante necesare satisfacerii nevoilor producției și investițiilor. În cadrul acestora, trebuie evidențiate distinct împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibil. Împrumuturile din emisiunea de obligațiuni se obțin prin vânzarea de titluri de credit negociate către public, de regulă prin intermediul unor instituții financiare sau bancare, sau direct de emițător.

Obligațiunile sunt titluri de credit, negociabile, care se emit , de regulă, de societățile comerciale pe acțiuni, durata împrumutului fiind mai mare de un an. Pentru a putea emite obligațiuni, societatea comercială trebuie să aibă garanții materiale, care se publică înainte de subscriere.

Obligațiunile emise pot fi nominative, atunci când conțin numele deținătorului, sau la purtător, situație în care conțin un număr și o serie.

În legătură cu împrumuturile din emisiunea de obligațiuni trebuie avute în vedere următoarele:

societatea pe acțiuni poate emite obligațiuni pentru o sumă care să nu depășească ¾ din capitalul vărsat și existent, conform celui din urma bilanțului aprobat;

valoarea nominală a unei obligațiuni nu poate fi mai mică de 2,5 lei;

procentul dobânzii reprezintă remunerarea anuală a obligațiunilor;

prețul de emisiune care trebuie plătit de persoanele care subscriu reprezintă valoarea la care este emisă obligațiunea, care este adesea inferioară valorii nominale;

prețul de rambursare reprezintă valoarea care trebuie restituita obligațiunilor, iar acesta poate fi egal sau mai mare față de valoarea nominală;

durata împrumutului trebuie să fie mai mare de un an;

valoarea obligațiunilor subscrise trebuie să fie integral vărsata;

societatea emițătoare de obligațiuni trebuie să aibă cel puțin doi ani de existență, dovedită cu două bilanțuri consecutive aprobate de acționari..

Emitentul obligațiunilor garantează rambursarea sumelor înscrise pe obligațiune, să fie la termenul scadent, fie, în mod eșalonat, sub formă de rate scadențe, în conformitate cu prevederile din prospectul de emisiune. În același timp, aceasta se obligă să plătească și o dobândă calculată procentual și stabilită în momentul efectuării emisiunii de obligațiuni.

În legătură cu obligațiunile, trebuie reținute următoarele:

prețul de emisiune al obligațiunii este prețul de vânzare, respectiv prețul plătit de obligatar;

prețul de rambursare al obligațiunii este prețul plătit obligatarului la rabursarea obligațiunilor;

prima de rambursare este diferența plătită în plus obligatarilor, ca diferență între prețul de rambursare și prețul de emisiune al obligațiunilor;

valoarea nominală este data de raportul dintre suma împrumutată și numărul de obligațiuni emise.

În legătură cu modalitățile de rambursare a obligațiunilor deosebim:

rambursarea în tranșe anuale egale;

rambursarea integrală la scadență, cu plată anuală a dobânzilor;

rambursarea în tranșe egale prin tragere la sorți sau la scadență finală cu suma integrală, dobânzile fiind plătite anual;

rambursarea prin răscumpărare.

În țara noastră, cele mai utilizate obligațiuni sunt:

a) obligațiuni ordinare – care oferă cumpărătorilor o dobândă fixă sau variabila, care se modifică periodic;

b) obligațiuni cu prima de rambursare – la care valoarea primei se stabilește ca diferență între valoarea nominală, mai mare, și prețul de vânzare mai mic. Diferența dintre aceste valori constituie câștigul realizat de obligatar;

c) obligațiuni cu loterie – la care valoarea nominală și prețul de vânzare sunt egale. În această situație, câștigul obligatarului rezultă prin trageri la sorți, efectuate periodic. Confuziile care ar putea sa existe intre obligatiuni si actiuni fac necesara cunoasterea deosebirilor intre acestea:

“obligatiunea este un titlu de credit, iar acțiunea este un titlu de proprietate asupra unei părți din capitalul societății pe acțiuni;

posesorul obligatiunii primește, ca venit, o dobândă fixă sau variabilă, iar posesorul acțiunii primește ca venit, dividendul, care depinde de profitul realiza;

obligațiunea nu conferă deținătorului drept de vot în adunarea generală a acționarilor;

obligatarul este creditorul societății, iar acționarul este coproprietarul societății;

obligațiunea are termne de valabilitate până la scadență, iar acțiunea este valabilă pe toată durata de funcționare a societății.”

În contabilitate, evidența împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni se realizează cu ajutorul conturilor:

161 “Împrumuturi din emisiuni de obligatiuni”

1681 “Dobanzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni”

169 “Prime privind rambursarea obligațiunilor”

Contul 161 “Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni”ține evidența împrumuturilor din emisiune a obligațiunilor și se desfașoara astfel:

1614 “Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de stat”

1615 “Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de bănci”

1617 “Împrumuturi interne din emisiuni de obligațiuni garantate de stat”

1618 “Alte împrumuturi din emisiuni de obligațiuni”

După conținutul economic, este cont de surse împrumutate, iar după funcția contabilă, este cont de pasiv..

Contul 1681 “Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni”este, după conținutul economic, cont de surse atrase, iar după funcția contabilă, este cont de pasiv.

Contul 169 “Prime privind rambursarea obligațiunilor” este, după conținutul economic, cont rectificativ al surselor împrumutate, iar după funcția contabilă, este cont de activ.

Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung

Agenții economici pot solicita de la unitățile bancare credite pe termen lung, care constituie surse de finanțare atrase ce pot fi folosite în completarearesurselor proprii. Întrucât aceste credite finanțează activele patrimoniale în mod durabil, adică pe o perioadă mai lungă de timp, ele constituie o componentă a capitalurilor permanente. Creditele pe termen lung se acordă, în lei sau în valută, pe bază de contracte de credite, fiind purtătoare de dobânzi. Dosarul prin care se solicită creditul trebuie să ofere informații referitoare la: sediul societății, obiectul de activitate, destinația creditului, garanțiile care trebuie să depășească cu 20-30% valoarea creditului acordat și a dobânzilor, posibilitățile de rambursare, valoarea dobânzii, a comisioanelor etc., studiul de fezabilitate, balanța de verificare, situațiile financiare anuale. După aprobarea “dosarului de creditare”, se completează actele de ipoteca sau de gaj asupra garanțiilor și se începe derularea creditului.

Pentru creditele primite în valută, datorită fluctuației cursului de schimb, la rambursarea acestora intervin diferențe de curs valutar nefavorabile sau favorabile, care afectează cheltuielile, respectiv veniturile entității.

În contabilitate, evidența sintetică a creditelor bancare pe termen lung se realizează cu ajutorul conturilor:

162 “Credite bancare pe termen lung”

1682 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung”

Contul162 “Credite bancare pe termen lung” ține evidența creditelor bancare pe termen lung primite de entitate, după conținutul economic, cont de surse împrumutate, iar după funcția contabilă, este cont de pasiv.

Contul 1682 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung”este, după conținutul economic, cont de surse atrase, iar după funcția contabilă, este cont de pasiv.

Contabilitatea altor împrumuturi și datorii asimilate

Sunt cuprinse în această categorie datoriile financiare ale entității față de alte entități, față de entitățile afiliate, precum și față de entitătile de care compania este legată prin interese de participare, constând în: depozite, garanții primite, bunuri primite în consecință, locații de gestiune sau în leasing financiar, precum dobânzile aferente acestor datorii.

În contabilitate, evidența acestor datorii se ține cu ajutorul conturilor:

166 “Datorii care privesc imobilizările financiare”

167 “Alte împrumuturi si datorii asimilate”

1685 “Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile afiliate”

1686 “Dobânzi aferente datoriilor față deentitățile de care compania este legată prin interese de participare”

1687 “Dobânzi aferente altor împrumuturi si datorii asimilate”

Contul 166 “Datorii care privesc imobilizările financiare” ține evidența datoriilor entității față de entitățile afiliate, respectiv entitățile de care compania este legata prin interese de participare, si se desfășoară astfel:

1661 “Datorii față de entități afiliate”

1663 “Datorii față de entitățile de care compania este legată prin interese de participare”

După conținutul economic, este cont de surse împrumutate, iar după funcția contabilă este cont de pasiv.

Contul 167 “Alte împrumuturi și datorii asimilate” este, după conținutul economic, cont de surse împrumutate, iar după funcția contabilă, este cont de pasiv.

Entitatea care a primit împrumuturi de la entitățile afiliate sau de la alte entități, trebuie să plătească dobânzi care se evidențieaza în contabilitate cu ajutorul conturilor: 1685 “Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile afiliate””

1686 “Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile de care compania este legată prin interese de participare””

1687 “Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate”

După conținutul economic, acestea sunt conturi de surse atrase, iar după funcția contabilă, sunt conturi de pasiv.