Contabilitatea DE Gestiune A Imobilizarilor Corporle Intr O Institutie Publica

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE FINANTE-BANCI, CONTABILITATE SI ADMINISTRARE AFACERILOR

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENȚĂ

,, CONTABILITATEA DE GESTIUNE A IMOBILIZARILOR CORPORLE

INTR-O INSTITUTIE PUBLICA”

Profesor coordonator:

Lector univ.dr. Calotă Traian- Ovidiu

Absolvent:

Dorina Vladu

București

2016

CUPRINS

Cap.1 CONCEPTE, DEFINIȚII ȘI CATEGORII ECONOMICE PRIVIND IMOBLIZARILE

Definitii si concepte privind imobilizările ……………………………………

Delimitarea si determinpriarea imobilizărilor …………………………….….

Evaluarea imobilizarilor …………………………………………..

Cap.2 CONTABILITATEA TRANZACȚIILOR ȘI OPERAȚIILOR ECONOMICO- FINACIARE A IMOBILIZARILOR IN INSTITUTIA PUBLICA

2.1 Prezentarea generala a institutiei publice, sfera de utilizare a

imobilizarilor…………………………………………..

Intrarea imobilizărilor în institutia publica…………………………………………………

Metode de calcul și înregistrarea amortizării imobilizărilor………………………………

Ieșirea imobilizărilor din institutia publica………………………………………………..

Cap.3 RECUNOAȘTEREA IMOBILIZĂRILOR ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE ȘI PRINCIPALII INDICATORI IMPLICAȚI ÎN PROCESUL DECIZIONAL AL INSTITUTIEI

Tratamente și politici contabile privind imobilizările……………………………………….

Criterii de recunoaștere a imobilizărilor în situatiile financiare ……………………….

Note la conturile anuale în care se regăsesc imobilizări……………………………………

Analiza principalilor indicatori ce privesc imobilizările ………………….

Cap.4 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Concluzii și propuneri…………………………………………………..……………………

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL 1

DEFINIȚII, CONCEPTE ȘI CATEGORII ECONOMICE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

Definiții și concepte privind imobilizările

Activele fixe sunt active deținute de către instituțiile publice în scopul utilizării lor pe termen lung. Activele fixe includ activele fixe corporale, activele fixe necorporale și activele financiare.

Activele fixe corporale sunt denumite și active tangibile, imobilizări materiale sau active fixe (investiții materiale), fiind reprezentate de bunuri materiale de folosință îndelungată în activitatea unei instituții.

Activele fixe corporale cuprind:

– terenuri și amenajari la terenuri;

– construcții;

– instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații;

– mobilier, aparatură birotica, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale;

– avansuri și active fixe corporale în curs de execuție

Activele fixe necorporale sunt active fără substanță fizică, care se utilizează pe o perioadă mai mare de un an. Contabilitatea sintetică a activelor fixe necorporale se ține pe categorii iar contabilitatea analitică pe feluri de active fixe necorporale.

Activele fixe necorporale cuprind: a) cheltuielile de dezvoltare care au ca scop aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoștinte în scopul realizării de produse sau servicii noi sau care sunt imbunătațite substanțial, inaintea stabilirii producției de serie sau utilizării;

b) brevetele, certificatele de înregistrare, mărcile, alte titluri de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală, licențele și alte valori similare;

 c) alte active fixe necorporale, inclusiv programe informatice create de instituții sau achiziționate de la terți.

Din punct de vedere fiscal , mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative.

b) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Concepte specifice privind imobilizările :

Contabilitatea sintetică a activelor fixe corporale se ține pe categorii, iar contabilitatea analitică pe fiecare obiect de evidență, prin care se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcție distinctă.

În vederea reflectării valorii reale, precum și a prezentării în situațiile financiare a unei imagini fidele asupra patrimoniului, activele fixe corporale și necorporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice sunt supuse amortizării începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Valoarea amortizabilă o reprezintă valoarea contabilă a activului fix ce trebuie înregistrată în mod sistematic pe parcursul duratei de viață utile. Durata de viață utilă este perioada pe parcursul căreia se estimează că se va utiliza activul fix supus amortizării.

Valoarea contabilă o reprezintă valoarea de înregistrare în contabilitate a activului fix la data intrării în patrimoniul instituției publice.

Activele fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice, supuse amortizării, sunt destinate să deservească activitatea acestora pe o perioadă mai mare de un an și se consumă treptat.

Sunt considerate active fixe corporale obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) au o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului – în prezent 2.500 lei ;

b) au o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot ori set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

Pentru componentele care intră în strctura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea va fi determinată pentru fiecare componentă.

Duratele normale de utilizare aprobate prin hotărâre a Guvernului se pot corecta, în sensul majorării sau reducerii acestora cu până la 20%, cu aprobarea ordonatorului de credite.

Prin valoarea de intrare a activelor fixe corporale se ințelege:

  a) valoarea reevaluată în conformitate cu prevederile legale;

b) costul de achiziție pentru activele fixe corporale procurate cu titlu oneros;

c) costul de productie pentru activele fixe corporale construite sau produse de instituțiile publice;

d) valoarea justă pentru activele fixe corporale dobândite cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor în activ pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite.

Instituțiile publice amortizează activele fixe corporale utilizând metoda amortizării liniare. Amortizarea liniară constă în includerea uniformă în cheltuielile instituțiilor publice a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a activului fix.

Amortizarea anuală se calculează prin aplicarea cotei de amortizare (CA) la valoarea de intrare a activelor fixe corporale și necorporale. Cota de amortizare (CA) pentru activele corporale se determină ca raport procentual între 100 și durata normală de utilizare din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin hotărâre a Guvernului (CA= 100/durata normală de funcționare). Pentru activele fixe corporale intrate în patrimoniul instituțiilor publice care nu au fost amortizate integral, durata normală de funcționare este durata rămasă prevăzută în documentele de intrare, respectiv durata stabilită de comisie, în situația în care nu se cunoaște anul punerii în funcțiune .

Amortizarea activelor fixe corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de utilizare. Durata normală de funcționare rămasă se determină ca diferență între durata normală de funcționare stabilită potrivit legii și durata normală de funcționare consumată.

Instituțiile publice au obligația să înscrie în documentul “Fișa mijlocului fix” valoarea rămasă de amortizat și amortizarea lunară aferentă activelor fixe corporale aflate în patrimoniu.

În cazul activelor fixe corporale achiziționate cu durata normală de funcționare expirată, se stabilește o nouă durată normală de funcționare de către o comisie tehnică, cu aprobarea ordonatorului de credite, dar nu mai mult de 20% din durata normală de funcționare inițială.

În cazul activelor fixe pentru care nu există date de identificare a duratei normale de funcționare consumate, deoarece nu se cunoaște anul punerii în funcțiune, durata normală de funcționare rămasă în care se recuperează valoarea de intrare se stabilește de către o comisie tehnică, cu aprobarea ordonatorului de credite.

În situația în care valoarea de înregistrare actualizată a unor active fixe corporale este mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului și acestea sunt amortizate complet, activele fixe corporale trec la categoria materialelor de natura obiectelor de inventar și se înregistrează în contabilitate la valoarea justă, stabilită de o comisie de specialiști din instituție, numită de ordonatorul de credite, conform OMFP nr. 221/2015 pentru completarea Normelor metodologice privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice, aprobate prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 3.471/2008.

Amortizarea activelor fixe corporale date în concesiune sau cu chirie se calculează de către instituțiile publice care le au in patrimoniu.Amortizarea investițiilor la activele fixe corporale inchiriate se recuperează de către instituțiile publice care au efectuat investițiile, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare ramasă, după caz.

În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile a activelor fixe corporale scoase din funcțiune, valoarea ramasă neamortizată se include în cheltuielile instituțiilor publice, integral, la momentul scoaterii din funcțiune.

Instituțiile publice au obligația să evidențieze în contabilitate diferențele din reevaluare, amortizarea activelor fixe corporale, precum și sumele rezultate din valorificarea activelor fixe corporale scoase din funcțiune.

Instituțiile publice reevaluează imobilizările corporale conform Ordinului nr. 3471/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reevaluarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice.

Prin acțiunea de reevaluare a activelor fixe corporale existente în patrimoniul instituțiilor publice se realizează actualizarea valorii elementelor patrimoniale respective în situațiile financiare anuale ale anului în care s-a efectuat reevaluarea.

Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste a acestora la data bilanțului, ținându-se seama de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.

Valoarea justă a unui bun este definită la pct. 2.8 „Reguli generale de evaluare" din cap. II „Aprobarea, depunerea și componența situațiilor financiare" din Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările și completările ulterioare. Pentru bunurile care au valoare de piață, valoarea justă este identică cu valoarea de piață.

Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați conform reglementărilor legale în vigoare.

În situația în care valoarea justă nu se determină în baza evaluărilor efectuate de evaluatori autorizați, valoarea justă la data bilanțului se determină de o comisie numită de conducătorul instituției publice.

1.1.2 Delimitări și determinări privind imobilizările corporale

Având în vedere marea varietate și complexitate a activelor imobilizate, pentru organizarea generală a contabilității lor, este necesară clasificarea acestora:

După natura economico-financiară:

imobilizări necorporale;

imobilizări corporale;

imobilizări în curs de execuție, necorporale și corporale;

imobilizări financiare.

După apartenența, mijloacele fixe pot fi:

Mijloacele fixe proprii – fac parte din inventarul unității patrimoniale și sunt înregistrate ca atare, folosindu-le în permanență.

Mijloacele fixe închiriate – pe bază de contract, fac parte din inventarul altor unități și se folosesc temporar de unitatea care le-a luat cu chirie.

După natura lor, imobilizările pot fi:

de natură financiară (cazul imobilizărilor financiare) și

nefinanciare (imobilizări necorporale și corporale),

După destinația lor pot fi imobilizări:

profesionale (acelea care concură la realizarea obiectului de activitate)

sau neprofesionale (servesc unor funcții ale întreprinderii, cum ar fi construcțiile de locuit pentru realizarea funcției sociale a întreprinderii, dotările sportive și culturale, etc.).

După regimul de recuperare al valorii de intrare:

mijloacele fixe amortizabile

Construcții;

Instalații tehnice,mijloace de transport,animale și plantații;

Mobilier, aparatură birotica,echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale;

mijloacele fixe neamortizabile

lacurile, bălțile, iazurile care nu sunt rezultatul unor investiții;

terenurile, inclusiv cele împădurite;

tablourile și operele de artă;

bunurile din domeniul public finanțate din resurse bugetare

casele de odihnă proprii, locuințele de protocol,

În ceea ce privește organizarea contabilității activelor imobilizate, trebuie să se țină seama de obiectivele și factorii de organizare a contabilității activelor imobilizate, de organizare a documentației primare și a evidenței operative, de sistemul de conturi utilizat.

Clasificarea mijloacelor fixe dă posibilitatea ordonării și studierii multitudinii și diversității lor. Ea asigură evidențierea corectă a tuturor aspectelor tehnico – economice privind existența, utilizarea și deprecierea acestora.

Această clasificare stă la baza delimitării mijloacelor fixe ca obiecte de evidență, la elaborarea catalogului duratelor de serviciu normale și a normelor de amortizare. Mijloacele fixe sunt clasificate în general în grupe, subgrupe, clase și subclase.

Clasificarea aprobată prin H.G. nr.2139/2004, urmând tendința manifestată pe plan mondial, a concentrat activele corporale amortizabile într–un număr cât mai redus de grupe și clase, scopul urmărit fiind o operare cât mai ușoară a amortizării și nu inventarierea fizică a acestora.

Catalogul cuprinde următoarele informații necesare identificării mijlocului fix și stabilirii duratei normale de funcționare:

codul de clasificare;

denumirea grupei, a subgrupei, clasei, subclasei și a familiei mijloacelor fixe amortizabile;

limita minimă și limita maximă a duratei normale de funcționare, în ani.

Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie și duratele normale de funcționare ale acestora, care corespund cu duratele de amortizare în ani, aferente regimului de amortizare liniar.

Durata normală de funcționare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării. În consecință, durata normală de funcționare este mai redusă decât durata de viață fizică a mijlocului fix respectiv.

Mijloacele fixe cuprinse în catalog sunt clasificate în general în grupe, subgrupe, clase și subclase, iar pentru unele și în familii. Astfel, mijloacele fixe amortizabile au fost clasificate în trei grupe principale și anume:

 Grupa 1 – Construcții;

 Grupa 2 – Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații;

 Grupa 3 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

Catalogul se aplică în mod unitar de către agenții economici, persoanele juridice fără scop patrimonial cât și de către instituțiile publice, asigurând determinarea în mod unitar a amortizării capitalului imobilizat în active corporale.

Pentru fiecare mijloc fix nou achiziționat se utilizează sistemul unor plaje de ani cuprinse între o valoare minimă și una maximă, existând astfel posibilitatea alegerii duratei normale de funcționare cuprinsă între aceste limite. Astfel stabilită, durata normală de funcționare a mijlocului fix rămane neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de intrare a acestuia sau scoaterea sa din funcțiune.

Înregistarea și evaluarea imobilizărilor corporale

Costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă:

este posibilă generarea către entitate a unor beneficii economice viitoare aferente activului; și

costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

O entitate evaluează, conform principiului recunoașterii, toate costurile imobilizărilor sale corporale atunci când apar. Aceste costuri includ costurile inițiale pentru achiziționarea sau construcția unor elemente de imobilizări corporale, precum și costurile care apar ulterior pentru adăugarea, înlocuirea sau modernizarea acestora.

Prin evaluare contabilă se înțelege măsurarea mărimii existenței și mișcării activelor imobilizate în expresie valorică, în vederea reflectării în conturi și/sau situațiile financiare. Elementul de referință hotărâtor în evaluarea elementelor patrimoniale este momentul evaluării, carea ar putea fi:

la data intrării în patrimoniu

cu ocazia inventarierii

la închiderea exercițiului

la ieșirea din patrimoniu

Momentul înregistrării

Activele fixe se inregistrează în momentul transferului dreptului de proprietate pentru cele achiziționate cu titlu oneros sau în momentul întocmirii documentelor dacă sunt construite sau produse de instituție, respectiv primite cu titlu gratuit.

1.2.2 Evaluarea inițială

Activele fixe corporale trebuie sa fie evaluate la:

– costul de achiziție, pentru cele procurate cu titlu oneros;

– costul de producție, pentru cele construite sau produse de instituție;

– valoarea justă pentru cele primite gratuit (ex. donații, sponsorizări).

Valoarea justă se determina pe baza raportului intocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.

1.2.3 Cheltuieli ulterioare

Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix după achiziționarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit care au drept scop menținerea parametrilor funcționali stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.

Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului fix atunci când au ca efect imbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali stabiliți inițial (modernizșri) sau mșrirea duratei de viață utile (reparații capitale) și conduc la obținerea de beneficii economice viitoare.

Obținerea de beneficii economice viitoare se poate realiza fie direct prin creșterea veniturilor, creșterea potențialului de servicii furnizate, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreținere și funcționare.

În cazul clădirilor, investițiile efectuate trebuie să asigure protecția valorilor umane și materiale și imbunătățirea gradului de confort și ambient sau reabilitarea și modernizarea termică a acestora.

1.2.4 Evaluarea la data bilanțului

Un activ fix trebuie prezentat în bilant la valoarea de intrare mai putin ajustările cumulate de valoare.

Ajustarile de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.

Ajustarile de valoare pot fi ajustări permanente, denumite și amortizări, și/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe.

CAPITOLUL 2

CONTABILITATEA TRANZACȚIILOR ȘI OPERAȚIILOR ECONOMICO-FINANCIARE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE

2.1 Camera Comunelor – prezentare generală

Din punct de vedere al subordonării, Camera Comunelor este o instituție publică care are calitatea de ordonator principal de credite, iar din cel al finanțării, aceasta este finanțată integral de la bugetul de stat, dar în cadul acesteia se desfășoară și activități finanțate din venituri proprii.

Evidența financiar-contabilă este organizată diferențiat pe cele două tipuri de activități din cadrul instituției, care au surse de finanțare diferite și bugete proprii – activitatea proprie, finanțată integral de la bugetul de stat și activitatea finanțată din venituri proprii, execuția bugetară urmărindu-se separat pentru fiecare dintre acestea.

Activitatea serviciilor Camerei Comunelor are ca scop îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor Camerei Comunelor. Secretarul general al Camerei Comunelor conduce întreaga activitate a serviciilor Camerei Comunelor.

Serviciile Camerei Comunelor asigură condițiile organizatorice, materiale și asistența de specialitate pentru pregătirea și desfășurarea activității parlamentare la sediul acesteia și în circumscripțiile electorale.

Biroul permanent al Camerei Comunelor conduce și controlează serviciile Camerei Comunelor.

Serviciile Camerei Comunelor desfășoară următoarele activități principale:

asigurarea condițiilor pentru pregătirea și desfășurarea lucrărilor parlamentare;

fundamentarea necesarului de resurse financiare, materiale și umane și utilizarea lor, potrivit legii;

elaborarea propunerilor privind relațiile cu autoritățile publice, organizațiile interne și internaționale și executarea aprobărilor, potrivit competențelor;

exercitarea controlului intern;

administrarea bunurilor și serviciilor auxiliare.

Activitatea serviciilor Camerei Comunelor privind pregătirea și desfășurarea lucrărilor parlamentare se realizează prin:

pregătirea și asigurarea condițiilor pentru buna desfășurare a ședințelor Camerei Comunelor și a celor două Camere, după caz;

asigurarea asistenței de specialitate privind dezbaterea proiectelor de lege în plenul Camerei Comunelor; procesarea sau întocmirea proiectelor de lege, respectiv a legilor pe baza textelor adoptate de plenul Camerei; ține evidența acestora;

asigurarea asistenței de specialitate pentru activitatea comisiilor parlamentare;

asigurarea asistenței de specialitate și a activității de secretariat a Biroului permanent și a Comitetului ordinii de zi.

Secretarul general îndeplinește atribuțiile stabilite prin acte normative, prin hotărâri conduce personalul serviciilor Camerei Comunelor sau ale Biroului permanent; în îndeplinirea atribuțiilor sale, secretarul general emite ordine și conduce personalul serviciilor Camerei Comunelor.

2.2. Atribuțiile Direcției financiar-contabilă

Direcția financiar-contabilă, componentă a Departamentului Economic, are următoarele atribuții principale:

a) fundamentează și elaborează proiectul bugetului Camerei Comunelor, având ca surse de finanțare credite bugetare și venituri proprii, pe baza propunerilor compartimentelor serviciilor Camerei Deputaților;

b) urmărește execuția bugetului, întocmește rapoarte periodice cu privire la aceasta și elaborează contul anual de execuție a bugetului, în vederea prezentării spre aprobare plenului Camerei Deputaților, potrivit legii;

c) înregistrează în evidența contabilă cronologic și sistematic toate documentele justificative privind operațiunile patrimoniale, întocmește notele contabile și în urma acestora balanțele de verificare sintetice și analitice, atât pentru activitatea proprie, finanțată integral de la bugetul de stat, cât și pentru activitățile finanțate din venituri proprii.

d) întocmește notele contabile pentru operațiunile patrimoniale, precum și balanțe de verificare sintetice și analitice, atât pentru operațiunile aferente activităților finanțate din buget, cât și a celor finanțate din venituri proprii;

e) extrabilanțier, ține evidența unor bunuri care nu sunt în patrimoniul Camerei Deputaților, dar se află pe spațiile și în folosința acesteia în urma încheierii unor contracte de împrumut/comodat cu diverse instituții;

f) înregistrează operațiile patrimoniale în evidența contabilă sintetică și analitică privind cheltuielile curente, activele nefinanciare și cele pentru activitățile finanțate din venituri proprii;

g) asigură și răspunde de întocmirea și depunerea în termenele legale la Ministerul Finanțelor Publice a situațiilor financiare aprobate, atăt pe suport de hârtie, cât și electronic, situațiile financiare solicitate fiind cele centralizate, având în componență activitatea proprie – finanțată integral de la bugetul de stat, activitățile finanțate din venituri proprii și IRDO – finanțat integral de la bugetul de stat.

h) înregistrează în contabilitate debitele create și provenite din drepturi de personal, bunuri și servicii, active nefinanciare și urmărește stingerea acestora;

i) urmărește reflectarea în contabilitate a debitelor create și provenite din drepturi de personal, bunuri și servicii, active nefinanciare și se ocupă de lichidarea acestora;

j) în urma acțiunilor de inventariere efectuate anual sau la termenele prevăzute de lege, confirmă situația stocurilor scriptice pentru gestiunile de patrimoniu ale Camerei Deputaților, precum și a soldurilor conturilor contabile sintetice/analitice din balanța de verificare la 31 decembrie;

k) înregistrează rezultatele inventarierii cuprinse în procesele verbale de inventariere, rezultate ce se vor consemna și în evidența tehnic-operativă a gestiunilor, datele existente în evidența contabilă și respectiv în situațiile financiare fiind în concordanță cu situația faptică reală a elementelor patrimoniale stabilite în urma inventarierii anuale a patrimoniului;

l) întocmește registrul-inventar, document contabil obligatoriu, în care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanț;

m) evidențiază rezultatele inventarierii anuale a patrimoniului, consemnate în procese-verbale de inventariere care se înregistrează atât în evidența tehnico-operativă, cât și în contabilitate; toate elementele de activ și de pasiv inventariate și grupate după natura lor, conform posturilor din bilanțul contabil, se înregistrează în registrul inventar; datele înregistrate în contabilitate și în bilanțul contabil sunt puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarierii anuale;

n) înregistrează rezultatele proceselor verbale de scoatere din funcțiune/declasare a bunurilor întocmite și aprobate de către comisia de casare, potrivit reglementărilor legale;

o) urmărește reflectarea în contabilitate a rezultatelor casării bunurilor, potrivit reglementărilor legale;

p) efectuează plata cheltuielilor din bugetul Camerei Comunelor pe baza documentelor de angajare, lichidare și ordonanțare aprobate de persoanele împuternicite; întocmește instrumentele de plată aferente și le depune în termenele legale pentru efectuarea plății;

r) efectuează plata cheltuielilor privind proiectele cu finanțare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare desfășurate de Camera Comunelor;

s) ține evidența angajamentelor legale și bugetare, potrivit legii;

ș) verifică și avizează pentru control financiar preventiv operațiunile privind deschiderea, repartizarea și modificarea creditelor bugetare;

t) întocmește lista de dotări independente, în baza solicitărilor fundamentate ale compartimentelor utilizatoare, pe care o supune aprobării, potrivit competențelor;

ț) calculează și înregistrează în contabilitate amortizarea capitalului imobilizat;

u) asigură, în cadrul procedurilor de finanțare nerambursabilă derulate de Camera Comunelor, potrivit Legii nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, cu modificările și completările ulterioare, activitățile specifice de natură economico-financiară, conform prevederilor legale, pe baza avizelor comisiei de evaluare;

v) asigură, în cadrul procedurilor de finanțare din fonduri externe nerambursabile postaderare, activitățile specifice de natură economico-financiară, conform prevederilor legale;

x) verifică și avizează pentru control financiar-preventiv, în faza de angajare și de ordonanțare, toate documentele care cuprind sau din care derivă operații patrimoniale privind modul de constituire, administrare și utilizare a fondurilor prevăzute în bugetul Camerei Deputaților, evoluția și modul de administrare a patrimoniului, utilizarea și gospodărirea mijloacelor materiale și bănești, cele din care derivă drepturi și obligații față de persoane juridice sau fizice, precum și instrumentele de plată întocmite ca urmare a efectuării operațiilor respective; răspunde de legalitatea și regularitatea proiectelor de operațiuni supuse aprobării;

y) asigură și răspunde de întocmirea și depunerea conform prevederilor legale a Decontului de taxă pe valoare adăugată și a Declarației informative privind livrările/prestarile și achizițiile efectuate pe teritoriul național, ambele fiind aferente activităților finanțate din venituri proprii;

z) asigură întocmirea declarațiilor fiscale privind TVA și achizițiile și livrările intracomunitare aferente activităților finanțate din venituri proprii., precum și de întocmirea și depunerea în termen a diverselor raportări solicitate de către Ministerul Finanțelor Publice, atăt pe suport de hârtie, cât și electronic, dacă este cazul.

Ordonatorul principal de credite răspunde de organizarea și conducerea contabilității Camerei Comunelor, conform legii.

Directorul Direcției financiar-contabile răspunde de organizarea evidenței contabile a instituției în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr.82/1991, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu instrucțiunile Ministerului Finanțelor Publice.

Directorul Direcției financiar-contabile răspunde de următoarele activități principale:

a) exercită controlul financiar preventiv asupra operațiunilor legate de deschiderea, repartizarea și modificarea creditelor bugetare;

b) evidența contabilă a patrimoniului și evidența angajamentelor;

c) evidența plăților cheltuielilor din bugetul Camerei Deputaților, conform clasificației bugetare, precum și înregistrarea contabilă a acestora.

Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine șefului Departamentului economic, directorului Direcției financiar-contabile, împreună cu personalul din subordine.

Directorul Direcției financiar-contabile este numit în funcție de către Secretarul general, în condițiile îndeplinirii cerințelor de studii și experiență prevăzute de Legea contabilității nr.82/1991 cu modificările și completările ulterioare, și de reglementările specifice ale Ministerului Finanțelor Publice, referitoare la persoana care organizează și conduce evidența contabilă a unei instituții publice.

2.3. Sistemul informatic de evidență financiar-contabilă utilizat în instituție

În prezent, evidența financiar-contabilă se realizează cu ajutorul unui subsistem informatic pentru activități administrative și economico-financiare (S.I.A.E.F.), proiectat intern și având ca suport sistemul de baze de date Oracle, cu aplicații dezvoltate în tehnologie Oracle Forms.

S-a optat pentru acest soft de rețea deoarece răspunde cât mai bine problemelor instituției noastre, se pretează la specificul activităților de bază ale acesteia. Soluțiile bazate pe tehnologii Oracle se dovedesc ideale în rezolvarea problemelor de folosire a resurselor, de management de proiecție sau contabilitate, de analiză și decizie în timp util, de securizare a informației. O caracteristică esențială a produselor Oracle este aceea de a permite administrarea unor volume uriașe de date, prin procese de tranzacționare de mare performanță.

S.I.A.E.F. are în vedere realizarea obiectivelor celor mai importante compartimente din cadrul instituției noastre, dezvoltat permanent pentru a putea furniza informațiile necesare conducerii în vederea derulării optime a procesului economico financiar în condiții optime. S.I.A.E.F. cuprinde zece subsisteme informatice corespunzătoare compartimentelor din sfera activității economico-financiare.

S.I.A.E.F. este un sistem informatic de tip Enterprise Resourse Planning (ERP), bazat pe arhitectura client/server, dezvoltat pentru prelucrarea tranzacțiilor, folosește o bază de date unică în care datele sunt introduse o singură dată, permite acces la date în timp real, compus din mai multe module care deservesc domeniile de gestiune ale unei instituții. Modulele acestui sistem informatic sunt:

Achiziții

Patrimoniu

Investiții

Salarizare

Contractare

Resurse umane

Financiar

Contabilitate

Buget

Sinteză

Activitatea contabilă se realizează prin parcurgerea următorilor pași:

înregistrarea documentelor justificative aferente fiecărei gestiuni ale instituției, pentru a permite determinarea existentului și mișcării patrimoniului în orice moment; (contabilitatea analitică)

întocmirea notelor contabile(contabilitate sintetică) pe baza cărora se emit balanțele de verificare-situații tabelare ce se realizează lunar în vederea verificării exactității înregistrării operațiunilor economice în conturi, realizând legătura dintre conturile sintetice și analitice;

pe baza datelor furnizate de balanțele de verificare se întocmește bilanțul contabil- document oficial de sinteză al tuturor unităților patrimoniale, care dă o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și asupra rezultatelor obținute de unitatea patrimonială.

Primii doi pași ce trebuie parcurși pentru realizarea obiectivului contabilității se realizează cu ajutorul celor două module ale aplicației, patrimoniu respectiv contabilitate. Accesul în aplicație se realizează prin intermediul unei interfețe prietenoase din meniul principal, și pe baza dialogului utilizatorului cu aplicația. La intrarea în modulul CONTABILITATE avem posibilitatea selectării unuia din cele două submodule: Contabilitate analitică, respectiv Contabilitate Sintetică; între cele două submodule există o legătură strânsă pe baza datelor introduse în Patrimoniu se realizează prelucrarea acestora în Contabilitate, prin intermediul programului de prelucrare.

Tipuri de operațiuni privind imobilizările într-o instituție publică

Înregistrările în contabilitate se fac pe baza documentelor justificative, cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data întocmirii sau intrării lor, și sistematic, în conturile sintetice și analitice.

Contabilitatea sintetică se desfășoară pe surse de finanțare și activități, iar cea analitică, pe gestiuni și locuri de folosință.

Înregistrarea intrărilor de imobilizări se face pe baza documentelor justificative întocmite de compartimentele logistice, fiecare mijloc fix fiind identificate printr-un număr de inventar unic, de la intrarea și până la ieșirea acestuia din patrimoniu. Fiecare număr de inventar va avea atașate accesorii, date despre documentele de proveniență – furnizor, document furnizor, caracteristici tehnice, componență, documentul de punere în funcțiune, data punerii în funcțiune, documente de mișcare, valoare de inventar, valori rezerve din reevaluare (dacă mijlocul fix respectiv a fost supus reevaluării).

Activele imobilizate pot intra în patrimoniul instituției pe mai multe căi:

prin achiziție de la furnizori;

prin donație sau transfer, de la terți sau de la alte subunități/centre contabile/activități;

prin predări în depozit a mijloacelor fixe din circumscripțiile electorale sau din alte gestiuni de folosință;

prin asamblarea mai multor componente care împreună vor forma mijlocul fix;

prin producție in cadrul instituției, cu mijloace proprii (materiale, manoperă, energie, etc.);

plusuri constatate la inventar.

Achiziționarea de mijloace fixe se face de la furnizori specializați, iar principalele documente justificative pentru imobilizările corporale achiziționate de la furnizori interni avute în vedere sunt:

avizul de însoțire a mărfurilor;

factura emisă de furnizorii de imobilizări;

contract de vânzare-cumpărare;

alte documente specifice: carte de identitate ( pentru autovehicule), procesul verbal de receptie finală/provizorie, proces-verbal de punere în funcțiune (pentru echipamente, instalații, clădiri).

În momentul recepției finale, se acordă un număr de inventar mijlocului fix, din Registrul numerelor de inventar (Cod 14-2-1)- document de atribuire a numerelor de inventar mijloacelor fixe existente în instituție, în vederea identificării lor, ce se întocmește de către compartimentul financiar-contabil prin înregistrarea cronologică a mijloacelor fixe intrate în unitatNumerotarea mijloacelor fixe în cadrul registrului se face, de regulă, în ordinea succesivă a numerelor si/sau pe grupe de mijloace fixe.

Evidența mijloacelor fixe se realizează atât contabil, cât și tehnic-operativ, fiecare fiind identificat printr-un număr de inventar unic, de la intrarea și până la ieșirea acestuia din patrimoniu, prin definirea și întreținerea unui sistem unitar de codificare a imobilizărilor la nivelul instituției (nomenclator unic al mijloacelor fixe).

După acordarea uni număr de inventar mijlocului fix, din Registrul numerelor de inventar, se va întocmi Fisa mijlocului fix (Cod 14-2-2)-document ce servește pentru evidența analitică a mijloacelor fixe și se întocmește într-un exemplar, de compartimentul financiar-contabil, pentru fiecare mijloc fix sau pentru mai multe mijloace fixe de același fel și de aceeași valoare, care au aceleași cote de amortizare și sunt puse în funcțiune în aceeași lună.

Aceasta se păstrează pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea imobilizărilor corporale conform legislației în vigoare, iar în cadrul acestora, fișele mijloacelor fixe se grupează pe locuri de folosință. Fișele mijloacelor fixe scoase din funcțiune sau transferate se evidențiază separat. Se completează pe baza documentelor justificative privind mișcarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunatățirii, modernizării sau reevaluării lor (bon de miscare a mijloacelor fixe, proces-verbal de scoatere din functiune etc.). Când formularul este folosit ca fișă colectivă, mijloacele fixe se înscriu pe un singur rând, specificându-se în prima coloană numerele de inventar atribuite. În acest caz, valoarea unitară de inventar se poate înscrie în coloana a treia a formularului.

În rubrica destinată datelor tehnice de identificare a mijlocului fix, în afara de datele privind marca, numărul de fabricație, seria, se înscriu și părțile componente ale mijlocului fix. Data amortizării complete și cota de amortizare se înscriu în spațiile rezervate.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ DOCUMENTELE PRIMARE ȘI EVIDENTA OPERATIVA A ACTIVELOR FIXE LA CAMERA COMUNELOR

3.1 INTRARI PRIN ACHIZITIE DE LA FURNIZORI

În data de 23.06.2015, Camera Comunelor achiziționează de la furnizor un telefon mobil model Iphone 6 Plus 128GB, conform facturii fiscale:

Instituția întocmește și Nota de recepție și constatare de diferențe, ca document de intrare a mijlocului fix în depozitul acesteia

NOTA DE RECEPTIE SI CONTESTARE DE DIFERENTE

Înregistrarea în contabilitate a intrării mijlocului fix (instituția nu este plătitoare de TVA):

Înregistrarea în contabilitate a plății furnizorului de imobilizări (instituția este finanțată integral de la bugetul de stat):

Conform catalogului privind clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie și duratele normale de funcționare ale acestora, care corespund cu duratele de amortizare în ani, aferente regimului de amortizare liniar, telefonul mobil Iphone 6 Plus are codul de clasificare 3.2.2 "Aparate fixe și mobile de telecomunicații pentru birouri", iar durata normală de funcționare este de 3 ani.

Începand cu luna următoare achiziției, respectiv de la 01.07.2015, se calculează și se înregistrează amortizarea lunară conform planului de amortizare prezentat mai jos:

Planul de amortizare a mijlocului fix Telefon mobil Iphone 6 Plus:

Amortizarea lunară: 4.370,89:(3*12) = 121,41 lei

În data de 25.06.2015, Camera Comunelor achiziționează de la furnizor următoarele active fixe:

– 5 buc. "Echipament switch L2/L3 Gigabit cu uplink 10 GB";

– 1 buc. "Echipament switch central in tehnologie 10 GB", conform facturii fiscale:

Instituția întocmește și Nota de recepție și constatare de diferențe, ca document de intrare a mijlocului fix în depozitul acesteia:

NOTA DE RECEPTIE SI CONTESTARE DE DIFERENTE

Înregistrarea în contabilitate a intrării activelor fixe (instituția nu este plătitoare de TVA):

Înregistrarea în contabilitate a plății furnizorului de imobilizări (instituția este finanțată integral de la bugetul de stat):

Conform catalogului privind clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie și duratele normale de funcționare ale acestora, care corespund cu duratele de amortizare în ani, aferente regimului de amortizare liniar, echipamentele achiziționate au codul de clasificare 2.2.9 "Calculatoare, electronice și echipamente", iar durata normală de funcționare este de 4 ani.

Începand cu luna următoare achiziției, respectiv de la 01.07.2015, se calculează și se înregistrează amortizarea lunară pentru cele două echipamente, conform planurilor de amortizare prezentate mai jos:

a) Pentru echipamentul switch central în tehnologie 10G:

Amortizarea lunară pentru 1 buc.: 102.920/(4*12) = 2.144,17 lei

Amortizarea lunară pentru 5 buc.: 5*2.144,17 = 10.720,85 lei

b) Pentru echipamentul switch L2/L3 gigabit cu uplink 10G:

Amortizarea lunară: 20.980,80/(4*12) = 437,10 lei

A.3 Prin donație:

Camera Comunelor înregistrează donația unui obiect de artă, respectiv a unui tablou, conform Procesului-verbal de recepție și inventariere în patrimoniul cultural și a Convenției privind donația lucrării de artă plastică. Potrivit ofertei de donație întocmită de donator, valoarea tabloului este de 5.000 lei, acesta intrând în proprietatea privată a instiuției publice, în contul 102 "Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului"; aceste bunuri nu se supun amortizării, conform reglementărilor în vigoare:

B. Ieșiri

B.1 Prin disponibilizare:

Camera Comunelor decide disponibilizarea (transferul cu titlu gratuit) către o altă instituție publică a unui autoturism Dacia Logan Ambition 1.6, valoarea de inventar=30.490, 00 amortizat integral. Documentul care se întocmește în acest caz este "Procesul-verbal de predare-preluare", încheiat între instituția predătoare și cea primitoare și aprobat de către ordonatorii principali de credite ai acestora. (conform HG nr. 841 din 23 octombrie 1995 privind procedurile de transmitere fără plată și de valorificare a bunurilor aparținând instituțiilor publice)

B.2 Prin casare

Ieșirea prin casare a activelor fixe se consemnează în Procesul-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe, elaborat de Comisia de casare, acestea având stagiul de amortizare integral efectuat.

Mijlocul fix supus operațiunii de casare este "Aerotermă AE 15KW", valoarea de înregistrare 276,41 lei.

B.3. Prin trecerea în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar

Având în vedere dispozițiile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 221/02.03.2015 pentru completarea Normelor metodologice privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice, aprobate prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 3471/2008 activele fixe corporale amortizate integral și care au o valoare mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, respectiv 2.500 lei, se trec la categoria materialelor de natura obiectelor de inventar.

Mijlocul fix supus acestei operațiuni este "Tester priză împământare", valoare de înregistrare 1.037,62 lei.

Pentru reflectarea în evidența contabilă a acestei operațiuni se vor efectua înregistrările:

Materialele de natura obiectelor de inventar provenite din activele fixe corporale amortizate integral și cu valoarea sub 2.500 lei, se înregistrează în contabilitate la valoarea justă, stabilită ca fiind egală cu valoarea contabilă de către comisia de specialiști numită prin Ordin al Secretarului General.

Concomitent, pentru trecerea în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar, se vor efectua următoarele articole contabile:

PONDEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE ÎN PERIOADA 2013 -2015

RATA DE ACOPERIRE A ACTIVELOR IMOBILIZATE PERIOADA 2013-2015

Capitolul 4

Concluzii și propuneri

Concluzii

Mǎsurile de reformǎ a contabilitǎții publice în România se încadreazǎ în contextul internațional de reglementare privind contabilitatea publicǎ. Una dintre cerințele majore ale armonizǎrii contabilitǎții publice din România cu cea din Uniunea Europeanǎ este adoptarea Standardelor Internaționale de Contabilitate pentru sectorul public.(The International Public Sector Accouting Standards Board)

Analizând reforma contabilitǎții publice din România, observǎm evoluția acesteia prin prisma cadrului legal național de reglementare:

Legea contabilitǎții nr. 82/1991, republicatǎ;

Legea finanțelor publice nr. 500/2002;

Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1917/25.12.2005, privind transpunerea soldurilor conturilor, din balanța de de verificare la 31.12.2005, potrivit Planului de conturi general, conform reglementările contabile;

Ordin nr. 2021/2013 al ministrului delegat pentru buget pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005.

Contabilitatea instituțiilor publice suferǎ transformǎri profunde în vederea asigurǎrii transparenței și comparabilitǎții rezultatelor economice între statele membre ale Uniunii Europene. Un pas important a fost trecerea de la contabilitatea de casǎ la contabilitatea de angajamente care oferǎ posibilitatea unei gestionǎri mai bune a cheltuielilor. Contabilitatea de angajamente este o practicǎ standard pentru activitǎțile din sectorul privat, dar în ultimii ani importanța sa în cadrul guvernelor crește. Implementarea acestui tip de contabilitate necesitǎ timp și alocarea unor resurse financiare. Acest tip de contabilitate este esențialǎ pentru organizarea și perfecționarea procesului de implementare a bugetului. Informațiile furnizate constituie punctual de plecare cu privire la prognozele de buget.

Deciziile de majorare sau reducere a sumelor alocate și pregǎtirea planurilor de numerar trebuie sǎ aibǎ la bazǎ obligațiile deja asumate. O problemǎ prioritarǎ a instituțiilor o reprezintǎ gestionarea cât mai bunǎ a cheltuielilor, de accea sarcina prioritarǎ constǎ în urmǎrirea cu precizie a comenzilor efectuate și a contractelor ce au fost încheiate. Contabilizarea cheltuielilor încǎ din stadiul angajǎrii cheltuielilor este importantǎ pentru gestionarea programului și a bugetului. Acestea dau informații prețioase pentru evaluarea costurilor, deși aceste date trebuie analizate comparative cu informații referitoare la deprecierea imobilizǎrilor, lipsurilor de inventariere. Cheltuielile, în stadiul aprobǎrii de cǎtre ordonatorul principal de credite, aratǎ cât de mult a progresat implementarea bugetului în general și a proiectului aflat în desfǎșurare. Înregistrarea cheltuielilor este deosebit de importantǎ și pentru urmǎrirea sumelor scadente și a contractelor aflate în derulare, precum și evaluarea debitelor decurgând din execuția bugetului.

O abordare gradualǎ pentru implementarea contabilitǎții de angajamente poate fi luatǎ în calcul odatǎ ce o țarǎ este în posesia unui sistem robust de standarde contabile. Reforma contabilitǎții publice necesitǎ o recunoaștere realǎ și corectǎ a cheltuielilor. Aplicarea formal a principiilor contabilitǎții nu mǎrește transparența. De aceea contabilitatea publicǎ necesitǎ existența mai multor cadre specializate cu înaltǎ pregǎtire profesionlǎ și experiențǎ în domeniu.

Dacǎ standardele de contabilitate nu sunt corect implementate, contabilitatea poate fi deficitarǎ, lasǎ loc pentru “contabilitatea creativǎ “ prin manipularea estimǎrilor pentru depreciere, previziuni, recunoașterea pierderilor.

Contabilitatea publicǎ poate oferi transparența informației numai dacǎ factorii de decizie și opinia publicǎ sunt bine informați asupra naturii informațiilor furnizate și a implicațiilor financiare. Pentru o transparențǎ totalǎ, guvernele ar trebui sǎ fie pregǎtite sǎ încurajeze auditul independent al declarațiilor financiare și al execuției bugetare, pentru a demonstra în mod concret cum sunt utilizați bani publici.

Rolul contabilitǎții publice prin intermediul situațiilor financiare este acela de a oferi în orice moment, informații privind:

Patrimoniu public și privat al statului;

Execuția bugetului de venituri și cheltuieli;

Rezultatului execuției bugetare;

Costul programelor aprobate.

Directiva a IV-a a Uniunii Europene definește situațiile financiare prin apelația de conturi anuale care cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere și anexa sau notele la conturile anuale. Aceste documente trebuie să constituie un tot unitar.

Se observǎ faptul cǎ situațiile financiare anuale pot oferi transparența informației, prin întocmirea corespunzǎtoare bilanțului, document contabil de sintezǎ, cu rol esențial în analiza finaciarǎ. Acest document prezintǎ situația patrimoniului la un moment dat, analizând comparativ informațiile prezentate la începutul și la finele exercițiului bugetar.

Situațiile financiare în viziunea directivei a IV – a a Uniunii Europene

În contextul integrării României în Uniunea Europeană, sectorul public capătă o importanță tot mai mare, ca urmare a utilizării banilor publici și asigurării nevoilor sociale. Reforma din sistemul contabil public are ca punct de referință adoptarea Standardelor Internationale de Contabilitate pentru sectorul public (IPSAS), ce reprezintă o măsură de armonizare contabilă internațională. Obiectivul acestor standarde este acela de a facilita schimbul de informatii între profesioniștii contabili din domeniul public, de a răspunde cerințelor organizațiilor naționale, regionale, locale sau agențiilor guvernamentale și de a realiza armonizarea contabilă a țărilor membre din Uniunea Europeană. Importanța acestor standarde rezidă din faptul că vor asigura trecerea de la contabilitatea de casă la contabilitatea de angajamente, având consecințe favorabile pentru patrimoniul public în general și fondurile publice, în special.

Standardele Internationale de Contabilitate pentru sectorul public au punct de plecare Standardele Internationale de Raportare Financiară pentru sectorul privat. Pe plan internațional, se remarcă o asemănare a prevederilor celor două categorii de standarde pornind de la păstrarea denumirilor unor IAS-uri și terminând cu furnizarea unor informații financiar-contabile pertinente, relevante și credibile. Sunt cunoscute 21 de IPSAS-uri, care reglementează activitatea economico-financiară din sfera contabilității publice. Pentru raportarea situațiilor financiare a fost creeat IPSAS 1, conform căruia situațiile financiare trebuie să îndeplinească anumite condiții:

să ofere o imagine fidelă a rezultatelor și poziției financiare a unei instituții publice la sfârșitul exercițiului financiar, oferind informații utile unei categorii largi de utilizatori;

valorile ce trebuie incluse sau prezentate în situațiile financiare cu scop general se stabilesc utilizându-se raționamente profesionale. Aceste decizii vor fi fundamentate pe anumiți factori ca de exemplu, cât de semnificative sunt informațiile și dacă acestea trebuie prezentate separat fie în bilanț, fie în contul de profit și pierderi, fie în notele la situațiile financiare, precum și cât de interesați sunt utilizatorii situațiilor financiare să aibă acces la aceste informații, chiar dacă acestea pot să nu se refere la tranzacții de valoare;

să țină cont de principiile și considerentele ce stau la baza politicilor contabile.

Conform, IPSAS 17, specific instituțiilor publice este asimilarea în categoria activelor fixe corporale și a următoarelor:

activele de patrimoniu, de exemplu clădiri și monumente istorice, situri arheologice, zone de conservare, rezervații naturale;

valorile de muzeu, obiectele de artă și de expoziții;

cărțile din biblioteci.

Abordare în paralel a IPSAS 17 versus IAS 16

Propuneri

Plecând de la rolul contabilității într-o institutie publică, se poate afirma faptul că pe baza datelor furnizate de aceasta, se pot obține informații prețioase legate de patrimoniul institției.

Pe baza datelor oferite de rezultatele situațiilor financiare, conducerea entității poate lua o serie de decizii privind corectarea situațiilor create, îmbunătățirea indicatorilor economico-financiari care redau în expresie valorică capacitatea, performanța, financiară a instituției.

Îmbunățirea procesului bugetar, cu scop final realizarea în condiții optime a execuției bugetare are în vedere o serie de obiective și anume:

modernizarea contabilității publice, care vizează noi concepte de abordarea a contabilității publice, o măsură impetuoasă ar fi implementarea contabilității de angajamente, capabilă să răspundă problematicii complexe a procesului bugetar, care necesită o cunoaștere reală și corectă a cheltuielilor bugetare;

existența unui personal pregătit, performant, cu o înaltă pregătire profesională și experiență în domeniu, având în vedere complexitatea problemelor economice ce survin în procesul bugetar;

pregătirea profesională trebuie să-și ia rolul în serios, aceasta concretizându-se prin inițierea de cursuri de specialitate la obiect cu o vastă problematică practică, aferente activității financiar-contabile, capabilă să perfecționeze personalul de specialitate;

existența și îmbunătățirea permanentă a programelor informatice (softurilor), pentru a putea a furniza în orice moment informațiile necesare conducerii în vederea derulării optime a procesului economico financiar în condiții optime, dar și pentru a satisface cerințele utilizatorilor din rețea, începând cu reducerea timpului de acces la sistemul informatic, dar și de răspuns a sistemului la problematica economică;

îmbunătățirea activității de inventariere, pe baza căreia se pot obține o serie de concluzii pentru îmbunătățirea organizării contabilității curente, a evidenței operative a stocurilor, a controlului gestionar etc.; obiectul inventarierii îl constituie întregul patrimoniu, adică toate elementele de activ și pasiv de care dispune unitatea patrimonială, în momentul efectuării inventarierii. O schimbare majoră ar fi legată de reducerea timpului de inventariere, fapt ce ar conduce la desfășurarea normală a activității economice din instituție; O altă problemă ar fi legată de reducerea timpului de valorificare a inventarilor în vederea corectării situației patrimoniale în timp real, aferentă exercițiului fianciar;

îmbunătățirea activității de control financiar preventiv, prin aplicarea standardelor din domeniu în vederea creerii unui model de control managerial uniform și coerent, care vizează fondurile publice alocate, patrimoniul public al entității;

îmbunătățirea activității de audit intern, care are drept scop final creșterea performanței instituției publice, limitarea risipei de resurse, a psibilităților de fraudă și corupție, detectarea din timp a anomaliilor și a deficiențelor.

necesitatea schimbării sistemului de raportare al instituțiilor publice, proiect finanțat din Fondul Social European prin PODCA: “Creșterea responsabilității administrației publice prin modernizarea sistemului informatic pentru raportarea situațiilor financiare ale instituțiilor publice”;

necesitatea schimbării sistemului de raportare al instituțiilor publice:

• transmiterea la EUROSTAT a datelor la nivelul COFOG III de către statele membre UE, va avea caracter obligatoriu;

• solicitarea de către organismele internaționale (FMI, Banca Mondiala) Romaniei, a unor informații de detaliu privind angajamentele bugetare și legale, execuția bugetară, în profil funcțional și economic;

• creșterea vitezei cu care se obțin informațiile;

• creșterea capacității de stocare a informațiilor;

• îmbunătățirea calității informațiilor financiare și statistice.

Ținte ale noului sistem de raportare:

• reducerea numărului de formulare de raportare;

• simplificarea formularelor;

• producerea automată a situațiilor financiare din datele primare care intră în sistem;

• depunerea electronică a formularelor;

• depozitarea tuturor datelor într-o bază de date unică;

• management bugetar corespunzător (ordonatorii de credite au acces în sistem)