Contabilitatea Imobilizarilor Corporale
INTRODUCERE
Existența, funcționarea și dezvoltarea unei întreprinderi presupun consumuri de mijloace bănești concretizate în bunuri sau servicii achiziționate. Beneficiile așteptate de pe urma exploatării acestora se obțin fie în perioada curentă, fie în perioadele viitoare. Dacă beneficiile se obțin în perioada curentă, contravaloarea bunurilor și serviciilor consumate devine cheltuială în aceeași perioadă. Dacă beneficiile se așteaptă în perioade viitoare, atunci valorile bunurilor și serviciilor vor fi considerate active imobilizate în perioada curentă iar plățile efectuate pentru procurarea lor vor fi capitalizate (valorificate, fructificate în perioadele următoare).
Elementele componente ale patrimoniului, legate în mod direct, de evaluarea poziției financiare a întreprinderii sunt: activele, datoriile și capitalul propriu.
În mod general, activele, ca structură contabilă bilanțieră, sunt definite, în „Cadrul general IAS de întocmire și prezentare a situațiilor financiare” (articolul 49) ca fiind ,,resurse controlate de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere”.
“Imobilizările corporale reprezintă active care sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an”.
Imobilizările corporale, potrivit Standardului Internațional de Contabilitate IAS 16, denumit „Imobilizări corporale” (art. 6), sunt definite prin două elemente caracteristice, care le diferențiază de alte active patrimoniale, în sensul că:
sunt deținute de întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.
Coroborând denumirea Standardului Internațional de Contabilitate IAS 16, „Imobilizări corporale” și grupa conturilor, destinată contabilizării operațiunilor privitoare la imobilizările corporale, din Planul de conturi general (P.C.G.), delimitarea imobilizărilor corporale se poate face în următoarele categorii:
a) terenuri și construcții;
b) instalații tehnice și mașini;
c) alte instalații, utilaje și mobilier;
d) avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.
Această lucrare a fost elaborată și structurată în conformitate cu normele românești de contabilitate: Legea Contabilității nr. 82/1991 – republicată la 18.06.2008 și cu normele internaționale de contabilitate: Standardul Internațional de Contabilitate nr.16 privind imobilizările corporale, si cu toate reglementǎrile legale în vigoare.
În primul capitol al acestei lucrări, am încercat să definesc și să clasific imobilizările corporale, conform normelor contabile românești în vigoare, de asemenea am vorbit despre evaluarea și amortizarea imobilizărilor corporale și despre sistemul de conturi utilizat pentru recunoașterea acestora.
În capitolul al doilea am făcut o prezentare generală a societății TRANDIULS.R.L unde am descris pe scurt cele mai importante caracteristici: denumirea, forma juridică, obiectul de activitate, structura organizatorică a societății, sistemul informatic utilizat și am facut o scurtă analiză a poziției financiare și a performanțelor societății.
În capitolul al treilea am realizat un studiu de caz privind contabilitatea imobilizărilor corporale la TRANDIUL S.R.L Am vorbit despre documentele întocmite de TRANDIUL S.R.L. pentru evidența imobilizărilor corporale și am descris, cu ajutorul articolelor contabile, principalele operațiuni privind imobilizările corporale care au avut loc la societate în decursul anului 2012.
Lucrarea se încheie cu câteva concluzii proprii, în urma studiului realizat, privind evidenta, evaluarea si înregistrarea imobilizǎrilor corporale.
CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICE PRIVIND EVALUAREA, RECUNOAȘTEREA ȘI CONTABILIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
1.1 Definiții, delimitări și structuri privind activele imobilizate
Activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile cu o durată de folosință îndelungată (mai mare de un an) în activitatea întreprinderii și care nu se consumă la prima utilizare. Tratamentul contabil și modul de prezentare a informațiilor financiare privind imobilizările corporale fac obiectul IAS 16 “Imobilizări corporale”.
Imobilizările corporale sunt acele active care îndeplinesc cumulativ două condiții:
sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.
Imobilizările corporale sunt definite ca active deținute de către întreprindere pentru a fi utilizate în activitățile de producție, comerț, prestări de servicii, pentru a fi date cu chirie sau în scopuri administrative și care se așteaptă să fie utilizate pe mai mult de un exercițiu.
Activele imobilizate – denumite și active pe termen lung, imobilizări sau bunuri imobile – cuprind toate acele valori economice de investiție a căror perioadă de utilitate și lichiditate este mai mare de un an. Ele alcătuiesc baza și mijloacele de acțiune ale întreprinderii. Acestea se caracterizează prin durabilitatea lor mai mare cât și prin repetata lor participare la circuitul economic deci ele nu se consumă sau nu se înlocuiesc după prima utilizare.
Deși nu există o delimitare strictă a perioadei minime de timp în care trebuie să fie utilizat un activ pentru a fi considerat imobilizat, criteriul cel mai frecvent aplicat constă în aceea că activul trebuie să poată fi utilizat în mod repetat pe o durată de cel puțin un an. În această categorie se includ și activele utilizate numai în perioade de vârf sau de urgență, cum ar fi un generator. Activele care se utilizează în cursul normal al exploatării nu se includ la imobilizări corporale de exploatare, chiar dacă îndeplinesc condițiile pentru imobilizări corporale, de exemplu terenurile deținute în scopuri speculative sau clădirile care nu se mai utilizează petru operațiunile economice curente nu trebuie incluse în categoria imobilizărilor corporale de exploatare.
Dacă un articol este deținut pentru a fi revândut, trebuie clasificat ca stoc indiferent de durata sa de funcționare; de exemplu un utilaj, care urmează a fi vândut de o fabrică de utilaje va fi considerat element de stoc, în timp ce, la întreprinderea care-l cumpăra, pentru a-l utiliza în activitatea sa de exploatare, acest utilaj reprezintă o imobilizare corporală.
Imobilizările în curs de aprovizionare sunt considerate o categorie distinctă de active imobilizate si reprezintă " imobilizari corporale cumpărate și facturate de către furnizor, pentru care nu s-au transferat riscurile si beneficiile aferente", adica sunt nesosite, sau sosite si nereceptionate.
Imobilizǎrile corporale in curs de executie sunt considerate o categorie distinctǎ de active imobilizate.
Conform art. 92, lit. a si b din OMFP 3055/2009 „ Imobilizările corporale reprezintă active care sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an".
Conform aceluiasi ordin la art.93, alin 1 sunt prevazute categoriile de imobilizari corporale, astfel " Imobilizările corporale cuprind: terenuri și construcții; instalații tehnice și mașini; alte instalații, utilaje și mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale și imobilizări corporale în curs de execuție". Aliniatul 2 al aceluiasi articol prevede faptul ca "Terenurile și clădirile sunt active separabile și sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziționate împreună. O creștere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii".
Norma contabilă IAS 16 are ca obiectiv ,,descrierea tratamentului contabil pentru imobilizări corporale astfel încât utilizatorii situațiilor financiare să poată discerne cu privire la informațiile despre investiția unei entități în imobilizările sale corporale și la modificările dintr-o astfel de investiție. Problema principală în contabilizarea imobilizărilor corporale este identificarea momentului de recunoaștere a acestor active, a valorii contabile și a cheltuielilor cu amortizarea și cu pierderile din depreciere aferente“.
IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea terenurilor și a mijloacelor fixe, exceptând cazul când un standard prevede sau permite o abordare contabilă diferită.
Acest standard nu se aplică pentru :
imobilizări corporale clasificate ca deținute pentru vânzare în conformitate cu IFRS ,,Active imobilizate obținute pentru vânzare și activități întrerupte“;
activele biologice aferente activităților agricole;
recunoașterea și evaluarea activelor de exploatare și evaluare;
concesiunile miniere și rezervele minerale.
Potrivit Standardului, imobilizările corporale sunt acele active care îndeplinesc cumulativ două condiții:
sunt deținute pentru a fi utilizate în producția de bunuri și prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și
se utilizează pe parcursul mai multor perioade.
Termeni folosiți în Standard:
valoare contabilă – este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț după scăderea amortizării acumulate până la acea dată, precum și a pierderilor cumulate prin depreciere;
valoare justă – reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie între două parți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții cu prețul bunului determinat obiectiv;
amortizarea – este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă;
valoarea amortizabilă – reprezintă costul activului sau o altă valoare substituită costului în situațiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală;
costul – reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau la data construcției acesteia;
durata de viață utilă – este perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate, sau numărul de unități de producție similare preconizate să se obțină din active de către o entitate;
valoarea reziduală – reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate.
valoarea de piață – valoarea care poate fi obținută din vânzare, sau plătibilă la cumpărarea unui instrument (financiar) pe o piață activă;
valoarea recuperabilă – maximul dintr valoarea justă a unui activ mai puțin costurile pentru vânzare și valoarea sa de utilizare;
valoarea de utilizare (utilitate) – valoarea actualizată a fluxurilor de numerar viitoare estimate din utilizarea continuă a unui activ și din cedarea sa la sfârșitul duratei utile de viață.
1.2 Standarde și reglementări contabile în domeniu
Activele imobilizate sunt definite în IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” ca acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente. Reglementările contabile din România definesc activele imobilizate ca fiind activele unei întreprinderi destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia. Astfel, activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea entității economice și care nu se consumă sau se înlocuiesc după prima lor utilizare și, ca atare, nu sunt destinate comercializării.
Activele imobilizate, în alente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau la data construcției acesteia;
durata de viață utilă – este perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate, sau numărul de unități de producție similare preconizate să se obțină din active de către o entitate;
valoarea reziduală – reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate.
valoarea de piață – valoarea care poate fi obținută din vânzare, sau plătibilă la cumpărarea unui instrument (financiar) pe o piață activă;
valoarea recuperabilă – maximul dintr valoarea justă a unui activ mai puțin costurile pentru vânzare și valoarea sa de utilizare;
valoarea de utilizare (utilitate) – valoarea actualizată a fluxurilor de numerar viitoare estimate din utilizarea continuă a unui activ și din cedarea sa la sfârșitul duratei utile de viață.
1.2 Standarde și reglementări contabile în domeniu
Activele imobilizate sunt definite în IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” ca acele active care nu sunt clasificate în categoria activelor curente. Reglementările contabile din România definesc activele imobilizate ca fiind activele unei întreprinderi destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia. Astfel, activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea entității economice și care nu se consumă sau se înlocuiesc după prima lor utilizare și, ca atare, nu sunt destinate comercializării.
Activele imobilizate, în raport de comportamentul lor economic și al structurii lor materiale, se grupează astfel: imobilizări corporale, imobilizări necorporale, imobilizări financiare.
IAS 16 „Imobilizări corporale” exclude din aria sa de aplicabilitate investițiile imobiliare, făcând trimitere la IAS 40 „Investiții imobiliare”.
IAS 40 „Investiții imobiliare” definește investiția imobiliară ca fiind acea proprietate imobiliară (un teren sau o clădire sau o parte a unei clădiri) deținută (de proprietar sau de locatar, în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă în scopul închirierii sau pentru creșterea valorii capitalului sau ambele, decât pentru a fi utilizată în producția de bunuri, prestarea de servicii sau în scopuri administrative; sau pentru a fi vândută pe parcursul desfășurării normale a activității.
Dacă însă, investiția imobiliară se așteaptă să fie realizată (vândută) într-o perioadă mai mică de un an de la data bilanțului sau în cursul ciclului normal de exploatare, ea poate fi clasificată drept activ curent.
Imobilizările corporale mai sunt cunoscute și sub denumirile de active corporale, active tangibile sau imobilizări fizice, terminologii care tind a fi înlocuite cu denumirea proprie standardelor internaționale, aceea de imobilizări corporale.
Dacă o entitate prezintă situații financiare întocmite pentru a reflecta efectele schimbărilor de prețuri (IAS 15 „Contabilitatea inflației”, IAS 29 „Raportarea financiară în economii hiperinflationiste”), este necesară îndeplinirea tuturor aspectelor din IAS 16 cu excepția acelora care tratează evaluarea terenurilor și mijloacelor fixe după recunoașterea lor inițială.
1.3. Noțiuni generale privind recunoașterea imobilizărilor corporale
Recunoașterea imobilizărilor se face la costul de achiziție și/sau de producție, în sensul că toate cheltuielile directe aferente unei imobilizări recunoscute se adaugă la cost în momentul angajării lor. În general, acestea cuprind costurile inițiale pentru cumpărare sau producție, precum și cele ulterioare făcute pentru dezvoltarea, înlocuirea parțială sau întreținerea bunului.
Cadrul general al IASB descrie criteriile pentru recunoașterea elementelor ca active; acest standard se aplică în cazul imobilizărilor corporale. În prezentarea asupra IAS 2, acest subiect este tratat în detaliu.
Aplicarea criteriilor de recunoaștere a imobilizărilor corporale are drept rezultat următoarea regulă: imobilizările corporale sunt recunoscute ca activ doar atunci când:
este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului;
costul activului poate fi măsurat în mod credibil.
a) Primul criteriu de recunoaștere se consideră că este îndeplinit dacă întreprinderea stabilește cu suficientă certitudine că va obține beneficii economice viitoare prin folosirea bunului respectiv, ceea ce presupune că ea va primi atât avantajele aferente activului respectiv cât și riscurile aferente acestuia. Beneficiile economice viitoare se pot exprima prin cele mai diferite forme de avantaje viitoare, cum ar fi obținerea de venituri, reduceri de cheltuieli, avantaje economice, sociale sau de altă natură.
b) Al doilea criteriu de recunoaștere este mai ușor de verificat în cazul achizițiilor de imobilizări corporale. Întrucât tranzacțiile prin care are loc intrarea în posesia bunului identifică și costul acestuia.
Îndeplinirea primei condiții pentru ca un activ să fie recunoscut ca o imobilizare corporalã presupune ca: activul să fie deținut de întreprindere și sã aibã una din următoarele destinații: producția de bunuri; prestarea de servicii; închirierea la terți; folosirea în scopuri administrative.
Cea de a doua condiție pentru că un activ să fie recunoscut ca o imobilizare corporală este ca activul respectiv să poatã fi folosit pentru o durată mai mare. În legislația națională această condiție este exprimată prin “bunuri cu o durată mai mare de un an”.
În cazul în care elementele unei imobilizări corporale au durate de viață diferite sau aduc beneficii entității într-un mod diferit, utilizând metode de amortizare diferite, standardele recomandă recunoașterea lor separată.
Existența, funcționarea și dezvoltarea unei întreprinderi presupun consumuri de mijloace bănești concretizate în bunuri sau servicii achiziționate. Beneficiile așteptate de pe urma exploatării acestora se obțin fie în perioada curentă, fie în perioadele viitoare. Dacă beneficiile se obțin în perioada curentă, contravaloarea bunurilor și serviciilor consumate devine cheltuială în aceeași perioadă. Dacă beneficiile se așteaptă în perioade viitoare, atunci valorile bunurilor și serviciilor vor fi considerate active imobilizate în perioada curentă iar plățile efectuate pentru procurarea lor vor fi capitalizate (valorificate, fructificate în perioadele următoare).
Elementele componente ale patrimoniului, legate în mod direct, de evaluarea poziției financiare a întreprinderii sunt: activele, datoriile și capitalul propriu.
În mod general, activele, ca structură contabilă bilanțieră, sunt definite, în „Cadrul general IASC de întocmire și prezentare a situațiilor financiare” (articolul 49) ca fiind ,,resurse controlate de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere”. Se rețin două condiții esențiale din definiția activelor:
controlul asupra resurselor întreprinderii;
existența beneficiilor economice viitoare încorporate în active.
Activele patrimoniale, ca structuri informaționale ale bilanțului, se grupează în:
active imobilizate;
active circulante.
Activele imobilizate reprezintă bunuri și valori care se utilizează o perioadă îndelungată în întreprindere și care nu se consumă de la prima întrebuințare. Ele își transmit treptat valoarea asupra produselor la a căror obținere participă.
Cu excepția terenurilor, activele imobilizate au o existență limitată în timp și se consumă în procesul obținerii veniturilor întreprinderii.
Activele imobilizate, în raport de utilitatea și forma concretă de prezentare, se delimitează în:
imobilizări necorporale (denumite și active intangibile sau nemateriale);
imobilizări corporale (tangibile sau investiții materiale);
imobilizări financiare (investiții financiare pe termen lung).
“Imobilizările corporale reprezintă active care sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an”.
Imobilizările corporale, potrivit Standardului Internațional de Contabilitate IAS 16, denumit „Imobilizări corporale” (art. 6), sunt definite prin două elemente caracteristice, care le diferențiază de alte active patrimoniale, în sensul că:
sunt deținute de întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.
O alta definitie a imobilizarilor prezenta in literatura de specialitate este aceea potrivit cǎreia "imobilizǎrile corporale, denumite si imobilizǎri materiale sau active fixe tangibile cuprind bunurile materiale de folosintǎ îndelungatǎ, care îndeplinesc următoarele caracteristici:
– sunt utilizate în productia de bunuri, în prestarea de servicii, în activități administrative sau sunt inchiriate tertilorș
– au durata normală de funționare mai mare de un an."
Coroborând denumirea Standardului Internațional de Contabilitate IAS 16, „Imobilizări corporale” și grupa conturilor, destinată contabilizării operațiunilor privitoare la imobilizările corporale, din Planul de conturi general (P.C.G.), delimitarea imobilizărilor corporale se poate face în următoarele categorii:
a) terenuri și construcții;
b) instalații tehnice și mașini;
c) alte instalații, utilaje și mobilier;
d) avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.
Potrivit Codului Fiscal, sunt de asemenea, considerate imobilizări corporale și:
investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune;
mijloacele fixe puse parțial in funcțiune, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale;
investițiile efectuate pentru descopertă;
investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor cu modernizarea, realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijloacelor fixe.
Nu sunt considerate imobilizări corporale:
componentele imobilizărilor corporale procurate cu ocazia reparațiilor, care au ca scop restabilirea parametrilor tehnici inițiali ale acestora;
construcțiile și instalațiile provizorii;
animalele tinere, animalele de îngrășat, păsările și coloniile de albine;
pădurile;
echipamentele de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și durata lor de utilizare;
sculele, instrumentele și dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi.
Cheltuielile ulterioare aferente imobilizărilor corporale trebuie recunoscute ca și cheltuieli de exploatare în perioada în care sunt realizate, iar costul lucrărilor de modernizare se adaugă la valoarea contabilă a acestora. Lucrările de modernizare au ca scop creșterea performanțelor tehnice inițiale ale imobilizărilor corporale.
Practic, toate întreprinderile, indiferent de mărime sau de sectorul de activitate, utilizează bunuri corporale de natură materială, bunuri care sunt achiziționate, produse sau primite pe alte căi, în vederea unei exploatări durabile. Ansamblul acestor bunuri corporale poartă numele, în mod obișnuit, de imobilizări corporale, de bunuri de producție, iar în abordarea pe cicluri, de investiții materiale.
Activele imobilizate sau fixe, denumite și active pe termen lung, imobilizări sau bunuri imobile, cuprind toate acele valori economice de investiție a căror perioadă de utilizare și lichiditate este mai mare de un an. Ele alcătuiesc baza și mijloacele de acțiune ale întreprinderii. Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizează prin durabilitatea lor mai îndelungată cât și prin repetarea și participarea lor la circuitul economic.
Imobilizările corporale pot intra în patrimoniul unei întreprinderi pe diferite căi:
achiziție cu titlu oneros: sunt înregistrate în contabilitate la cost de achitiție;
realizate în regie proprie: sunt înregistrate în contabilitate la cost de producție;
aduse ca aport la capital: sunt înregistrate în contabilitate la valoarea de aport;
donație: sunt înregistrate în contabilitate la valoarea actuală;
achiziție din subvenții pentru investiții;
dobândite prin semnarea unor contracte de leasing financiar sau operațional;
realizate de către terți;
luate cu chirie.
De asemenea, acestea pot ieși din patrimoniul unei întreprinderi astfel:
– prin vânzare (cash sau cu plata în rate);
prin donație;
prin casare;
constatate lipsă la inventariere;
distruse de calamități;
prin participarea la capitalul altei societăți comerciale.
Conform OMFP 3512/2008 privind registrele și formularele financiar – contabile, evidența operativă a imobilizărilor corporale intrate și ieșite din unitatea patrimonială în funcție de categoria din care fac parte și locul unde se află, se ține cu ajutorul documentelor :
Registrul numerelor de inventar – fiecărui mijloc fix i se acordă un număr de inventar, în ordine cronologică, pe baza documentelor primite. Este întocmit de compartimentul financiar – contabil.
Fișa mijlocului fix – servește ca document pentru evidența analitică a mijlocelor fixe. Se întocmește de compartimentul financiar – contabil, într-un exemplar, pentru fiecare mijloc fix.
Bonul de mișcare a mijlocului fix – servește ca :
– document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosință ale unității.
– document de însoțire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la o secție sau subunitate.
– document justificativ de înregistrare în evidența ținută de responsabilul cu mijloacele fixe la locurile de folosință și în contabilitate.
Circulă la persoana care aprobă mișcarea mijlocului fix în cadrul unității; la departamentul de lucru predător, pentru semnarea de predare de către responsabilul cu mijloace fixe și pentru semnare de primire de către delegatul departamentului punctului de lucru, primitor. Se arhivează la compartimentul financiar – contabil și la secția (atelierul, subunitatea, etc) predătoare.
Proces-verbal de recepție – servește ca document de înregistrare în evidența operativă și contabilitate, se întocmește în 3 exemplare la data punerii în funcțiune a mijlocului fix, de către secretarul comisiei, în prezența membrilor comisiei care este formată din: președinte, specialiști consultanți, asistenți de recepție.
Procesul-verbal de punere în funcțiune a mijlocului fix – se întocmește pentru utilajele și instalțiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum clădirile și construcțile speciale care deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice. Se întocmește de către președintele comisiei numite pentru recepționarea obiectivului de investiții, în prezența membrilor comisiei care este formată din : președinte, specialiști consultanți, asistenți la recepție.
Procesul-verbal de scoatere din funcțiune a mijlocului fix – servește ca:
– document de constatare a îndeplinirii condițiilor scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe, de scoatere din uz .
– document de consemnare a scoaterii efective din funcțiune a mijloacelor fixe.
alte documente
1.4. Evaluarea și reevaluarea imobilizărilor corporale
1.4.1. Reguli de evaluare a imobilizărilor corporale
O imobilizare corporală, odata fiind recunoscută ca activ, trebuie evaluată. „Prin evaluare se înțelege procedeul prin care se exprimă, cu ajutorul etalonului bănesc, mijloacele, procesele și sursele economice consemnate în documente, din cadrul unei unități patrimoniale”.
Imobilizările corporale se evaluează inițial la costul lor determinat potrivit regulilor de evaluare, în funcție de modalitatea de intrare în întreprindere:
la data intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se stabilește astfel:
în cazul achiziției imobilizărilor corporale de la furnizori, acestea sunt evaluate la cost de achiziție, care este format din prețul de cumpărare, taxele vamale, taxele nerecuperabile, precum și alte cheltuieli legate direct de punerea în funcțiune a imobilizărilor corporale (cheltuieli de transport, aprovizionare, manipulare, montaj, comisioane de intermediere, etc);
în cazul imobilizărilor corporale obținute din producție proprie, acestea sunt evaluate la cost de producție care este format din costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumabile, alte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție repartizate în mod rațional în costul produsului.
în cazul imobilizărilor corporale aduse ca aport la capitalul întreprinderii, acestea sunt evaluate la valoarea de aport stabilită în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora.
în cazul imobilizărilor corporale obținute cu titlu gratuit, acestea sunt evaluate la valoarea justă.
Prin valoare justă se înțelege suma la care poate fi tranzacționat (schimbat) un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv.
la data ieșirii din patrimoniu sau în momentul încetării recunoașterii, imobilizările corporale, în general, se evaluează la valoarea lor de intrare (metoda identificării specifice sau individuale), ceea ce înseamnă scăderea lor din gestiune. Atunci când nu mai este așteptat niciun beneficiu economic viitor din utilizarea ulterioară a unei imobilizări corporale, aceasta trebuie scoasă din evidență prin cedare sau casare. Câștigurile sau pierderile obținute în urma realizării acestor operațiuni trebuie determinate ca diferență între veniturile generate de scoaterea din evidență a imobilizării corporale și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta și trebuie prezentate în contul de profit și pierdere ca venit sau cheltuială.
cu ocazia inventarierii, evaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea actuală sau de utilitate, denumită și valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței. Imobilizările corporale constatate în plus la inventar se înregistrează ca o intrare în patrimoniu pe seama subvențiilor pentru investiții (contul 131 „Subvenții guvernamentale pentru investiții”), iar cele constatate în minus la inventar se trec pe cheltuielile societății, ținându-se cont și de amortizarea acestora.
la încheierea exercițiului financiar (evaluarea bilanțieră), imobilizările corporale sunt evaluate la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea lor contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Se compară cele două valori, valoarea contabilă și valoarea stabilită pe baza inventarierii iar:
diferențele constatate în plus, atunci când valoarea contabilă este mai mică decât valoarea actuală, conform principiului prudenței, nu se înregistrează în contabilitate, imobilizările corporale menținându-se la valoarea lor de intrare;
diferențele constatate în minus, atunci când valoarea contabilă este mai mare decât valoarea actuală, se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul imobilizărilor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă sau se înregistrează o ajustare pentru depreciere (pierdere de valoare) atunci când aceasta este reversibilă, imobilizările corporale menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
Valoarea înscrisă în bilanț pentru fiecare element al imobilizărilor reprezintă costul lor de achiziție sau de producție, excepție făcând cazurile în care s-au înregistrat reduceri de valoare prin sistemul amortizărilor și ajustărilor pentru depreciere, care se scad din valoarea de intrare. Prin urmare, imobilizările corporale se înscriu în bilanț aplicând relația:
1.4.2. Reevaluarea imobilizărilor corporale – tratament contabil alternativ
„Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă, ținându-se cont de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței”.
Reevaluarea imobilizărilor corporale reprezintă o metodă de corecție a incidenței inflației asupra costului istoric.
Din punct de vedere economic și contabil, reevaluările pot fi:
reglementate prin legi, hotărâri guvernamentale etc.
libere (fără reglementări exprese)
După sfera de cuprindere reevaluările pot fi:
parțiale – relative la anumite elemente patrimoniale, de regulă active;
integrale – asupra întregii mase patrimoniale.
România nu practică reevaluarea liberă, ci doar cea legală și este aplicată parțial asupra anumitor imobilizări corporale.
Reevaluarea asigură o ameliorare parțială a informației contabile. Din acest motiv devin strict necesare metodologiile de actualizare periodice pentru active, utilizarea unei contabilități de inflație în care bilanțul să cuprindă valorile deja ajustate ale patrimoniului.
„Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează de către evaluatori autorizați sau de către specialiști din cadrul entității, cu pregătire tehnică în domeniu” și se pot aplica două metode:
metoda valorii brute – potrivit acesteia se reevaluează concomitent atât valoarea brută a imobilizărilor corporale, cât și amortizarea cumulată;
metoda valorii nete – aceasta presupune scăderea din valoarea contabilă brută a amortizării cumulate și a ajustărilor pentru depreciere.
Reevaluarea imobilizarilor corporale la sfarsitul exercitiului financiar constituie tratamentul contabil§ alternativ prevazut de reglementarile contabile in vigoare – Reglementarile contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3055/2009. Tratamentul contabil§ de baza consta in prezentarea imobilizarilor in bilant la valoarea de intrare, mai putin ajustarile cumulate de valoare.
Aplicarea tratamentului alternativ de evaluare presupune ca, ulterior recunoasterii initiale a unei imobilizari corporale, aceasta sa fie prezentata in contabilitate la valoarea justa, in locul costului de achizitie/costului de productie sau al oricarei alte valori atribuite inainte acelui active. Prin valoare justa se intelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunavoie intre parti aflate in cunostinta de cauza in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.
Principalele aspecte privind reevaluarea imobilizarilor corporale, cuprinse in reglementarile contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 3055/2009, se refera la: stabilirea valorii juste a activelor, frecventa reevaluarilor, inregistrarea contabila a rezultatului reevaluarii, tratamentul amortizarii aferente imobilizarilor reevaluate, tratamentul contabil§ al surplusului din reevaluare, cerinte de prezentare a informatiilor, aspecte prezentate succint in cele ce urmeaza.
Stabilirea valorii juste a imobilizarilor se realizeaza, conform reglementarilor contabile, pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de profesionisti calificati in evaluare, membri ai unui organism profesional in domeniu, recunoscut national si international. Valoarea justa a imobilizarilor corporale este determinata, in general, plecand de la valoarea lor de piata.
Conform OMFP nr. 3055/2009, entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu. „Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu data de 1 ianuarie anul următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea. Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanț”.
Reevaluările trebuie efectuate cu regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere semnificativ de cea care ar fi stabilită la data bilanțului, folosind valoarea justă. Surplusul care rezultă din compararea valorii juste cu valoarea contabilă netă este tratat ca o creștere a rezervei din reevaluare. Dacă rezultatul este o descreștere a valorii contabile nete, atunci aceasta este tratată ca o diminuare a rezervei din reevaluare sau ca o cheltuială cu valoarea deprecierii, atunci când nu este constituită o rezervă. Surplusul din reevaluare se capitalizează prin transferul direct în contul 1065 „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”, fie pe măsură ce activul este utilizat, fie la scoaterea lui din evidență. În primul caz, valoarea rezervei transferate reprezintă diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.
Conform OMFP 3055/2009, la reevaluarea imobilizărilor corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată astfel:
recalculată proporțional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă după reevaluare, să fie egală cu valoarea reevaluată a activului. Această metodă este utilizată în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice;
eliminată din valoarea contabilă brută a activului și valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.
Una din caracteristicile calitative ale informației, cuprinsă în documentele financiare de sinteză, produsă și publicată de către o societate, este comparabilitatea în timp și spațiu.
În condițiile în care operaționalitatea principiului costurilor istorice nu este decisă, avantajele utilizării acestui principiu sunt evidente comparabilitatea datelor în timp și spațiu, ușurința calculelor, posibilități rapide de control asupra valorilor din conturi. Însă, pot apărea situații deosebite, cum ar fi țări inflaționiste, care dezic operaționalitatea acestui principiu cu toate avantajele sale.
Deci, se impune o anumită metodologie în ceea ce privește corectarea valorilor din conturi, metodologie care constituie cadrul manifestării prin „contabilitate la inflație”. Contabilitatea nu deține printre instrumentele sale mijloace de control, de inflație, după cum, aplicarea unui sistem contabil adaptat inflației nu duce la rezolvarea problemelor de lichiditate a firmelor.
Ceea ce poate face contabilitatea este să măsoare profitul, astfel încât să identifice distorsiunile cauzate de inflație în gestiunea întreprinderii, determinând managerii să acționeze în consecință.
Literatura de specialitate reține două modele teoretice, alternative, ale contabilității convenționale, modele care își propun soluționarea impactului inflaționist asupra valorilor înregistrate în contabilitate:
metode de conversie sau contabilitatea în costuri istorice;
metode bazate pe evaluare (metoda costurilor de înlocuire – sub o formă mai restrânsă, costuri „curente”).
Potrivit Standardului 16 , imobilizările corporale sunt reevaluate la valoarea justă a acestora la data reevaluării, iar valoarea justă este de obicei valoarea lor de piață; valoarea justă este determinată pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesioniști cu calificare în domeniul evaluărilor.
Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare de piață pentru un activ, activul respectiv se evaluează la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare.
Frecvența reevaluărilor depinde de evoluția valorii juste a imobilizărilor corporale; o reevaluare se impune atunci când valoarea justă a imobilizărilor diferă semnificativ de valoarea contabilă a acestora. Unele imobilizări corporale pot fi reevaluate anual, căci suferă o diferență semnificativă între valoarea justă și cea contabilă; pentru alte imobilizări corporale, reevaluările pot fi făcute la 3 – 5 ani.
Standardul impune însă principiul potrivit căruia, în cazul în care un element al imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă din care face parte acel element trebuie reevaluată. Prin clasă de imobilizări corporale înțelegând o grupare de active de aceeași natură și cu utilizări similare aflate în exploatarea unei întreprinderi, ca de exemplu: terenuri; clădiri; mașini și echipamente; nave; aeronave; automobile; mobilier, instalații, piese de schimb și asamblare; echipamente de birotică.
Diferențele din reevaluarea imobilizărilor corporale pot fi înregistrate în conturile de capitaluri proprii sau pot fi recunoscute ca venituri sau cheltuieli. Efectele reevaluării imobilizărilor corporale asupra impozitului pe profit sunt reglementate de IAS 12.
Diferențe favorabile
Potrivit Standardului, în cazul în care valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a unei reevaluări, această majorare trebuie:
înregistrată direct în creditul conturilor de capitaluri proprii sub titlul de „diferențe din reevaluare”; sau
recunoscută ca venit, în măsura în care această majorare compensează o diferență nefavorabilă din reevaluarea aceluiași activ, recunoscută anterior ca o cheltuială.
Surplusul din reevaluare inclus în capitalurile proprii poate fi transferat direct în rezultatul reportat, atunci când acest surplus este realizat.
Se consideră că:
surplusul este realizat în totalitate la casarea sau cedarea activului;
surplusul poate fi realizat anual, pe măsură ce activul este folosit de întreprindere; în acest caz valoarea surplusului realizat este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului
Standardul precizează că transferul surplusului din reevaluare în rezultatul reportat nu se efectuează prin contul de profit și pierdere
Diferențe nefavorabile
Potrivit Standardului, în cazul în care valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei reevaluări, această diminuare trebuie:
recunoscută ca o cheltuială; sau
scăzută direct din surplusul de reevaluare corespunzător aceluiași activ, în măsura în care compensează o diferență favorabilă înregistrată anterior ca surplus din reevaluare
1.5. Amortizarea imobilizărilor corporale
Amortizarea reprezintă recuperarea valorică prin includerea în cheltuieli a pierderilor de valoare a imobilizărilor corporale și necorporale ca urmare a utilizării lor în activitatea întreprinderii, a învechirii, a schimbărilor tehnologice și a altor cauze.
IAS 16 „Imobilizări corporale” definește amortizarea ca fiind alocarea sistematică a valorii amortizabile pe întreaga sa durată de viața utilă. Cu alte cuvinte, amortizarea reprezintă procesul de alocare rațională și sistematică a costului unei imobilizări de-a lungul duratei sale utile de viață pentru a realiza conectarea cheltuielilor la venituri. Valoarea contabilă netă (costul de achiziție mai puțin amortizarea acumulată) a activelor imobilizate amortizabile se va diminua ireversibil prin efectul trecerii timpului, al utilizării, al diminuării potențialului productiv.
Din perspectiva acestei definiții, două concepte sunt importante:
alocarea rațională: cheltuiala cu amortizarea este relativă beneficiilor economice așteptate a se obține din utilizarea activului;
alocarea sistematică: calculul cheltuielii cu amortizarea se bazează pe o formulă care se decide în momentul achiziției și care nu poate fi modificată ulterior decât excepțional
Câteva elemente privind analiza amortizării prin prisma normelor contabile europene și internaționale sunt semnificative pentru stabilirea unui plan de amortizare care să răspundă cerințelor de alocare sistematică și rațională:
Durata amortizării, așa cum este definită de IAS 16 „Imobilizări corporale”, reprezintă:
perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau
numărul unităților de producție similare preconizate să se obțină din utilizarea activului.
O asemenea durată este mai mică decât durata de viața fizică și se estimează în raport de cauzele care o produc:
uzură fizică – generată de functionarea tehnică și mecanică, precum si de influența factorilor naturali;
uzură morală determinată de perfecționările și modernizările intervenite în exploatarea imobilizărilor corporale;
prevederile legale cu privire la durata utilă de viață.
Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului, din care s-a scăzut valoarea reziduală. Astfel, valoarea amortizabilă este egală, în funcție de metoda de evaluare, cu: diferențe dintre valoarea contabilă inițială și valoarea reziduală; sau diferența dintre valoarea reevaluată și valoarea reziduală.
Se apreciază că valoarea reziduală este reținută în calculul valorii amortizabile numai în măsura în care este o mărime semnificativă.
Sunt supuse amortizării imobilizările necorporale și cele corporale, cu excepția terenurilor fără amenajări ale căror deprecieri constante nu sunt considerate obligatoriu ireversibile. Nu sunt amortizate nici imobilizările financiare din aceleași considerente. Nu se calculează amortizarea nici pentru imobilizările complet amortizate, deoarece amortizarea constă numai în recuperarea integrală a valorii contabile a acestora.
Pentru a determina durata de utilitate trebuie să fie luat în considerare ansamblul următorilor factori:
utilizarea așteptată privind acest activ de către întreprindere; această utilizare este evaluată prin referire la capacitate sau la producția fizică așteptată de la activul respectiv;
uzura fizică așteptată, care depinde de factori de activitate cum sunt ritmurile (cadențele) în care este utilizat activul, programul de mentenanța al întreprinderii etc;
uzura morală de tip tehnic, care decurge din schimbările sau ameliorările în producție, sau din evoluția cererii pieței pentru produsul sau serviciul la care concura activul;
limitele juridice referitoare la utilizarea activului, în special faptele de exprimare a contractelor de locație.
Durata de utilitate a unui activ este definită în funcție de utilitatea așteptată de la acest activ. Politica de gestiune a activelor unei întreprinderi poate să conducă la ieșirea unor active la sfârșitul unei perioade precise sau după consumarea unei anumite „cantități” de avantaje economice procurate de acest activ. Ca atare, durata de utilitate a unui activ poate fi mai scurtă decât viața sa economică. Estimarea duratei de utilitate a unei imobilizări corporale este o problemă de judecată profesională, bazată pe experiența întreprinderii.
Durata de utilitate a unei imobilizări corporale trebuie să fie reexaminată periodic și, dacă previziunile sunt sensibil diferite de estimările anterioare, cheltuielile cu amortizările exercițiului în curs și ale exercițiilor viitoare trebuie să fie ajustate.
Reexaminarea cade și sub incidența normei IAS 8, atunci când se soluționează schimbările de estimări contabile. Efectul unei schimbări de estimare contabilă trebuie să fie impus în determinarea rezultatului net:
al exercițiului schimbării, dacă schimbarea nu afectează decât acest exercițiu; sau
al exercițiului schimbării și exercițiilor ulterioare, dacă acestea sunt vizate și ele de schimbarea în cauză.
În cursul utilizării unui activ poate să devină evident că estimarea duratei sale de utilitate este neadecvată. De exemplu, durata de utilitate poate să fie prelungită ca urmare a cheltuielilor ulterioare privind activul, care ameliorează starea acestuia dincolo de nivelul de performanță definit inițial. Dimpotrivă, unele schimbări tehnologice sau evoluții ale pieței produselor corespondente pot să conducă la reducerea duratei de utilitate a activului. În astfel de cazuri, durata de utilitate și implicit norma (cota) de amortizare sunt ajustate pentru exercițiul în curs și exercițiile următoare.
Politica de reparații și de mentenanță pe care o practică o întreprindere poate să afecteze, de asemenea, durata de utilitate a unui activ. O atare politică poate genera o extindere a duratei de utilitate a activului sau o creștere a valorii reziduale. Aceasta nu înseamnă că adaptarea unei asemenea politici suprimă necesitatea înregistrării de cheltuieli privind amortizarea.
Modul de amortizare aplicat imobilizărilor corporale trebuie să fie reexaminat periodic și, în cazul unei modificări semnificative a ritmului așteptat de avantaje economice ce decurg din aceste active, modul trebuie să fie modificat pentru a reflecta schimbările de ritm. Atunci când o astfel de schimbare a modului de amortizare este necesară, aceasta trebuie să fie contabilizată ca o schimbare de estimare contabilă, iar cheltuielile privind amortizările exercițiului și exercițiilor viitoare trebuie să fie ajustate.
Atât în teorie, cât și în practica contabilă se utilizează o metodologie de calcul a amortizării, care se realizează în mai multe variante, cele mai cunoscute metode de amortizare sunt:
amortizare liniară
amortizare degresivă
amortizare accelerată
Aplicarea uneia sau a alteia dintre metodele enunțate, se face în funcție de scopul urmărit atât de fiecare întreprindere în parte cât și de către stat. Întreprinderea este interesată în stabilirea cât mai corectă a deprecierilor ce trebuie amortizate, deoarece prin amortizare se asigură reproducerea activelor imobilizate, iar statul este interesat pentru că mărimea amortizării influențează mărimea rezultatului impozabil.
Amortizarea liniară constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare, a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei normale de funcționare a mijlocului fix.
Calculul amortizării anuale (Aa) se face în două feluri:
raportând valoarea contabilă de intrare (Vi) a bunului supus amortizării la durata normală de funcționare a bunului respectiv (T), în ani.
înmulțind valoarea contabilă de intrare (Vi) cu rata amortizării (ra)
Aa = Vi*ra
Amortizarea degresivă: conduce la anuități mai mari în primii ani ai duratei de viață utilă și mai mici în ultimii ani, când oricum cresc cheltuielile de întreținere ale mijloacelor fixe. Astfel, norma de amortizare se multiplică cu coeficienți stabiliți în funcție de durata de viață utilă. O altă deosebire față de amortizarea liniară este aceea că norma de amortizare multiplicată se aplică la valoarea rămasă de amortizat (valoarea netă contabilă). Această metodă este puternic influențată de interesele fiscale și, de aceea, tinde să nu reflecte realitatea economică a costurilor cu amortizarea.
Amortizarea degresivă – constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori:
a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 și 5 ani;
b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 și 10 ani;
c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.
Acești coeficienți pot fi modificați numai prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor.
Amortizarea degresivă poate fi aplicată fără a se lua în calcul influența uzurii morale.
Astfel, regimul de amortizare degresivă se poate aplica în două variante:
– Amortizare degresivă fără influența uzurii morale (AD1)
– Amortizare degresivă cu influența uzurii morale (AD2)
Calculul anuităților fără a se lua în calcul influența uzurii morale se poate face:
la valoarea de intrare pentru prima anuitate;
la valoarea netă contabilă pentru celelalte anuități.
Când anuitatea amortizării calculată în sistemul degresiv devine egală sau inferioară anuității liniare determinată ca raport între valoarea rămasă de amortizat și numărul de ani rămași de utilizare, se procedează la calculul amortizării liniare, pentru suma care rămâne de amortizat.
Varianta amortizării degresive cu influența uzurii morale permite amortiyarea valorii contabile a imobilizărilor corporale într-o perioadă mai mică decât durata normală de utiliyare, diferența reprezentând influența uzurii morale.
Amortizarea accelerată: presupune ca jumătate din valoarea contabilă a mijlocului fix să se includă în cheltuieli în primul an de funcționare, iar restul să se împartă în mod egal pe parcursul anilor de funcționare rămași (se aplică metoda de amortizare liniară). De menționat că aplicarea acestei metode de amortizare, propusă de Consiliul de administrație al întreprinderii, necesită aprobarea Ministerului Finanțelor (această metodă este puternic influențată de interesele fiscale și, de aceea, tind să nu reflecte realitatea economică a costurilor cu amortizarea). Această metodă se aplică numai în România.
Amortizarea variabilă sau proporțională cu volumul activității: această metodă se aplică în cazul în care la nivelul fiecărei imobilizări corporale se poate determina volumul de activitate prestat. Exemplu pentru mijloacele de transport auto, criteriul de amortizare este volumul prestațiilor exprimat în mii km echivalenți; pentru aeronave în ore de zbor etc., iar norma (rata) de amortizare se calculează ca raport între valoarea de intrare (valoarea amortizabilă) a imobilizărilor corporale și volumul de activitate stabilit a se realiza cu ajutorul lui.Pentru a calcula amortizarea, rata astfel stabilită, se aplică la volumul de activitate realizat.
În cazul clădirilor și construcțiilor speciale, minelor, cu extracție în soluție prin sonde, carierele exploatărilor la zi pentru substanțe minerale solide a căror durată de utilizare este limitată de volumul rezervelor și care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum și a investițiilor pentru decopertare, calculul amortizării se face pe unitatea de produs în funcție de rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă.
Formulele de calcul sunt:
Az = Vi/R; și
Aa = Az * C; în care
Az – amortizare în lei pe 1000 tone de rezervă exploatabilă;
Vi – valoarea contabilă de intrare a imobilizărilor corporale valoarea reevaluată;
R – rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă în mii tone, existentă la începutul exercițiului financiar;
Aa – amortizarea anuală;
C – extracția anuală de substanță minerală utilă, în mii tone.
Amortizarea progresivă: metoda amortizării progresive constă în înregistrarea unor anuități calculate pe baza unor rate mai mici în primii ani, acestea crescând odată cu numărul anilor ce se succed.
Calculele necesare sunt similare amortizării degresive, cu deosebirea că ordinea de aplicare a ratelor asupra bazei de calcul constante este inversă.
Etapele de calcul ale amortizării progresive sunt:
determinarea sumei cifrelor exprimând ordinea anilor duratei de folosință:
1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15
determinarea ratelor de amortizare crescătoare;
1/15 în primul an; 2/15 în al doilea an; 3/15 în al treilea an; 4/15 în al patrulea an; 5/15 în al cincilea an.
Această metodă se regăsește mai mult în teorie decât în practică întreprinderilor, datorită dezavantajelor pe care le prezintă.
Contul 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” ține evidența amortizării imobilizărilor corporale. Este cont de pasiv. Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale.
“Amortizarea reprezintă alocarea (repartizarea) sistematică a valorii amortizabile a unui activ de-a lungul duratei de viață utilă”.
Conform Codului Fiscal sunt considerate imobilizări corporale amortizabile, mijloacele fixe amortizabile și orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative;
are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;
are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.
Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării.
Conform legislației românești, amortizarea imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a acestora. “Valoarea de intrare sau contabilă reprezintă costul de achiziție, costul de producție sau valoarea de utilitate”. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează și se înregistrează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor de viață utilă și condițiilor de utilizare a acestora. Durata de viață a imobilizărilor supuse amortizării este determinată diferit de la țară la țară. În România aceste durate sunt reglementate de H.G.nr.2139/2004, pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe.
Baza de calcul a amortizării, o constituie valoarea amortizabilă, care se determină fie ca diferență dintre valoarea contabilă (costul inițial) și valoarea reziduală, fie ca diferență între valoarea reevaluată și valoarea reziduală. Prin valoare reziduală se înțelege valoarea recuperărilor din mijloacele fixe scoase din funcțiune la expirarea duratei normale de serviciu. Din valoarea acestor recuperări se scad cheltuielile ocazionate de scoaterea din folosință a mijlocului fix respectiv, diferența reprezentând valoarea reziduală.
1.6. Sistemul de conturi utilizat pentru recunoașterea imobilizărilor corporale
Conturile de imobilizări corporale se regăsesc în Planul General de Conturi, aprobat prin OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, în clasa 2 de conturi denumită „Conturi de imobilizări”. Conturile care arată existența, mișcarea și amortizarea imobilizărilor corporale sunt incluse în grupele:
21 „Imobilizări corporale”
211. Terenuri și amenajări de terenuri (A)
2111. Terenuri
2112. Amenajări de terenuri
212. Construcții (A)
213. Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații
2131. Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru) (A)
2132. Aparate și instalații de măsurare, control și reglare (A)
2133. Mijloace de transport (A)
2134. Animale și plantații (A)
214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale (A)
– 22. „Imobilizari corporale in curs de aprovizionare”
223. Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații în curs de aprovizionare (A)
224. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale în curs deaprovizionare (A)
– 23 „Imobilizări în curs și avansuri pentru imobilizări”
231. Imobilizări corporale în curs de execuție (A)
232. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale (A)
233. Imobilizări necorporale în curs de execuție (A)
234. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale (A)
– 28 „Amortizări privind imobilizările”
281. Amortizări privind imobilizările corporale
2811. Amortizarea amenajărilor de terenuri (P)
2812. Amortizarea construcțiilor (P)
2813. Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor (P)
2814. Amortizarea altor imobilizări corporale (P)
– 29 „Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor
291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
2911. Ajustări pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de terenuri (P)
2912. Ajustări pentru deprecierea construcțiilor (P)
2913. Ajustări pentru deprecierea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor (P)
2914. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale (P)
293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție
2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție (P)
După conținutul economic sunt conturi de imobilizări corporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ, cu excepția celor de amortizări și ajutări pentru depreciere care, după conținutul economic sunt conturi substractive sau rectificative ale valorii imobilizărilor corporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de pasiv.
Conturile de imobilizări corporale încep să funcționeze prin a se debita și se debitează cu:
valoarea imobilizărilor corporale achiziționate, aduse ca aport, realizate în producție proprie, primite cu titlu gratuit sau primite în regim de leasing financiar;
costul lucrărilor de modernizare a imobilizărilor corporale, executate de terți sau pe cont propriu;
valoarea amortizării investițiilor realizate de către chiriași la imobilizările corporale închiriate și restituite proprietarului;
valoarea creșterii rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale;
plusurile de inventar;
valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale.
Conturile de imobilizări corporale se creditează cu:
valoarea imobilizărilor corporale vândute, restituite asociaților, scoase din evidență (valoarea amortizată sau neamortizată), cedate în regim de leasing financiar, distruse de calamități;
valoarea de aport a imobilizărilor corporale care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale;
diferența dintre valoarea contabilă mai mare și valoarea de aport mai mică a imobilizărilor corporale care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale;
valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale;
valoarea imobilizărilor corporale în curs, finalizate și recepționate;
valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale, decontate.
Soldul final debitor al conturilor reprezintă valoarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniul societății.
Conturile de amortizări privind imobilizările corporale încep să funcționeze prin a se credita și se creditează cu amortizarea imobilizărilor corporale și amortizarea investițiilor realizate de către chiriași la imobilizările corporale închiriate și restituite proprietarului. Se debitează cu amortizarea imobilizărilor corporale scoase din activ.
Soldul final creditor al conturilor reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniul societății.
CAPITOLUL 2
PREZENTAREA SOCIETĂȚII TRANDIUL S.R.L.
2.1. Aspecte privind constituirea și obiectul de activitate al societății
SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L. este o societate cu capital privat românesc care s-a înființat în anul 1992 conform prevederilor legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, având forma juridică de SOCIETATE CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ.
SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L are sediul administrativ în Sat Valea Mare, Str. Aleea Salcâmului, nr 92A, Comuna Stefanesti, judetul Arges și a fost înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. de înmatriculare J03/2471/1992, avand Cod Unic de Înregistrare RO8773303 și este plătitoare de T.V.A.
Societatea are doi asociați și capitalul subscris vărsat la înființarea societății a fost de 420 lei, nemajorat de la data înființării. Capitalul social se divide în 42 părți sociale a 10 lei fiecare parte și se distribuie 21 părți sociale x 10 lei, fiecare parte având 210 lei și pariticipă la beneficii și pierderi în procent de 50% fiecare.
Activitatea societății TRANDIUL S.R.L este axata pe prelucrari prin aschiere (strunjire, frezare). Societatea își deșfăsoare activitatea conform domeniului principal: "Operatiuni de mecanica generală" cod CAEN 2562, principala ramură fiind prelucrările prin așchiere (prelucrari prin stunjire, frezare). Societatea are implementat Sistemul de Management al Calitatii SR EN ISO 9001-2001 incepand cu 12.10.2006.
TRANDIUL S.R.L srl are implementat Sistemul de Management al Calitatii SR EN ISO 9001-2001 incepand cu 12.10.2006.
Societatea este amplasata pe 584 m2, cu suprafata construita de 257 m2, cuprinzand: atelier de productie, laborator CTC, magazie de depozitare a materiei prime.
TRANDIUL S.R.L prelucreaza prin aschiere (strunjire, frezare) piese de mare precizie, in serie mica si mijlocie, pentru industria de motoare electrice, industria de autoturisme, industria petroliera, industria aeronautica (export) si organe de asamblare.
Produsele firmei sunt executate din toate tipurile de material: otel, inox, aluminiu, alama etc., prelucrarile prin aschiere (strunjire, frezare) fiind de o calitate superioara.
Produsele livrate de firmă sunt verificate 100% si poarta garantia calitatii asigurata de un serviciu CTC competent si de Sistemul de Management al Calitatii SR EN ISO 9001-2008.
SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L dispune de o Dotare tehnicăcomplexă pentru deșfăsurarea activității de prelucrare prin așchiere (strunjire, frezare), precum:
• Strung cu CNC Okuma LB300MC
• Strung cu CNC Okuma LB3000MC (CURSA Z500)
• Strung cu CNC Okuma LB3000MC (CURSA Z1000)
• Strung cu CNC Goodway
• Strung cu CNC Weiler
• Freza cu CNC Leadwell V30
• Freza cu CNC Leadwell V50i
• Freza cu CNC DMG DMC V635 ECOLINE
• Freza cu CNC Maho
• Strunguri normale
• Freze normale
• Masina de gaurit – amborat automat nituri
• Masini de gaurit
• Masini de filetat interior si exterior (prin roluire)
• Masini de rectificat plan si universal
• Masina de slefuit
• Presa automata de refulat cap nit
• Prese mecanice de 6,3tf si 16tf
• Fierastrau de debitat electric WE-350DS
Principalii clienți ai societății în domeniul utilajelor sunt persoanele juridice domeniul producției de mașini și componente auto, dar și din domeniul producției de mobilă. Cei mai importanți clienți ai SOCIETĂȚII TRANDIUL S.R.L. sunt: Dacia Group SA -Mioveni, Arges, Leoni – Mioveni Arges, Societatea Desing Mobila SA – Vâlcea, Societatea SLAVA SA – Arges, Societatea ELVILLA SRL – Arges și SC Adan Prodimex SRL – Focșani
Principalii furnizori ai S.C. TEHNO COM S.R.L. sunt atât din Uniunea Europeană, cât și din alte țări din afara Uniunii. Furnizorii de utilaje pentru prelucrare sunt: Martin Harton- Austria, Wilhelm Freudlinger – Germania, Tehnica Auce – Republica Cehă, Holzman Maschinen-Austria, Sicar Tehnic – Italia și ACWord – Elveția.
Principalii concurenți ai TRANDIUL S.R.L. pe piața românească sunt societățile comerciale cu același profil de activitate. Un concurent important este SOCIETATEA EMCO SA – Pitești, Argeș.
2.2. Structura organizatorică a societății TRANDIUL S.R.L
Structura organizatorică a societății TRANDIUL S.R.L este următoarea:
– Conducerea: Director general, Director economic, Director de marketing și Director tehnic.
– Compartimentul financiar-contabil.
– Compartimentul de marketing-management.
– Compartimentul tehnic.
Numărul efectiv de salariați utilizați în desfășurarea activității societății a fost de 36, iar Structura personalului este conformă tabelului de mai jos:
Tabel.2.1. Structura resurselor umane la TRANDIUL S.R.L
SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L este condusă de către un Administrator și un Consiliu Director.
Consiliul Director răspunde de realizarea obiectului de activitate al societății, de administrarea mijloacelor încredințate în concordanță cu politica economică și comercială a acestuia. Consiliul Director este compus din: Director General și Director economic. Membrii Consiliului Director își pierd această calitate odată cu eliberarea din funcția pe care o dețin. Consiliul Director și fiecare membru în parte răspund de întreaga activitate a societății.
Sub conducerea Consiliului Director se organizează și funcționează:
Comisia tehnico-economică;
Comisia tehnică de analiză a incidentelor;
Comisia tehnică de protecția muncii;
Comisia tehnică de pază contra incendiilor.
SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L are în structura sa compartimente funcționale care sunt organizate ca servicii sau birouri, după cum urmează:
Serviciul financiar-contabilitate;
Compartimentul comercial;
Compartimentul aprovizionare-administrativ.
Modul de subordonare a compartimentelor funcționale și de producție față de funcțiile de conducere ale societății este prevăzut prin organigramă.
Consiliul Director are următoarele atribuții:
analizează și avizează propunerile de investiții;
propune bugetul de venituri și cheltuieli al societății;
avizează bilanțul contabil, analizează evoluția acumulărilor bănești și a rentabilității, structura cheltuielilor și a stocurilor de valori și stabilește măsuri pentru utilizarea cu maximă eficiență a fondurilor disponibile;
aprobă negocierea cu agenții economici a prețurilor la produsele și serviciile care sunt necesare societății, stabilește acțiunile pentru încheierea în condiții financiare avantajoase a contractelor și asigură măsuri pentru realizarea acestora la termenele și în condițiile prevăzute;
aprobă măsurile de protecția muncii;
asigură și răspunde de respectarea reglementărilor legale privind protecția mediului înconjurător;
Directorul General, membru al Consiliului de Administrație, are următoarele atribuții:
ia măsuri pentru realizarea tuturor indicatorilor ce revin societății, îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru întreg personalul în vederea maximizării eficienței economice și creșterii profitului societății;
controlează personalul de conducere și execuție din cadrul societății privind modul în care își realizează sarcinile de muncă;
organizează controlul de calitate în toate domeniile de activitate ale societății alegând competențele ce se impun;
Directorul Tehnic este subordonat Directorului General și are în subordine următoarele compartimente:
biroul de exploatare, întreținere și reparații a utilajelor;
compartimentul aprovizionare-administrativ.
Directorul Tehnic are următoarele atribuții:
organizează desfășurarea activității de exploatare-întreținere și reparații a utilajelor în vederea desfășurării activității în cele mai bune condiții;
urmărește modul de execuție și asigură supravegherea activității;
stabilește atribuțiile specifice pentru fiecare lucrător aflat în subordinea sa.
Directorul Economic este subordonat Directorului General și are în subordine următoarele compartimente:
serviciul financiar-contabilitate;
compartimentul comercial;
controlul de gestiune.
Directorul Economic are următoarele atribuții:
organizează și răspunde de asigurarea societății cu mijloace financiare și ia măsuri pentru folosirea rațională a acestora în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare;
organizează și răspunde de întocmirea lucrărilor de planificare financiară a bugetului de venituri și cheltuieli a societății, urmărind realizarea de profit prin creșterea rentabilității și a eficienței economice a întregii activități și le supune aprobării Consiliului Director;
organizează contabilitatea la nivel de societate și activități;
organizează controlul financiar preventiv, regulile de efectuare a acestuia, precum și cele privind acordarea vizelor de certificare a documentelor, asigurând aplicarea regulilor prevăzute;
coordonează activitatea de comerț interior și exterior de comercializare de produse și alte activități de comerț, propunând măsuri concrete de organizare eficientă a acestor activități;
reprezintă societatea în relațiile cu băncile și instituțiile bancare române și străine, Camera de Comerț, Direcția Finanțelor Publice, Garda Financiară și alte organisme de control și coordonare financiară;
urmărește modul în care se realizează încasările și plățile prin societățile acționare române sau străine;
propune prin Consiliul Director repartizarea profitului realizat din activitatea societății înainte și după plata impozitului pe profit.
Compartimentul comercial se află în subordinea Directorului de Marketing și a Directorului Economic și are următoarele atribuții:
testează piața internă și pe cea externă, în legătură cu achiziționarea materiilor prime si mterialelor, astfel ca în termen corespunzător de la recepție, acestea să fie date în consum pentru fluxul de producție, eliminându-se bunurile fără mișcare, în vederea reîntregirii fondurilor bănești, pentru noi tranzacții;
emite comenzi și primește contracte în vederea achiziționării produselor, supunând analizei condițiile de calitate și preț care să dea posibilitatea valorificării cu adaos comercial cât mai consistent față de alte societăți și ia măsuri de recepție cantitativă și calitativă a bunurilor conform dispozițiilor legale;
ia măsuri ca, în cazul în care mărfurile sosesc în loturi sigilate, recepția să se facă desfăcând sigiliile la două-trei ambalaje, iar dacă se constată defecțiuni (spargeri, lipsuri, etc.), să se sisteze recepția și să se anunțe furnizorul ca în termen de 24 de ore să trimită delegat care să asiste la deschiderea întregului lot. Anunțul se face fie prin fax, fie prin mail. Dacă furnizorul nu se prezintă, recepția se continuă cu delegat neutru, după care mărfurile se valorifică, avizându-se la plată numai cele găsite în stare bună. Copiile documentelor de anunț ale furnizorului se anexează recepției. Mărfurile ale căror calitate este neconformă contractului se înregistrează în custodia furnizorului;
efectuează prin sondaj verificări ale stocurilor de mărfuri, astfel ca, la finele anului, bunurile să fie valorificate integral și participă la inventarierile periodice ale mărfurilor;
Societatea organizează și ține contabilitatea în compartiment distinct, compartiment care este condus de către contabilul șef, absolvent de studii economice superioare și împuternicit să răspundă pentru organizarea și ținerea contabilității potrivit Legii contabilității nr. 82/1991 cu modificările ulterioare precum și Regulamentul de aplicare a Legii contabilității.
Prin activitatea personalului din cadrul compartimentului contabilitate se asigură:
înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și rezultatele obținute, atât pentru necesitățile proprii, cât și în relațiile societății cu asociații, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane fizice și juridice;
controlul operațiunilor patrimoniale efectuate și a procedeelor de prelucrare utilizate, precum și exactitatea datelor contabile furnizate. Societatea dispune de echipamente de calcul și programe contabile structurate pe module ce acoperă în proporție foarte mare lucrările contabile.
– ține contabilitatea mijloacelor fixe și a celorlalte active, a rezultatelor concretizate în conturi de venituri și cheltuieli;
– întocmește balanța lunară și bilanțul.
2.3. Sistemul informatic utilizat de SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L
Sistemul informatic reprezintă ansamblul structurat și corelat de proceduri și echipamente electronice de calcul care permit culegerea, transmiterea, stocarea și prelucrarea datelor precum și difuzarea de informații astfel obținute.
Programul informatic de contabilitate utilizat în cadrul firmei este NAVISION. Acesta este o soluție care permite informatizarea activității contabile pentru firme mici și mijlocii, cabinete de contabilitate sau contabili independenți și are următoarele avantaje:
– Actualizare rapidă la modificările legislative.
– Multi-firma, Multi-user.
– Accesare simultană a acelorași opțiuni de program, prin rețea.
– Ușurință în asimilare și utilizare.
– Extrem de manevrabil.
– Rapid și robust.
– Help interactiv.
Programul informatic conține:
– Contabilitate financiară;
– Imobilizări;
– Clienți / Furnizori cu situații complete aferente;
– Casa (lei, valută) / Banca (lei, valută) / Deconturi;
– Salarii (cu declarații în format electronic);
– Producție (inclusiv pe bază de rețetar);
– Operații interne cu stocuri (Bonuri de consum, Transferuri, Inventariere etc.);
– Suport pentru tipărirea pe formulare tipizate (facturi, op-uri, chitanțe), oricare ar fi formatul acestora;
– Rapoarte complete pentru fiecare modul.
Programul utilizat de SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L permite gestionarea imobilizărilor corporale și necorporale din cadrul societății. Conține clasificația mijloacelor fixe, pentru imobilizările corporale, permițând calculul automat al amortizării acestora. Metoda de calcul a amortizării este metoda calculului liniar. În acest moment programul nu calculează amortizarea imobilizărilor în regim accelerat sau degresiv.
2.4. Analiza poziției financiare și a performanțelor
SOCIETĂȚII TRANDIUL S.R.L
SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L este o societate mică conform criteriilor de mărime din OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. Societatea nu depășește limitele a nici unuia din următoarele criterii de mărime: total active: 3.650.000 euro; cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro; număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50, de aceea întocmește situații financiare anuale simplificate care cuprind:
– bilanț prescurtat;
– cont de profit și pierdere;
– situatia modificǎriilor capitalului propriu ;
– situatia fluxului de numerar ;
– note explicative la situațiile financiare anuale simplificate.
2.4.1. Analiza poziției financiare pe baza informațiilor din bilanț
Tabel.2.2. Indicatori preluați din bilanț
SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L a înregistrat, în ultimii 3 ani, creșteri în ceea ce privește activele imobilizate, mai exact imobilizările corporale, deoarece imobilizări necorporale și financiare nu s-au înregistrat. După cum se observă și din tabelul de mai sus, imobilizările corporale au înregistrat numai creșteri pe parcursul celor 3 ani, astfel în anul 2010 față de anul 2009 au crescut cu 52.197 lei, iar în anul 2011 față de anul 2010 cu 783.041 lei.
Activele circulante au cunoscut fluctuații în cei 3 ani, astfel în anul 2010 față de anul 2009 au crescut cu 143.491 lei, iar de asemenea în anul 2011 față de anul 2010 au crescut cu 153.316 lei.
În ceea ce privește cheltuielile în avans, acestea s-au înregistrat pentru prima dată în 2011, având o valoare de 4.008 lei și înregistrând astfel o creștere atât față de 2010, cât și față de 2009. Datoriile au crescut în anul 2011 față de anul 2010 cu 765.769 lei, iar în anul 2010 față de anul 2009 au scăzut cu 64.789 lei.
Venituri în avans nu s-au înregistrat în decursul celor 3 ani analizați.
Capitalurile, asemănator imobilizărilor corporale, au înregistrat numai creșteri pe parcursul celor 3 ani, astfel în anul 2010 față de anul 2009 au crescut cu 60.477 lei, iar în anul 2011 față de anul 2010 au crescut cu 174.596 lei.
Pe parcursul celor 3 ani analizați, societatea a înregistrat creștere importantă de la an la an în ceea ce privește profitul realizat. Astfel în anul 2010 față de anul 2009 profitul a crescut cu 260.882 lei, triplându-se față de anul precedent, iar în anul 2011 față de anul 2010 a crescut cu 239.812 lei.
2.4.2. Analiza performanțelor pe baza documentului Contul de profit și pierdere
Tabel.2.3. Indicatori preluați din Contul de profit și pierdere
Cifra de afaceri netă a înregistrat o creștere progresivă în fiecare an analizat, astfel a crescut cu 385,185 lei în anul 2010 față de anul 2009 și cu 1.399.041 lei în anul 2011 față de anul 2010.
Veniturile din exploatare au fost mai mari decât cheltuieli de exploatare în toți cei 3 ani, înregistrându-se astfel un rezultat din exploatare favorabil (profit) de 150.188 lei în anul 2009, 457.418 lei în anul 2010 și 793.633 lei în anul 2011.
Firma nu înregistrat veniturile financiare și nici cheltuieli financiare în ani analizați, astfel încât rezultatul curent (rezultat din exploatare – rezultat financiar) în cei 3 ani a fost favorabil, înregistrându-se astfel un profit curent de 150.188 lei în anul 2009, 457.418 lei în anul 2010 și 793.633 lei în anul 2011.
În această perioadă nu s-au înregistrat venituri extraordinare sau cheltuieli extraordinare, astfel că rezultatul lor nu a afectat rezultatul final (profitul brut). De aceea profitul brut (veniturile totale au fost mai mari decât cheltuielile totale) pe tot parcursul celor 3 ani, este egal cu rezultatul curent.
Impozitul pe profit a cunoscut de asemenea o creștere pe parcursul celor 3 ani, în anul 2010 înregistrându-se cel mai mare impozit pe profit de 175.513 lei, mai mare cu 1.726.348 lei față de anul 2009 și cu 3.597 lei față de anul 2011.
CAPITOLUL 3
CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L.
3.1. Documente întocmite pentru evidența imobilizărilor corporale
Evidența imobilizărilor corporale din patrimoniul societății comerciale, se ține cu ajutorul următoarelor documente, în funcție de categoria din care fac parte și locul unde se află:
Registrul numerelor de inventar (cod 14-2-1)
Este un document de atribuire a numerelor de inventar mijloacelor fixe, în vederea identificării lor. Se întocmește de compartimentul financiar-contabil, pe grupe de mijloace fixe, prin înregistrarea cronologică a mijloacelor fixe intrate în patrimoniul societății. În momentul intrării în unitate a unui mijloc fix, acestuia i se atribuie un număr de inventar care se imprimă direct pe obiect sau se gravează pe o plăcuță ce se fixează pe mijlocul fix. Fiind un document de înregistrare contabilă, acesta nu circulă. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Fișa mijlocului fix (cod 14-2-2)
Este un document utilizat pentru evidența analitică a mijlocelor fixe. Se întocmește de compartimentul financiar-contabil, într-un exemplar, pentru fiecare mijloc fix. Este un document de înregistrare contabilă și nu circulă. Se păstrează pe grupe de mijloace fixe și se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Bon de mișcare a mijloacelori fixe (cod 14-2-3A)
Servește ca :
– document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosință ale unității.
– document de însoțire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la o secție sau subunitate.
– document justificativ de înregistrare în evidența ținută de responsabilul cu mijloacele fixe la locurile de folosință și în contabilitate.
Se întocmește în două exemplare si circulă de la persoana care aprobă mișcarea mijlocului fix în cadrul unității (ambele exemplare); la departamentul de lucru predător , pentru semnarea de predare de către responsabilul cu mijloace fixe și pentru semnare de primire de către delegatul departamentului punctului de lucru, primitor (ambele exemplare); la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea mișcării mijlocului fix (exemplarul 1). Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1) și la departamentul predător (exemplarul 2).
Proces-verbal de recepție (cod 14-2-5)
Servește ca document de înregistrare în evidența operativă și contabilitate, se întocmește în 3 exemplare la data punerii în funcțiune a mijlocului fix, de către secretarul comisiei, în prezența membrilor comisiei, care este formată din: președinte, specialiști consultanți, asistenți de recepție. Circulă la persoanele care fac parte din comisie și la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea și înregistrarea procesului-verbal de recepție. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil al furnizorului și la compartimentul financiar-contabil al beneficiarului.
Proces-verbal de punere în funcțiune a mijloacelor fixe ( cod 14-2-5/b)
Se întocmește pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice. Se întocmește de către președintele comisiei numite pentru recepționarea obiectivului de investiții, în prezența membrilor comisiei care este formată din: președinte, specialiști consultanți, asistenți la recepție.
Proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe (cod 14-2-3/aA)
Servește ca:
– document de constatare a îndeplinirii condițiilor scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe, de scoatere din uz;
– document de consemnare a scoaterii efective din funcțiune a mijloacelor fixe.
Se întocmește în două exemplare, separat pentru mijloace fixe și pentru materiale de natura obiectelor de inventar. Circulă la persoana autorizată să aprobe scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe și la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea și înregistrarea operațiunilor privind scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Planul de amortizare liniară (P.A.L.)
Planul de amortizare se întocmește de regulă în momentul recepționării mijlocului fix, urmând a fi respectat pe toată durata de funcționare a mijlocului fix, fără a suferi modificări.
Operatorul economic alege o durată normală de funcționare fixă pe grupe, tipuri de mijloacelor fixe. (valabil pentru amortizarea contabilă)
Fișa de cont pentru operațiuni diverse
Servește la ținerea contabilității analitice a conturilor de clienți, debitori, furnizori, creditori etc.; și la ținerea contabilității sintetice a operațiunilor economice și financiare. Se întocmește într-un exemplar, pentru fiecare client, debitor, furnizor sau creditor și se sortează pe conturi analitice de grupare, potrivit planului de conturi aplicabil.
Totodată, SOCIETATEA TRANDIUL SRL întocmește procese-verbale corespunzătoare naturii și destinației activului imobilizat, cum sunt:
– procesul-verbal de recepție, pentru mijloacele fixe independente care nu necesită montaj și nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenție, unelte, accesorii de producție, mijloace de transport auto, animale etc.);
– procesul-verbal de punere în funcțiune, pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj, precum și clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice.
3.2.Programului informatic privind evidența și gestiunea imobilizărilor corporale
Programul utilizat de SOCIETATEA TRANDIUL SRL permite gestionarea imobilizărilor corporale și necorporale din cadrul societății. Conține clasificația mijloacelor fixe, pentru imobilizările corporale, permițând calculul automat al amortizării acestora. Metoda de calcul a amortizării este metoda calculului liniar. În acest moment programul nu calculează amortizarea în regim accelerat sau degresiv.
Adăugarea unei imobilizări noi presupune completarea următoarelor date:
Nr.inv. – numărul de inventar – acesta trebuie să fie unic;
Denumire – denumirea imobilizării (ex.Autotursim DACIA Pick-Up)
Nr.factura – se completează (opțional) cu numărul facturii prin care s-a recepționat imobilizarea.
Gestiune – locul de amplasare a mijlocului fix (gestiunea);
Cod clasă – permite alegerea din lista derulantă, a codului de clasificare în cazul imobilizărilor corporale;
Valoare – se completează cu valoarea de inventar a imobilizării;
Data.intrare – se completează cu data la care se încarcă imobilizarea. Din luna urmatoare acestei date începe înregistrarea amortizarii;
Dur.luni – va fi completat cu durata de utilizare a imobilizării. Se completează automat de către program la imobilizările corporale și poate fi modificată;
Val.rămasă – se completează cu valoarea inițială a imobilizării;
Dur.rămasă – se completează durata totală de funcționare în luni,
Amort.pl. – se completează cu 0;
Necorp. – se bifează dacă amortizarea este necorporală,
Cont – se completează contul în care s-a înregistrat imobilizarea,
Cont. amort. – se completează contul în care se va înregistra amortizarea.
Dacă se adaugă un mijloc fix sau o imobilizare necorporală la care s-a înregistrat deja amortizare, completarea datelor se face ca mai sus cu următoarele modificări:
– la coloana "Val.rămasă" se completează cu valoarea ramasă de amortizat.
– la coloana "Dur.rămasă." se completeaza durata rămasă (în luni) a amortizarii.
– la coloana "Amort.pl." se completează cu amortizarea pâna la data preluării în program.
Scoaterea din evidență a unei imobilizări
Dacă o imobilizare a fost amortizata complet, aceasta este automat înregistrată ca ieșită odată cu înregistrarea articolului contabil care descarcă gestiunea, adică 28.. =21.. cu valoarea amortizată.
În cazul în care mijlocul fix este vândut sau iese din evidență fără a fi amortizat complet acesta trebuie scos explicit din evidență astfel:
a) Click pe imobilizarea care iese din evidență;
b) Se completează data ieșirii în câmpul situat sub tabelul mijloacelor fixe.
Adăugare, ștergere și modernizare de imobilizări.
În tabelul din partea de jos a ecranului se adaugă modernizările la mijloace fixe. Pentru a adăuga o modernizare se alege din tabelul de sus mijlocul fix și se completează datele în tabelul de jos. Așa cum scrie și în textul din stânga jos, "Valoarea" se adaugă la valoarea rămasă a mijlocului fix. Astfel amortizarea din luna curentă se va majora corespunzător.
Butoanele funcționale
Plan amortizare – arată evoluția amortizării de la luna curentă pâna la sfârșitul perioadei. În lista din stânga sunt trecuți anii și valorile amortizate pe an, iar în lista din dreapta sunt lunile aferente anilor cu valoarea amortizării lunare. Se poate vizualiza și planul de amortizare la toate imobilizările societății, pe total.
Tipărire listă – tipărește registrul imobilizărilor.
Tipărire fișă – tipărește fișa mijlocului fix.
Clase – permite adăugarea, modificarea sau ștergerea informațiilor din clasificația mijloacelor fixe.
3.3. Contabilitatea operațiunilor privind imobilizările corporale la
SOCIETATEA TRANDIUL SRL
În exercițiul financiar 2012, în contabilitatea societății TRANDIUL SRL s-au înregistrat următoarele operațiuni economice principale privind imobilizările corporale:
1. La 20.01.2012 – achiziționează un autoturism marca Dacia Sandero, în valoare de 28.000 lei, T.V.A. 24%. Se primește factura furnizorului de imobilizări și se recepționează mijlocul fix la costul de achiziție + cota de TVA = 24%. Plata se face cu ordin de plată prin bancă. Durata de utilizare este de 5 ani
– Se înregistrează primirea facturii și recepția autoturismului marca Dacia Sandero:
% = 404 34.720
2133 „Furnizori de imobilizări”
„Mijloace de transport 28.000
4426 6.720
„TVA deductibilă”
– Se înregistrează plata facturii cu ordin de plată:
404 = 5121 34.720
„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei”
– Se înregistrează amortizarea lunară a autoturismului (metoda liniară):
a) Valoarea autoturismului : 28000 lei
b) Durata de funcționare normală: 5 ani
c) Amortizarea anuală (28000/5) 5600 lei
d) Amortizarea lunară (5.600/12) 467 lei
Observație: Conform legislației în vigoare privind regimul amortizărilor, amortizarea imobilizărilor corporale se calculează și se înregistrează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare.
2. La 21.01.2012 – achiziționează un spațiu comercial în valoare de 20.000 lei, T.V.A. 24%. Se primește factura furnizorului de imobilizări corporale și se recepționează mijlocul fix la costul de achiziție + cota de TVA = 24%. Plata se face cu Op prin bancă. Durata de utilizare este de 20 ani.
– Se înregistrează primirea facturii nr. 0042 și recepția spațiului comercial:
– Se înregistrează plata facturii cu Op:
404 = 5121 24.800
„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei”
– Se înregistrează amortizarea lunară a spațiului comercial (metoda liniară):
a) Valoarea spațiului comercial : 20.000 lei
b) Durata de funcționare normală: 20 ani
c) Amortizarea anuală (20.000/20) 1.000 lei
d) Amortizarea lunară (1.000/12) 83 lei
3. La 21.01.2012 – achiziționează un laptop marca Toshiba în valoare de 3.000 lei, T.V.A. 24%, de la S.C. Metro&Carry S.R.L.-Pitesti. Se primește factura furnizorului de imobilizări corporale nr. 0058 și se recepționează mijlocul fix la costul de achiziție + cota de TVA = 24%. Plata se face cu chitanta prin casierie. Durata de funcționare este 3 ani.
– Se înregistrează primirea facturii nr. 0058 și recepția calculatorului:
– Se înregistrează plata facturii cu C.E.C:
404 = 5311 3.720
„Furnizori de imobilizări” „Casa în lei”
– Se înregistrează amortizarea lunară a calculatorului (metoda liniară):
a) Valoarea calculatorului : 3.000 lei
b) Durata de funcționare normală: 3 ani
c) Amortizarea anuală (3.000/3) 1.000 lei
d) Amortizarea lunară (1.000/12) 83 lei
4. La 31.01.2012 – achiziționează un aparat de control și reglare în valoare de 9.000 lei, T.V.A. 24%, de la SC Metro&Carry S.R.L.-Pitesti. Se primește factura furnizorului de imobilizări corporale nr. 0075 și se recepționează mijlocul fix la costul de achiziție + cota de TVA = 24%. Plata se face cu ordin de plată prin bancă. Durata de funcționare 5 ani.
1. Se înregistrează primirea facturii nr. 0075 și recepția aparatului de control:
– Se înregistrează primirea facturii nr. 0075 și recepția aparatului de control:
% = 404 11.160
2132 „Furnizori de imobilizări” 9.000
„Aparate și instalații de măsurare,
control și reglare”
4426„TVAdeductibilă” 2160
– Se înregistrează plata facturii cu ordin de plată:
404 = 5121 11.160
„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei”
– Se înregistrează amortizarea aparatului de reglare (metoda liniară):
a) Valoarea aparatului de control : 9.000 lei
b) Durata de funcționare normală: 5 ani
c) Amortizarea anuală (9.000/5) 1.800 lei
d) Amortizarea lunară (1.800/12) 150 lei
5. La 10.02.2012 – cumpără un teren la preț de 10.000 lei, fără TVA întrucât atât furnizorul cât și cumpărătorul sunt plătitori de TVA. De aceea se aplică sistemul simplificat de impozitare, respectiv se înscrie în factură taxa de către furnizor, fără însă a avea loc plata acesteia.
Se înregistrează achiziționarea terenului:
2111 = 404 10.000
„Terenuri” „Furnizori de imobilizări”
4426 = 4427 2.400
„TVA deductibilă” „TVA colectată”
6. La 20.02.2012 – încheie un contract cu o firmă specializată pentru executarea unor lucrări de desecare a terenului. Lucrările de amenajare sunt facturate la suma de 6.000 lei + cota de TVA = 24%, apoi se face recepția finală. Plata se face cu O.P prin bancă. Investiția se amortizează într-o perioadă de 10 ani.
– Se înregistrează primirea facturii privind investiția realizată de desecare a terenului:
– Se înregistrează plata facturii cu O.P:
404 = 5121 7.440
„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei”
– Se înregistrează recepționarea lucrărilor de desecare a terenului:
2112 = 231 6.000
„Amenajări de terenuri” ,,Imobilizări corporale în curs de execuție”
– Se înregistrează amortizarea amenajării de teren (metoda liniară):
a) Valoarea amenajării de teren: 6.000 lei
b) Durata de amortizare: 10 ani
c) Amortizarea anuală (6.000/10) 600 lei
d) Amortizarea lunară (600/12) 50 lei
7. La 01.03.2012 – se decide construirea în regie proprie a unei magazii. Construirea magaziei durează două luni, în prima lună înregistrându-se cheltuieli cu materiale auxiliare de 3.000 lei, iar în a doua lună de 1.000 lei, apoi se recepționează magazia și se dă în folosință. Durata normală de funcționare este de 10 ani.
– Se înregistrează cheltuielile cu materiale auxiliare în prima lună aferente magaziei construite în regie proprie:
6021 = 3021 3.000
„Cheltuieli cu materiale auxiliare” „Materiale auxiliare”
– Se înregistrează investiția neterminată la sfârșitul lunii:
231 = 722 3.000
„Imobilizări corporale în curs „Venituri din producția de
de execuție” imobilizări corporale”
– Se înregistrează cheltuielile cu materiale auxiliare în a doua lună aferente magaziei construite în regie proprie:
6021 = 3021 1.000
„Cheltuieli cu materiale auxiliare” „Materiale auxiliare”
– Se înregistrează decontarea cheltuielilor de investiții în luna a doua:
231 = 722 1.000
„Imobilizări corporale în curs „Venituri din producția de
de execuție” imobilizări corporale”
– Se înregistrează recepția finală și darea în folosință a magaziei:
212 = 231 4.000
„Construcții” „Imobilizări corporale în curs de execuție”
– Se înregistrează amortizarea magaziei (metoda liniară):
a) Valoarea magaziei (cost de producție): 4.000 lei
b) Durata de amortizare: 10 ani
c) Amortizarea anuală (4.000/10) 400 lei
d) Amortizarea lunară (400/12) 33 lei
8. La 10.04.2012 – vinde un autoturism la preț de vâzare de 15.000 lei + cota de TVA = 24%, autoturismul având o valoare contabilă de 17.500 lei și amortizarea înregistrată până la data vânzării în valoare de 10.000 lei.
– Se înregistrează vânzarea autoturismului:
461 = % 18.600
„Debitori diverși” 7583 15.000
„Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital”
4427 3.600
„TVA colectată"
– Se înregistrează scoaterea din evidență autoturismul vândut:
9. La 25.05.2012 – casează o freza DMG având o valoare de intrare de 5.000 lei și amortizarea cumulată de 4.500 lei. Cheltuielile de casare se concretizează în materiale auxiliare în valoare de 50 lei și cheltuieli cu salariile de 150 lei. Piesele de schimb rezultate din casare sunt evaluate la 600 lei. Partea nerecuperată pe seama amortizării se include eșalonat în cheltuielile privind amortizarea pe o perioadă de 5 luni.
– Se înregistrează cheltuielile ocazionate de casarea frezei:
6588 = % 200
„Alte cheltuieli de exploatare” 3021 50
„Materiale auxiliare”
421
„Personal – salarii datorate” 150
– Se înregistrează materialele recuperate din dezmembrarea frezei.
3024 = 7588 600 „Piese de schimb” „Alte venituri din exploatare”
– Se înregistrează scoaterea din evidență a frezei casat.
% = 2131 5000
2813 „Echipamente tehnologicemașini, utilaje
și instalații de lucru)
„Amortizarea instalațiilor ” 4500
tehnice, mijloacelor de transport,
animalelor și plantațiilor”
6583 500
„Cheltuieli privind activele cedate
și alte operații de capital”
10. La 01.06.2012 – se decide inventarierea imobilizărilor corporale și constată lipsa unui autoturism, din motive neimputabile, care are valoarea contabilă de 50.000 lei, iar valoarea amortizată de 40.000 lei și plusuri la aparatură birotică în valoare de 3.200 lei.
– Se înregistrează lipsa la inventar a autoturismului:
% = 2133 50.000
2813 „Mijloace de transport” 40.000
„Amortizarea instalațiilor tehnice,
mijloacelor de transport, animalelor
și plantațiilor”
6583 10.000 „Cheltuieli privind activele cedate
și alte operații de capital”
– Se înregistrează TVA aferentă valorii rămase a autoturismului constatat lipsă la inventar (10.000 x 24% = 2.400):
635 = 4427 2.400
„Cheltuieli cu alte impozite, „TVA colectată"
taxe și vărsăminte”
– Se înregistrează plusurile de inventar la aparatura birotică.
214 = 134 3.200
„Mobilier, aparatură birotică, „Plusuri de inventar de
echipamente de protecție a natura imobilizărilor”
valorilor umane și materiale și
alte active corporale”
11. La 23.07.2012 – se scoate din evidență un depozit distrus de in urma unui incendiu, care are valoarea contabilă de 21.000 lei și amortizarea cumulată de 7.000 lei.
– Se înregistrează scoaterea din evidență a depozitului distrus de calamități:
% = 212 21.000
2812 „Construcții” 7.000
„Amortizarea construcțiilor”
671 14.000
„Cheltuieli privind calamitățile
și alte evenimente extraordinare”
12. La 05.08.2012 – se închiriază o clădire cu o valoare contabilă de 10.000 lei, pe o perioadă de un an, chiria lunară fiind de 100 lei. Chiria se achită cu ordin de plată prin bancă. Societatea înregistrează și plătește și cheltuielile aferente energiei electrice consumate.
– Se înregistrează preluarea clădirii închiriate pe bază de proces-verbal de predare-primire: DEBIT 8031 10.000
„Imobilizări corporale luate cu chirie”
– Se înregistrează primirea facturii privind chiria lunară:
612 = 401 124
„Cheltuieli cu redevențele „Furnizori”
locațiile de gestiune și chiriile” 100
„TVA deductibilă”
– Se înregistrează plata chiriei lunare cu ordin de plată.
401 = 5121 124
„Furnizori” „Conturi la bănci în lei”
– Se înregistrează cheltuielile cu energia electrică.
% = 401 620
605 „Furnizori” 500
„Cheltuieli privind energia și apa”
4426 120
„TVA deductibilă”
– Se înregistrează plata facturii privind energia electrică.
401 = 5311 620
„Furnizori” „Casa în lei”
13. La 01.09.2012 – se decide modernizarea unei mașini de lucru care are valoarea contabilă de 12.000 lei. Societatea cumpără componente în valoare de 3.000 lei + cota de TVA = 24%, care se încorporează în echipamentul supus modernizării. Durata normală de utilizare a mașinii este de 10 ani, iar durata rămasă de 4 ani. Amortizarea investiției se face pe durata rămasă.
– Se înregistrează cumpărarea componentelor necesare pentru modernizarea mașinii.
% = 401 3.720
3024 „Furnizori” 3.000
Piese de schimb”
4426 720
„TVA deductibilă”
– Se înregistrează plata facturii aferente cumpărării componentelor, cu ordin de plată:
401 = 5121 3.720
Furnizori” „Conturi la bănci în lei”
– Se înregistrează încorporarea componentelor în valoarea activelor modernizate:
2131 = 3024 3.000
„Echipamente tehnologice” „Piese de schimb”
– Se înregistrează amortizarea lunară a mașinii pe durata rămasă, după efectuarea modernizării (metoda liniară):
a) Valoarea mașinii: 12.000 lei
b) Durata de amortizare: 10 ani
c) Amortizarea anuală (12.000/10) 1.200 lei
d) Amortizarea lunară (1.200/12) 100 lei
e) Valoarea componentelor: 3.000 lei
f) Durata de amortizare: 4 ani
g) Amortizarea anuală (3.000/4) 750 lei
h) Amortizarea lunară (750/12) 62 lei
Al = (12.000 : 10 x 12) + (3.000 : 4 x 12) = 100 + 62 = 162 lei
Observație: Lucrările de modernizare a imobilizărilor corporale au ca scop îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali în vederea obținerii de venituri suplimentare. Amortizarea acestor investiții se face fie pe durata normală de utilizare rămasă, fie prin majorarea duratei normale de utilizare rămase cu până la 10%.
SOCIETATEA TRANDIUL S.R.L. a ales să înregistreze amortizarea investițiilor pe durata normală de utilizare rămasă, iar dacă societatea ar fi ales metoda de majorare a duratei normale de utilizare rămase cu până la 10%, amortizarea s-ar fi înregistrat astfel:
– Se înregistrează amortizarea lunară a mașinii modernizate, dacă durata de utilizare crește cu 10%.
10 ani x 10% = 1 an, astfel durata de utilizare crește de la 4 ani la 5 ani.
Al = (12.000 : 10 x 12) + (3.000 : 5 x 12) = 100 + 50 = 150 lei
14. La 15.10.2012 – se constată că un televizor care are valoarea contabilă de 500 lei și o amortizare cumulată de 260 lei, nu mai îndeplinește condiția de valoare pentru menținerea acestuia în categoria imobilizărilor corporale. La nivelul conducerii societății se decide amortizarea acestuia în 2 ani, după care se trece în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar.
– Se înregistrează televizorul într-un analitic distinct de imobilizări corporale de natura obiectelor de inventar.
214 = 214 500
analitic „ Mobilier, aparatură birotică,
„ Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a
echipamente de protecție a valorilor umane și materiale
valorilor umane și materiale și alte active corporale”
și alte active corporale”
– Se înregistrează transferarea amortizării calculate într-un analitic distinct:
2814 = 2814 260
„ Amortizarea altor analitic
imobilizări corporale” „ Amortizarea altor
imobilizări corporale”
– Se înregistrează amortizarea lunară a televizorului:
a) Valoarea televizorului: 500 lei
b) Amortizare cumulată: 260 lei
c) Valoare rămasă: 240 lei
d) Amortizarea anuală (240/2) 120 lei
e) Amortizarea lunară (120/12) 10 lei
– Se înregistrează evidența extrabilanțieră a televizorului până la scoaterea acestuia din folosință:
DEBIT 8039 500
„Stocuri de natura obiectelor de inventar”
15. La 01.11.2012 – se decide reevaluarea unei clădiri care are valoarea contabilă de 10.000 lei și durata normală de funcționare de 20 ani. Reevaluarea se face după 8 ani de utilizare, indicele de actualizare fiind de 120%. Înregistrarea în contabilitate a reevaluării se face utilizând metoda valorii brute. Rezerva din reevaluare se încorporează la rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare.
Înregistrarea în contabilitate a reevaluării clădirii se face utilizând metoda valorii brute. Rezerva din reevaluare se încorporează la rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare.
Valoarea contabilă actualizată = valoarea contabilă neactualizată x indicele de actualizare = 10.000 x 120% = 12.000 lei
Valoarea amortizării cumulate actualizate = valoarea amortizării neactualizate x indicele de actualizare = (10.000 : 20) x 8 = 4.000 x 120% = 4.800 lei
Diferența din reevaluare aferentă valorii contabile = valoarea contabilă actualizată – valoarea contabilă neactualizată = 12.000 – 10.000 = 2.000 lei
Diferența între plusul valorii contabile și plusul amortizării = (12.000 – 10.000) – (4.800 – 4.000) = 2.000 – 800 = 1.200 lei
– Se înregistrează reevaluarea clădirii utilizând metoda brută (metoda indicelui).
212 = % 2.000
„Construcții” 105 1.200
Rezerve din reevaluare”
2812 800
„Amortizarea construcțiilor”
– Se înregistrează transferul anual direct în rezerve a surplusului realizat din rezerva din reevaluare, reprezentând diferența dintre valoarea amortizării calculate pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial.
(4.800 – 4.000) : 12 = 67 lei
105 = 1065 67
„Rezerve din reevaluare” „Rezerve reprezentând surplusul
realizat din rezerve din reevaluare”
Astfel, situația centralizată a principalelor amortizărilor în anul 2012 la SOCIETATEA TRANDIUL SRL, este:
– amortizarea autoturismului înregistrată este în valoare de 467 lei x 12 luni = 5604 lei /an.
– amortizarea spațiului comercial înregistrată este în valoare de 83 lei/luna x 12 luni = 996 lei /an.
– amortizarea calculatorului înregistrată este în valoare de lei 83 lei/luna x 12 luni = 996 lei /an.
– amortizarea aparatului de control înregistrată este în valoare de 150 lei/luna x 12 luni = 1800 lei/an.
– amortizarea amenajării de teren înregistrată este în valoare de 50 lei/luna x 12 luni = 600 lei/an.
– amortizarea magaziei înregistrată este în valoare de 33 lei/luna x 12 luni = 396 lei/an.
– amortizarea mașinii după modernizare înregistrată este în valoare de 162 lei/luna x 12 luni = 1944 lei/an.
– amortizarea rămasă a televizorului înregistrat în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar este în valoare de 10 lei/luna x 12 luni = 120lei /an.
Tabel.3.1. Amortizări în 2012
Conform datelor contabile, dacă în anul 2011 societatea TRANDIUL SRL a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor corporale în valoare de 5800 lei, prin achiziționarea de noi imobilizări corporale amortizabile în anul 2012, s-au înregistrat cheltuieli cu amortizarea în valoare de 12456 lei, ceea ce a dus la o diminuare a rezultatului din exploatare, datorita cresterii cheltuielilor ci amortizarea la 18256 lei, valoare inregistrata lunar.
Politica contabilă a întreprinderii referitoare la amortizări are influență asupra rezultatului și impozitului pe profit prin impactul pe care îl are recunoașterea amortizării.
În continuare am prezentat o situația comparativă a amortizării prin cele trei metode de amortizare: liniară, degresivă și accelerată. Pentru exemplificare am considerat autoturismul marca Dacia Logan achiziționat de societatea TRANDIUL SRL la 20.01.2012, în valoare de 28.000 lei, durata normală de utilizare fiind de 5 ani.
Tabel.3.2. Planul de amortizare liniră
Observație: Conform legislației în vigoare privind regimul amortizărilor, amortizarea imobilizărilor corporale se calculează și se înregistrează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, de aceea autoturismul în anul N se amortizează din luna februarie, el fiind achiziționat în luna ianuarie.
1. Se înregistrează amortizarea cumulată în anul N a autoturismului prin metoda liniară:
Tabel.3.3. Planul de amortizare degresivă
Observație: Din anul N+2 se trece la amortizarea liniară deoarece amortizarea anuală degresivă este mai mică decât amortizarea anuală liniară.
2. Se înregistrează amortizarea cumulată în anul N a autoturismului prin metoda degresivă:
Tabel.3.4. Planul de amortizare accelerată
Observație: În primul an de funcționare, respectiv 11 luni din anul N și o lună din anul N+1, amortizarea s-a calculat în regim accelerat, iar în următorii ani, respectiv 11 luni din anul N+1 și o lună din anul N+5, valoarea rămasă s-a recuperat utilizând regimul de amortizare liniar.
3. Se înregistrează amortizarea cumulată în anul N a autoturismului prin metoda accelerată:
Comparând cele trei metode de amortizare se observă că pe perioada duratei de amortizare cheltuielile totale cu amortizarea sunt aceleași.
Întreprinderea obține un avantaj financiar pentru metodele cu sume de amortizare mai mari în primii ani (degresivă, accelerată) față de metoda liniară prin faptul că beneficiază într-un termen mai scurt de un surplus bănesc care reiese din cresterea cheltuielilor in perioada de amortizare și diminuarea profitului impozabil, neplata impozitelor și dividendelor.
CONCLUZII
O componentă importantă a patrimoniului agenților economici o constituie capitalul imobilizat în bunuri și valori destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an și care, în majoritatea lor, se consumă treptat. Elementele patrimoniale de această natură sunt denumite imobilizări sau active imobilizate și constituie suportul tehnico-material și financiar necesar desfășurării activităților cu caracter productiv și prestări servicii, precum și celor din alte domenii de activitate. Ele reprezintă elemente indispensabile pentru realizarea obiectului de activitate al unităților patrimoniale, caracterizându-se prin aceea că se folosesc o perioadă îndelungată și nu se consumă la prima utilizare, iar valoarea pe care o au se recuperează de regulă în mod eșalonat, prin includerea în cheltuieli.
Contabilitatea imobilizărilor corporale se concretizează în evidența sintetică a existenței și mișcării acestora la nivelul unității patrimoniale, în evidența analitică pe categorii de imobilizări corporale și pe fiecare mijloc fix ca obiect de evidență; calculul amortizării și înregistrarea sa în contabilitate, urmărirea modului de păstrare și utlizare a imobilizărilor corporale la nivelul locurilor de muncă.
Imobilizările materializate în bunuri de folosință îndelungată ocupă un loc important în patrimoniul unității economice, deoarece exprimă capacitatea tehnică de producție în concordanță cu obiectul de activitate. Imobilizările cuprind, valorile economice de investiție care constituie baza și mijloacele de acțiune ale unității patrimoniale, concretizându-se atât prin durata și durabilitatea lor mai îndelungată (mai mare de un an) cât și participarea repetată la circuitul economic.
Imobilizările corporale sunt definite de Standardul Internațional de Contabilitate IAS 16 „Imobilizări corporale” ca active materiale nemonetare, care:
a. sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
b. pot fi utilizate de întreprindere pe parcursul mai multor perioade de gestiune.
Imobilizările corporale mai sunt cunoscute și sub denumirile de active corporale, active tangibile sau imobilizări fizice, terminologii care tind a fi înlocuite cu denumirea proprie standardelor internaționale, aceea de imobilizări corporale.
În funcție de caracteristicile tehnice și destinație, imobilizări corporale pot fi grupate conform Planului general de conturi în grupa 21 „Imobilizări corporale” detaliată astfel:
– 211 „Terenuri și amenajări de terenuri”
– 212 „Construcții”
– 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”
– 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”
Unitățile economice apelează la tehnica modernă de evidență și calcul, respectiv la prelucrarea automată a datelor prin intermediul calculatorului dotat în acest scop cu programe speciale. Programul informatic de contabilitate utilizat în cadrul TRANDIUL S.R.L este NAVISION. Acest program permite gestionarea imobilizărilor corporale și necorporale din cadrul societății. Conține clasificația mijloacelor fixe, pentru imobilizările corporale, permițând calculul automat al amortizării acestora. Metoda de calcul a amortizării este metoda calculului liniar.
Întrucât achiziționarea mijloacelor fixe comportă un efort material substanțial, societatea le poate procura temporar prin închiriere pe cele de folosință ocazională, caz în care se organizează o evidență a lor separată, în conturi extrabilanțiere. Astfel, SOC. TRANDIUL S.R.L a închiriat o clădire cu o valoare contabilă de 10.000 lei, pe o perioadă de un an, datorită scoaterii din evidență a unui depozit distrus de un incendiu în luna precedentă închirierii clădirii. De asemenea operațiile de achiziție trebuie analizate foarte bine înainte de a fi efectuate calculând și efectele financiare pe care le implică achiziția pe întreaga perioadă de amortizare a imobilizărilor.
Calculul și evidența amortizării imobilizărilor corporale reprezintă o activitate de maximă importanță realizată de evidența financiar – contabilă din fiecare unitate. Această evidență este ținută în orice unitate de compartimentul financiar – contabil care poate prezenta în orice moment situația investițiilor, sumelor amortizate și a restului de recuperat prin amortizare. Aceste situații pot fi prezentate la solicitarea conducerii unității sau a forurilor competente, iar dacă acest lucru nu este solicitat situațiile se întocmesc lunar. Fiecare categorie de imobilizare are un plan propriu de amortizare care trebuie respectat. Metoda de amortizare a imobilizărilor poate diferi de la o unitate la alta, dar odată stabilită ea va fi utilizată pe întreaga perioadă de funcționare a unității conform principiului permanenței metodelor.
În mod normal, întreprinderile trebuie să elaboreze un plan de amortizare care este un tablou previzional de reducere a valorilor înscrise în bilanț, pe o perioadă determinată și prin tranșe succesive. Planul de amortizare vizează imobilizările corporale care se depreciază de manieră nereversibilă. Întocmit cu ocazia intrării în funcțiune a bunului, planul conține costul de intrare, mărimea amortizărilor anuale practicate și valoarea netă contabilă după fiecare exercițiu.
Modificarea planului de amortizare nu ar trebui să se facă decât în circumstanțe excepționale. Durata de viață și metoda de amortizare inițial prevăzută pot să fie corectate numai pentru a ține cont de schimbările semnificative în condițiile de exploatare (cadență accelerată, schimbarea programului de lucru etc.) și de uzura morală intervenită mai rapid decât era prevăzută. Întocmirea unui plan de amortizare nou necesită apelul la reguli aplicabile oricărei schimbări de metodă contabilă, în virtutea acțiunii principiului permanenței metodelor.
Alegerea metodei de amortizare presupune cunoașterea în amănunt a metodelor și alegerea celei mai avantajoase pentru societate. Fiecare metodă de amortizare prezintă avantaje și dezavantaje foarte bine analizate înaintea alegerii uneia din ele. SOC. TRANDIUL S.R.L utilizează pentru amortizarea imobilizărilor corporale metoda liniară, calculul amortizării fiind realizat de programul informatic de contabilitate NAVISION. În acest moment programul nu calculează amortizarea imobilizărilor în regim accelerat sau degresiv, însă societatea ar obține un avantaj financiar dacă ar opta pentru metodele cu sume de amortizare mai mari în primii ani (degresivă, accelerată) față de metoda liniară prin faptul că beneficiază într-un termen mai scurt de un surplus bănesc reieșit din neplata impozitelor și dividendelor.
Imobilizărilor corporale intrate în gestiunea SOC. TRANDIUL S.R.L li se atribuie un număr de inventar, iar odată recunoscute ca activ, ele trebuie evaluate.
Inventarierea elementelor de activ ale unității se materializează prin înscrierea acestora, fară spații libere și fară ștersături, în formularul numit "Listă de inventariere" care servește ca document pentru stabilirea lipsurilor și a plusurilor de bunuri și valori, constatate cu ocazia inventarierii, precum și pentru constatarea deprecierilor. În cazul imobilizărilor corporale, precum și al celorlalte elemente de activ pentru care au fost constituite provizioane pentru deprecieri, în listele de inventariere se înscrie valoarea contabilă netă a acestora, care se compară cu valoarea lor actuală, stabilită cu ocazia inventarierii.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativă (fișele de magazie) și din contabilitate. Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii SOC. TRANDIUL S.R.L procedează la o analiză a tuturor imobilizărilor înscrise în listele de inventariere și a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantităților consemnate în listele de inventariere, cu evidența tehnico-operativă pentru fiecare poziție în parte.
Evaluarea elementelor de activ și de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit prevederilor reglementărilor contabile aplicabile, precum și ale prezentelor norme. Evaluarea se efectuează cu respectarea principiului permanenței metodelor, potrivit căruia modelele și regulile de evaluare trebuie menținute, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile. Evaluarea activelor imobilizate cu ocazia inventarierii, se face la valoarea actuală a fiecarui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței. La stabilirea valorii de inventar a bunurilor societate aplică principiul prudenței, potrivit căruia se ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor. În cazul în care SOC. TRANDIUL S.R.L constată că valoarea de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului și prețul pieței, este mai mare decât valoarea cu care acesta este evidențiat în contabilitatea societății, în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate. În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar.
Imobilizările corporale constatate ca fiind depreciate se evaluează la valoarea actuală a fiecăreia, stabilită în funcție de utilitatea sa și prețul pieței. Corectarea valorii contabile a imobilizărilor corporale și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcție de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea unor ajustări pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.
Pentru soluționarea problemelor societății, în ceea ce privește amortizarea, propun schimbarea metodei de amortizare liniară pe care SOC. TRANDIUL S.R.L o utilizează cu metoda degresivă, doarece societatea ar beneficia astfel de un avantaj financiar. Cheltuielile cu amortizarea ar fi mai mari în primii ani de utilizare a imobilizărilor corporale amortizabile și societatea ar plăti un impozit pe profit mai mic.
Pentru recuperarea în timp corespunzător a uzurii fizice și morale a mijloacelor fixe și pentru refacerea capitalului angajat, propun reducerea duratelor normale de funcționare a unor mijloace fixe supuse deprecierii accelerate, prin utilizare sau în timp.
=== 0fd8b8b36b713e8289acd001971b0320833bcd4d_382065_1 ===
C U P R I N S
I N T R O D U C E R E
Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.
CAPITOLUL I
1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND EVALUAREA, RECUNOAȘTEREA ȘI CONTABILIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Patrimoniul agenților economici are în componența sa capitaluri imobilizate în bunuri și valori care sunt utilizate pe o perioadă mai mare de timp și care nu se consumă de la prima utilizare. Această componentă a patrimoniului este denumită imobilizări sau active imobilizate.
Contabilitatea imobilizărilor se ține pe categorii și pe fiecare obiect de evidență.. Activele imobilizate sunt clasificate în următoarele imobilizări:
imobilizări necorporale,
imobilizări corporale
imobilizări financiare
imobilizări în curs
1.1 DEFINIȚII, DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE
Imobilizările corporale denumite și imobilizări material sau active fixe tangibile, curpind bunuri material de folosință îndelungată care îndeplinesc următoarele caracteristici:
sunt utilizate în producția de bunuri, în prestarea de servicii, în activități administrative sau sunt închiriate terților
au o durată normală de funcționare mai mare de un an
Activele corporale cuprind următoarele imobilizări corporale: terenurile, construcțiile, instalațiile tehnice și mașinile, alte instalații, utilaje și mobilier, investițiile imobiliare, activele corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale, activele biologice productive, avansurile și imobilizările în curs de execuție.
În planul de conturi imobilizările corporale sunt structurate astfel:
I. Imobilizări corporale
1. Terenuri și amenajări de terenuri
2. Construcții
3. Instalații termice și mijloace de transport
4. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale
5. Investiții imobiliare
6. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
7. Active biologice productive
8. Imobilizări corporale în curs de execuție
Conturilor ce aparțin clasei 2 din Planul de conturi, grupele: Imobilizări corporale, Imobilizări în curs de aprovizionare, Imobilizări în curs și 28 Amortizări privind imobilizările reflectă existența, mișcarea și amortizarea imobilizărilor corporale.
Conturile de imobilizări pot fi împarțite în două categorii:
conturi de gestionarea a imobilizărilor
conturi rectificative asupra imobilizărilor care arăta cu cât sunt lăsate să figureze imobilizările în conturile de gestionare peste nivelul lor real.
1.2 STANDARDE ȘI REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE
1.2.1 Reglementări naționale privind imobilizările corporale
Legislația contabilă, precum și cea fiscală, au suferit modificări semnificative în ultimii ani. Până la 31 decembrie 2014, operatorii economici ale căror valori mobiliare nu erau admise la tranzacționare pe o piață reglementată au aplicat OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. Practic, ordonanța, a transpus prevederile cuprinse în Directiva a IV-a a CEE 78/660/CEE din 25 iulie 1978 și Directiva a VII-a a CEE 83/349/CEE din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate. Cele două directive contabile au fost abrogate prin Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi. Termenul de transpunere a noii Directive contabile în legislația internă era de 20 iulie 2015, iar raportările financiare întocmite ulterior acestei date trebuiau să fie conforme cu noile cerințe contabile europene. Astfel, tinand cont ca pentru cea mai mare parte a entităților din România exercițiul financiar coincide cu anul calendaristic și de faptul că ar fi dificil/ imposibil de implementat in cursul anului, s-a optat pentru introducerea acestor noi reglementari contabile începând cu 1 ianuarie 2015. În acest sens, în Monitorul Oficial nr 963 din 30 decembrie 2014 a fost publicat OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate care se aplică începând cu 1 ianuarie 2015, iar OMFP 3055/2009 a fost abrogat.
Atât OMFP 3055/2009 cât și OMFP 1802/2014 sugerează că atunci când are loc o revaluare, entitatea trebuie să prezinte informații aferente acesteia în notele explicative. OMFP 1802/2014 precizează că elementele care fac parte dintr-o categorie de imobilizări corporale, trebuiesc reevaluate simultan pentru evitarea reevaluării selective. Atunci când este reevaluat un activ imobilizat, toate active similare (din aceeași categorie) trebuiesc reevaluate.
OMFP 1802/2014 introduce trei conturi noi care trebuie folosite în reevaluarea imobilizărilor corporale, și anume:
Contul 655- Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale
Cpntul 755 Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale
Contul 1175 Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare
De specificat este faptul, că în Romania există o distincție fiscală în ceea ce privește clasificarea imobilizărilor corporale.
Astfel conform HG din 21 mai 2013 valoarea de intrare a unui activ pentur a fi considerat mijloc fix a fost modificată de la 1.800 lei la 2.500 lei. Astfel imobilizările corporale care depășesc o valoare mai mare de 2.500 lei și au o durată de folosire mai mare de un an, vor putea fi prezentate ca facând parte din categoria de imobilizări corporale. Restul se încadrează din punct de vedere fiscal, ca și valoare în categoria activelor de natura obiectelor de inventar.
1.2.2 Reglementări internaționale privind imobilizările corporale
Potrivit cadrului general internațional, standarul IAS 16 Imobilizări corporale este standardul internațional de raportare financiară, ce prescrie tratamentul contabil al imobilizarilor corporale și stabilește aria de aplicabilitate al acestuia.
Obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizarile corporale. Problema principala în contabilizarea imobilizarilor corporale este identificarea momentului de recunoastere a acestor active, a valorii contabile si a amortizarii aferente.
Acest standard prevede recunoasterea ca activ a unei imobilizari corporale atunci când aceasta satisface definiția și criteriile de recunoaștere pentru un activ, așa cum sunt ele definite în „Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare”.
Standardul trebuie aplicat de toate întreprinderile care folosesc imobilizările corporale în producția de bunuri, prestări de servicii sau administrație, excepție facând cazul în care un alt standard permite o abordare (tratament) contabilă diferită.
Standardul trebuie aplicat de toate întreprinderile care folosesc imobilizările corporale în producția de bunuri, prestări de servicii sau administrație.
Nu se aplică standardul IAS 16 pentru:
imobilizările corporale deținute în vederea vânzarii, acestea intră în sfera de aplicare IFRS 5 -Active imobilizate deținute pentru vânzare;
pentru activele biologice aferente activității agricole, acestea intră în sfera de aplicare IAS 41 -Agricultura
în cazul activelor de exploatare si evaluare, acestea intră în sfera de aplicare IFRS 6 -Resurse minerale și active de exploatare
Un aspect de precizat este faptul că standadul IAS 16 se aplică la investițiile imobiliare construite sau valorificate pentru a fi folosite în viitor, dar care nu satisfac încă definiția investiției imobiliare prevăzute în IAS 40 -Investiții imobiliare. Conform normei IAS 40 -Investiția imobiliară reprezintă acea proprietate imobiliară cum ar fi un teren sau o clădire, sau parte a unei clădiri, deținută de proprietar sau locatar, în baza unui contract de leasing financiar în scopul închirierii sau pentru creșterea valorii capitalului decât pentru:
a fi utilizată în producția de bunuri, prestarea de servicii sau în scopuri administrative;
a fi vândută pe parcursul desfășurării normale a activității.
Standarul IAS 16 definește următoarele concepte:
A. Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care un activ este recunoscut în bilant dupa scaderea amortizarii cumulate pâna la acea data, precum si a pierderilor cumulate din depreciere.
Potrivit “Studii practice privind aplicarea standardelor internaționale de raportare financiară în România”, pentru a putea fi determinată valoarea contabilă a unui activ este necesar a fi cunoscute trei elemente și anume:
Valoarea care este recunosută în bilanțul contabil, care poate fi valoarea justă, valoarea de utilizare sau costul istoric în funcție de tratamentul contabil ales la evaluarea inițială;
Valoarea amortizărilor cumulate de la data achiziției (intrării activului în întreprindere sau de la data în care a fost pus în funcțiune respectivul activ și pâna la data în care trebuie trebuie prezentat activul respectiv în bilanț;
Eventualele pierderi din depreciere, atunci când se efectuează testul de depreciere sau sunt indicii, care ne arată faptul că activul a fost depreciat, altele decât cele cauzate de amortizare normală a activului respectiv.
B. Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie între doua parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv
C. Costul reprezintă suma platită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau construcției acestuia.
D. Valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale este costul activului sau o alta valoare substituita costului în situatiile financiare, din care s-a scazut valoarea reziduala.
E. Amortizarea este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durata de viata utila
Există două tipuri de amortizare și anume, amortizarea contabilă (utilizată pentru întocmirea situațiilor financiare) si cea fiscală (utilizată pentru întocmirea declarațiilor fiscale).
F. Pierderea din depreciere reprezintă diferența cu care valoarea contabilă depășește valoarea recuperabilă unui activ.
G. Durata de viață utilă a unui activ reprezintă: perioada pe parcursul căreia se estimează ca întreprinderea va utiliza activul supus amortizării; sau numărul unităților produse sau a unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de întreprindere prin folosirea activului respectiv.
H. Valoarea recuperabilă reprezintă cea mai mare valoare (maximul) dintre prețul net de vânzare al unui activ și valoarea sa de utilizare.
I. Valoarea reziduală a unui activ reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ la sfârsitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cedare estimate
J. Valoarea de utilitate (de utilizare sau specifică) a activului se determină prin actualizarea fluxurilor viitoare de trezorerie generate de activul respectiv în activitatea de exploatare (făra a lua în calcul modul de finanțare a imobilizării, respectiv eventualele cheltuieli financiare și impozitul pe profit)
1.3 PARTCULARITĂȚI PRIVIND RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Recunoașterea imobilizarilor corporale este procesul încorporării în bilanț sau în contul de profit și pierdere a unui element care îndeplinește criteriile de recunoaștere stabilite în Cadrul general.
Criteriile de recunoștere a imobilizărilor corporale se aplică utilizând raționamentului profesional în funcție de specificul entității.
Evaluarea imobilizarilor corporale este procesul prin care, în contabilitate, sunt exprimate în bani faptele și fenomenele de care acesta se ocupă. În funcție de mișcarea și valorile bunurilor unei entități, se disting următoarele momente ale evaluării:
– la dɑtɑ іntrărіі în socіеtɑtе
– la inventar
– la încheierea exercițiului financiar (bilanț)
– la ieșirea din socіеtɑtе
1. Lɑ dɑtɑ іntrărіі în socіеtɑtе, imobilizărilor corporale sе еvɑluеɑză șі sе înrеgіstrеɑză în contɑbіlіtɑtе lɑ vɑloɑrеɑ dе іntrɑrе, cɑrе sе stɑbіlеștе ɑstfеl:
bunurіlе rерrеzеntând ɑрort lɑ cɑріtɑlul socіɑl, lɑ vɑloɑrеɑ dе ɑрort, stɑbіlіtă în urmɑ еvɑluărіі
bunurі obțіnutе grɑtuіt, lɑ vɑloɑrеɑ justă
Рrіn vɑloɑrеɑ justă sе înțеlеgе sumɑ реntru cɑrе un ɑctіv ɑr рutеɑ fі scһіmbɑt dе bunăvoіе întrе două рărțі ɑflɑtе în cunoștіnță dе cɑuză, în cɑdrul unеі trɑnzɑcțіі, cu рrеțul dеtеrmіnɑt obіеctіv.
În ɑcеstе cɑzurі, vɑloɑrеɑ dе ɑрort șі, rеsреctіv, vɑloɑrеɑ justă sе substіtuіе costuluі dе ɑcһіzіțіе.
bunurі рrocurɑtе cu tіtlul onеros, lɑ cost dе ɑcһіzіțіе
bunurіlе рrodusе în unіtɑtе, lɑ cost dе рroducțіе
Vɑloɑrеɑ justă ɑ ɑctіvеlor sе dеtеrmіnă, în gеnеrɑl, duрă dɑtеlе dе еvіdеnță dе ре ріɑță, рrіntr-o еvɑluɑrе еfеctuɑtă dе рrofеsіonіștі cɑlіfіcɑțі în еvɑluɑrе.
Costul dе ɑcһіzіțіе ɑl bunurіlor cuрrіndе рrеțul dе cumрărɑrе, cһеltuіеlі dе trɑnsрort, ɑрrovіzіonɑrе (costul cu mіjloɑcеlе dе trɑnsрor, încărcɑrе, dеscărɑcɑrе), tɑxеlе nеrеcuреrɑbіlе, ɑltе cһеltuіеlі реntru рunеrеɑ în stɑrе dе funcțіonɑrе.
În costul dе ɑcһіzіțіе sе іnclud, dе ɑsеmеnеɑ, comіsіoɑnеlе, tɑxеlе notɑrіɑlе, cһеltuіеlіlе cu obțіnеrеɑ dе ɑutorіzɑțіі șі ɑltе cһеltuіеlі nеrеcuреrɑbіlе, ɑtrіbuіbіlе dіrеct bunurіlor rеsреctіvе.
Cһеltuіеlіlе dе trɑnsрort sunt іnclusе în costul dе ɑcһіzіțіе șі ɑtuncі când funcțіɑ dе ɑрrovіzіonɑrе еstе еxtеrnɑlіzɑtă.
Rеducеrіlе comеrcіɑlе ɑcordɑtе dе furnіzor șі înscrіsе ре fɑcturɑ dе ɑcһіzіțіе ɑjustеɑză în sеnsul rеducеrіі costul dе ɑcһіzіțіе ɑl bunurіlor.
Costul de producție al imobilizărilor corporale este format din costul de achiziție al materiilor consumate, cheltuielile directe aferente producției (materialele directe, costuri cu salariile angajaților, contribuții legale și alte cheltuieli ale acestora, energia consumată în scopuri tehnologice, manopera directă, costurile de amenajare a amplasamentului, costurile initiale de livrare si manipulare, costurile de instalare și ansamblare, costurile de testare a funcționării corecte a activului, onorarii profesionale și comisioane achitate in legatură cu activul, costurile estimate inițial cu demontarea si mutarea unei imobilizări la scoaterea din funcțiune, precum și cu restaurarea amplasamentului, care se recunosc drept provizioane, etc.) precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocată in mod rațional ca fiind legată de fabricația acestora.
La formarea costului de producție se poate adauga și costurile îndatorării care sunt dіrеct ɑtrіbuіbіlе ɑcһіzіțіеі, construcțіеі sɑu рroducțіеі unuі ɑctіv cu cіclu lung dе fɑbrіcɑțіе рot fі іnclusе în costul ɑcеluі ɑctіv. Dе еxеmрlu, în costurіlе îndɑtorărіі рot fі іnclusе dobândɑ lɑ cɑріtɑlul îmрrumutɑt реntru fіnɑnțɑrеɑ ɑcһіzіțіеі, construcțіеі sɑu рroducțіеі dе ɑctіvе cu cіclu lung dе fɑbrіcɑțіе, рrеcum șі comіsіoɑnеlе ɑfеrеntе ɑcеstor îmрrumuturі contrɑctɑtе.
2. Cu ocazia inventarierii
Sе еfеctuеɑză, dе rеgulă, lɑ sfârșіtul еxеrcіțіuluі, înɑіntе dе încһіdеrеɑ conturіlor, ɑvând în vеdеrе rеglеmеntărіlе contɑbіlе ɑрlіcɑbіlе șі normеlе еmіsе în ɑcеst sеns dе Mіnіstеrul Fіnɑnțеlor Рublіcе. Constіtuіе obіеct dе іnvеntɑr еvɑluɑrеɑ ɑctіvеlor șі dɑtorііlor.
Εvɑluɑrеɑ sе bɑzеɑză în рrіncіріu ре vɑloɑrеɑ ɑctuɑlă ɑ fіеcɑruі еlеmеnt, fііnd dеnumіtă vɑloɑrе dе іnvеntɑr.
Lɑ stɑbіlіrеɑ vɑlorіі dе іnvеntɑr ɑ bunurіlor sе vɑ ɑрlіcɑ рrіcіріul рrudеnțеі, рotrіvіt căruіɑ sе vɑ țіnе sеɑmɑ dе toɑtе ɑjustărіlе dе vɑloɑrе dɑtorɑtе dерrеcіеrіlor sɑu ріеrdеrіlor dе vɑloɑrе.
Εvɑluɑrеɑ іmobіlіzărіlor corрorɑlе, cu ocɑzіɑ іnvеntɑrіеrіі, sе fɑcе lɑ vɑloɑrеɑ dе іnvеntɑr, stɑbіlіtă în funcțіе dе utіlіtɑtеɑ bunuluі, stɑrеɑ ɑcеstuіɑ șі рrеțul ре ріɑță.
Corеctɑrеɑ vɑlorіі іmobіlіzărіlor corрorɑlе șі ɑducеrеɑ lor lɑ nіvеlul vɑlorіі dе іnvеntɑr sе еfеctuеɑză, în funcțіе dе tірul dе dерrеcіеrе еxіstеntă, fіе рrіn înrеgіstrɑrеɑ unor ɑmortіzărі suрlіmеntɑrе, în cɑzul în cɑrе sе constɑtă o dерrеcіеrе іrеvеrsіbіlă, fіе рrіn constіtuіrеɑ sɑu suрlіmеntɑrеɑ ɑjustărіlor реntru dерrеcіеrе, în cɑzul în cɑrе sе constɑtă o dерrеcіеrе rеvеrsіbіlă ɑ ɑcеstorɑ.
3. La încheierea exercițiului financiar (bilanț)
Lɑ încһеіеrеɑ еxеrcіțіuluі fіnɑncіɑr, еlеmеntеlе dе ɑctіv sе еvɑluеɑză șі sе rеflеctă în sіtuɑțііlе fіnɑncіɑrе ɑnuɑlе lɑ vɑloɑrеɑ dе іntrɑrе, în concordɑnță cu rеzultɑtеlе іnvеntɑrіеrіі.
În ɑcеst scoр, vɑloɑrеɑ dе іntrɑrе sе comрɑră cu vɑloɑrеɑ stɑbіlіtă ре bɑzɑ іnvеntɑrіеrіі, dеnumіtă vɑloɑrе dе іnvеntɑr. În ɑcеst cɑz, sе vor ɑvеɑ în vеdеrе реntru еlеmеntеlе dе ɑctіv, dіfеrеnțеlе constɑtɑtе în mіnus întrе vɑloɑrеɑ dе іnvеntɑr șі vɑloɑrеɑ contɑbіlă nеtă ɑ еlеmеntеlor dе ɑctіv sе înrеgіstrеɑză în contɑbіlіtɑtе ре sеɑmɑ unеі ɑmortіzărі suрlіmеntɑrе, în cɑzul ɑctіvеlor ɑmortіzɑbіlе реntru cɑrе dерrеcіеrеɑ еstе іrеvеrsіbіlă sɑu sе еfеctuеɑză o ɑjustɑrе реntru dерrеcіеrе sɑu ріеrdеrе dе vɑloɑrе, ɑtuncі când dерrеcіеrеɑ еstе rеvеrsіbіlă, ɑcеstе еlеmеntе mеnțіnându-sе, dе ɑsеmеnеɑ, lɑ vɑloɑrеɑ lor dе іntrɑrе.
Vɑlorіlе mobіlіɑrе ре tеrmеn lung sе еvɑluеɑză lɑ costul іstorіc mɑі рuțіn еvеntuɑlеlе ɑjustărі реntru ріеrdеrе dе vɑloɑrе.
Рrіn vɑloɑrе contɑbіlă nеtă sе înțеlеgе vɑloɑrеɑ dе іntrɑrе, mɑі рuțіn ɑmortіzɑrеɑ șі ɑjustărіlе реntru dерrеcіеrе sɑu ріеrdеrе dе vɑloɑrе, cumulɑtе.
Εvеnіmеntеlе cɑrе ɑрɑr duрă dɑtɑ bіlɑnțuluі рot furnіzɑ іnformɑțіі suрlіmеntɑrе rеfеrіtoɑrе lɑ реrіoɑdɑ rɑрortɑtă fɑță dе cеlе cunoscutе lɑ dɑtɑ bіlɑnțuluі. Dɑcă sіtuɑțііlе fіnɑncіɑrе ɑnuɑlе nu ɑu fost ɑрrobɑtе, ɑcеstеɑ trеbuіе ɑjustɑtе реntru ɑ rеflеctɑ șі іnformɑțііlе suрlіmеntɑrе.
4. La ieșirea din societate bunurіlе sе еvɑluеɑză șі sе scot dіn gеstіunе lɑ vɑloɑrеɑ lor dе іntrɑrе sɑu vɑloɑrеɑ lɑ cɑrе sunt înrеgіstrɑtе în contɑbіlіtɑtе (dе еxеmрlu vɑloɑrеɑ rееvɑluɑtă реntru іmobіlіzărіlе corрorɑlе cɑrе ɑu fost rееvɑluɑtе).
Prin reevaluarea imobilizărilor corporale valoarea contabilă de intrare a acestora se modifică rezultând o nouă valoare, valoarea justă (actuală). Reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează de către evaluatori autorizați având în vedere prețul pieței, starea și utilitatea acestora. Pentru imobilizările corporale reevaluate, amortizarea se va determina pe baza valorii reevaluate, începând cu exercițiul financiar următor.
Operațiunea de reevaluare implică o problemă în ceea ce privește amortizarea cumulată la data reevaluării și care trebuie tratată astfel:
– se recalculează proprorțional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, pentru ca valoarea contabilă netă a activului să fie egală cu valoarea justă de la data reevaluării (prin utilizarea unui indice);
– se elimină din valoarea contabilă brută a activului înainte de reevaluare (în cazul utilizării valorii de piață).
Aceeași problemă se aplică și rezultatului reevaluării, care este tratat în funcție de creșterea sau descreșterea față de valorea contabilă netă, astfel:
– ca o creștere a rezervei din reevaluare, dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ. Acest tratament se aplică în cazul în care rezultatul reevaluării este o creștere a valorii contabile nete.
– ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare); sau ca o scădere a rezervei din reevaluare, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferența rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială. Tratamentul se aplică în cazul în care rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete.
Între valoarea reevaluată (valoarea justă) și valoarea netă contabilă rezultă diferențe din reevaluare, stabilite la data reevaluării imobilizărilor corporale. Diferența de valoare în urma reevaluării trebuie prezentată în bilanț la rezerva de reevaluare (în debitul sau creditul contului 105 ”Rezerve din reevaluare”).
La scoaterea din evidența a imobilizării pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare, surplusul din reevaluare (considerat câștig realizat) inclus în rezerva din reevaluare este transferat direct în rezultatul reportat (contul 1175 ”Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare).
Tot în rezultatul reportat este transferată și diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza valorii contabile inițiale (considerat tot câștig realizat), dar pe durata utilizării imobilizării de către entitate.
Diferențele constatate ca venituri și cheltuieli trebuie înregistrate separat în contul 755 -Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale, respectiv, 655 -Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale.
Reevaluarea se poate face prin două metode:
a) metoda valorii brute. Potrivit acestei metode se reevaluează simultan atât valorea brută a imobilizării corporale, cât șă amortizarea cumulată. Metoda valorii brute este folosită atunci când activele sunt reevaluate prin aplicarea unui indice de reevaluare.
b) metoda valorii nete. Această metodă presupune ca reevaluarea să se facă numai la valoarea netă contabilă, amortizarea cumulată fiind eliminată. Metoda valorii nete este folosită când se adoptă valoarea de piață (pentru clădiri).
Pentru ca valoarea contabilă să nu prezinte o diferența mare față de valoarea care ar fi determinată folosind valoarea justă la data bilanțului, reevaluările trebuie făcute într-un mod regulat.
1.3.1 Delimitări privind imobilizările corporale de natura terenurilor și amenajărilor de teren
Terenurile sunt definite ca fiind suprafețe de pământ bine delimitate care pot fi utilizate pe diverse destinații. Ele sunt reflectate în contabilitatea agenților economici numai dacă aparțin acestora și cuprind:
terenurile propriu-zise care nu sunt supuse amortizării (au o durată de viată nefinită și nu se depreciază ireversibil)
amenajările de terenuri care sunt supuse amortizării lineare
Amenajările de terenuri cuprind cheltuielile (investiții) efectuate pentru punerea în valoare a terenurilor: căile de acces; racordările la utilități; împrejurimi; sisteme de irigații, de desecări etc. Lucrările de amenajare a terenurilor pot fi realizate de către terți (unități specializate) sau cu forțe proprii.
În cazul în care terenurile sunt achiziționate împreună cu clădiri, contabilizarea lor se face separat și se are în vedere modalitatea diferită de recuperare a valorii acestora.
Pe lângă regulile general admise la evaluarea terenurilor, trebuie luate în considerare anumite particularități ale acestora: clasa de ferilitatea, suprafața, amplasamentul, destinația etc.
Terenurile, în contabilitatea analitică, se disting pe următoarele categorii: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu construcții, terenuri cu zăcaminte, alte terenuri.
Amenajările de terenuri, în contabilitatea analitică, sunt evidențiate pe următoarele categorii: racordarea terenurilor la sistemul de alimentare cu energie, împrejmuiri, lucrări de acces.
Contului sintetic de gradul I 211 -Terenuri și amenajări de terenuri care se împart două pe conturi sintetice de gradul II, 2111 -Terenuri și 2112 -Amenajări de terenuri, asigură evidența în contabilitate a terenurilor și amenajărilor de teren. Aceste conturi, după conținutul economic, sunt conturi de imobilizări corporale, iar după funcția contabilă, sunt conturi de activ.
1.3.2 Delimitări privind imobilizările corporale de natura mijloacelor fixe
Imobilizările corporale de natura mijloacelor fixe prezintă o serie de caracteristici care le delimitează de celelalte valori materiale deținute de o entitate, și anume:
au o durată de folosința îndelungată;
participă la mai multe cicluri de exploatare;
nu-și schimbă forma fizică inițială pe timpul utilizării;
au o valoare de intrare mai mare decât limita minimă prevăzută de lege (în prezent limita este de 2500 lei);
nu sunt destinate comercializării și își transmit treptat valoarea, prin intermediul amortizării, asupra bunurilor nou create, lucrărilor executate și serviciilor prestate.
Imobilizările corporale de natura mijloacelor fixe sunt structurate în:
construcții;
instalații tehnice și mijloace de transport;
mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.
În contabilitate evidența acestor imobilizări se realizează cu ajutorul conturilor sintetice de gradul I: 212 -Construcții, 213 -Instalații tehnice și mijloace de transport și contul 214 -Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale. Aceste conturi, după conținutul economic, sunt conturi de imobilizări, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ.
1.3.3 Delimitări privind imobilizările corporale de natura investițiilor imobiliare
Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire – ori o parte a unei clădiri – sau ambele) deținută de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar pentru a obține venituri din chirii sau pentru creșterea valorii capitalului, ori ambele, decât pentru: a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri administrative; sau a fi vândută pe parcursul desfășurării normale a activității.
Nu este considerată o investiție imobiliară acea proprietatea imobiliară, aflată în posesia unui proprietar sau locator în baza unui contract de leasing, care servește la producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri administrative. Această definiție corespunde unei proprietăți imobiliare deținută de posesor.
Investiții imobiliare pot fi considerate următoarele:
terenurile deținute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată și terenurile deținute pentru majorarea valorii capitalului pe termen lung, pe parcursul derulării normale a activității, dar nu pentru a fi vândute pe termen scurt;
clădirile aflate în proprietatea entității (sau deținute în baza unui contract de leasing financiar) și închiriate în baza unuia sau mai multor contracte de leasing operațional și clădirile libere, dar deținute pentru a fi închiriate pe baza unuia sau mai multor contracte de leasing operațional;
proprietățile imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul de a fi utilizate în viitor ca investiții imobiliare.
În contabilitatea, în anumite situații, pot apărea dificultăți în a stabili dacă o proprietate este recunoscută drept o investiție imobiliară sau o proprietate imobiliară deținută de posesor. De aceea este nevoie de raționament profesional pentru a se face o delimitare clară între cele două categorii de proprietăți. Astfel de cazuri pot fi:
Proprietatea poate avea o dublă utilizare.
Adică poate cuprinde o parte deținută atât pentru a fi închiriată sau pentru creșterea valorii capitalului, cât și o altă parte utilizată pentru producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative. Imposibilitatea de a vinde aceste părți separat determină ca proprietatea imobiliară să fie recunoscută ca o investiție imobiliară doar în cazul în care o parte neemnificativă este deținută în scopul producerii sau furnizării de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative.
Gradul de furnizare a serviciilor dintr-o proprietate imobiliara poate duce la probleme de recunoaștere a proprietății.
Astfel, o entitate care furnizează servicii auxiliare ocupanților unei proprietăți pe care o deține tratează o astfel de proprietate ca o investiție imobiliară dacă respectivele servicii reprezintă o parte nesemnificativă a întregului contract. Atunci când serviciile furnizate reprezintă o componentă semnificativă a întregului contract, propritatea imobiliară este tratată ca o proprietate imobiliară utilizată de posesor decât ca o investiție imobiliară.
O entitate poate avea o proprietate imobiliară închiriată și ocupată de societatea-mamă sau de o altă filială.
Așadar, din punct de vedere al grupului, proprietatea imobiliară este considerată o proprietate imobiliară utilizată de posesor, dar, din punct de vedere al entității, propretatea imobiliară este tratată ca o investiție imobiliară dacă corespunde definiției.
Deasemenea, important este momentul în care utilizarea proprietății imobiliare suferă modificări, iar aceasta trebuie transferată în sau din categoria investițiilor imobiliare. Cazurile în care trebuie realizat transferul sunt următoarele:
Atunci când proprietarul începe să utilizeze proprietatea imobiliară, în contabilitate, se face transferul de la investiție imobiliară la proprietăți imobiliare utilizate de posesor (imobilizări corporale).
În schimb, dacă proprietarul nu mai folosește investiția imobiliară și este inchirită terților, în contabilitate, se face transferul din categoria proprietăților imobiliare utilizate de posesor (imobilizări corporale) la investiții imobiliare.
Dacă investiția imobiliară este îmbunătățită, dezvoltată, reamenajată pentru a fi vândută ulterior, în contabilitate se face transferul din categoria investiției imobiliare în categoria stocurilor.
Se face transferul din categoria stocurilor în categoria investițiilor imobilare, dacă investiția imobiliară îmbunătățită, dezvoltată, reamenajată pentru a fi vândută ulterior este închiriată terților.
Imobilizările corporale de natura investițiilor imobiliare se urmăresc distinct în contabilitate de la începutul anului 2015, ca urmare a noilor reglementări introduse de Ministerul Finanțelor Publice.
Contul de imobilizare corporală care asigură evidența contabilă a investițiilor imobiliare este contul sintetic de gradul I 215 -Investiții imobiliare, cont de activ.
1.3.4 Delimitări privind imobilizările corporale de explorare si evaluare a resurselor minerale
Imobilizările corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale sunt active specifice unor domenii de activitate.
Desfășurarea activității de explorare și evaluare a resurselor minerale, adică de prospectare a resurselor minerale, inclusiv minereuri, petrol, gaze naturale, resurse similare negenerative, se poate realiza după ce entitatea a obținut drepturi legale de a explora într-o anumită zonă, dar și după ce s-a determinat fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției resurselor minerale.
Înainte ca fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției resurselor minerale să fie demonstrate, o entitate care desfășoară o astfel de activitate, înregistrează cheltuieli de explorare și evaluare a resurselor minerale. Pentru a stabili care dintre cheltuielile de explorare și evaluare a resurselor minerale să fie recunoscute ca active de aceeași natură, entitatea trebuie să aprecieze măsura în care acestea sunt asociate cu descoperirea resurselor minerale și să adopte a politică contabilă aplicată în mod consecvent.
Evaluarea inițială a activelor de explorare și evaluare poate genera următoarele cheltuieli legate de: studii topografice, geologice, geochimice și geofizice; achiziționarea drepturilor de a explora; săpături; foraje de explorare; eșantionare și activități în legătură cu evaluarea fezabilității tehnice și a viabilității comerciale ale extracției unei resurse minerale.
După ce fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracție resurselor minerale poate fi demonstrată, un activ de natura activelor de explorarea și evaluarea resurselor minerale nu mai trebuie să fie clasificat ca atare, ci ca active corporale sau necorporale.
Contul de imobilizare corporală care asigură evidența contabilă este contul 216 -Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale, contul de activ.
1.3.5 Delimitări privind imobilizările corporale în curs
Imobilizări corporale în curs de aprovizionare sunt imobilizări corporale pentru care s-au transferat riscurile și avantajele aferente de la vânzător la cumpărător, dar pentru care nu s-a întocmit procesul verbal de receptie în momentul achiziționării lor de catre o entitate.
Evidența contabilă a imobilizărilor în curs de aprovizionare care asigură evidența contabilă sunt conturile 223 -Instalații tehnice și mijloace de transport în curs de aprovizionare, 224 -Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale în curs de aprovizionare și 227 -Active biologice productive în curs de aprovizionare, conturi de activ.
Imobilizările corporale în curs reprezintă imobilizările corporale primite de la terți și nerecepționate.
Imobilizările corporale în curs de execuție sunt trecute în categoria imobilizărilor finalizate după recepția, darea în folosința sau punerea în funcțiune.
1.4 AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE. DEFNIȚIE, FORME ȘI ELEMENTE ALE AMORTZĂRII
Imobilizările corporale, pe parcursul perioadei de utilizare, pierd din valoarea lor de întrebuințare, ceea ce conduce la scăderea randamentelor tehnico-economice.Utilizarea efectivă și factorii din mediul ambiant determină uzura fizică a imobilizărilor. Pierderea valorii de întrebuințare (deprecierea) poate fi: reversibilă (temporară)-denumită ajustare pentru depreciere; și ireversibilă (permanentă)-denumită amortizare.
Amortizarea poate fi definită din următoarele puncte de vedere:
– din punct de vedere contabil, reprezintă diminuarea valorii unui activimobilizat, ca urmare a deprecierii prin folosirea lui de către entitate, într-o anumită perioadă de timp, a acțiunii factorilor naturali, a concurenței, progresului tehnic sau a altor cauze. Amortizarea ca depreciere ireversibilă se deduce din valoarea de intrare pentru a estima valoarea contabilă netă sau valoarea rămasă.
– din punct de vedere economic, amortizarea imobilizărilor presupune includerea în cheltuielile de exploatare a fiecărui exercițiu, a sumei totale a deprecierii ireversibile suferite de acestea, astfel încât pe durata normală de utilizare, valoarea lor de utilizare să se recupereze integral.
– din punct de vedere financiar, amortizarea este definită ca fiind componenta esențialăa capacității de autofinanțare, reprezentând sursa de autofinanțare a capitalului imobilizat care se constitue, chiar și în cazul în care întreprinderea nu realizează profit, prin prelevarea asupra rezultatului.
Pe baza unui plan de amortizare, se calculează amortizarea imobilizărilor corporale, începând cu luna următoare punerii în funcțiune a acestora și până la recuperarea integrală a valorii de intrare,conform duratelor de viață utilă și condițiilor de utilizare.
Elementele necesare în vederea calculului amortizării sunt: valoarea amortizabilă, durata de utilizare economică și metodele (regimurile) de amortizare.
Valoarea amortizabilă este dată de către de costul de achiziție, costul de producție sau de o altă valoare care substitue costul (valoarea reevaluată) din care se elimină valoarea reziduală (valoarea estimată la data intrării în patrimoniu a imobilizărilor corporale și cu ocazia reevaluărilor ulterioare).
Durata normală de funcționare a unei imobilizări corporaleeste exprimată în ani și, de regulă, este mai mică decât durata tehnică sau fizică a imobilizării. Entitățile își stabilesc durata de utilizare a imobilizărilor corporale pe categorii de bunuri, în funcție de condițiile și modul în care își desfășoară activitatea.
Metodele sau regimurile de amortizare. Pentru evaluarea deprecierii ireversibile a unei imobilizări corporale, pot fi folosite mai multe metode sau regimuri de amortizare, aplicarea acestora depinde de politica financiară a entității. Entitatea este interesată în recuperarea valorii amortizabile într-un timp cât mai scurt (amortizarea fiind elementul principal al autofinanțării), iar statul este interesat pentru că mărimea amortizării (amortizarea este o cheltuială de exploatare) influențează rezultatul impozabil. Metoda (sau regimul) de amortizare aleasă trebuie aplicată, în mod consecvent, de la o perioadă la alta.
Pentru calculul amortizării entitățile pot folosi una dintre următoarele metode de amortizare:
– amortizarea liniară
– amortizarea degresivă
– amortizarea accelerată
1. Amortizarea liniară
Constă în includerea pe cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, care sunt stabilite proporțional cu duratele de viață utile a imobilizărilor corporale. Amortizarea se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare liniară la valoarea de intrare a imobilizărilor corporale. Rata anuală de amortizare liniară se stabilește prin raportarea numărului 100 la durata normală de utilizare.
Aa = Va x Ra
unde:
Aa = anuitatea amortizării sau amortizare anuală;
Va = valoare amortizabilă sau valoare contabilă de intrare
Ra = rata anuală a amortizării
Ra = 100 / DVU
DVU = durata de viată utila
2. Amortizarea degresivă
Constă în aplicarea unor cote de amortizare mai mari în primii ani de utilizare a imobilizării și scăderea anuității pe măsura consumării duratei de utilizare. În cazul amortizării degresive, cota de amortizare degresivă (Cad) se determină multiplicând cota de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții de corecție (k):
1,5 pentru imobilizările corporale cu o durată de funcționare între 2-5 ani;
2,0 pentru imobilizările corporale cu o durată de funcționare între 5-10 ani;
2,5 pentru imobilizările corporale cu o durată de funcționare mai mare de 10 ani.
Amortizare degresivă presupune calculul amortizării în următoarele etape:
pentru primul exercițiu financiar se aplică cota de amortizare degresivă asupra valorii de intrare a imobilizării corporale :
Aa = Vi x Cad – dacă numărul lunilor întregi de funcționare este egal cu 12
Aa = Vi x Cad/ 12 -dacă numărul lunilor întregi este mai mic decât 12
pentru anii următori cota de amortizare degresivă se aplică de fiecare dată la valoarea rămasă, reprezentată de valoarea netă contabilă- amortizarea cumultă: Aa = Vi x Cad
3. Amortizarea accelerată
Are ca principală caracteristică includerea pe cheltuielile de exploatare, în primul an de funcționare a imobilizărilor corporale, a unei amortizări în proporție de 50% din valoarea de intrare,în anii următori, amortizarea se calculează prin metoda liniară, prin raportarea valorii rămase de amortizat la durata normală de utilizare ramasă a imobilizărilor corporale.
Evidența în contabilitate a amortizării imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul contului 281 -Amortizări privind imobilizările corporale. După conținutul economic este cont substractiv sau rectificativ al valorii imobilizarii corporale, iar după funcția contabilă este cont de pasiv.
1.5 SISTEMUL DE CONTURI UTILIZAT PENTRU RECUNOAȘTEREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Conturile de imobilizări corporale se regăsesc în Planul General de Conturi, în clasa 2 de conturi denumită „Conturi de imobilizări”.
Conturile care arată existența, mișcarea și amortizarea imobilizărilor corporale sunt incluse în grupele:
21 „Imobilizări corporale”
211 Terenuri și amenajări de terenuri (A)
2111 Terenuri
2112 Amenajări de terenuri
212 Construcții (A)
213 Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații
2131 Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru) (A)
2132 Aparate și instalații de măsurare, control și reglare (A)
2133 Mijloace de transport (A)
2134 Animale și plantații (A)
214 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale (A)
22. „Imobilizari corporale in curs de aprovizionare”
223 Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații în curs de aprovizionare (A)
224 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale în curs deaprovizionare (A)
23 „Imobilizări în curs și avansuri pentru imobilizări”
231 Imobilizări corporale în curs de execuție (A)
232 Avansuri acordate pentru imobilizări corporale (A)
233 Imobilizări necorporale în curs de execuție (A)
234 Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale (A)
28 „Amortizări privind imobilizările”
281. Amortizări privind imobilizările corporale
2811 Amortizarea amenajărilor de terenuri (P)
2812 Amortizarea construcțiilor (P)
2813 Amortizarea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor (P)
2814 Amortizarea altor imobilizări corporale (P)
29 „Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor
291 Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de terenuri (P)
2912 Ajustări pentru deprecierea construcțiilor (P)
2913 Ajustări pentru deprecierea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor (P)
2914 Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale (P)
293 Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție
2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție (P)
După conținutul economic sunt conturi de imobilizări corporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ, cu excepția celor de amortizări și ajutări pentru depreciere care, după conținutul economic sunt conturi substractive sau rectificative ale valorii imobilizărilor corporale, iar după funcția contabilă sunt conturi de pasiv.
Conturile de imobilizări corporale încep să funcționeze prin a se debita și se debitează cu:
valoarea imobilizărilor corporale achiziționate, aduse ca aport, realizate în producție proprie, primite cu titlu gratuit sau primite în regim de leasing financiar;
costul lucrărilor de modernizare a imobilizărilor corporale, executate de terți sau pe cont propriu;
valoarea amortizării investițiilor realizate de către chiriași la imobilizările corporale închiriate și restituite proprietarului;
valoarea creșterii rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale;
plusurile de inventar;
valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale.
Conturile de imobilizări corporale se creditează cu:
valoarea imobilizărilor corporale vândute, restituite asociaților, scoase din evidență (valoarea amortizată sau neamortizată), cedate în regim de leasing financiar, distruse de calamități;
valoarea de aport a imobilizărilor corporale care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale;
diferența dintre valoarea contabilă mai mare și valoarea de aport mai mică a imobilizărilor corporale care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale;
valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale;
valoarea imobilizărilor corporale în curs, finalizate și recepționate;
valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări corporale, decontate.
Soldul final debitor al conturilor reprezintă valoarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniul societății.
Conturile de amortizări privind imobilizările corporale încep să funcționeze prin a se credita și se creditează cu amortizarea imobilizărilor corporale și amortizarea investițiilor realizate de către chiriași la imobilizările corporale închiriate și restituite proprietarului. Se debitează cu amortizarea imobilizărilor corporale scoase din activ.
Soldul final creditor al conturilor reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniul societății.
=== 32cd2cddcee47e4e18f42d2489e7c956c4c18839_390653_2 ===
CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR CORPORALE
INTRODUCERE.
Orice entitate economică, organizație are un patrimoniu, elementar, care stă la baza întocmirii bilanțului. Patrimoniul devine și este obiect de studiu al contabilității , reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând unui subiect de drepturi și obligații și a tuturor bunurilor și valorilor economice la care acestea se referă.
Elementele patrimoniale reflecta la un moment dat existenta bunurilor si valorilor economice detinute de un titular de patrimoniu , precum si drepturile , repectiv obligatiile rezultate, din posesia și exploatarea bunurilor economice.
Importanța temei de cercetare este dată de faptul că nici o societate nu poate funcționa fără mijloace fixe, cumpărate sau închiriate, chiar și un calculator , PC poate intra în categoria acestora. Ca elemente de patrimoniu mijloacele fixe intră în categoria imobilizărilor corporale din cadrul elementelor de activ ale întreprinderii.
În această lucrare este prezentat IAS 16 – imobilizări corporale, prin exemple și monografii, este important pentru orice societate economomică să aplice și să înțeleagă acest IAS, ca și celelalte standarde.
CAPITOLUL 1- DEFINIȚII , REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE
1.1.Definiții , reglementări contabile privind imobilizările corporale
Imobilizările corporale sunt active care sunt deținute de către o entitate economică, pentru a fii utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fii închiriate terților sau folosite în scopuri administrative și se pot folosi pe parcursul mai multor perioade conform Legii contabilității 82/1991 moificată și republicată 2015, Standardul Internațional de contabilitate IAS 16-Imobilizări corporale, OMFP Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I Pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate, Emitent: Ministerul Finanțelor Publice și Publicat în:monitorul oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014
Imobilizările corporale cuprind:
Terenuri
Amenajări de terenuri,
Mijloace de transport
Animale și plantații,
Mobilier,
Aparatură birotică,
Echipamente de protecție ale valorilor umane și materiale, și alte active corporale,
Imobilizări corporale în curs și în curs de aprovizionare.
,,O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din reglementări în funcție de modalitatea de intrare în entitate.”
Conform IAS 16-costul de achiziție este format din prețul de cumpărare, taxele nerucuperabile, reducerile primite de la furnizori, cheltuieli de transport,costuri de livrare și asamblare, cheltuieli de manipulare.
IAS 6-Imobilizări corporale definește costul imobilizărilor astfel ,,Costul unei imobilizări corporale este format din: prețul de cumpărare, taxele vamale, taxele nerecuperabile,precum și toate celelalte cheltuieli direct legate de punerea în funțiune a activului, toate reducerile comerciale, sunt scăzute pentru calculul prețului de cumpărare” ,, „în același timp reprezintă ,, un activ tangibil deținut de întreprindere în următoarelor condiții, penntru a fii utilizată o imobilizare în producția de bunuri sau de prestări de servicii, pentru a fi închiriat terților, pentru scopuri administrative, de la aceasta se așteaptă să fie utilizată pe o perioadă mai mare de 1 an”
Reglementări legale privind imobilizările corporale –IAS 16-obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale, problema esențială a acestora fiind indentificarea momentului de recunoaștere a acestor active, a valorii contabile și a amortizării aferente.
Acest standard prevede recunoașterea ca activ, o imobilizare corporală atunci când satisface definiția și criteriile de recunoaștere pentru un activ așa cum sunt ele definite în cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare
IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale, excepând cazul în care un alt IAS prevede sau permite o abordare contabilă diferită.
Prezentarea informațiilor. Situațiile financiare trebuie să prezinte pentru fiecare clasă de imobilizări corporale, următoarele informații: bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute, dacă s-au folosit mai multe baze atunci trebuie prezentată pentru fiecare clasă în parte valoarea contabilă brută a respectivei clase , metodele de amortizare folosite, duratele de viață utile sau ratele de amortizare folosite, valoarea contabilă brută și amortizarea cumulată cu pierderile din depreciere, la începutul și sfârșitului de perioadă, o reconciliere a valorii contabile la începutul și sfârșitul perioadei menționându-se intrările, cedările, achizițiile rezultate din combinări de întreprinderi, amortizarea, diferențele de curs valutar nete, rezultate în urma conversiei situațiilor financiare ale unei entități externe.
Imobilizările Corporale conform IAS 16 sunt acele active care sunt deținute de o întreprindere pentru a fii utilizate în producția de bunuri, sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fii folosite în scopuri administrative și este posibil să fie folosite pe parcursul mai multor perioade.
Amortizare reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa periodă de viață utilă, este costul activului sau o altă valoare substituită costului în situațiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală.
Valoarea amortizabilă a unui element al imobilizărilor corporale trebuie alocată în mod sistematic pe parcursul duratei de viață utile a activului respectiv iar metoda de amortizare folosită trebuie să relecte modul în care benefiiciile economice aduse de aceste active sunt consumate de către întreprindere. Valoarea amortizării corespunzătoare fiecărei perioade trebuie recunoscută ca o cheltuială, cu excepția cazului în care ea este inclusă în valoarea contabilă a unui alt activ.
Durata de viață utilă a unui activ este definit pe baza utilității pe care întreprinderea a estimat-o pentru activul respectiv. Politica de management privind activele întreprinderii, elaborată și practicată de către conducerea întreprinderii, poate implica cedarea activului după un anumit timp sau după consumarea a unei anumite proporții a beneficiilor economice aferente activului. Durata de viață utilă a unui activ poate fii astfel mai scurtă decât durata de viață economică a imobilizării corporale, aceasta fiind totuți un raționament profesional, bazat cu experiența anterioară a întreprinderii cu alte active similare.
Terenurile și clădirile sunt active individuale care sunt tratate din punct de vedere contabil în mod distinct chiar dacă sunt achiziționate împreună. Ternurile au o durată de viață nelimitată și ca atare nu sunt supuse amortizării doar amenajările de tern sunt supuse amortizării. Clădirile au o durată de viață nelimitată și prin urmare sunt supuse amortizării și o creștere de valoare a unui teren pe care este situată o clădire nu afectează determinarea duratei de viață utile a acelei clădiri. Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după ce s-a scăzut valoarea reziduală a acelui activ.
Valoarea contabilă. Este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț după scăderea amortizării cumulate până la aceea dată, precum și a pierderilor cumulate din depreciere.
Costul. Reprezintă suma plătită în numerar sau echivalențe de numerar, sau valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau a construcției acestuia. Componentele costului. Un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut ca activ trebuie măsurat iniîial la costul său.costul unei imobilizări corporale este format din prețul de achiziție,taxe vamale, taxe nerecuperabile ca și toate cheltuielile care sunt direct legate de punerea în funcțiune a activului. Costul unui activ construit în regie proprie este determinat folosind acele principii ca și pentru un activ achiziționat, dacă societatea economică produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacții normale, atunci costul activului este de obicei același cu costul de producție alui activ destinat vânzării.
Valoarea reziduală. Reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea pralabilă a costurilor de cedare estimate.
Valoarea justă. Reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părți aflate în cunoștință de cauză, ăn cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv, Pierderea din depreciere reprezintă diferența dintre valoarea contabilă și valoarea recuperabilă.
Reevaluări. Valoarea justă a ternurilor și clădirilor este de obicei valoarea lor de piață, este determinată pe baza unor evaluări efectuate de către evaluatori autorizați.Valoarea justă a celorlalte categorii de imobilizări corporale este valoarea lor de piață determinată în urma unor evaluări. Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare de piață, din cauza faptului că acel gen de imobilizări corporale este foarte rar vândut, atunci acele active sunt evaluate la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare
Recunoașterea imobilizărilor corporale.
Imobilizările corporale sunt recunoscute ca activ atunci când: este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului; și costul activului poate fi măsurat în mod credibil. Imobilizările corporale reprezintă adesea o parte importantă din activele întreprinderii și, prin urmare, ele sunt relevante în prezentarea poziției sale financiare.
Decizia dacă o cheltuială reprezintă un activ sau o cheltuială de exploatare poate avea un efect semnificativ asupra rezultatelor raportate de întreprindere. Pentru a determina dacă un element satisface primul criteriu de recunoaștere, o întreprindere trebuie să stabilească gradul de certitudine al fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenței disponibile în momentul recunoașterii inițiale.
Schimburi de active. Un element de natura imobilizărilor corporale poate fi achiziționat prin schimbul total sau parțial cu un alt element de aceeași natură, sau un alt activ. Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura imobilizărilor corporale care a fost déjà recunoscut va trebui adaugate valorii contabile a activului numai dacă se estimează că societatea comercială, organizația va obține beneficii economice viitoare suplimentare față de performanțele estimate inițial ca fiind corespunzătoare.
Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la cost, mai puțin amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere.
Casarea și cedarea. Un element al imobilizărilor corporale trebuie eliminat din bilanț, atunci când acesta este cedat sau când este scos din uz definitiv și nu se mai așteaptă obținerea unor beneficii economice viitoare în urma cedării acestuia
1.2 Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe
HG 2139/2004-Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, atualizat la 01/06/2012. În cadrul imobilizărilor corporale un loc important îl au mijloacele fixe. Conform Codului fiscal, modificat și republicat ultima dată la republicat în 2016, este aprobat un Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționarea mijloacelor fixe. Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie și duratele normale de funționare ale acestora care sunt egale cu perioadele de amortizare în ani, aferente regimului de amortizare anual.
Durata normală de funcționare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe prin metoda amortizării. Imobilizările corporale reprezentate de mijloacele fixe și care sunt cuprinse în catalog sunt clasificate în grupe, subgrupe, clase și subclase, iar pentru unele și în familii.
Cuprinde:
grupa 1-construcții,
grupa2-instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații,
grupa 3-mobilier aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și umane,alte active corporale,
Catalogul cuprinde următoarele informații necesare identificării mijlocului fix și stabilirii duratei normale de funcționare
Codul de clasificare
Denumirea grupei, subgrupei, clasei, subclasei și a familiei a mij. fixe amortizabile,
Limita minimă și limita maximă a duratei normale de funcționare a unui mij. fix, în ani
Pentru stabilirea duratei normale de funcționare a unui mijloc fix se caută succesiv în clasificarea mijloacelor fixe din catalog, în clasificare, grupa, subgrupa, clasa, subclasa, și familia după caz. De exemplu pentru mijloacele fixe aflate în patrimoniu, a căror valoare nu a fost recuperată integral în 2012. 31/12, pe calea amortizării, duratele de funcționare rămase pot fii calculate cu ajutorul relației:
DR=(1-DC/DV)*DN
În care:
DR=durata normală de funcționare rămasă în ani,
DC= durata normală de funcționare consumată până la 31 decembrie 2012, în ani,
DV= durata normală de funcționare consumată după vechiul ctg. aprobat prin HG, în ani,
DN= durata normală de funcționare stabilită între limiteleminime și maxime prevăzute în noul catalog în ani.
Exemplu: o instalație de încărcare descărcare are o durată de funcț. după vechiul catalog
1.1.10 , DV=40 ani o durată de funcționare de 30 de ani-DC, o durată normală de funcționare după noul catalog de 35 de ani respectiv- DN.
Durata normală de funcționare va fii 5,25 ani-DR:
DR=(1-30/35)*35=5,25 ani
Astfel valoarea rămasă neamortizată pentru mij. fix va fi recuperată în următorii 12 ani.
1.3.Amortizarea imobilizărilor corporale
Conform OMFP1802/2014 – monitorul oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014, metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate. Privind contaibilitatea activelor sau imobilizărilor retrase din utilizarea curentă și disponibile pentru vânzare reglementările țării noastre prevăd obligativitatea calculării, înregistrării amortismentelor activelor imobilizate atâta timp cât se găsesc în întreprindere și valoarea amortizabilă nu afost recuperată pe durata de funcționare, satbilită conform metodei de amortizare, indiferent dacă imobilizările corporale sunt vândute sau sunt utilizate în organizația economică
1.Metoda amortizarii liniare consta în calculul și înregistrarea amortizarii prin aplicarea unor cote fixe proportional cu numarul de ani de functionare ai fiecarui mijloc fix.
A anuala = valoarea de intrare / durata utilă de viață (D)
A anuala = valoarea de intrare x cota de amortizare ( rata de amortizare)
Cota de amortizare = 100 / D
2.Metoda amortizarii degresive presupune folosirea unor coeficienti de multiplicare care se aplica asupra cotelor medii de amortizare liniare, astfel:
1,5% pentru mijloacele fixe cu durata intre 2-5 ani;
2,0% pentru mijloacele fixe cu durata intre 5-10 ani;
2,5% pentru mijloacele fixe cu durata peste 10 ani.
În felul acesta, cota medie anuala amortizarii degresive se aplica in primul an la valoarea de intrare, iar in continuare la valoarea ramasa. Aceasta cota se aplica pana in anul in care amortizarea astfel calculata este mai mica sau egala cu amortizarea calculata dupa metoda liniara. Din acel an, valoarea ramasa de amortizat se imparte la numarul de ani ramasi
Metoda amortizarii accelerate. Utilizarea acestei metode presupune aplicarea în anul I de functionare a mijlocului fix, a unei rate a amortizarii de pana la 50 % din valoarea de intrare.
În anii următori, valoarea amortizarii se calculeaza folosind metoda liniara prin impartirea valorii ramase de amortizare la numarul de ani rămași. Unitățile patrimoniale care desfășoară activități cu caracter economic amortizează imobilizările corporale astfel folosind unul dintre urmatoarele regimuri de amortizare:
Amortizarea liniară; Amortizarea degresivă; Amortizarea accelerată.
Prin aplicarea unei cote constante la o valoare degresiva , baza amortizarii este valoarea eta contabila și prin aplicarea unei cote degresive la o valoare constantă; Amortizarea degresiva fiscală are drept scop de determina întreprinderile să se modernizeze Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotei de amortizare liniara cu unul dintre coeficienții următori:
1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este intre 2 și 5 ani;
2,0 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este intre 5 și 10 ani;
2,5 daca durata normală de utilizare a mijlocului fix este mai mare de 10 ani.
CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
2.1 Conturile contabile de evidență a imobilizărilor corporale, funcția lor.
Evidența operativă a contabilității activelor imobilizate, impune înregistrarea completă și la timp a tuturor operațiunilor privind mișcarea imobilizărilor. Intrările de imobilizări care necesită montaj se face pe baza documentelor justificative, a procesului verbal de recepție în funcție de modul în care intră în gestiune. Intrările de imobilizări care necesită și montaj se face pe baza procesului verbal de recepție provizorie, recepționarea imobilizărilor corporale supuse montajului și probelor tehnologice se înregistrează pe baza procesului verbal de recepție de punere în funcțiune.
Mișcarea imobilizărilor de la o secție la alta în cadrul aceleiași unități se consemnează în Bonul de mișcare a mijloacelor fixe iar ieșirea prin casare este consemnată în Procesul verbal de scoatere din funcțiune.
Contabilitatea anlitică a imobilizărilor se poate ține folosind Registrul numerelor de inventar și fișa mijlocului fix.
Operații economice privind imobilizările corporale sunt intrările și ieșirile de mijloace fixe din firmă.
Intrarea de imobilizări corporale poate avea loc prin achiziție, evaluarea se face la preț de achiziție; prin producție și evaluarea se face la cost de producție; aport la capital cu valoarea de aport stabilită în urma evaluării; prin donație la valoarea justă, “utilizarea valorilor juste este un subiect îndelung dezbătut, în decursul perioadelor recente, mari instituții financiare recunoscând, în cadrul situațiilor financiare, pierderi de mai mult de 150 de miliarde de dolari, în mare parte în baza utilizării unor valori de piață,,
Alte intrări de mijloace fixe pot fi prin leasing financiar sau plusuri la inventariere.
Ieșirea de imobilizări se poate produce prin scoatrea din evidență, casare, vănzare, cedare.
Referitor la vânzarea mijloacelor fixe aceasta este tratată de IAS 5- activele imobilizate în vederea vânzării-imobilizări care ,, trebuie să fie evaluate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă și valoarea justă, minus costurile de vânzare, să înceteze a mai fi înregistrată amortizarea,,
Conturile de imobilizări sunt conturi cu funcție de activ, incep să funcționeze prin debitare și au un sold final debitor, se debitează cu intrările de imobilizări corporale și se creditează cu valoarea ieșirilor de imobilizări corporale.
Evidența contabilă a imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 21 ” Imobilizări corporale,,.
Evidența contabilă a imobilizărilor corporale se asigură cu ajutorul conturilor de mai sus care au funcție de activ, se debitează cu valoarea intrărilor conform documentelor de înregistrare și recepție se creditează cu valoarea ieșirilor, iar soldul conturilor este de activ și reflectă valorile existente în patrimoniu în orice moment.
Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se asigură pe fiecare obiect de evidență în parte
2.2. Aspecte privind amortizarea fiscală a imobilizărilor corporale
Baza legală este OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea 1-pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate emitent: ministerul finanțelor publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014 și Codul fiscal modificat și republicat în 2016.
Amortizarea reprezintă o obligație care decurge din principiul prudenței, deoarece un agent economic care un își amortizează imobilizările își supraestimează rezultatul exercițiului și activul firmei, iar cota anuală din valoarea de intrare a imobilizărilor corespunzătoare deprecierii lor ireversibile, care se recuperează prin includerea pe cheltuielile fiecărui exercițiu și apoi deducerea acestor cheltuieli vinveniturile obținute.
Diferența dintre amortizarea fiscală și ce acontabilă apare sub aspectul deducerii cheltuielilor cu amortizarea din veniturile obținute. Elementele de care depinde realizarea amortizării unei imobilizări se regăsesc în valoarea de amortizat, durata amortismentului, metoda de calcul folosită.
Valoarea de amortizat sub aspect contabil este valoarea de intrare a imobilizării corporale apoi poate fii mărită și adusă la valoarea justă obținută în urma unei reevaluări, sub aspect fiscal ea este valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniu.
Metoda de amortizare și durata ei poate fi stabilită de Consiliul de administrație al agentului economic pentru a reflecta cât mai fidel durața reală de funcționare. Din punct de vedere fiscal durata de funcționare este stabilită prin lege, este cea comunicată periodic de Ministerul Finanțelor atunci când Elaborează Normele privind clasificația și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe iar metoda de de calcul a amortizării este reglementată prin Codul Fiscal.
Indiferent de amortizarea contabilă înregistrată în contabilitate cu scopul de a prezenta în situațiile financiare valoarea netă reală a imobilizărilor la calcului impozitului pe profit se va considera deductibilă numai amortizarea calculată după regulile fiscale.
2.3. Tratamentul contabil aferent reevaluării imobilizărilor corporale
Diferența rezultată dintre valoarea justă și valoarea contabilă a activului trebuie să fie prezentată caun plus de valoare sau ca un minus de valoare. Surplusul din reevaluare trebuie să fie înregistrat :
-în creditul contului 105-Rezerve din reevaluare, dacă anterior nu s-a constatat un minus de valoare,
-în contul 7813-Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor, iar eventualul surplus rămas va fi înregistrat în creditul contului dacă anterior nu s-a constatat un minus de valoare
-în contul 7813-Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor, dacă anterior s-a constatat un minus de valoare înregistrat în contul 6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor iar eventualul surplus rămas va fi înregistrat în creditul contului 105 Rezerve din reevaluare.
Minusul din reevaluare va fi înregistrat:
-în contul 6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor, dacă anterior nu s-a constatat nici un plus de valoare,
-în debitul contului 105 Rezerve din reevaluare, dacă anterior s-a constatat un plus de valoare, iar eventuala diferență negativă va fi înregistrată în contul 6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor,
Atunci când un activ care a fost reevaluat este scos din evidența imobilizărilor cedat, casat sau transferat la stocuri eventuala rezervă din reevaluare disponibilă se consideră câștig realizat, ceea ce înseamnă că trebuie să fie transferată în contul 1065 Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve de reevaluare.
Indiferent dacă activul este vândut în câștig sau în pierdere, rezerva din reevaluare este transferată la rezerve.
La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării poate fi:
-eliminată din valoarea contabilă brută a activului, iar valoarea netă este recalculată în funcție de de nivelul valorii juste, această metodă este utilizată, de regulă, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață;
-recalculată proporțional cu modificarea valorii contabile brute a activului astfel încăt valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa justă, această metodă este utilizată atunci când activul este reevaluat prin aplicarea unui indice;
Prima metodă se numește metoda actualizării valoriinete iar cea de a doua ca metoda actualizarii valorii brute.
CAPITOLUL 3-POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE LA SC SMART IDEA FOR ENTERPRISES SRL
3.1.Organizarea societății SC Smart Idea For Enterprises SRL
SC Smart Idea For Enterprises SRL are sediul în București sect 1 Str Florilor nr 45 are ca activitate principală fabricarea de mobile cod CAEN 3109, produce și comercializează o gama largă de canapele și fotolii, mese și scaune, realizate in diverse stiluri, clasic, rustic, traditional, modern. Pentru cei care ăși doresc o piesă de mobilier unică, putem realiza și mobilier la comandă. Societatea comerciala SC Smart Idea For Enterprises SRL oferă clienților mobilier de înaltă calitate, cu un design variat, de la stil clasic și rustic până la ultramodern, într-o gama largă de culori, totul fiind îmbinat cu o grijă deosebită acordată procesului de producție ce se derulează de mai bine de 120 de ani.
3.6. Concluzii, propuneri
Imobilizările corporale sunt active care sunt deținute de către o entitate economică, pentru a fii utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fii închiriate terților sau folosite în scopuri administrative și se pot folosi pe parcursul mai multor perioade conform Legii contabilității 82/1991 moificată și republicată 2015, Standardul Internațional de contabilitate IAS 16-Imobilizări corporale, OMFP Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I Pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate, Emitent: Ministerul Finanțelor Publice și Publicat în:monitorul oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014
Imobilizările corporale cuprind:terenuri, amenajări de terenuri, mijloace de transport, animale și plantații, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție ale valorilor umane și materiale, și alte active corporale, imobilizări corporale în curs și în curs de aprovizionare.
Conform IAS 16-costul de achiziție este format din prețul de cumpărare, taxele nerucuperabile, reducerile primite de la furnizori, cheltuieli de transport,costuri de livrare și asamblare, cheltuieli de manipulare.
Reglementări legale privind imobilizările corporale –IAS 16-obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale, problema esențială a acestora fiind indentificarea momentului de recunoaștere a acestor active, a valorii contabile și a amortizării aferente. IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale, exceptînd cazul încare un alt IAS prevede sau permite o abordare contabilă diferită. Imobilizările Corporale conform IAS 16 sunt acele active care sunt deținute de o întreprindere pentru a fii utilizate în producția de bunuri, sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fii folosite în scopuri administrative și este posibil să fie folosite pe parcursul mai multor perioade.
Amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa periodă de viață utilă, este costul activului sau o altă valoare substituită costului în situațiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală.
Valoarea contabilă. Este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț după scăderea amortizării cumulate până la aceea dată, precum și a pierderilor cumulate din depreciere.
Costul. Reprezintă suma plătită în numerar sau echivalențe de numerar, sau valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau a construcției acestuia.
Valoarea reziduală. Reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea pralabilă a costurilor de cedare estimate.
Valoarea justă. Reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părți aflate în cunoștință de cauză, ăn cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv, Pierderea din depreciere reprezintă diferența dintre valoarea contabilă și valoarea recuperabilă.
Reevaluări. Valoarea justă a terenurilor și clădirilor este de obicei valoarea lor de piață, este determinată pe baza unor evaluări efectuate de către evaluatori autorizați.Valoarea justă a celorlalte categorii de imobilizări corporale este valoarea lor de piață determinată în urma unor evaluări. Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare de piață, din cauza faptului că acel gen de imobilizări corporale este foarte rar vândut, atunci acele active sunt evaluate la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare
Recunoașterea imobilizărilor corporale.
Imobilizările corporale sunt recunoscute ca activ atunci când: este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului; și costul activului poate fi măsurat în mod credibil. Imobilizările corporale reprezintă adesea o parte importantă din activele întreprinderii și, prin urmare, ele sunt relevante în prezentarea poziției sale financiare.
Schimburi de active. Un element de natura imobilizărilor corporale poate fi achiziționat prin schimbul total sau parțial cu un alt element de aceeași natură, sau un alt activ.
Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la cost, mai puțin amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere.
Casarea și cedarea. Un element al imobilizărilor corporale trebuie eliminat din bilanț, atunci când acesta este cedat sau când este scos din uz definitiv și nu se mai așteaptă obținerea unor beneficii economice viitoare în urma cedării acestuia
HG 2139/2004-Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, atualizat la 01/06/2012. În cadrul imobilizărilor corporale un loc important îl au mijloacele fixe. Conform Codului fiscal, modificat și republicat ultima dată la republicat în 2016, este aprobat un Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționarea mijloacelor fixe. Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie și duratele normale de funționare ale acestora care sunt egale cu perioadele de amortizare în ani, aferente regimului de amortizare anual.
Conform OMFP1802/2014 – monitorul oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014, metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate. Privind contaibilitatea activelor sau imobilizărilor retrase din utilizarea curentă și disponibile pentru vânzare reglementările tării noastre prevăd obligativitatea calculării, înregistrării amortismentelor activelor imobilizate atâta timp cât se găsesc în întreprindere și valoarea amortizabilă nu afost recuperată pe durata de funcționare, satbilită conform metodei de amortizare, indiferent dacă imobilizările corporale sunt vândute sau sunt utilizate în organizația economică.
SC Smart Idea For Enterprises SRL are sediul în București sect 1 Str Florilor nr 45 are ca activitate principală fabricarea de mobile cod CAEN 3109, produce și comercializează o gama largă de canapele și fotolii, mese și scaune, realizate in diverse stiluri, clasic, rustic, traditional, modern. Pentru cei care ăși doresc o piesă de mobilier unică, putem realiza și mobilier la comandă.
Societatea comerciala SC Smart Idea For Enterprises SRL oferă clienților mobilier de înaltă calitate, cu un design variat, de la stil clasic și rustic până la ultramodern, într-o gama largă de culori, totul fiind îmbinat cu o grijă deosebită acordată procesului de producție ce se derulează de mai bine de 120 de ani.
Organizarea contabilității societății SC Smart Idea For Enterprises SRL se face după manualul de politici contabile elaborat conform legilor în vigoare. Entitatea are obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii contabilității 82/1991 republicată, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității. Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Orice operațiune economico-financiară efectuată la SC Smart Idea For Enterprises SRL se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității entității revine administratorului al SC Smart Idea For Enterprises SRL
Entitatea organizează și conduce contabilitatea în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, care are studii economice superioare și care răspunde împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale. Conducerea entității stabilește politicile contabile pentru operațiunile derulate și prin intermediul acestora își fundamentează deciziile. Aceste politici au fost elaborate având în vedere specificul activității și strategia adoptată de entitate. Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații: relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice; credibile.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare. Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate ale entității se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
Situațiile financiare anuale. Documentele oficiale de prezentare a situației economico-financiare a entității sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată de societate. Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și coincide cu anul calendaristic. Acestea se păstrează timp de 50 de ani.
Politici contabile privind activele imobilizate. Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice pentru entitate pe o perioadă mai mare decât cea acoperită de situațiile financiare din anul curent. Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate.
În vederea înțelegerii politicilor contabile privind activele imobilizate, trebuie avute în vedere următoarele concepte:
Durata de viață utilă. Perioada în care un activ va fi angajat în entitate, fiind măsurată fie prin timpul în care se preconizează a fi folosit, fie prin numărul de unități de producție sau al unor unități similare ce se preconizează că vor fi obținute de entitate prin folosirea activului respectiv.
Costul. Suma plătită în numerar sau echivalente de numerar sau valoarea justă a oricărei contraprestații efectuate pentru a achiziționa sau construi un activ.
Valoarea justă. Suma pentru care un activa ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective.
Valoarea contabilă. Valoarea la care un activ este recunoscut după scăderea amortizării cumulate și a oricăror pierderi cumulate din depreciere
Amortizarea. Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe durata sa de viață utilă.
Valoarea reziduală. Valoarea estimată pe care o entitate o va obține din cedarea unui active, după scăderea costurilor de cedare estimate (presupunând că activul are deja vechimea și se găsește în starea preconizată la sfârșitul duratei sale de viață utilă).
Valoarea amortizabilă. Costul unui activ sau altă valoare care a fost substituită costului, minus valoarea reziduală a activului.
Costuri aferente cedărilor. Costuri legate în mod direct de cedarea unui activ ; acestea nu includ costurile de finanțare sau cheltuielile cu impozitul pe profit aferente.
Costuri cu scoaterea din uz. Costuri aferente dezmembrării unui active și reamenajării terenului pe care acesta era amplasat și readucerii oricăror alte active efectate la starea lor inițială.
Pierderea din depreciere. Valoarea cu care valoarea contabilă a unui active depășește valoarea sa recuperabilă.
Valoarea de utilizare. Valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar estimate ce se așteaptă să fie generate din utilizarea unui activ.
Analizând structura activelor corporale și evoluția lor în anii 2013,2014,2015, observăm că ea se menține relativ la fel pe parcursul celor trei ani, terenurile și construcțiile având ponderea cea mai mare scăzând ușor în 2015 față de 2013. Imobilizările în curs nu înregistrează o variație deosebită, au o pondere nesemnificativă față de celelalte imobilizări corporale.
Analiza dinamicii poducției exercițiului prin prisma modificării numărului mediu al personalului, a gradului de înzestrare tehnică a muncii cualte imobilizări corporale (mijloace fixe) la SC Smart IdeA For Enterprises SRL: Calculele efectuate oferă următorele informații: producția exercițiului a crescut în perioada de calcul, comparativ cu perioada de bază, cu 74.000 mii lei; factorii care au influențat pozitiv evoluția producției exercițiului sunt creșterea numărului mediu al personalului și majorarea gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic. Efectul favorabil al acestor factori s-a concretizat într-un spor de producție de 84.998,47 mii lei; eficiența utilizării mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic, apreciată prin indicatorul Producția execițiului obținută la un leu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic, a înregistrat însă un regres în perioada de calcul fapt ce a condus la diminuarea producției exercițiului cu 10.998,47 mii lei.
Aceste constatări asigură factorilor de decizie informația necesară pentru a acționa în direcția identificării cauzelor care au determinat o utilizare necorespunzătoare a utilajului tehnologic, să fundamenteze și să aplice măsurile cele mai potrivite pentru eliminarea stărilor cu impact nefavorabil.
Analiza dinamicii cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului mediu al personalului, a gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe, a proporției mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic în totalul mijloacelor fixe, a producției exercițiului care revine la un leu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic și a gradului de valorificare a producției exercițiului este reflectată astfel:
– cifra de afaceri a crescut cu 30.000 mii lei în perioada de calcul, comparativ cu perioada de bază; – majorarea cifrei de afaceri este efectul pozitiv al creșterii numărului mediu al personalului (+34.666,63 mii lei) și respectiv al creșterii proporției mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic în totalul mijloacelor fixe (+100.761,39 mii lei);
Factorii care au determinat și un anumit regres al cifrei de afaceri sunt: scăderea gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe (–59.222,49 mii lei), scăderea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic (–9.860,71 mii lei), diminuarea gradului de valorificare a producției exercițiului (–36.344,82 mii lei);
se identifică în mod clar impactul nefavorabil care l-a manifestat scăderea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic și respectiv creșterea stocurilor de produse finite și semifabricate destinate vânzării, creșterea stocurilor de producție în curs de execuție și a producției de imobilizări.
=== 32cd2cddcee47e4e18f42d2489e7c956c4c18839_390655_1 ===
INTRODUCERE.
Orice entitate economică, organizație are un patrimoniu, elementar, care stă la baza întocmirii bilanțului. Patrimoniul devine și este obiect de studiu al contabilității , reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând unui subiect de drepturi și obligații și a tuturor bunurilor și valorilor economice la care acestea se referă.
Elementele patrimoniale reflecta la un moment dat existența bunurilor și valorilor economice deținute de un titular de patrimoniu , precum și drepturile , repectiv obligațiile rezultate, din posesia și exploatarea bunurilor economice.
Importanța temei de cercetare este dată de faptul că nici o societate nu poate funcționa fără mijloace fixe, cumpărate sau închiriate, chiar și un calculator , PC poate intra în categoria acestora. Ca elemente de patrimoniu mijloacele fixe intră în categoria imobilizărilor corporale din cadrul elementelor de activ ale întreprinderii.
În această lucrare este prezentat IAS 16 – imobilizări corporale, prin exemple și monografii, este important pentru orice societate economomică să aplice și să înțeleagă acest IAS, ca și celelalte standarde.
Imobilizările corporale sunt active care sunt deținute de către o entitate economică, pentru a fii utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fii închiriate terților sau folosite în scopuri administrative și se pot folosi pe parcursul mai multor perioade.
Imobilizările corporale cuprind:
Terenuri
Amenajări de terenuri,
Mijloace de transport
Animale și plantații,
Mobilier,
Aparatură birotică,
Allte active corporale,
Imobilizări corporale în curs.
Lucrarea este formată din trei capitole care conțin:
Capitolul 1- definiții , reglementări contabile privind imobilizările corporale cu:
definiții , reglementări contabile privind imobilizările corporale,
catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe,
amortizarea imobilizărilor corporale,
Capitolul 2. Contabilitatea imobilizărilor corporale descrie:
conturile contabile de evidență a imobilizărilor corporale, funcția lor.
aspecte privind amortizarea fiscală a imobilizărilor corporale
tratamentul contabil aferent reevaluării imobilizărilor corporale
monografie contabilă privind imobilizările corporale
Capitolul 3 politici contabile privind imobilizările corporale la SC Smart Idea For Enterprises SRL cu:
organizarea societății SC Smart Idea For Enterprises SRL
organizarea contabilității SC Smart Idea For Enterprises SRL politici contabile privind imobilizările corporale
analiza dinamicii poducției exercițiului prin prisma modificării numărului mediu al personalului, a gradului de înzestrare tehnică a muncii cu alte imobilizări corporale (mijloace fixe)
analiza dinamicii cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului mediu al personalului, a gradului de înzestrare tehnică a muncii cu imobilizări corporale- mijloace fixe
concluzii, propuneri
anexe
bibliografie
CAPITOLUL 1- DEFINIȚII , REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE
1.1.Definiții , reglementări contabile privind imobilizările corporale
Imobilizările corporale sunt active care sunt deținute de către o entitate economică, pentru a fii utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fii închiriate terților sau folosite în scopuri administrative și se pot folosi pe parcursul mai multor perioade conform Legii contabilității 82/1991 moificată și republicată 2015, Standardul Internațional de contabilitate IAS 16-Imobilizări corporale, OMFP Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I Pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate, Emitent: Ministerul Finanțelor Publice și Publicat în:monitorul oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014
Imobilizările corporale cuprind:
Terenuri
Amenajări de terenuri,
Mijloace de transport
Animale și plantații,
Mobilier,
Aparatură birotică,
Echipamente de protecție ale valorilor umane și materiale, și alte active corporale,
Imobilizări corporale în curs și în curs de aprovizionare.
,,O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din reglementări în funcție de modalitatea de intrare în entitate.”
Conform IAS 16-costul de achiziție este format din prețul de cumpărare, taxele nerucuperabile, reducerile primite de la furnizori, cheltuieli de transport,costuri de livrare și asamblare, cheltuieli de manipulare.
IAS 6-Imobilizări corporale definește costul imobilizărilor astfel ,,Costul unei imobilizări corporale este format din: prețul de cumpărare, taxele vamale, taxele nerecuperabile,precum și toate celelalte cheltuieli direct legate de punerea în funțiune a activului, toate reducerile comerciale, sunt scăzute pentru calculul prețului de cumpărare”,, „în același timp reprezintă ,, un activ tangibil deținut de întreprindere în următoarelor condiții, penntru a fii utilizată o imobilizare în producția de bunuri sau de prestări de servicii, pentru a fi închiriat terților, pentru scopuri administrative, de la aceasta se așteaptă să fie utilizată pe o perioadă mai mare de 1 an”.
Reglementări legale privind imobilizările corporale –IAS 16-obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale, problema esențială a acestora fiind indentificarea momentului de recunoaștere a acestor active, a valorii contabile și a amortizării aferente.
Acest standard prevede recunoașterea ca activ, o imobilizare corporală atunci când satisface definiția și criteriile de recunoaștere pentru un activ așa cum sunt ele definite în cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare
IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale, excepând cazul în care un alt IAS prevede sau permite o abordare contabilă diferită.
Prezentarea informațiilor. Situațiile financiare trebuie să prezinte pentru fiecare clasă de imobilizări corporale, următoarele informații: bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute, dacă s-au folosit mai multe baze atunci trebuie prezentată pentru fiecare clasă în parte valoarea contabilă brută a respectivei clase , metodele de amortizare folosite, duratele de viață utile sau ratele de amortizare folosite, valoarea contabilă brută și amortizarea cumulată cu pierderile din depreciere, la începutul și sfârșitului de perioadă, o reconciliere a valorii contabile la începutul și sfârșitul perioadei menționându-se intrările, cedările, achizițiile rezultate din combinări de întreprinderi, amortizarea, diferențele de curs valutar nete, rezultate în urma conversiei situațiilor financiare ale unei entități externe.
Imobilizările Corporale conform IAS 16 sunt acele active care sunt deținute de o întreprindere pentru a fii utilizate în producția de bunuri, sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fii folosite în scopuri administrative și este posibil să fie folosite pe parcursul mai multor perioade.
Amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa periodă de viață utilă, este costul activului sau o altă valoare substituită costului în situațiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală.
Valoarea amortizabilă a unui element al imobilizărilor corporale trebuie alocată în mod sistematic pe parcursul duratei de viață utile a activului respectiv iar metoda de amortizare folosită trebuie să relecte modul în care benefiiciile economice aduse de aceste active sunt consumate de către întreprindere. Valoarea amortizării corespunzătoare fiecărei perioade trebuie recunoscută ca o cheltuială, cu excepția cazului în care ea este inclusă în valoarea contabilă a unui alt activ.
Durata de viață utilă a unui activ este definit pe baza utilității pe care întreprinderea a estimat-o pentru activul respectiv. Politica de management privind activele întreprinderii, elaborată și practicată de către conducerea întreprinderii, poate implica cedarea activului după un anumit timp sau după consumarea a unei anumite proporții a beneficiilor economice aferente activului. Durata de viață utilă a unui activ poate fii astfel mai scurtă decât durata de viață economică a imobilizării corporale, aceasta fiind totuți un raționament profesional, bazat cu experiența anterioară a întreprinderii cu alte active similare.
Terenurile și clădirile sunt active individuale care sunt tratate din punct de vedere contabil în mod distinct chiar dacă sunt achiziționate împreună. Ternurile au o durată de viață nelimitată și ca atare nu sunt supuse amortizării doar amenajările de tern sunt supuse amortizării. Clădirile au o durată de viață nelimitată și prin urmare sunt supuse amortizării și o creștere de valoare a unui teren pe care este situată o clădire nu afectează determinarea duratei de viață utile a acelei clădiri. Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după ce s-a scăzut valoarea reziduală a acelui activ.
Valoarea contabilă . Este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț după scăderea amortizării cumulate până la aceea dată, precum și a pierderilor cumulate din depreciere.
Costul. Reprezintă suma plătită în numerar sau echivalențe de numerar, sau valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau a construcției acestuia. Componentele costului. Un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut ca activ trebuie măsurat iniîial la costul său.costul unei imobilizări corporale este format din prețul de achiziție,taxe vamale, taxe nerecuperabile ca și toate cheltuielile care sunt direct legate de punerea în funcțiune a activului. Costul unui activ construit în regie proprie este determinat folosind acele principii ca și pentru un activ achiziționat, dacă societatea economică produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacții normale, atunci costul activului este de obicei același cu costul de producție alui activ destinat vânzării.
Valoarea reziduală. Reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea pralabilă a costurilor de cedare estimate.
Valoarea justă. Reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părți aflate în cunoștință de cauză, ăn cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv, Pierderea din depreciere reprezintă diferența dintre valoarea contabilă și valoarea recuperabilă.
Reevaluări. Valoarea justă a ternurilor și clădirilor este de obicei valoarea lor de piață, este determinată pe baza unor evaluări efectuate de către evaluatori autorizați.Valoarea justă a celorlalte categorii de imobilizări corporale este valoarea lor de piață determinată în urma unor evaluări. Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare de piață, din cauza faptului că acel gen de imobilizări corporale este foarte rar vândut, atunci acele active sunt evaluate la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare
Recunoașterea imobilizărilor corporale.
Imobilizările corporale sunt recunoscute ca activ atunci când: este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului; și costul activului poate fi măsurat în mod credibil. Imobilizările corporale reprezintă adesea o parte importantă din activele întreprinderii și, prin urmare, ele sunt relevante în prezentarea poziției sale financiare.
Decizia dacă o cheltuială reprezintă un activ sau o cheltuială de exploatare poate avea un efect semnificativ asupra rezultatelor raportate de întreprindere. Pentru a determina dacă un element satisface primul criteriu de recunoaștere, o întreprindere trebuie să stabilească gradul de certitudine al fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenței disponibile în momentul recunoașterii inițiale.
Schimburi de active. Un element de natura imobilizărilor corporale poate fi achiziționat prin schimbul total sau parțial cu un alt element de aceeași natură, sau un alt activ. Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura imobilizărilor corporale care a fost déjà recunoscut va trebui adaugate valorii contabile a activului numai dacă se estimează că societatea comercială, organizația va obține beneficii economice viitoare suplimentare față de performanțele estimate inițial ca fiind corespunzătoare.
Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la cost, mai puțin amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere.
Casarea și cedarea. Un element al imobilizărilor corporale trebuie eliminat din bilanț, atunci când acesta este cedat sau când este scos din uz definitiv și nu se mai așteaptă obținerea unor beneficii economice viitoare în urma cedării acestuia
1.2 Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe
HG 2139/2004-Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, atualizat la 01/06/2012. În cadrul imobilizărilor corporale un loc important îl au mijloacele fixe. Conform Codului fiscal, modificat și republicat ultima dată la republicat în 2016, este aprobat un Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționarea mijloacelor fixe. Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie și duratele normale de funționare ale acestora care sunt egale cu perioadele de amortizare în ani, aferente regimului de amortizare anual.
Durata normală de funcționare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe prin metoda amortizării. Imobilizările corporale reprezentate de mijloacele fixe și care sunt cuprinse în catalog sunt clasificate în grupe, subgrupe, clase și subclase, iar pentru unele și în familii.
Cuprinde:
grupa 1-construcții,
grupa2-instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații,
grupa 3-mobilier aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și umane,alte active corporale,
Catalogul cuprinde următoarele informații necesare identificării mijlocului fix și stabilirii duratei normale de funcționare
Codul de clasificare
Denumirea grupei, subgrupei, clasei, subclasei și a familiei a mij. fixe amortizabile,
Limita minimă și limita maximă a duratei normale de funcționare a unui mij. fix, în ani
Pentru stabilirea duratei normale de funcționare a unui mijloc fix se caută succesiv în clasificarea mijloacelor fixe din catalog, în clasificare, grupa, subgrupa, clasa, subclasa, și familia după caz. De exemplu pentru mijloacele fixe aflate în patrimoniu, a căror valoare nu a fost recuperată integral în 2012. 31/12, pe calea amortizării, duratele de funcționare rămase pot fii calculate cu ajutorul relației:
DR=(1-DC/DV)*DN
În care:
DR=durata normală de funcționare rămasă în ani,
DC= durata normală de funcționare consumată până la 31 decembrie 2012, în ani,
DV= durata normală de funcționare consumată după vechiul ctg. aprobat prin HG, în ani,
DN= durata normală de funcționare stabilită între limiteleminime și maxime prevăzute în noul catalog în ani.
Exemplu: o instalație de încărcare descărcare are o durată de funcț. după vechiul catalog
1.1.10 , DV=40 ani o durată de funcționare de 30 de ani-DC, o durată normală de funcționare după noul catalog de 35 de ani respectiv- DN.
Durata normală de funcționare va fii 5,25 ani-DR:
DR=(1-30/35)*35=5,25 ani
Astfel valoarea rămasă neamortizată pentru mij. fix va fi recuperată în următorii 12 ani.
1.3.Amortizarea imobilizărilor corporale
Conform OMFP1802/2014 – monitorul oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014, metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate. Privind contaibilitatea activelor sau imobilizărilor retrase din utilizarea curentă și disponibile pentru vânzare reglementările țării noastre prevăd obligativitatea calculării, înregistrării amortismentelor activelor imobilizate atâta timp cât se găsesc în întreprindere și valoarea amortizabilă nu afost recuperată pe durata de funcționare, satbilită conform metodei de amortizare, indiferent dacă imobilizările corporale sunt vândute sau sunt utilizate în organizația economică
1.Metoda amortizarii liniare consta în calculul și înregistrarea amortizarii prin aplicarea unor cote fixe proportional cu numarul de ani de functionare ai fiecarui mijloc fix.
A anuala = valoarea de intrare / durata utilă de viață (D)
A anuala = valoarea de intrare x cota de amortizare ( rata de amortizare)
Cota de amortizare = 100 / D
2.Metoda amortizarii degresive presupune folosirea unor coeficienti de multiplicare care se aplica asupra cotelor medii de amortizare liniare, astfel:
1,5% pentru mijloacele fixe cu durata intre 2-5 ani;
2,0% pentru mijloacele fixe cu durata intre 5-10 ani;
2,5% pentru mijloacele fixe cu durata peste 10 ani.
În felul acesta, cota medie anuala amortizarii degresive se aplica in primul an la valoarea de intrare, iar in continuare la valoarea ramasa. Aceasta cota se aplica pana in anul in care amortizarea astfel calculata este mai mica sau egala cu amortizarea calculata dupa metoda liniara. Din acel an, valoarea ramasa de amortizat se imparte la numarul de ani ramasi
Metoda amortizarii accelerate. Utilizarea acestei metode presupune aplicarea în anul I de functionare a mijlocului fix, a unei rate a amortizarii de pana la 50 % din valoarea de intrare.
În anii următori, valoarea amortizarii se calculeaza folosind metoda liniara prin impartirea valorii ramase de amortizare la numarul de ani rămași. Unitățile patrimoniale care desfășoară activități cu caracter economic amortizează imobilizările corporale astfel folosind unul dintre urmatoarele regimuri de amortizare:
Amortizarea liniară; Amortizarea degresivă; Amortizarea accelerată.
1.Amortizarea liniară
Un mijloc fix-cumparat și pus țn funcțiunre la 15/05/2011, cost de achizitie 126000 lei, conform normelor legale durata de functionare este de 5 ani.
Amortizarea incepe în luna următoare a punerii în funcțiune deci din luna a 6-a –iunie
126000/6/12=2100
Aceasta se prezintă astfel:
2.Amortizarea degresiva se calculează:
Prin aplicarea unei cote constante la o valoare degresiva , baza amortizarii este valoarea eta contabila și prin aplicarea unei cote degresive la o valoare constantă; Amortizarea degresiva fiscală are drept scop de determina întreprinderile să se modernizeze Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotei de amortizare liniara cu unul dintre coeficienții următori:
1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este intre 2 și 5 ani;
2,0 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este intre 5 și 10 ani;
2,5 daca durata normală de utilizare a mijlocului fix este mai mare de 10 ani.
Exemplu 2:Același mijloc fix se amortizează degresiv astfel:
3.Amortizare accelerată. Constă în includerea în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de pînâ la 50% din valoarea de intrare a imobilizării, în anii următori se trece la amortizare liniară.
Exemplu 3 amortizare degresivă: o imobilizare corporală, prezintă urmatoarele date: valoarea de intrare 285.000 lei durata utila de viata 8 ani
Tabloul amortizarii degresive:
CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
2.1 Conturile contabile de evidență a imobilizărilor corporale, funcția lor.
Evidența operativă a contabilității activelor imobilizate, impune înregistrarea completă și la timp a tuturor operațiunilor privind mișcarea imobilizărilor. Intrările de imobilizări care necesită montaj se face pe baza documentelor justificative, a procesului verbal de recepție în funcție de modul în care intră în gestiune. Intrările de imobilizări care necesită și montaj se face pe baza procesului verbal de recepție provizorie, recepționarea imobilizărilor corporale supuse montajului și probelor tehnologice se înregistrează pe baza procesului verbal de recepție de punere în funcțiune.
Mișcarea imobilizărilor de la o secție la alta în cadrul aceleiași unități se consemnează în Bonul de mișcare a mijloacelor fixe iar ieșirea prin casare este consemnată în Procesul verbal de scoatere din funcțiune.
Contabilitatea anlitică a imobilizărilor se poate ține folosind Registrul numerelor de inventar și fișa mijlocului fix.
Operații economice privind imobilizările corporale sunt intrările și ieșirile de mijloace fixe din firmă.
Intrarea de imobilizări corporale poate avea loc prin achiziție, evaluarea se face la preț de achiziție; prin producție și evaluarea se face la cost de producție; aport la capital cu valoarea de aport stabilită în urma evaluării; prin donație la valoarea justă, “utilizarea valorilor juste este un subiect îndelung dezbătut, în decursul perioadelor recente, mari instituții financiare recunoscând, în cadrul situațiilor financiare, pierderi de mai mult de 150 de miliarde de dolari, în mare parte în baza utilizării unor valori de piață,,
Alte intrări de mijloace fixe pot fi prin leasing financiar sau plusuri la inventariere.
Ieșirea de imobilizări se poate produce prin scoatrea din evidență, casare, vănzare, cedare.
Referitor la vânzarea mijloacelor fixe aceasta este tratată de IAS 5- activele imobilizate în vederea vânzării-imobilizări care ,, trebuie să fie evaluate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă și valoarea justă, minus costurile de vânzare, să înceteze a mai fi înregistrată amortizarea,,.
Conturile de imobilizări sunt conturi cu funcție de activ, incep să funcționeze prin debitare și au un sold final debitor, se debitează cu intrările de imobilizări corporale și se creditează cu valoarea ieșirilor de imobilizări corporale.
Evidența contabilă a imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 21 ” Imobilizări corporale,,.
Evidența contabilă a imobilizărilor corporale se asigură cu ajutorul conturilor de mai sus care au funcție de activ, se debitează cu valoarea intrărilor conform documentelor de înregistrare și recepție se creditează cu valoarea ieșirilor, iar soldul conturilor este de activ și reflectă valorile existente în patrimoniu în orice moment.
Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se asigură pe fiecare obiect de evidență în parte
2.2. Aspecte privind amortizarea fiscală a imobilizărilor corporale
Baza legală este OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea 1-pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate emitent: ministerul finanțelor publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014 și Codul fiscal modificat și republicat în 2016.
Amortizarea reprezintă o obligație care decurge din principiul prudenței, deoarece un agent economic care un își amortizează imobilizările își supraestimează rezultatul exercițiului și activul firmei, iar cota anuală din valoarea de intrare a imobilizărilor corespunzătoare deprecierii lor ireversibile, care se recuperează prin includerea pe cheltuielile fiecărui exercițiu și apoi deducerea acestor cheltuieli vinveniturile obținute.
Diferența dintre amortizarea fiscală și ce acontabilă apare sub aspectul deducerii cheltuielilor cu amortizarea din veniturile obținute. Elementele de care depinde realizarea amortizării unei imobilizări se regăsesc în valoarea de amortizat, durata amortismentului, metoda de calcul folosită.
Valoarea de amortizat sub aspect contabil este valoarea de intrare a imobilizării corporale apoi poate fii mărită și adusă la valoarea justă obținută în urma unei reevaluări, sub aspect fiscal ea este valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniu.
Metoda de amortizare și durata ei poate fi stabilită de Consiliul de administrație al agentului economic pentru a reflecta cât mai fidel durața reală de funcționare. Din punct de vedere fiscal durata de funcționare este stabilită prin lege, este cea comunicată periodic de Ministerul Finanțelor atunci când Elaborează Normele privind clasificația și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe iar metoda de de calcul a amortizării este reglementată prin Codul Fiscal.
Indiferent de amortizarea contabilă înregistrată în contabilitate cu scopul de a prezenta în situațiile financiare valoarea netă reală a imobilizărilor la calcului impozitului pe profit se va considera deductibilă numai amortizarea calculată după regulile fiscale.
2.3. Tratamentul contabil aferent reevaluării imobilizărilor corporale
Diferența rezultată dintre valoarea justă și valoarea contabilă a activului trebuie să fie prezentată caun plus de valoare sau ca un minus de valoare. Surplusul din reevaluare trebuie să fie înregistrat :
-în creditul contului 105-Rezerve din reevaluare, dacă anterior nu s-a constatat un minus de valoare,
-în contul 7813-Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor, iar eventualul surplus rămas va fi înregistrat în creditul contului dacă anterior nu s-a constatat un minus de valoare
-în contul 7813-Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor, dacă anterior s-a constatat un minus de valoare înregistrat în contul 6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor iar eventualul surplus rămas va fi înregistrat în creditul contului 105 Rezerve din reevaluare.
Minusul din reevaluare va fi înregistrat:
-în contul 6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor, dacă anterior nu s-a constatat nici un plus de valoare,
-în debitul contului 105 Rezerve din reevaluare, dacă anterior s-a constatat un plus de valoare, iar eventuala diferență negativă va fi înregistrată în contul 6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor,
Atunci când un activ care a fost reevaluat este scos din evidența imobilizărilor cedat, casat sau transferat la stocuri eventuala rezervă din reevaluare disponibilă se consideră câștig realizat, ceea ce înseamnă că trebuie să fie transferată în contul 1065 Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve de reevaluare.
Indiferent dacă activul este vândut în câștig sau în pierdere, rezerva din reevaluare este transferată la rezerve.
La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării poate fi:
-eliminată din valoarea contabilă brută a activului, iar valoarea netă este recalculată în funcție de de nivelul valorii juste, această metodă este utilizată, de regulă, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață;
-recalculată proporțional cu modificarea valorii contabile brute a activului astfel încăt valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa justă, această metodă este utilizată atunci când activul este reevaluat prin aplicarea unui indice;
Prima metodă se numește metoda actualizării valoriinete iar cea de a doua ca metoda actualizarii valorii brute.
2.4 Monografie contabilă privind imobilizările corporale
Înregistrarea în contabilitate a imobilizorilor corporale se face conform OMFP 1802/2014:
Monografie contabilă -imobilizări corporale -Achiziții imobilizări corporale:
CAPITOLUL 3-POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE LA SC SMART IDEA FOR ENTERPRISES SRL
3.1.Organizarea societății SC Smart Idea For Enterprises SRL
SC Smart Idea For Enterprises SRL are sediul în București sect 1 Str Florilor nr 45 are ca activitate principală fabricarea de mobile cod CAEN 3109, produce și comercializează o gama largă de canapele și fotolii, mese și scaune, realizate in diverse stiluri, clasic, rustic, traditional, modern. Pentru cei care ăși doresc o piesă de mobilier unică, putem realiza și mobilier la comandă.
Societatea comerciala SC Smart Idea For Enterprises SRL oferă clienților mobilier de înaltă calitate, cu un design variat, de la stil clasic și rustic până la ultramodern, într-o gama largă de culori, totul fiind îmbinat cu o grijă deosebită acordată procesului de producție ce se derulează de mai bine de 120 de ani.
Înființată în 1886 ca prima fabrică de mobilier din România ți lucrând pentru Casa Regala Româna, SC Smart Idea For Enterprises SRL s-a dezvoltat continuu.
Astăzi compania oferă o gamă largă de mobilier apreciat atât în România cât și în strainatate. Deviza firmei este tradiție, stil, calitate.
Respectând cerințele actuale se vine în întâmpinarea clienților atât prin design cât și prin calitatea execuției. Materialele pe care le folosește sunt din lemn de stejar, cireș și fag.
Societatea este prezentă pe piața românească din 1886.
Principalul domeniu de activitate este producția de mobilier din lemn masiv atât pentru sectorul Horeca ca restaurante, hoteluri, baruri, cafenele, pizzerii cât și pentru amenajarea propriei locuințe.
Mobilierul este apreciat atât în țară, cât și în afară, mai ales în țările europene.
Printre locațiile amenajate de această societate se numară: Bordellos București, Cabana Schiorilor Sinaia, Cafe 13 Bravo, Ceainaria Tabiet Bucuresti, Vila Bulevardul Sinaia.
De-a lungul fiecărui an, participă la diverse târguri internaționale de profil.
Organigrama SC Smart Idea For Enterprises SRL
Sursa: Autor pe baza datelor din indicatori principali din Situații financiare
Tabel 3.1.1 Evoluția principalilor indicatori 2013-2015
Sursa: Autor pe baza datelor din indicatori principali din Situații financiare
Tabel 3.1.2. Evolutia veniturilor si cheltuielilor în perioada 2013-2015 și implicit profitul net
Figura 3.1.1. Evoluția veniturilor si cheltuielilor în perioada 2013-2015
Sursa: Autor pe baza datelor din indicatori principali din Situații financiare
3.2. Organizarea contabilității la SC Smart Idea For Enterprises SRL, politici contabile privind imobilizările corporale
Organizarea contabilității societății SC Smart Idea For Enterprises SRL SRL se face după manualul de politici contabile elaborat conform legilor în vigoare. Entitatea are obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii contabilității 82/1991 republicată, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității. Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Orice operațiune economico-financiară efectuată la SC Smart Idea For Enterprises se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității entității revine administratorului al SC Smart Idea For Enterprises SRL
Entitatea organizează și conduce contabilitatea în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, care are studii economice superioare și care răspunde împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.
Politici contabile. Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale. Conducerea entității stabilește politicile contabile pentru operațiunile derulate și prin intermediul acestora își fundamentează deciziile. Aceste politici au fost elaborate având în vedere specificul activității și strategia adoptată de entitate. Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații: relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice; credibile.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare. Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate ale entității se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
Situațiile financiare anuale. Documentele oficiale de prezentare a situației economico-financiare a entității sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată de societate. Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și coincide cu anul calendaristic. Acestea se păstrează timp de 50 de ani.
Politici contabile privind activele imobilizate. Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice pentru entitate pe o perioadă mai mare decât cea acoperită de situațiile financiare din anul curent. Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate.
În vederea înțelegerii politicilor contabile privind activele imobilizate, trebuie avute în vedere următoarele concepte:
Durata de viață utilă. Perioada în care un activ va fi angajat în entitate, fiind măsurată fie prin timpul în care se preconizează a fi folosit, fie prin numărul de unități de producție sau al unor unități similare ce se preconizează că vor fi obținute de entitate prin folosirea activului respectiv.
Costul. Suma plătită în numerar sau echivalente de numerar sau valoarea justă a oricărei contraprestații efectuate pentru a achiziționa sau construi un activ.
Valoarea justă. Suma pentru care un activa ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective.
Valoarea contabilă. Valoarea la care un activ este recunoscut după scăderea amortizării cumulate și a oricăror pierderi cumulate din depreciere
Amortizarea. Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe durata sa de viață utilă.
Valoarea reziduală. Valoarea estimată pe care o entitate o va obține din cedarea unui active, după scăderea costurilor de cedare estimate (presupunând că activul are deja vechimea și se găsește în starea preconizată la sfârșitul duratei sale de viață utilă).
Valoarea amortizabilă. Costul unui activ sau altă valoare care a fost substituită costului, minus valoarea reziduală a activului.
Costuri aferente cedărilor. Costuri legate în mod direct de cedarea unui activ ; acestea nu includ costurile de finanțare sau cheltuielile cu impozitul pe profit aferente.
Costuri cu scoaterea din uz. Costuri aferente dezmembrării unui active și reamenajării terenului pe care acesta era amplasat și readucerii oricăror alte active efectate la starea lor inițială.
Pierderea din depreciere. Valoarea cu care valoarea contabilă a unui active depășește valoarea sa recuperabilă.
Valoarea de utilizare. Valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar estimate ce se așteaptă să fie generate din utilizarea unui activ.
3.3. Analiza imobilizărilor corporale la SC Smart Idea For Enterprises SRL
Imobilizările corporale de la SC Smart Idea For Enterprises SRL cuprind mijloace de transport, mașini și utilaje, instalațiide lucru, clădiri.
Tabel 3.3.1. Structura imobilizărilor corporale în perioada 31/12/2015
Sursa: Autor pe baza datelor din indicatori principali din Situații financiare
Tabel 3.3.1. Evolutia imobilizărilor corporale în perioada 2013-2015
Sursa: Autor pe baza datelor din indicatori principali din Situații financiare
Analizând structura activelor corporale și evoluția lor în anii 2013,2014,2015, observăm că ea se menține relativ la fel pe parcursul celor trei ani, terenurile și construcțiile având ponderea cea mai mare scăzând ușor în 2015 față de 2013. Imobilizările în curs nu înregistrează o variație deosebită, au o pondere nesemnificativă față de celelalte imobilizări corporale.
Figura 3.3.1 Evoluția ratelor de structură ale imobilizărilor corporale
Sursa: Autor pe baza datelor din indicatori principali din Situații financiare
3.4. Analiza dinamicii poducției exercițiului prin prisma modificării numărului mediu al personalului, a gradului de înzestrare tehnică a muncii cualte imobilizări corporale (mijloace fixe) la SC Smart Idea For Enterprises SRL
Analiza dinamicii poducției exercițiului prin prisma modificării numărului mediu al personalului, a gradului de înzestrare tehnică a muncii cualte imobilizări corporale (mijloace fixe) la SC Smart Idea For Enterprises SRL pe baza tabelului de mai jos:
Tabelul 3.4.1.I ndicatori de analiză1
Modificarea absolută a producției exercițiului:
din care:
influența modificării numărului mediu al personalului,
influența modificării gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic,
influența modificării producției exercițiului care revine la un leu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic,
Calculele efectuate oferă următorele informații:
producția exercițiului a crescut în perioada de calcul, comparativ cu perioada de bază, cu 74.000 mii lei;
factorii care au influențat pozitiv evoluția producției exercițiului sunt creșterea numărului mediu al personalului și majorarea gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic. Efectul favorabil al acestor factori s-a concretizat într-un spor de producție de 84.998,47 mii lei;
eficiența utilizării mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic, apreciată prin indicatorul Producția execițiului obținută la un leu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic, a înregistrat însă un regres în perioada de calcul fapt ce a condus la diminuarea producției exercițiului cu 10.998,47 mii lei.
Aceste constatări asigură factorilor de decizie informația necesară pentru a acționa în direcția identificării cauzelor care au determinat o utilizare necorespunzătoare a utilajului tehnologic, să fundamenteze și să aplice măsurile cele mai potrivite pentru eliminarea stărilor cu impact nefavorabil.
3.5. Analiza dinamicii cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului mediu al personalului, a gradului de înzestrare tehnică a muncii cu imobilizări corporale- mijloace fixe la SC Smart Idea For Enterprises SRL
Analiza dinamicii cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului mediu al personalului, a gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe, a proporției mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic în totalul mijloacelor fixe, a producției exercițiului care revine la un leu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic și a gradului de valorificare a producției exercițiului.
Tabelul 3.5.1.I ndicatori de analiză2
Modificarea absolută a cifrei de afaceri:
din care:
– influența modificării numărului mediu al personalului,
– influența modificării gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe,
– influența modificării proporției mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic în totalul mijloacelor fixe,
– influența modificării producției exercițiului care revine la un leu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic,
– influența modificării gradului de valorificare a producției exercițiului,
Pe baza calculelor efectuate pot fi formulate următoarele concluzii:
– cifra de afaceri a crescut cu 30.000 mii lei în perioada de calcul, comparativ cu perioada de bază;
– majorarea cifrei de afaceri este efectul pozitiv al creșterii numărului mediu al personalului (+34.666,63 mii lei) și respectiv al creșterii proporției mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic în totalul mijloacelor fixe (+100.761,39 mii lei);
– factorii care au determinat și un anumit regres al cifrei de afaceri sunt:
– scăderea gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe (–59.222,49 mii lei),
– scăderea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic (–9.860,71 mii lei),
– diminuarea gradului de valorificare a producției exercițiului (–36.344,82 mii lei);
– se identifică în mod clar impactul nefavorabil care l-a manifestat scăderea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic și respectiv creșterea stocurilor de produse finite și semifabricate destinate vânzării, creșterea stocurilor de producție în curs de execuție și a producției de imobilizări.
3.6. Concluzii, propuneri
Imobilizările corporale sunt active care sunt deținute de către o entitate economică, pentru a fii utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fii închiriate terților sau folosite în scopuri administrative și se pot folosi pe parcursul mai multor perioade conform Legii contabilității 82/1991 moificată și republicată 2015, Standardul Internațional de contabilitate IAS 16-Imobilizări corporale, OMFP Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I Pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate, Emitent: Ministerul Finanțelor Publice și Publicat în:monitorul oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014
Imobilizările corporale cuprind:terenuri, amenajări de terenuri, mijloace de transport, animale și plantații, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție ale valorilor umane și materiale, și alte active corporale, imobilizări corporale în curs și în curs de aprovizionare.
Conform IAS 16-costul de achiziție este format din prețul de cumpărare, taxele nerucuperabile, reducerile primite de la furnizori, cheltuieli de transport,costuri de livrare și asamblare, cheltuieli de manipulare.
Reglementări legale privind imobilizările corporale –IAS 16-obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale, problema esențială a acestora fiind indentificarea momentului de recunoaștere a acestor active, a valorii contabile și a amortizării aferente. IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale, exceptînd cazul încare un alt IAS prevede sau permite o abordare contabilă diferită. Imobilizările Corporale conform IAS 16 sunt acele active care sunt deținute de o întreprindere pentru a fii utilizate în producția de bunuri, sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fii folosite în scopuri administrative și este posibil să fie folosite pe parcursul mai multor perioade.
Amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa periodă de viață utilă, este costul activului sau o altă valoare substituită costului în situațiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală.
Valoarea contabilă. Este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț după scăderea amortizării cumulate până la aceea dată, precum și a pierderilor cumulate din depreciere.
Costul. Reprezintă suma plătită în numerar sau echivalențe de numerar, sau valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau a construcției acestuia.
Valoarea reziduală. Reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea pralabilă a costurilor de cedare estimate.
Valoarea justă. Reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părți aflate în cunoștință de cauză, ăn cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv, Pierderea din depreciere reprezintă diferența dintre valoarea contabilă și valoarea recuperabilă.
Reevaluări. Valoarea justă a terenurilor și clădirilor este de obicei valoarea lor de piață, este determinată pe baza unor evaluări efectuate de către evaluatori autorizați.Valoarea justă a celorlalte categorii de imobilizări corporale este valoarea lor de piață determinată în urma unor evaluări. Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare de piață, din cauza faptului că acel gen de imobilizări corporale este foarte rar vândut, atunci acele active sunt evaluate la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare
Recunoașterea imobilizărilor corporale.
Imobilizările corporale sunt recunoscute ca activ atunci când: este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului; și costul activului poate fi măsurat în mod credibil. Imobilizările corporale reprezintă adesea o parte importantă din activele întreprinderii și, prin urmare, ele sunt relevante în prezentarea poziției sale financiare.
Schimburi de active. Un element de natura imobilizărilor corporale poate fi achiziționat prin schimbul total sau parțial cu un alt element de aceeași natură, sau un alt activ.
Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la cost, mai puțin amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere.
Casarea și cedarea. Un element al imobilizărilor corporale trebuie eliminat din bilanț, atunci când acesta este cedat sau când este scos din uz definitiv și nu se mai așteaptă obținerea unor beneficii economice viitoare în urma cedării acestuia
HG 2139/2004-Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, atualizat la 01/06/2012. În cadrul imobilizărilor corporale un loc important îl au mijloacele fixe. Conform Codului fiscal, modificat și republicat ultima dată la republicat în 2016, este aprobat un Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționarea mijloacelor fixe. Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie și duratele normale de funționare ale acestora care sunt egale cu perioadele de amortizare în ani, aferente regimului de amortizare anual.
Conform OMFP1802/2014 – monitorul oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014, metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate. Privind contaibilitatea activelor sau imobilizărilor retrase din utilizarea curentă și disponibile pentru vânzare reglementările tării noastre prevăd obligativitatea calculării, înregistrării amortismentelor activelor imobilizate atâta timp cât se găsesc în întreprindere și valoarea amortizabilă nu afost recuperată pe durata de funcționare, satbilită conform metodei de amortizare, indiferent dacă imobilizările corporale sunt vândute sau sunt utilizate în organizația economică.
SC Smart Idea For Enterprises SRL are sediul în București sect 1 Str Florilor nr 45 are ca activitate principală fabricarea de mobile cod CAEN 3109, produce și comercializează o gama largă de canapele și fotolii, mese și scaune, realizate in diverse stiluri, clasic, rustic, traditional, modern. Pentru cei care ăși doresc o piesă de mobilier unică, putem realiza și mobilier la comandă.
Societatea comerciala SC Smart Idea For Enterprises SRL oferă clienților mobilier de înaltă calitate, cu un design variat, de la stil clasic și rustic până la ultramodern, într-o gama largă de culori, totul fiind îmbinat cu o grijă deosebită acordată procesului de producție ce se derulează de mai bine de 120 de ani.
Organizarea contabilității societății SC Smart Idea For Enterprises SRL se face după manualul de politici contabile elaborat conform legilor în vigoare. Entitatea are obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii contabilității 82/1991 republicată, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității. Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Orice operațiune economico-financiară efectuată la SC Smart Idea For Enterprises SRL se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității entității revine administratorului al SC Smart Idea For Enterprises SRL
Entitatea organizează și conduce contabilitatea în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, care are studii economice superioare și care răspunde împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale. Conducerea entității stabilește politicile contabile pentru operațiunile derulate și prin intermediul acestora își fundamentează deciziile. Aceste politici au fost elaborate având în vedere specificul activității și strategia adoptată de entitate. Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații: relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice; credibile.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare. Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate ale entității se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
Situațiile financiare anuale. Documentele oficiale de prezentare a situației economico-financiare a entității sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată de societate. Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și coincide cu anul calendaristic. Acestea se păstrează timp de 50 de ani.
Politici contabile privind activele imobilizate. Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice pentru entitate pe o perioadă mai mare decât cea acoperită de situațiile financiare din anul curent. Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate.
În vederea înțelegerii politicilor contabile privind activele imobilizate, trebuie avute în vedere următoarele concepte:
Durata de viață utilă. Perioada în care un activ va fi angajat în entitate, fiind măsurată fie prin timpul în care se preconizează a fi folosit, fie prin numărul de unități de producție sau al unor unități similare ce se preconizează că vor fi obținute de entitate prin folosirea activului respectiv.
Costul. Suma plătită în numerar sau echivalente de numerar sau valoarea justă a oricărei contraprestații efectuate pentru a achiziționa sau construi un activ.
Valoarea justă. Suma pentru care un activa ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective.
Valoarea contabilă. Valoarea la care un activ este recunoscut după scăderea amortizării cumulate și a oricăror pierderi cumulate din depreciere
Amortizarea. Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe durata sa de viață utilă.
Valoarea reziduală. Valoarea estimată pe care o entitate o va obține din cedarea unui active, după scăderea costurilor de cedare estimate (presupunând că activul are deja vechimea și se găsește în starea preconizată la sfârșitul duratei sale de viață utilă).
Valoarea amortizabilă. Costul unui activ sau altă valoare care a fost substituită costului, minus valoarea reziduală a activului.
Costuri aferente cedărilor. Costuri legate în mod direct de cedarea unui activ ; acestea nu includ costurile de finanțare sau cheltuielile cu impozitul pe profit aferente.
Costuri cu scoaterea din uz. Costuri aferente dezmembrării unui active și reamenajării terenului pe care acesta era amplasat și readucerii oricăror alte active efectate la starea lor inițială.
Pierderea din depreciere. Valoarea cu care valoarea contabilă a unui active depășește valoarea sa recuperabilă.
Valoarea de utilizare. Valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar estimate ce se așteaptă să fie generate din utilizarea unui activ.
Analizând structura activelor corporale și evoluția lor în anii 2013,2014,2015, observăm că ea se menține relativ la fel pe parcursul celor trei ani, terenurile și construcțiile având ponderea cea mai mare scăzând ușor în 2015 față de 2013. Imobilizările în curs nu înregistrează o variație deosebită, au o pondere nesemnificativă față de celelalte imobilizări corporale.
Analiza dinamicii poducției exercițiului prin prisma modificării numărului mediu al personalului, a gradului de înzestrare tehnică a muncii cualte imobilizări corporale (mijloace fixe) la SC Smart IdeA For Enterprises SRL: Calculele efectuate oferă următorele informații: producția exercițiului a crescut în perioada de calcul, comparativ cu perioada de bază, cu 74.000 mii lei; factorii care au influențat pozitiv evoluția producției exercițiului sunt creșterea numărului mediu al personalului și majorarea gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic. Efectul favorabil al acestor factori s-a concretizat într-un spor de producție de 84.998,47 mii lei; eficiența utilizării mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic, apreciată prin indicatorul Producția execițiului obținută la un leu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic, a înregistrat însă un regres în perioada de calcul fapt ce a condus la diminuarea producției exercițiului cu 10.998,47 mii lei.
Aceste constatări asigură factorilor de decizie informația necesară pentru a acționa în direcția identificării cauzelor care au determinat o utilizare necorespunzătoare a utilajului tehnologic, să fundamenteze și să aplice măsurile cele mai potrivite pentru eliminarea stărilor cu impact nefavorabil.
Analiza dinamicii cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului mediu al personalului, a gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe, a proporției mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic în totalul mijloacelor fixe, a producției exercițiului care revine la un leu mijloace fixe cu rol activ în procesul economic și a gradului de valorificare a producției exercițiului este reflectată astfel:
– cifra de afaceri a crescut cu 30.000 mii lei în perioada de calcul, comparativ cu perioada de bază; – majorarea cifrei de afaceri este efectul pozitiv al creșterii numărului mediu al personalului (+34.666,63 mii lei) și respectiv al creșterii proporției mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic în totalul mijloacelor fixe (+100.761,39 mii lei);
Factorii care au determinat și un anumit regres al cifrei de afaceri sunt: scăderea gradului de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe (–59.222,49 mii lei), scăderea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic (–9.860,71 mii lei), diminuarea gradului de valorificare a producției exercițiului (–36.344,82 mii lei);
se identifică în mod clar impactul nefavorabil care l-a manifestat scăderea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic și respectiv creșterea stocurilor de produse finite și semifabricate destinate vânzării, creșterea stocurilor de producție în curs de execuție și a producției de imobilizări.
ANEXE
ANEXA 1
FISA MIJLOCULUI FIX
ANEXA- 5-REGISTRUL IMOBILIZARILOR
SC SMART IDEA FOR ENTERPRISES SRL
RO11547380
J20/146/2000
BIBLIOGRAFIE
1.Dumitru C.G-Contabilitate-Probleme rezolvate, -Editura Universitară,2009
2.Feleagă N.,Feleagă L,-Contabilitate Financiară-Editura Economică vol 1, 2, 2007
3.Ilincuță L. D.-Contabilitate curentă și raportare financiară a imobilizărilor corporale-Ed. FRM-București 2011
4.Matis D.,Bonaci C.-Curs contabilitate- Raportarea financiară și învățăminte în vremuri de criză- www.seap.usv.ro-2009
5.Mihăilescu N.Răducan M.Analiza activității Economico Financiare-Editura Victor ,2009
6.Munteanu V.Audit financiar contabil -Editura Universitară, 2012
7.Pantea I. , Bodea G.Contabilitatea financiara a intreprinderii, Ed.Intelcredo Deva, 2012
8.Ristea M. Contabilitate financiara, Ed.Economica, Bucuresti,2010
9.Sălceanu A.-Contabilitate financiară-Cursuri- http://biblioteca.regielive.ro/
10.Tiron A.-Curs-Contabilitatea imobilizărilor corporale www.econ.ubbcluj.ro
11.Valceanu G. – Analiza economico-financiara, Ed. Economica, Bucuresti 2006
12.Vuță M.-Elemente de contabilitate aprofundată, Editura Rennaissence-2009
13.Ministerul Finanțelor Pub.Regl.contab.pentru agenți economici, Ed. Ec, București, 2012
14.Standarde Internaționale de Contabilitate IAS -Editura Ceccar- Bucuresti ,2007
15.Ghid pentru înțelegerea și aplicarea standardelor internaț. de contab Editura Ceccar,2004
16.Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată
17. OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea i-pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate emitent: ministerul finanțelor publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014
18.Politici contabile- www.ceccar.ro
19.oferteconta.ro/index.php/.ias16
20.http://www.contzilla.ro/aspecte-privind-amortizarea-fiscala
21.HG2139/2004-Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe-http://codfiscal.net/
22.Codul fiscal republicat 2016
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Imobilizarilor Corporale (ID: 112555)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.