Contabilitatea Imobilizarilor la Sc,,moticica “srl

CUPRINS

Argument ……………………………………………………………………………..2

Capitolul 1 . Organizarea contabilității , achiziției și utilizării imobilizărilor corporale…………………………….…………………………………………………..4

1.1. Contabilitatea imobilizărilor corporale………………………………………….4

1.1.1. Organizarea contabilității imobilizărilor corporale……………………………4

1.1.2. Contabilitatea achiziției ,utilizării și structura imobilizărilor corporale…..7

1.1.2.1. Intrarea în patrimoniu cu titlu definitiv…………………………………….7

1.1.2.2. Preluare de imobilizări în folosință temporară……………………………..9

1.1.3. Contabilitatea utilizării imobilizările corporale………………………………10

1.1.3.1. Amortizarea imobilizărilor corporale………………………………………..10

1.1.3.2. Contabilitatea utilizării imobilizărilor corporale pentru activitatea proprie de exploatare………………………………………………………………………..…16

1.1.3.3. Utilizare a imobilizărilor corporale proprii prin cedarea folosinței lor către terți…………………………………………………………………………………….17

1.1.4.. Contabilitatea lichidării imobilizărilor corporale…………………………..17

1.1.4.1. Scoaterea din funcțiune, respectiv casarea imobilizărilor cu un grad mare de uzură care nu mai sunt folosibile……………………………………………………18

1.1.4.2. Vânzarea imobilizărilor dezafectate…………………………………….…18
1.1.4.3.Incendii ,calamități ,retragere de capital în natură………………………..19

Capitolul 2 Aspecte practice………………………………………………………20

2.Aspecte practice privind contabilitatea imobilizarilor la SC,,Moticica “SRL…..20

2.1.Prezntarea SC”Moticica “SRL ……………………………………………….20

2.2.Aspecte practice privind achiziția și amortizarea utilajelor la SC “Moticica”SRL………………………………………………………………….…20

Concluzii și propuneri…………………………………………………….……….39

Bibliografie…………………………………………………………………………41

ARGUMENT

În contextul actual al economiei de piață o unitate economică poate să obțină rezultate deosebite în condițiile concurenței numai dacă produsele realizate, lucrările executate și serviciile prestate sunt de o calitate bună și la un preț acceptabil. Producția destinată vânzării trebuie sa fie realizată în funcție de cerințele pieței. Politica firmei in ceea ce priveste amortizarea activelor imobilizate trebuie sa fie numai in sensul alegerii celei mai favorabile metode de amortizare.

După 1989 s-a constatat o creștere a cererii de piață pentru produsele moderne, eficiente și de o bună calitate. În același timp populația, după această dată a avut acces la mai multe informații, lucru care a influențat nivelul cererii. Având în vedere că pe piața română au pătruns foarte multe produse străine similare cu cele românești, producătorii autohtoni au fost obligați să acorde o atenție suplimentară calității.

Imobilizarile sunt bunuri economice, parte a activului patrimonial, care sunt destinate sa serveasca o perioada indelungata in activitatea intreprinderii (mai multi ani), ele participand la mai multe cicluri de exploatare, iar valoarea lor se recupereaza treptat pe calea amortizarii, adica prin includerea unor cote-parti in costul activitatii la care participa.

Imobilizarile sunt detinute de intreprindere pentru a fi utilizate in procesul de productie sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate altora, sau in scopuri administrative. Ele sunt recunoscute daca au potentialul de a aduce beneficii economice in timpul duratei de folosinta si daca au un cost sau o valoare stabilita in mod credibil.

Pe parcursul utilizarii lor, imobilizarile consuma parti din valoarea lor ce se transmit sub forma de cheltuieli in costul noilor bunuri obtinute care, la randul lor, contin in costul lor beneficii economice viitoare pe care intreprinderea trebuie sa le recupereze de la clienti sub forma de venituri.

Deci, recuperarea valorica a partii din activele imobilizate consumate in activitatea intreprinderii, prin includerea in cheltuieli, poarta denumirea de amortizare.

Alegerea metodei de amortizare și estimarea duratei de viață utilă a unui activ supus amortizării sunt chestiuni de raționament profesional .Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile econimice aduse activului respectiv sunt consumate de intreprindre .

Odată stabilită durata normală de funcționare pentru un mijloc fix , aceasta nu se mai poate modifica , rămânînd fixă pâna la recuperarea integrală a valorii de intrare sau până la scoaterea din uz a acestuia .

Metoda de amortizare aleasă trebuie aplicată în mod consecvent de la o perioadă la alta , în afară de cazul în care apariția unei situații diferite justifică schimbarea metodei. Am ales această temă deoarece am considerat-o ca fiind de o deosebită importanță.

În contextul actual al economiei de piață o unitate economică poate să obțină rezultate deosebite în condițiile concurenței numai dacă produsele finite realizate, lucrările executate și serviciile prestate sunt de o calitate bună și la un preț acceptabil. Producția destinată vânzării trebuie sa fie realizată în funcție de cerințele pieței.

Pentru obținerea de bunuri de calitate superioară, care să se alinieze la standardele internaționale este nevoie de materii prime de o bună calitate, mijloace de producție performante și o forță de muncă cu un grad de calificare superior. Având în vedere aceste 3 condiții unitățile economice s-au orientat în utilarea cu mijloace de producție moderne, fiabile, cu performanțe superioare și cu o mare productivitate. Achiziția lor reprezintă un efort financiar pentru fiecare unitate și de aceea operațiile de achiziție trebuie analizate foarte bine înainte de a fi efectuate calculând și efetele financiare pe care le implică achiziția pe întreaga perioadă de amortizare a imobilizărilor.

Calculul și evidența amortizării imobilizărilor reprezintă o activitate de maximă importanță realizată de evidența financiar-contabilă din fiecare unitate. Această evidență este ținută în orice unitate de compartimentul financiar-contabil, care poate prezenta în orice moment situația investițiilor, sumelor amortizate și a restului de recuperat prin amortizare. Aceste situații pot fi prezentate la solicitarea conducerii unității sau a forurilor competente, iar dacă acest lucru nu este solicitat situațiile se întocmesc lunar. Fiecare categorie de imobilizare are un plan propriu de amortizare care trebuie respectat.

Metoda de amortizare a imobilizărilor poate diferi de la o unitate la alta, dar odată stabilită ea va fi utilizată pe întreaga perioadă de funcționare a unității. Alegerea metodei de amortizare presupune conoașterea în amănunt a metodelor și alegerea celei mai avantajoase pentru unitate.

Fiecare metodă de amortizare prezintă avantaje și dezavantaje ce trebiue foarte bine analizate înaintea alegerii uneia din ele.

Având în vedere că disciplina contabilitate este o disciplină care se adaptează permanent condițiilor, studiul individual este obligatoriu pentru orice lucrător în domeniul financiar-contabil.

Capitolul 1

Organizarea contabilității , achiziției și utilizării

imobilizărilor corporale

1.1. Contabilitatea imobilizărilor corporale

Această categorie de imobilizări are o pondere mare și un rol important în gestiunea și în activitățile unităților patrimoniale. De aceea, deciziile privind investițiile pentru constituirea structurii specifice de imobilizări corporale sunt importante pentru că degajă efecte pe termen lung.

Imobilizări corporale – cuprind bunurile materiale de folosință îndelungată în activitatea întreprinderilor

Imobilizările corporale sunt active care:

– sunt deținute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producția proprie de bunuri sau prestare de servicii, pentru a fi date terților sau pentru a fi utilizate în scopuri administrative

– sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de 1 an

– au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare

Imobilizările corporale cuprind:

– terenuri și amenajări la terenuri

– construcții

– instalații tehnice și mașini

– mobilier, aparatură de birotică, echipamente de protecție a valorilor

– imobilizări corporale în curs de execuție.

1.1.1. Organizarea contabilității imobilizărilor corporale.

A) Clasificarea și codificarea imobilizărilor corporale

Dată fiind marea diversitate a imobilizărilor corporale, pentru organizarea contabilității este necesară clasificarea și codificarea lor.

Există trei criterii importante de clasificare:

a) după domeniul în care se utilizează imobilizările:

– pentru producția industrială

– pentru producția agricolă

– pentru activități comerciale

– pentru scopuri administrative

– pentru scopuri sociale

b) după natura și particularitățile tehnico-constructive:

– terenuri

– amenajări la terenuri

– construcții

– mașini, utilaje, etc

– mijloace de transport

– animale și plantații

– mobilier și aparatură de birotică

c) după apartenența lor la patrimoniul întreprinderii

– imobilizări corporale proprietatea întreprinderii

– imobilizări corporale deținute în administrare sau folosință temporară (concesiune, locație de gestiune, închiriere, leasing)

Pentru o bună gestionare și un control riguros, imobilizările corporale se codifică apelând la două sisteme de codificare:

a) sistemul de codificare generală (unitar în economia națională) prin care imobilizările corporale sunt codificate pe grupe și subgrupe, indicându-se pentru fiecare durata normală de utilizare (15/1994 republicată, cu privire la amortizarea capitalului în active corporale și necorporale)

b) sistemul de codificare internă (propriu fiecărei întreprinderi) prin care la intrarea în patrimoniu se atribuie fiecărui obiect de natura imobilizărilor un număr de inventar, sub care acesta este înmatriculat și se codifică pe toată durata existenței lui în patrimoniu

B) Unitatea de evidență și evaluarea imobilizărilor corporale

Organizarea contabilității se realizează pe fiecare obiect individual care constituie unitatea de evidență a imobilizărilor corporale.

Prin obiect individual de evidență se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile destinate să îndeplinească în mod independent o funcție distinctă.

Evaluarea imobilizărilor corporale se face în următoarele momente:

– evaluarea curentă la intrarea și ieșirea din patrimoniu

– evaluarea la inventariere

– evaluarea la închiderea exercițiului prin bilanțul contabil

La intrarea în patrimoniu, imobilizările corporale se înregistrează la valoarea de intrare (valoarea contabilă) care este:

-costul de achiziție format din:

prețul de cumpărare

cheltuielile de transport

alte taxe nerecuperabile , în cazul imobilizărilor corporale fără montaj

-costul de achiziție + cheltuielile de montaj și cele cu probele tehnologice, în cazul imobilizărilor corporale cu montaj

-valoarea de aport, în cazul celor aduse ca aport la capital

-costul de producție, în cazul celor obținute în regie proprie

Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.

Costul reparațiilor efectuate la imobilizări corporale în scopul asigurării utilizării continue a acestora trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care s-a efectuat, iar în situația unei modernizări care conduce la obținerea de beneficii economice suplimentare, acesta se recunoaște ca o componentă a activului.

La ieșirea din patrimoniu, imobilizările corporale se evaluează la valoarea contabilă.

La inventariere, imobilizările corporale se evaluează individual la valoarea de utilitate sau la valoarea actuală, numită și valoare de inventar.

În bilanț, o imobilizare corporală trebuie prezentată la valoarea contabilă (mai puțin amortizarea și provizioanele) pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

C) Organizarea documentației primare și a evidenței operative

În funcție de operațiile economice ce intervin în activitatea întreprinderii, de căile de intrare, de destinația imobilizărilor, de modul de utilizare și de lichidare a acestora, se stabilește nomenclatorul documentelor specifice pentru gestionarea imobilizărilor corporale. Astfel, la intrarea în patrimoniu, pe baza documentelor de procurare în cazul achiziției, se întocmește procesul-verbal de recepție pentru imobilizări fără montaj și procesul-verbal de recepție și punere în funcțiune pentru cele cu montajutorul

În cazul imobilizărilor luate în concesiune sau locații de gestiune se întocmește procesul-verbal de predare-primire.

În cazul mișcărilor/transferurilor de imobilizări de la o secție sau subunitate la alta, în cadrul aceleiași societăți, se întocmește bonul de mișcare.

Pentru calculul și înregistrarea amortizării, se întocmește planul de amortizare și pe această bază situația de calcul lunară a amortizării.

Pentru imobilizările care și-au epuizat capacitatea de lucru, se întocmește procesul-verbal de scoatere din funcțiune sau casare a acestora.

D) Organizarea contabilității analitice a imobilizărilor corporale

Există două modalități de organizare a contabilității analitice; astfel:

1) folosim registrul numerelor de inventar în care, pe baza procesului-verbal de recepție, se înmatriculează fiecare obiect și i se atribuie un număr de inventar potrivit grupei în care se încadrează, număr care va fi inscripționat pe fiecare obiect de evidență

– se întocmește fișa individuală a imobilizărilor corporale în care se consemnează denumirea, contul, numărul de inventar, actul justificativ de intrare în patrimoniu, valoarea de intrare, durata normală de folosire, norma de amortizare

2) folosim registrul pentru contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale care îmbină elementele înscrise în registrul numerelor de inventar și fișa individuală a imobilizărilor corporale

E) Organizarea contabilității sintetice a imobilizărilor corporale

Pentru realizarea ei se utilizează conturile din următoarele grupe ale planului general de conturi:

21 – „Imobilizări corporale”

23 – „Imobilizări corporale în curs”

28 – „Amortizarea privind imobilizările”

29 – „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”

Contul 211– „Terenuri și amenajări la terenuri” (A) – cu ajutorul acestui cont se evidențiază terenurile și amenajările la terenuri (racordarea la sistemul de alimentare cu energie, împrejurimile, lucrările de acces).

În debit se înregistrează:

– valoarea terenurilor achiziționate reprezentând aport la capital, valoarea titlurilor primite cu titlu gratuit și valoarea celor primite în leasing financiar prin creditul conturilor 404, 456, 131, 167

– valoarea la cost de producție a amenajărilor de terenuri realizate pe cont propriu prin creditul conturilor 231, 722

– valoarea creșterii rezultate din reevaluarea terenurilor prin creditul contului 105

În credit se înregistrează:

– valoarea terenurilor, respectiv a amenajărilor de terenuri cedate prin debitul conturilor 281, 658

– valoarea terenurilor aduse ca aport și retrase prin debitul contului 456

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea terenurilor prin debitul contului 105

– valoarea terenurilor care fac obiectul participării în natură la capitalul altei societăți comerciale prin debitul conturilor 261, 262, 263

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea terenurilor și costul efectiv al amenajărilor de terenuri.

Conturile 212, 213, 214(A) – cu ajutorul acestor conturi se ține evidența existenței și mișcării construcțiilor, instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor de reproducție și muncă, plantațiilor, precum și a mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale.

În debit se înregistrează:

– valoarea imobilizărilor corporale realizate din producție proprie, primite cu titlu gratuit, aduse ca aport la capital, primite în regim de leasing financiar prin creditul conturilor 404, 231, 722, 131, 456, 167

– valoarea creșterii rezultate din reevaluare prin creditul contului 105

– valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași la imobilizările corporale primite cu chirie și restituite proprietarului prin creditul contului 281

În credit se înregistrează:

– valoarea imobilizărilor corporale cedate sau scoase din evidență prin debitul conturilor 281, 658

– valoarea imobilizărilor corporale distruse de calamități prin debitul contului 671

– valoarea imobilizărilor corporale aportate și retrase prin debitul contului 456

– valoarea imobilizărilor corporale cedate în regim de leasing financiar prin debitul contului 267

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluare prin debitul contului 105

– valoarea imobilizărilor corporale care fac obiectul participării în natură la capitalul altei societăți prin debitul conturilor 261, 262, 263

Soldul debitor reprezintă valoarea imobilizărilor corporale existente.

1.1.2. Contabilitatea achiziției ,utilizării și structura imobilizărilor corporale.

Intrarea definitivă în patrimoniu sau preluarea pentru folosire temporară a imobilizărilor corporale se decide în vederea constituirii structurii acesteia, structură necesară desfășurării obiectului de activitate.

Soluțiile contabilității pentru aceste operații țin seama de condițiile de recunoaștere a acestor active și de caracterul tranzacțiilor efectuate pentru

recuperarea lor.

1.1.2.1. Intrarea în patrimoniu cu titlu definitiv.

Căile de intrare în patrimoniu a imobilizărilor corporale cu titlu definitiv sunt:

– achiziționare

– obținere din producție proprie

– aport la capital

– subvenții pentru investiții

A) Achiziționare

1. Fără montaj

 din țară (intern)

1. factură + proces-verbal de recepție

% = 404

2131

4426

2. plan de amortizare

6811 = 2813

 din import

1. factură externă + proces-verbal de recepție

2131 = 404 Preț de cumpărare (valoare valută * curs)

2. declarație vamală de import (DVI) – taxe vamale + TVA în vamă (valoarea în vamă + taxe vamale) * 19%

% = 404 (comisionar vamal)

2131 (valoare taxă vamală)

4426 (valoare TVA)

3. 6813 = 2813

4. plata furnizorului extern – pe baza dispoziției de plată valutară externă (DPVE)

– curs valutar din ziua plății  curs valutar din momentul achiziției

% = 5124 10.000  33.500

404 10.000  33.000

665 10.000  500

– curs valutar din ziua plății  curs valutar din momentul achiziției

404 = % 10.000  33.000

5124 10.000  32.500

765 10.000  500

2. Cu montaj

1. factură + proces-verbal de recepție

% = 404

231

4426

2. factură

6xx = %

3xx

4xx

281

3. notă contabilă (proces-verbal de recepție parțială)

231 = 722

4. proces verbal de punere în funcțiune

212 = 231

5. plan de amortizare

681 = 281

B) Obținere din producție proprie

1. înregistrarea cheltuielilor efectuate în fiecare lună

6xx = % (regie)

3xx

281

4xx

5xx

2. la sfârșitul fiecărei luni

231 = 722 (se repetă lună de lună)

……

……

1. proces-verbal de recepție finală

212 = 231

212 = 722

2. amortizarea

6812 = 2812

C) Aport la capital

1. subscrierea aportului

4561 = 1011

2. 214 = 4561

D) Subvenții pentru investiții

213 = 131

1.1.2.2. Preluare de imobilizări în folosință temporară.

A) Concesiuni și locații de gestiune

205 = 167

B) Închirieri

Imobilizările închiriate sunt evidențiate în conturile în afara bilanțului 8031 – „Imobilizări corporale luate cu chirie” care funcționează în partidă simplă.

În debit se înregistrează:

– valoarea imobilizărilor închiriate din fișa individuală transmisă de proprietar conform procesului verbal de predare-primire

În credit se înregistrează:

– valoarea imobilizărilor închiriate pe baza actului de restituire la expirarea contractului

C) Luate în sistem de leasing

1. Leasing operațional

Bunul preluat rămâne în patrimoniul locatorului, iar locatarul înregistrează valoarea acestuia în contul în afara bilanțului 8036 – „Redevențe, locații degestiune, chirii și alte datorii asimilate” care funcționează în partidă simplă.

Se debitează cu valoarea imobilizărilor luate în leasing.

Se creditează pe măsură ce se achită ratele de leasing.

2. Leasing financiar

În acest sistem bunurile ce constituie imobilizările corporale trec efectiv din patrimoniul locatorului în proprietatea locatarului, această trecere luând forma unui împrumut pe termen lung.

212, 213, 214 = 167

1.1.3. Contabilitatea utilizării imobilizările corporale.

Investirea în imobilizări corporale se justifică prin constituirea acestora în vederea utilizării în activitatea curentă de exploatare. Pe parcursul utilizării, acestea suferă deprecieri datorită uzurii fizice și morale. Estimarea și înregistrarea valorii deprecierilor se realizează prin procesul de amortizare.

1.1.3.1. Amortizarea imobilizărilor corporale.

Imobilizarile corporale reprezinta active care:

a) sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; si

b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Imobilizarile corporale cuprind: terenuri si constructii; instalatii tehnice si masini; alte instalatii; utilaje si mobilier; avansuri si imobilizari corporale in curs de executie.

Dintre acestea, nu fac obiectul amortizarii: terenurile, avansurile si imobilizarile corporale in curs de executie.

Amortizarea aferenta imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială

 Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare

corporala care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) este detinut si utilizat in productia, livrarea de

bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi

inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;

b) are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului ;

c) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Potrivit H.G. nr. 105/2007, valoarea minima de intrare a mijloacelor fixe este de 1.800 lei.

Nu reprezinta active amortizabile, astfel: terenurile, lacurile, baltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii, bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare, mijloacele fixe care nu isi pierd valoarea in timp datorita folosirii, case de odihna proprii, locuintele de protocol, altele decat activele utilizate in scopul realizarii veniturilor.

Valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale este egală cu valoarea sa contabilă și trebuie înregistrată sistematic pe parcursul duratei de viață utilă a activului.

Amortizarea se calculează pe baza unui plan de amortizare de la data punerii imobilizărilor corporale în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare.

Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locații de gestiune se calculează și se înregistrează în contabilitate de către societatea care le are în proprietate. Societățile comerciale amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:

a) Amortizarea liniară – constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a imobilizărilor pe toată durata de viață utilă

b) Amortizarea degresivă – presupune multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu următorii coeficienți:

1,5 pentru durate de utilizare cuprinse între 1 – 5 ani

2 pentru durate de utilizare cuprinse între 5 – 10 ani

2,5 pentru durate de utilizare peste 10 ani

c) Amortizarea accelerată – constă în calcularea în exercițiul financiar în care are loc intrarea imobilizărilor în patrimoniu a unei amortizări într-o limită prevăzută de lege (50%), în exercițiul următor amortizarea calculându-se liniar.

!!!!!!! Terenurile nu se amortizează!!!!!!!

Pe baza planului de amortizare se calculează suma amortizării lunare care se înregistrează pe cheltuieli curente de exploatare și în conturile de amortizări corespunzătoare.

Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorulcontului 281 – „Amortizări privind imobilizările corporale” (P).

În credit se înregistrează:

– cheltuielile aferente amortizării imobilizărilor corporale prin debitul contului 681

– valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași și restituite proprietarului prin debitul conturilor 212, 213, 214

– valoarea amortizării imobilizărilor utilizate în operații de participație și transferată conform contractelor prin debitul contului 458

În debit se înregistrează:

– valoarea amortizării imobilizărilor corporale vândute sau scoase din evidență prin creditul conturilor 211, 212, 213, 214

Soldul reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale.

Amortizarea regresiva presupune alocarea valorii de intrare , în funcție de gradul de utilizare a activului (sau producția obținută) .

În esență, metoda presupune ponderarea valorii de intrare cu anumite cote (procente) de amortizare descrescătoare în timp .

Este denumită ,,metoda SOFTY,, , fiind specifică intrprinderilor americane .

Argumentele care stau la baza folosirii acestei metode , constau în preântâmpinarea efectelor uzurii morale și formarea resurselor de înlocuire a imobilizărilor , cu precădere în prima parte a duratei de utilizare a acestora .

Prin folosirea acestei metode are loc o descreștere a cheltuielilor cu amortizarea în timp , ceea ce concordă cu scăderea randamentului utilajelor .

Este opusă metodei progresive , deoarece presupune cheltuieli cu amortizareamai mari în primi ani de utilizare a imobilizărilor ,acestea descrescând odată cu apropierea de limita superioară a duratei de viață utile .

Calculul amortizării anuale este similar cu cel prezentat la metoda progresivă.

Ai = Va x pai

Diferența o face însă calculul procentului de amortizare ,conform relației:

Pai = Dra / ∑Cif 1+n x 100

În care :

Dra – durata rămasă de amortizat , inclusiv anul pentru care se calculează amortizarea .

Prin folosirea metodei regresive se urmărește reducerea inflației asupra rezultatului activității .

Această metodă generează anumite avantaje pentru intreprindere și anume :

determină reducerea profiturilor , deci și a impozitelor în primii ani de exploatare a imobilizărilor când resursele astfel economisite pot fi reinvestite,

creează premisele economisirii resurselor , prin amânarea la plată a impozitului pe profit , realizându-se astfel finanțarea prin resurse proprii nepurtătoare de dobânzi .

plata ulterioară a impozitului p profit la valoarea stabilită inițial (inflația în cursul perioadei devalorizând meneda în momentul plății) face caîn termeni reali să se plătească mai puțin.

Considerăm că statul ar trebui să fie interesat în accelerarea amortizării întrucât prin aceasta intreprinderile sunt încurajate să facă investiții dezvoltându-se astfel baza tehnico-materială a noțiunii , crescând gradul de ocupare a fortei de muncă și reducându-se șomajul.

In activitatea intrprinderilor pot exista situații în care obiectul amortizării să nu poată fi identificat ca obiect singular sau complex de obiecte , prin care să delimiteze unitatea de măsură și evidență a activelor imobilizate.

In astfel de situații se impune utilizarea pentru calculul amortizării a metodelor globale.

Aceste metode presupun determinarea următorilor indicatorii :

a)Coeficientul global al amortizării :

Kga = At / V.m.a

în care :

Kga- coeficientul global al amortizarii

A.t – amortizarra totala

V.m.a – valoarea medie anuală a activelor imobilizate .

b)Valoarea medie anuală a activelor imobilizate .

V.m.a =VA.i + VAm.i –Vm.e

în care:

Vi –valoarea imobilizărilor existente în stoc la începutul anului ,

Vm.i – valoarea medie a imobilizărilor intrate în cursul anului ,

Vm.e – valoarea medie a imobilizărilor iesite în cursul anului .

Valoarea medie a intrărilor și ieșirilor se determină conform relațiilor următoare:

V.mi = Vi x tf / 12

Vme = Ve x tnf / 12

în care :

Vi – valoarea de intrare a imobilizărilor în cursul anului ;

tf – numarul de luni intregi de funcționare a imobilizărilor , din luna următoare celei care a avut loc intarea ;

Ve – valarea de ieșire a imobilizărilor în curul anului.;

tnf – numărul de luni întrgi de nefuncționare din luna următoare celei în care imobilizările au ieșit din intreprindere .

a)Amortizarea globală

Ag = Vm.a x Kg.a

în care :

Ag – valoarea amortizării gobale

La calculul indicatorilor , se au în vedere indicatorii exercițiului precedent .

Dacă avem în vedere coeficientul global de amortizare se poate determina amortizarea efectivă D-na Pătrulescu Emilia baza relației :

Aa .ef = Sd Ai x Kga

în care :

Sd Ai – soldul debitor al conturilor de active imobilizări amortizabile .

Amortismentele derogatorii, reprezintă suplimente de Amortizare calculate în baza unor prevederi fiscale peste nivelul amortizării considerate economice (liniară)

Se justifică prin avantajul fiscal obținut, întrucât cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile fiscal .

Se aplică în țările în care contabilitatea , este conectată la fiscalitate .

Amortismentul fiscal urmărește menținerea semnificației noțiunii de exploatare păstrând conținutul rezultatului curent și modificând rezultatul net,care depinde de opțiunile fiscale ale agenților economici .

În conformitate cu Directiva a 4-a a CEE aît prin concepție cît și prin gradul de deductibilitate ,amortizarea reprezintă un proces cu implicații fiscale .

În susținerea celor afirmate prezentăm câteva aspecte esențiale ce privesc raportul contabilitate – fiscalitate vizavi de amotizare .

În primul rând amortizarea reprezintă un proces de recuperare a uzurii fizice și morale a unei imobilizări evidențiind o cheltuială de exploatare acre se deduce din rezultatul exercițiului .

În al doilea rând durata de viață utilă a unei imobilizări influențează semnificativ rezultatul exercițiului .

Astfel , cu cât aceasta este mai mare cu atat cheltuiala cu amortizarea va fi mai mica si invers.

În al treilea rand cheltuiala cu amortizarea unei imobilizări este influențată de costul imobilizriin sau valoarea de intrare . Cu cât valarea de intrare este este mai mare și cheltuiala va fi mai mare , și invers .

Această valoare se regăsește în documentele de intrare a imobilizărilor în intreprindere ( contracte de vânzare-cumpărare, facturi, rapoarte de evaluare , etc.).

Poate fi reprezentată de ..

costul de producție

costul de achiziție

valoarea de utilitate ( după caz).

Valorile nu includ TVA .

În al patrulea rând ,repartizarea pe ani a cheltuielilor cu amortizare este influențată de regimul de amortizare adoptat .

În funcție de acesta , amortizarea v fi inclusă în cheltuieli ținându-se cont de uzura estimată a imobilizărilor ,iar valoarea amortizării va depinde deregimul amortizării practicat .

În al cincilea rând , orice modificare privind utilitatea imobilizărilor datorită uzuiri morale sau fizice poate determina ca valoarea sa actualizată , să devină valoare netă contabilă,diferența dintre cele două valori influenteză rezultatul exercițiului .

În același mod sunt evidențiate câștigrile sau pierderile ,provenid din scoaterea din funcțiune a unei imobilizări .

Parametrii contabili ai amortizăerii exprimă variabilele în fubncție de care se determină cuantumul cheltuielilor de exploatare ,care for afecta rezultatul fiecărei perioade contabile .

In conformitate cu legislatia din România , acestia sunt

valoarea de intrare (costul) a imobilizării în intreprindere ,

norma(cota) de amortizare ,

regimul (metoda sau sistemul) de amortizare.

a)Valoarea de intrare.

Aceasta este reprezentată de . costul de achiziție , costul de producție, valoarea de utilitate, valoarea de aport și este determinată de modalitățile concrete de procurare (intrare în unitate ) a imobilizărilor .

-Costul de achitiție este aferent bunurilorprocurate cu titlu oneros ,fiind format din

– prețul de cumpărare

– taxele nerecuperabile

– cheltuieli de transport aprovizionare

– alte cheltuieli accesorii pentru punerea în stare de de utilitate sau intrare în gestiune a imobiizărilor .

Acesta poate cuprinde și costurile estimate pentru demontarea și montarea activului , respectiv costurile de de restructurare a amplasamentului la sfârșitul duratei de viață a acestuia.Evidentierea în contabilitate a a acestor costuri se face prin costituirea unui provizion corespunzător, care va fi înregistrat în contul de profit și pierderi de-a lungul duratei de viață utilă a imobilizării prin includerea în cheltuiala anuală cu amortizarea .

Costul de achiziție luat în considerare nu include TVA .

-Costul de producție corespunde imobilizărilor produse și utilizate în aceiași intreprindere si se compun din :

– costul de achiziție Al materiilor prime si materialelor consumabile ,

-alte cheltuieli directe de producție

Cota cheltuielilor indirecte ,afectată în mod rațional ca fiind legate de producerea imobilizării .

Nu se includ în costul de producție (cu unele excepți prezăzute de Standardele Internaționale de Contabilitate ) .

cheltuielile de desfacere ,

cheltuielile generale de administrație ,

cheltuielile financiare .

-Valoarea de utilitate ,este aferentă imobvilizărilor obținute cu titlu gratuit , fiind stabilită în funcție de prețul pieței ,starea si aplasarea acestora.

-Valoarea de aport, corespunde imobilizărilor aduse ca aport la capitalul social , stabilită în urma evaluării efectuate potrivit legii .

-Valoarea justă se utilizează în cazul imobilizărilor dobândite prin schimb cu alte active.

b)Norma de amortizare .

Se reprezintă ca mărime procentuală calculată conform relației .

Na = 1/Dvu x 100

unde : na– norma de amortizare,

Dvu – durata de viață utilă

Din relația de mai sus rezultă că norma de amotizare depinde exclusive de de durata utilă de viață

Aceasta se exprimă prin

număr de ani de utilizare,

număr de produse sau unități de produse similare care se asteaptă a fi obținute din utilizarea activului .

Durata de viață exprimată în ani este fixată în Catalogul privind duratele normale de funcționare și clasificarea mijloacelor fixe . aprobat prin HG 266 din 1994 cu modificările si completările ulterioare .

Norma de amortizare depinde de regimul de amortizare folosit .

In cazul amortuzării degresive și accelerate norma de amortizare depinde de anumiți coeficienți de multiplicare ,iar în cazul luării în considerare a uzurii morale , de durata de utilizare recalculată , ținând cont de influența acesteia .

Potrivit legislației tării noastre, amortizarea imobilitărilor se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, pâna la recuperarea integrală a valorii de intrare.

Momentul punerii in functiune depinde de tipul imobilizării și se referă la

-data achiziționării pentru imobilizările care nu necesită montaj și probe tehnologice

– data terminarii montajului pentru imobiliuzările care necesită montaj

-data terminării probelor tehnologiece pentru imobilizările care necesită asemenea probe

Acest moment poate fi influențat de strategia de dezvoltare a intreprinderii , modificîndu-se astfel nivel cheltuielilor cu amortizarea .

Analiza atenta,a conceptiilor ,criteriilor si parametrilor cu privire la amortizarene ne conduc la concluzia ca aceasta determina implicatii de natura fiscala la nivelul gestiunii intepriderii.

Implicatile fiscale sunt generate in principal de regimul (metoda,sistemul)de amortizare care reprezintă singrul parametru asupra căruia conducerea administrativă poate interveni pentru a influența rezultatul financiar.

Entitatile amortizeaza imobilizarile corporale utilizand unul din urmatoarele regimuri de amortizare:

Amortizarea liniara

In cazul metodei de amortizare liniara, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare liniara la valoarea fiscala de la data intrarii in patrimoniu a mijlocului fix amortizabil.

Amortizarea liniara se realizeaza prin includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei de utilizare economica a acestora.

Cota anuala de amortizare = 100 / Durata normala de functionare preluata din Catalog

Amortizarea liniara = Valoarea de intrare a imobilizarilor corporale x Cota anuala de amortizare

1.1.3.2. Contabilitatea utilizării imobilizărilor corporale pentru activitate proprie de exploatare.

A) Utilizarea imobilizărilor corporale proprietate

Prin utilizarea imobilizărilor corporale în activități de exploatare se obțin efecte economice și financiare concretizate în venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, serviciilor prestate. Pe de altă parte, acestea generează cheltuieli curente specifice întreprinderii:

– cheltuieli cu amortizarea: 681 = 281

– cheltuieli de reparații și întreținere: 6xx = %

3xx

4xx

5xx

– impozite și taxe: 635 = 446

– cheltuieli cu primele de asigurare

B) Utilizarea imobilizărilor luate în concesiune

– cheltuieli cu chiria: 612 = 401

– cheltuieli cu reparații și întreținere: 6xx = %

3xx

4xx

5xx

C) Utilizarea imobilizărilor preluate în leasing

– leasing operațional: rate de leasing și cheltuieli cu reparații

– leasing financiar: amortizarea, cheltuieli cu reparații, impozite și taxe, asigurări, cheltuieli cu dobânzile (666 = 1687)

1.1.3.3. Utilizarea imobilizărilor corporale proprii prin cedarea folosinței lor către terți.

A) Predarea în concesiune, locație, chirie

411 = %

706

4427

681 = 281

635 = 446

B) Predarea în leasing

– leasing operațional: 411 = % (cheltuieli cu amortizarea, impozite, asigurări)

706

4427

– leasing financiar: 411 = %

706

267

4427

267 = 212

(cheltuieli nu avem)

1.1.4.. Contabilitatea lichidării imobilizărilor corporale.

Imobilizările corporale, după ce sunt complet uzate sau devin disponibile, sunt lichidate, respectiv scoase din patrimoniu în vederea aducerii altora noi sau a unora corespunzătoare cerințelor activității.

Principalele modalități de lichidare a imobilizărilor corporale sunt:

1.1.4.1. Scoaterea din funcțiune, respectiv casarea imobilizărilor cu un grad mare de uzură care nu mai sunt folosibile.

În momentul scoaterii din funcțiune valoarea de intrare a imobilizărilor poate fi complet sau parțial amortizată, existând în această situație o valoare rămasă.

Prin procesul-verbal de scotere din funcțiune sunt descrise operațiile și cheltuielile de dezmembrare și inventariere a pieselor de schimb sau a altor materiale recuperabile care pot fi folosite sau valorificate.

658 = % 281 = 212, 213  complet amortizate

3xx % = 212, 213, 214

4xx (amortizarea) 281

5xx (valoarea rămasă) 658

3024 = 758

1.1.4.2. Vânzarea imobilizărilor dezafectate.

În situația în care efectuăm vânzarea imobilizărilor dezafectate prin negociere  preț de vânzare, care va constitui venitul din valorificarea acestor bunuri, iar valoarea rămasă neamortizată va constitui o cheltuială privind bunuri cedate.

Ex.: valoare de intrare = 200.000 u.m.

amortizare = 180000 u.m.

valoare rămasă = 20.000 u.m.

Preț de vânzare: a) 20.000 + TVA

b) 25.000 + TVA

c) 18.000 + TVA

a) – vânzare:

23.800 461 = %

7583 20.000

4427 3.800

– scoatere din gestiune:

% = 212 200.000

180.000 281

20.000 6583

7583 = 121 20.000

121 = 6583 20.000



b) – vânzare:

29.750 461 = %

7583 25.000

4427 4.750

– scoatere din gestiune:

% = 212 200.000

180.000 281

20.000 6583

7583 = 121 25.000

121 = 6583 20.000

Profit = 5.000 u.m.

c) – vânzare:

21.420 461 = %

7583 18.000

4427 3.420

– scoatere din gestiune:

% = 212 200.000

180.000 281

20.000 6583

7583 = 121 18.000

121 = 6583 20.000

Pierdere = 2.000 u.m.

1.1.4.3. Incendii, calamități, retragere, capital în natură.

În urma unor incendii sau calamități pot fi distruse bunurile de natura imobilizărilor corporale, constatarea distrugerii făcându-se prin proces-verbal prin care se inventariază și evaluează obiectele distruse. Valoarea rămasă neamortizată în astfel de situații se înregistrează în contul 671 – „Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare”.

% = 213, 214

(amortizarea) 281

(valoarea rămasă) 671

Retragerea aportului în natură de către asociați a dus la diminuarea corespunzătoare a capitalului, care se realizează în urma aprobării de către AGA.

Evaluarea obligațiilor față de asociații care își retrag aportul în natură se face la nivelul valorii rămase neamortizate.

Ex.: valoare de intrare = 30.000 u.m.

amortizare = 20.000 u.m.

valoare rămasă = 10.000 u.m.

1) diminuarea capitalului: 1012 = 456 10.000

2) scoaterea din gestiune: % = 213, 214 30.000

20.000 281

10.000 456

Capitolul 2

Aspecte practice

2.Aspecte practice privind contabilitatea imobilizarilor la SC,,Moticica “SRL

2.1.Prezntarea SC”Moticica “SRL .

Societatea a fost înfințată în anul 2004, are sediul în Timisoara ,cu punct de lucru în localiatea Conop, FN, Comuna Conop,județul Arad , având ca domeniu de activitate extracția și sortarea balastrului din Raul Mureș.

La punctual de lucru din Conop societatea are 7 angajați , din care 4 lucrează pe utilaje .

2.2.Aspecte practice privind achiziția și amortizarea utilajelor la SC “Moticica”SRL

1. In luna decembrie a anului 2011, entitatea a achizitionat un aparat de cantarit avand costul de 14.400 lei, exclusiv TVA, pentru care decide o durata normala de functionare de 4 ani (in catalog, perioada este cuprinsa intre 4 si 6 ani).

Rata lunara de amortizare fiscala stabilita in regim liniar este de 300 lei (14.400 lei / 4 ani / 12 luni).

Entitatea stabileste ca durata de utilizare economica a aparatului este de 3 ani si intocmeste planul de amortizare cu o rata lunara de amortizare contabila de 400 lei (14.400 lei / 3 ani / 12 luni). Pe intreaga perioada de utilizare economica, entitatea efectueaza lunar inregistrarea contabila:

6811 = 2814 400 lei

,,Cheltuieli de exploatareprivind amortizarea imobilizarilor corporale”

In primii trei ani in care se inregistreaza amortizare contabila, se considera nedeductibila fiscal suma de 3.600 lei (1.200 lei pentru fiecare an fiscal) deoarece perioada de utilizare economica este mai mica decat durata normala de functionare cu un an. Sintetic, situatia se prezinta astfel:

2. In luna decembrie a anului 2011, entitatea a achizitionat o statie pentru sortarea balsatrului la costul de 180.000 lei, pentru care decide o durata normala de functionare de 10 ani (in catalog, perioada este cuprinsa intre 8 si 12 ani).

Rata lunara de amortizare fiscala stabilita in regim liniar este de 1.500 lei (180.000 lei / 10 ani / 12 luni).

Entitatea a stabilit ca durata de utilizare economica a masinii este de 15 ani si intocmeste planul de amortizare cu o rata lunara de amortizare contabila de 1.000 lei (180.000 lei / 15 ani / 12 luni). Pe intreaga perioada de utilizare economica, entitatea „A” efectueaza lunar inregistrarea contabila:

6811 = 2813 1.000 lei

,, Cheltuieli de exploatare „Amortizarea instalatiilor,

privind amortizarea mijloacelor de transport,

imobilizarilor” animalelor si plantatiilor”

In cei 15 ani in care se va inregistra amortizare contabila, entitatea nu va inregistra cheltuieli nedeductibile fiscal deoarece perioada de utilizare economica este mai mare decat durata normala de functionare cu 5 ani. Sintetic, situatia se prezinta astfel:

3. Inreprinderea achiziționează un utilaj industrial pentru extragerea balastrului al cărui cost de achiziție este de 20000 lei cu o durata de viață utilă de 6 ani .

Se consideră că la sfârsitul duratei de viață din vânzarea utilajului se va obține suma de 2000 lei (valoarea residuala).

valoarea amortizabilă (Va)

Va = Valoarea initiala (Vi ) – Valoarea reziduala(Vr)

=20000 – 2000 = 18000

amortizarea anuală (Aa)

b) Aa = Va : Dvu = 18000 : 6 = 3000 lei pe an .

Amortizarea activelor imobilizate depinde de trei factori : valoarea de amortizat, durata de amortizare și metoda de amortizare .

Duratele normale de functionare a mijloacelor fixe sunt prevăzute în Catalogul privind clasificarea și duaratele normale de funcționate a activelor fixe .Acest catalog oferă posibilitatea alegerii duratei normale de funcționare , dintre niste limite clar stabilite .

Alegerea metodei de amortizare și estimaea duratei de viață utilă a unui activ supus amortizării sunt chestiuni de raționament profesional .Metoda de amortizare folosita trebuie să reflecte modul în care beneficiile econimice aduse activului respectiv sunt consumate de intreprindre .

Odată stabilită durata normală de funcționare pentru un mijloc fix , aceasta nu se mai poate modifica , rămânînd fixă pâna la recuperarea integrală a valorii de intrare sau până la scoaterea din uz a acestuia .

Metoda de amortizare aleasă trebuie aplicată în mod consecvent de la o perioadă la alta , în afară de cazul în care apariția unei situații diferite justufucă schombarea metodei .

Utilizarea aceleiași metode va asigura posibilitatea comparării în timp a rezultatelor activității de exploatare .

Amortizarea contabila se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizarilor corporale.

Cotele de amortizare se stabilesc in functie de regimul de amortizare utilizat si durata de utilizare economica a activului.

Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza de la data punerii in functiune a acestora si pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economica si conditiilor de utilizare a acestora.

Amortizarea fiscala se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe amortizabile.

Cotele de amortizare se stabilesc in functie de regimul de amortizare utilizat si durata normala de utilizare a mijloacelor fixe.

Ca regula generala, amortizarea fiscala se calculeaza incepand cu luna urmatoare celei in care mijlocul fix este pus in functiune.

Durata de utilizare economica stabilita de catre fiecare entitate in parte poate fi diferita de durata normala de functionare reglementata prin hotarare a Guvernului, motiv pentru care doar amortizarea fiscala este deductibila la determinarea rezultatului fiscal.

In practica pot exista doua situatii:

· Durata de utilizare economica este mai mica decat durata normala de functionare;

· Durata de utilizare economica este mai mare decat durata normala de functionare.

Valoarea amortizabila , este reprezentată prin costul activului sau o altă

valoare substituită costului în situatiile financiare din care s-a scăzut valoarea reziduală .

Durata de viață utilă , reprezintă acea perioadă în cadrul căreia se estimează ca întreprinderea va utilize activul în condiții normale sau numarul unităților de productie sau a altor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de întrprindere prin folosirea activului respectiv .

Costul reprezintă suma platită în numerar sau echivalentele de numerar , ori valoarea justa a altor contraprestații effectuate pentru achizitionarea unui activ la data achiziției sau construcției acestuia .

Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o intreprindere estimeaza că o va obtine pentru un activ , la sfîrsitul duratei de viată utilă a acestuia , după deducerea prealabilă a costurilor de cedare estimate .

Valoarea contabilă etse valoarea la care un activ este recunoscaută în bilanț , dupa scaderea amortizării cumulate pana la acea dată , precum si a pierderilor cumulate din depreciere.

Valoarea justa reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie , ître două părți , aflate în cunostință de cauză , în cadrul unei tranyacții cu prețul determinat obiectiv .

4.La data de 16 septembrie 2011, entitatea a achizitionat un utilaj la costul de 2.160 lei.

Aceasta decide ca durata de utilizare economica sa coincida cu durata normala de functionare de 3 ani, preluata din Catalog.

Cota de amortizare liniara = 100 / 3 ani = 33,33%

Amortizarea liniara lunara = (2.160 x 33,33%) / 12 = 60 lei

Inregistrarea contabila efectuata lunar va fi:

6811 = 2813 60

,, Cheltuieli de exploatare „Amortizarea instalatiilor,

privind amortizarea mijloacelor de transport,

imobilizarilor” animalelor si plantatiilor”

Evaluarea amortizării imobilizarilor corporale presupune luarea în considerare a următoarelor criterii :

a)Durata de viață utilă

Se stabileste pe baza utilității pe care intreprinderea a estimate-o pentru activul supus amortizării .Toate celelalte active, cu exceptia terenurilor care au o durată de viață nelimitată,durata de viață utilă se stabileste pe baza raționamentului professional si a strategiei intrprinderii cu privire la imobilizari .

Se iau în considerare urmatorii factori la determinarea duratei de viață utilă a unui activ :

nivelul estimat de utilizare , pe baza capacității de producție sau a producției estimate

uzura fizică estimată, în funcție de conditiile de exploatare

uzura morala , intervenită ca urmare a schimbărilor sau îmbunătățirilor aduse procesului de producție sau datorită schimbărilor în structura cererii de piață

limitele juridice privind posibilitatea utilizării activului ( exemplu. contractul de leasing)

b)Producția realizată sau volumul activității.

Se aplică în cazul clădirilor ,construcților speciale,salineror, minelor cu extracție în soluție prin sonde ,carierelor, exploatărilor de substanțe minerale solide a căror durtă de folosire este limitată de durata rezervelor exploatabile si care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor , precum si în cazul investițiilor pentru descopertare *)

În acest caz calculul amortizării se face conform relației :

Aa = ARe x Ea

Aa- amortizare anuală

ARe- amortizare în lei pe 1000 tone de rezervă exploatabilă

Ea- extracția anuală de substanță minerală utilă(în mii tone)

ARe = Vj/ Re

Vj-valoarea justă a imobilizărilor

Re-rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă (în mii tone) existentă la începutul fiecărui exercițiu financiar.

Recalcurarea amortizării pe unitate de produs se face :

din 5 în 5 ani la minele de cărbuni și cariere , precum și în cazul investițiilor pentru descopertă

din 10 în 10 ani la saline

anual cînd se produc schimbări importante ( minim 10 %) în volumul rezervelor exploatabile .

Rata dobânzii

Operează în cazul terenurilor cu destinație economică obținute prin acte de vînzare –cumpărare ,inclusivîn cazul exproprierilor sau despăgubirilor.

Mărimea amortizării anuale în funcție de rata dobânzii se determină prin aplicarea de cote 25% din cuantumul dobânzii curente la dispionibilitățilr bănești ,de valoare egală cu prețul de achizitie a terenurilor.

Dobânda curenta se aplicăla prețul de achiziție (mai puțin TVA) a terenurilor cu destinație economică si este cea practicată la unitatea bancară la care are deschis contul principal agentul economic.

Aceasta se aplică la prețul de achiziție(mai puțin TVA) a terenurilor cu destinație conomică.

Regimul de amortizare are învedere modalitatea de terminare și inregistrare în contabilitate a deprecierii ireversibile suferite de imobilizări în procesul de exploatare .

Este parametrul cel mai important ce vizează raportul inegrat contabilitate – fiscalitate cu privire la amortizare.

Conform Standardului Internațional de Contabilitate nr.16 ‘’Imobilizari corporale.’’ , regimul de amortizare trebuie ales în funcție de probabilitate generării de beneficii economice viitoare asociate activului,, .

Regimul de amortizare trebuie aplicat cu consecvenșă (conform princioiului permanetei metodelor ) , cu excepția cazurilor în care apare o modificare semnificativă față de situația inițială în privința evoluțiri beneficiilor economice asociate activului .

Teoria și practica actuală în domeniul amortizării cunoaste mai multe regimuri de amortizare .

Alegerea acestuia pune de cele mai multe ori in contradicție politica și strategia intrprinderii în domeniul amortizării cu interesu fiscal al statului .

Acesta deoarece orice crestere a amortizării în raport cu amortizarea liniară considerată legitimă , atât pentru intreprindere cât și pentru stat, determină majorarea cheltuielilor și implicit diminuarea profitului și a impoztitului pe profit datorat ststului, iar orice diminuare a amortizării conduce la cresterea profiului și a impozitului pe profit . Tocmai de aceea se consideră criteriul cel mai obiectiv ce trebuie luat în considerare la alegerea metodei de amortizare ,,gradul de depreciere al imobilizărilor ,, corelat cu strategia de dezvoltare a firmei .

Valoarea amortizării corespunzătopare fiecărei perioade contabile, trebuie recunoscută ca o cheltuială cu excepția cazului în care este inclusă în valoarea contabilă al unui alt activ.

Cu toate că literatura de specialitate a consacrtat mai multe regimuri de amortizare a imobilizărilor (proportională, progresivă,regresivă, insumării cifrelor,etc.).

Legislația actuală din Romania recomandă următoarel regimuri :

liniar

degresiv

accelerat .

Importanța acestora în cadrul raportului integrat contabilitate –fiscalitate , ne determină să le prezentăm distict, evidențiind corespunzător pentru fiecare consecințele utilizării în cadrul gestiunii fiscale a intreprinderii .

Regimul liniar de amortizare , constă in includerea uniformă în cheltuielile de exploatare unri cote părti din valoarea de intrare a unei imobilizări , proportional cu durata de viață utilă a acestuia.

Este considerat regimul de amortizare just din punct de vedere economic și normal sub aspectul gestiunii fiscale .

În principiu, presupune ..

determinarea unei norme (cote , rate) de amortizare liniara (nal)..

nal= 1 / Dvu x 100 %

in care : nal – norma de amortiyare liniara

Dvu – durata de viata utila

determinarea amortizării anuale (Aa):

Aa = Vi x nal

Vi- valoarea de intrare a mobilizarii sau costul acesteia .

Având în vedere necesitatea includerii cheltuielilor cu amortizarea rezultatul fiecărei perioade contabile (lunar) se impune determinarea amortizării lunare A1, conform relației

Al = Aa / 12 sau

Al = Vi x n al / 12 .

Metoda amortizatii liniare este utilizată de cea mai mare parte a firmelor Romanești ,atat datorită simplității calculelor (volumul cheltuielilor cu amortizarea fiind aceiași de la periodă contabilă la alta ) cât și a tradiției.

In Contabilitate amortizarea liniară se înregistrează ..

evidențierea cheltuielilor cu amortizarea ..

Cheltuieli cu amortizarea =Amortizarea imobilizărilor

scăderea din gestune a imobilizărilor iesite prin casare sau cesiune ( vânzare) pentru partea amortizată din valoarea de intrare

Din relațiile prezentate rezultă ca indiferent de producția realizată sau de intensitatea cu care sunt utilizate imobilizările, cheltuirlile cu amortizarea vor fi aceleasi de la o periodă contabilă (lună) la alta .

Singurul parametru care ar putea să influenmțeze getiunea fiscală a intreprinderii este data punerii în funcțiune a imobilizării .

Asupra acesteia s-ar putea intervene astfel

punrea în funcțiune a imoblizărilor fără efecctuarea formalităților de recepție,

prelungirea în mod nejustificat a probelor tehnologice , perioadă în care im obilizările generează beneficii economice fără a fi afectate cheltuielile de exploatare

primirea de imobilizări pentru efectuarea de probe tehnologice pentru demonstrați sau expoziți , dart care în realitate se utilizează pentru activități productive (actele de vânzare – cumparare intocmondu-se ulterior ),

înregistrarea recepției de imobilizări și calculul amortizării acestora cu impact asupra costurilor fără primirea efectivă ( real ) .

Comparativ cu practica actuală din Romania , Standardele Internaționale de Contabilitate prevad următoarele

reducerea valorii reziduale din valoarea sau cea reevaluată a activuluii..

estimarea de către intrprindere a duratei de viață utilă

5.La data de 16 decembrie 2011, entitatea a achizitionat un utilaj la costul de 10.000 lei.

Aceasta decide ca durata de utilizare economica sa coincida cu durata normala de functionare de 4 ani, preluata din Catalog.

Rata amortizarii liniare = 100 / 4 = 25%

Rata amortizarii degresive = 25% x 1,5 = 37,5%

Anul 2012:

Amortizare degresiva = 10.000 x 37,5% = 3.750 lei

Amortizare liniara = 10.000 / 4 = 2.500 lei

Amortizarea degresiva este mai mare decat cea liniara, astfel incat, pe parcursul anului 2010, entitatea va utiliza metoda de amortizare degresiva.

Inregistrarea contabila efectuata lunar va fi:

6811 = 2813 312,5 lei (3.750 / 12)

,, Cheltuieli de exploatare „Amortizarea instalatiilor,

privind amortizarea mijloacelor de transport,

imobilizarilor” animalelor si plantatiilor”

Anul 2011:

Amortizare degresiva = (10.000 – 3.750) x 37,5% = 2.343,75 lei

Amortizarea liniara = (10.000 – 3.750) / 3 = 2.083,33 lei

Amortizarea degresiva este mai mare decat cea liniara, astfel incat, pe parcursul anului 2011, entitatea va utiliza metoda de amortizare degresiva.

Inregistrarea contabila efectuata lunar va fi:

6811 = 2813 195,31 lei (2.343,75 / 12)

,, Cheltuieli de exploatare „Amortizarea instalatiilor,

privind amortizarea mijloacelor de transport,

imobilizarilor” animalelor si plantatiilor”

Anul 2012:

Amortizare degresiva = (10.000 – 3.750 – 2.343,75) x 37,5% = 1.464,84 lei

Amortizare liniara = (10.000 – 3.750 – 2.343,75) / 2 = 1.953,13 lei

Amortizarea degresiva este mai mica decat cea liniara, astfel incat, incepand cu anul 2012, entitatea va utiliza metoda de amortizare liniara.

Inregistrarea contabila efectuata lunar in anii 2012 si 2013 va fi:

6811 = 2813 162,76 lei (1.953,13 / 12)

,, Cheltuieli de exploatare „Amortizarea instalatiilor,

privind amortizarea mijloacelor de transport,

imobilizarilor” animalelor si plantatiilor”

Regimul de amortizare degresiva este considerat unul din sistemele derogatorii de amortizare a imobilizărilor , deoarece permite înregistrarea unei amortizări mai mari în primii ani de utilizare aactivului ,iar D-na Pătrulescu Emilia măsură ce acesta se apropie de sfârsitul duratei de viață utile , amortizarea descreste .

Valoarea de amortizării se determină în funcție de norma de amortizare degresivă, calcultaă prin multiplicarea normei de amortizare liniare cu anumiți coeficienți , în funcție de durata de viață utilă a imobilizărilor și anume :

1,5 pentru o durată de viață utilă, cuprinsă ontre 2 și 5 ani ,

2 pentru durata de viață utilă cuprinsă intre 5 și 10 ani ,

– 2,5 pentru o durată de viață utilă de peste 10 ani .

Aprobarea regimului de amortizare degresiv îi revine Consiliului de

Administrație al agentului economic, respectiv administratorului în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ .

Metoda degresivă corespunde unei politici de stimulare a investițiilor ,deoarece permite recuperarea încă din primii ani a celei mai mari părți din capitalurile imoilizate .

In practica românească acest domeniu cunoaște două variante de aplicare ametodei si anume :

varianta fără influența uzuriimorale (AD1) ,

varanta cu inluența uzurii morale (AD2) ,

Standardele Internaționale de Contabilitate recomandă și alte variante și anume :

se aplică un procent de amoritizare constant la o bază variabilă (ex. valoarea contabilă netă),

se aplică un procent variabil de amorizare la o bază constantă (caloare contabilă

se calculează proporțional cu cantitatea de produse sau km. parcurși .

Pentru calculul amortizării degresive în varianta AD1 se parcurg urătorii pași :

se determină norma de amortizare degresivă (nad ) conform relației :

nad = (1 : Dvu x 100 ) x K

sau nad = nal x k

K – coeficient de multiplicare ( 1,5; 2; 2,5)

se determină amortizarea aferentă primului an A1 prin inmulțirea valorii de intrare (Vi ) a imobilizării cu n orma de amortizare degresivă adică :

A1 = Vi x nad

se determină amortizarea aferentă anilor următori prin aplicrea normei de amortizare degresivă la valoarea rămasă de amortizat , până în anul în care amortizarea calculată este egală sau mai mică decât amortizarea anuală , rezultată din împărțirea valorii rămase la numărul de ani rămași până la expirarea duratei de viață utile .

Din anul în care condiția nu mai este respectată până la expirarea durtei de viață utile , imobilizarea se amortizează liniar luând în considerare valoarea rămasă (Vra) și durata rămasă de amortizat (Dra).

Schema interogatoare a celor prezentate pentru anul doi și următoriipoate fi prezentată astfel :

determinarea valorii ramase de amortizat (Vra) din anul al II-lea :

Vra = Vi – A1

amortizarea aferenta anului 2 si urmatorii :

A2 ….= Vra x nad

A1 pana cand Ad _< Vra : Dra ( in ani )

Dra – durata rămasă de amortizat ( în ani)

amortizarea din anul i până la sfârșitul duratei de viață utile

Ai+n = Vra : Dra ( in ani ) amortizare liniară

Amortizarea degresivă generează implicații de natură fiscală prin modul în care sunt influențate rezultatele fiecărei perioade astfel :

înregistrarea unei amortizări mai mari în primi ani de exploatare a imobilizărilor va duce la diminuarea profitului financiar dar și a impozitului D-na Pătrulescu Emilia profit ,ceea ce va determina menținerea nivelului trezoreriei ,

înregistrarea unei imobilizări mai mici în parteas a doua a duratei de viață utilr a imobilizărilor, va determina creșterea profitului dar și a impozitului pe profit ceea ce va determina diminuarea trezoreriei prin plata impozitului pe profit aferent .

Inregistrarea amortizării degresive varianta AD1 nu exonerează intreprinderea

de plata impozitului profit , conducând doar la amânarea de la plata acestuia .

Acest aspect este important mai ales în condițiile de inflație , cănd plata efectivă se va face intr-o monedă defavorizată.

Caracteristica esențială a metodei amortizarii degresive , constă în luarea în considerare a influenței uzurii morale la calculul amortizării ce va influența rezultatele financiare ale perioadei contabile .

Spre deosebire de varianta AD1 , varianta AD2 permite includerea cheltuieli a valorii de intrare a unei imobilizări intru-un număr de ani inferiori duratei de viață utile , diferența de ani find reprezentată de influența uzurii morale (ani în care nu se mai înregistrează cheltuieli cu amortizarea ).

In comparație cu varianta precedentă AD1 , varinta AD2 se poate aplica numai pentru imobilizările intrate în gestiune cu o durstă de viață utilă de peste 5 ani.

Folosirea acestei variantebconduce la o serie de modificări ale sistemuilui de degresivitate față de varianta AD1 .

In cazul variantei Ad2 calculul amortizării anuale degresive presupune parcurgerea următoarelor etape :

recalcurarea duratei de amortizare aferentă regimului liniar în funcție de cota medie anuală de amortizare degresivă(DAR) :

DAR = 1: n ad x 100

În care :

nad – cota medie anuală de amortizare degresivă

determinarea duratei de amortizare integrală(DAI):

DAI = DVU – DAR

În care DVU –durata de viață utilă

determinarea bduratdei de amortizare în sistem degresiv (DAD):

DAD = DAI – DAR

determinarea duratei de amortizare în sistem liniar (DAL):

DAL = DAI – DAD

Înregistrarea amortizării în varianta cu influența uzurii mrale va conduce la contabilizarea bunor cheltuieli anuale cu amortizare mai mari pe durata de amortizare integrală dar apropiate ca valori pentru anii în care imobilizarea se amortizează degresiv și egal pentru anii în care amortizarea se realizează liniar .

În cele două metode de amortizare degresivă AD1 și AD2 înregistrările în contabilitate vor avea în vedere nivelul amortizării calculate , față de nivelul amortizării cnsiderate economce .

În această situație în primii ani de utilizare a imobilizărilor amortzate degresiv , amortizarea calculată va înregistra valori mai mari ,iar în ultimi ani valoarea amortizării va fi mai mică decât ceea ce va atrage după sine rezultate financiare mai mari .

În prima situiație vom înregistra un impozit pe profit mai mic ,iar în cea de a doua un impozit pe profit mai mare ( în condițile în care celelalte cheltuieli și venituri sunt constante .

In cazul metodei de amortizare degresiva, amortizarea se calculeaza prin multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficientii urmatori:

· 1,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 2 si 5 ani;

· 2,0, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 5 si 10 ani;

· 2,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

Rata degresiva stabilita se aplica la valoarea ramasa de amortizat pana in momentul in care amortizarea anuala rezultata este egala sau mai mica cu/decat amortizarea anuala determinata prin raportul intre valoarea ramasa de recuperat si numarul de ani de functionare ramasi.

6. In luna decembrie a anului 2011, entitatea a achizitionat o camera video pentru supraveghere la costul de 7.920 lei, pentru care decide o durata normala de functionare de 8 ani (in catalog, perioada este cuprinsa intre 8 si 12 ani).

Rata amortizarii accelerate anul 1 : A = Na x Vi = 50% x 7.920

Rata amortizarii accelerate anii 2-8 : A=Vr/Dr

Amortizare accelerata anul 1 : A=50%x7.920=3.960 lei/an

Al = 3.960/12 = 330lei/lună

Amortizare accelerata anii 2-8 : A=3.000/7=565,71 lei/an

Al = 330/12 = 47,14 lei/luna

Amortizarea accelerata este considerat reginul de amortizare cel mai avantajos sub aspectul interesului fiscal al agenților economici .

Caracteristica principală a metodei constă în amortizarea în primul an de funcționare a unei cote de 50% din valoarea de intrare a imobilizării corporale (masini,utilaje,etc).

In următorii ani amotizarea anuală este calculată în funcție de valoarea rămasă de amortizat și numărul de ani rămași până la expirarea duratei de viță utile.

Schema inegratoare privind calulul amortizării după metoda accelerată se prezintă după cum urmează :

a)Pentru primul an de utilizare :

A1 = Vi x 50% ;

A1 – amortizarea aferentă primelor 12 luni de utilizare a imobilizării .

Vi – valoarea de intrare a imobilizării .

b)Pentru anii următori :

A2+n = Vr / Dra sau nar = 1 / Dr x 100

Vr = Vi – A1

A2+n = Vr x nar

În care :

A2+n – amortizarea anuală începând din anul al doilea și până la expirarea duratei normale de utilizare a imobilizării.

Vr – valoarea ramasă de amortizat.

nar – norma de amortizare în funcție de durata rămasă

Dr – durata de amortizare rămasă.

Atunci când utilizarea regimului accelerat este condiționat de acordul organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice , agenții economici vor întocmi un dosar de fundamentare care va cuprinde :

date de prezentare,

idicatori de eficiență economică,

indicatori de eficiență financiară.

Fiecare din indicatori se calculează atât pentru regimul de amortizare liniar cât și pentru cel accelerat .

Fiecărui indicator îi este sabilit câte un punctaj etalon .

Pentru indicatorii care sunt influențați de regimul de amortizare accelerată este fixat un nivel de reducere admis de 20 % sau 50% din punctajul etalon aferent regimului de amortizare liniar .

Din totalul de 100 puncte atribuite corespunzător indicatorilor prezentați , intreprinderea trebuie să obținăun barem minim de 72 de puncte , deci suma tuturor deducerilor nu poate depășii 28 de puncte .

Conform reglementărilor legale în vigoare privind impozitul D-na Pătrulescu Emilia profit ,,chetuielile privind amortizarea actvelor corporale și necorporale sunt deductibile în limita prevederilor legale în vigoare privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale .

Pentru echipamente tehnologice ,respectiv mașini,utilaje ,etc.puse în funcțiune după data de 1 iulie 2002 , se poate utiliza regimul de amortizare accelerată fără aprobarea organului fiscal teritorial .

7. In luna decembrie a anului 2011, entitatea a achizitionat un utilaj al carui cost este de 42000,iar valoarea reziduala este de 2000 leipentru care decide o durata normala de functionare de 4 ani .

Rata de amortizare pentru primul an:

At2011=40%

Similar, ratele de amortizare pentru anii urmatori vor fi: 30%, 20% si 10%.

Baza de calcul a amortizarii este valoarea contabila diminuata cu valoarea reziduala, si anume: 42,000 – 2,000 lei= 40,000 lei.

Modul de calcul a amortizarii anuale este reflectat in tabelul urmator:

Amortizarea imobilizarilor prin metoda insumarii cifrelor, este denmită,, metoda însumării anilor de viața,, , fiind de asemenea o metodă regresivă de amortizare .

Comparativ cu metoda regresivă prezentată în paragrafulo precedent, acesta presupune ponderea valorii contabile nete a im iobilizării cu un procent de amortizare , determinat prin împărtirea duratei rămase de amortizat ( în ani ) . La suma cifrelor anilor de functionare sau suma producției anuale estimate

Ai = Vcn x pai

în care:

Ai – amortizarea aferentă anului ,,i ,,

Vcn – valoarea contabilă netă

pai- procentul de amortizare aferent anului ,,i,

i –anul pentru care se calculează amortizarea

Procentul de amortizare se calculează D-na Pătrulescu Emilia baza aceleiași relații prezentate la metoda regresivă, adică

pai = Dra / ∑Cif i+n x 100

Valoarea contabilă netă se determină scăzând don valoarea inițială (de intrare)valoarea reziduală a imobilizării .

Vcn = Vi – Vrz

în care

Vi – valoarea inițoală (de intrare)

Vrz – valoarea reziduală.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Evidenta și calculul amortizării imobilizărilor reprezintă o activitate de maximă importanță realizată de evidența financiar –contabilă din fiecare unitate .

In capitolul I al lucrării s-au prezentat noțiuni generale , evaluarea șiu structura imobilizărilor , ce cuprinde activul , modul de înregistrare în conturi ,s-au clasificat imobilizările. Au fost tratate aspecte specifice organizării contabilității activelor imobilizate ,respectiv obiective, factori specifici ,organizarea documentelor primare ,alegerea sistemului de conturi .

În capitolul II – Organizarea contabilității achiziției și utilizării imobilizărilor ,prezentarea imobilizarilor necorporale ; respectiv contabilitatea cheltuielilor de constituire , contabilitatea cheltuielilor de dezvoltare , contabilitatea imobilizărilor necorporale pentru concesiuni ,brevete ,licențe și alte drepturi si valori similare, contabilitatea fondului comercial ,contabilitatea altor imobilizări necorporale.

Contabilitatea imobilizărilor corporale , organizarea contabilității, clasificări , organizarea documentației,organizarea contabilității sintetice a imobilizărilor corporale.

S-au prezentat modalitățile de achiziție a imobilizărilor corporale , structura acestora contabilitatea lichidării imobilizărilor corporale prin scoaterea din funcțiune, vanzare ,etc.

Contabilitatea imobilizărilor financiare ,respectiv titluri de participare ,imobilizări financiare de natura intereselor de participare ,creanțe imobilizate .

In capitolul III s-au prezentat definiții ,concepte ți criterii de evaluare a amortizării amortizarea contabila/amortizarea fiscală , indicatori.

S-a făcut o prezentare amplă a regimurilor de amortizare și implicațiile fiscale , amortizarea lineară, amortizarea degresivă,amortizarea accelerată ,etc.

A fost tratat a amortizarea contabilă și fiscală prin prisma normelor și directivelor CEE

In capitolul IV s-au tratat aspecte practice privind contabilitatea imobilizărilor la

SC” Moticica” SRL ,după care s-au notat concluziile și s-au formulat propuneri .

În conformitate cu normele europene actuale ,parametrul care poate influența în mod semnificativ masa profitului în ceea ce privește amortizarea , este metoda de amortizare utiliztă.

Metoda de amortizare practicată poate determina în mod semnificativ modificarea profituli (amortizarea mare determină un profit mic) și capacitatea de autofinanțare (amortizare înregistrată mare determină capacitate de autofinanțare mare).

În alegerea uneia sau alteia dinre metodele de amortizare este o problemă care ține de legislația fiecărei țări ,dar și de modul în care agentul economic percepe influența metodei de amortizare asupra rezultatului .

In literatura europeană de specilitate se consideră că metoda care determină amortizarea justă este cea liniară.

Un nivel al amortizării peste sau sub nivelul amortizăriii liniare presupune înregistrarea în contabilitate de amortismente derogatorii ce influnțează rezultatul fiscal al exercițiului .

Atunci când se alege sistemul de amortizare un agent economic cunoaste interesul sau investițional ,chiar dacă acesta intră în competiție cu interesul fiscal al statului .

Armonizarea celor două interese se realizează prin abilitatea intreprinzătorului ,care trebuie să găsească în funcție de strategia de dezvoltare a intrprinderii , modalitatea de mediere între interesul investițional și cel fiscal ,care să-i asigure atât protecția împotriva riscurilor privind încălcarea reglementărilor fiscale cât și importanța și eficiența afacerii pe termen scurt, mediu și lung .