Consum de Cultura In Mediul Studentesc Oradean

CUPRINS

INTRODUCERE

"Este evident că societații îi aduc mai mult folos membrii culți decât membrii ignoranți, necivilizați"(K. Marx)

Cultura reprezintă un ansamblu de valori materiale și spirituale în amestec cu valorile estetice, artistice și literare. Subiectul culturii naționale este argumentat prin apartenența la o identitate a membrilor unei societății, caracterizata prin simboluri sau elemente ușor recognoscibile. Patrimoniul cultural a dispus de-a lungul timpului de schimbări, deschidere către noi culturi ale căror valori reprezintă memoria ei, mijlocul prin care se poate întrupa în toți și în fiecare, în ceea ce numim identitatea națională, etnică, religioasă, profesională etc. Prin cultură se asigură continuitatea conștiinței colective, individul uman devenind o personalitate prin culturalizare.

Un aspect tot mai important a societăților contemporane este libera circulație a informației. Schimbările sociale produse împreună cu creșterea importanței culturii în societate, au creat nevoia unei mai bune înțelegeri a modului în care cultura influenteaza viața economică și socială.

Pentru era internetului, valorile culturale, raportate societății omenești, pot fi definite, în primul rând, ca o rădăcină spirituală nealterată, reprezentată de creștin – ortodoxie și latinitate. Familia, religia, scoala și oamenii care le reprezintă promovează modele de gândire și acțiune prin care se exersează competențele cerute de viață într-o societate democratică: cooperarea, comunicarea, armonia, echilibrul interior, respectul, profesionalismul. Profesorii au obligația morală de a forma generațiile de copii în spiritul cunoașterii și respectării valorilor autentice și perene ale poporului român.

Mi-am ales această temă deoarece am vrut să cunosc în deaproape particularitățile ce țin de consuml cultural în general și modul în care își gestionează studenții orădeni viața culturală.

Prin prezenta lucrare mi-am propus să măsor nivelului de consum cultural în mediul studențesc orădean din cadrul Universitatii din Oradea, Universitatea Creștină Partium și Universitatea Emanuel.

Lucrarea este structurată în patru capitole, fiecare având subcapitole aferente. Pentru primul capitol am ales să vorbesc despre aspecte generale cu privire la conceptul de cultură. Al doilea capitol conține informații despre comportamentul consumatorului și teorii despre consum – consumul ostentativ, categorii de consumatori în timp ce pentru al treilea capitotol mi-am propus să expun câteva idei despre baza materială și activitatea instituților de cultură din România și din Barometrele de Consum Cultural realizate în anii precedenți. Disign-ul cercetării îl vom găsii în ultima parte, o cercetare cantitativă facânt referire la modul în care studenții orădenii își petrec timpul liber din perspectiva consumului de cultură, metodologia și prezentarea rezultatelor obținute în urma analizelor realizate în programul de statistică SPSS.

Obiectivele cercetarii au avut în vedere identificarea modalităților de petrecere a timpului liber cât și a locului de desfașurare a acestuia de către studenți; clasificarea preferințelor culturale în materie de muzică, dans, film, cărți; evaluarea ofertei culturale existente din Oradea de către studenți; identificarea surselor de informare cu privire la spațiului cultural. Dispun studenții orădeni de venituri suficiente pentru sectorul cultural/ce suma alocă studenții pentru sectorul cultural? De cat timp liber dispun studenții orădeni pentru a participa la evenimentele culturale? Acordă o importanță mai ridicata culturii studenții din mediul urban fața de cei din mediul rural? Sunt mai satisfacuți cu viața culturală studenții din mediul urban față de cei din mediul rural? Acestea sunt întrebările la care am încercat să răspund prin această cercetare.

Lucrarea conține de asemnea o introducere, concluzii, titlurile lucrărilor științifice utilizate la studiu și instrumentul folosit (anexe).

CAPITOLUL I – CULTURĂ ȘI SOCIETATE

Abordarea teoretică a culturii

Termenul de cultură provine din latinescul “colere” reprezentând "a cultiva"/"a onora" și se referă în general la activitatea umană. Deci în limba latină, cultura însemna cultivarea solului – sens utilizat până în secolul al XIX-lea, dar în majoritatea limbilor occidentale cultura reprezintă civilizație sau rafinament al minții, și în particular rezultatele acestui rafinament ca educația, arta și literatura.

Sociologia culturii este o ramură a sociologiei care studieaza fenomenul cultural ca fapt social și ca fapt cultural propriu-zis.

În studiile sociologice, termenul este împrumutat din antropologie, știința societăților umane tradiționale sau primitive.“Antropologia socială se referă prin cultură la o serie de tipare de gândire, simțire și acțiune, termenul cultură fiind un element central al acestei științe. Tot de la această știință socială aflăm faptul că acest element (cultura), se învață, nu se moștenește, provine dintr-un mediu social al individului și nu din genele acestuia și totodată faptul că e deosebită de natura și de personalitatea umană”(Olah S., 2013, p. 80).

UNESCO definește cultura ca "o serie de caracteristici distincte a unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali.

Lazăr Vlăsceanu, în lucrarea sa “Sociologie”(2011), spune că “oricărei societăți umane îi corespunde un tip distinct de cultură și orice cultură nu poate exista decat într-o societate umană. Familia, religia și națiunea fiind instanțele care oferă cele mai importante cadre constitutive de referință culturală, prin selecția informațiilor și adaptarea semnificațiior și practicilor culturale de către individ și prin participarea sa activă.

Astfel cultura poate fi deosebită în mod conceptual de societate. Societățiile reprezintă sisteme de interrelaționare care pun în contact un individ cu un altul. “Fără cultură, nu am fi deloc umani”, nu am avea un limbaj prin care să ne exprimăm, nu am avea conștiință de sine, menținând o gândire și judecată limitată ne putând fi deosebiți de animale(Giddens, A., 2001).

Formele de comportament variaza de la o cultură la alta. Spre exemplu, societățile mici manifestă tendința de a fi uniforme din punct de vedere cultural pe când societățile industrializate sunt diverse implicând nenumărate subculturi. Învățarea caracteristicilor unei culturi se poate realiza prin intermediul procesului de socializare; socializarea reprezintă procesul prin care un individ intră în contact cu alte ființe umane devenind treptat o ființa cunoscătoare, conștientă de sine, deprinsă cu modalitățiile respectivei culturii.

În ceea ce privește dependența culturii de sociatate, sociologia actuală admite că: societatea și cultura sunt reciproc constitutive și interdependente; expresivitatea culturală poate fi oricând și oriunde identificată în cadrele sociale; diferențiatorii sociali sunt multipli și adesea echipotenți – astfel că rasa, etnia, genul, comunitatea sunt la fel de importante ca și clasa socială în producerea, reproducerea și transmiterea de configurări culturale; indivizii dețin poziții specifice în distribuția cunoașterii și bunurilor culturale, iar subiectivitatea lor este strâns asociată cu poziția pe care o dețin în grupurile în care își formează schemele cognitive; ierarhiile culturale sunt generate de ierarhii sociale pe care apoi le reproduce; configurațiile culturale sunt implicate în schimburi globale multiple, fără a fi dominate de un centru unic de iradiere; organizațiile și instituțiile generează cadre de convergență culturală și de formare a credințelor și modelelor mentale care receptează, reproduc și transmit configurări culturale(Vlăsceanu, L., 2011).

În cadrul unei culturi pot apărea mai multe variații importante în funcție de poziția ocupată de indivizi în structura socială (plan economic, educațional și/sau geografic). Pierre Bourdieu demonstrează că “poziționarea individuală într-un spațiu cultural este dependentă de clasa socială de apartenență, care se asociează cu un anumit habitus”(Bourdieu P., 2009). Acest habitus reprezintă un “set de dispoziții personale care generează practici culturale de conformare, inovare sau adaptare fiind împărtășite de toți membri care aparțin unei anume clase sociale”(Vlăsceanu, L., p.105).

De asemenea, Pierre B susține că diferențele de practici și gusturi culturale pot fi și sunt asociate cu identitatea etnică, apartenența religioasă, vecinătatea și apartenența comunitară sau genul de orientare sexuală(Bourdieu P., 2009).

În România, clasele sociale sunt în curs de conturare. Dupa revoluția din ’89 a început să crească importanța clasificăriilor indivizilor pe straturi sociale, acest fenomen putând fi explicat prin acumularea rapidă de capital din sectorul privat. Această acumulare de capital a scos în evidență și mai tare diferențele mari dintre venituri și a restructurat forța de muncă pe ocupații. Pentru țara noastră, un loc important este ocupat de diferențele de comportament în ceea ce privește consumul în formarea claselor sociale, fiind mai vizibilă decât în Vest.

Structura socială este diferita de la o țară la alta, ponderea claselor fiind influențată, în principal, de nivelul de dezvoltare economico – socială. Astfel, există următoarele clasificări:

“Tip diamant” presupune: puțin oameni în partea de sus și de jos a ierarhiei sociale majoritatea constituind-o cei din clasele de mijloc; este o configurație specifică țărilor occidentale.

“Modelul uniform” presupune: ponderi relativ egale ale claselor sociale (Japonia și țările scandinave).

“Tip piramidă” presupune: o pondere mică a claselor superioare, o concentrare a populației sărace la bază – în țările mai puțin dezvoltate, în special din Africa și America Latină.

Distincția dintre clasa socială și statusul social este importantă. Rezultatele diferitelor analize arată că primul termen influențează stratificarea șanselor economice de viață (riscul de a rămâne șomer, variabilitate pe termen scurt a veniturilor, posibilitățile de câștig pe termen lung), iar cel de-al doilea influențează stratificarea consumului cultural (muzică, artă, teatru, cinema)(Goldthorpe, 2007).

Mai concret, clasa socială este asociată cu aspectul „hard” ale vieții (stare și comportament), iar statusul social este asociat cu partea „soft” a vieții (valori și atitudini). Această distincție este întâlnită mai ales când se vorbește despre influența pe care o are poziționarea socială a individului asupra comportamentului cultural. În literature de specialitate, relația dintre stratificarea socială, gusturile culturale și consumul se poate identifica prin trei moduri de argumentare (Chan și Goldthorpe, 2005,

http://alinangheluta.files.wordpress.com/2012/10/marian-vasile-stiluri-de-viata-in-romania-postcomunista.pdf)

argumentul omologiei clasă – consum cultural. Indivizii din straturi sociale superioare preferă și consumă cultură de elită iar indivizii din straturile inferioare preferă și consumă predominant cultură de masă. P. Bourdieu (1984) observa că “distincția din gusturile culturale este utilizată de membrii claselor sociale dominante ca simbol de a-și confirma și demonstra superioritatea”

argumentul individualizării este opus primului argument. În societățile moderne, bogate și puternic consumeriste, diferențele în gusturile culturale și în consum nu mai au legătură cu stratificarea socială. Vârsta, sexul, etnia sau sexualitatea sunt variabile mai puternice decât clasa socială. Featherstone (1987) susține că “indivizii sunt capabili să se elibereze de toate influențele sociale și să își formeze propriile identități și stiluri de viață”;

argumentul omnivor – univor: le combate pe cele anterioare. Față de individualizare consideră că gusturile și consumul cultural sunt determinate de stratificarea socială, dar, față de homologie, nu privește în termeni de consum de elită/masă. Mai degrabă susține că consumul cultural din straturile sociale superioare diferă de al celor din straturile sociale inferioare, în sensul că este mai bogat și mai divers, adică nu mai include componenta evaluativă a homologiei. Statusul social, atunci când este inclus alături de clasa socială ca factor explicativ al comportamentului cultural, influențează șansele de a fi omnivor; clasa socială, în aceste condiții, are un efect în mare parte nesemnificativ

(http://www.revistacalitateavietii.ro/2008/CV-3-4-2008/CV-3-4-2008.pdf).

Conform lui Max Weber, o clasă socială devine realitate dăcă indivizii adoptă pe piață atitudini comune și sunt conștienți de valoarea resurselor de muncă ce le dețin și conform cărora sunt plătiți. Atât timp cât resursele sunt impiedicate să se comercializeze, un individ este supus mai mult criteriului de statut decât celui de clasă; noțiunea de clasă, aici, se referă la producția de bunuri iar cea de statut social face referire la tipologia de consum.

Astfel, statutul social al unui individ este asociat cu prestigiul și onoarea. Poate fi explicat prin șansele unui individ/grup în societate; pune accent pe un anumit tip de valori culturale și exprimă preferințele de consum în raport cu volorile culturale și șansele de viață percepute de individ la care acesta aspiră sau din grupul din care face parte. Max identifică că sursa primară de diferențiere a claselor – relațiile de piață dintre indivizi și nu relațiile de producție dintre grupuri ce se află în concurență.

În spațiul românesc, comportamentul de consum dintre indivizi aduce la lumina conflictul de interese pe piață. Românii prezintă un interes crescut pentru aparența, prestigiu și statut, elemente specifice consumului ostentativ(Miron, M.,1997).

Din perspectiva economică, J. Attali și M. Guillaume, consideră că “într-o anumită proporție consumul și consumatorul sunt produse ale culturii și civilizației, ale istoriei unei societăți”, fapt pentru care “nevoile, preferințele, gusturile, obiceiurile, atitudiinile ca dimensiunii ale comportamentului consumatorului nu pot fi considerate atemporal, independente de o anumită organizare economică, politică sau socială(Brigitte, I., 1999).

Astfel pentru societății postindustriale, la nivel cultural îi corespund transformarile postmoderne. Ele implică o “relaxare a codurilor fixe de comportament și o tendință de concepere a unui stil de viață bazat pe plăcere”. Putem distinge două categorii ocupaționale principale: cea interesată de știință, cercetare și dezvoltare și cealaltă interesată de domeniul bunăstării(și anume de servicii, recreere și amuzament)(Miron, M., apud Kumar).

Cultura din perspectiva consumului

”Serviciile culturale sunt activități prestate în beneficiul consumatorilor de cultură, cu sau fără participarea lor directă, cu scopul de a împlini anumite nevoi și a le produce satisfacțiile așteptate de ei”( Moldoveanu, M., 1997). Serviciile culturale constituie o categorie distinctă de servicii și se pot clasifica după următoarele particularități:

În funcție de prestațiilor și a mijloacelor utilizate, serviciile culturale se pot clasifica după cum urmează: 1.Domeniul spectacolelor: teatru, film, muzică, dans, formații artistice, festivaluri; 2. Domeniul artelor plastice: galerii și expoziții de artă, colecții particulare, artă popularã; 3. Domeniul creațiilor culturale oferite pe suporturi specifice și servicii de difuzare specializate: film, studiouri de film, cinematografe, cinecluburi; carte, reviste, edituri, saloane și târguri de carte, servicii de lectură publică; fotografie artistică; casete audio-video și disc; 4. Sistemul instituțional de promovare a culturii la nivelul colectivităților umane: bibliotecă, muzee, instituții teatrale, filarmonică/operă, casă de cultură, agenții specializate în turism cultural; 5. Domeniul comunicațiilor de masă, împreună cu mijloacele tehnice de receptare, redactare și difuzare a mesajelor: presă scrisă, radio, televiziune, agenții de presă, studiouri, redacții, rețele de difuzare.

După natura relației cu produsele culturale, se clasifică în: servicii care difuzeazã creații culturale: servicii editoriale, servicii de lecturã publică, servicii muzeistice; servicii care creează ele însele cultură: teatrul TV, producția de film, spectacole muzicale.

În funcție de gradul de participare a consumatorilor: servicii ale căror prestații nu se pot realiza fără prezența consumatorilor: spectacole, târguri de carte și serviciile care nu presupun participarea consumatorilor: activitatea editorială, expozițiile de artă, emisiunile radiofonice.

Serviciile culturale se pot clasifica și în funcție de: piețe, distribuție, rentabilitate, inteligibilitate standardelor valorice, capacitatea de persuasiune, nevoia de cunoaștere/de informare; nevoia de acțiune și de participare; nevoia de control asupra contextului; nevoia de relevare a propriei identitãți, de afirmare și prestigiu în societate; nevoia de justiție; nevoia de securitate; alte nevoi psihice cum sunt nevoia de imaginar, de evadare din mediul cotidian etc.

Cultura a fost definită într-o mulțime de moduri. O definiție clasică susține că, cultura reprezintă un set de paternuri sociale de comportament dobândite, transmise simbolic prin limbă și alte mijloace de către membrii unei anume societăți. O altă definiție suține că, cultura este un agregat interactiv de caracteristici comune care influențează răspunsul unui grup la mediul înconjurător. Culturile pot fi diferențiate prin ceea ce privește reglementarea comportamentelor, atitudinile oamenilor, valorile acestora, stilul de viață al oamenilor și prin gradul de toleranță pentru alte culturi. În concluzie, cultura poate fi descrisă ca și un stil de viață. Ea include obiectele materiale ale societății, cum ar fi fotbalul, mașinile, biblii, unelte de grădină, etc. Cultura este de asemenea construită din idei și valori. În societățile socialiste, anumite valori nu sunt împărtășite între indivizi. Cultura mai poate consta în organizații de afaceri, care în mod simbolic reprezintă o societate – spre exemplu McDonald’s sau Oriflame cosmetics. Modul în care ne îmbrăcăm, gândim, mâncăm sau ne petrecem timpul liber sunt toate componente ale unei culturi.

O cultură poate fi învățată – nu este prezentă în genele noastre – astfel este trasmisă din generație în generație influențănd viitorii membrii ai societății. Acest proces prin care unii oameni învață cultura altora se numește culturalizare. Sarcinile dificile de a învăța o nouă cultură se numește aculturație.

O cultură este de asemenea adaptativă. Ea se schimbă precum o societate întâmpină probleme și oportunități noi. Așa cum organismele evoluează, așa și cultura. Ele iau noi trăsături și renunță la cele vechi și nefolositoare pentru a forma o bază culturală nouă.

În final, cultura satisface nevoile. Prin furnizarea de norme, reguli de comportament (conduite), o cultură dă o anumită ordine unei societăți. Prin furnizarea de valori o cultură delimitează ce e drept, bun sau important. Oamenii au nevoie să știe ce se așteaptă de la ei, ce este drept și ce este greșit și de asemenea, ceea ce trebuie să facă în situații diferite. Cultura este elementul prin care se îndeplinesc cerințele sociale(Mowen J., 1993).

Implicațiile religiei în contextual cultural

Toate societățile și culturile, în diversitatea istorică a organizării lor, au operat în reprezentările lor colective cu o zonă a sacralității, pe care au folosit-o ca funcție și sistem de referință pentru sensurile conferite istoriei și vieții umane.

Mircea Eliade consideră că “sacrul este un element în structura conștiinței și nu un stadiu în istoria acestei conștiințe. La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca ființă umană este în sine un act religios, căci alimentația, viața sexuală și munca au o valoare sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios”(Eliade M, 1981). De asemenea subliniază necesitatea de a cerceta religia dintr-o perspectivă interdisciplinară, din care nu pot lipsi abordările istorice, sociologice, culturale, psihologice: “În realitate, nu există fapt religios în stare pură. Un fapt religios este totdeauna și concomitent fapt istoric, sociologic, cultural și psihologic(Eliade M., 1986).

Religia este astfel integrată în ansamblul culturii, ansamblu care, la rândul lui, se răsfrânge și se manifestă prin valorile religioase. În nucleul fiecărei culturi se află valorile și credințele religioase, ce interferează cu valorile estetice, morale și politice, influențând întreg ansamblul. Distincția dintre sacru și profan, precum și interferențele lor, se manifestă în toate culturile și în toate timpurile, inclusiv în epoca actuală, apreciată de Eliade drept “etapă ultimă a desacralizării”(Eliade M., 1986, p.386).

Religia este o forma a conștiinței sociale și a culturii spirituale. Ca fenomen cultural apariția religiei a constituit o necesitate istorică, religia este un moment necesar al acestui proces cultural prin care omul devine conștient de sine, de forța, slăbiciunile sale și în limitele sale istorice. Fenomenele religioase se împart în patru categorii: reprezentări religioase; practici religioase; organizări religoase și sistemele religioase.

Totemismul cuprinde cele mai vechi organizări sociale de clan. Dupa F. Byron Jevans totemismul este un principiu de alianță, de comuniune de sânge, fiind cea mai veche forma a religiei etnologice cunsocute. Totemismul a stimulat arta primitivă.

Dupa Radcliffe Brown, în lucrarea Structure and function in primitive Society, totemismul a fost un principiu de organizare pentru societatea primitivă, el consideră că totemismul este o dezvoltare specilă a unei relații mai generale între om și speciile naturale. De asemenea totemismul este un sistem structural care organizează atitudinea ființelor umane față de mediul în care trăiesc. Charles Hainchelin și Solomon Reinach cred deopotrivă că totemismul ia naștere după animism și magie. Funcția socială și culturală a vieții religioase a fost analizată cu deosebire la Școala socologică franceză de către Durkheim, Mauss, Hubert și Levy Bruhf.

După unii autori, totemismul a fost chiar “primul motor al procesului material”. Sub raportul cunoașterii, cultura nu se caracterizeaza la început prin diferențierea de mai târziu a modurilor de a percepe lumea. Constituirea patrimoniului valoric al culturii s-a facut însă chiar pe treptele sale primitive printr-un proces continuu(Tănase A., 1973).

Problemele religioase dețin pretutindeni un loc aparte în viața publică. De fapt, din totdeauna religia a fost esențială pentru manifestarea ființei umane, încât până în momentul de față nici o societate nu s-a putut lipsi de ea.

“Religia își poate pune amprenta asupra culturii și prin modelarea instrumentelor statului, având potențialul de a promova cauze politice cel puțin în ceea ce privește menținerea ordinii și posibilitatea de a-i predispune pe oameni să manifeste reținere și autocontrol” (http://www.parohiaorbeni1.ro/articole/II%20%20Religia%20latura%20importanata%20%20comunicarii.pdf). Când evaluăm relația dintre religie și cultură trebuie să avem în vedere așa-numita religie practică, adică religia așa cum se manifestă ea la nivel social.

Religia, ca formă culturală, poate fi privită și din perspectiva funcțiilor sale formative, teoretice întrucât ea cuprinde și viziuni despre lume, reprezentări asupra raporturilor dintre om și divinitate, prescripții cu valoare practică sau medicală etc.

Lucian Blaga, în ceea ce privește relația dintre cultură și religie, consideră că deși simte realitatea prezenței transcendentului în existență, el este totuși sortit creației, are un destin creator permanent. Accentuând posibilitățile și predispoziția spre creație, spre autonomia lumii, scriitorul distruge legătura dintre transcendent și imanent. Omul trăiește într-un mediu specific, creat de el însuși, într-un univers simbolic care-l detașează de natură. Cultura apare astfel doar ca un mod specific uman de existență, ca o necesitate absolută, ca un rezultatul al creației umane. Cu toate acestea cultura are astfel o “semnificație metafizică”, fiind o dimensiune definitorie a omului sub raport antropologic și istoric(Blaga, L., 1987, p. 510).

La începutul secolului al XX-lea, secularizarea apare pentru sociologi ca un proces inevitabil, religia găsindu-se descalificată în raporturile sale cu modernitatea și cu procesul raționalizării. K. Marx, E. Durkheim sau M. Weber, consideră că religia și-a pierdut influența și importanța în cadrul societățile moderne.

Karl Marx consideră religia “ca opium pentru popor, aceasta trebuia să dispară odată cu venirea societății fără clase și cu sfârșitul alienării” (Bastian J. P., 1997, p.50). Emile Durkheim, consideră de asemenea că religia trebuia să fie înlocuită printr-un fel de religie civilă continuând o morală care să permita întărirea coeziunii sociale.

CAPITOLUL II – CONSUMUL ȘI CONSUMATORUL

2.1. Definirea comportamentului consumatorului

Comportamentul consumatorului este un câmp dinamic și interesant de studiat. Un aspect deosebit de a vorbi despre comportamentul consumatorului este pentru că oferă o multitudine de exemple valabile. Deoarece toți suntem consumatori, ne putem baza pe experiența dobandită prin procesul de cumparare, de zi cu zi, pentru a întelege mai ușor noțiunile și teoriile despre comportamentul consumatorului.

Primele studii asupra comportamentului consumatorilor au aparut la mijlocul anilor 1960, până atunci acest aspect era considerat de domeniul psihologiei. Cea mai importantă cercetare pe acest domeniu fiind realizată în ’89 de Association for Consumer Research.

Analiza consumatorilor poate fi considerată ca o bază în organizarea marketingului.

Comportamentul consumatorului este o componentă a comportamentului economic al oamenilor, care la rândul sau reprezintă o formă de manifestare a comportamentului uman în general.

În sens restrâns, comportamentul consumatorului reflectă conduita oamenilor în cazul cumpărării și/sau consumului de bunuri materiale și servicii – din perspectiva marketingului clasic. Din perspectiva marketingului modern, comportamnetul consumatorului cuprinde întreaga conduită a utilizatorului final de bunuri material și nemateriale, incluzând spre exemplu și comportamentul enoriașilor față de biserică, a pacienților față de medic sau a celor interesați de cultură.

Deciziile de cumpărare nu sunt responsabilitatea unei singure persoane. Acest proces de luarea a deciziilor poate fi împărțit între membri unui grup – unitate de luare a deciziilor – de exemplu familia. Membrii acestui grup pot deține anumite roluri în diferite stadii ale procesului dupa cum urmează:

Inițiatorul – adica cel ce vine primul cu ideea de a cumpara ceva și o împărtășește cu ceilalți.

Influențatorul – adica cel ale cărui opinii sunt mereu respectate.

Cel care ia decizia – adica cel care ia decizia finala dacă să se cumpere produsul sau nu.

Cumpărătorul – cel care face tranzacția și schimbă banii pe produsul dorit.

Utilizatorul – persoana care consumă produsul respectiv(Kotler Ph., Keller K., 2008).

În cele mai multe cazuri, toate aceste roluri sunt îndeplinite de aceeași persoană.

Prin urmare comportamentul consumatorului poate fi definit ca “reprezentând totalitatea actelor decizionale realizate la nivel individual sau de grup, legate direct de obținerea și utilizarea de bunuri și servicii, în vederea satisfacerii nevoilor actuale și viitoare, incluzând procesele decizionale care preced și determină aceste acte”(Teodorescu, N., 2004).

Comportamentul consumatorului de asemenea furnizează trei tipuri de informații: orientare, acțiuni și teorii. Studiile despre cosumatorii ajută la orientarea managerilor și formarea politicilor publice despre piață astfel încât acestea să ia în considerare impactul acțiunilor lor asupra consumatorilor. În plus, studiile despre comportamentul consumatorilor oferă teorii. În fapt, nimic nu este mai practic decât o teorie. De exmplu, medicii dezvoltă teorii despre cum o persoană se poate îmbolnăvi iar managerii dezvoltă teorii despre motivul pentru care un produs nu reușește să se vândă(Mowen, J., 1993).

Prin urmare, un motiv practic pentru a studia comportmantul consumatorului este acela că domeniul are teorii variate care cuprind cercetări care pot fi folosite pentru a întelege și rezolva probelmele manageriale și pe cele care țin de politicile publice.

Atunci când studiem procesul de consum, îl putem analiza din mai multe puncte de vedere: economic, psihologic, al psihologiei sociale, sociologic, antropologic și demografic.

În timp ce psihologia studieaza la nivel individual și psihologia socială investighează interacțiunile dintre oameni, sociologia se luptă cu variate aspect ale mediul care implică mase de oameni care la rândul lor alcătuiesc societățile. Ariile de interes ale sociologiei care se aplica la comportmanetul consumatorului include cum cultura și subculturile influențează consumul, cum clasele sociale influețează preferințele de cumpărare și cum normele sociale sunt formate și influențează consumul. De asemenea, sociologii investighează cum variatele roluri pe care ni le însușim (exemplu: femeile casnice sau funcționarii publici), ne influentează comportamnetul ca și consumatori(Mowen, J., 1993).

Cele mai cunoscute teorii referitoare la comportamentul consumatorului sunt enunțate în rândurile ce urmează:

Modelul Marshallian – (Marshall Alfred 1842 – 1924, economist englez, reprezentant al neoclasicismului) conform teoriei sale, deciziile de cumpărare precum și achiziționarea propriu-zisă a mărfurilor și/sau serviciilor sunt efectul unor calcule raționale și conștient economice realizate de consumatori.

Modelul Freudian – Sigmund Freud – 1856 – 1939, medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al Școlii psihologice de psihanaliză. Părintele psihanalizei consideră că abordarea comportamentul consumatorului se face prin prisma ementelor biologice și culturale asociate consumatorilor.

Modelul Hobbesian – Thomas Hobbes, 1588 – 1679, filozof englez consideră că problema comportamentului consumatorului este asociată cu oamenii care reprezintă organizațiile. În acest caz deciziile de cumpărare sunt legate de tipul de organizație.

Modelul Pavlonian – Ivan Petrovich Pavlov, 1849 – 1936, rus fiziolog cunoscut în primul rând pentru munca sa în condiționarea clasică. Acest model s-a dezvoltat pe baza teoriilor învățării care presupun patru concepte de bază: impulsul, sugestia, reacția și recidiva – prin care s-a demonstart că omul poate fi condiționat, prin repetare și consolidare, să reacționaze printr-un anumit comportament.

Modelul Veblenian – Thorstein Veblen, 1857 – 1929, economist și sociolog este unul social – psihologic, în dezvoltarea cercetărilor motivaționale, având la bază Teoria Consumului Ostentativ.

2.2. Consumatorul in societatea de consum

În prezent, societatea actuală “de consum” nu mai are nevoie de forță de muncă – precum putem afirma despre societatea predecesorilor noștri care era o societate “de producție”, ci are nevoie să speculeze capacitatea de a consuma a membrilor săi punându-se accent pe client și servirea clientului. Diferența dintre cele două societăți este una de accent și priorități însă schimbarea accntului poate crea diferențe însemnate în aproape toate aspectele societății, culturii și vieții individuale. Consumatorul din societatea de consum este o ființă radical diferită față de consumatorii aparținând celorlalte societăți cunoscute până acum. Dacă în antichitate se roia în jurului problemei: muncim pentru a trăii sau trăim pentru a munci? Astazi ne confruntam cu următoarea situație: consumăm pentru a trăii sau trăim pentru a consuma.

Camphell este de părere că “apariția culturii consumului semnifică o trecere de la utilitarism la hedonism”. Utilitarismul urmărește procurarea hranei sau protecției necesare supraviețuirii – hrană adițională, îmbrăcăminte și adăpost. Hedonismul înseamnă cautarea unei plăceri positive și a unui consum variat spre deosebire de utilitarism care vrea să reducă sau să elimine suferința. Elementele specifice societății de consum sunt reprezentate de raspândirea prin unități monetare pentru venit sau prin muncă, prin ani de învățământ, durata medie de viață, metri pătrați locuibili, produse posedate dar și comportamentele imateriale și intangibile precum sănătatea, căsătoria, copiii, prestigiul și valorile morale(Rindasu, C., 2005).

Bar-Him aduce în discuție caracterul anonim al existenței cotidiene din marile orașe, spre deosebire de mediul rural, care reprezintă un scut în fața invidiei provocată de consumul ostentativ. Invidia este determinată de dorința de a avea bunuri asemantoare cu ale celorlalți, prin faptul că unii nu le dețin. Cultul, respectiv cultura consumului devine evidentă în aproape toată lumea(Bar-Him, 1987).

“Poziția fiecarui individ în societate este determinată și în prezent, în mare măsură de ocupația pe care o are și care reflecată totodată un anumit nivel al învățământului parcurs”(Rîndașu, C., 2005, p.123). Ce este important de reținut referitoar la aceste aspect este faptul că pregătirea școlară era un mijloc de a ajunge la prestigiu iar consumul un mijloc de a demonstra nivelul de studii pe care il deține un inivid – consum în competiție.

Consumul în competiție este înlocuit în societatea de consum cu consumul ostentativ definit de distribuția inegală a veniturilor. Totuși produsele și serviciile au rolul de a satisface toate dorințele consumatorilor, tendința de a emula(imita) duce la comparație între indivizi din punct de vedere al consumului prin dovada abilități de a plăti sume mai mari de bani pentru anumite produse sau servicii.

În România, intelectualii au o influență decisivă în formarea de opinii și gusturi de consum în societate. Potrivit mass-mediei, majoritatea întreprinzătorilor români sunt intetelectuali. Putem clasifica intelectualii în două categorii – 1. o parte interesați de recuperearea culturii înalte (intelectualitatea umanistă), preocupați de publicarea cartilor, literatuta, filozofie – cei care cred în diferențierea între indivizi din punct de vedere al nivelului de cultură și cea de a doua categorie – 2. intelectualii cu rol decisiv în crearea preferințelor de consum, preocupați de activități de marketing, modă, designe sau mass-media. Ambele categorii de intelectuali având drept scop “cuplarea cererii românești la valorile culturale occidentale”.

În ceea ce privește clasa muncitoare, care prezintă un statut social inferior, se manifestă din ce în ce mai mult consumul compensatoriu ca reacție față de nemulțumirea față de venit și față de satisfacția cu munca.

Deși consumul compensatoriu a fost identificat de către Dichter la începutul anilor 1960 (Dichter 1960,1964), alte investigații suplimentare despre concept nu au aparut până în 1988 in studiul lui Gronmo în care a încercat să teoretizeze și sa conceptualizeze comportamentul compensatoriu, în mod special din perspectiva consumatorului și a consumului. Din punctul său de vedere “comportamentul compensatoriu al consumatorului înseamnă că consumul este reprezentat de un puternic accent ca o reacție la, și ca o încercare de a compensa, o lipsă generală de sine sau de auto-actualizare”. Consumul compensatoriu este utilizat ori de câte ori un individ simte o nevoie, lipsă sau dorință pe care nu și-o poate satisface cu o împlinire primară, astfel încât acesta caută și folosește o alternativă pentru a-și satisface nevoia

(http://www.acrwebsite.org/volumes/v32/acr_vol32_132.pdf).

În ceea ce privește deschidrea României către occident sau de emulare a valorilor societății capitaliste avansate în consumul individual, înainte de aderarea la Uniunea Europeană, pătrunderea acestor valori postmoderne au fost impiedicate de câteva specte și anume: globalizarea comportamentului de consum occidental către est înseamnă o generalizare a diversității achizițiilor; ritmul lent și contradictoriu al modernizării României; rezistența valorilor rurale tradiționale – dar cu toate acestea se poate afirma că integrarea valorilor modernismului în România s-a produs mai rapid pe plan cultural decât pe plan social-economic, opus cu ceea ce se întâmplă în occident unde decalajul are loc în favoarea tehnologiei(Rîndașu, C., 2005).

În urma unui studiu efectuat în România, în 2005, având ca scop de a identifica particularitățile de consum ale românilor s-au putut observa tendințele postmoderne, moderne și tradiționale ce sunt manifestate de consumatorii românii, participanți la acest studiu. Obiectivul principal al studiului a fost acela de a identifica în ce măsură românii sunt pregătiți, acceptă și cum acceptă noile valori postmoderne. Participanții la studiu au fost împărțiți pe trei categorii socio-profesionale: muncitori, funcționari și intelectuali. Astfel, din sondaj relevă faptul că pe locul întâi se clasează muncitorii, care urmăresc destul de mult programele TV dar în schimb citesc mai puțin și structural asemanator cu funcționarii(locul al treilea), preferă revistele și romanele de dragoste, emisiunile de radio și TV în detrimental celor de știri, muzică ușoră sau filme. Intelectualii sunt cei mai semnificativi consumatori postmoderni acordând o mai mare importanță lecturii decât imaginilor televizate; apreciează literatura de specialitate; se implică mai mult în reuniuni, conversații și activități sociale clasându-se astfel pe locul secund în clasamentul consumului postmodern.

2.3. Teoria consumului ostentativ – Modelul Veblenian

Prin această teorie, Veblen promovează ideea determinării comportamentului consumatorului prin prisma dorinței de a obține un anumit prestigiu în societate și mai puțin de motivația impusă de satisfacerea nevoilor. Așadar, Thorstein vorbește despre consumul ostentativ pentru prima dată în 1899 denumită – Teoriei Difuziei Sociale descendente a noutății. În lucrarea sa, promovează următoarea idee: grupurile și indivizii au, în mod evident, o influență puternică asupra atitudinilor și comportamentului, care tinde să devină expresia unui consum de imitație. Astfel, conform teoriei sale, clasele sociale inferioare le imită pe cele situate spre vârful piramidei. Influența se transmite de sus în jos, de la clasele înstărite către cele sărace, întrucât cele mai sărace își caută drumul spre “mai bine”. Consumul ca mijloc de a atrage stima celorlalți, precum și importanța ce i se atribuie ca element al decenței, se bucură de cea mai mare trecere în acele porțiuni ale societății unde contactul individului cu altă lume și mobilitatea populației are cea mai mare amploare(Veblen Th., 2009).

Dupa Dobre, în explicarea consumului ostentativ mai vin două elemente, pe lunga influența mediului social și anume:

Efectul de antrenare (de vagon) care servește la explicarea fenomenelor asociate modei. Consumatorul simte nevoia să semene cu ceilalți membrii ai mediului său și pentru aceasta va imita comportamentele acestora – va cumpăra și utiliza anumite produse, servicii doar pentru a imita alți consumatori.

Efectul snobismului prin care consumatorul încearcă să-și satisfacă nevoia de a ieși din anonimat, prin consumul de bunuri percepute ca având o valoare ridicată. Acest efect permite luarea în considerare a influenței mărcilor prestigioase asupra comportamentului consumatorului(Dobre,2000).

Veblen ia în considerare motivațiile exterioare care țin de influențele sociale asupra comportamnetului consumatorilor. El definește anumite niveluri prin care societatea poate influența comportamnetul indivizilor: cultura, subcultura, clasele sociale, grupurile de referință, grupurile de aparteneță.

Cultura – aici se imprima cele mai durabile influențe, consumatorii asimileaza elemntele fundamentale ale culturii în care trăiesc însușindu-și tradițiile, obiceiurile și valorile.

Subculturile apar odată cu creșterea numărului de indivizi, cultura pierzându-și din omogenitate. La acest nivel se pot descrie diferențele la nivel teritorial în ceea ce privește comportamentul consumatorul.

Clasele sociale – prezintă un puternic efect discriminatoriu la nivelul societăți, o expresie a diferențierii consmatorilor pe “verticală”.

Grupurile de referință – entități din care consumatorul nu face parte dar cu care se identifică: prin prisma similitudinilor de aspirații; în ceea ce privește comportamentul social, în genere și prin comportamentul consumatorului în mod special. Grupurile de referință au o influență relativ scazută comparativ cu celelalte variabile comportamentale dar deosebit de utilă în privința studierii sferei de distribuție și a activității promoționale.

Grupurile de apartenență – exemplu: familie, prieteni, vecini, colegi etc. Societatea are o influență deosebită la acest nivel orientând în mod decisiv comportamentul consumatorilor(Teodorescu N., 2004).

2.4. Categorii de consumatori

În cadrul acestei subcapitol termenul de “cultură” nu v-a fi folosit în sensul său antropologic, ca sinonim pentru societate ci v-a fi folosit ca sinonim pentru artele frumoase – pictură, literatură, muzică, dans, sculptură, arta filmului și/sau teatru. “Pe tot parcursul istoriei, artiștii au fost influențați, în mod conștient sau inconștient, de caracterul auditoriului pentru operele lor. Nu numai conținutul, ci și forma artelor, reflectă …, audiența culturală a epocii”(Toffler, A.,1997). Cine sunt acești consumatori de cultură?

Publicul cultural actual este mult mai reprezentativ din punct de vedere numeric față de cel al epocii trecut dar rămâne totuși un segment relativ restrans din populație.

Clasificarea categoriilor de consumatorii, în literatura de specialitate dar și în studiile de piață are în vedere trei factori:

a. factori demografici cum sunt vârsta, sexul, ocupația;

b. factori psihologici cum sunt temperamental și caracterul

c. factori conjucturali cum sunt timpul avut la dispoziție, prezența sau absența unui produs sau prezența sau absența unei persoane care poate influența consumatorul.

Vârsta, este un factor demografic care influențează producătorii de produse sau servicii deoarece permite relevarea unor caracteristici comune pentru diferite categorii de indivizi. În funcție de vârsta, consumatorii se pot clasifica în:

Copiii – reprezintă o parte insemnată a publicului consumator având caracteristici specifice, fiind ușor influențabili, afectivi, diferențieaza mai greu esențialul de neesențial.

Adolescenții – prezintă interes pentru produsele cu ajutorul cărora își pot scoate în evidență personalitatea, imită adulții, reprezintă un pion important în luarea deciziei și în consumul efectiv de produse sau servicii.

Adulții – prezintă un comportament în mare măsură conștient cu preferințe diversificate dar care prezintă o stabilitate în timp.

Persoanele de vârsta a treia – prezintă un atașament puternic pentru produsele și serviciile deja existente și o rezistență la tot ce înseamnă nou.

Prima și ultima categorie de consumatori precizate au în comun faptul că manifestă interes pentru produse și servicii specifice vârstei(Brigitte, I., 1999).

În funcție de gen, comportamenul feminin este orientat către nou, fiind mai exigente și mai influențabile. În ceea ce privește comportamentul masculin, consumatorii sunt mai hotărâți, apreciează aspectele raționale ale produselor.

Ocupația ocupă și ea un loc important în clasificarea consumatoriilor. Acesta determină într-o anumită măsură gusturile, preferințele și obiceiurile de consum împărțind consumatorii în categoria celor modești (consumul ostentativ lipsește) și categoria celor pretențiosi care nu de puține ori promovează un consum ostentativ pentru a-și scoate în evidență poziția socială.

În tabelul următor am încercat o tipologizare a consumatorilor în funcție de factorii psihologici:

În funcție de factorii conjuncturali, consumatorii se împart în consumatori hotărâți – știu ce vor – consumatorul este sigur, precis, rapid și dorește informații de la ofertant; și consumatori nehotărâți – consumatorul este indecis și nu foarte bine informat asupra produselor sau serviciilor pe care ar dori să le achiziționeze.

O altă clasificare poate fi redată în funcție de absența produsului, atitudinea ofertantului sau calitatea inferioară /standardul scazut al produsului: consumatori nemulțumiți.

Din punct de vedere al timpului, există consumatorii grăbiți care nu dispun de foarte mult timp pentru a achiziționa un produs, uneori preferă să renunțe la acesta.

Cu toate acestea nu se poate contura un portret pentru a putea identifica consumatorii de cultură. Totuși Emanuel Demby, președinte al Motivational Programmers Inc., consideră că consumatorul de cultură are un stil de viață aparte. “Consumatorul de cultură este un om în tranzit. Nu face parte din aristrocrația veche”,…, “nu aparține nici lumii în accentuată restrângere a muncitorilor sau agricultarilor. Nu e “nici cetățeanul de clasă medie, provincial și limitat, din trecut”. El este pe de o parte “foarte instruit” și “foarte umblat”.

Interesul față de arte reprezintă o etapa importantă în dezvoltarea socială a omului modern. “Bani, timp liber și educație, sunt cele trei elemente care stau la baza exploziei culturale. Aceste elemente explica doar de ce individul este capabil să aprecieze arta dar nu și motivul pentru care este îndemnat să o facă”(Toffler, A., 1997).

CAPITOLUL III – BAZA MATERIALĂ ȘI ACTIVITATE INSTITUȚIILOR

DE CULTURĂ DIN ROMÂNIA

3.1. Tinerii și spațiul cultural actual

Culura este un fenomen complex, dependent de baza societăților din care face parte. Această dependență are două aspect fundamentale:

– Cei care produc și cei care consumă bunurile culturale sunt membrii societății și fac parte din diferite comunități precum orașe, sate, națiuni, etc., și grupurile sociale. Participarea lor la cultură atât în calitate de producători cât și în calitate de consumatori de bunuri culturale este determinate de legile sociale;

– Sistemul culturii, înconjurat de rețele largii de relații cu alte sisteme ale societății: sistemul economic, sistemul politic și sistemul familial.

În calitatea sa de sistem, societatea influențează structura culturii în funcție de structura de clasă a societății, structura de grup și comunitara a societații – distingându-se în acest fel mai multe tipuri de cultura: cultura urbană, cultura rurală, cultura țărănească, cultura muncitorească, cultura tineretului(Bondrea, A., 1993).

Constantin Schifirneț, în lucrarea sa Generație și cultură, prezintă o tipologizare mai vasta a tipurilor de cultură identificate:

Cultura tradițională vs. cultura mass – media

Cultura urbană vs. cultura rurală

Cultura artistică vs. cultura științifică

Cultura profesională vs. cultura nenerală

Cultura națională vs. cultura universal

Cultura clasica vs. cultura modernă

Cultura geberațională vs. cultura globală

Cultura grupului vs. cultura societații

El afirmă că ”vârsta tinereții este vârsta culturii, adică perioada când se acumulează cel mai mult în planul valorilor estetice, științifice, tehnice”(Shifirneț, C., 1985, p. 141).În trecut, tineretul universitar studios părea că nu trăiește o viață reala ci una dăcă putem spune oarecum artificială, cotrafăcută prin prisma cărților studiate, fiind detașat în mare măsură de frământările zilnice și prea departe de zbuciumul vieții publice. Astăzi, studenți par a avea o slabă pregătire neîndeplinind standardele cerute de societate. Întotdeauna intelectualii, mai exact tinerii intelectuali au avut roluri importante în diferitele mișcări sociale manifestate(Hendrik de Man, apud Petre A., 1999).

Tinerii reprezintă cei mai tineri cetățeni, iar valorile și orientările lor sociale nu pot fi trecute cu vederea. În noua era tehnologică ei par să aibă azi alte valori decât predecesorii lor(Norris P., 2003). Ca urmare a transformărilor fără precedent a valorilor din lumea industrială ocidentală din anii ’60 – ’70, o schimbare esențiala a avut loc în participările politice, aceasta trecând de la formele convenționale la forme tot mai pronunțat neconvenționale(Sabina A., 2013). “Deși unii dintre cetățeni au rămas atașați sistemului politic prin vechile legături sociale și politice ideologice, în epoca educației generalizate și comunicării de masa, cetățenii nu mai au nevoie de partid pentru a fi orientați politic. Acum cetățenii sunt mai liberi să aleagă dintre diversele orientări politice, cauze și asociații civice în funcție de predispoziții, interese și preferințe personale”(Sabina A., 2013, p. 63). Aceste forme de participare pun accent pe participarea pasivă din moment ce nu mai necesită contactul dintre oameni multumindu-se acum cu contactele electronice și media. Tinerii românii se sincronizează cu tendințele occidentale ale tinerilor angajați în forme de participare sofisticate(Dragoman D., 2011). Ei folosesc mecanisme ale mobilizării care se adaptează la contextul social și cultural al acestora, prin mesaje care răspund așteptărilor și intereselor specifice. Un exemplu concret al tinerilor mai putin educați și cu resurse mai reduse din România este reprezentat de mobilizarea/influența prin “manele”.

Procesul rezolvării crizei de identitate presupune alegerea integrării sau rezolvării de conflicte între credințele și valorile asimilate în familie și noile valori întâlnite în societate.

Preocuparea pentru lărgirea continua a orizontului de cultură, formarea gustului esthetic, cunoașterea valorilor fundamentale ale culturii naționale și universale, participarea la cultură sunt elemente constitutive ale comportamentului tinerilor. De sigur că tineretul nu este omogen în sensul uniformității de interese, opțiuni sau aspirații culturale – cercetările culturale relevând o serie de particularități determinate de mediul de viață și de muncă, de indicatorii psihosociali, de condițiile concrete ale acestora.

3.2. Consumul cultural din România

Un studiu realizet în 2006 referitor la modul în care populația țărilor din Uniunea Europenă își petrece timpul liber arată că: participarea populației Romaniei la activități culturale este redusă, numai 2,2 % fiind interesată de astfel de activități. Acestea sunt legate de mersul la cinema, teatru, concerte, expoziții, muzee sau evenimente sportive. Proporția este mai redusă decât în alte țări europene, unde ia valori între 3% – Ungaria, 4% Estonia , Franța și 9% Germania. După 1990 interesul pentru activitățile culturale a înregistrat scăderi importante. O explicație constă în faptul că acest tip de activități au fost înlocuite de televiziune, pe fondul scăderii nivelului de trai și a limitării accesului la serviciile culturale.

Centrul de Cercetare și Consultanță în Domeniul Culturii realizează încă din 2005 studii referitoare la consumul de cultură din România punând la dispoziție Barometrele de Consum Cultural. Barometrul de Consum Cultural reprezintă unul dintre cele mai importante studii realizate de către C.C.C.D.C. Barometrul de Consum Cultural este un sondaj reprezentativ având ca scop descrierea și analizarea sectorului cultural din România în ceea ce privește nivelul consumului cultural.

Prin Barometrul de Consum cultural realizat în anul 2005 s-a observat o tendință de creștere a consumului privat în defavoarea celui public. Achiziționarea unor echipamente ce facilitează consumului privat îi face pe respondenți să prefere confortul propriei locuințe, acordând o atenție redusă instituțiilor culturale. S-a constatat că, consumul cultural privat are valori asemănătoare în ultimii ani, reflectând gradul de obișnuiță pe care aceste activități le au în viața respondenților.

Barametrul de Consum Cultural din 2010 reflectă dinamica consumului cultural domestic fiind lipsită de modificări majore dar nu același lucru se poate spune despre cea a consumului cultural public. Anul 2009 a marcat înregistrarea unui minim în cazul tuturor activităților specifice consumului cultural public. Pentru anul 2010, majoritatea încep să aibă o dinamică pozitivă. Spectacolele de muzică/divertisment și sărbătorile/evenimentele locale sunt activități ce își continuă trendul negativ, în timp ce spectacolele teatrale și cele cinematografice îregistrează o evoluție pozitivă. Discrepanță dintre evoluțiile activităților culturale evidențiază faptul că, datorită crizei economice, respondenții sunt nevoiți să aleagă anumite activități în defavoarea altora. Deși se observă anumite ameliorări ale consumului cultural, acest sector continuă să fie afectat de criza economică. Alte concluzii ale studiului sustin faptul ca tinerii young adults au mai mult timp pentru activități de loisir și au venituri foarte mici sau inexistente, în timp ce tinerii din categoria middle-youth au resurse financiare mai însemnate, dar au mai puțin timp liber(http://www.culturadata.ro/PDF-uri/Barometrul_de_Consum_Cultural_2010_etapa1.pdf). Tinerii young adults (15-24 ani) au un buget de timp liber mai mare decât tinerii middle – youth (25-34). În schimb, în cazul variabilei resurse financiare relația este inversă. Prima categorie de vârstă dispune de buget mai mic decât cel disponibil pentru a doua categorie la care s-a facut referire. Conform rezultatelor, lipsa de timp este principalul factor din cauza căruia tinerii middle – youth motivează că nu participă la activitățile culturale. Se remarcă o creștere a timpului disponibil pentru activități culturale de la 55 de ani până la 75. Toi în anul 2010, atât young adults, cât și middle – youth cheltuie mai mult pentru activitățile culturale comparativ cu alte categorii de vârstă. Mitul tinerilor care fug de consumul cultural s-ar putea să fie mai degrabă un stereotip decât o realitate. Comparativ cu celelalte grupe de vârstă, tinerii între 15-34 de ani și persoanele peste 65 de ani au cheltuit într-o proporție mai mare resurse financiare pentru activitățile culturale. Se mai poate observă o accentuare a comportamentului non-cheltuire pentru activitățile culturale odată cu înaintarea în vârstă (până la 55-64 de ani) și o creștere a comportamentului de cheltuire după 65 de ani. Tinerii, elevii și studenții sunt cei mai activi consumatori de teatru, cu rate de participare în medie de 2 ori mai ridicate decât media națională iar persoanele cu studii universitare au rate de participare duble față de media națională și de 7 ori mai ridicate decât absolvenții de gimnaziu. Televizorul, telefonul mobil, radioul și calculatorul fiind în topul obiectelor active existente la nivelul infrastructurii culturale private. (Barometrul de Consum Cultural – editia 2010, partea a II-a,

http://www.culturadata.ro/PDFuri/Barometrul_de_Consum_Cultural_2010_etapa2_raport.pdf).

“România în cifre”, un studiu realizat de către Institutul Național de Statistică în anul 2012, arată că numãrul bibliotecilor care au funcționat a înregistrat o diminuare cu 929 unitãți (7,6%), comparativ cu anul 2009. Dupã forma de proprietate, majoritatea bibliotecilor sunt unități de stat, circa 97,3%, iar bibliotecile proprietate privată reprezintă doar 2,7%.

Rețeaua cinematografică existentă la sfârșitul anului 2012 a cuprins 81 unități cinematografice, în creștere cu 7 unitãți față de anul 2009 (9, 5%). În anul 2012 comparativ cu anul 2009 s-a dublat numărul spectacolelor, iar numărul spectatorilor la cinematograf a crescut cu circa trei milioane. În anul 2012, numărul instituțiilor de spectacol (teatre, companii de spectacole, concerte și instituții asimilate) a fost de 168, înregistrând o creștere de 4,3% fată de anul 2009. Numărul spectacolelor și concertelor, în anul 2012 a fost de circa 20 mii, la fel ca în toată perioada 2009 – 2011, iar numărul spectatorilor a crescut cu patru milioane față de anul 2009. Rețeaua muzeelor și colecțiilor publice care a funcționat în anul 2012 a cuprins 663 unități, cu 31 unități mai puține față de anul 2009. Această scădere a fost determinată de scoaterea temporară din circuitul turistic a unor muzee și colecții publice. Numărul muzeelor și colecțiilor publice proprietate privată a crescut cu o unitate în anul 2012 față de anul 2009. Tot în același studiu se mai arată că în anul 2012 comparativ cu anul 2009, programul de emisie al stațiilor de radio publice a crescut cu 0,7%, iar cel al stațiilor private a scăzut cu 13,1%. În anul 2012 comparativ cu anul 2009, numărul orelor – program de emisie ale stațiilor de televiziune publice și private s-a diminuat cu circa 13,2%, la posturile de televiziune publice și cu 21,1% la posturile de televiziune private

(http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania%20in%20cifre%202013_ro.pdf).

3.2.1. Vitalitatea culturală a Municipiului Oradea

În 2010 a fost realizată a treia ediție a cercetării privind vitalitatea culturală a orașelor din România, pornind de la modelul metodologic stabilit de Institutul Urban din Washington (The Urban Institute Washington). Studiul a fost realizat pe 15 orașe din Romania printre care se regăsește și Municipiul Oradea.

Vitalitatea culturală a unui oraș este privită cel mai adesea ca un potențial de exprimare a creativității în cele mai variate forme de către membrii comunității locale în viața cotidiană. Aceasta reflectă deopotrivă posibilitățile de acces la bunurile culturale, (infrastructura culturală compusă din săli de spectacole, biblioteci, muzee, expoziții etc.), posibilitățile de formare și creație artistică (școli cu profil artistic, cadre didactice pentru formare, spațiu și infrastructură disponibilă pentru „creatori”) și posibilitățile de valorificare antreprenorială a produselor rezultate din activitățile artistice sau a celor bazate exclusiv pe creativitatea autorilor (produse cu „copyright”). În topurile urbane din țările avansate economic, recunoașterea unui grad ridicat de calitate a vieții într-un mare oraș este de neconceput fără existența oportunităților pentru cultură, arta și exprimarea în activitățile creative. Indicatorii legați de cultură, artă și activități creative sunt nelipsiți din setul de indicatori ce exprimă calitatea vieții urbane

(http://www.culturadata.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=145&Itemid=147)

Astfel orașul Oradea prezinta un grad de echipare echilibrat, o bună susținere bugetară pentru activitățile culturale și o prezență activă a populației la viața culturală a localității. Sectorul organizațiilor neguvernamentale, și el dinamic, întregește acest peisaj.

În ceea ce privește infrastructura: viață culturală variată susținută de o infrastructură diversificată atât pentru cultura înaltă (muzee, teatre dramatice, de păpuși, filarmonică) cât și pentru cultura populară, numărul cinematografelor fiind unul ridicat. Numărul ridicat de biblioteci întregește infrastructura culturală existentă.

În privința resurselor umane: numărul ridicat de elevi înscriși la școlile de artă, numărul studenților la facultățile cu profil artistic (locul întâi) și numărul cadrelor didactice fac ca acest oraș să se afle pe locul doi în ierarhia orașelor analizate în privința acestei categorii de indicatori.

Cheltuielile bugetare alocate de autoritățile locale sectorului cultural sunt modeste, puțin peste media celor 46 de orașe analizate. Raportat la nivel resurselor umane din domeniul cultural acestea pot fi socotite chiar scăzute.

Cât privește viața culturală a orașul Oradea, ea este foarte dinamică pentru un oraș cu o piață de consum pentru cultură medie. Aceasta este, fără îndoială, impulsionată de numărul ridicat de elevi și studenți care urmează un profil educațional artistic. Numărul mare de spectatori la reprezentațiile de teatru, spectacolele filarmonicii sau la proiecțiile cinematografice plasează acest oraș printre primele din țară.

Industria creativă este bine reprezentată cu numeroase domenii de activitate, orașul aflându-se în prima jumătate a orașelor analizate în ceea ce privește dinamica acestui sector cu o productivitate ridicată. Activitatea sectorului non-profit situează acest oraș în prima jumătate a ierarhiei urbane a vitalității culturale din România. Amploarea acestui sector este susținută mai ales de numărul ridicat al voluntarilor

(http://www.culturadata.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=178%3Avitalitatea-culturala-a-oraselor-din-romania-2010&catid=45%3Avitalitatea-cultural-a-oraselor-din-romania-&Itemid=147).

Infrastructura sectorului cultural din Municipiul Oradea se prezintă în felul următor:

(Sursa: http://ebooks.unibuc.ro/filologie/enache-market/1a.htm)

CAPITOLUL IV – DESIGNUL CERCETĂRII

4.1. Scop

– Măsurarea nivelului de consum cultural în mediul studențesc orădean din cadrul Universitatii din Oradea, Universitatea Creștină Partium și Universitatea Emanuel.

4.2. Obiective

identificarea modalităților de petrecere a timpului liber cât și a locului de desfașurare a acestuia de către studenți;

clasificarea preferințelor culturale în materie de muzică, dans, film, cărți;

evaluarea ofertei culturale existente din Oradea de către studenți;

identificarea surselor de informare cu privire la spațiului cultural.

4.3. Întrebări de cercetare

Dispun studenții orădeni de venituri suficiente pentru sectorul cultural/ce suma alocă studenții pentru sectorul cultural?

De cat timp liber dispun studenții orădeni pentru a participa la evenimentele culturale?

Acordă o importanță mai ridicata culturii studenții din mediul urban fața de cei din mediul rural?

Sunt mai satisfacuți cu viața culturală studenții din mediul urban față de cei din mediul rural?

4.4. Ipoteze

dacă stundeții din Oradea ar dispune de venituri financiare mai ridicate atunci ar aloca mai mulți bani pentru actul de cultură

dacă studenții din Oradea ar dispune de mai mult timp liber aceștia ar aloca mai mult timp pentru evenimentele culturale

studenții proveniți din mediul urban acordă o importantă crescută culturii față de cei care provin din mediul urban

studentii din mediul urban sunt mai satisfacuți cu viața culturală decât cei din mediul rural

4.5. Metodologie

Am ales că și metodă de cercetare ancheta sociologică de tip cantitativ, fiind proiectat în acest sens un chestionar ce va cuprinde întrebări în funcție de următoarele dimensiuni:

– informațiile referitoare la caracteristicile socio-demografice;

– consum cultural: frecvența participării la activitățile de profil, motivația participării/neparticipării; preferințe în domeniu (genuri);

– evaluarea activității instituțiilor de profil – calitate, cantitate, prețuri, ofertă, surse de informare asupra ofertei culturale, evaluarea vieții culturale în general și a evoluției acesteia în ultimul an;

– timp liber disponibil: durată, modalități de petrecere,

– repere culturale: nominalizare, spații publice reprezentative;

Aceste dimensiuni se regăsesc în cadrul chestionarelor aplicate pe parcursul a 47 de itemi simpli și complecși (întrebări tabelare sau întrebări cu mai multe subcomponente) totalizând un număr de aproximativ 184 răspunsuri oferite de către fiecare subiect.

În rândurile ce urmează am definit termenii specifici metodologiei de cercetare utilizate în acest studiu:

a. Ancheta sociologică reprezinta o tehnică de cercetare specifică sociologiei și se realizează cu precădere cu ajutorul chestionarului sociologic sau al interviului. Ancheta sociologică are ca scop cunoașterea realității faptice din diverse domenii ale socialului precum și a opiniilor și atitudinilor membrilor diferitelor grupuri sociale. Pe baza cunoașterii acestor două elemente, ancheta sociologică poate previziona asupra comportamentului de viitor al respectivelor grupuri.

b. Chestionarul sociologic este instrumentul cel mai utilizat în ancheta sociologică și el constă dintr-un set de întrebări formulate în scris și ordonate în mod logic, care se referă la anumite aspecte ale vieții sociale. Cât privește clasificarea chestionarelor, acestea se disting în funcție de conținutul informațiilor vizate în chestionare de date factuale și chestionare de opinie.

c. Prin eșantion se întelege grupul de persoane selectat pentru a raspunde la chestionar. (Ilut , P., 2001).

Perioada de desfășurare a studiului: 1 februarie – 1 mai 2014.

Chestionarul care a fost elaborat, testat și validat în vederea obținerii informațiilor primare este cel de la sfârșitul lucrarii de față.

Pentru aplicarea chestionarelor sociologice au fost construite trei eșantioane de oportunitate după cum urmează: unul pentru Universitatea din Oradea, al doilea pentru Universitatea Creștină Parțiun și cel de-al treilea pentru Universitatea Emanuel. Pentru primul eșantion au fost aplicate un număr de 202 de chestionare, pentru cel de-al doilea eșantion au fost aplicare un numar de 70 chestionare iar pentru cel de-al treilea eșantioan 109 de chestionare.

Primul eșantion cuprinde urmatoarele facultăți:

Cel de-al doilea eșantion cuprinde: Facultatea de Științe Economice și Facultatea de Științe Socio – Umane iar cel de-al treilea eșantion cuprinde următoarele două facultăți – Facultatea de Teologie și Facultatea de Management.

Studiul a fost realizat pe un eșantion de oportunitate de 402 de subiecți din care am considerat valide informațiile oferite de 381 dintre subiecți. Selecția efectivă a subiecților din cele trei eșantioane s-a realizat după următoarele criterii: au fost incluse toate specializările și anii de studiu aferenți acestora cât și nivelul de studiu (licență și masterat).

Structura eșantioanelor în functie de sex se prezintă în felul următor:

Universitatea din Oradea

Universitatea Creștina Parțium

Universitatea Emanuel

4.6. Prezentarea rezultatelor

O problematică aferentă consumului cultural o reprezintă timpul liber, cu o implicare directă. Astfel în prima parte a instrumentului de cercetare am folosit întrebări referitoare la distributția timpul liber de care dispun studenți în timpul săptămânii și la sfârșit de săptămână cât și principalele modalități de petrecere a timpului liber.

La întrebarea Q1.1. care face referire la distribuția timpului liber de care dispun studenții în timpul săptămânii au rezultat următoarele situații:

Nu au timp liber – 7.6%

Între una și două ore pe zi – 38.1%

Între trei și patru ore pe zi – 34.9%

Mai mult de patru ore pe zi – 19.4%

Grafic nr. 1

Grafic nr. 2

La sfârșit de săptămână distribuția timpului liber se prezintă în felul următor:

Nu au deloc timp liber – 3.1%

Între una și două ore pe zi – 10.2%

Între trei și patru ore – 29.9%

Mai mult de patru ore pe zi – 56.7%

Grafic nr.3

Grafic nr. 4

Putem observa că studentii dispun între trei și patru ore de timp liber în timpul săptamânii și de mai mult de patru ore la sfârșit de săptămână. Subiectii de sex feminin dispun de mai mult timp liber în raport cu subiecții de sex masculin în ambele situații.

În ceea ce privește modalitațile de petrecere a tumpului liber am obținut umătoarele rezultate:

Categoriile de activități mai sus prezentate au fost postcodificate și fac referire la următoarele răspunsuri dupa cum urmează:

odihna face refererire la: relaxare, somn;

activtățile sportive pot face referire la: atrenament sportiv, jogging, sala de forță, bicicletă, fotbal, volei, echitație și pescuit;

activități de cuplu presupun: sex, parteneri de viață, activități cu copii sau familia;

activitățile religioase presupun: mers la biserică, rugăciune;

activitățile casnice fac referire la: gătit, curățenie, grădinărit;

activitățile organizate cu prietenii fac referire la: cluburi, chefuri, plimbări, picnicuri, socializare, conversații telefonice, billiard, darts;

navigare pe internet se referă la: rețele de socializare, jocuri on-line;

jocuri video;

casino se referă la: jocuri de noroc;

jocuri de societate presupun: remi, șah, cărți, table;

handmade/lucru manual face referire la: confecționarea bijuteri, cusături, țesături, crafturi;

activități de voluntariat;

excursiile fac referire la: călătorii, activități în natură;

activități de natură culturală se referă la: muzică, film, teatru, lectură, dans, fotografie, pictură, sculptură, desen;

studiu presupune: citit, învățat;

repetițiile presupun: repetiții la instrumente muzicale, cântat;

Q3. Studenții preferă să iși petreacă timpul liber în următoarele locații:

Grafic nr. 5

Din tabelul de mai sus se poate observa că, atât fetele cât și băieții prefera să își petreacă timpul liber în spații publice și acasă (48%).

O altă idee abordată prin chestionarul realizat a urmărit evidențierea reperelor culturale semnificative care reprezintă cel mai bine Municipiul Oradea. Itemul Q5 este dedicat acestui subiect și a înregistrat următoarele răspunsuri:

44, 8 % din răspunsuri au arătat că Cetatea din Oradea este reperul cel mai semnificativ pentru Municipiul Oradea (reprezentând o frecvență de 177 de răspunsuri).

16,5 % din răspunsuri arată că Teatrul este al doilea reper semnificativ pentru Oradea

(frecvența de 65 de raspunsuri).

11,6 din răspunsuri clasează clădirea Primăriei pe locul al treilea.

Alte repere semnificative sunt: Catedrala Ortodoxă (5,3%), Ștrandul Municipal (4,8%), Casa de Cultură (2,8%), etc.

Următoarea întrebare, itemul Q6, se află în legătură cu întrebarea precedentă și face referire la locațiile în care studenții participanți la studiu își invită musafirii atunci cand aceștia din urmă vin pentru prima dată în Oradea. În urma analizei au rezultat următoarele răspunsuri:

Centrul orașului reprezintă locația unde 45.8% din subiecți își duc musafirii atunci când aceștia vin în oraș.

Pentru 30.6% din studenții, acasă este locația cea mai potrivită pentru musafirii din afara orașului.

7.1% preferă restaurantele.

6.3% consideră că terasele sunt locațiile potrivite pentru ai duce pe potențialii musafiri.

Alte locații: Ciuperca – 1.8%; Cetatea – 1%; Băile Felix – 0.8%, etc.

Următoarele întrebări fac referire la structura și particularitățile consumului cultural: preferințe culturale în materie de carte, film, muzică și dans, evaluarea prețurilor, motive de participare la evenimentele culturale, sursele de informare cu privire la spatial cultural etc.

În urma studiului s-a constatat că proporția celor care frecventează des instituțiile de cultură analizate se prezintă astfel:

Principalele preferințe muzicale:

În primul rând studenții participanți la studiu preferă: Pop – 19%; Clasică – 17%; Religioasă (crestină, psaltică, bizantină, gospel, etc.) – 13, 7%; Dance – 12,2%; Rock – 11,6%; Tehno-house – 7,3%.

În al doilea rând studenții preferă: Clasică – 18,2%; Dance – 15,4%; Pop- 14,2%; Hip-hop – 10,4%; Religioasă – 5,6%; Populară – 4,6%.

În al treilea rând preferă: Dance – 13,2%; Pop – 12,9%; Clasică – 12,7%; Populară – 6,1%.

Principalele preferințe în materie de dans:

În primul rând studenții preferă dansul: modern – 31,9%; de societate – 28,1%; latino – 10,4%; popular – 7,8%; Rock – 0,3%;

În al doilea rând: latino 28,6%; modern – 21%; de societate – 16,2; popular – 8,6%.

În al treilea rând: de societate – 19,2; latino – 17,2%; modern – 16,2%; popular – 16,2%.

Principalele preferințe în materie de cărți:

Studenții cumpără, în medie, până în trei carți pe an – 27.59% (Q12). Alte valori inregistrate: 24.05% – pînă în cinci cărți; 16.2% – până în zece cărți; 15.42% – mai mult de zece cărți. Cei care nu cumpără nici o carte reprezintă un procent de 15.19%.

În privința obiectelor de artă, 40% dintre studenți nu cumpără obiecte de artă (Q16). Alte valori inregistrate: 17.47% – două, trei; 17.72% doar unul și 7.59% mai multe.

Aproximativ jumatate din studenții chestionați participă la festivalurile organizate în Municipiul Oradea. Referitor la gradul de mulțumire al studenților cu privire la participarea la festivaluri putem spune că 145 de studenți (36,7%), din cei 202 care participă la festivaluri sunt multumiți de oferta culturală.

În legătură directă cu accesarea ofertei culturale specifice instituțiilor de profil, un item distinct a vizat identificarea surselor de informare pentru evenimentele culturale locale:

Q20 face referire la criteriile de participare în funcție de care studenții participă la evenimentele culturale. Am obținut următoarele răspunsuri:

În privința evaluării prețurilor biletelor de intrare la instituțiile/evenimentele culturale am obținut următoarele răspunsuri:

Din tabelele de mai sus se poate observa că prețurile biletelor de intrare la instituțiile cu profil cultural/evenimente culturale, din Oradea, sunt considerate de studenții participanți la studiu a fi potrivite sau chiar mici. Doar în cazul librăriilor – prețul cărților – 27.6% din studenți consideră că prețurile sunt mari.

Referitor la creațiile culturale, prin itemul Q22 am încercat să descopăr ce activități de creație (proză, versuri, cântece, sculptură, arhitectură, țesături, cusături sau obiecte din ceramică) realizează studenții orădenii chestionați. Situația se prezintă în felul următor:

Studenții au preocupări personale pentru creațiile culturale. Conform tabelului de mai sus predomină interesul pentru versuri (52.0%), pictură (42.5%), cântece (36.7%), proză (30.4%), sau cusături (29.1%).

O altă problematică abordată este reprezentată de evaluarea ofertei culturale locale și identificarea principalelor îmbunătățiri așteptate. Astfel, un prim item din această categorie a vizat evaluarea importanței acordată culturii, în prezent, în rândul studenților.

41.2 % dintre respondenți consideră că, cultura în rândul studenților din Oradea nu este nici neimportantă, nici importantă.

În ceea ce privește gardul de satisfacție privind oferta culturală din Oradea doar 22% dintre studenți sunt satisfăcuți.

În legătură directă cu aceste evaluări a fost elaborat și un item dedicat îmbunătățirilor dezirabile pentru viața culturală locală. Studenții consideră că principalele îmbunătățiri privind viața culturală din Oradea ar trebui să se facă în privința: calității (26.5%), diversității (20.5%), accesibilității (20.5%).

În ceea ce privește evenimentul cultural cel mai important la care au participat studenții chestionați am obținut următoarele răspunsuri: Toamna Orădeana 11.1%, concert 5.1% și piese de teatru reprezentând 3.5%, etc.

Grafic nr. 6

Din studiu s-a putut constata că studenții stau în medie pana la patru ore pe zi utilizând internetul(Q27).

Următorul item (Q29) face referire la frecvența cu care studenți desfășoara anumite activități pe internet, după cum urmează:

52% utilizează zilnic servicii de mesagerie instant;

51, 7 % utilizează zilnic email-ul;

35, 4% frecventează zilnic pagini sau portaluri de știri, ziare, reviste;

14, 4% frecventează zilnic paginile de comerț;

53, 5% vizionează zilnic clipuri video;

14, 4% se joacă zilnic on-line;

16% descarcă zilnic muzică și filme.

Activitățile de voluntariat – Q36 – par să îi atragă în schimb pe studenți. Aproape jumătate din cei chestionați desfășoară activități de voluntariat (47.8%).

Studenții își aprecieză veniturile după cum urmează:

Veniturile apreciate ca fiind scăzute sau insuficiente de către studenți poate fi arătat și prin numărul destul de cresut al celor care locuiesc în căminele studențești (47.3%).

In continuare am realizat analize comparative intre cele trei Universitati:

Timp liber.

Studentii Universitati din Oradea dispun de cel mai mult timp liber in timpul saptamanii – 27. 03% cat si la sfarsit de saptamana – 48.04% in raport cu celelalte doua Universitati.

Grafic nr. 7

Grafic nr.8

Modalitățile principale de petrecere a timpului liber.

Grafic nr. 9

Grafic nr.10

Pentru studenții Universității din Oradea locațiile preferate de petrecere a timpului liber sunt: 25.89% – acasă și în spații publice, 8.92% – acasă și 7.61% – în natură. Studenții Universității Emanuel preferă: 13.12% – acasă și în spații publice, 7.09% – în natură și 4.72% – acasă. Locațiile preferate pentru studenții Universității Parțium sunt: 8.9% – acasă și în spații publice, 4.50% – la prieteni și 2.89% – acasă.

Timp alocat pentru desfășurarea unor categorii de activități

Grafic nr.11 arată că 13.65% din studenții Universității din Oradea preferă odată pe săptămână să meargă la petreceri alocând cel mai mult timp pentru a desfășura astfel de activități în timp ce doar 3.41% din studenții de la Universitatea Creștină Parțium și 2.62% cei de la Universitatea Emanuel preferă să desfășoare astfel de activități odată pe săptămână.

Graficul nr.12 ne arată că studenții Universității din Oradea își petrec timpul odată pe săptămână – 12.86% desfășurând activități sportive pe când doar 5.51% din cei de la Universitatea Emanuel și 3.41% din studenții Universității Parțium.

Graficul nr 13. arată că studenții din cele trei Universități alocă puțin timp activităților de tipul pieselor de teatru, concerte sau expoziții de arta: 30.97% din studenții Universității Oradea, 14.44% din studenții Universității Creștine Parțium și 20.47% din studenții Universității Emanuel merg rar la astfel de evenimente.

Graficul nr. 14 ne arată că tot mai rar participă studenții la activități cum sunt excursiile, drumețiile sau în tabere: 6.04% din studenții Universității din Oradea merg odată pe săptămână în excursii.

Graficul nr.15 prezintă situația cu privire la rețelele de socializare. Toți studenții celor trei Universități comunică zilnic pe rețelele de socializare: 25.98% Universitatea Oradea, 9.97% Universitatea Creștină Emanuel și 9.71% Universitatea Parțium.

Reper cultural reprezentativ pentru orașul Oradea

Grafic nr. 16.

Obiectivele reprezentative pentru orașul Oradea din punctul de vedere al studenților sunt: Universitatea din Oradea și Parțium optează pentru Cetatea Oradea și Teatru pe când cei de la Emanuel consideră că Cetatea și Primăria reprezintă cel mai bine Municipiul Oradea.

Frecvența instituții de cultură

Graficul nr.16 ne arată că stundeții Universității din Oradea (3.15%) cât și cei de la Universitatea Parțium (1.57%) merg mai des la teatru decât cei de la Universitatea Emanuel (0.52%).

Graficul nr.17 – Studenții Universității din Oradea merg cel mai des la concerte (10.5%) comparativ cu studenții de la Universitatea Parțium (5.51%) și studenții de la Emanuel (0.26%).

Grafic nr.18 – Studenții Universității din Oradea (17.85%) merg mai des la cinematograf față de studenții de la Universitatea Parțium (4.2%) și studenții de la Emanuel (3.15%).

Grafic nr. 19 – La bibliotecă merg mai des studenții Universității din Oradea (21%) cât și cei de la Universitatea Emanuel (11.55%) comparativ cu cei de la Parțium (4.72%).

Grafic nr. 20 – La fel se întâmplă și în ceea ce privește frecvența la librării, pe locul întâi se află studenții Universității din Oradea (10.24%), pe locul secund studenții de la Universitatea Emanuel (8.92%) iar pe ultimul loc cei de la Parțium.

Grafic nr. 21 – Studenții Universității din Oradea (2.36%) merg mai des la Filarmonică decât cei de la Universitatea Parțium (0.26%) și față de cei de la Universitatea Emanuel

Graficul nr. 22 arată că studenții Universității din Oradea (4.72%) merg cel mai des la expoziții de artă în raport cu studenții de la Universitatea Parțium (2%) și cei de la Universitatea Emanuel (0.52%).

Grafic nr. 23 – Cel mai des merg la festivaluri studenții Universității din Oradea – 12.88%, studenții Universității Parțium – 6.3% și doar 1% din studenții de la Universitatea Emanuel.

În următoarele grafice sunt prezentate rezultatele în privința genurilor de muzică, dans, film, carți preferate de studenți.

Graficul nr. 24 – Genurile de muzică preferate pentru studenții Universității din Oradea sunt: 11.02% pop și 9.19% dance. Studenții Universității Creștine Parțium preferă același genuri de muzică. Studenții Universității Emanuel preferă în schimb muzica clasică (11.02%) și muzica religioasă (9.45%).

Grafic nr. 25 – În privința genurilor de dans preferate studenții Universității din Oradea cât și cei de la Universitatea Parțium preferă genul de dans modern în proporție de 19.95% și respectiv 9.97%. Pentru Universitatea Emanuel, un procent foarte ridicat (15.49%) este reprezentat de studenții non-consumatori de genuri de dans iar cei consumatori preferă în schimb genul de dans de societate 8.15%

Grafic nr. 26 – Studenții celor două universități, Universitatea Oradea și Parțium, preferă să citească în general cărțile de gen ficțiune – 11.29% și respectiv 6.8%. Studenții Universității Emanuel preferă în general să citească cărți cu profil religios (bisericești) – 12.34%.

Grafic nr. 27 – ne arată că studenții din cele trei universități participante la studiu preferă să vizioneze filme de gen comedie: 19.95% Universitatea Oradea, 9.71% Universitatea Emanuel și respectiv 8.66% Universitatea Parțium.

Oferta materialelor existente în biblioteca Universitățiilor

Graficul nr. 28 arată că gradul de mulțumire al studenților față de oferta materială existentă în cadrul fiecare biblotecă din cele trei Universități: 29.66% Universitatea Oradea, 15.49% Universitatea Emanuel și 9.71% Universitatea Creștina Parțium.

Câte cărți cumpără în medie studenții pe an…

Grafic nr.29 – Studenții Universității din Oradea cumpără în medie până în 3 cărți – 14.7% cât și cei de la Universitatea Parțium – 6.04%. Studenții Universității Emanuel cumpără în medie pe an pânî în 5 cărți – 8.66%.

Obiecte de arta

Grafic nr. 30 – Numărul studenților care nu achiziționează obiecte de artă în rândul celor trei universități este relativ mare: 20.21% Univ. Oradea, 9.19% Univ. Parțium și 12.07% Univ. Emanuel. Doar 11.55% din studenții Univ. din Oradea cumpără două, trei obiecte de artă, 4.72% din studenții Univ. Emanuel și 1.84% din studenții Universității Parțium.

Participare festivaluri

La festivaluri organizate în Municipiul Oradea participă 34.65% din studenții Universității din Oradea, 11.29% din studenții Universității Parțium și doar 6.3% din studenții Universității Emanuel.

Gradul de mulțumire față de oferta culturală.

Din cele trei Universități graficul ne arată că în mare parte studenții sunt multumiți de oferta culturală orădeană: 47.76% Universitatea Oradea, 14.43% Universitatea Parțium și 9.95% Universitatea Emanuel.

Surse de informare cu privire la evenimentele culturale desfășurate în Oradea

Graficul nr. 31 – Principala sursă de informare a studenților din cele trei Universități o reprezintă presa on-line: 17.59% Univ. Oradea; 10.24% Univ. Emanuel și 6.04% Univ. Partium.

Criteriile de participare la evenimentele culturale

Grafic nr. 32. Criteriile de participare la evenimentele culturale organizate în Municipiul Oradea diferă de la o Universitate la alta: pentru studenții Univ. din Oradea – calitatea 16.8% reprezintă criteriul cel mai important de participare la evenimentele culturale; studenții Universității Creștine Parțium consideră criteriul cel mai important ca fiind prețul – aproximativ 7% iar cei de la Universitatea Emanuel aleg unde să meargă în funcție de tema evenimentului -15.49%.

Prețurile biletelor de intrare la instituțiile de cultură/evenimente culturale

Teatru. Prețurile biletelor de intrare la Teatru sunt considerate de studenții celor trei Universității a fi potrivite: 24.15% Universitatea Oradea, 12.86% Universitate Emanuel și 11.55% Universitatea Parțium.

Geafic nr. 33. În privința prețului biletelor de intrare la concerte, studenții Universităților Oradea și Parțium consideră că sunt potrivite: 26.51% și 9.19%. Procentul cel mai mare de studenți de la Universitatea Emanuel nu participă la astfel de evenimente – 11.55% dar totuși 6.82% din studenții ai aceleași Universități consideră că prețurile sunt potrivite.

Cinematograf. La fel ca și prețul biletelor de la teatru, prețul biletelor la cinematograf sunt considerate de studenți a fi potrivite: 33.33% Universitatea Oradea, 16.01% Universitatea Emanuel și 11.02% Universitatea Parțium.

Abonament la Biblotecă

Grafic nr. 34. Din grafic reiese că prețul abonamentelor la biblotecă sunt potrivite după părerea studenților de la Universitatea Oradea – 25.72% și a celor de la Universitatea Emanuel – 11.55% dar în schimb 7.5% din cei de la Universitatea Parțium consideră că prețul abonamentelor sunt mici.

Cărți. Pretul cărților sunt considerate a fi potrivite de un procent desutl de ridicat de studenți din fiecare Universitate: 22.31% Universitatea Oradea, 10% Universitatea Emanuel și 7.09% Universitatea Creștină Parțium.

Filarmonica

Grafic nr. 35. În privința prețurilor de intrare la spectacolele organizate la Filarmonică 21% din studenții Universității Oradea, 7.61% din studenții Universitatea Parțium și 9.71% Universitatea Emanuel consideră că sunt potrivite.

Importanța culturii

Grficul nr. 36 arată că, cultura este vazută ca fiind nici neimportantă dar în același timp importantă pentru aceștia: 18.37% Universitatea din Oradea, 13.12% Universitatea Emanuel și 9.71% Universitaea Creștină Partium.

Gradul de satisfacție față de oferta culturală a municipiuluii Oradea

In graficul nr. 37, satisfacția studenților față de oferta culturală orădeană se măsoară astfel: 13.15% (Univ. Oradea), 5.77% (Univ. Emanuel) si 2.62% (Univ. Parțium) dintre studenți sunt satisfacuți de oferta culturală a Municipiului Oradea

Îmbunătățiri privind oferta culturală

Grafic nr. 38. Oferta culturală a Municpiului Oradea trebuie să se îmbunătățească în ceea ce privește accesibilitatea – 12.6% cred studenții Universității din Oradea iar studenții celorlalte doua Universități consideră că, calitatea evenimentelor necesita îmbunătățiri – 9.45% Univ. Emanuel și respectiv 6.56% Univ. Parțium. Alte aspecte ce ar trebui îmbunătățite sunt diversitatea (12.6%) și promovarea (8.29%) din punctual de vedere al studenților Univ. Oradea.

Veniturile

Gradul de satisfacție față de viață

Graficul nr. 39 se referă la gradul de mulțumire cu viața a studenților chestionați. Studenții Universității din Oradea – 23.62% sunt mai multumiți cu viața decât studenții de la Universitatea Emanuel -15.75% și de două ori mai multumiți față de cei de la Universitatea Parțium – 11.02%

4.7. Testarea Ipotezelor

Ipoteza 1 – dacă studenții din Oradea ar dispune de mai mult timp liber aceștia ar aloca mai mult timp pentru evenimentele culturale

Prima ipoteza pe care am dorit sa o testez este aceea că timpul liber disponibil pentru evenimente culturale este influențat de veniturile de care dispun studenții pentru astfel de activități. Am realizat o regresiea pentru această ipoteză. Calculul corelației bivariate între timpul liber disponibil si veniturile de care dispun studenții arată că între cele două variabile există o semnificație statistică slabă, Sig. = 0.001 iar valoarea coeficientului de corelație Pearson fiind 0.170. Prin urmare, veniturile influenteză puțin modul în care studenții își planifică timpul liber pentru a participa la evenimentele culturale.

Ipoteza 2 – dacă stundeții din Oradea ar dispune de venituri financiare mai ridicate atunci ar aloca mai mulți bani pentru actul de cultura.

Pentru a doua ipoteza nu există corelație semnificativă între cele două variabile: veniturile și oferta culturală.

Ipoteza 3 – studenții din mediul urban sunt mai satisfacuți cu viața culturală decât cei din mediul rural

Cea de a treia ipoteză pe care am dorit să o testez este aceea că studenții din mediul de rezidentă urban sunt mai satisfacuți în general de viața culturală. Am realizat o regresie pentru această ipoteză. Calculul corelației bivariate între satisfacție față de cultura și mediul de rezidență din care provin studenții arată că între cele două variabile există o semnificație statistică slabă, Sig. = 0.002 iar valoarea coeficientului de corelație Pearson fiind 0.156. Prin urmare, studenții din mediul urban sunt mai satisfacuți în general de oferta culturală a Municipiului Oradea.

Ipoteza 4 – studenții proveniți din mediul urban acordă o importantă crescută culturii față de cei care provin din mediul urban

Nu există corelație semnificativ statistică între cele două variabile.

CONCLUZIILE CERCETĂRII

Tinerii din epoca contemporană se dezvoltă într-un mediu specific, determinat de faptul că beneficiează de condițiile oferite de un nivel cultural și tehnologic ridicat ceea ce crează totuși un impediment prin faptul că mediul social, economic și politic sunt pline de incertitudini cu privire la multitudinea de opțiuni referitoare la stilul de viță. Intrarea la facultate este pentru mulți tineri un pas important pentru conturarea statutului de adult, fiind un proces intens de pregătire pentru socializare, mediul professional, viața de familie, etc (Luca S., 2013).

Pentru studenții din cele trei universități analizate, timpul liber disponibil este între trei și patru ore pe zi – 34.9% în timpul săptămânii și mai mult de patru ore pe zi – 56.7% la sfârșitul săptămânii. Studenții Universități din Oradea dispun de cel mai mult timp liber în timpul săptămânii – 27. 03% cât și la sfârșit de săptămână – 48.04% în raport cu celelalte două Universități.

Principalele modalități de petrecere a timpului liber, pentru studenții chestionați sunt: activități de natură culturală 34.6%, activități organizate cu prietenii 22.9% și activități sportive 14%. Per ansamblu locația principala locție de desfășurare a activităților de timp liber s-a plasat variant: spații publice și acasă – 48% urmată de varianta acasă – 16.53% etc.

Principalele reperele culturale cu funcție identitară pentru Municipiul Oradea sunt: 44.8 % din răspunsuri au arătat că Cetatea din Oradea este reperul cel mai semnificativ pentru Municipiul Oradea, 16.5% din răspunsuri arată că Teatrul este al doilea reper semnificativ pentru Oradea, 11.6% din răspunsuri clasează clădirea Primăriei pe locul al treilea.

Frecvența participări la diferiele institutii de cultura si evenimente culturale:

Analiza comparativă pe cele trei Universități privind frecvența stundeților la instituțiile de cultură:

Teatru: Studenții Universității din Oradea (3.15%) cât și cei de la Universitatea Parțium (1.57%) merg mai des la teatru decât cei de la Universitatea Emanuel (0.52%).

Concerte: Studenții Universității din Oradea merg cel mai des la concerte (10.5%) comparativ cu studenții de la Universitatea Partium(5.51%) și studenții de la Emanuel(0.26%).

Cinematograf: Studenții Universității din Oradea (17.85%) merg mai des la cinematograf față de studenții de la Universitatea Parțium (4.2%) și sutenții de la Emanuel (3.15%).

Bibliotecă: La bibliotecă merg mai des studenții Universității din Oradea (21%) cât și cei de la Universitatea Emanuel (11.55%) comparativ cu cei de la Parțium (4.72%).

Librării: Stundeții Universității din Oradea (10.24%), pe locul secund studenții de la Universitatea Emanuel (8.92%) iar pe ultimul loc cei de la Parțium.

Filarmonică: Studenții Universității din Oradea (2.36%) merg mai des la Filarmonică decât cei de la Universitatea Parțium (0.26%) și față de cei de la Universitatea Emanuel.

Expoziții de artă: Universitatea din Oradea (4.72%) merg cel mai des la expoziții de artă în raport cu studenții de la Universitatea Parțium (2%) și cei de la Universitatea Emanuel (0.52%).

Festivaluri: studenții Universității din Oradea – 12.88%, studenții Universității Parțium – 6.3% și doar 1% din studenții de la Universitatea Emanuel.

Genuri de muzică preferate de studenții celor trei Uiversități sunt: studenții Universității din Oradea preferă: 11.02% pop, 9.19% dance. Studenții Universității Crestine Parțium preferă acelați genuri de muzică. Studenții Universității Emanuel preferă în schimb muzica clasică(11.02%) și muzica religioasă (9.45%).

În privința genurilor de dans preferate studenții Universității din Oradea cât și cei de la Universitatea Parțium preferă genul de dans modern în proporție de 19.95% și respectiv 9.97%. Pentru Universitatea Emanuel, un procent foarte ridicat (15.49%) este reprezentat de studenții non-consumatori de genuri de dans iar cei consumatori prefera în schimb genul de dans de societate 8.15%.

În privința genurilor de cărți preferate studenții celor două universități, Univ. Oradea și Parțium, preferă să citească în general cărțile de gen ficțiune – 11.29% și respectiv 6.8%. Studenții Univ. Emanuel preferă în general să citească cărți cu profil religios (bisericesti) – 12.34%.

Genurile de film prefertate ale studențiilor din cele trei universități participante la studiu îl reprezintă filmele de comedie: 19.95% Univ. Oradea, 9.71% Univ. Emanuel și respectiv 8.66% Univ. Parțium.

Privitor la gradul de mulțumire al studenților față de oferta materială existentă în cadrul fiecarei biblioteci din cele trei Universități: 29.66% Univ. Oradea, 15.49% Univ. Emanuel și 9.71% Univ. Creștină Parțium.

Studenții Universității din Oradea cumpără în medie până în 3 cărți – 14.7% cât și cei de la Universitatea Parțium – 6.04%. Studenții Univeristății Emanuel cumpără în medie pe an până în 5 cărți – 8.66%.

Numărul studenților care nu achiziționeaza obiecte de arăa în rândul celor trei universități este relativ mare: 20.21% Univ. Oradea, 9.19% Univ. Parțium și 12.07% Univ. Emanuel. Doar 11.55% din studenții Univ. din Oradea cumpără două, trei obiecte de artă, 4.72% din studenții Univ. Emanuel și 1.84% din studenții Universității Parțium.

Aproximativ jumatate din studenții chestionați participă la festivalurile organizate în Municipiul Oradea. Comparativ la nivelul celor trei universității participa la festivaluri 34.65% din studenții Universități din Oradea, 11.29% din studenții Univ. Parțium și doar 6.3% din studenții Universității Emanuel. Referitor la gradul de mulțumire al studenților cu privire la participarea la festivaluri putem spune că 145 de studenți (36,7%), din cei 202 care participă la festivaluri sunt multumiți de oferta culturală. Potrivit rezultatelor în mare parte studenții sunt multumțti de oferta culturală orădeană: 47.76% Univ. Oradea, 14.43% Univ. Parțium și 9.95% Univ. Emanuel.

Criteriile de participare la evenimentele culturale organizate în Municipiul Oradea diferă de la o Universitate la alta: pentru studenții Univ. din Oradea – calitatea 16.8% reprezintă criteriul cel mai important de participare la evenimentele culturale; studenții Universității Creștine Parțium consideră criteriul cel mai important ca fiind prețul – aproximativ 7% iar cei de la Universitatea Emanuel aleg unde să meargă în funcție de tema evenimentului – 15.49%.

Din studiu se poate observa că prețurile biletelor de intrare la instituțiile cu profil cultural/evenimente culturale, din Oradea, sunt considerate de studenții participanți la studiu a fi potrivite sau chiar mici. Doar în cazul librăriilor – prețul cărților – 27.6% din studenți consideră că prețurile sunt mari.

Presa nu pare să îi intereseze prea mult pe studenți iar cei care o fac preferă să citească ziarele on-line pe internet astfel principala sursa de informare a studenților din cele trei Universități o reprezintă presa on-line: 17.59% Univ. Oradea; 10.24% Univ. Emanuel și 6.04% Univ. Parțium.

Referitor la creațiile culturale, studenții au preocupări personale pentru creațiile culturale. Conform rezultatelor, predomină interesul pentru versuri (52.0%), pictură (42.5%), cântece (36.7%), proză (30.4%), sau cusături (29.1%).

Cultura este vazută ca fiind nici neimportantă dar în același timp importantă pentru aceștia: 18.37% Univ. Oradea, 13.12% Univ. Emanuel și 9.71% Univ. Parțium. Studenții sunt satisfăcuți de oferta culturală a Municipiului Oradea: 13.15% (Univ. Oradea), 5.77% (Univ. Emanuel) și 2.62% (Univ. Parțium) dar ei sunt de părere că oferta culturală a Municioiului Oradea trebuie să se îmbunătățească în ceea ce privește accesibilitatea – 12.6%(Univ. Oradea) iar studenții celorlalte două Universități consideră că, calitatea evenimentelor necesită îmbunătățiri – 9.45% (Univ. Emanuel) și respectiv 6.56% (Univ. Partium). Alte aspecte ce ar trebui îmbunătățite sunt diversitatea (12.6%) și promovarea (8.29%) din punctual de vedere al studenților Univ. din Oradea

Temenul de cultură este folosit tot mai des în ziua de azi, în lucrări de specialitate, în muzică, în mass – media, în discursuri politice, etc., și este asociat aproape cu orice aspect ce ține de viața socială (cultura hip-hop, cultura politică, cultura urbană). Cultura pare să fie peste tot și în același timp nicăieri.

BIBLIOGRAFIE

Bastian, J. P., (1997) – La foi en situation, Considérations sociologique sur les croyances et les pratiques religieuses contemporaines, in Bernard KAEMPF (coord.), Introduction a la theologies pratiques, Strasbourg, Editura Universitatii Strasburg, Strasburg;

Blaga, L, (1987) – Trilogia valorilor, Opere, vol. 10, Editura Minerva, București;

Brigitte, I., (1999) – Consumatorii si piata, Editura de Vest, Timisoara;

Bondrea, A., (1993) – Sociologia culturii, Editura Fundația România de Mâine, București;

Bourdieu, P., (1984) – Distinction: A social critique of the judgment of taste, Editura Mass: Harvard University, Cambridge;

Catoiu, I., Teodorescu, N., (1997) – Comportamentul consumatorului. Teorie si practica, Editura Economica, Bucuresti;

Catoiu, I., Teodorescu, N., (2004) – Comportamentul consumatorului, Editura Uranus, Bucuresti;

Giddens, A., (2001) – Sociologie, Editura Bic All, Bucuresti;

Dobre C., (2000) – Comportamentul consumatorului, Editura Orizonturi, Universitare, Timișoara;

Dragoman D., (2011) – Activisme civique, protestation et contexts politiques. Comparer la Roumanie e la Suisse. Revista de Sociologie Romaneasca IX, nr. 3;

Drugaș M., (2010) – Analiza statistică pas cu pas. Ghid introductiv de cercetare în domeniul socio-uman, Editura Universității din Oradea, Oradea.

Eliade M, (1981) – Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, Editura Științifică și Enciclopedică, Bucuresti;

Eliade M., (1986) – Religiile, studiu din lucrarea Interdisciplinaritatea și științele umane (traducerea din franceză a lucrării cu același titlu apărută în 1983 sub egida UNESCO), Editura Politcă, pp 386- 387, Bucuresti;

Grama A., (2004) – Analiza statistică cu SPSS sub Windows, Editura Polirom, Iași;

Ilut, P., (2004) – Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie. Editura Polirom, Iasi;

Iluț, P., (2001) – Ancheta sociologică și sondajul de opienie, Editura Polirom, Iași;

Kotler Ph., Keller, K., (2008) – Managementul marketingului, ediția a V-a, Editura Teora, București;

Luca S. A., (2013) – Tanar in Romania. Noi valori, noi identitati, Editura Institutului European, Iasi;

Luca S. A., (2010) – Identitatea socioculturală a tinerilor, Editura Institutului European,

Miron, M., (1996) – Comportamentul consumatorului, Editura All, Bucuresti;

Moldoveanu, M., (1997) – Marketing și culturã, Editura Expert, Bucuresti;

Mowen, J. C., (1993) – Consumer behavior, Editura Macmillan Publishing Company, New York;

Norris, P., (2003) – Who demonstrates: Anti loyalities to the politics of choice? Report for the council of the Europe Symposium;

Olah, S., (2013) – Oameni si organizatii. O introducere in studiul comportamentului organizational, Editura Eikon, Cluj-Napoca;

Rateau P., (2004) – Metodele și statisticile experimentale în științele umane, Editura Polirom, Iași;

Rândasu – Venera, C., (2005) – Consumul si consumatorul in era globalizarii, Editura Mirton, Timisoara;

Schifirneț C., (1985) – Generație și cultură, Editura Abatros, București;

Tanase A., (1973) – Cultura si religie, Editura politica, Bucuresti;

Vlasceanu L., (2011) – Sociologie, Editura Polirom, Iasi;

Vlasceanu L., (2013) – Introducere în metodologia cercetării sociologice, Editura Polirom, Iasi;

Zamfir, C., Lazăr V., (1993) – Dicționar de sociologie, Editura Babel, București.

*** Helen Woodruffe-Burton, Richard Elliott, Compensatory Consumption and Narrative Identity Theory, Lancaster University/ Warwick Business School,

http://www.acrwebsite.org/volumes/v32/acr_vol32_132.pdf, consultat la 28.05.2014.

*** http://www.culturadata.ro/PDF-uri/Barometrul_de_Consum_Cultural_2010_etapa1.pdf

***http://www.culturadata.ro/PDFuri/Barometrul_de_Consum_Cultural_2010_etapa2_raport.pf

*** http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania%20in%20cifre%202013_ro.pdf

***http://www.culturadata.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=145&Itemid=7

***http://www.culturadata.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=178%3Avitalitatea-culturala-a-oraselor-din-romania-2010&catid=45%3Avitalitatea-cultural-a-oraselor-din-romania-&Itemid=147

*** http://ebooks.unibuc.ro/filologie/enache-market/1a.htm

***http://alinangheluta.files.wordpress.com/2012/10/marian-vasile-stiluri-de-viata-in-romania-postcomunista.pdf

Anexe

Anexa 1 – Structura socio-demografică a subiecților chestionați:

Anexa 2 – Instrumentul de cercetare utilizat

CHESTIONAR NR: …

Acest instrument este conceput în vederea realizării unei cercetări științifice care are ca scop măsurarea nivelului de consum cultural în mediul studențesc orădean. Vă rog să aveți amabilitatea de a răspunde întrebărilor din chestionarul de mai jos. Chestionarul este anonim iar răspunsurile dumneavoastră vor fi utilizate doar în scop statistic.

Q.1. De cât timp liber dispuneți pe zi

Q.2. Care sunt, în ordinea importanței, principalele 3 modalități preferate de petrecere a timpului liber?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Q.3. În general, unde preferați să vă petreceți timpul liber?

1. Acasă;

2. Spații publice;

3. Și acasă și în spații publice;

4. La prieteni;

5. În natură;

6. NȘ/NR.

Q4. De obicei, cât timp alocați pentru desfășurarea următoarele categorii de activități?

Q5. Nominalizați un reper cultural (o instituție, un eveniment, un monument, o zonă de arhitectură protejată, o personalitate culturală etc.), care reprezintă cel mai bine specificul Municipiului Oradea.

Teatrul

Primăria

Biserica

Cetatea Oradei

Catedrala Ortodoxă

Ștrandul Municipal

Casa de Cultura

Ata ……………………………….

Q6. Când aveți invitați persoane din afara localității, străine de oraș unde îi duceți pentru prima dată?

Acasă

În Centru

Restaurante

Terase

Alta ………………………………..

Q7. Cat de des mergeti la …

Q8. Care sunt genurile de muzică pe care le preferați?

Q9. Care sunt primele trei genuri de dans pe care le preferați?

Q10. Cât de multumiți sunteți de oferta/ materialele existente în…

Q11. Care sunt primele trei genuri de cărți pe care le preferați?

Q12. În medie, câte cărți cumpărați pe an?

Q13. Care sunt primele trei genuri de film pe care le preferați?

Q14. Câte casete audio și/sau CD-uri audio cumpărați pe an?

Q15. Câte casete video și/sau DVD-uri …

Q16. Câte obiecte de artă cumpărați în medie, pe an?

Q17. Participați la festivaluri organizate în Oradea?

1. Da

2. Nn

Q18. Dacă DA, cât de mulțumit sunteți de oferta culturală a acestora?

1. Foarte nemulțumit

2. Nemulțumit

3. Mulțumit

4. Foarte mulțumit

5. NȘ/NR

Q19. De unde vă informați asupra evenimentelor culturale locale?

Q20. Care sunt criteriile care vă determină să participați la un eveniment cultural?

Q21. Cum apreciați prețurile biletelor la ….?

Q22. Ați încercat vreodată să realizați creații culturale?

Q23. Pe o scală de la 1 la 5 unde 1 înseamnă importanță minimă și 5 importanță maxima, ce importanță considerați că are cultura în prezent în rândul studenților din Oradea?

Q24. Pe o scală de la 1 la 5 unde 1 înseamna insatisfacție și 5 satisfacție maxima, cât de satisfăcut sunteți în general de oferta culturală a Municipiul Oradea?

Q25. Care este principala îmbunătățire pe care ați dori-o pentru viața culturală din Oradea? Se pot alege mai multe variante.

Calitatea

Diversitatea

Accesabilitatea

Noutatea

Promovarea

NS/NR

Q26. Care este cel mai important eveniment cultural la care ați participat în ultimul an în Municipiul Oradea?

1…………………………………………………………………………………………………….

2. NȘ/NR

Q27. Câte ore utilizați în medie, pe zi, Internetul?

Q28. Ce site-uri accesați?

Q29. Cât de frecvent desfășori următoarele activități pe Internet?

Q30. Ați inițiat/dezvoltat relații pe una din rețelele sociale (Facebook, Google+, MySpace, Hi5, LinkedIn, Twitter, etc.) de mai sus? (mai multe răspunsuri posibile)

Q31. În ultimul an ați participat la activități organizate de:

Q32. Câtă încredere aveți în:

Q33. Câtă încredere aveți în următoarele instituții?

Q34. În lista de mai jos sunt o serie de afirmații. Vă rog să ne spuneți dacă aceste afirmații sunt întotdeauna justificate, niciodată justificate sau undeva pe la mijloc:

Q35. In ce masura sunteti de acord cu:

Q36. În timpul studiilor actuale desfășurați activități de voluntariat?

Da

Nu

Q37. Dacă DA, unde?

La o societate comercială, la o firmă

La o organizație non-guvernamantală

Fac voluntariat într-un cadru neorganizat (la persoane particulare de pildă)

Q38. De care din următoarele culte religioase aparțineți?

1.Ortodox 2. Greco- Catolic 3.Romano-Catolic 4.Reformat 5.Luteran 6.Penticostal 7.Baptist 8.Mozaic 9.Alt cult(care?)…………

Q39. Cât de des frecventați serviciul religios la biserică?

odată pe an 2. odată pe lună 3. odată pe săptămână

4. de mai multe ori pe săptămână 5. Deloc

Q40. În timpul facultății locuiți:

1. Cu părinții

2. În cămin studențesc

3. La rude

4. În locuința proprietate personală

5. Cu chirie

6. Locuiesc în altă localitate, fac naveta

6. Altă situație ……………………..

Q41. Veniturile dvs., într-o lună obișnuită, provin din:

Q42. Cum ați aprecia veniturile dvs. în raport cu cerințele vieții?

1. Nu ajung nici pentru strictul necesar

2. Ajung numai pentru strictul necesar

3. Ajung pentru un trai decent, dar nu imi pot permite cumpararea unor lucruri mai scumpe

4. Reușesc să cumpăr și unele lucruri mai scumpe, dar cu eforturi

5. Am tot ceea ce îmi trebuie, fără mari eforturi

Q43. Ce sumă de bani alocați în fiecare luna pentru:

Q44. Cât de mulțumit sunteți de viața dvs.?

Foarte nemulțumit

Nemulțumit

Nici nemulțumit, nici mulțumit

Mulțumit

Foarte mulțumit

Q45. Etnia

Q46.Mediul de proveniență

Q47. Care este starea ta civilă actuală?

VĂ MULȚUMESC PENTRU AJUTORUL ACORDAT!

DECLARAȚIA DE AUTENTICITATE A LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării: Consumul de cultura in mediul studentesc oradeana

Autorul lucrării: Șerban S. Oana Carmen

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Științe Socio-Umane din cadrul Universității din Oradea, sesiunea iunie – iulie a anului universitar 2014.

Prin prezenta, subsemnata Șerban S. Oana Carmen, C.N.P: [anonimizat] declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost elaborată de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Oradea,

Data: Semnătura,