Contabilitatea de Gestiune Si Calculatia Costurilor

1. Obiectivele, funcțiile si rolul contabilitații de gestiune si a calculației costurilor

Definiții

Pentru a stabilii obiectivele, funcțiile și rolul contabilității de gestiune și calculației costurilor se folosește ca punct de plecare definiția ei.

“Contabilitatea de gestiune ca ramură a contabilității, are ca obiect evidența, calculul, analiza și controlul costurilor și rezultatelor analitice prin prisma specificității componentelor entității economice (secții, ateliere, activități), consumatoare de resurse și producătoare de efecte economice utile.”

“Contabilitatea managerială are ca obiectiv în principal reflectarea tuturor operațiunilor de colectare și repartizare a cheltuielilor pe destinații, respectiv pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze de fabricație, activității, secții, decontarea producției obținute precum și calculul costului de producție al produselor fabricate, lucrărilor executate și servicilor prestate, inclusiv a producției în curs de execuție.”

“Contabilitatea de gestiune poate fi definitǎ ca fiind un ansamblu de proceduri de identificare, cuantificare, colectare, analizǎ și raportare a informațiilor contabile cu privire la operațiunile, activitǎțile, procesele, lucrǎrile și serviciile realizate de entitǎțile economice în vederea fundamentǎrii deciziilor tactice și strategice privind atingerea obiectivelor fixate de societate”

“Calculația costurilor presupune ansamblul lucrărilor efectuate într-o formă organizată cu scopul de a obține informații privind costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, activităților sau altor obiecte de calculație.”

Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor este o contabilitate de producție întrucât toate operațiunile din această contabilitate au rolul de a ajunge la un cost de producție determinat matematic.

Obiectivul principal al calculației costurilor este înregistrarea operațiunilor de colectare și repartizare a cheltuielilor asupra cauzei producerii lor (produs, faza, comanda, etc) și înregistrarea producției finite și celei în curs de execuție pe această bază.

Organizarea contabilității de gestiune și calculației costurilor

Informațiile oferite de contabilitatea de gestiune numite în figura anterioară informații de gestiune pot fi după caz:

“informații legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice care desfășoară activități de producție, prestări de servicii, precum și de costul bunurilor vândute pentru persoanele juridice care desfășoară activitate de comerț; ‰

informații care stau la baza bugetării și controlului activității de exploatare; ‰

informații necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor manageriale privind conducerea activității interne; ‰

alte informații impuse de realizarea unui management performant.”

Aceste informații nu pot fi furnizate de către contabilitatea financiară datorită următoarelor două aspecte:

Contabilitatea financiară se bazează pe un cadru juridic, acesta făcând ca raționamentele economice să fie mai rare.

Informațiile oferite de contabilitatea de gestiune sunt confindențiale.

“Spre deosebire de contabilitatea financiară, contabilitatea de gestiune nu se organizează pe bază de legi, ordonanțe, hotărâri, norme. Societatea are întreaga libertate de a-și alege metodele de ținere a contabilității de gestiune, libertate ce trebuie valorificată pe deplin”

Deșii modul de organizare al contabilității de gestiune este unul liber, conducerea contabilității de gestiune este obligatorie.

“Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității. ”

Organizarea contabilității de gestiune se face tinând cont de următoarele aspecte:

“obiectul de activitate al întreprinderii

particularitățile tehnologiei și organizării producției

tipul de producție

mărimea și structura organizatorică a întreprinderii

gradul de mecanizare și automatizare

necesitățile informaționale ale organelor de decizie”

Contabilitatea de gestiune poate fi organizată folosind una dintre următoarele 3 metode:

conturile specifice ( clasa a 9-a)

dezvoltând conturile din contabilitatea financiară

extracontabil cu ajutorul evidenței tehnico-operative

Este de menționat faptul că utilizarea clasei a 9-a din Planul de conturi general din OMFP 1802/2014 „Reglementări contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate” este opțională.

Obiectivele

Principalele obiective ale contabilității de gestiune sunt:

”- Înregistrarea operațiuniilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinații, respectiv pe activități, secții, faze de fabricație, centre de costuri, centre de profit, dupa caz;

– Calculul costului de achiziție, de producție, de prelucrare a bunurilor intrate, obținute, lucrăriilor executate, serviciilor prestate, producției in curs de execuție, imobilizărilor în curs, etc.”

Ca urmare a acestor obiective, contabilitatea de gestiune poate fi văzută ca o contabilitate analitica a exploatării, obiectul acesteia fiind calculația analitică a costului.

”Costul este expresia unui raport între forma bănească a cheltuielilor pe care le efectuează o entitate pentru obținerea si desfacerea producției într-o perioadă determinată si cantitatea de bunuri, lucrări si servicii care formează această producție. ”

”Costul de producție este egal cu prețul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumabile precum și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză. ”

“Costul este expresia valorică a tuturor factorilor de producție consumați pentru producerea și distribuția bunurilor materiale, executarea de lucrări și prestarea de servicii. La baza costului stau consumurile de muncă vie și materiale, exprimate valoric, consumuri care îmbracă forma cheltuielilor de producție și distribuție suportate de întreprindere.”

Ci – costul unitar al unui produs i

CHi – cheltuielile aferente producției bunului i

Q – cantitatea de bunuri

În cazul cheltuielilor privind obținerea și desfacerea producției (CHi), contabilitatea de gestiune și calculația costurilor cuprinde următoarele aspecte:

a) modul de formare al cheltuielilor care se cuprind în costuri și stabilirea de criterii pentru delimitarea lor față de alte consumuri și plăți bănești care intervin în întreprindere;

b) comportamentul și gruparea cheltuielilor privind obținerea și desfacerea producției în raport cu factorii care le generează și cu caracterul lor;

c) diverși indicatori calculați în funcție de cheltuielile privind producția și desfacerea

În ceea ce privește producția (Q), aceasta este studiată de contabilitatea de gestiune avand în vedere două aspecte:

– în calitate de activitate sau proces care se desfășoară într-un anumit cadru tehnico-organizatoric, folosit într-un grad sau altul în acest scop și servind concomitent pentru delimitarea cheltuielilor pe sectoare;

– în calitate de rezultat material concret al consumării productive a elementelor fundamentale procesului de producție.

Contabilitatea de gestiune se rezumă deci doar la societătiile producătoare de bunuri sau prestatoare de servicii.

1.4 Funcțiile contabilității de gestiune si a calculației costurilor

Funcțiile contabilității de gestiune si a calculației costurilor sunt:

Funcția de măsurare a consumurilor privind producția si desfacerea acesteia

Această funcție presupune determinarea costului de producție pe purtători de cheltuieli în baza documentelor justificative.

“Indicatorul valoric cu caracter sintetic al acestor consumuri îl reprezintă costul producției, al cărui nivel trebuie determinat corect prin calcul economic asigurându-i-în acest fel relevanța, credibilitatea și comparabilitatea.”

Funcția de măsurare a consumurilor este fundamentul celorlalte 3 funcții ale contabilității de gestiune si calculației costurilor.

Funcția previzională

Prevederea costului îsi are baza în caracter dinamic al indicatorului cost și se realizează sub 2 forme:

bugetarea costurilor

previziunea costurilor

Bugetarea costurilor se concretizeaza în principiu prin antecalcularea nivelului si structurii costului pentru fiecare produs în parte cât și pentru întreaga producție programată a se fabrica.

Previziunea costurilor se manifestă cu precădere la nivel macro economic. Studiile de prognoză se pot referii însă și numai la o singură entitate, un singur produs ori o singură activitate.

Funcția de optimizare

Optimizarea costurilor vizează alocarea unor resure limitate distribuite în funcție de prioritățiile cerintelor și competivitatea execuției.

“Funcția de control și analiză comparativă a nivelului și structurii cheltuielilor de exploatare

Realizarea ei este legată de acea componentă a funcției de cuantificare a costurilor care vizează urmărirea și înregistrarea analitică a cheltuielilor de exploatare și reprezintă baza optimizării deciziilor în ceea ce privește conducerea laturii valorice a activității de producție, cu condiția ca acest control să fie exercitat în mod operativ pe tot parcursul desfășurării activității.”

Rolul contabilității de gestiune si a calculației costurilor

Calculația costului are rolul de a furniza informații managementului societății asupra costurilor implicate în procesul de producție.

Mărimea costului de producție determinat prin calcul constituie într-un cadru competițional un criteriu de bază ce poate conduce la perfecționarea proceselor de producție, organizare, la creșterea eficienței acestora și a muncii în general.

Calculând costul pentru întreaga producție cât și pentru fiecare unitate de produs în parte face ca entitatea să poată împărții prețul obținut pe piață în:

cheltuieli de producție

profitul întreprinzătorului

Prin antecalculul costului se creaza în entitate un instrument de planificare financiara. Costurile bugetate reprezintă baza prognozei unor indicatori cum ar fi: valoare adaugată, profit, etc.

În calitatea sa de indicator si mijloc de măsurare a cheltuielilor, costul poate juca adevăratul său rol numai daca este determinat in mod corect și realist.

“Importanța care trebuie să se acorde contabilității de gestiune și calculației costurilor este pe deplin justificată dacă se are în vedere faptul că în ultimă instantă rezultatele oricărei societăți sunt horărâte de felul în care se realizează prevederile referitoare la nivelul și structura cheltuielilor și implicit a costurilor determinate pe baza lor.”

Prezentarea S.C. Logstor S.R.L.

Denumire, înființare, capital

Societatea S.C. Logstor S.R.L. a fost constituită în anul 2008 de către asociații Logstor Holding A/S, o societate constituită si care funcționează în conformitate cu legislația din Danemarca, înregistrată la Registrul Central al Comerțului sub numarul CVR-nr.21 și Dl. Jorgen Aegidius, cetățean danez, născut la Odense, Danemarca, la data de 6 iulie 1955, domiciliat în Oluf Bagersgade 2, DK-5000, fiind înregistrată la Registrul Comerțului sub numarul J40/18742/2008 și având codul fiscal RO 24696601.

Prin Procesul Verbal de reuniune al Consiliului de Administrație al Companiei Logstor Holding A/S la data de 01 decembrie 2009 s-a luat decizia de achiziționare a părților sociale deținute de asociatul Jorgen Aegidius, Logstor Holding A/S devenind astfel asociatul unic al S.C. Logstor S.R.L.

S.C. LOGSTOR S.R.L. este o societate comercială română, având forma juridică de societate cu răspundere limitată.

Capitalul social al societății este privat, integral străin deținut in proporție de 100% de către LOGSTOR HOLDING A/S.

Capitalul social subscris și vărsat integral al societății Logstor S.R.L. este de 36.226.992 RON împarțit în 1.509.458 părți sociale cu valoare nomilală de 24 lei/buc, deținut integral de către compania Logstor Holding A/S din Danemarca.

Sediul social este în B-dul Preciziei, nr. 9B, Sector 6, București.

Societatea își desfășoară activitatea de producție și distribuție la adresa mai sus menționată.

Societatea nu deține terenuri și clădiri în proprietate, activitatea desfășurându-se la sediu închiriat pentru care societatea a plătit în exercițiul financiar 2015 chirie în valoare de: 602.128 RON.

Societatea este înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului cu numarul: J40/18742/2008 având codul de identificare fiscala : RO24696601.

Societatea este administrată de către Dl. Costin Berbecaru cetățean de origine română.

Domeniul de activitate

Domeniul principal de activitate al societății este cel al producției și vanzării conductelor preizolate utilizate in sectorul energetic, societatea cuprinde in obiectul său de activitate si alte activității de producție precum:

Tevi, tuburi, conducte și furture din otel tratate termic preizolate pentru montaj suprateran (SPIRO);

Țevi si conducte rezistente la presiuni inalte pentru montaj subteran (PHD);

Conform nomenclatorului CAEN obiectul de activitate se încadrează în: secțiunea F-CONSTRUCȚII, diviziunea 43 – Lucrării speciale pentru construcții, grupa 432 –Lucrării de instalații electrice si tehnico-sanitare și alte lucrării de instalații pentru construcții, clasa 4329 – Alte lucrării de instalații pentru construcții.

Structura organizatorică

Structura organizatorică a unei întreprinderi este reprezentată de ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice și a legăturilor sau relațiilor ce se stabilesc între aceștia, în scopul realizării obiectivelor stabilite de întreprindere.

Din organigrama societății (afișată la pagina următoare) se poate observa că S.C. Logstor S.R.L. este organizată în sistem dualist având două departamente conduse de câte un director, fiecare dintre ei având în subordine câte 4 departamente.

Pe partea de producție există un director de fabrică, el are în subordine departamentele de: achiziții, calitate, producție și depozitare.

Pe partea de vânzări exista un director general el având în subordine departamentele de : proiectare, tehnic, vânzări și financiar-contabil.

Din organigrama societății reiese faptul că comunicarea între departamente este asigurată de către Societatea Logstor A/S Holding Danemarca.

Persoanele care trebuie să asigure buna comunicare si raportările săptămânale către societatea mamă sunt directorul de fabrica si directorul general.

Figură .1.1 Schema organizatorică a S.C. Logstor S.R.L.

Evoluția numărului de salariați al S.C. Logstor S.R.L. în perioada de analiză a ultimelor trei exerciții financiare încheiate, respectiv anii 2013-2015, în funcție de modul de participare la activitatea de producție reprezentați de personalul operativ sau indirect productivi, reprezentați de personalul administrativ, se prezintă astfel:

Conform datelor privind numărul mediu de salariați al S.C. Logstor S.R.L. se poate observa o dinamică pozitivă a personalului societății, în sensul creșterii numărului de salariați ai societăți cu 5 în anul 2014 față de anul 2013, respectiv cu 2 în anul 2015 față de anul 2014.

În mărimi relative observăm o creștere a numărului mediu de salariați ai societății cu 11,11% în anul 2014 față de anul 2013 și cu 4% în anul 2015 față de anul anterior.

Factorii principali care au determinat această creștere au fost:

investiția masivă în capitalul firmei din ultimi 3 ani din partea Logstor Holding A/S

În contextul creșterii personalului se obeservă că societatea a păstrat o structură a personalului angajat relativ constantă astfel încât personalul productiv în anul 2013 a reprezentat 66,67% din numărul total de angajați, iar în anul 2014 și 2015 ponderile personalului productiv au reprezentat 66,00% si 67,31% din totalul salariațiilor.

Capitalul propriu și poziția financiară a societății

Poziția financiară a societății reiese din studierea datelor din bilanț. Bilanțul este un document contabil de sinteză care reflectă expresia în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre activele societății (imobilizări, stocuri, creanțe, disponibilități) și pasivele (datoriile) ei.

Anii pe care a fost efectuată analiza au fost ultimele 3 exerciții financiare respectiv 2013, 2014 și 2015.

Analiza sa făcut pe baza datelor din anexa 1: Indicatorii poziției economice și performanțelor financiare a S.C. Logstor S.R.L., datele fiind preluate din bilanț-urile societății.

Capital social și aporturi de capital

În perioada analizată (exercițiile financiare 2013, 2014 și 2015) în societate au fost făcute aporturi masive de capital fapt care a dus la creșterea numărului de angajați și la reînoirea utilajelor pentru a obține o productivitate sporită.

În anul 2013 a emis 16.667 părți sociale la o valoare nominală de 24 lei, ele fiind cumpărate integral de către Logstor Holding A/S.

În mărimi relative de structură capitalul social a crescut cu 29,33% până la data de 01.01.2014 față de aceeași perioada a anului precedent.

Infuziile de capital au continuat și în următorii ani, societatea ajungând sa își crească capitalul propriu cu 216,36% în doar 3 ani și ajungând la un număr de 1.229.458 părți sociale.

Figură .2 Creșterea capital social și aporturi

Poziția financiară

Poziția financiară a societății este influentată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea si solvabilitatea sa, precum si de capacitatea sa de a se adapta schimbarilor mediului în care își desfasoară activitatea.

Lichiditatea curentă și lichiditatea imediată

“Lichiditatea curentă este un indicator des utilizat în testarea lichidității unei companii, care reflecta raportul dintre activele circulante disponibile (concretizate în stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt, disponibilități bănești) si datoriile curente.”

“Lichiditatea imediată este indicatorul care măsoară capacitatea firmei, la un moment dat, de a-și acoperi datoriile pe termen scurt cu ajutorul disponibilitatilor bănesti proprii pe care le are la dispozitie.”

Pornind de la premiza că nivelul lichidității curente trebuie să înregistreze valori mai mari de 100% (pentru a avea un fond de rulment pozitiv), se observă că societatea este sub acest prag doar în anul 2013, ea crescând peste 100% anii 2014 și 2015 ce este de aprceiat întrucât aceasta confirmă existența unui fond de rulment pozitiv care îi permite societății să își achite actualele obligații financiare.

Rata lichidității imediate este un test acid pentru măsurarea capacității firmei de a-și onora obligațiile pe termen scurt, valoarea lui trebuie să fie cuprinsă între 80% și 100%. Din câte se observă societatea S.C. Logstor S.R.L. depăseste valoarea de 80% fapt ce arată că poate să îsi onoreze obligațiile față de terți in orice moment.

Solvabilitatea generală și cea patrimoniala

“Rata solvabilitatii generale reflecta capacitatea unei intreprinderi de a face fata tuturor scadentelor sale, atat pe termen scurt cat si pe termen mediu si lung.”

Rata solvabilității patrimoniale este un indicator folosit pentru a arăta ponderea capitalurilor proprii în pasivul total.

Rata solvabilității generale depășește pragul de 100% fapt ce indică o situație favorabilă în care societatea îsi poate acoperii toate datoriile din activul propriu.

Rata solvabilității patrimoniale are valori sub 50% fapt ce indică un dezechilibru financiar în societatea analizată, acest aspect este unul negativ și trebuie remediat în exercițile financiare viitoare.

Rata activului imobilizat

Rata activului imobilizat arată ponderea activelor imobilizate în activul total.

Rata activelor imobilizate a scăzut de la 3,72%, in anul 2013, la 3,13%, în anul 2014 ,ceea ce înseamnă că gradul de investire al capitalului a scăzut de la o perioada la alta. Acest lucru s-a întâmplat deoarece valoarea absoluta a activelor imobilizate nu a crescut proporțional cu activul total, el crescând în paralel cu activele circulante ceea ce a dus la faptul că activele circulante sunt foarte apropiate de activul total acest lucru observându-se în rata activelor imobilizate. În 2015 rata activelor imobilizate crește de la 3,13% la 4,87% datorită faptului că activele imobilizate au crescut de la 1.206.405 la 1.233.470 iar activul total a scazut de la 38.580.419 la 25.315.455

Rata activelor circulante

Rata activelor circulante arată ponderea activelor circulante în activul total.

Rata activelor circulante a crescut de la 93,90% în 2013, la 96,57% în 2014, ceea ce înseamna că gradul de imobilizare al capitalului în activitatea de exploatare a crescut de la o perioada la alta. Acest lucru a fost posibil în conditiile în care valoarea absoluta a activelor circulante a crescut, în timp ce în aceeasi perioada, a crescut si activul total. În anul 2015 rata activelor circulante a avut un declin, întrucât ambele valori (activele circulante și activul total) au scăzut drastic.

Rata stocurilor

Rata creanțelor

Rata diponibilităților și plasamentelor

Structura activelor circulante în perioada analizată se prezintă astfel:

Figură .3 Structura activelor circulante în anul 2013

În anul 2013 structura activelor circulante este organizată astfel:

Stocuri 3%

Creanțe 84%

Disponibilități 13%

Această structură indică o ineficientă de a valorifica creanțele, pe lânga acesta, faptul că stocurile au un procent de 3% în activele circulante ale întreprinderii la o societate ce are ca obiect de activitate producția este un aspect negativ.

Figură .4 structura activelor circulante în anul 2014

În anul 2014 structura activelor circulante se prezintă astfel:

Stocuri 5%

Creanțe 86%

Disponibilități 9%

În comparație cu 2013, în structura activelor circulante stocurile au crescut cu 2%, disponibilitățile scăzut cu 4% iar creanțele au crescut cu 2% acest fapt indică în continuare un trend negativ în ceea ce privește valorificarea creanțelor. Creșterea stocurilor cu 2% este un trend bun pentru o companie ce are ca obiect de activitate producția iar scăderea disponibilităților este un aspect negativ întrucât societatea s-ar putea sa nu dispună de suficiente disponibilități pentru ași acoperii datoriile pe termen scurt.

Figură .5 Structura activelor circulante în anul 2015

Structura activelor circulante în anul 2015 se prezintă astfel:

Stocuri 10%

Disponibilități 10%

Creanțe 80%

Creșterea ponderii stocurilor în capitalurile proprii ale societății este un aspect pozitiv ce trebuie încurajat, la fel și creșterea ponderii disponibilităților precum și scăderea ponderii creanțelor fapt ce indică o mai buna gestionare a lor. Trendul dezvoltat în 2015 este unul bun și trebuie păstrat și în exercițiile financiare viitoare

Rata autonomiei financiare gloabale

„Rata autonomiei financiare gloabale permite aprecieri cu privire la sănătatea financiară a firmei și existența unui echilibru financiar stabil, valoarea sa optima sau de prag fiind 33%.”

Rata autonomiei financiare este sub pragul optim aceasta situânduse în apropiere de 0% în anul 2013 acest aspect este unul negativ și indică o instabilitate financiară a societății.

În anul 2014 R.a.f.g. prezintă o creștere cu 13.89% datorită creșterii capitalului social în proporție mai mare comparativ cu rezultatul (negativ) al exercițiului. Creșterea r.a.f.g. este ce merită încurajat fiind un trend pozitiv în situația firmei.

În anul 2015 R.a.f.g. prezintă o noua scădere la 9,29% întrucât deși datoriile au scăzut de la 33.191.075 la 22.349.988 și capitalul social a crescut, rezultatul exercițiului a făcut ca rata să scadă. Acest aspect este unul negativ și trebuie remediat în exercițile financiare viitoare.

Figură .6 Rata autonomiei globale

Rata îndatorării globale

Rata îndatorării globale arată ponderea datoriilor totale în totalul pasivelor , pe baza ei se pot face aprecieri privind sănătatea financiară a societăți.

Rata îndatorării gloabale are pragul optim de 33%, conform tabelului anterior prezentat rata îndatorării globale în anul 2013 a fost de 99,92% fiind de peste 3 ori peste pragul optim asta arată faptul că datoriile externe ale societății nu puteau fi acoperite din capitalul propriu, acest fapt determină o apreciere negativă asupra stării de sănătate financiară a societății.

În anul 2014 rata îndatorării societății a scăzut 13,89% acestă scădere este datorată creșterii capitalurilor proprii în proporție mai mare decât cea a datoriilor externe. Datorită scăderii acestui indicator se poate aprecia că societatea prezintă o însănătosire fată de situația din 2013, acest trend trebuie încurajat pentru a îmbunătăți situația financiară a firmei.

În anul 2015 rata îndatorării societății a crescut la 90.71% această creștere este datorată în principal rezultatului exercițiului acesta fiind negativ și determinând creșterea indicatorului. Acest aspect este unul negativ și trebuie descurajat întrucât societatea nu poate să își acopere datoriile externe.

Figură .7 Rata îndatorării globale

Rata îndatorării globale arată o situație negativă a societății, aceasta aflându-se pe parcursul perioadei analizate în situația în care nu îsi poate acoperii datoriile externe din capitalurile proprii.

Performanțele societății

Performanțele societății sunt date de contul de profit și pierdere. Contul de profit și pierdere este un document contabil de sinteză ce cuprinde date cu privire la rezultatele activității financiare desfășurate de societate concretizată în beneficii (profit) sau pierderii.

Anii pe care a fost efectuată analiza au fost ultimele 3 exerciții financiare respectiv 2013, 2014 și 2015

Analiza sa făcut pe baza datelor din anexa 2: Balanță de verificare la data de 31.12.2013, anexa 3: Balanță de verificare la data de 31.12.2014 și anexa 4 Balanță de verificare la data de 31.12.2015.

“Cifra de afaceri reprezintă totalitatea veniturilor obținute din activități comerciale curente. Ea permite determinarea poziției pe piață a unei societăți, oferă informații despre dinamica activității, șansele de extindere a afacerii sau importanța întreprinderii în cadrul sectorului.”

“Din punct de vedere contabil cifra de afaceri reprezinta sumele rezultate din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entității, după deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată, precum și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.”

Din tabelul 2.6 putem determina structura cifrei de afaceri pe ani.

Figură .8 Structura cifrei de afaceri pe perioada 2013, 2014 și 2015

Aceste grafice nu lasă loc de interpretări privind structura cifrei de afaceri pe categorii de venituri întrucât “un grafic poate ține locul a 1000 de cuvinte”

Aplicarea metodei A,B,C pe structura cifrei de afaceri în anul 2015 a S.C. Logstor S.R.L.

Analiza este efectuată pe anul 2015.

Datele asupra cărora s-a făcut analiza sunt preluate din anexa 4: Balanță de verificare întocmită la data de 31.12.2015 .

Aplicarea metodei A,B,C presupune:

Aranjarea în ordine descrecătoare a elementelor fenomenului.

Determinarea frecvenței absolute a fenomenului

Determinarea frecvenței relative

Determinarea frecventei relative cumulate

Identificarea zonelor de analiză

CA este formată din:

Teavă preizolată PHD (pentru montat împământat) – ( 701 – 709)

Teavă preizolată SPIRO (pentru montat suprateran) – (701 – 709)

Fitinguri 3 Produse(coturi, mufe și alte piese necesare îmbinării conductelor) – (701 – 709)

Execuție montaj conducte 2 produse (spiro, phd) – 704

Transport conducte – 704

Venituri din vânzare de mărfuri (teavă otel tratată) – 707

Venituri din activități diverse 3 produse – 708

Total : 12 produse.

Identificarea zonelor A, B și C este făcută pe baza datelor din tabelul 2.8

Zona A:

Zona A este formată din produsele teavă PHD și Mărfuri.

Zona B este formată din produsele Spiro și execuție montaj conducte.

Zona C este formată din restul produselor.

Datele rezultate au fost centralizate în tabelul 2.9 Curba reală pentru a fi comparat cu tabelul 2.10 Curba teoretică.

Pe baza celor două tabele a fost făcut graficul din figura 2.7. Comparația curbei reale cu curba teoretică.

Curba reală este situată deasupra curbei teoretice fapt ce indică o pondere crescută a vânzărilor produselor din zona A.

În urma analizei efectuate cu modelul A, B, C se recomandă în anii viitori menținerea producției de conductă PHD și a aprovizionărilor de mărfuri la acelaș nivel întrucât sunt cele mai bine vândute produse.

Metoda pe comenzi: Condiții de aplicare, caracterizare și modele de calcul

Această metoda de calculație a costurilor se aplică de către societățiile cu producție individuală sau de serie, care prezintă la sfârșitul perioadei de gestiune și producție în curs de execuție, iar în anumite cazuri, și semifabricate (piese, agregate și ansambluri) ale produselor, în această categorie se cuprind, de exemplu, societățiile din industria constructoare de mașini, cele din industria electrotehnică, cele pentru reparații de mașini și utilaje, fabricile de mobilă etc.

„Fiind o metodă bazată pe concenptul costurilor integrale, presupune desfășurarea lucrărilor de calculație în etapele specifice metodelor absorbante.”

„Obiectul de calculație îl constituie comanda, aceasta fiind cea care colectează atât cheltuielile directe cât și cele indirecte.”

Metoda pe comenzi folosește ca obiect de calculație comanda, aceasta fiind cea asupra căreia se repartizează cheltuielile directe, și indirecte de producție.

Costul unitar este determinat la terminarea comenzii, prin împărțirea totalului cheltuielilor aferente fiecărei comenzi în parte la cantitatea de produse finite rezultate din comanda respectivă.

O comandă reprezintă o anumită cantitate de bunuri cerută de către un client, care parcurge tot ciclul de producție al societății devenind din materie primă, produs finit, fiind ulterior livrat și decontat de către acesta. De regulă livrarea bunului face parte din costul comenzii.

În general, comenzile de produse primite de la clienți se lansează în fabricație, după stabilirea și precizarea detaliilor tehnice de execuție, doar în cazul producției individuale sau de unicate.

Pentru produsele fabricate în serie, se lansează comenzi a căror valoare este bazată pe centralizarea solicitărilor primite de la clienți pentru acelaș tip de produse.

Comenzile necesită un timp pentru aprovizionare și pregătire înainte de lansarea în fabricație, acesta putând crește în funcție de celelalte comenzii pe care societatea trebuie să le onoreze concomitent cu noua comandă și de dotarea cu utilaje și personal calificat a a societății.

Înainte de lansarea în fabricație, comanda primește un simbol format din cifre în registrul de comenzi. Simbolul comenzii poate cuprinde în afară de data lansării în fabricație (an, lună) și alte informații cu privire la produsele care trebuie fabricate, cum ar fi: secțiile implicate cu timpul alocat, data livrării lor către client, etc .

După simbolizare, factorii de proiectare, pregătire și programare a producției întocmesc pentru fiecare comandă, lista normelor de consum și de timp prevăzute în fișele tehnologice, precum și documentele justificative privind consumurile: bonuri de consum, bonurile de lucru și fișele de însoțire.

Emiterea anticipată a documentelor privind consumurile de materii prime, materiale directe, semifabricate proprii și cumpărate, manoperă etc., asigură respectarea nivelului antecalculat, respectiv bugetat, planificat al cheltuielilor care dețin ponderea cea mai însemnată în structura costurilor și creează premizele sesizării pe parcurs a depășirii lor, pe baza documentelor special emise pentru solicitările peste norme, respectiv standarde; aceasta, în condițiile evitării alunecărilor de materiale și repere de la o comandă la alta.

Toate documentele justificative privind o comandă oarecare, și anume: bonurile de consum, bonurile de lucru, fișele de însoțire (pentru manoperă), notele de rebut, notele de remaniere, bonurile de predare produse etc., trebuie să cuprindă în mod obligatoriu simbolul comenzii la care se referă. Aceasta asigură colectarea corectă a cheltuielilor și înregistrarea costurilor produselor în comenziile aferente lor.

Pentru comenziile lansate în fabricație, persoanele desemnate să facă postcalculul deschid fișe sau situații analitice pentru determinarea și înregistrarea cheltuielilor aferente producției. Aceste documente poartă de asemenea simbolul comenzii la care se referă.

În fișe sunt înregistrate cheltuielile directe apărute în timpul fabricației folosind în acest scop articolele de calculație corespunzătoare.

Calculul și înregistrarea cheltuielilor indirecte de producție în comenzi are loc în baza documentelor justificative dupa metodologia obișnuită tinând cont de articolele de calculație asupra cărora urmează să fie atribuite.

Lipsa de unitate între produs și comandă nu permite comparația directă a cheltuielilor efective cu cele planificate pe tot parcursul fabricării produselor.

Cheltuielile indirecte de producție se urmăresc și se atribuie în fișele analitice de colectare folosind aceeași structură analitică creată prin planul acestora pe secții pentru a asigura comparabilitatea directă între costul efectiv și costul bugetat.

Costul efectiv al fiecărei comenzi se calculează la sfârșitul exercițiului financiar sau perioadei de gestiune în care a avut loc finalizarea ei.

Calculul se efectuează după modul în care este organizată și condusă producția în societate, adică în varianta cu semifabricare sau în varianta fără semifabricate.

Producția de tip individual se organizează folosind varianta fără semifabricate iar cea de serie se poate organiza folosind varianta fără fabricate sau folosind varianta cu semifabricate.

La producția individuală și de serie fără semifabricate costul unitar este dat de relația

unde: Cu – costul unitar al produsului comandat;

Cdi – totalul costurilor directe

Ci – totalul costurilor indirecte;

Qt – numărul de produse din lotul comandat

În cazul unei producții în serie organizate în varianta cu semifabricate, când produsele finite sunt rezultatul îmbinării mecanice a unor piese sau subansamble, care se produc în societate sau sunt cumpărate, prelucrate și mai apoi asamblate, comenziile au ca obiect:

– loturile de produse brute turnate sau confecționate

– loturile de produse prelucrate și finisate;

– loturile de produse finite.

Calculul costului unitar presupune:

– calcularea și determinarea costului produselor brute proprii;

– calcularea și determinarea costului operațiunilor privind prelucrarea și finisarea semifabricatelor, subansamblelor și a altor părți componente ale produselor finite.

– calcularea costului produsului finit, care cuprinde:

costul semifabricatelor, subansamblelor, pieselor finisate

cheltuielile de asamblare a acestor părți componente.

În acest caz se aplica metoda de calcul pe comenzi în „varianta cu semifabricate”.

„În cauzl producției de serie organizată în varianta cu semifabricate costul produsului finit este dat de relația:

unde: Cpf – costul produsului finit;

C1,C2,C3,…Cn – costurile părților componente;

Cd,Ci – costurile directe și indirecte privind finisarea, ambalarea produsului;”

Calculul costului comenzilor în varianta „cu semifabricate” este analitic și foarte greoi, mai ales în cazul produselor compuse dintr-un număr mare de componente; de aceea este mai puțin agreat de societăți.

Dacă produsele dintr-o comandă sunt predate parțial magaziei sau clientului, înainte ca această comanda să se fi terminat ciclul de producție, acestea sunt evaluate la costul planificat, standard (antecalculat) sau în funcție de costul efectiv al altui lot de produse similar sau identic produs în perioadele de gestiune anterioare. Diferențele care apar între costul antecalculat și costul efectiv la finalizarea comenzii se reflectă în costul ultimului lot de produse. Metoda de evaluare folosită în cazul predărilor anticipate către client sau magazie este menținută obligatoriu pe tot parcursul exercițiului financiar în curs.

Dacă produsele care fac parte dintr-o comandă se predau parțial la magazie sau clientului, înainte ca aceasta să se fi terminat, acele produse se evaluează la cost planificat, standard (antecalculat) sau în funcție de costul efectiv al unor produse similare fabricate în perioadele de gestiune precedente. Diferențele care apar între costul antecalculat și costul efectiv la terminarea comenzii se reflectă în costul ultimului lot de produse. Metoda de evaluare adoptată în cazul predărilor anticipate de produse către client ori depozit, se menține obligatoriu în tot cursul anului.