Consolidarea Familiei In Cadrul Sistemului DE Valori AL Tinerilor

CONSOLIDAREA FAMILIEI ÎN CADRUL SISTEMULUI DE VALORI AL TINERILOR

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I. ABORDAREA FAMILIEI DIN PERSPECTIVĂ PSIHOPEDAGOGICĂ

Conceptul de familie în psihopedagogie

Sistemul familial ca unitate bio-psiho-socială

Capitolul II. REPERE AXIOLOGICE ÎN CERCETAREA FAMILIEI

2.1. Sistemul valorilor și atitudinilor necesare creării familiei

2.2. Transformarea valorilor de familie

Capitolul III. CERCETAREA EMPIRICĂ A VALORII DE FAMILIE

3.1. Metodologia experimentului de constatare a reprezentării tinerilor asupra instituției familiei

3.1.1. Descrierea eșantionului și a metodelor de cercetare

3.1.2. Analiza rezultatelor experimentului de constatare

3.2. Metodologia experimentului de consolidare a valorii de familie la tineri

3.2.1. Descrierea programului psihopedagogic

3.2.2. Analiza rezultatelor programului psihopedagogic

CONCLUZII

RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Familia este izvorul iubirii, respectului, solidarității și atașamentului. Una din direcțiile actuale ale psihopedagogiei contemporane este cercetarea problemei familiei și a schimbărilor ce au loc în cadrul acesteia. Familia se evidențiază ca un mediator între individ, societate și alte structuri sociale.

Interesul cercetătorilor pentru problematica dată este condiționat de apariția unei crize în funcționalitatea familiei contemporane, ce se răsfrînge asupra tuturor sferelor de activitate. Prin această „criză” se subînțelege incapacitatea instituției familiei de a îndeplini funcțiile sale principale pe care le îndeplinea cu succes în secolele anterioare. Posibil aceste procese nu vorbesc despre căderea ei, ci este mai degrabă o transformare a valorilor de familie ce necesită o analiză mai profundă, atît în plan teoretic, cît și empiric.

Una din direcțiile importante și promițătoare ale psihopedagogiei moderne este studiul familiei și schimbările prin care trece aceasta. Familia este ca un mediator între om, stat și alte instituții sociale. Familia reprezintă sursa de dragoste, respect, solidaritate și afecțiune. Interesul în această problemă se datorează prin manifestarea tendințelor de criză în funcționarea familiei contemporane, care afectează toate domeniile vieții. Din cauza acestei crize se remarcă incapacitatea instituției familiei pentru a îndeplini funcțiile sale de bază, la care a facut față cu succes pînă acum.

În plus, actualitatea cercetării date mai este condiționată și de schimbările cardinale ce au loc în societatea Republicii Moldova și au lovit fundamentele tradiționale ale acesteia. Interesul cercetării valorii de familie la tineri se datorează faptului că funcția principală a familiei este nașterea și educarea copiilor. Conform datelor statistice, 77% din numărul total de copii se nasc de la părinții mai tineri de 30 ani, astfel îndeplinirea cu succes a funcției de reproducere și de socializare a familiei tinere depinde nu doar de situația demografică a societății, dar și dezvoltarea ei în general.

Studiul dat va permite și va oferi o claritate asupra valorilor după care se ghidează tinerii de astăzi, dar și identificare locului familiei în cadrul sistemului de valori al tinerilor. În final, tinerii vor fi informați asupra importanței familiei ca valoare atît pentru individ în particular, cît și pentru întreaga societate la general.

Gradul de studiere a problemei. Pe parcursul istoriei au fost interesați și au abordat în lucrările sale subiectul valorilor, cercetători precum P. Iluț, M. Rokearch, R. Inglehart, B. Brown.. Subiectul familiei a fost cercetat de A. Nuță, D. Bagarozzi, G. Smalley, E. Fromm, I. Mitrofan, Witacker, Edermiller. Valoarea de familie a fost cercetată de către Shalom H. Schwartz, P. Senge și R. Dilts.

Cu toate acestea prin toată diversitatea ei, literatura din domeniu și cercetările efectuate pînă în prezent nu ne oferă o abordare a valorii de familie la tinerii din Republica Moldova.

Obiectul cercetării: procesul de consolidare în cadrul sistemului de valori la tineri.

Scopul cercetării: identificarea modalităților de consolidare a valorii de familie la tineri.

Ipotezele cercetării:

În spectrul de valori la tinerii contemporani familia nu se află în prim plan ca importanță.

Tinerii nu au o reprezentare clară despre instituția familiei.

Reprezentarea pozitivă a valorii de familie la tineri poate fi asigurată prin intermediul unui program formativ de consolidarea a acesteia.

Obiective:

Abordarea teoretică a problemei familiei și a valorii de familie ca obiect al cercetării psihopedagogice.

Selectarea eșantionului și a instrumentelor de cercetare.

Identificarea importanței valorii de familiei în sistemul de valori la tineri.

Determinarea reprezentării instituției familiei la tineri.

Elaborarea și implimentarea unui program psihopedagogic de consolidare a valorii de familie la tineri.

Analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor cercetării.

Elaborarea concluziilor și recomandărilor.

Metode:

Metode teoretice: documentarea teoretică, analiza, sinteza și adaptarea informațiilor în conformitate cu problema cercetării.

Metode empirice:

Testul valorilor (adaptat de Peter Senge și Robert Dilts);

Chestionar pentru determinarea valorii de familie la tineri.

Metode statistico-matematice de prelucrare și interpretare a datelor.

Baza experimentală: 60 de persoane dintre care 10 cupluri căsătorite (3-5 ani), 10 cupluri în uniune consensuală (nu mai puțin de 1 an), 20 de tineri necăsătoriți (10 fete și 10 băieți).

Baza conceptuală: Concepțiile asupra familiei ale Mitrofan, Moreau, teoria structurală a familiei S. Minuchin, teoriile și viziunile asupra valorilor sociale după P. Iluț, M. Rokearch, R. Inglehart.

Valoarea teoretică constă în aportul oferit prin conceptualizare, depistarea și interpretarea valorii de familie în reprezentarea tinerilor contemporani din Republica Moldova.

Valoarea practică: Prin cercetarea empirică vor fi evidențiate reprezentările valorii de familie din perspectiva a 3 categorii de actori sociali: tinerii căsătoriți, tineri aflați în uniune consensuală și tineri necăsătoriți. Prin compararea acestor perspective vom pune în evidență elementele comune a celor 3 categorii de subiecți interesați în definirea și abordarea importanței valorii de familie. De asemenea rezultatele cercetării vor permite elaborarea unui program pentru fortificarea valorii de familie, astfel contribuind la schimbarea pozitivă a reprezentării instituției familiei în concepția tinerilor contemporani.

Cuvinte cheie: familie, tineri, valoare, transformare, funcție, căsătorie, copii, cuplu, avantaje, dezavantaje, consolidare, reprezentare.

Capitolul I. ABORDAREA FAMILIEI DIN PERSPECTIVĂ PSIHOPEDAGOGICĂ

Conceptul de familie în psihopedagogie

Noțiunea de familie nu e un concept static. Definiția familiei variază de la o epocă la alta și dintr-un loc în altul. Familia, definită prin origine, este văzută ca legătura de sînge, locul în care te naști, matricea primară în care se află individul, unde se formează el și istoricul său personal [11].

Familia a fost definită de Cl. Levi-Strauss [apud 19, p. 21] ca “un grup avînd la bază căsătoria, alcătuit din soț, soție și copiii născuți în acest cadru, pe care îi unesc drepturi și obligații morale, juridice, economice și sociale. Ei au obligații și aspirații comune și se ocupă de creșterea copiilor cărora le asigură nu numai existența materială ci și un climat favorabil afectiv și moral”.

N. Sillamy [ibidem] consideră familia o “instituție socială bazată pe sexualitate și pe tendințele materne și paterne, a cărei formă variază de la o cultură la alta”.

W. Goode [ibidem] definea familia ca “o unitatea socială de bază în societate, în care relațiile culturale și sociale se definesc fie prin dragoste (afecțiune), fie prin tradiție, religie și/sau printr-o combinație a acestora”.

Astfel descrisă, familia este parte a mediului social extins. Oriunde ar existe familia este o parte a societății care include și alte instituții sociale.

Familia este “unitatea socială construită din adulți și copii, între care există relație de filiație naturală sau socială indiferent de orice alte considerente. Familia reprezintă cea mai importantă curea de transmisie a normelor culturale din generație în generație” [18, p. 35].

Familia cu multiplele ei funcții pe care le îndeplinește, contribuie în mod covîrșitor la definirea personalității și individualității fiecărui copil. Funcțiile universale ale familiei pot fi rezumate astfel: funcția de supraviețuire și securitate prin care familia își asigură nevoile de bază, hotărăște dimensiunile ei, recrutare de noi membri, tratarea bolnavilor, menținerea sănătății, asigurarea rezervelor financiare. Familia asigură dezvoltarea socială și emoțională a membrilor săi prin suport în perioade de stres, educație, compensații, sistem normal de comunicare, acces la comunicație, protecția membrilor de influențe nedorite din afara familiei. În cadrul familiei se învață valorile morale, culturale, religioase, păstrarea identității etnice, conștiința civică, patriotismul. Familia asigură membrilor norme de comportament acceptate social, socializarea, independența, spiritul de inițiativă.

„Familia reprezintă o formă superioară de comunitate – în principal a soțului, soției și copiilor – care se bazează pe relații sociale ș biologice, avînd drept scop principal pregătirea unei generații viitoare, sănătoasă și temeinic educată, care să participe la dezvoltarea societății” [13, p. 54]

Din perspectivă psihologică, căsătoria înseamnă o „relație psihologică” între doi oameni conștienți, ea fiind „o construcție complicată, alcătuită dintr-o serie întreagă de date subiective și obiective, avînd indiscutabil o natură foarte eterogenă” [8, p. 67]. Ea este „un proces interpersonal al devenirii și maturizării noastre ca personalități, de conștientizare, redirecționare și fructificare a tendințelor, pulsiunilor și afinităților inconștiente, de autocunoaștere prin intercunoaștere. Scopul ei este creșterea personală prin experiența conjugalității și parentalității” [10, p. 24].

Cu alte cuvinte, a trăi în cuplu, fie el căsătorit sau necăsătorit implică manifestarea dar și dezvoltarea nostră ca ființe. Suntem provocați pe multiple paliere ale psihicului nostru: ale sentimentelor noastre, ale convingerilor și credințelor noastre, de la cele mai superficiale, la cele mai profunde, precum și ale comportamentelor nostre. În cuplu învățăm ce este iubirea erotică, ce înseamnă intimitatea cu o altă ființă, total străină de noi, învățăm ce este iertarea, toleranța dar învățăm și să ne manifestăm și emoțiile negative: furia, mînia, frustrarea, ura, dezgustul etc. Tot în cuplu, ne împlinim sexualitatea. De aceea, cred că a trăi în cuplu este o mare provocare pentru fiecare om. Este o provocare pentru autodezvoltare și autoevoluție. Nici o relație, fie ea de căsătorie sau nu, nu anulează diferențele dintre parteneri, ci dimpotrivă, atunci cînd relația este foarte profundă și satisfăcătoare, aceste diferențe se completează reciproc. E drept că pînă se ajunge la această completare, se trece prin perioade de supărări, dezamăgiri, certuri, conflicte, momente de separare emoțională și reveniri. Orice relație presupune să ajungi și „pe culmile raiului și în adîncurile iadului” [5].

De altfel, abilitățile de relaționare sunt cele care permit oamenilor să formeze un cuplu erotic. Aceste abilități se formează de timpuriu, încă din uterul matern, în funcție de atitudinea părinților, în special a mamei, față de făt. Apoi se dezvoltă foarte mult în prima copilărie și se definitivează în adolescență și tinerețe. Ajuns la tinerețe sau vîrsta adultă, de regulă noi ne îndrepăm spre a stabiliza un cuplu. Adică apare, la cei mai mulți dintre noi, nevoia de a petrece timpul și a trăi alături de o singură persoană. Cea care urmează a fi martorul vieții noastre și care ne permite a fi martorul vieții lui. De regulă, această hotărîre duce la oficializarea relațidezamăgiri, certuri, conflicte, momente de separare emoțională și reveniri. Orice relație presupune să ajungi și „pe culmile raiului și în adîncurile iadului” [5].

De altfel, abilitățile de relaționare sunt cele care permit oamenilor să formeze un cuplu erotic. Aceste abilități se formează de timpuriu, încă din uterul matern, în funcție de atitudinea părinților, în special a mamei, față de făt. Apoi se dezvoltă foarte mult în prima copilărie și se definitivează în adolescență și tinerețe. Ajuns la tinerețe sau vîrsta adultă, de regulă noi ne îndrepăm spre a stabiliza un cuplu. Adică apare, la cei mai mulți dintre noi, nevoia de a petrece timpul și a trăi alături de o singură persoană. Cea care urmează a fi martorul vieții noastre și care ne permite a fi martorul vieții lui. De regulă, această hotărîre duce la oficializarea relației, adică la căsătorie și, astfel, la întemeierea familiei.

Familia reprezintă „o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulți indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/sau paterne, realizînd, mai mult sau mai puțin latura biologică și/sau cea psihosocială” [11, p.89]. Acest lucru presupune că există doi parteneri, cu sau fără copii, sau un partener cu unul sau mai mulți copii proprii. Cred însă că merită subliniată funcția fundamentală a familiei de a forma personalitatea copiilor apăruți în cadrul ei. În cadrul familiei, fiecare dintre noi dobîndim caracterisicile care ne vor defini ca persoane. Aici învățăm și ne dezvoltăm identitatea sexuală, exprimată prin sex-roluri, adică acel set coerent de comportamente care derivă din condiția noastră de bărbat sau femeie și la care ceilalți se așteaptă, tocmai datorită apartenenței noastre la un sex sau altul.

Conform Declarației de la Madrid din 27.05.2012 [26] se menționează faptul că „familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului”. Impulsul familiei naturale propriu naturii umane și se centralizează pe uniunea voluntară a unui bărbat și a unei femei într-un legămînt de căsătorie pe viață. Instituția căsătoriei acordă în primul rînd dragoste și bucurie cuplului și este de asemenea îndreptată spre procreare și cresterea copiilor. Uniunea conjugală de asemenea oferă soților siguranță în vremuri dificile, este fundamentul social care stabilește echilibrul între ordine și libertate și unește generațiile.

Sistemul familial ca unitate bio-psiho-socială

De la societățile tradiționale pînă la cele moderne, alegerea partenerului conjugal ca act decizional personal parcurge drumul unor lungi metamorfoze. Sensul lor este acela al evoluției familiei de la un cadru instituțional rigid, stabil, extins și conservator , către unul de tip restrîns nuclear, mobil și deschis. Criteriile optime ale opțiunii maritale s-au schimbat în consecință,de la cele de tip rațional, aproape exclusiv socio-economic și normativ, la cele de tip socio-afectiv și în special sexual-afectiv.

În familia tradițională, caracterul normativ instituțional nu determină numai funcționalitatea familiei, ci și formarea acesteia. Astfel, instituția prescrie cine se poate căsători sau cine trebuie să se căsătorească în mod prefențial și cu cine; tot ea oferă părinților dreptul alegerii celor mai potriviți soți pentru copii lor care să corespundă posibilității de a spori averea și de a asigura supraviețuirea liniei familiale. Căsnicia de tip burghez era un mariaj determinat de interes. Părinții își asumau obligația de a alege în locul băiatului, dar mai ales în locul fetei, iar viitorii soți trebuiau să corespundă din perspectiva averii, culturii și situației sociale. Prin urmare, căsătoria se contracta prin convenție, direct sau cu intermediari, pe baza unor considerații sociale, plecîndu-se de la premisa că dragostea va surveni pe parcurs. De cele mai multe ori, soții erau predestinați unul altuia încă din copilărie. Existau totuși și căsătorii din dragoste, cu toate că situația economică sau socială a partenerilor interzicea căsătoria lor. Caracteristic mariajelor de tip burghez era faptul că acestea erau precedate de logodne foarte lungi. Orientarea în alegerea partenerului se făcea, în special în mediul rural, după considerente economice, vizînd forma, pămîntul și talia partenerului pretendent.

Relațiile din cadrul familiei s-au modificat foarte mult de atunci; gradul sporit de independență materială a tinerilor, evoluția mentalităților și ansamblul normelor morale transferă decizia în ceea ce privește viața personală pe umerii tînărului. În societatea modernă, nu numai că nimeni nu consimte să lase părinții să facă alegerea viitorului soț , dar orice „calcul” în această problemă este considerat a fi rușinos, blamabil [12].

„Rațiunile” tradiționale pentru căsătorie (sexualitatea ca scop procreativ, educarea copiilor într-un mediu socio-economic organizat și acumularea de bunuri materiale transmisibile copiilor) nu mai exercită forța de odinioară. Familia modernă așează pe primul plan valorile intimității, afecțiunii și realizării maritale a persoanelor , cu drepturi egale în satisfacția sexuală, socializarea și educarea copiilor și participarea economică la viața de familie [20].

În ciuda faptului că în era contemporană tinerii se căsătoresc în urma unei alegeri personale, totuși între părinți și copii există mai multe stări tensionate. Aceste stări tensionate au la bază diferențele dintre criteriile și sistemele de referință folosite de unii și de alții în aprecierea oportunității unei anumite alegeri. Tinerii se ghidează după experiența altora, după idealul de viață de familie dorită de ei , pentru care sunt mult mai pregătiți decît părinții lor, fiecare generație avînd un mod specific de a privi viața. La rîndul lor, adulții judecă prin prisma experiențelor trăite, considerînd că acestea îi fac infailibili și superiori tinerilor. Mulți dintre tineri resping idealurile și valorile tradiționale, considerîndu-le ca fiind materialiste și nedemne de a se implica în ele, acestea fiind de multe ori restrictive prin raportare la modul actual de viață.

Tinerii, în mod inconștient, tind să-și trăiască viața astfel încît să compenseze lipsurile și insatisfacțiile din viața părinților. Această idee nu se poate generaliza; C.G Jung [8] considera că o alegere mai mult sau mai puțin instructivă ar trebui să fie cea mai bună din punctul de vedere al perpetuării speciei, dar din punct de vedere psihologic acest tip de alegere nu ar fi unul fericit.

Expectațiile cuplurilor, în strînsă legătură cu motivațiile alegerii parteneilor s-au schimbat și ele. Asfel, satisfacția sexuală poate fi obținută și în afara căsătoriei, copiii nereprezentînd scopul fundamental în viața multor oameni, iar numărul mare al femeilor angajate profesional desființează argumentul economic. Odată cu egalizarea statutului social, femeile și-au schimbat radical expectațiile și rațiunile pentru căsătorie. Ele așteaptă astăzi prietenie, respect iubire, susținere emoțională, companie, satisfacție sexuală, libertatea de a tinde și de a se bucura de o carieră profesională. Prin urmare, căsătoria în contemporaneitate se bazează pe trei mari piloni:

Intimitate sinceră cu beneficiarul unei mutuale gratificații

Companie

Autorealizarea prin egalitate

Femeia aflată la vîrsta mariajului are o conștiință de sine mai amplă decît bărbatul. Bărbatul nu se poate baza decît pe o cunoaștere completă a lui și a celorlați, ceea ce înseamnă că el nu se poate lămuri suficient asupra propriilor lui motivații. Hotărîrea bărbatului de a se căsători este mînată în special de motivații inconștiente, ceea ce înseamnă că alegerea nu este liberă. Factorii inconștienți ce favorizează sau complică alegerea partenerului pot fi de natură personală sau generală. Factorul ce influențează în mod inconștient este gradul în care sunt legați de părinți, tînărul raportîndu-se la relația lui cu mama și tînăra la relația ei cu tata. Fiecare bărbat poartă cu sine imaginea eternului feminin (anima) și fiecare femeie poartă în interior imaginea înnăscută a bărbatului (animus). Animusul caută să raționeze, în timp ce anima are un caracter erotico-emoțional. Iubirea devine acea alchimie psihologică prin care cei doi reușesc să devină unul [ibidem].

La întrebarea „ de ce se căsătoresc oamenii”, J.C Coleman [27] indica mai multe rațiuni pentru căsătorie:

compatibilitatea sexuală

fuga de singurătate

nevoia de prieten, tovaraș

siguranța financiară

fuga de constrîngerile parentale

dorința de a fi important pentru cineva.

Mulți oameni se căsătoresc datorită existenței atracției fizice sau doar pentru a se conforma obiceiului. Alții se căsătoresc de dragul aventurii sau pentru că văd căsătoria ca pe o garanție sigură de moralitate. În funcție de motivația maritală, putem distinge mariaje precoce, tardive, disproporționale, în extremis (cu persoane aflate în pericol de moarte), temporare, din interes sau de conveniență. Într-o cercetare recentă pe populația românească, Oana Jugulescu [apud 10], plecînd de la ipoteza că motivația maritală se convertește în motivație de menținere a cuplului, a ajuns la o serie de constatări interesante. Cinci tipuri de motivații maritale au fost menționate de persoanele intervievate:

dorința comună de a-și continua viața și evoluția într-un mod satisfăcător (51,5%)

conformism social (36,3%)

depășirea situației prezente (6%)

satisfacția actuală (3%)

credința că-și vor asigura un viitor sigur (3,2%)

În acest context, sunt semnificative diferențele dintre sexe. Femeile, spre deosebire de bărbați, își raportează decizia maritală la satisfacția actuală și asigurarea pentru viitor. Este posibil ca femeile să fie mai insecurizate, căutînd să cedeze partenerului o parte din responsabilitățile și grijile personale. Este posibil ca și în cazul bărbaților să existe astfel de motive , dar aceștia le reprimă mai mult decît femeile sau nu le recunosc. Deși majoritatea bărbaților susțin că se căsătoresc pentru a se conforma normelor sociale, există un procent destul de mare care se referă la dorința de a-și continua viața și evoluția personală în cuplu, într-un mod satisfacător atît pentru ei cît și pentru partenerele lor [27].

Cum ne alegem partenerii? Înainte de a acționa, trebuie să știm cu adevarat ce ne dorim de la un partener. J.C. Coleman [ibidem], deși recunoaște că dragostea romantică și alegerea partenerului rămîn „misterioase intrigi”, totuși săgeata lui Cupidon nu lovește la întîmplare. Multe persoane (consideră el) au în vedere ce categorii de parteneri au șanse de eligibilitate, excluzînd partenerii potențiali pe criterii subiective, individuale, legate de vîrstă, educație, aspect fizic. Termenul de „inapt” poate avea însă semnificații diferite pentru oameni (ce consideră plăcut sau apt o persoană poate fi considerată invers de o altă persoană).

Z.Wanderer și E. Fabian propun o modalitate pentru formularea ideilor despre ce dorim de la partener, întocmind o listă evantai cu trăsăturile dezirabile [apud 10]:

aspect fizic (păr, ochi, înnălțime)

trăsături de personalitate (inteligență, încredere, umor)

situația materială, financiară (cariera potențială sau realizată, viitor prospectat)

credințe și valori (atitudini față de sex-rol, credință religioasă, valori ce orientează comportamentul individual)

interese speciale și abilități (muzică, dans, sport);

speranțe secrete și dorințe (cînd suntem îndrăgostiți).

Această listă evantai propusă de cei doi se divide în două grupuri de răspunsuri:

trebuie, cuprinzînd itemi la care nu putem face compromisuri; sunt caracteristici esențiale pe care partenerul trebuie să le dețină pentru ca relația să evolueze pozitiv

este bine, cuprinzînd itemi de care ne putem dispensa.

Compromisul este expresia unei mobilități, elasticități a personalității ce reușește să realizeze fundamentul relațiilor interumane apropierea dintre oameni se face prin pași efectuați de ambele părți, iar în caz contrar comunicarea și cunoașterea rămîn doar simple deziderate. Saltul de la reverie la realitate este echivalent cu transferul din sectorul lui „trebuie” în cel al lui „este bine”.

În acest sens antropologul britanic John D. Unwin [apud 28] a efectuat un studiu antropologic aprofundat asupra 80 de civilizații care au apărut și au dispărut de-a lungul a 4 mii de ani. El a descoperit că există un punct comun tuturor. De fiecare dată s-a început cu un set de valori morale conservatoare, punînd accent asupra familiei. După un timp, acest principiu a devenit tot mai liberal, valorile morale au dispărut și familia a avut de suferit. În toate cazurile pe măsură ce familia s-a deteriorat, acea civilizație a început să se distrugă. În toate aceste 80 de cazuri, prăbușirea unei civilizații, a unui popor a avut legătură strînsă cu prăbușirea familiei. În majoritatea cazurilor civilizația a dispărut după o generație în raport cu dispariția familiei.

Studiul lui Unwin a scos la iveală că atunci cînd un bărbat se îndrăgostește de o femeie dedicîndui-se trup și suflet spre a o proteja și sprijini, aceasta devine punctul de reper al ordinii sociale. În loc să-și irosească energia spre a-și satisface nevoile trupești, el muncește serios pentru a-și construi o casă și a agonisi pentru viitor, căutînd o slujbă mai bună. Impulsurile sale egoiste se inhibă, iar pulsiunile sexuale se canalizează. Îi apare un anumit orgoliu masculin – știind că soția și copilul au nevoie de el. Din această relație toată lumea are de cîștigat. Cînd o societate este compusă din milioane de familii care au la bază o conduită morală și sănătoasă, atunci națiunea este puternică și stabilă.

Familia reprezintă instituția fundamentală a societății, care oferă acesteia stabilitate și posibilitatea de completa populația în fiecare următoare generație.

În același timp familia se prezintă ca un grup mic, dar în același timp o celulă unită și stabilă a societății. În decursul vieții sale, omul face parte din mai multe grupuri – grupul de prieteni, colegi, colectivul de muncă, club de interese, echipă de sport, însă familia rămîne unicul grup care acesta nu îl părăsește.

Există o multitudine de definiții ale familiei, care reflectă calitatea familiei de educare, sau care reflectă anume particularități ale vieții de familie, mai simple și mai desfășurate (de exemplu, familia – grupul de oameni, care se iubesc reciproc, sau grupul de oameni, care au urmași comuni, sau care locuiesc împreună) și se încheie cu o listă extinsă de caracteristici ale familie. A. G. Harchev [23] definește familia ca „sistem istoric concret al relațiilor dintre soți, între părinți și copii, constituit ca un grup mic ai cărui membri sunt legați prin căsătorie sau rudenie, trai în comun, responsabilitate morală reciprocă și nevoie socială care se datorează necesității de procreare fizică și spirituală”.

Baza unor relații de familie sănătoase o reprezintă căsătorie. Căsătoria – forma istorică socială de schimbare care formează relația dintre bărbat și femeie, prin care societatea organizează și ordonează viața lor sexuală și le stabilește drepturile și obligațiile maritale și conexe. Însă familia, ca regulă, prezintă un sistem mai complicat de relaționare decît căsătoria, deoarece familia poate uni nu doar soții, dar și copii acestora, împreună cu alte rude.

Familia ca instituție socială a apărut odată cu formarea societății. Procesul de formarea și funcționare a familiei se datorează reglementării valorilor și factorilor normativi. De exemplu, curtarea, alegerea partenerului, standarde de comportament sexual, norme de care se conduc soțul și soția, părinții și copii. Aceste valori, norme, atitudini, precum și sancțiuni sunt adoptate într-o anumită societate în procesul istoric de schimbare a formei de relație între bărbat și femeie, prin intermediul cărora se organizează și se autorizează viața lor sexuală și se stabilesc drepturile și obligațiile lor conjugale, parentale și altele.

În sociologia familiei există 2 domenii principale:

Cercetarea istoriei familiei;

Analiza familiei contemporane;

Din punct de vedere istoric, adică, primul domeniu, studiază originea familiei și dezvoltarea ulterioară în diferite formațiuni socio-economice.

În al doilea domeniu pot fi identificate:

Studiul relațiilor familiale;

Studiul interacțiunii dintre familie și societate;

Studiul relațiilor familiale include apariția și faza de dezvoltare (ontologia), precum structura și funcțiile familiei contemporane în normalitate și patologie.

Structura internă a familiei contemporane este nu doar numărul membrilor și numărul de generații care trăiesc împreună, dar de asemenea sistemul de poziții, de roluri sociale, relații. Se studiază în primul rînd următoarele elemente ale structurii (roluri și relații): soț-soție, părinte-copil, copil-copil, soții-părinții acestora, bunicii-nepoții.

În principalele funcțiile sociale ale familiei se includ:

Biologică (satisfacția necesităților sexuale, reproducerea umană, continuarea speciei umane);

Casnic-economică (organizarea gospodăriei, alimentarea soților și a copiilor, consolidarea poziției financiare, etc);

Spiritual-morală (petrecerea timpului liber, educarea copiilor, dezvoltarea estetică, etc).

Din perspectivă psihologică, există mai mulți autori care au descris pe larg funcțiile pe care le îndeplinește o familie. O prezentare clară și detaliată o găsim la Maria Voinea [19]. Acestea sunt:

Funcția economică – presupune a asigura resursele materiale, financiare necesare existenței familiei (locuință, hrană, haine, etc.). Această funcție este foarte importantă. Dacă ea este realizată corespunzător, atunci familia se poate concentra și poate îndeplini și celelalte funcții. Această funcție este realizată de ambii soți prin aducerea veniturilor (ca urmare a exercitării unei profesii, cel mai des), prin procurarea și producerea hranei, a obiectelor de îmbrăcăminte și de trai, prin transmiterea profesiei și/sau susținerea copiilor în alegerea profesiei.

Funcția de socializare – presupune a transmite cu scopul asimilării de către copii, mai ales, dar și de către toți membrii familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social. Cu alte cuvinte, este vorba de funcția de educare. Scopul acesteia este integrarea în societate a persoanei (copilului). Educația se manifestă la toate nivelurile: material, fizic, psihologic, moral, spiritual. Evident, familiile au diferite grade de manifestare a acestei funcții: unele se preocupă foarte mult de educarea membrilor săi, în timp ce altele mai deloc.

Funcția de solidaritate – presupune a asigura unitatea și stabilitatea familiei. Ea implică manifestarea sentimentelor de afecțiune, de respect, de apartenență la grupul familial, a încrederii membrilor unii în alții, a ajutorării și a susținerii reciproce de-a lungul timpului, a dezvoltării intimității. Se observă că în ultima vreme această funcție pare din ce în ce mai slab îndeplinită, fapt dovedit de creșterea ratei divorțurilor și a înmulțirii relațiilor de concubinaj, a celibatarilor și a familiilor monoparentale.

Funcția sexual-reproductivă – presupune ca cei doi soți să se ssatisfacă sexual reciproc și să dea naștere la copii. Aceste două componente ale acestei funcții sunt îndeplinite diferit, în sensul că în unele familii accentul se pune pe împlinirea sexuală, în timp ce în alte familii, se acordă o importanță mai mare nașterii copiilor. Evident acest lucru este dependent de cultura din care fac parte familiile, de gradul și tipul de educație avut, de credințele religioase, de dorința și caracteristicile fizice și psihologice ale celor doi soți (parteneri). Actualmente, în societățile mai avansate economic cuplurile și familiile tind tot mai mult să pună în prim plan împlinirea afectiv-sexuală, după care cea reproductivă.

În psihologia familiei, teoria generală a sistemelor și cibernetica, prin Norbert Wiener, Ludwig von Bertalanffy [apud 13] au avut un cuvînt important de spus, ca și în alte domenii științifice. Astfel, a fost preluată ideea de sistem, definit ca ansamblu de elemente aflate într-o ordine nonîntîmplătoare, care funcționează pe baza unor reguli și dispune de homeostazie (echilibru). Bertalanffy a lansat ideea conform căreia un sistem este mai mult decît suma părților lui, deci, cu alte cuvinte, aplicat la familie, familia este mai mult decăt suma membrilor ei componenți. Adică, ceea ce contează în abordarea familiei este și interacțiunea dintre acești membri, care se realizează după anumite reguli, avînd anumite funcții și căutînd să își mețină un anumit echilibru.

Există sisteme închise [13] (care nu comunică cu mediul, nu fac schimb de resurse cu mediul înconjurător) și sisteme deschise (care comunică cu mediul, fac schimb de resurse cu mediul înconjurător). După acest model, familiile pot avea grade diferite de deschidere către mediul înconjurător, alcătuit din prieteni, rude, vecini, școală, alte instituții, etc. Astfel ,familiile pot fi:

mai închise, avînd puține relații sau chiar deloc cu mediul, funcționînd după regulile și principiile proprii, acestea avînd un mare grad de rigidizare și fiind foarte rezistente la schimbare; de exemplu familii care au foarte puțini prieteni, la care nu vin în vizită rude, vecini, prieteni, care își educă copiii doar după propriile principii, nefiind prea disponibili la noi idei sau modalități de funcționare;

mai deschise, cele cu multe relații de preietenie care presupun vizite reciproce, preocupări pentru modificarea regulilor și a concepțiilor prin observarea altor familii.

Familia este un sistem deschis, viu, cu influențe multe și diverse din partea mediului și numeroase tipuri de interacțiuni cu acesta [ibidem]. Sistemul familial niciodată nu rămîne la fel; el se schimbă de la un moment la altul în funcție de evenimentele care apar în interiorul și exteriorul familiei. El trebuie să se restructureze și reorganizeze în funcție de:

apariția sau dispariția unora dintre membrii ei (nașterea copiilor a nepoților, decesul, căsătoria copiilor, revenirea după un divorț a copilului în cuibul familiei de origine);

creșterea și dezvoltarea membrilor (copilul mic, adolescentul, conșietentizarea rolului parental de către părinte, înaintarea în vîrstă etc.);

apariția unor evenimente așteptate sau neașteptate (intrarea copilului la grădiniță sau școală, divorțul, pensionarea părinților, obținerea unui loc de muncă pentru părinte, o boală etc.);

Deci, o schimbare într-o generație determină schimbări și în celelalte generații. Transformările care au loc într-un susbsistem familial influențează și celelalte subsisteme. Important este să reții că schimbările prin care trece o familie nu se fac în mod lin, ci, dimpotrivă, în salturi, unoeri presupunînd chiar zguduiri, care pot fi plăcute sau dureroase, dar aproape întotdeauna stresante.

De exemplu, atunci cînd copilul merge la școală, toți ceilalți membrii ai familiei își vor schimba programul, atitudinile și comportamentele unul față de altul. De asemenea, problemele de comunicare și relaționale pe care o fată adolescentă de 15 ani le are cu părinții săi se pot datora interacțiunii mai multor factori: adaptării ei la adolescență; crizei de 40 de ani a tatălui; îngrijorării mamei sale pentru o boală proprie sau a unui părinte. Sau, după plecarea copiilor de acasă și restabilirea echilibrului și a vieții în doi a părinților, ei pot fi confruntați cu întoarcerea copilului în urma unui divorț și asta va presupune o nouă și dificilă sarcină parentală.

În felul acesta, a apărut ideea ciclului de viață familială, care presupune parcurgerea mai multor stadii sau etape.

Salvador Minuchin [ibidem] identifică patru stadii de dezvoltare care apar în majoritatea familiilor:

1.  Constituirea cuplului – diada maritală formează un sistem funcțional prin negocierea granițelor (interacțiunea cu socrii), reconciliind stilurile de viață diferite și dezvoltînd reguli referitoare la conflict și cooperare.

2.   Familia cu copii mici – sistemul marital se reorganizează atunci cînd apar copiii pentru a se adapta cerințelor cerute de parentalitate.

3.    Familia cu copii școlari și adolescenți – familia interacționează acum și cu sistemul școlar. Pe măsură ce copiii devin adolescenți, familia trebuie să se adapteze la probleme ca influența prietenilor, pierderea parțială a controlului parental, emanciparea copiilor, etc.

4.    Familia cu copii mari – aceștia devin deja adulți, astfel că relația dintre părinți și copii trebuie modificată pentru a deveni relație de tip adult – adult.

Sociologii Evelyn Duval și Reuben Hill [apud 6] au aplicat un cadru de dezvoltare familiilor din anii 1940, prin stabilirea unor etape discrete ale dezvoltării grupului familial, cu sarcini ce trebuie îndeplinite pentru fiecare dintre ele. Acestea sunt:

Etapa cuplului fără copii

Etapa familiei cu copii de vîrstă școlară

Etapa familiei cu copii deveniți adulți;

Etapa familiei omului singur (văduvia).

Terapeuții de familie Betty Carter și Monica McGregor [1999, apud 6] au îmbogățit acest cadru; ei au apelat la orientarea multigenerațională, recunoscînd patternurile culturale diverse și avînd în vedere și etape care nu sunt neapărat specifice, cum ar fi divorțul și recăsătoria. Este de altfel, considerată cea mai cuprinzătoare și demonstrată clinic etapizare, organizată pe șase etape distincte:

a)     inițiativa tînărului adult

b)     căsătoria

c)     familiile cu copii mici

d)     familiile cu adolescenți

e)     inițiativele copiilor și părăsirea căminului

f)     familia la bătrînețe.

Capitolul II. REPERE AXIOLOGICE ÎN CERCETAREA FAMILIEI

2.1. Sistemul valorilor și atitudinilor necesare creării familiei

La etapa actuală de dezvoltare a societății familia reprezintă una dintre cele mai importante valori ale statului, care este interesat în creșterea populației. Anume poziția familiei, dar și tendința acesteia, caracterizează starea și reprezintă un indice al situației din țară. În ultimele decenii relația dintre familie și societate a slăbit semnificativ, ceea ce a influențat negativ atît familia, cît și societatea, care deja resimte nevoia în restabilirea valorilor din trecut, dar și organizarea unei pregătiri practice a tinerilor pentru viața de familie.

Sistemul de valori al omului reprezintă fundamentul în atitudinea lui față de lumea înconjurătoare. După cum a menționat V. P. Tugarinov [22, p 127] „valoarea este ceea, ce le trebuie oamenilor pentru satisfacerea nevoilor și intereselor, precum și ideilor, motivațiilor în calitate de normă, scop și ideal”.

Valoarea de familie este un set de idei despre familie cultivat în societate și de societate, care influențează în alegerea obiectivelor de familie, modalităților de organizare a vieții și relațiilor. Valorile de familie pot fi deosebite prin elementele din cadrul conexiunii de familie. Pot fi identificate: valori legate de căsătorie, valori legate de părinți și valori legate de rudenie. În cadrul valorilor legate de căsătorie se evidențiază așa valori, cum ar fi valoarea egalității dintre soți sau valoarea de dominație a unuia dintre ei, valoarea de comunicare interpersonală între soți. În cadrul valorilor legate de părinți se includ valoarea de copii, inclusiv valoarea de familii mari sau mici, precum și valoarea de educație și socializarea a copiilor în cadrul familiei. Valoarea legată de rudenie include valoarea de a avea rude, valoarea de asistență și cooperare reciprocă între rude, sau valoarea familiei nucleare sau extinse.

Studierea părerilor și atitudinilor tinerilor despre viitoarea lor familie și identificarea conform căror valori se conduc tinerii în societatea contemporană, reprezintă un subiect actual și foarte sensibil. Tinerii în societatea de astăzi reprezintă o parte mobilă a societății, care se adaptează ușor la schimbările sociale ce au loc în stat. Trecînd de etapa de dezvoltare, tinerii de astăzi se află în condițiile, în care se întîmplă formarea relațiilor sociale și pierderea valorilor anterioare. De aici apare confuzia, pesimismul, lipsa de încredere în viitorul lor și al statului din care fac parte.

Familia reprezintă o investiție pe termen lung, care necesită un șir de timp și abilități care trebuie dezvoltate și aplicate pe larg în cadrul acesteia. De asemenea, familia impune fortificarea valorilor pe care le are individul, dar și apariția unor noi valori care acesta trebuie să le cultive pentru a crea un mediu familial sănătos și armonios.

Prin definiție valoarea reprezintă însușirea acelei idei, familia, de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de aceste necesități. Ori familia își caută binele ei, al socialului în care există, pentru fericirea fiecărui membru al familiei și pentru perpetuarea acestui model de a fi bine. Prin aceasta putem spune că familia este o valoare în sine. Adică, atunci cînd mulți spun că una din valorile lor este familia, exprimîndu-și dorința de a trăi într-o familie pe baza trinomului mamă-tată-copil, de fapt își definesc familia ca valoarea ce îi caracterizeaza în țintirea spre a trăi într-un astfel de bine.

O altă definiție a valorii este și aceea că ea este suma calităților care dau preț unei idei. Dacă familia are calități (de a crește împreună și de a se împlini soții prin traiul în comun, copiii care apar se vor dezvolta și maturiza armonios în interiorul familiei, iar membrii unei familii dau valoare adăugată societății), atunci putem trage concluzia că familia are o valoare.

De ce ne este necesar să dăm răspuns la aceasta primă întrebare cu 2 valențe, că familia este o valoare în sine, dar are și o valoare a ei?

Pentru că răspunsul – concluzie ne conduce la definirea familiei, așa cum am încercat-o mai sus.

Schimbările sociale rapide și profunde pe care societatea modernă europenoidă (de cultură europeană) o resimte cere o definire a familiei în sensul definiției familie-valoare-bine și perpetuare. Dacă familia nu mai reprezintă locul unde fiecare membru al societății își găsește împlinirea-binele-fericirea și dacă perpetuarea umană nu se mai face în interiorul familiei, atunci putem discuta despre familie ca de o non-valoare.

Sistemul de valori specifice și necesare familiei se regăsesc în valorile general umane:

Adevărul;

Binele;

Frumosul;

Dreptatea;

Libertatea.

Aceste valori general umane inglobează celelalte valori și din acestea pot fi deduse acele valori specifice unui anumit domeniu. În cazul valorii de familie care este de fapt o valoarea, am putea spune că se regăsesc sau ar trebui să se regăsească mai multe valori, cum ar fi adevărul, binele și frumosul.

Există valori specifice ce în timp au înlocuit sau chiar au luat locul familiei în cadrul sistemului de valori, cum ar fi bogăția, puterea, libertatea, statutul social sau distracția, etc. Acest fapt s-a întîmplat din cauza neglijării familiei ca valoare și plasarea accentelor pe alte valori atît din punct de vedere social, cît și la nivel de stat.

Individul fiind o ființă socială s-a adaptat normelor „impuse” și a devenit produsul acestei societăți care pune accent pe bunăstare și uită de valoare de familie.

2.2. Transformarea valorilor de familie

Autorii [22, 23] menționează în mod întemeiat că, în societatea contemporană s-a produs schimbul de poziții în interacțiunea dintre subiecții din 3 nivele diferite: societatea, familia ca un grup mic și individul. Se observă fenomenul piramidei inversate: dacă înainte la bază era individul, iar în partea de sus societatea, iar acum s-au schimbat locul – la baza piramidei se află societatea, în vîrful acesteia se află individul. Familia și-a păstrat poziția în piramidă, aflîndu-se la mijlocul acesteia, astfel încît aceasta reprezintă un canal de rezolvare a contradicțiilor dintre societate și individ.

Transformarea valorilor de familie își găsește expresia în următoarele procese:

Rata ridicată a divorțurilor, a nașterilor în afara căsătoriilor, astfel creșterea familiilor monoparentale.

Stardardul scăzut de trai – condiții de trai nesatisfăcătoare, nivel scăzut al bugetului familial – șomajul.

Formarea familiei nucleare, slăbirea legăturilor de familie, creșterea mortalității.

Scăderea calității educației în familie, suprasolicitarea părinților la locul de muncă – stres, despresie.

În această ordine de idei poate fi inclus pluralismul de modele de familie, inerente într-un nou tip de familie, toleranță socială față de modelele alternative. Împreună cu modelul tradițional de familie în care soții locuiesc împreună și au copii, obțin recunoașterea publică și alte modele: coabitarea temporară a soților (uniune consensuală), familii incomplete, care rezultă după divorț, familia maternală, relații familiale complicate, conflictuoase, etc.

După părerea unui dintre specialiștii principali în domeniul sociologiei familiei S. I. Goloda [apud 21], în cultura familiei contemporane se produce autonomia nu doar de căsătorie, sexualitate, dar de asemenea transformarea întregului sistem de comportament matrimonial: în perioadele premaritale, maritale și post-nupțiale. În modelul tradițional pentru comportamentele premaritale exista un anumit ritual în care era principală participarea, voința sau cel puțin acordul părinților pentru căsătorie. Pentru modelul contemporan, este necesar doar acordul personal al partenerilor.

Familia de astăzi, fără îndoială, are nevoie de sprijin atît a societății, cît și a statului. În același timp, impactul social al instituțiilor de stat și a societății ar trebui să fie cît pe îndeplinirea funcțiilor de natură compensatorie, atît și pe punerea în aplicare a politicilor social pentru dezvoltare a valorilor de familie, a unui model de familie prosper și stabil de familie tînără.

Dacă aruncăm o scurtă privire la familiile care ne înconjoară, observăm o mare diversitate de structuri și manifestări familiale. Mult mai mare decît exista acum 50 sau 100 de ani. Acest lucru se datorează cîtorva schimbări pe toate planurile societății: economic, social, psihologic, spiritual. Iată care sunt cele mai semnificative dintre aceste schimbări care au avut efect inclusiv asupra familiei [28]:

dezvoltarea materială a societății, care a transformat omul într-un individ centrat pe acumulare și mai puțin pe existență. Acum oamenii se definesc mai mult prin ceea ce au, decît prin ceea ce fac sau sunt. Valorile personale și sociale au cunoscut o bulversare semnificativă; de aceea există tendința oamenilor de a se responsabiliza mai puțin pentru dezvoltarea și împlinirea emoțională, cît mai mult pentru cea materială.

depersonalizarea omului, care derivă destul de direct din caracteristica de mai sus. La aceasta se mai adaugă și tendința de a valoriza mai degrabă individul unic, decît familia sau grupul. Astăzi se folosește mai mult „eu”, decît „noi”. Se pune accent pe dezvoltarea individuală, decît pe cea împreună. Asta influențează și creșterea vîrstei la care se căsătoresc tinerii, la creșterea vîrstei la care femeile aleg să devină mame.

creșterea ritmului de viață și a variantelor de petrecere a timpului, atît în zona profesională, cît și în cea personală, ceea ce a avut ca efect apariția unor noi nevoi care se cer satisfăcute. Merită însă să ne întrebăm dacă aceste nevoi sunt reale sau sunt „create” de mintea noastră sau de societate (care devine din ce în ce mai presantă cu toate invențiile și artificialitățile ei).

conștientizarea dezavantajelor ale familiilor tradiționale, care puneau accent pe stabilitatea familială, și mai puțin pe satisfacția reciprocă a membrilor ei. Astăzi tinerii sunt mult mai orientați spre satisfacția maritală, spre împlinirea emoțională în cuplu, decît să urmărească cu orice preț longevitatea cuplului sau a familiei.

pozitivarea atitudinii față de femei, de la bum-ul feminismului, la încercările actuale de echilibrare a atitudinii față de cele două sexe.

relaxarea atitudinii față de sarcinile și copiii proveniți din afara relațiile de cuplu stabile sau față de adopții;

deschiderea față de metodele contraceptive și folosirea lor pe scară largă, care a dus la controlul sarcinilor și deci la controlul vîrstei mariajului și a tipului de relație de cuplu dorit de cei doi parteneri;

schimbarea mentalității, din una stigmatizatoare în una de acceptare, și toleranță față de modelele noi de viață familială, cum ar fi familia cu un singur părinte, cuplurile aflate în concubinaj, cuplurile și căsătoriile între parteneri de același sex, adolescenții care devin părinți etc., dar și față de fenomene precum divorțul, separarea, locuitul împreună înaintea căsătoriei.

tendința la libertinaj, inclusiv (sau mai ales) sexual și de a fi furați de modelele familiale „la modă”, cum ar fi, de exemplu concubinajul și cuplul homosexual.

relaxarea presiunii bisericii asupra relațiilor sexuale și instituției familiei.

Dincolo de aceste schimbări, pe noi ne interesează să înțelegem ce se întîmplă în interiorul fiecărei familii. De aceea, psihologia familiei se centrează mai degrabă pe unicitatea fiecărei familii, ținînd însă cont de toate influențele exercitate asupra ei. Dar pentru a ajunge să pătrundem în universul interior al familiei, cred că te ajută o incursiune în celelalte domenii ale științei care îți pot facilita înțelegerea și studiul mecanismelor psihologice și pedagogice specifice familiei.

Capitolul III. CERCETAREA EMPIRICĂ A VALORII DE FAMILIE LA TINERI

3.1. Metodologia experimentului de constatare

3.1.1. Descrierea eșantionului și a metodelor de cercetare

Lotul de subiecți la cercetarea noastră a fost constituit din 60 de persoane (20-30 ani), dintre care 10 cupluri căsătorite cu o durată maritală de 3-5 ani, 10 cupluri în uniune consensuală (nu mai puțin de 1 an), 20 de tineri necăsătoriți (10 fete și 10 băieți). Subiecților li s-a comunicat că acest studiu face parte dintr-o cercetare pentru lucrarea de teză, care are ca scop consolidarea valori de familie la tineri.

Reieșind din ideea că persoanele deja căsătorite au pe prim plan ca importanță familia și o consideră pe aceasta drept valoarea. Putem afirma că în cadrul sistemului de valori al persoanelor căsătorite, valoarea de familie se va afla pe primele poziții ca importanță.

Tineri ce se află într-o uniune consensuală de mai mult de un an se consideră că fac parte dintr-un model nou de familie, dar de asemenea se pregătesc pentru a forma o familie din punct de vedere legal.

Tinerii ce sunt necăsătoriți și nu sunt implicați în relații, se presupune că ar fi mai departe de ideea de familie, însă nu negăm faptul că în cadrul sistemului de valori al acestora familia poate ocupa un loc de frunte.

Metode de cercetare:

Testul valorilor reprezintă o listă de valori, fiind adaptat după Peter Senge si Robert Dilts. Peter Senge fiind expert în dezvoltare personală și profesională, iar Robert Dilts este unul dintre dezvoltatorii curentului programării neuro-lingvistice.

Ei propun o listă a valorilor întîlnite de obicei la oamenii printre care trăim. Lista este compusă din 54 de valori care se referă atît la valori reale, alese și dobîndite. Valorile prezentate sunt unele generale, însă modul în care fiecare își definește valoarea este unul propriu și poate duce la alegerea alteia.

Subiecții sunt rugați să aleagă din lista de valori, 10 valori, iar din aceste 10 să aleagă 5, apoi din 5 să selecteze 3 și acestea din urmă să fie aranjate după importanță.

Conform acestui test se propune identificarea și ierarhizarea valorilor într-un sistem, astfel încît fiecare subiect în final va obține sistemul propriu după care se conduce și care îi stabilește un șir de standarde care îi determină modul în care acționează.

Chestionar pentru determinarea valorii de familie la tineri. Pentru cercetarea dată am apelat la formularea unui chestionar special menit să măsoare valoarea de familie la tineri și expectanțele acestora față de familie.

Chestionarul conține 15 întrebări care au ca scop determinarea valorii de familie la tineri. Acest include 10 întrebări închise și 5 întrebări deschise. Chestionarul a fost administrat în mod individual fiecărui participant la cercetarea empirică.

Analiza rezultatelor experimentului de constatare

Au fost chestionate 60 de persoane cu vîrsta cuprinsă între 20-30 ani, constituind 20 subiecți necăsătoriți și care nu sunt implicați în relații, 10 cupluri ce se află în uniune consensuală de mai mult de un an și 10 cupluri căsătorite cu o durată de 3-5 ani.

În continuare vor fi analizate rezultatele la fiecare întrebare a chestionarului, separat fiind analizat fiecare eșantion, apoi se va face o analiză comparativă a acestora.

La întrebarea „Care este semnificația cuvîntului familie?” am obținut următoarele rezultate la eșantionul subiecților necăsătoriți:

Diagrama nr. 1 – Semnificația cuvîntului familie la tinerii necăsătoriți

Conform rezultatelor obținute putem afirma faptul că pentru persoanele necăsătorite care au fost chestionate familia se asociază cu dragoste, căldură, copii, casă și înțelegere. Astfel aceste cuvinte reprezintă părțile componente ale unui cuplu ce formează o familie. Implicarea căldurii, dragostei și a înțelegerii în asocierea cu familia, reprezintă atitudinea caldă și pozitivă pe care o au subiecții față de ideea de cuplu conjugal.

Cuplurile în uniune consensuală au oferit următoarele răspunsuri la întrebarea „Care este semnificația cuvîntului familie?”:

Diagrama nr. 2 – Semnificația cuvîntului familie la cuplurile în uniune consensuală

Asocierile cu cuvîntul familie pe care le-au oferit persoanele ce se află în cupluri ce sunt în uniune consensuală au o abordare mai mult ce ține de relaționare și atitudine între membrii unei familii. De asemenea, nu putem să negăm faptul că acești subiecți oferă o atenție aparte pentru faptul prezenței copiilor în cadrul familiei.

Astfel, familia este o legătură bazată pe dragoste, respect și înțelegere, dar care are ca rezultat copiii.

Cuplurile căsătorite au răspuns la întrebarea „Care este semnificația cuvîntului familie?” în felul următor:

Diagrama nr. 3 – Semnificația cuvîntului familie pentru cuplurile căsătorite

Cuplurile căsătorie au asociat familia cu copii, înțelegerea, părinții, iubirea, căldura și sfaturile. Pentru acest eșantion, conceptul de familia și asociațiile cu acesta sunt mult mai ample, deoarece aceștia deja au experiență de formarea și consolidare a acestei valori.

Întreaga reprezentare formată despre familie reprezintă atît concepte de relaționare între membri, elemente componente ale acesteia, dar și părțile inevitabile și necesare unei familii (sfaturile).

Persoanele necăsătorite au o reprezentare globală despre familie. Acest fapt se datorează așteptărilor pe care le au aceștia față de viitoarea familie.

Cuplurile ce se află în uniune consensuală au formată o reprezentare mai îngustă asupra familie. Explicația s-ar putea afla în faptul că aceștia consideră familia un aspect al vieții ce nu trebuie complicat cu multe cuvinte și concepte.

Cuplurile căsătorite datorită faptului că deja formează o familie, au o imagine largă și completă asupra ideii de familie. Acest aspect demonstrează că acest eșantion este implicat în toate evenimentele și își recunoaște importanța pe care o are această valoare.

Astfel, putem concluziona faptul că fiecare eșantion și-a format o reprezentare asupra familie reieșind atît din experiența sa, cît și din faptul că aceștia se află într-o relație sau nu.

La întrebarea „Ce este familia?” subiecții necăsătoriți au obținut următoarele rezultate:

Tabelul 1

Acest tabel prezintă răspunsurile persoanelor necăsătorite și conform acestor răspunsuri putem afirma că 40% din tinerii necăsătoriți ce au răspuns la chestionar consideră familia ca legătură dintre 2 persoane care se iubesc și se respectă. Acest rezultat poate fi explicat prin faptul că aceștia pun accent mai mult pe atitudinea dintre soți, astfel formîndu-se o bază pentru dezvoltarea familie propriu-zise. Cîte 20% și respectiv 10% din persoanele chestionate privesc familia ca un sistem global, în care se încadrează reprezentanții mai multor generații.

Alte 10% din persoanele chestionate au ales o altă variantă de răspuns în care și-au exprimat propria viziune asupra familie, care bineînțeles a fost una personalizată.

La întrebarea „Ce este familia?” cuplurile în uniune consensuală au obținut următoarele rezultate:

Tabelul 2

Persoanele din cuplurile în uniune consensuală în mărime de 60% definesc familia ca un sistem care cuprinde mai mulți reprezentanți. 20% dintre cuplurile chestionate au pus accent pe latura afectivă, atunci cînd au răspuns la această întrebare, iar cîte 10% au fost cei care au privit familia ca un grup mare în care se încadrează aspectele ce țin de membri, dar și aspectele ce țin de latura normativă.

La întrebarea „Ce este familia?” cuplurile căsătorite au obținut următoarele rezultate:

Tabelul 3

Cuplurile căsătorite în proporție de 50 la sută au acordat importanță aspectului de interacțiune între generații. 25% dintre tinerele familii au ales varianta afectivă ca fiind definitivă pentru familii. Pentru 15% dintre respondenți, familia ține de legătura dintre părinți și copii, ceea ce reprezintă o parte importantă a vieții de familie. Pentru 10% dintre cuplurile intervievate familia reprezintă o unitate în care există drepturi și obligațiuni egale.

Răspunsurile oferite de fiecare din subiecți, oferă o oarecare continuitate logică prin care se adeverește faptul că persoanele necăsătorite sunt predispuși să aleagă varianta afectivă ce ar defini familia. Persoanele ce fac parte din cuplurile ce se află în uniune consensuală în mare parte dau prioritate definirii familie din prisma încadrării în concept atît a soților, cît și a altor membri ai familiei. Cuplurile căsătorite avînd deja experiența de cunoaștere și de formare a familiei, pot da importanță mai mare relațiilor dintre diferite generații și a legăturilor de sînge și spirituale.

În continuare vor fi analizate răspunsurile la întrebarea ce avea ca scop alegerea celor mai importante valorilor. Astfel persoanele necăsătorite au ales în cele mai multe cazuri următoarele valori:

Diagrama nr. 4 – Valorile importante pentru subiecții necăsătoriți

Persoanele necăsătorite acordă o importanță deosebită valorii de confort emoțional-psihologic, iubirii, copiilor și bunăstării. Aceste rezultate pot fi explicate prin faptul că tinerii își doresc să simtă și să trăiască acel confort emoțional-psihologic și am putea deduce că acesta are legătură cu iubirea pentru aceste valori se află la același nivel procentual. În număr de 40% dintre respondenți își doresc copii și îi consideră pe aceștia valoare, ceea ce reprezintă un elemente cheie al familiei. Bunăstarea este o valoarea împărtășită de 30% dintre persoane chestionate care de asemenea se poate regăsi în valoarea de confort emoțional-psihologic.

Cuplurile ce se află în uniune consensuală au răspuns în felul următor:

Diagrama nr. 5 – Valori importante pentru cuplurile în uniune consensuală

Astfel, cuplurile pun pe prim plan iubirea, care a fost nominalizată de 45% dintre respondenți. Acest fapt este unul pozitiv și demonstrează sinceritatea relațiilor acestora. Sănătatea care se regăsește la 30% dintre persoanele chestionate și reprezintă un aspect benefic, deoarece tinerii acordă atenție și importanța acestei valori. Confortul emoțional-psihologic a fost ales de 25% dintre cupluri, deoarece acest factor este unul care le permite să își creeze starea de bine. Bunăstarea materială a fost aleasă de 15% dintre respondenți și reprezintă de fapt veniturile și poate siguranța zilei de mîine.

Cuplurile căsătorite au fost categorisit în așa fel valorile:

Diagrama nr. 6 – Valori importante pentru cuplurile căsătorite

Persoanele din cuplurile căsătorite în proporție de 50% au ales iubirea și copii ca fiind valori importante. Acest răspuns poate fi explicat prin faptul că aceștia deja sunt parte componentă a unei familii care este bazată pe iubire, care pentru a fi completă are nevoie de copii. Înțelegerea a fost aleasă de 40% dintre cupluri și denotă doar aspectul în care se desfășoară relațiile din aceste familii.

La întrebarea „Ce reprezintă pentru dvs concubinajul?” persoanele necăsătorite au răspuns în felul următor:

Tabelul 4

Persoanele necăsătorite au o atitudine deschisă față de concubinaj (50%) și consideră acest fenomen ca un nou model de familie (30%). Dintre persoanele chestionate 20% consideră concubinajul un fenomen negativ ce ar pune în pericol valoarea de familie, deoarece aceste cupluri nu ajung să treacă la etapa de înregistrare a căsătoriei.

Cuplurile în uniune consensuală la întrebarea „Ce reprezintă pentru dvs concubinajul?” au răspuns în felul următor: Tabelul 5

În mărime de 60% cuplurile ce trăiesc în concubinaj consideră că aceasta este prima etapă pînă la înregistrarea căsătoriei. 20% consideră concubinajul un nou model de familie și nu dau importanță legiferării legăturii. Concubinajul este considerat un fenomen negativ de 20% din respondenți, explicînd acest fapt prin aspectul de neclaritate a continuității relației, adică nu cunosc care vor fi pașii de mai departe.

„Ce reprezintă pentru dvs concubinajul?” cuplurile căsătorite au obținut următoarele rezultate: Tabelul 6

40% din respondenți au trăit în concubinaj și consideră acest lucru normal și necesar pînă la înregistrarea căsătoriei. 25% dintre cuplurile căsătorite au declarat concubinajul un nou model de familie, iar 35% consideră că acesta a căpătat aspectul unui fenomen negativ ce pune în pericol valoarea de familie, prin faptul că persoanele nu ajung să se căsătorească.

La întrebarea „Care sunt valorile în familie?” persoanele necăsătorite au raspuns în felul următor: Tabelul 7

Personale necăsătorite consideră esențiale în familie, valorile de iubire și de fidelitate. Accentul asupra acestor valori își găsește explicația în nesiguranța persoanelor în partenerii potențiali. Subiecții necăsătoriți pun accent și asupra altor aspecte ce țin de copii, dar și de capacitatea de receptivitate a partenerilor în momentele dificile. Aceste valori fiind considerate primordiale pentru crearea unei familii.

„Care sunt valorile în familie?” cuplurile în uniune consensuală au obținut următoarele rezultate: Tabelul 8

Rezultatele obținute relevă faptul că cuplurile în uniune consensuală stabilesc prioritățile asupra relaționării dintre soți și în cele din urmă asupra urmașilor. Acest fapt explică atitudinii rezervate a acestora față de oficializarea căsătoriei.

La întrebarea „Care sunt valorile în familie?” cuplurile căsătorite au obținut următoarele rezultate: Tabelul 9

Cuplurile căsătorite au oferit răspunsuri relativ egale cînd a fost pusă alegerea valorilor. Toate valorile prezentate în măsură mai mare sau mai mică sunt dezvoltate și conturate în diferite momente ale vieții de familie, fiind puse prioritățile în dependență de situație.

La întrebarea „Cine trebuie să fie lider în familie?” subiecții necăsătoriți au obținut următoarele rezultate:

Diagrama nr. 7 – Liderul în familie conform răspunsurilor persoanelor necăsătorite

Majoritatea subiecților necăsătoriți (80%) sunt de părere că trebuie să existe egalitate în relație, astfel încît să fie lider atît soțul, cît și soția. Există 20% care consideră că liderul trebuie sa fie soțul. Acest rezultat poate fi explicat prin faptul că tinerii oricum oferă întîietate soțului, deoarece acesta prezintă „capul” familiei. Acest rezultat poate fi ghidat și de educația post-sovietică care a implantat ideea de a oferi soțului posibilitatea de a fi lider.

La întrebarea „Cine trebuie să fie lider în familie?” cuplurile în uniune consensuală au obținut următoarele rezultate:

Diagrama nr. 8 – Liderul în familie conform răspunsurilor cuplurilor în uniune consensuală

Cuplurile în uniune consensuală în mărime de 60% oferă titlul de lider al familie soțului. Acest rezultat reprezintă poziția prin care soțul aduce cel mai mare venit, astfel acesta deține dreptul de conducere. 40% din respondenți consideră că în relație trebuie să fie egalitate, fiind explicat prin aspectele ce țin de comunicare în cadrul cuplului în care toate deciziile sunt luate de comun acord.

La întrebarea „Cine trebuie să fie lider în familie?” cuplurile căsătorite au obținut următoarele rezultate:

Diagrama nr. 9 – Liderul în familie conform răspunsurilor cuplurilor căsătorite

Cuplurile căsătorile (45%) oferă capacitatea de decizie soțului, iar 55% consideră că este necesară egalitatea în relație. Soțul fiind cel care hrănește și oferă cămin familie, trebuie să fie și cel care i-a deciziile și conduce familia.

În cadrul cuplurilor în care predomină egalitatea în relație se observă o capacitate de comunicare și de înțelegere mai bună decît la cele în care soțul este liderul familiei.

Toate persoanele chestionate au ales între oferirea conducerii soțului sau stabilirea egalității în relații. Soțul ca lider al familiei este un fapt obișnuit și recunoscut, iar aspectul de egalitate în relație este ceva nou și mai puțin cunoscut, de aceea este privit cam sceptic și straniu de către subiecți. Oricum, aceștia consideră că egalitatea este aspectul favorabil în care trebuie să se formeze o familie.

La întrebarea „Ce trăsături de caracter ar trebui să posede partenerul/ partenera de viață?” subiecții necăsătoriți au subliniat un șir de trăsături, iar următoarele sunt cele mai des întîlnite au fost următoarele: Tabelul 10

Bărbații necăsătoriți își doresc să aibă alături o parteneră inteligentă, care să emane feminitate, sa fie grijulie, să fie perseverentă, să fie iubitoare și să manifeste bunătate. Femeile la rîndul lor își doresc să aibă alături un partener cu aceleași calități, mai mult sau mai puțin dezvoltate. Aceste calități se referă atît la aspectele afective, cît și la cele ce țin de capacitățile cognitive ale partenerilor.

La întrebarea „Ce trăsături de caracter ar trebui să posede partenerul/ partenera de viață?” cuplurile în uniune consensuală au subliniat un șir de trăsături, iar următoarele sunt cele mai des întîlnite au fost următoarele: Tabelul 11

Bărbații ce trăiesc în concubinaj își doresc o parteneră receptivă, sinceră, responsabilă, înțelegătoare, răbdătoare. Femeile manifestă aceleași doleanțe față de trăsăturile de caracter ale partenerului. Aceste trăsături deja sunt mai mult sau mai puțin de formă să completeze sau să cizeleze un profil al partenerului/partenerei ideale:

La întrebarea „Ce trăsături de caracter ar trebui să posede partenerul/ partenera de viață?” cuplurile căsătorite au enumerat un șir de trăsături, iar următoarele sunt cele mai des întîlnite au fost următoarele: Tabelul 12

Cuplurile căsătorile au menționat trăsături de caracter ce sunt necesare unei familii. Aceste calități completează perfect ideea unui soț sau a unei soții. Aceste rezultate confirmă ideea prin care cuplurile căsătorite nu își percep partenera/partenerul, dar se percep ca parte a unei echipe numite familie.

La întrebarea „După părerea dvs, care ar trebui să fie motivele pentru crearea unei familii?” persoanele necăsătorite au răspuns în felul următor:

Tabelul 13

Persoanele necăsătorite stabilesc motivul căsătorie – dragostea (50%). Acest rezultat este unul pozitiv și arată tendința prin care aceste persoane își vor forma familia din motivul dragostei sau din dorința de a avea copii (30%). Există 20% care susțin motivul creării familii pentru a avea un partener sexual permanent, ceea ce este mai mult sau mai puțin îmbucurător, deoarece acest fapt reduce riscul divorțurilor din cauza infidelității.

La întrebarea „După părerea dvs, care ar trebui să fie motivele pentru crearea unei familii?” cuplurile în uniune consensuală au răspuns în felul următor:

Tabelul 14

Cuplurile în uniune consensuală consideră motiv pentru crearea unei familii – dragostea (85%). Acest motiv este unul benefic atît pentru parteneri, cît și pentru copii acestora. Dorința de a avea copii a fost răspunsul a 15% dintre respondenți și reprezintă o cifră bună și un motiv frumos pentru crearea unei familii.

La întrebarea „După părerea dvs, care ar trebui să fie motivele pentru crearea unei familii?” cuplurile căsătorite au răspuns în felul următor: Tabelul 15

Cuplurile căsătorite stabilesc prioritatea căsătoriei prin dragostea (90%), iar mai apoi dorința de a avea copii (10%). Numărul alegerilor pentru dragostea reprezintă un rezultat bun, atît pentru cupluri, cît și pentru posibilitățile de viitor ale acestora. Deoarece o familie născută din dragostea, este o familie puternică și un mediu armonios pentru creșterea copiilor.

Întrebarea „Doriți să deveniți părinți?” a fost cea la care majoritatea persoanelor chestionate au avut un răspuns unanim, că își doresc să devină părinți și în medie și-ar dori 2 copii. 15% dintre persoanele chestionate au menționat faptul că își doresc cît mai mulți copii.

Acest fapt este unul pozitiv și putem afirma faptul că persoanele chestionate indiferent de modelul de familie pe care și-l doresc, oricum acordă o importanță deosebită copiilor și manifestă dorință de a-i avea.

Din punct de vedere demografic, dar și din punctul de vedere al îndeplinirii funcțiilor familiei, copii sunt o parte importantă și o componentă necesară în constituirea și în dezvoltarea relațiilor dintre soți și consolidarea familiei ca valoare.

La întrebarea „După căsătorie, veți menține relația cu părinții?” subiecții necăsătoriți au răspuns în felul următor:

Tabelul 16

Persoanele necăsătorite (60%) își doresc menținerea relației cu părinții, iar 40% își doresc să locuiască separat de părinți. Menținerea relației cu părinții reprezintă consolidarea relației dintre generații, iar locuirea separat de părinți este o formă nouă pentru arealul nostri, deoarece se considera normal ca tinerii să locuiască cu părinții.

La întrebarea „După căsătorie, veți menține relația cu părinții?” cuplurile în uniune consensuală au obținut următoarele rezultate:

Tabelul 17

Persoanele ce trăiesc în concubinaj consideră necesară menținerea relației cu părinții, deoarece aceștia sunt parte componentă a acestora și respectiv sunt o parte componentă a viitoarei lor familii. Cuplurile în uniune consensuală își doresc să locuiască separat de părinți, deoarece își doresc păstrarea intimității.

La întrebarea „După căsătorie, veți menține relația cu părinții?” cuplurile căsătorile au răspuns în felul următor:

Tabelul 18

Cuplurile căsătorite mențin relația cu părinții, care în timp au devenit sau vor deveni bunei și sunt o parte esențial din viața atît a nepoților, cît și a soților. Locuirea separată reprezintă dreptul acestora la un loc al lor, în care își pot păstra intimitatea.

Conform răspunsurilor oferite de respondenți putem deduce faptul că odată cu implicarea într-o relație dorința acestora de a menține relația cu părinții crește și descrește dorința de a locui separat de părinți. Aceste rezultate își găsesc explicația în realitatea cu care se confruntă familia tînără din Republica Moldova.

Aceste aspecte vor fi prezentate la întrebările de mai jos, în care de asemenea, vor fi enumerate problemele cu care se confruntă familia contemporană, atît din Republica Moldova, cît și familii din întreaga lume.

La întrebarea „Ce dificultăți întîmpină familia contemporană?” persoanele chestionate au reușit să enumere un șir de probleme printre care au fost multe dificultăți ce s-au întilnit mai des. Astfel subiecții necăsătoriți au identificat următoarele dificultăți:

Diagrama nr. 10 – Dificultățile familie contemporane conform persoanelor necăsătorite

Persoanelele necăsătorite au reușit să elucide problemele arzătoare ale familiei contemporane. Explicația și cauza acestor probleme se găsește în situația economică din Republica Moldova, dar și în calitatea educației și nivelului de pregătire a tinerilor pentru viața de familie.

Cuplurile în uniune consensuală au subliniat următoarele dificultăți în cadrul familiei contemporane:

Diagrama nr. 11 – Dificultățile familiei contemporane conform cuplurilor în uniune consensuală.

Cuplurile în uniune consensuală au subliniat atît problemele de ordin economic, cît și cele ce țin de relaționare și comunicare între parteneri. Dacă la capitolul problemelor economice, situația este mai mult sau mai puțin clară. Ceea ce ține de problemele de relaționare, cauza se află atît în educația tinerilor, cît și în pregătirea acestora pentru viața conjugală.

Lipsa unei culturi de relaționare între tineri este o problemă ce se descoperă abia în cadrul unei relații, cînd există un șir de probleme ce se adună pe lîngă aspectul de relaționare. Astfel fiecare conflict nerezolvat reprezintă un catalizator pentru formarea unei neînțelegeri între parteneri.

Cuplurile căsătorite au subliniat următoarele probleme prin care trece astăzi instituția familiei:

Diagrama nr. 12 – Dificultățile familiei contemporane conform cuplurilor căsătorite

Cuplurile căsătorite au evidențiat atît probleme financiar, probleme de relaționare, cît și probleme ce țin de formarea sau preluarea unor modele familiale defectuoase. Fie că aceste modele sunt preluate din propria familie sau fie că sunt produsul visurilor formate de unul dintre parteneri. Aceste modele nu fac decît să producă dezbinări între parteneri și să creeze răceală în relație care mai apoi duce la altă categorie de situații, cum ar fi infidelitatea.

Fiecare eșantion a stabilit un șir de probleme care sunt actuale pentru situația în care se află fiecare dintre respondenți. Dacă persoanele necăsătorite au analizat problemele pe dinafară, iar cuplurile în uniune consensuală au început abia a descoperi acele probleme, cuplurile deja căsătorite pot spune practic din propria experiență care sunt piedicile prin care trece familie contemporană.

La întrebarea „Cum credeți, statul contribuie la susținerea instituției familiei în Republica Moldova?” subiecții necăsătoriți au remarcat următoarele aspecte:

Diagrama nr. 13 – Contribuția statului în susținerea familiei după subiecții necăsătoriți

Subiecții necăsătoriți în mare parte (55%) consideră că statul contribuie la susținerea familie, 25% consideră că nu contribuie. Însă este alarmant faptul că 20% nu cunosc despre programele de susținerea familiei din Republica Moldova.

La întrebarea „Cum credeți, statul contribuie la susținerea instituției familiei în Republica Moldova?” cuplurile în uniune consensuală au răspuns în felul următor:

Diagrama nr. 14 – Contribuția statului în susținerea familiei după cuplurile în uniune consensuală.

Cuplurile în uniune consensuală deja manifestă o atitudine mai responsabilă față de informarea vis-a-vis de susținerea pe care o acordă statul. Acest aspect punem spune că îi poate determina pe aceștia să întreprindă măsuri personale pentru a-și susține viitoarea familie, sau dimpotrivă cererea de la autorități de programe pentru susținerea instituției familiei.

La întrebarea „Cum credeți, statul contribuie la susținerea instituției familiei în Republica Moldova?” cuplurile căsătorite au oferit următoarele răspunsuri:

Diagrama nr. 15 – Contribuția statului în susținerea familiei după cuplurile căsătorite

Cuplurile căsătorite sunt categoria care s-a confruntat atît cu informarea, cît și veridicitatea aplicării susținerii instituției familiei, deci cunosc cel mai bine din persoanele ce au răspuns la chestionarului nostru despre situația reală din Republica Moldova. Aceștia oferă răspunsuri concrete asupra problematicii date.

La întrebarea „Este importantă pentru dvs oficializarea căsătoriei”, subiecții necăsătoriți au oferit următoarele răspunsuri:

Diagrama nr. 16 – Atitudinea față de oficializarea casătoriei după subiecții necăsătoriți

Persoanele necăsătorite își doresc neapărat sau mai degrabă să-și oficializeze căsătoria. În mărime de 5% dintre respondenți, mai degrabă nu-și doresc oficializarea căsătoriei, considerînd că este doar o formalitate.

La întrebarea „Este importantă pentru dvs oficializarea căsătoriei”, cuplurile în uniune consensuală au oferit următoarele răspunsuri:

Diagrama nr. 17 – Atitudinea față de oficializarea căsătoriei după cuplurile în uniune consensuală.

Cuplurile în uniune consensuală au remarcat faptul că nu dau importanță acestui aspect, deoarece ține doar de formalitate și nu de calitatea relației lor. Pentru unele cupluri, oficializarea căsătoriei reprezintă un proces ce ar fi de dorit să fie, însă nu este neapărat. Neglijarea sau neacordarea importanței oficializării căsătoriei reprezintă denaturarea ideii de familie.

La întrebarea „Este importantă pentru dvs oficializarea căsătoriei”, cuplurile căsătorite au oferit următoarele răspunsuri:

Diagrama nr. 18 – Atitudinea față de oficializarea căsătoriei după cuplurile căsătorite.

Cuplurile căsătorite dau importanță oficializării căsătoriei, deoarece doar așa se poate vorbi despre o familie veridică. Cuplurile ce au indicat că nu dau importanță oficializării căsătoriei, au argumentat răspunsul prin faptul că acesta este doar o formalitate.

Persoanele chestionate consideră importantă oficializarea căsătoriei, însă ajungînd la etapa de concubinaj aceștia încep să nu acorde o importanță atît de mare unei asemenea „formalități”. Astfel am putea spune că oficializarea căsătorie reprezintă începutul formării unei familii, iar celelalte modele apărute recent sunt doar „pseudo-familii”.

La întrebarea ce ține de vîrsta optimă pentru formarea unei familie, subiecții necăsătoriți au menționat în majoritatea cazurilor pentru bărbați vîrsta de 28 ani, iar pentru femei vîrsta de 25 de ani. Conform răspunsurilor oferite vîrsta medie optimă formării unei familii pentru bărbați este 27 de ani, iar pentru femei este 24 de ani.

Cuplurile în uniune consensuală consideră vîrsta optimă pentru formarea unei familii pentru bărbați este 26 ani, iar pentru femei este 24 ani. Vîrsta optimă pentru formarea unei familii conform răspunsurilor oferite pentru bărbați este de 26 ani, iar pentru femei este de 26 ani.

Cuplurile căsătorite au stabilit vîrsta optimă pentru bărbați pentru formarea familie este 25 ani, iar pentru femei este 23 ani. Vîrsta medie pentru formarea familie pentru bărbați este de 27 ani, iar pentru femei este de 27 ani.

Persoanelor chestionate le-a fost administrat testul valorilor. Acesta cuprinde o listă de valori din care subiecții au fost rugați să aleagă 10, din aceste 10, să aleagă 5, ca în final să ajungă cu 3 valori.

Subiecții necăsătoriți au ales următoarele valori:

Tabelul 19

Conform rezultatelor obținute putem menționa faptul că subiecții necăsătoriți în proporție de 50 la 100 înregistrează dragostea în sistemul lor de valori. Aceștia își explică alegerea prin faptul că acest sentiment este baza tuturor lucrurilor și nu în cele din urmă cu dragostea începe o familie.

Armonia interioară, calitatea relațiilor și bunăstarea sunt părți componente ale unui sistem fără de care subiecții nu percep o societate armonioasă.

Familia s-a regăsit în sistemul de valori a 30% dintre subiecții chestionați, ceea ce demonstrează un rezultat satisfăcător, avînd în vedere faptul că valorile ce sunt alese mai des sunt menționate anume referindu-se la ideea de familie.

Astfel, am putea concluziona că, subiecții necăsătoriți percep familia ca valoare și au o atitudine ca atare față de această.

Persoanele din cuplurile în uniune consensuală au obținut următoarele rezultate:

Tabelul 20

Subiecții din cuplurile în uniune consensuală au ales dragostea, calitatea relațiilor, sănătatea și armonia interioară în medie de 50%. Aceste valori sunt cele mai importante pentru aceștia, deoarece conform respondenților ele reprezintă scopul spre care tind și ceea în ce își investesc resursele.

Analizînd rezultatele, putem observa că familia se regăsește pe ultimul loc ca procentaj în dependență de numărul de alegeri. Acest rezultat este unul mai puțin satisfăcător, deoarece anume această categorie reprezintă etapa ce ar trebui să dezvolte mai pronunțat ideea de valoarea a familiei.

Anume asupra acestui aspect este necesar să atragem atenția, deoarece există un șir de riscuri ce pot apărea. Concubinajul pentru aceste cupluri ar putea deveni un nou model de familie, ce ar putea înlocui familia în sine, ceea ce reprezintă un mod foarte îndrăzneț de schimbare a instituției familiei.

Subiecții din cuplurile căsătorite au răspuns în felul următor: Tabelul 21

Acești subiecți au demonstrat rezultate ce au fost așteptate de la această categorie. Avînd în vedere faptul că sunt cupluri căsătorite, aceștia păstrează pe primă poziție valoarea de familie, care în mod logic este urmată de valoarea de responsabilitate. Acest fapt demonstrează că valoarea de familie se dezvoltă și renaște într-o altă manieră și natură în cadrul familiei.

Celelalte valori sunt completate reciproc una de cealaltă, însă nici una dintre acestea nu se apropie ca procentaj de valoarea de familie. Acest rezultat reprezintă un succes și un factor motivator în consolidarea și dezvoltarea ideii de valoare de familie.

3.2. Metodologia experimentului de consolidare a valorii de familie la tineri

3.2.1. Descrierea programului psihopedagogic

Conform datelor obținute în urma aplicării testului de valori și a chestionarului pentru determinarea valorii de familie la tineri, am considerat necesară consolidarea reprezentării pozitive a familiei la tineri ce poate fi asigurată printr-un program psihopedagogic.

Din eșantionul de cupluri ce se află în uniune consensuală au fost selectate cuplurile ce au înregistrat rezultate ce demonstrează o reprezentare eronată sau neclară a familiei și acesteia ca valoare. Cuplurile selectate au participat la un program psihopedagogic de consolidarea familiei în cadrul sistemului de valori al tinerilor.

Programul (Anexa 3) a fost constituit din 6 ședințe cu frecvența de odată pe săptămînă și durata de 2 ore.

Obiectivele principale ale programului psihopedagogic:

Dezvoltarea cunoștințelor despre conceptul de familie;

Conștientizarea beneficiilor în consolidarea familiei;

Descrierea mecanismelor de funcționare a sistemului de valori;

Conștientizarea mecanismului de funcționare a propriilor valori în familie;

Cultivarea unei atitudini constructive asupra valorii de familie;

Studierea strategiilor de conștientizare a familiei ca valoare;

Identificarea valorilor familiei;

Determinarea importanței familiei în educarea copiilor.

Programul a presupus parcurgerea a patru etape:

1) etapa inițială cuprinde procedura de "cunoștință", anunțarea și completarea regulilor de bază ale lucrului în cadrul programului;

2) etapa de trecere presupune ajutarea subiecților să-și exprime sentimentele și emoțiile, să formuleze scopuri, să consolideze grupul și să educe responsabilitatea decizională și comportamentală a subiecților;

3) etapa de lucru, continuarea lucrului în vederea consolidării modificărilor comportamentale, emoționale, aprecierea opiniilor altora;

4) etapa de finalizare. Evaluarea finală a rezultatelor. Trasarea unui plan de lucru de perspectivă asupra problemelor și consolidarea materialului trecut. La ultima ședință participanții își exprimă opinia cu privire la ședințele de training în formă scrisă.

Toate ședințele începeau cu un energizer, ce avea drept obiectiv introducerea în tema ședinței, urma o etapă de lucru, ce includea diferite activități referitoare la tema respectivă; după fiecare activitate urma un feed-back sau întrebări pentru discuții. La sfîrșitul ședinței era realizată recapitularea, ce se referea nemijlocit la abilitatea asupra căreia s-a lucrat în acea zi.

În I ședință, participanților le-a fost adus la cunoștință motivul pentru care au fost invitați la o asemenea activitate, au fost stabilite regulile trainingului, după care a fost pus accentul pe intracunoașterea persoanei și pe cunoașterea aspectelor ce țin de familie.

În a II-a ședință a fost continuată activitatea de intracunoaștere completată de activități ce presupun intercunoaștere. Ultima se baza nu atît pe cunoașterea participanților din grup, cît pe dezvoltarea ideii de importanță a familiei. În cadrul acestei ședințe a fost utilizat jocul de rol ce i-a făcut pe participanți să treacă prin propria persoană situația descrisă, astfel s-a pus accentul pe experiența anterioară.

În a III-a ședință am lucrat la capitolul importanței familiei în educarea copiilor, mai ales asupra dezvoltării unui mediu armonios pentru creșterea unui copil.

A IV-a ședință a făcut o introducere asupra lucrului cu valoarea de familie și mai ales cu consolidarea importanței acestei valori în sistemul de valori, aceasta vizînd conștientizarea responsabilității și a luării deciziilor, ce reprezintă componente principale în viața de familie.

În ședința a V-a a fost urmărit scopul dezvoltării importanței valorii de familie, ceea ce reprezintă scopul acestui program și astfel, s-a format legătura cu ședința a VI-a.

În ședința a VI-a am parcurs un șir de exerciții pentru înrădăcinarea importanței valorii de familie. Ultima ședință a avut ca scop conștientizarea și consolidarea valorii de familie în cadrul sistemului de valori, dar și dezvoltarea unor modele de familie armonioase și sănătoase.

De asemenea, la ultima ședință au fost discutate rezultatele programului, schimbările pe care le-au observat participanții pe parcurs și eficiența participării lor la acest program.

Analiza rezultatelor programului psihopedagogic

Pentru verificarea ipotezei generale – reprezentare pozitivă a valorii de familie la tineri poate fi asigurată prin intermediul unui program formativ de consolidarea a acesteia, se apelează la testul Z pentru comparare a 2 proporții:

unde:

z – semnificația diferenței dintre 2 proporții;

p1, p2 – proporțiile pentru 2 eșantioane;

n1, n2 – numărul de subiecți.

Diagrama nr. 19 – Compararea semnificației cuvîntului familie la cuplurile în uniune consensuală

După cum observăm din diagrama nr. 19, în urma programului s-au produs schimbări semnificative la alegerea cuvintelor respect, înțelegere, copii. De asemenea, a apărut un cuvînt nou – armonie, ceea ce nu a fost prezent în perioada pre-program. Acest fapt reprezintă un aspect esențial în crearea unei familii sănătoase.

În urma prelucrării statistice am obținut schimbări mari din punct de vedere calitativ la cuvintele respect (t = 2,14) și copii (1, 47), însă aceste schimbări sunt nesemnificative din punct de vedere statistic. Cuvîntul înțelegere a suferit o schimbarea semnificativ înregistrînd t = 2,21. Astfel în urma programului s-a înregistrat schimbarea semnificativă din punct de vedere statistic la semnificația cuvîntului înțelegere la persoanele ce se află în uniune consensuală.

La întrebarea „Ce este familia?” cuplurile în uniune consensuală s-au înregistrat următoarele schimbări:

Tabelul 22

Subiecții în urma participării la program, au ales în proporție de 75%, varianta care explică familia ca un complex ce încadrează reprezentanți ai diferitor generații ce sunt legați între ei prin legături spirituale și de sînge. Acest rezultat este îmbucurător, avînd în vedere că acest răspuns relevă întreaga complexitate a conceptului de familie. Conform prelucrărilor statistice această variantă de răspuns a înregistrat t = 1,6, ceea ce nu reprezintă un rezultat semnificativ.

Celelalte răspunsuri au avut de suferit, deoarece au scăzut în alegerea de către subiecți.

Conform analizei schimbărilor ce s-au produs, putem deduce faptul că participanții la program au realizat pentru sine reevaluarea propriilor reprezentări și cunoștințe asupra conceptului de familie. Ceea ce condus la oferirea priorității răspunsului ce include în sine o prezentare mult mai largă și mai mare a ideii de familie.

Diagrama nr. 20 – Valori importante pentru cuplurile în uniune consensuală

În lista valorilor alese de subiecți a apărut o valoarea nouă – înțelegerea. Astfel aceasta într-un fel completează imaginea ce ar duce cu gîndul la ideea de familie.

Celelalte valori au suferit schimbări însă mai puțin semnificative. Valorile confort și bunăstare au scăzut semnificativ, iar acest fapt reprezintă o schimbare în sistemul de valori al subiecților. De asemenea, putem intui faptul că la fel s-au schimbat și prioritățile de viitor ale subiecților. Aceștia fiind orientați mai mult spre valorile general umane, decît spre cele de ordin material.

În urma prelucrării statistice, s-au înregistrat următoarele rezultate, iubire – t = 1, 2, sănătate – t = 1,1, confort – t = 1,8, bunăstare – t = 1,5, ceea ce nu reprezintă rezultate semnificative din punct de vedere statistic, ceea ce nu putem spune din punct de vedere calitativ.

„Care sunt valorile în familie?” cuplurile în uniune consensuală au obținut următoarele schimbări:

Tabelul 23

Pe primul plan în lista valorilor în familie rămîne – fidelitatea și devotamentul în căsătorie cu 40%. Acesta este urmat de valorile iubirea și tandrețea soților și capacitatea de a veni în ajutor în momentele dificile cu 25%, care au suferit schimbări nesemnificative de plus/ minus 5%. Cu 10% este aleasă valoare – dragostea pentru copii și dorința de a-i avea.

Aceste schimbări relevă o atitudine pozitivă și deschisă în relaționarea dintre soți, ceea ce contribuie la formarea unui mediu armonios în care se dezvoltă atît soții, cît și copii.

Conform prelucrării statistice, rezultatele obținute nu au înregistrat o semnificație, ceea ce coincide cu aspectul calitativ al lucrării date.

Conform rezultatelor ce sunt redate în diagrama nr. 21 putem deduce faptul că subiecții acordă o atenție deosebită acordării priorității egalității în relație. Această schimbare este benefică și reprezintă un avantaj în cadrul formării unei familii.

Scăderea în proporție de 40% în oferirea liderismului în familie soțului este un progres în formarea unei relații bazate pe egalitate, ceea ce contribuie la oferirea aceleași responsabilități și posibilități de decizie atît soțului, cît și soției. Astfel, se poate opta pentru luarea deciziilor în comun și mai ales în stimularea comunicării constructive între membrii familiei.

Diagrama nr. 21 – Compararea răspunsurilor la întrebarea „Cine trebuie să fie lider în familie?” la cuplurile în uniune consensuală

În urma prelucrării statistice a datelor, s-au înregistrat următoarele rezultate. Răspunsul „mai mult soțul” a înregistrat t = 2, 15, ceea ce reprezintă un rezultat aproape de semnificație. Răspunsul „egalitate” t = 2, 25, ceea ce reprezintă o semnificația statistică, dar și calitativă.

La întrebarea „Ce trăsături de caracter ar trebui să posede partenerul/ partenera de viață?” cuplurile în uniune consensuală au subliniat un șir de trăsături, iar următoarele sunt cele mai des întîlnite:

Tabelul 23

La acest capitol, nu s-au înregistrat schimbări majore, iar subiecții au înregistrat aceleași calități atât etapa pre-program, cît și în cea post-program. De fapt, acesta nu a fost scopul programului și de aceea nu s-a pus accentul pe așteptarea schimbărilor la așteptările față de calitățile pe care și le-ar dori să le posede partenerul/partenera de viață.

Aceste rezultate nu au înregistrat semnificații în urma prelucrării statistice, ceea ce se observă și în cazul prelucrării calitative a datelor.

La întrebarea „După părerea dvs, care ar trebui să fie motivele pentru crearea unei familii?” cuplurile în uniune consensuală au înregistrat următoarele schimbări:

Tabelul 24

Subiecții au ales dragostea ca motiv pentru crearea unei familii în proporție de 70% la etapa post-program, iar la etapa pre-program în proporție de 85%. În schimb motivul – dorința de a avea copii a crescut cu 15%, înregistrînd 30%.

Aceste date reprezintă o scădere în aspect afectiv, însă în paralel cu o creștere pe plan funcțional al familie, adică în ideea de a avea copii. Din această perspectivă, motivul funcțional reprezintă o prioritate în formarea unei familii.

Din punct de vedere al prelucrării statistice a datelor, răspunsul „dragostea” a înregistrat t = 1, 2, ceea ce nu este semnificativ statistic, iar „dorința de a avea copii” – t = 1, 4 care la fel nu este un rezultat semnificativ statistic.

La întrebarea „După căsătorie, veți menține relația cu părinții?” cuplurile în uniune consensuală au obținut următoarele rezultate:

Tabelul 25

Menținerea relației cu părinții după căsătorie, reprezintă un factor decisiv în formarea conexiunii dintre generații, ceea ce îmbunătățește schimbul de valori între acestea și favorizează relația dintre soți, dar și dintre copii.

Schimbarea obținută este una benefică în vederea formării relațiilor între generații, ceea ce contribuie la dezvoltarea climatului favorabil de transmiterea experienței în viața de familie a celorlalte generații.

Aceste rezultate nu reflectă o semnificație statistică, dar nici calitativă.

În continuare vor fi evidențiate problemele în familia contemporană identificate de respondenți în etapa pre-program și post-program.

Diagrama nr. 22 – Dificultățile familiei contemporane conform cuplurilor în uniune consensuală

Conform rezultatelor obținute, putem evidenția faptul că schimbările au survenit în aspectele ce țin de relaționarea dintre soți. Ceea ce ține de problemele financiare, respondenții au considerat după program că acestea nu sunt atît de arzătoare, astfel problemele financiare au scăzut în alegerea subiecților.

În urma prelucrării statistice, s-a obținut diferență semnificativă la problematica „probleme financiare” – t = 2, 17, iar celelalte problematici au obținut diferențe nesemnificative, „lipsa comunicării” – t = 1, 6, „lipsa de respect unul față de altul” – t = 1, 5.

Aceste rezultate nu sunt semnificative din punct de vedere statistic, însă sunt cele care au fost așteptate în urma realizării programului, anume accentuarea problemelor ce țin de relaționare și nu de transferul problemelor spre alte direcții.

La întrebarea „Cum credeți, statul contribuie la susținerea instituției familiei în Republica Moldova?” cuplurile în uniune consensuală au răspuns în felul următor în urma programului:

Diagrama nr. 23 – Contribuția statului în susținerea familiei după cuplurile în uniune consensuală.

Schimbările la întrebarea ce ține de contribuția statului la instituția familiei nu au fost remarcate, însă am putea remarca faptul că respondenții au răspuns că statul contribuie, dar insuficient în proporție de 25%, comparativ cu etapa pre-program de 15%. Răspunsul „nu contribuie” de asemenea a înregistrat schimbări de 10%, 40% la etapa pre-program și respectiv 30% la etapa post-program. Numărul subiecților ce nu sunt la curent cu programele propuse de stat au rămas la cotația de 30%. La acest numărul se pot schimba prin informarea în masă a tinerilor despre programele sociale pentru susținerea instituției familiei.

La întrebarea „Este importantă pentru dvs oficializarea căsătoriei”, cuplurile în uniune consensuală au înregistrat următoarele schimbări:

Diagrama nr. 24 – Atitudinea față de oficializarea casătoriei după cuplurile în uniune consensuală.

Acest aspect a fost unul dintre cele mai sensibile în cadrul cercetării noastre și programul propus a dori să schimbe atitudinea tinerilor atît față de valoare de familie, cît și despre oficializarea căsătoriei.

Tinerii din cuplurile ce se află în uniune consensuală în etapa pre-program nu au dat importanță căsătoriei în număr de 40%, ceea ce reprezintă un număr alarmant pentru viitorul instituției familiei. Astfel în urma programului aceasta cifră s-a schimbat și a scăzut semnificativ în 15%, ceea ce reprezintă o schimbare îmbucurătoare, deoarece tinerii au conștientizat importanța oficializării căsătoriei. Cu 10% a crescut numărul respondenților ce consideră neapărată oficializarea căsătoriei, iar cu 5% a crescut numărul celor care consideră că mai degrabă și-ar oficializa căsătoria.

În urma prelucrării statistice, nu am obținut o diferență semnificativă la următoarele răspunsuri: „da, neapărat” – t = 2,06; „mai degrabă da” – t = 1, 39. În cazul răspunsului „nu dau importanță” s-a înregistrat o diferență semnificativă, t = 3, 33.

Astfel, atît în urma analizei calitative, cît și a prelucrării statistice putem observa schimbări în urma programului la care au participat subiecții.

Subiecții din cupluri în uniune consensuală consideră vîrsta optimă pentru formarea unei familii pentru bărbați este 26 ani, iar pentru femei este 24 ani. Vîrsta optimă pentru formarea unei familii conform răspunsurilor oferite pentru bărbați este de 26 ani, iar pentru femei este de 26 ani. Aceste rezultate nu au suferit schimbări în urma participării la program, deoarece nu s-a dorit schimbarea acestui aspect.

Persoanele din cuplurile în uniune consensuală au obținut următoarele schimbări la Testul de valori:

Tabelul 26

Conform scopului propus în cadrul programului de consolidare a valorii de familie a tinerilor și analizînd rezultatele prezentate mai sus, cele pre-program și cele post-program putem conchide că scopul a fost realizat cu succes. Astfel s-a înregistrat o creștere de 45% a valorii de familie în cadrul sistemului de valori al tinerilor participanți la program.

Prelucrarea statistică demonstrează că întradevăr se atestă o diferență semnificativă în urma programului la care au participat subiecții, aceasta constituind t = 4, 45.

Astfel putem conchide că reprezentare pozitivă a valorii de familie la tineri poate fi asigurată prin intermediul unui program formativ de consolidarea a acesteia, fapt confirmat prin rezultatele semnificative obținute în urma prelucrării datelor pre-program și post-program. Schimbările ce au avut loc în urma programului sunt pozitive și reușesc să formeze o reprezentare pozitive a valorii de familie la tineri, ceea ce contribuie la dezvoltarea unei tinere generații armonioase.

CONCLUZII

Familia reprezintă primul mediu organizat în care este angajat individul și, ea are cea mai îndelungată influență asupra devenirii omului. Această instituție se bazează pe alegerea reciprocă a partenerilor de viață. Are originea în căsătorie și constituie unul din cele mai complexe micro-sisteme sociale.

Familia întotdeauna a fost și este una dintre cele mai importante și inalienabile valori a vieții umane. În ultimul timp prioritățile de viață s-au schimbat dramatic, inclusiv valoarea familiei. Aceste schimbări unii cercetători le numesc criză (declin) al valorii de familie, alții transformare a instituției familiei, dar este evident ceea ce se întîmplă la adaptarea la noile condiții de familie și a exacerbat conflictul între familie și valorile extra-familiale.

Studiile recente arată că la etapa actuală – familia și copii nu au o prioritate semnificativă în sistemul de valori al tinerilor de astăzi din punct de vedere social. Acesta nu a dispărut complet din sistemul de valori, dar a pierdut semnificativ din poziția sa.

În vederea celor relatate, lucrarea a urmărit scopul de a studia valoarea familiei la tineri și a consolidarea acesteia în cadrul sistemului de valori al tinerilor prin implementarea unui program psihopedagogic. Astfel, realizarea studiului teoretic și empiric ne-a permis să formulăm următoarele concluzii:

Familia reprezintă valoarea generală ce definește membri unei societăți armonioase.

Valoarea de familie înregistrează o stagnare semnificativă în rîndul tinerilor ce se află în uniune consensuală

Familia ca valoarea rămîne importantă pentru tinerii ce sunt căsătoriți.

Valoarea de familie se regăsește în sistemul de valori al tinerilor necăsătoriți în număr dublu (30%), comparativ cu tinerii ce se află în uniune consensuală (15%).

Schimbarea valorii este un fenomen ce necesită o intervenție mai îndelungată.

Tehnicile utilizate în cadrul programului au o influență pozitivă în consolidarea valorii de familie la tineri.

Subiecții participanți la program au înregistrat o creștere a valorii de familie de 45%, comparativ cu 15% rezultat în etapa înainte de program.

În urma programului, tinerii ce au participat au înregistrat o schimbare pozitivă ce ține de atitudinea față de necesitatea oficializării căsătoriei, etapa pre-program – 40%, etapa post-program – 15%.

Astfel putem conchide că reprezentare pozitivă a valorii de familie la tineri poate fi asigurată prin intermediul unui program formativ de consolidarea a acesteia, fapt confirmat prin rezultatele semnificative obținute în urma prelucrării datelor pre-program și post-program

RECOMANDĂRI

În urma demersul investigațional, ce reprezintă o sinteză analitică la nivel teoretic și experimental, a generat mai multe idei, care pot fi prezentate printr-un șir de recomandări:

Lansarea unui curs opțional în cadrul ciclului liceal și în cadrul instituțiilor de învățămînt superior ce ar consolida valoarea de familie.

Implementarea unor politici sociale concrete pentru susținerea instituției familiei în Republica Moldova.

Crearea unei programe de sensibilizarea opiniei publice asupra problemei de scădere a importanței valorii familiei în societate.

Lansarea unui proiect de lege ce ar avea ca scop crearea unei echipe de specialiști (medici, psihologi, pedagogi) ce ar oferi consultație – consiliere cuplurilor ce doresc să-și oficializeze căsătoria în vederea consolidării valorii de familie armonioase.

Consultarea și implicarea mai multor țări ce se confruntă cu problematica scăderii valorii de familie în rîndul tinerilor într-un grup de lucru cu scopul de soluționării problemei date reieșind și din experiența altor țări.

Dezvoltarea la nivel de stat a unei politici sociale pentru stimularea creșterii importanței familiei în rîndul tinerilor.

Formularea unei broșuri de informare a tinerilor despre importanța familiei și a valorii acesteia.

BIBLIOGRAFIE

Manuale, cărți, monografii

Badea V., Mitrofan L. Dimensiuni ale excluderii sociale, București: Ed. Sper, 2004.

Colac T. Familia: valori și dimensiuni culturale. Chișinău: Ed. Universul, 2005.

Cuznețov L. Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei. Chișinău: CEP USM, 2008.

Jung C. G. Puterea sufletului – Antologie, Bucuresti: Ed. Anima, 1994.

Druță F. Psihosociologia familiei, București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1998.

Ferrini P. Cuvinte de înțelepciune pentru fiecare zi, București: Ed. For You, 2002.

Iluț P. Sociopsihologia și antropologia familiei. Iași: Ed. Polirom, 2005

Law Nolte D., Harris R. Cum se formează copii noștri. București: Ed. Humanitas, 2001.

Mihăilescu I. Politici sociale în domeniul populației și familiei. București: Ed. Alternative, 1995.

Mitrofan I. Familia de la A la Z. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1991.

Mitrofan I., Ciupercă C. Psihologia relațiilor dintre sexe. București: Ed. Alternative, 1997.

Mitrofan I. Cuplul conjugal – armonie și dizarmonie. București: Ed. Științifică și

Enciclopedică, 1989.

Mănoiu F., Epureanu V. Asistența Socială în Romînia, Bucuresti: Editura All, 1996.

Minuchin S. Families and Family Therapy, Cambridge MA.: Harvard University

Press, 1974.

Nichols M., Schartz R., Terapia de familie – concepte și metode. Traducere și publicare autorizată de Asociația de terapie familial, 2005.

Roudinesco E. Familia în dezordine. București: Ed. Trei, 2006.

Smalley G. Cînd unu plus unu fac NOI. București: Ed. Curtea Veche, 2005.

Stănciulescu E. Sociologia educației familiale. Iași: Ed. Polirom, 1997.

Vasile D. Criza familială și marginalizarea socială. București: Ed. Sper, 2004.

Voinea M. Sociologia familiei. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1993.

Дружинин, В. Психология семьи. Москва: КСП, 1998.

Лисовский В.Т. Молодежь: любовь, брак, семья. (Социологическое исследование). – Санкт-Петербург: Наука, 2003.

Харли, У. Законы семейной жизни. Москва: КСП, 2000.

Харчев А.Г. Брак и семья в СССР. Москва: Свобода, 1979.

Хрестоматия, Психология семейных отношений. Москва: Бахрах-М, 2003.

Шнайдер Л. Б. Психология семейных отношений: Курс лекци. Москва: Эксмо, 2000.

Acte normative:

Declarația de la Madrid din 27 mai 2012, Congresul Mondial al Familiilor.

Articole științifice:

Coleman J.S. Social theory, social research, and a theory of action. American Journal of Sociology, 1986.

George P. Smith II. Family Values and the New Society: Dilemmas of the 21st Century. Washington: Praeger, 1998.

Kimiko T., Lowry D. Materialism, Gender, and Family Values in Europe , Journal of Comparative Family Studies, Vol. 42, No. 2, Spring 2011

John R. Gillis. A World of Their Own Making: Myth, Ritual, and the Quest for Family Values. Alexandria: Basic Books, 1996.

Surse internet:

http://biblioart.wordpress.com/2012/05/17/familia-valoare-incontestabila-a-societatii/ accesat în 19 martie 2014

http://ortodoxie.3x.ro/diverse/Biserica%20ortodoxa%20si%20fiii%20ei/11b_valori_crestine_ale_familiei_in_romania.html accesat în 22 martie 2014

http://www.scoaladevalori.ro/wp-content/uploads/2012/03/Valorile-personale-lectie-non-formala.pdf accesat în 22 martie 2014

http://valoareafamiliei.ro/ accesat în 2 aprilie 2014

Anexa 1

Testul de Valori

Instrucțiuni:

Bifează 10 valori pe care le consideri foarte importante

Debifează 5 dintre ele, 5 valori fără de care poți trăi;

Mai debifează 2 valori;

Ai mai ramas cu 3 valori, sortează-le în ordinea importanței (prima valoare trebuie să fie cea mai importantă pentru tine).

Anexa 2

Chestionar pentru determinarea valorii de familie la tineri

Vă rugăm să participați la o cercetare ce are drept scop studierea valorii de familie la tineri. Vă rugăm să răspundeți sincer, odată ce chestionarul este anonim, iar rezultatele vor fi prelucrate și utilizate în formă generalizată.

Vîrsta: _______

Sex: F M

Sunteți căsătorit?

Da, oficial;

Da, dar nu suntem înregistrați oficial;

Nu

Care este semnificația cuvîntului familie? (asociații – 4-5 cuvinte)

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Ce este familia?

Familia este o legătură dintre 2 persoane care se iubesc și se respectă.

Familia reprezintă părinți și copii.

Familia încadrează reprezentanți ai diferitor generații care sunt legați între ei prin legături spirituale și de sînge.

Familia este un grup social în care drepturile și obligațiile soților sunt egale.

Nu am o viziune clară.

Alta_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Alegeți 3 valori pe care le considerați cele mai importante pentru dvs: iubirea, copii, grija – suportul, înțelegerea reciprocă, timp petrecut împreună, confort emoțional-psihologic, bunăstare materială, relații sexuale, munca, sănătate, creativitatea, studiile, respectul celor din jur.

_________________________

_________________________

_________________________

Ce reprezintă pentru dvs concubinajul:

Prima etapă pînă la înregistrarea căsătoriei;

Un model nou de familie;

Un fenomen negativ ce pune în pericol valoarea de familie;

Care sunt valorile în familie?

Iubirea și tandrețea soților;

Dragostea pentru copii și dorința de a-i avea;

Capacitatea de a veni în ajutor în momente dificile;

Fidelitate și devotamentul în căsătorie;

Cine trebuie să fie lider în familie?

Mai mult soțul;

Mai mult soția;

Egalitate în relație;

Ce trăsături de caracter ar trebui să posede partenerul/ partenera de viață?

________________________

________________________

________________________

________________________

________________________

După părerea dvs, care ar trebui să fie motivele pentru crearea unei familii?

Dorința de a avea copii;

Dragostea;

Dorința de a avea un partener sexual permanent;

Soluționarea problemelor cotidiene;

Circumstanțele, împrejurările;

Doriți să deveniți părinți?

Da; Cîți? _______

Nu;

Nu m-am decis;

După căsătorie, veți menține relația cu părinții?

Da;

Vreau să locuim cu părinți;

Vom locui separat de părinți;

Nu;

Ce dificultăți întîmpină familia contemporană?

_______________________________

_______________________________

_______________________________

_______________________________

_______________________________

Cum credeți, statul contribuie la susținerea instituției familiei în Republica Moldova?

Da

Da, dar insuficient;

Relativ satisfăcător;

Nu contribuie;

Nu sunt la curent;

Este importantă pentru dvs oficializarea căsătoriei?

Da, neapărat;

Mai degrabă da;

Nu dau importanță;

Mai degrabă nu;

Care este vîrsta optimă pentru formarea unei familii?

Pentru bărbați ________

Pentru femei _________

Mulțumim pentru colaborare!

Anexa 3

Program de psihopedagogic – Consolidarea familiei în cadrul sistemului de valori al tinerilor ce se află în uniune consensuală

Prezentarea conceptului de familie.

Scop: Definirea conceptului de familie;

Obiective:

Stabilirea unui climat psiho-emoțional confortabil;

Definirea conceptului de familie și a sensului acesteia;

Identificarea componentelor conceptului de familie;

Descrierea funcțiilor familiei;

Determinarea beneficiilor în consolidarea familiei;

Grup-țintă: persoanele ce se află în uniune consensuală de nu mai puțin de un an ce nu au nominalizat familia în lista de valori;

Metode: Asalt de idei, evocare, exerciții aplicative, discuție, studiu de caz.

Conștientizarea importanței valorilor în familie.

Scop: Identificarea strategiilor de conștientizare a importanței valorilor în familie.

Obiective:

Clasificare valorilor în valori reale, valori alese și valori dobîndite;

Descrierea mecanismului de funcționare a valorilor în familie;

Conștientizarea mecanismului de funcționare a propriilor valori în familie;

Importanța familiei în educarea copiilor.

Scop: Dezvoltarea conceptului de familie în ideea educării copiilor.

Obiective:

Definirea familiei din perspectiva unui copil

Identificarea strategiilor de educare pozitivă și negativă a copiilor.

IV. Importanța valorii de familie în cadrul sistemului de valori

Scop: Identificarea importanței valorii de familie în cadrul sistemului de valori.

Obiective:

Definirea familiei ca valoare

Încadrarea valorii de familie în sistemul de valori

Evaluarea valorii de familie ca parte componentă a unei persoane de succes.

Determinarea importanței familie ca valoare.

V. Consolidarea familiei în cadrul sistemului de valori

Scop: Identificarea familiei în cadrul sistemului de valori.

Obiective:

Definirea formulei familiei perfecte;

Identificarea mecanismelor de formare a unei familii armonioase;

Evaluarea aspectelor de consolidare a familiei în cadrul sistemului de valori.

VI. Consolidarea familiei în cadrul sistemului de valori

Scop: Aprofundarea identificării familiei în cadrul sistemului de valori.

Obiective:

Identificarea emoțiilor ce se regăsesc într-o familie;

Autodefinirea rolului pe care îl ocupă familia în viața sa;

Evaluarea aspectelor de consolidare a familiei în cadrul sistemului de valori.

BIBLIOGRAFIE

Manuale, cărți, monografii

Badea V., Mitrofan L. Dimensiuni ale excluderii sociale, București: Ed. Sper, 2004.

Colac T. Familia: valori și dimensiuni culturale. Chișinău: Ed. Universul, 2005.

Cuznețov L. Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei. Chișinău: CEP USM, 2008.

Jung C. G. Puterea sufletului – Antologie, Bucuresti: Ed. Anima, 1994.

Druță F. Psihosociologia familiei, București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1998.

Ferrini P. Cuvinte de înțelepciune pentru fiecare zi, București: Ed. For You, 2002.

Iluț P. Sociopsihologia și antropologia familiei. Iași: Ed. Polirom, 2005

Law Nolte D., Harris R. Cum se formează copii noștri. București: Ed. Humanitas, 2001.

Mihăilescu I. Politici sociale în domeniul populației și familiei. București: Ed. Alternative, 1995.

Mitrofan I. Familia de la A la Z. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1991.

Mitrofan I., Ciupercă C. Psihologia relațiilor dintre sexe. București: Ed. Alternative, 1997.

Mitrofan I. Cuplul conjugal – armonie și dizarmonie. București: Ed. Științifică și

Enciclopedică, 1989.

Mănoiu F., Epureanu V. Asistența Socială în Romînia, Bucuresti: Editura All, 1996.

Minuchin S. Families and Family Therapy, Cambridge MA.: Harvard University

Press, 1974.

Nichols M., Schartz R., Terapia de familie – concepte și metode. Traducere și publicare autorizată de Asociația de terapie familial, 2005.

Roudinesco E. Familia în dezordine. București: Ed. Trei, 2006.

Smalley G. Cînd unu plus unu fac NOI. București: Ed. Curtea Veche, 2005.

Stănciulescu E. Sociologia educației familiale. Iași: Ed. Polirom, 1997.

Vasile D. Criza familială și marginalizarea socială. București: Ed. Sper, 2004.

Voinea M. Sociologia familiei. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1993.

Дружинин, В. Психология семьи. Москва: КСП, 1998.

Лисовский В.Т. Молодежь: любовь, брак, семья. (Социологическое исследование). – Санкт-Петербург: Наука, 2003.

Харли, У. Законы семейной жизни. Москва: КСП, 2000.

Харчев А.Г. Брак и семья в СССР. Москва: Свобода, 1979.

Хрестоматия, Психология семейных отношений. Москва: Бахрах-М, 2003.

Шнайдер Л. Б. Психология семейных отношений: Курс лекци. Москва: Эксмо, 2000.

Acte normative:

Declarația de la Madrid din 27 mai 2012, Congresul Mondial al Familiilor.

Articole științifice:

Coleman J.S. Social theory, social research, and a theory of action. American Journal of Sociology, 1986.

George P. Smith II. Family Values and the New Society: Dilemmas of the 21st Century. Washington: Praeger, 1998.

Kimiko T., Lowry D. Materialism, Gender, and Family Values in Europe , Journal of Comparative Family Studies, Vol. 42, No. 2, Spring 2011

John R. Gillis. A World of Their Own Making: Myth, Ritual, and the Quest for Family Values. Alexandria: Basic Books, 1996.

Surse internet:

http://biblioart.wordpress.com/2012/05/17/familia-valoare-incontestabila-a-societatii/ accesat în 19 martie 2014

http://ortodoxie.3x.ro/diverse/Biserica%20ortodoxa%20si%20fiii%20ei/11b_valori_crestine_ale_familiei_in_romania.html accesat în 22 martie 2014

http://www.scoaladevalori.ro/wp-content/uploads/2012/03/Valorile-personale-lectie-non-formala.pdf accesat în 22 martie 2014

http://valoareafamiliei.ro/ accesat în 2 aprilie 2014