Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România

MANAGEMENTUL RELAȚIILOR CU STAKEHOLDERII

Studiu de caz

Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România

(CNIPMMR)

Conducător științific: Prof. Univ. Dr. Ovidiu Nicolescu

Autor: Sîrbu I. Iulia Georgiana

E-mail: [anonimizat]

Introducere

La nivel de management superior, relațiile cu stakeholderii încep să aibe o importanță decisivă, aceștia fiind cei care au interese substanțiale în realizarea, derularea și finalizarea activității organizației, influențând totodată conținutul și rezultatul activităților acesteia.

Cercetarea de față vine cu scopul de a prezenta, pe lângă noțiunile teoretice cu privire la stakeholder, un caz aplicativ ce ilustrază și analizează principalele categorii de stakeholderi din cadrul unei organizații patronale din România.

Lucrarea intitulată “ Managementul relațiilor cu stakeholderii ” demarează cu prezentarea elementelor esențiale privind stakeholderul: noțiunea de stakeholder, tipurile, caracteristicile și rolul acestora. După evidențierea noțiunilor esențiale, lucrarea abordează conceptul de stakeholder în contextul managementului prin exemplificarea principalelor tipuri de management al stakeholderilor, principiile acestora precum și beneficiile și responsabilitățile utilizării lor.

Aplicarea părții teoretice realizează asupra “Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România”, confederație patronală română, reprezentativă la nivel national, cu personalitate juridică, independentă, non-profit, neguvernamentală și apolitică ce asigură reprezentarea unitară a intereselor IMM-urilor și a mișcării patronale a IMM-urilor la nivel național și internațional. După prezentarea specificului organizației și identificarea principalilor stakeholderi, se prezentă și analizează relațiile cu principalele categorii de părți interesate. Astfel, aceștia vor fi grupați în 2 categorii importante: nationali și internaționali, iar după prezentarea relațiilor care există între organizație și aceștia, pe baza informațiilor sintetizate, se determină cele mai importante puncte forte și puncte slabe.

Urmând tipicul lucrărilor științifice, studiul se încheie prin formularea unui set de concluzii și recomandări, pe baza punctelor slabe identificate în relațiile dintre CNIPMMR cu stakeholderii săi.

Cercetarea realizată ar putea fi benefică aparatului executiv al CNIPMMR care poate realiza, pe baza concluziilor și recomandărilor, o serie de acțiuni viitoare menite să crească utilizarea performantă a stakeholderilor săi.

CAPITOLUL I

ELEMENTE ESENȚIALE PRIVIND STAKEHOLDERUL

Noțiunea de stakeholder

Cuvântul “stakeholder” este intraductibil în limba română. “Stake” în limba engleză poate avea mai multe înțelesuri:

Un lucru care este pariat într-un joc, cursă, sumă pariată sau miza;

Un interes personal, fie material, fie emoțional (Levițchi et Bantaș, 1993, p. 254 ).

Potrivit Dicționarului Explicativ Român, stakeholderul este considerat un organism sau categorie de persoane cu interese majore în desfășurarea și rezultatele activităților firmei (Academia Romana, 2016, p.156).

Din punct de vedere juridic, noțiunea de stakeholder este una foarte veche, acesta fiind la origine persoana care deținea temporar banii sau alte proprietăți până în momentul stabilirii proprietarului de drept. De asemenea, împuterniciții purtau numele de stakeholder, deținând proprietatea până în momentul intrării în deplinătatea drepturilor legale a proprietarului.

Într-o organizație financiar-bancară, stakeholderii sunt definiți ca indivizi și/sau entități care contribuie voluntar sau involuntar la crearea bogăției și la activitățile organizației și care reprezintă potențialii beneficiari și/sau purtătorii riscurilor aferente (Post, Preston et Sachs, 2007, p.63).

Începând cu ultimul deceniu al secolului al XX-lea, cuvântul stakeholder devine din ce în ce mai utilizat. Noțiunea de stakeholder a fost pentru prima dată menționată în literatura de management în cadrul unui memorandum intern al Institutului de Cercetare din Stanford în anul 1963. Astfel, aceștia au fost caracterizați ca entități ce nu vor înceta în a oferi suport organizației. În această categorie erau incluși acționarii, angajații, clienții, distribuitorii și chiar societatea.

Totuși, cel care a realizat cea mai reușită analiză a acestui concept a fost R. Edward Freeman, care descrie stakeholderul ca fiind o persoană sau un grup de indivizi care beneficiază sau, din contră, pot suferi anumite prejudicii și ale căror drepturi sunt respectate sau violate de către corporație (Freeman, 2010, p.15).

Deși atât Institutul de Cercetare din Stanford cât și Freeman au avut o serie de adepți ai teoriei pe care a exprimat-o, au fost totuși și autori care au definit diferit noțiunea de stakeholder. Rhenman este unul dintre aceștia, care definește stakeholderul la un nivel generic și folosindu-se de grupuri particulare. Acesta consideră că trebuie luate în considerare ca stakeholeri persoanele sau grupurile de persoane care depind de organizație în a-și realiza scopurile personale de care organizația este dependentă.

În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, cuvântul stakeholder a devenit din ce în ce mai utilizat definind o persoană sau o organizație care are interse într-un proiect sau entitate. În procesul de decizie al instituțiilor – inclusiv în cel al marilor corporații, instituțiile de guvernământ sau organizațiile non-profit conceptul a ajuns să înglobeze toate părțile care au un interes în proiectele organizației în care se implică.

Una dintre cele mai recente definiții a stakeholderilor o realizează Ovidiu Nicolescu, care precizează că stakeholderul reprezintă o persoană, un grup de persoane sau întreprindere, ce au interese importante în funcționarea și performanțele unei întreprinderi și pe care le poate influența de o manieră semnificativă (Nicolescu et Nicolescu, 2008, p.158).

2. Tipurile și caracteristicile stakeholderilor

Datorită conceptului ce cu greu a fost explicat și unanim acceptat, până în momentul de față, nu există o clasificare universal folosită.

Așadar, R. Edward Freeman definește în lucrarea sa mai multe tipuri de stakeholderi (Freeman, 2010, p.23):

Acționarii

Angajații

Distribuitorii

Clienții

Comunitatea locală

Managementul

Figura 1. Stakeholderii corporației identificați de R. Edward Freeman

În Figura 1.sunt prezentați stakeholderii în cadrul unei corporații standard. Mizele fiecarui stakeholder sunt reciproce din moment ce acțiunea fiecăruia poate afaceta alt stakeholder în ceea ce privește prejudiciile sau beneficiile, drepturile și obligațiile.

Acționarii au o miză financiară în cadrul corporației, care diferă în funcție de tipul acționarului, preferințele pentru bani, preferințele morale sau tipul firmei (Freeman, 2010, p. 53).

Angajații au de cele mai multe ori ca miză – locul lor de muncă în cadrul organizației și veniturile salariale pe care le obțin. De cele mai multe ori aceștia sunt calificați și, în schimbul muncii pe care o întreprind, aceștia așteaptă din partea locului de muncă: securitate, beneficii materiale, prime și condiții optime la locul de muncă. În contrapartidă, angajatorul așteaptă din partea salariatului muncă, suport în perioadele dificile ale organizației și loialitate (Freeman, 2010, p. 53).

Furnizorii, ca stakeholderi, sunt vitali pentru succesul unei organizației întrucât material primă va determina calitatea și prețul produsului final (Freeman, 2010, p. 53).

Clienții plătesc pentru produsele sau serviciile pe care le oferă organizația, fapt ce permite existența acesteia (Freeman, 2010, p. 53).

Societatea este cea care acordă dreptul organzației să construiască facilități și oferă o serie de servicii. În schimb, aceasta beneficiază de pe urma taxelor pe care le colectează (Freeman, 2010, p. 53).

Managementul are un rol important. Pe de-o parte datorită managementului, acesta se comportă ca un angajat având aceleași mize ca acesta, pe de alta, acesta are datoria de a prezerva bunăstarea organizației. Acest aspect va fi prezentat pe larg în cadrul capitolelor următoare.

Clasificarea realizată de către R. Edward Freeman a fost foarte apreciată la momentul respectiv, singura critică fiind reprezentată de neincluderea competitorilor ca stakeholderi. Totuși, conform teoriilor enunțate anterior, potrivit cărora stakeholderii sunt doar acele entități sau grupuri fără de care compania nu poate exista, putem afirma faptul că prezența competitorilor nu este impedios necesară.

O altă clasificare a stakeholderilor a fost realizată în anul 1996 de către Greenley și Foxall care, analizând o serie de firme britanice, au identificat 4 tipuri de stakeholderi:

Consumatori

Angajați

Concurenți

Acționari

Ei au descoperit că orientările firmei față deaceste grupuri au fost legate între ele și că orientarea spre consum a fost un bun predictor al atitudinii unei firme față de concurenți și angajați. Câțiva ani mai tarziu aceștia au studiat relația dintre atitudinile acestor firme față de părțile interesate și performanței firmei și au ajuns la concluzia că măsurile de performanță și relațiile sunt moderate de mediul extern (Greenley et Foxall, 1997, p.260).

Pe măsura trecerii timpului, în contextul dezvoltării economice, clasificările stakeholderilor au început să cuprindă un număr mai ridicat de actori.

O caracterizare modernă realizată de către R. Edward Freeman, ilustrează următoarele categorii de stakeholderi: (Freeman, Jeffrez et Wicks, 2007, p.25).

Figura 2. Stakeholderii organizației identificați de R. Edward Freeman

Comparativ cu clasificările anterioare realizate de către R.Edward Freeman, se poate observa că în ultima clasificare realizată, acesta a introdus două categorii noi de stakeholder: ONG-urile și Guvernul.

ONG-urile reprezintă un fenomen general în această perioadă, o forță puternică ce poate influența enorm activitatea și imaginea unei organizații.

Cele mai recente clasificări delimitează stakeholderii în două categorii importante: externi și interni.

Stakeholderi externi:

Clienții

Furnizorii

Creditorii

Administrația publică

Concurența

Opinia publică

Stakeholderii interni:

Acționarii

Consiliul de administrație

Managerii superiori

Salariații (Lynch, 2002, p.487).

Așadar, se poate observa că realizarea unei clasificări care să includă fiecare categorie de stakeholder este una dificil de realizat, considerată de cele mai multe ori o acțiune subiectivă bazată pe natura persoanei care o realizează și specificul organizației.

Considerăm că există 2 tipuri principale de stakeholderi ai organizației: interni și externi. Stakeholderii interni sunt reprezentați de 3 persoane/grupuri de personae din cadrul organizației:

Acționarii și consiliul de administrație care prin Adunarea Generala a Acționarilor influențează toate acțiunile organizației;

Managerii,care coordonează și facilitează bunul mers al organizației;

Salariații care în schimbul beneficiilor materiale pe care le primesc, exercită o serie de sarcini.

Stakeholderii externi considerăm că sunt persoanele sau grupurile de persoane din mediul extern organizației cu care aceștia interacționează voluntar sau involuntar. Astfel, aceștia pot fi:

Furnizorii, care aprovizionează organizația cu resurse;

Clienții, care oferă bani în schimbul bunurilor și serviciilor pe care le primesc de la organizație;

Concurența, stimulează spiritul intreprenorial și eficiența, asigură consumatorilor o ofertă variată și contribuie la micșorarea prețurilor și sporirea calității produselor și serviciilor;

Guvernul, care conduce, coordonează și exercită controlul asupra administrației publice, elaborează strategii guvernamentale dorind să îmbunătățească accesul întreprinderilor la finanțare, creșterea competitivității acestora sau simplificarea și îmbunătățirea cadrului de reglementare;

Potențialii investitori;

Sindicatele;

ONG-urile.

În plus, analizând cadrul economic actual, pot afirma faptul că, pe lânga clasificarea realizată anterior, în categoria stakeholderilor externi mai putem adăuga investitorii, băncile finanțatoare/instituțiile financiare, prestatorii de servicii, statul sau chiar societatea.

3. Rolul stakeholderilor într-o organizație

Relațiile întreprinderii cu stakeholderii săi au evoluat de-a lungul timpului într-un mod accelerat. La început, managerii își concentrau atenția doar asupra axei produs – piață, iar numărul stakeholderilor care erau luați în considerare de către management era limitat.

O sarcină dificilă îi revine managementului unei organizații care trebuie să țină cont de nevoile tuturor stakeholderilor săi. În mod contrar, dacă acestea sunt ignorate, activitatea organizației poate avea de suferit.De cele mai multe ori, stakeholderii se implică în sistemul decizional al managementului întrucât aceștia consideră că viitoarele decizii luate la nivel de organizație îi pot afecta și pe ei.

Un alt aspect important este reprezentat de faptul că stakeholderii posedă și furnizează resurse ale organizației, astfel încât cu cât întreprinzătorul va reuși să stabiliească legături strânse cu aceștia, cu atât va obține într-o cantitate mai ridicată și în condiții superioare de cost resurse financiare, informaționale, materiale și umane. Astfel, cultivarea de relații cât mai bune cu stakeholderii conduce la amplificarea capacității întreprinzătorului de a soluționa cu succes ansamblul problemelor organizației.

Este important de precizat faptul că un întreprinzător nu are legături la fel de strânse cu toți stakeholderii organizației sale. Acesta interacționează cu anumite categorii de stakeholderi și pe care poate să îi folosească, pe care îi consideră importanți pentru a menține și dezvolta activitatea firmei.

De exemplu, angajații sunt cei care asigură forța de muncă, acționarii și/sau creditorii oferă capital, furnizorii asigură aprovizionarea organizației cu materie primă iar en-gros-iștii ajută ca produsele să ajungă pe piață la consumatori. Pentru a supraviețui, companiile au nevoie de clienți care să le cumpere bunurile și serviciile fiind, de asemenea, în competiție cu alte companii. Aceste relații ale companiei influențează strategia acesteia, politica de decizii a întreprinzătorului și stakeholderii vitali pentru existența și desfășurarea activității companiei.

Sintetizând, putem afirma faptul că principalele roluri ale stakeholderilor sunt reprezentate de asigurarea și/sau facilitarea accesul la resurse, obținerea pentru aceștia de beneficii directe și indirecte din relațiile cu organizația implicată, conceperea, elaborarea, implementarea și evaluarea activităților și obiectivelor proiectelor organizației, implicarea semnificativă în acțiunile majore ale organizației, influențarea mediilor interne și externe organizației în vederea îmbunătățirii imaginii și colaborarea permanentă cu managementul organizației.

CAPITOLUL II

MANAGEMENTUL STAKEHOLDERILOR

1.Teoria managementului stakeholderilor

O teorie a stakeholderilor firmei trebuie să redefinească scopul și obiectivele organizației. Astfel, teoria stakeholderilor elaborată de Stanford Research Institute (SRI) sugerează faptul că scopul organizației este de a maximiza bunăstarea acționarilor, cuvântul dominant fiind “supraviețuire”.

Totuși, în opinia lui Freeman, scopul organizației este altul, teoria stakeholderilor fiind, de asemenea, abordată diferit. Acesta consideră că teoria stakeholderilor poate îmbrăca mai multe alte teorii consacrate, fiecare dintre ele având același nucleu, conectate într-un mod inexplicabil de modul în care organizațiile trebuie să fie conduse și de modul în care managerii trebuie să acționeze (Freeman, 2010, p. 44-45).

Astfel, Freeman definește acest concept oferind 2 argumente:

1. Agumentul legal: prin legi și reguli, societatea nu a îngradit obținerea și utilizarea de către organizații a profitului rezultat din activitățile exercitate.

2. Argumentul economic: prin activitatea organizației se crează bunuri și servicii pentru consumatori, astfel că, guvernul nu trebuie să intervină (Freeman, 2010, p. 44-45).

În lucrarea sa clasică intitulată “Strategia Corporației”, Ansoff respinge și el teoriile clasice ale stakeholderilor explicând că între cuvintele responsabilități și obiective nu există sinonimie așa cum a fost considerat în conținutul teoriilor anterioare. Teoria lui Ansoff ilustrează faptul că obiectivele unei organizații ar trebui să derive din posibilele conflicte ale stakeholderilor: muncitorii, acționarii, distribuitorii, managerii sau vânzătorii.

Preston și Sapienza, în anul 1984, definesc managementul stakeholderilor ca afirmația conform căreia societățile comerciale pot și ar trebui să servească interesele multiplilor stakeholderi (Preston et Sapienza, 1990, p. 361)

Freeman afirma faptul că managementul stakeholderilor este reprezentat doar de executarea unui management de calitate care va maximzia profitul. Astfel, conform acestuia, obligațiile acționarilor sunt acelea de a se asigura că produsele și serviciile pe care le furnizează sunt conform caracteristicilor enunțate de către aceștia, colaborarea cu distribuitori care lucrează pentru bunăstarea organizației, angajați care își exercită sarcinile de serviciu în mod corect fiind în același timp buni cetățeni. Pe termen lung, toate aceste caracteristici se vor dovedi a fi favorabile pentru organizație (Freeman, Harrison, Wicks, Parman, et de Colle, 2010, p. 54).

Freeman, Wicks și Parman definesc managementul stakeholderilor ca o cerință a managerilor de a dezvolta relații cu stakeholderii, de a-i inspira și de a crea o comunitate în care fiecare entitate luptă pentru a oferi valoarea pe care organizația a promis-o clienților săi (Freeman, Wicks, et Parmar, 2004, p. 364).

De asemenea, Freeman afirmă faptul că managementul ocupă un rol esential în organizațiile moderne. Teoriile stakeholderilor nu oferă întâietate unei anumite categorii de stakeholder în fața alteia, în aceste condiții managementul trebuind să mențină relațiile în balanță.

Cele mai recente publicații constată că managementul stakeholderilor este reprezentat de relațiile dintre o organizație și stakeholderii săi. Aceste relații pot avea impacte pozitiv cât și negativ asupra ambelor părți. Astfel, în vederea diminuării impactelor negative, stakeholderii trebuie să fie conduși pentru a nu prejudicia în vreun fel obținerea de beneficii (Chinyio et Olomolaiye, 2010, p. 6).

O abordare mai aprofundată a managementului stakeholderilor ia o serie de factori în calcul ca: factori morali, politici, tehnologici sau economici. Astfel, 3 abordări sunt importante:

Abordare strategică: alocă o mai mare prioritate profitului realizat de un anumit stakeholder decât interesele celorlalți stakeholder ai organizației.

Abordare fiduciară: alocă o responsabilitate fiduciară stakeholderilor oferindu-le mize egale.

Abordare sintetică: alocă o responsabilitate morală, dar nu obligatorie stakeholderilor (Chinyio et Olomolaiye, 2010, p. 6).

În cadrul unei organizații, managementul stakeholderilor ar trebui să poată răspunde la următoarele întrebări:

Cine sunt stakeholderii?

Care sunt mizele lor?

Ce oportunități prezintă?

Ce constrângeri au?

Ce repsonsabilități are organizația față de stakeholder?

Ce strategii sau acțiuni ar trebui să elaboreze organizația pentru a crește implicarea stakeholderilor? (Carroll et Buchholtz, 2006, p. 7).

Astfel, următoarele răspunsuri vor genera decizii pe care fiecare organizație trebuie să le ia, cu precădere într-o direcție a unui management al stakeholderilor. Această abordare trebuie să fie coordonată din interiorul organizației, implicarea personalului fiind deosebit de importantă în abordarea stakeholderilor (Carroll et Buchholtz, 2006, p. 8).

Conform Carroll și Buchholtz, abordările ar trebui să fie făcute pe două niveluri: macro și micro. La un nivel macro se vor situa orientările generale pe baza cărora se vor elabora tacticile (la nivel micro) (Carroll et Buchholtz, 2006, p. 8).

Totuși, Carroll B. Archie consideră că cea mai mare provocare a managementului stakeholderilor este aceea de a asigura că stakeholderii principali ai organizației își asigură obiectivele în același timp în care ceilalți stakeholderi își mențin un nivel al satisfacerii ridicat (Carroll, 1991, p.254).

Așadar, în ceea ce privește managementul stakeholderilor, discuțiile sunt și aici diverse și, privite din mai multe puncte de vedere, o definiție clară este imperios necesară datorită legăturii strânse dintre management-stakeholder-performanță financiară. Firește, în literatura emipirică există o serie de interpretări ale managementului stakeholderilor.

Considerăm că managementul stakeholderilor este un concept deosebit de important care trebui executat în cadrul organizației cu o rigurozitate ridicată în vederea maximizării profitului. Principalele obiective ale acestuia ar trebui să fie:

Să fie eficient;

Să vină în sprijinul obiectivelor strategice ale organizației;

Să țină cont de contextul actual în care își desfășoară activitatea organizația;

Să poată identifica principalele categorii de stakeholderi;

Să poată respecta nevoile stakeholderilor;

Să poată corela corect balanța dintre nevoile organizației și recompensele oferite stakholderilor;

Să diminueze pe cât posibil riscurile organizației.

Principiile managementului stakeholderilor

În afaceri, pentru ca o corporație să continue să crească și să se dezvolte, trebuie să învețe să echilibreze propriile interese cu interesele stakeholderilor. Doar în acest sens se vor satisface nevoile societății (Carroll, 1991, p.4).

Scopul principal al stakeholderilor este de a oferi managerilor organizațiilor direcții care să ajute la echilibrarea obiectivelor corporative cu nevoile stakeholderilor organizației. În plus, principiile au ca scop atragerea atenției managerilor asupra diverselor circumscripții pe care aceștia sunt obligați să le ofere și creșterea gradului de deschidere a proceselor de management" (Clarkson et al,).

Principiul 1: Managementul relațiilor cu stakeholderii trebuie astfel conceput încât să asigure obținerea de performanțe superioare de către organizație și sustenabilitatea sa.

Toate activitățile și direcțiile viitoare ale managementului superior trebuie astfel orientate încât să asigure îndeplinirea tuturor obiectivelor organizație. Cum de cele mai multe ori acestea sunt reprezentate de obținerea de performanțe cât mai ridicate, acest principiu trebuie să ghideze toate acțiunile managerului.

Principiul 2: Managerii organizației ar trebui să ia în considerare în timpul luării deciziilor preocupările și interesele stakeholderilor.

Managerii ar trebui să recunoască și să monitorizeze în mod activ preocupările tuturor stakeholderilor și să ia în considerare interesele lor în procesul de luare a deciziilor. Este important ca în afaceri să fie conștienți de diversitatea stakeholderilor. Acesta trebuie să acorde timpi identificării diferitelor tipuri de stakeholder și intereselor lor unice. Cu toate acestea, nu înseamnă că managerii trebuie să abordeze orice nevoie a fiecărui stakeholder, ci, la un nivel minim, aceștia ar trebui să evalueze interesele acestora pentru a determina modul în care acestea au impact asupra organizației (Clarkson et al, p.4).

Principiul 3: Managerii organizației ar trebui să comunice în mod eficace și deschis cu stakeholderii, adaptând procesul de comunicare pentru a satisface nevoile stakeholderilor

Managerii ar trebui să asculte și fie deschiși spre comunicare cu stakeholderii în ceea ce privește preocupările și contribuțiile respective ale acestora, precum și cu privire la riscurile pe care aceștia și le asumă din cauza implicării lor în corporație. Pentru un manager, comunicarea deschisă cu stakeholderii în proiect este esențială pentru succesul proiectului (Clarkson et al, p.4).

Pentru ca procesul de comunicare cu stakeholderii să fie eficient, managerii trebuie să asculte cu atenție nevoile părților interesate și să se angajeze în mod colectiv la un dialog care permite ambelor părți să pună în mod deschis întrebări și să comunice posibilele preocupări pe care le au. Este responsabilitatea managerilor de a identifica nevoile fiecărui tip de stakeholderși apoi să adapteze comunicarea la tipul individual de stakeholder (Clarkson et al, p.4).

Cu toate acestea, autorii avertizează că procesul de comunicare deschisă nu ar trebui să implice un "angajament de luare a unor decizii colective", ci utilizarea informațiilor culese în timpul sesiunilor de dialog, pentru a obține o mai bună înțelegere a nevoilor stakeholderilor și utilizării acestor informații pentru a lua decizii de calitate (Clarkson et al, p.4).

Principiul 4: Managerii organizației ar trebui să trateze în mod echitabil și echilibrat stakeholderii.

Managerii ar trebui să recunoască interdependența dintre eforturi și recompense între stakeholder și ar trebui să încerce să realizeze o distribuire echitabilă a beneficiilor și a sarcinilor de activitate corporativă printre acestea, luând în considerare riscurile și vulnerabilitățile lor (Clarkson et al, p.4).

Autorii au identificat două tipuri de stakeholderi: voluntari și involuntari. Stakeholderii voluntari sunt cei care participă la activitatea organizației voluntar, stakeholderii involuntari fiind cei care sunt afectați de activitățile organizației, indiferent de alegere.

Pentru a se asigura că stakeholderii rămân angajați scopului organizației, managerii trebuiesă se asigure că stakeholderii primesc un beneficiu adecvat și că riscurile sunt gestionate la un nivel pe care aceștia sunt dispuși să îl suporte. Acest lucru poate necesita un efort suplimentar din partea managerului și pot tinde să se concentreze asupra riscurilor pentru a minimiza potențialul de recompense (Clarkson et al, p.5).

Principiul 5: Managerii organizației ar trebui să dezvolte parteneriate cu stakeholderii.

Managerii ar trebui să coopereze cu alte entități, atât publice cât și private, pentru a se asigura că riscurile și efectele nocive care decurg din activitățile corporatiste sunt reduse la minimum și, în cazul în care acestea nu pot fi evitate, în mod corespunzător compensate (Clarkson et al, p.5).

Schimbarea este dificilă pentru cei mai mulți dintre noi. În scopul reducerii rezultatelor nedorite ale modificărilor din cadrul activităților pe care le exercită organizația, managerii ar putea avea nevoie de ajutor din partea factorilor cheie. Prin urmare, prevenția este deosebit de importană în astfel de momente ca înainte ca problemele să apară, managerul trebuie să dezvolte în mod proactiv relații cu stakeholderi care pot contribui la rezolvarea provocărilor (Clarkson et al, p.268).

Principiul 6: Managerii organizației ar trebui să evidențieze în mod clar riscurile pentru stakeholder în relațiile cu entitatea respectivă.

Managerii ar trebui să evite cu totul activitățile care ar putea pune în pericol drepturile inalienabile ale omului (de exemplu, dreptul la viață) sau de a da naștere unor riscuri care, ar fi în mod vădit inacceptabil pentru stakeholderi (Clarkson et al, p.5).

În cazul coordonării activităților unei organizații, managerii nu pot anticipa totul dinainte.Stakeholderii ar trebui să colaboreze cu managerul în vederea identificării posibilelor strategii de reducere a riscurilor și ar trebui să caute modalități de a identifica și de a reduce riscurile. Cu toate acestea, în cele din urmă managerul este responsabil să găsească un echilibru între riscurile și recompensele stakeholderilor (Clarkson et al, p.269).

Principiul 7: Managerii organizației ar trebui să echilibreze interesele lor ca stakeholderi cu interesele celorlalți stakeholderi.

Așa cum este indicat, managerii sunt, de asemenea, un important actor în cadrul organizației. Cu toate acestea, managerul este și el într-o poziție unică de stakeholder. După cum sugerează autorul, cu acces direct la informații, uneori, privilegiat și cu influențe asupra factorilor de decizie, managerul este într-o poziție de putere și de control. În plus, un eșec ar putea avea impact asupra siguranței locului de muncă, recompenselor, sau responsabilităților și influențelor în cadrul organizației. Managerul ar trebui să încurajeze punerea în aplicare a unui proces care va genera acest echilibru. În acest sens,va câștiga credibilitate cu stakeholderii și în cadrul organizației (Clarkson et al, p.5).

Așadar, prin afișarea unei preocupări pentru stakeholder și tratarea acestora în mod echitabil, managerii pot deschide canalele de comunicare și pentru a crea parteneriate. Lucrând împreună, managerii și stakeholderii sunt în măsură să identifice riscurile și să împărtășească recompense. Printr-o relație echilibrată de colaborare, toți sakeholderii se vor implica în îmbunătățirea activităților pe care le exercită organizația.

3.Avantajele utilizării managementului stakeholderilor

Pe parcursul lucrării au fost deja ilustrate o serie de beneficii ale utilizării stakehoilderilor în procesele de management al organizațiilor.

Stakeholderii individuali sau de grup prezintă două caracteristici importante:

Au interese substanțiale în conceperea, derularea și finalizarea activităților organizației;

Pot influența în mod semnificativ conținutul și rezultatele activităților întreprinderilor respective, apelând la mijloace formale și informale, de diverse naturi inclusiv relaționale, financiare, sentimentale, ș.a. (Nicolescu, 2008).

Conform autorilor standardului AA1000, implicarea stakeholderilor începe, de cele mai multe ori, după ce efectele negative au apărut asupra diferitelor proiecte.

Standardul AA1000 este un amplu material realizat de o serie de profesori și specialisti din domeniul managementului stakeholderilor. Redactarea acestuia a început în anul 2006 sub forma unui studiu-pilot. Ulterior, pe baza feed-back-urilor primate, a cercetărilor aprofundate și a intervievării a peste 1000 de stakeholderi a fost realizat un prim draft al acestui standard, draft care a luat forma finală după consultarea a stakeholderilor din peste 20 de țări.

AA1000 a fost conceput pentru a permite organizațiilor de orice dimensiune să răspundă într-un mod cât mai rapid la oportunitățile care se ivesc facilitând totodată rezolvarea problemele pe care le întâmpină, fiind aplicabil atât activităților interne cât și externe pe care le realizează organizația. Acesta dorește să vină în ajutorul managerilor și a alte persoane responsabile de luarea deciziilor în cadrul organizației. De asemenea, standarul poate fi utilizat pentru a sprijini o gamă largă de alte standarde care recomandă sau impun implicarea stakeholderilor în organizație. Totuși, acesta nu a fost proiectat pentru a înlocui sau submina cadrele legale deja existente dar poate fi util însprijinirea acestor cadre.

Figura de mai jos detaliază o serie de beneficii obținute de pe urma implicării stakeholderi, conform standardului AA1000:

Ima

Figura 3-Beneficiile utilizării stakeholderilor

Este important de precizat aici că pot exista și o serie de efecte negative dacă se ignoră interesele și solicitările stakeholderilor:

Diminuarea performanțelor economico-sociale;

Deteriorarea sustenabilității organizației;

Pierderi de imagine;

Boicoturi din partea clienților;

Conflicte de muncă;

mai slabă performanță financiară;

Proiecte slab calitativ.

Responsabilitățile organizației față de stakeholderii

Când se abordează conceptul de responsabilități ale organizației față de stakeholderii, trebuie luat în considerare un concept important numit “responsabilitate socială corporativă”.

În Europa exista un număr ridicat de termeni care sunt echivalați responsabilității sociale. Astfel, conform Grigore și Grigore, 2009, întâlnim:

Responsabilitatea Corporatistă–simbolizează în linii mari sustenabilitate intreprenorială.

Sustenabilitate Corporatistă –implică adaptarea produselor și serviciilor unei organizații în funcție de așteptările pe care le au consumatorii.

Guvernanța Corporatistă – pune accentul pe managmentul afacerilor și pe instituțiile de conducere ale unei organizații.

Responsabilitatea socială – presupune un angajament civic al organizațiilor.

Intreprenoriat responsabil– concept ce a fost prezentat de Organizația Națiunilor Unite, recunoaște ca rol important al organizațiilor realizarea dezvoltării durabile concomitent cu sporirea creșterii economice și a competitivității organizației (Grigore et Grigore, 2009, p.61).

O altă clasificare,realizată de Archie B. Carroll, înglobează responsabilitatea socială corporativă pe ca o gamă de obligații de ordin social pe care întreprinderile le au față de societate.

Astfel, aceste sunt:

Responsabilitățile economice – obținerea de profit

Responsabilitățile legale – respectarea legii

Responsabilitățile etice – conceptul de etic în afaceri

Responsabilitățile discreționare – responsabilitatea de a fi un bun cetățean; sunt acele responsabilități ce au ca principal scop îmbunătățirea comunității și a calității vieții fără a fi ghidate de dorința de a obține profit (Carroll, 1991, p. 39-48).

Așadar, se poate observa că majoritatea definițiilor ilustrează responsabilitatea organizației ca fiind obligația pe care o organizație o are față de mediul înconjurător, de mediul în care activează, de cadrul legal, clienți, furnizori sau concurență. Mult mai concret, Wood și Santana în lucrarea „Business Ethics – Text and workbook” definesc responsabilitatea corporației ca „setul de obligații ale tuturor companiilor față de stakeholderi și societate” (Santana et Wood, 2009, p.133-144).

Și autorul Archie B. Carroll admite faptul că există o legătură naturală între conceptul de responsabilitate socială corporativă și stakeholder, considerând înțelesul cuvântului "social" ca fiind întotdeaunea vag și lipsit de un înțeles specific, fără a îndruma cu exactitate direcția specifică de responsabilitate a organizației.

Așadar, sintetizând, putem afirma că “obligațiile”organizației față de stakeholderii săi sunt:

Definirea clară a obiectivelor pe care le are organizația în relațile cu ei;

Comunicarea permanentă cu aceștia;

Tratarea stakeholderilor într-un mod corect și etic;

Respectarea nevoilor tuturor stakeholderilor și încercarea de a le satisfice într-o proporție cât mai mare, necesitate care corespunde intereselor majore ale organizației;

Informarea continuă a stakeholderilor cu privire la evenimentele importante din activitățile firmei;

Familiarizarea stakeholderilor cu organizația prin realizarea de vizite periodice în cadrul acesteia;

Participarea stakeholderilor la sărbătorirea unor evenimente importante ale organizației;

Întărirea relațiilor cu aceștia prin realizarea de vizite periodice de către manager;

Inițierea de către manager de activități comune, recreative și/sau distractive;

Cooptarea stakeholderilor în diverse organisme din cadrul firmei;

Implicarea directă stakeholderilor în realizarea unor acțiuni importante (expoziții, târguri, vizite de afaceri);

Oferirea de către firmă a unor stimulente financiare stakeholderilor sub formă de comisioane, prime, bonusuri pentru contribuții majore la obținerea performanțelor economice ale firmei;

Participarea stakeholderilor importanți la măririle de capital ale firmei; (Nicolescu, 2001, p.276)

Angajații sunt o resursă umană care trebuie să fie tratată cu demnitate și respect. În acest scop, se recomandă utilizarea unui stil de conducere consultativ/participativ care să aibă ca rezultat încrederea reciprocă;

În luarea deciziilor, organizația trebuie să țină cont de drepturile angajaților;

Tratarea clientului ca pe un pilon egal într-o tranzacție;

Focalizarea acțiunilor managementului organizației pe adăugarea de valoarea justă clientului, oferirea de informații complete, garantarea corectă și realizarea unui nivel de satisfacție cât mai ridicat;

Interpretarea și onorarea cu conștiinciozitate a drepturilor consumatorilor (Carroll, 1992, p.46-48).

Totuși, este important de precizat faptul că responsabilitățile organizației de cele mai multe ori diferă de la o categorie de stakeholderi la alta, astfel că, fiecare acțiune a organizației trebuie să fie corect realizată și să țină cont de nevoile și caracteristicile stakeholderilor, dar și de așteptările pe care managerii le au de la aceștia.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND “MANAGEMENTUL RELAȚIILOR CU STAKEHOLDERII ÎN CADRUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL ÎNTRERINDERILOR PRIVATE MICI ȘI MIJLOCII DIN RONÂNIA (CNIPMMR)”

Prezentarea organizației

Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) a fost înființat în anul 1992 și este o confederație patronală română, cu personalitate juridică, independentă, non-profit, neguvernamentală și apolitică, reprezentativă la nivel national. CNIPMMR asigură reprezentarea unitară a intereselor IMM-urilor și a mișcării patronale a IMM-urilor la nivel național și international (www.cnipmmr.ro, accesat la data de 3.04.2016, ora 12:03).

Misiune

“CNIPMMR se focalizează asupra dezvoltării unui mediu de afaceri funcțional, asupra promovării, apărării și reprezentării intereselor întreprinzătorilor și întreprinderilor private în raporturile acestora cu organele puterii și cu administrația de stat, precum și în relațiile cu alte organisme din țară și din străinătate. CNIPMMR se axează de asemenea pe furnizarea anumitor categorii de informații, cunoștințe și servicii IMM-urilor, în vederea creșterii potențialului și competitivității acestora” (www.cnipmmr.ro, accesat la data de 3.04.2016, ora 12:03).

Obiective

Obiectivele fundamentale ale organizației sunt:

Creșterea numărului de IMM-uri la 1000 de locuitori de la 21,9, la 42,2 (media Uniunii Europene)

Creșterea în medie cu 8 – 10% a numărului de locuri de muncă furnizate de sectorul de IMM-uri în fiecare an ;

Creșterea cu 10 – 12% a aportului IMM-urilor la valoarea adăugată brută în medie în fiecare an;

Apărarea și promovarea intereselor IMM-urilor la nivel local, sectorial, național și internațional, în special în Uniunea Europeană;

Creșterea capacității investiționale a IMM-urilor și relansarea procesului investițional în România;

Dezvoltarea, promovarea rolului și importanței clasei de mijloc din România, pentru dezvoltarea economică și socială a României;

Realizarea unui mediu de afaceri predictibil și favorizant pentru IMM-uri;

Dezvoltarea și creșterea prestigiului CNIPMMR pe plan național și internațional, în condițiile unor puternice structuri teritoriale și sectoriale www.cnipmmr.ro, accesat la data de 3.04.2016, ora 12:13).

Membri

În prezent, CNIPMMR are în structura sa 8 federații regionale, în toate cele 8 regiuni de dezvoltare ale României, precum și 98 de membri asociați (organizații patronale teritoriale și sectoriale – de ramură, ale tinerilor întreprinzători și femeilor de afaceri).

De asemenea, organizația este membră în cadrul Alianței Confederațiilor Patronale din România (ACPR) ce este constituită din 9 confederații patronale reprezentative la nivel national (www.cnipmmr.ro, accesat la data de 3.04.2016, ora 12:17).

Prin aderarea la CNIPMMR, membri au o serie de beneficii printre care enumerăm:

Le sunt reprezentate drepturile și interesele legitime, în cadrul dialogului social la nivel national, local și internațional, în negocierile colective și în relațiile cu instituțiile politico-administrative, cu organizațiile sindicale, cu societatea civilă și organizațiile internaționale;

Sunt apărați împotriva concurenței neloiale și împotriva abuzurilor administrative și sindicale;

Beneficiază de sprijin, asistență și îndrumare în activitatea pe care o desfășoară;

Primesc informațiile de care CNIPMMR dispune în domenii comerciale, financiare, bancare, fiscale, vamale, juridice, de marketing, manageriale, tehnice, tehnologice și din alte domenii de activitate;

Primesc asistență juridică, economică, tehnică, financiară, comercială și în alte domenii de activitate;

Au acces la publicațiile editate de CNIPMMR, având totodată posibilitatea de a publica în cuprinsul acestora informații cu privire la activitatea lor, precum și materiale publicitare;

Pot participa la expoziții, târguri și la orice alte evenimente organizate de către CNIPMMR în țară și în străinătate.

În schimbul acestor beneficii, membrii trebuie să:

Acționeze pentru realizarea obiectului de activitate al CNIPMMR, în vederea îndeplinirii scopurilor din statut;

Militeze pentru creșterea prestigiului CNIPMMR și al membrilor acestuia, în țară și în străinatate.

Respecte statutul și hotărârile organismelor de conducere;

Respecte normele de etică profesională și ținuta morală în relațiile cu ceilalți membri ai CNIPMMR și cu partenerii de contracte;

Participe la acțiunile organizate de CNIPMMR (www.cnipmmr.ro, accesat la data de 3.04.2016, ora 12:36).

Activități

Pentru realizarea scopurilor propuse, activitățile CNIPMMR sunt deosebit de complexe:

Inițierea și propunerea unor proiecte legislative și acte normative pentru a facilita și încuraja înființarea și funcționarea IMM-urilor;

Apărarea intereselor membrilor CNIPMMR în relațiile cu autoritățile publice și cu sindicatele;

Stimularea și promovarea relațiilor economice și a cooperării internaționale în interesul IMM-urilor din România;

Participarea activă la dialogul social în vederea facilitării procesului de elaborare a deciziilor și actelor normative pentru sprijinirea activității IMM-urilor;

Participarea la comisiile guvernamentale și parlamentare care vizează problemele legate de activitatea societăților comerciale;

Colaborarea cu sindicate, patronate, camere de comerț, organisme ale administrației publice sau alte organizații profesionale;

Facilitarea accesului membrilor la diverse programe de asistență financiară sau de altă natură, prin intermediul organizațiilor specializate;

Editarea unor publicații de specialitate și organizarea unor evenimente destinate promovării întreprinderilor mici și mijlocii, cum ar fi: seminarii, expoziții, conferințe, târguri comerciale ș.a.;

Sensibilizarea opiniei publice cu privire la problematica întreprinderilor mici și mijlocii, elaborând și finanțând în acest scop studii, analize, sondaje de opinie și informări publice (www.cnipmmr.ro, accesat la data de 3.04.2016, ora 12:40).

De asemenea, CNIPMMR dispune din anul 2006 și de un portal- Portalul IMMRomânia ce furnizează soluții, servicii și informații actualizate pentru IMM-uri, necesare pentru succesul în afaceri.

Portalul asigură colaborarea și crearea de contacte între:

Diferite tipuri de IMM-uri care doresc să vândă sau să obțină diferite informații despre bănci, societăți de leasing, fonduri de garantare sau firme de consultanță,

Furnizorii de servicii pentru IMM-uri,

Organizații focalizate pe domeniul IMM-urilor.

Colegiul de Excelență în afaceri, CEA, este o altă activitate desfășurată de CNIPMMR ce vine în sprijinul IMM-urilor. Creat în anul 1997 după modelul belgian și spaniol, Colegiul are ca scop facilitarea accesului IMM-urilor membre ale CNIPMMR la informații specifice din domeniul acestora (www.cnipmmr.ro, accesat la data de 3.04.2016, ora 12:40).

CEA este un club exclusivist în care admiterea de noi membri se face numai la recomandarea unuia dintre membrii existenți, întâlnirile membrilor au loc sub forma unui business lunch, la care sunt invitate 2-3 personalități din țară sau străinătate (miniștri, secretari de stat, parlamentari, ambasadori, însărcinați cu afaceri, lideri ai unor organizații internaționale, reprezentanți ai Uniunii Europene, etc.) (www.cnipmmr.ro, accesat la data de 3.04.2016, ora 13:03).

Pe lângă acestea, CNIPMMR desfășoară o serie de alte activiăți importante. Printre cele mai importante, amintim:

Topul Național al Firmelor Private din România

Topul Național al Firmelor Private din România este cel mai amplu eveniment anual dedicat recunoașterii performanțelor mediului de afaceri din România și premierii celor mai performante întreprinderi, prin intermediul căruia sunt transpuse bunele practici internaționale în domeniu.

Pe baza informațiilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în funcție de profitul brut (PB), cifra de afaceri (CA), productivitate și performanță în afaceri, sunt acordate mai multe categorii de premii.

Evenimentul adună peste 1000 de participanți anualiar personalități care Dl. Victor Ponta, Primul Ministru al României, Dl. Andrei Dominic Gerea, Ministrul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, Dl. Eugen Teodorovici, Ministrul Finanțelor Publice sau Dna. Rovana Plumb, Ministul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor vârstnice confirmă participarea în fiecare an.

Forumul Național al IMM și Ziua Întreprinzătorilor

Forumul Național al IMM-urilor și Ziua Întreprinzătorilor, eveniment care marchează importanța sectorului IMM-urilor și rolul acestora în dezvoltarea economică și socială a României. Fiecare ediție a Forumului abordează o temă economică de interes a momentului actual pe baza căreia debutează dezbaterile dintre participanți.

La eveniment participă peste 300 de reprezentanți de IMM-uri la nivel național și peste 20 de oficialități la nivel de Guvern și ministere.

Târgul Serviciilor/Produselor de Excelență pentru Întreprinderi

Târgul Serviciilor/Produselor de Excelență pentru Întreprinderi, a fost organizat pentru prima data anul trecut în 2015 concomitent cu Topul Național al Firmelor Private din România. Evenimentul are ca scop prezentarea și promovarea produselor și/sau serviciilor firmelor private, la nivel național. La prima ediție a Târgului au participat cu standuri de prezentare 25 firme din România.

Publicații realizate de CNIPMMR

Carta Albă a IMM-urilor din România reprezintă singura lucrare științifică de analiză anuală a mediului de afaceri din România, bazată pe o amplă cercetare de teren cu participarea a peste 1000 de întreprinzători și manageri din IMM-uri. Lucrarea este un raport de cercetare realizat de către CNIPMMR, pe perioada a treisprezece ani consecutivi. Carta Albă încorporează cele mai ample, cuprinzătoare și actuale analize și proiecții privind sectorul IMM-urilor din România. Lucrarea se editează și în limbile engleză, franceză, italiană, spaniolă și germană.

Evaluarea semestrială a mediului intreprenorial – apariție semestrială bilingvă, este o lucrare ce se bazează pe determinarea a patru indicatori: „indicele mediului de afaceri”, „indicele evoluției IMM-urilor”, „indicele aprecierii situației economice a firmelor proprii de către întreprinzători în semestrul curent comparativ cu semestrul similar al anului precedent” și „indicele intreprenorial”.

Structuri teritoriale

La nivel teritorial CNIPMMR este reprezentată de Federații Regionale ale IMM-urilor și de Asociații patronale care au în componența lor Patronate județene, a căror activitate este focalizată pe sprijinirea și promovarea intereselor IMM-urilor.

Figura.4- Federațiile CNIPMMR dispuse pe zone de dezvoltare

Federația Regională a Patronatelor IMM din Regiunea Nord Est

Regiunea realizează circa o zecime din PIB-ul național, iar pe locuitor indicatorul se situează cca 60% din media pe țară. Ținând cont de acestea,unul din dezideratele federației a fost și este reprezentat de absorbția fondurilor europene-

Federația Patronală a Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Regiunea Sud-Est

Federația Patronală a IMM-urilor Regiunea Sud-Est a fost înființată la finele anului 2004, reprezentând unica structură de acest tip din Regiunea Sud-Est. Obiectivele prioritare sunt: dezvoltarea IMM-urilor prin crearea unor mecanisme financiare pentru acordarea de credite și grant-uri acestora, dezvoltarea infrastructurii regionale, valorificarea potențialului turistic al regiunii, pregătirea corespunzătoare a resurselor umane, dezvoltarea colaborării cu Administrațiile Locale și Regionale în vederea stabilirii de strategii de dezvoltare durabilă a localităților și județelor.

Federația Regională a Întreprinderilor Mici și Mijlocii din regiunea Muntenia SUD

FRIMM Muntenia SUD este o structura federativă înființată în anul 2006, cu sediul în Ploiești a cărei activitate a fost orientată către promovarea și apărarea intereselor legitime ale membrilor săi, realizarea unui dialog permanent cu autoritățile centrale și locale pe probleme de interes comun și general, asigurarea condițiilor pentru dezvoltarea economică regională, într-un climat de concurență loială.

Federația Patronatelor din Regiunea Oltenia

Federația Patronatelor din Regiunea Oltenia, derulează o serie de activități în sprijinul dezvoltării și promovării IMM-urilor din regiunea sud-Vest precum: culegere, selectare și prelucrare a informației, transmiterea către membri de informații despre surse de finanțare disponibile IMM-urilor, transmitere către membrii Federației a modificărilor legislative apărute, solicitarea de propuneri legislative,comentarii, observații, propuneri privind eficientizarea relației mediului de afaceri și cu autoritățile publice locale sau organizarea de conferințe de presă.

Federația Regionala a Întreprinderilor Mici și Mijlocii din regiunea Vest

Este una dintre primele structuri federative înființate, a cărei activitate a fost orientată către promovarea și apărarea intereselor legitime ale membrilor săi, realizarea unui dialog permanent cu autoritățile centrale și locale, pe probleme de interes comun și general, asigurarea condițiilor pentru dezvoltarea economică regională, într-un climat de concurență loială.

Federația Regională IMM Nord-Vest

Activitatea desfășurată de organizațiile patronale afiliate Federației Regionale Nord-Vest a fost subordonată dezideratului major de reprezentare a intereselor firmelor membre în raporturile lor cotidiene cu instituțiile statului,cu sindicatele sau cu propriii angajați. În acest sens, sunt folosite toate pârghiile legale care stau la dispoziția patronatelor, precum: intervenții în toate structurile de dialog social, în organismele de conducere ale diverselor instituții deconcentrate, conferințe de presă și luări de poziție punctuale în diverse situații, domenii de interes pentru firme, participarea la diverse analize și formularea de concluzii și propuneri vizând mediul de afaceri.

Federația Patronală IMM – Regiunea Centru

Dezvoltarea societății civile organizate din perspectivă patronală și managerială în Regiunea Centru, dar și cea sectorială la nivel regional și național a reprezentat prioritatea activităților Federației. Corelarea organizațiilor existente și preocuparea pentru fondarea unor noi organizații la nivel regional și național în conformitate cu recomandările europene și cu respectarea dispozițiilor Legii dialogului social nr. 62/2011, reprezintă o altă prioritate.

Federația Patronală a Întreprinderilor Mici și Mijlocii București-Ilfov

Federația Patronalăa I.M.M.-urilor Regiunea București-Ilfov la nivel organizațional este compusă din P.I.P.M.M.-Bucuresti, cu un numar de 520 firme membre și C.J.I.P.M.M. – ILFOV

Pentru a veni in sprijinul membrilor Federația Patronală a Întreprinderilor Mici și Mijlocii București-Ilfov cât și Patronatele care o alcătuiesc federația a organizat acțiuni specifice de informare, instruire și consultanță pentru perfecționarea pregătirii întreprinzatorilor și managerilor din IMM-uri, în special in domeniile marketingului, managementului, finanțelor și contabilitatii.

Patronate afiliate CNIPMMR:

Patronatul Tinerilor Întreprinzători din România– PTIR: singura organizație patronală din România care reprezintă la nivel național și european interesele tinerilor întreprinzători cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani.

Patronatul Național al Femeilor de Afaceri din IMM: singura organizație patronală de acest tip din România.

Federația Patronatelor din Industria Alimentară (ROMALIMENTA): ce are ca principal scop dezvoltarea industriei alimentare autohtone într-un mediu economic dominat de competiție corectă și având ca scop satisfacerea cerințelor consumatorilor.

Federația Națională pentru Învățământ și Formare Profesională

Patronatul Român al Industriei de Vending (PRIV): organizatie non-profit creată cu scopul de a promova, a susține și apăra interesele membrilor săi și ale industriei de vending în relațiile cu statul, autoritățile publice, cu alte persoane fizice sau juridice, atât pe plan național cât și internațional.

Afilieri internaționale

Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) este membru în cele mai importante organizații europene și internaționale de IMM-uri. În această calitate, CNIPMMR participă activ la evenimentele și proiectele pe care le derulează, toate având ca scop o mai bună reprezentare a IMM-urilor din România la nivel internațional.

Astfel, CNIPMMR este membru în:

Uniunea Europeană a Artizanatului și Întreprinderilor Mici și Mijlocii (UEAPME): Președintele CNIPMMR este Vice-Președinte în cadrul organizației.

Asociația Mondială a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (WASME): Președintele CNIPMMR este Vice-Președinte în cadrul organizației.

Consiliul European pentru Întreprinderi Mici și Întreprenoriat (ECSB): Președintele CNIPMMR este Vice-Președinte în cadrul organizației.

Biroul Balcanic al Clasei de Mijloc (BBCM)

Consiliul Economic și Social European (CESE): CNIPMMR are un reprezentant din cei 5 desemnați de România în cadrul Grupului I și Plenului CESE.

Fondul Social European (FSE): o prezență a reprezentantului CNIPMMR în cadrul Colegiului Managerial.

Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitatea Muncii (ACSH): o prezență a reprezentantului CNIPMMR în cadrul Colegiului Managerial.

Programul Cadru F7 pentreu cercetare dezvoltare: reprezentantul CNIPMMR este membru în cadrul comisiei pentru IMM-uri.

De asemenea, de-a lungul timpului, CNIPMMR a semnat o serie de alte parteneriate internaționale.

Identificarea stakeholderilor organizației

De-a lungul anilor, politica Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România a fost de a cultiva relațiile cu toți stakeholderii sectorului de IMM-uri – Parlament, Guvern, ministere, prefecturi, bănci, celelalte confederații patronale, partide politice, reprezentanți și organisme ale Uniunii Europene reușind de cele mai multe ori să se facă auziți pe toate palierele.

Naționali

Stakeholderii naționali cu care CNIPMMR intră în contact zi de zi sunt deosebit de numeroși.Printre cei mai importanți amintim:

IMM-urile membre ale CNIPMMR

Structurile componente regionale

Federațiile

Federațiile sectoriale

Alte organizații

Organismele de conducere ale CNIPMMR

Convenția Națională

Colegiul Național

Biroul Permanent

Managerii și specialiștii din aparatul executiv

Organismele puterii politice și administrative din România

Parlamentul

Guvernul și ministerele

Președinția

Consiliile județene și prefecturile

Partenerii sociali din România

Confederațiile patronale reprezentative din România

Asociația Confederațiilor Patronale din România-ACPR

Confederațiile sindicale reprezentative din România

Coaliția pentru Dezvoltarea României

Confindustria

Asociația Oamenilor de Afaceri și a Industriașilor Independenți din Turcia-MUSIAD România

Băncile

Banca Comercială Română-BCR

BRD

Banca Transilvania

Banc Post

Casa de Economii și Consemnațiuni-CEC Bank

Exim Bank

Alpha Bank

Banca Comercială Feroviară-BCF

Fondurile de garantare și contragarantare

Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii-FNGCIMM

Fondul Român de Contragarantare-FRC

Fondul de garantare pentru agricultură

Sponsorii

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România-CECCAR

Groupama Asigurări S.A.

Exim Bank

Alpha Bank

Renault

Ford

Cotnari

Ymens

Astra Vagoane Călători S.A.

Benvenuti

Coral Impex

Mass-media

Național TV

N24 plus

Antena 3

Digi 24

Agerpres

Parteneri media: Adevarul.ro, Ziare.ro, The Money Channel, Hotnews.ro, Radio România Actualități, Radio Antena Satelor

Internaționali

Organizațiile Internaționale de profil

Uniunea Europeana a Artizanatului și IMM-urilor-UEAPME

Asociația Mondială a IMM-urilor-WASME

Consiliul European pentru IMM-uri și intreprenoriat-ECSB

Biroul Balcanic al Clasei de Mijloc-BBCM

Instituțiile Uniunii Europene

Comisia Europeană

Parlamentul European

Comitetul Economic și Social European

Comitetul Economic și Social European-CESE

Fondul Social European-FSE

Agenția Europeană pentru Securitate și Siguranță în muncă-ACSH

Confederațiile patronale din alte țări

Confederația IMM-urilor din Franța

IPOS Ungaria

Prezentarea și analiza relațiilor cu principalii stakeholderi identificați

Pentru a putea analiza calitatea relațiilor dintre CNIPMMR și stakeholderii săi, se vor descrierea pe larg activitățiile și principalele caracteristici ale legăturilor dintre aceștia.

IMM-urile membre ale CNIPMMR

IMM-urile membre ale Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România reprezintă cea mai importantă categorie de stakeholder. Misiunea, viziunea, obiectivele fundamentale ale organizației și acțiunile pe care aceasta le desfășoară sunt realizate pentru a reprezenta unitar interesele acestora.

Structurile componente regionale

Cele mai importante 3 categorii de IMM-uri membre al CNIPMMR au fost identificate anterior ca fiind: federațiile, organizațiile patronale și federațiile sectoriale.

Federațiile: 8 federații regionale din toate regiunile din România și 1 federație sectorială (Romalimenta)

Organizațiile patronale: 98 de patronate afiliate federațiilor, patronate ale tinerilor întreprinzător și ale femeilor întreprinzători

Federațiile sectoriale: 1 patronat al tinerilor întreprinzător și 1 patronat al femeilor întreprinzător din România

CNIPMMR comunică permanent cu structurile sale prin departamentul de Structuri Teritoriale. IMM-urile membre primesc periodic noutăți legislative și informații actualizate cu privire la cele mai importante modificări legislative ce le-ar putea crea prejudicii, invitații la evenimente specifice activității lor, convocări la ședințele din cadrul organismelor statului pentru susținerea și apărarea intereselor IMM-urilor sau solicitări de transmitere a unor puncte de vedere pentru a fi susținute și dezbătute în cadrul conferințelor de presă. La rândul lor, patronate județene au ca activitate principală focalizarea pe sprijinirea și promovarea intereselor IMM-urilor la nivelul județului din care acestea fac parte.

Organismele de conducere ale CNIPMMR

Organismele de conducere ale organizației sunt alcătuite din cei mai reprezentativi intreprinzători din România. Astfel, acestea îmbracă următoarele forme:

Convenția Națională

Evenimentul care se realizează o data la 4 ani este unul de referință pentru organizație deoarece în cadrul acesteia se aleg membrii organismelor de conducere: Președintele organizației, Prim-Vicepreședinții, Vicepreședinții și Membrii Biroului Permanent. De asemenea, în cadrul evenimentului la care participă structurile din toată România, se dezbat teme de interes pentru mediul de afaceri și IMM-uri, se adoptă Rezoluția ce cuprinde prioritățile majore ale anului viitor, se prezintă Raportul de activitate al CNIPMMR din ultimii 4 ani și Strategia CNIPMMR pentru următorii 4 ani.

Colegiul Național

Este format din Președintele organizației și din fiecare Președinte de patronat al CNIPMMR. O data la 3 luni au loc ședințe de Colegiu Național. Întrucât sunt prezenți reprezentanți ai fiecărei regiuni de dezvoltare din România, în cadrul ședințelor, se face schimb de know-how și se dezbat problemele specifice din fiecare regiune a țării.

Biroul Permanent

Alcătuit din Președinte, Prim-Vicepreședinți, Vicepreședinți și membri ai Biroului Permanent, acesta se întrunește sub forma ședințelor lunare de Birou Permant în cadrul căruia se discută cele mai recente probleme economice și se trasează axele pentru activitățile și acțiunile viitoare.

Managerii și specialiștii din aparatul executiv

Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România este structurat pe următoarele departamente: Dep. Juridic și Dialog Social, Dep. Contabilitate, Dep. Analize Economice, Dep. Structuri Teritoriale, Dep. Comunicare, Dep. Relații Internaționale, Dep. Proiecte și Secretariatul. Numărul angajaților este de 15. Pe lângă sarcinile cuprinse în fișa postului, în unele situații, aceștia reprezintă CNIPMMR în cadrul ședințelor diferitelor organiseme ale statului susținând puncte de vedere ale organizației. În proporție de 50% din aparatul executive este alcătuit din absolvenți ai Facultății de Drept și ai Academiei de Studii Economice aflați la primul loc de muncă fapt ce ar pute dăuna calității apratului.

Organismele puterii politice și administrative din România

Un obiectiv fundamental al organizației vizează reprezentarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor săi în cadrul organismelor puterii politice și administrative, acesta fiind cea mai complexă activitate a organizației.

În cadrul CNIPMMR funționează de 11 ani Grupul Parlamentar de Sprijin pentru IMM-uri, grup al cărui obiectiv este reprezentat de asigurarea unui dialog pentru dezbaterea problemelor domeniului IMM-urilor, în scopul promovării celor mai adecvate măsuri legislative pentru sprijinirea mediului de afaceri.

Doar în ultimii 4 ani, au avut loc 14 întâlniri la nivelul Președinției României, 56 de întâlniri la nivelul Guvernului și 124 de întâlniri la nivelul factorilor decizionali din Ministere.

De asemenea, CNIPMMR alături de structurile sale, a propus o serie de măsuri pentru susținerea IMM-urilor, măsuri care au fost valorificate în 21 de acte normative.

Partenerii sociali din România

Îmbunătățirea dialogului cu partenerii sociali, o mai bună transparență decizională și o bună reprezentare a intereselor părții patronale a reprezentat pentru CNIPMMR un alt obiectiv fundamental.

În acest sens, Președintele CNIPMMR alături de alți reprezentanți ai organizațiilor patronale, au fondat Asociația Confederațiilor Patronale din România-ACPR, organism ce reprezintă unitar mișcarea patronală din România și unde CNIPMMR este membru. De-a lungul anilor, ACPR prin patronatele membre, s-a implicat activ într-o serie de demersuri ce au avut ca principal scop îmbunătățirea cadrului legislativ și a dialogului social cu toți partenerii în vederea dezvoltării economice și sociale a României. Președintele CNIPMMR alături de Directorul Executiv, participă lunar la ședințele ACPR.

În România, pe lângă CNIPMMR, doar 8 confederații patronale sunt membre ale ACPR. Cele mai importante patronatel din România sunt: Patronatul Național Român, Asociația Română a Antreprenorilor din Construcții, Confederația Națională a Patronatului Român, Uniunea Națională a Patronatelor cu Capital Privat din România, Consiliul Național al Patronilor din România, Confederația Patronală din Industrie, Servicii și Comerț, Uniunea Generală a Industriașilor din România, Uniunea Națională a Patronatului Român.

Începând cu luna februarie 2015, CNIPMMR, menținându-și statutul de confederație patronală reprezentativă la nivel național, a devenit membră în cadrul Coaliției pentru Dezvoltarea României, asociatie a mediului de afaceri care cuprinde și alte organizatii importante de profil. Coaliția are drept scop constituirea unei platforme comune de dialog în vederea îmbunătățirii mediului de afaceri din România.

CNIPMMR a semnat de-a lungul timpului o serie de procotoale de colaborare cu confederații patronale. Cel mai recent protocol de colaborare semnate au fost cu MUSIAD, Asociatia Oamenilor de Afaceri si a Industriasilor Independenti din Turcia, o organizatie puternica ce are peste 11.000 de firme membre din domeniul industriei. Protocolul are ca scop promovarea ofertelor de afaceri din România în Turcia și posibilitatea intrării de către firmele românesti pe piețele din Turcia.

Băncile

Colaborările cu cele mai importante bănci din România au venit tot în scopul ajutării IMM-urilor. De cele mai multe ori acestea au îmbrăcat forma unor prezentări de pachete avantajoase pentru dezvoltarea afacerilor IMM-urilor sau promovarea celor mai noi beneficii dedicate acestora. În contrapartidă, CNIPMMR prin analizele economico-financiare și publicațiile realizate a oferit băncilor o serie de rapoarte și analize ale mediului de afaceri și ale tendințelor și orientărilor societăților comerciale din sectorul bancar.

Fonduri de garantare și contragarantare

Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii este o instituție financiară ne-bancară, ce are ca unic actionar: statul român, care este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Deoarece publicul țintă al FNGCIMM este similar cu CNIPMMR, din dorința de a furniza o gamă largă de oferte membrilor săi, CNIPMMR a semnat o serie de parteneriate cu FNGCIMM ce au avut ca scop promovarea serviciilor dedicate IMM-urilor.

Și Fondul Român de Contragarantare s-a implicat activ în activitățile CNIPMMR, participând la realizarea ediției din anul 2012 a lucrării „Carta Albă a IMM-urilor din România“, ediție care s-a constituit atât ca o radiografie a stării evolutive a IMM-urilor din România, cât și a contextului socio-economic în care acestea iși desfășoară activitatea. Lucrarea a surprins totodată și efectele crizei economice asupra sectorului IMM-urilor din anul 2012.

Sponsorii

Așa cum am precizat în cadrul capitolului anterior, Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii este o organizație non-profit, astfel că, suportul sponsorilor este deosebit de important. Prin realizarea evenimentelor dedicate mediului de afaceri și întreprinzătorilor, lucrările științifice pe care le publică și serviciile contra-cost pe care furnizează, organizația obține foloase materiale.

CNIPMMR își administrează relațiile cu sponsorii foarte atent prin oferirea unor beneficii pe care nicio altă organizație patronală nu le poate oferi: posibilitatea participării la singurul eveniment ce premiază performanțele întreprinderilor din România, posibilitatea participării la alcătuirea lucrărilor științifice prin introducerea de întrebări în chestionarele folosite la redactarea lucrărilor, posibilitatea interpretării răspunsurilor chestionarelor obținute în urma analizei “pe teren” și realizarea unor analize economico-financiare, posibilitatea realizării unor seminarii și training-uri, posibilitatea intrării în contact cu cei mai reprezentativi oameni de afaceri din România.

Mass-media

De-a lungul timpului, datorită conferințelor și comunicatelor de presă ce au vizat probleme de actualitate prezentate corect și pertinent, CNIPMMR a reușit să se poziționeze ca principal reprezentant al părții patronale. De asemenea, în ultima perioadă, CNIPMMR a înregistrat o creștere semnificativă a vizibilității în mass-media datorită evenimentelor realizate, parteneriatelor încheiate și legăturilor create cu reprezentanții mass-media, pozițiile CNIPMMR fiind difuzate în peste 3000 apariții online, televizate sau radio. Doar în perioada 2012-2015, CNIPMMR a realizat peste 150 de conferințe de presă, a transmis un număr de 43 de comunicate de presă și semnat contracte cu aproximativ 30 de parteneri media.

Și structurile teritoriale ale CNIPMMR acordă periodic interviuri unde analizează și dezbăt problemele mediului de afaceri, realizează propuneri și lansează măsuri la toate nivelele de decizie a administrației locale și centrale pentru îmbunătățirea mediului de afaceri.

De asemenea, partenerii media au promovat imaginea și evenimentele CNIPMMR prin intermediul articolelor, machetelor publicitare, bannere-lor și newsletterelor.

Internaționali

Chiar dacă stakeholderii naționali ai CNIPMMR sunt deosebit de numeroși, organizația își concentrează activitățile și în domeniul international unde este foarte activă.

Organizații Internaționale de profil

În ceea ce privește participările internationale, CNIPMMR este singura organizație patronală din România ai cărei reprezentanți sunt prezenți într-un număr ridicat în organizații internaționale.

În funcție de specificul organizațiilor, subiectele dezbătute vizează o serie de probleme specifice IMM-urilor oferind soluții, oportunități dedezvoltare cu privire la accesul lafinanțare, analizarea problemelor stringente și găsirea unor soluții reciproc acceptabile, precum și aspecte legate de schimbul de informații privind diferitele probleme întâmpinate sau dobândirea de know-how.

Cele mai importante participări ale reprezentanților au fost în cadrul ședințelor UEAPME unde președintele CNIPMMR ocupă poziția de Vicepreședinte.Recunoscută ca partener social European, în cadrul reuniunilor se obordează o serie de probleme cu care se confruntă IMM-urile din Europa încercându-se reprezentarea intereselor acestora.

Instituțiile Uniunii Europene

CNIPMMR, prin participarea la organismele Uniunii Europene și prin delegații a derulat o activitate intens și la nivelul instituțiilor Uniunii Europene.Cea mai importantă activitate a fost desfășurată în cadrul Comitetului Economic și Social.

Începând cu data de 1.01.2007, Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România a susținut interesele IMM-urilor din România în cadrul Comitetului Economic și Social European (CESE), reprezentantul său, formulând o serie de propuneri.

Confederații patronale din alte țări

De-a lungul timpului, CNIPMMR a semnat peste 50 de acorduri cu confederații patronale din alte țări.

Identificarea punctelor forte și punctelor slabe ale relațiilor cu stakeholderii și a principalele elemente definitorii ale manangementului stakeholderilor la CNIPMMR

Sintetizând informațiile prezentate în capitolul anterior, principalele puncte tari și puncte slabe ale relațiilor CNIPMMR cu stakeholderii sunt evindețiate în tabelelul de mai jos.

Tabelul 1- Puncte tari și puncte slabe ale relațiilor CNIPMMR-stakeholderi

Pe baza punctelor forte și punctelor slabe enunțate, puntem afirma faptul că elementele definitorii ale managementului stakeholderilor Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România sunt:

Nu acoperă suficinet de eficace relațiile cu principalii stakeholderi

Răspunde nevoilor esențiale ale stakeholderilor

Oferă modalitățile viitoare de acțiune

Vine în sprijinul obiectivelor organizației

De asemenea, este important de precizat și modalitatea în care se realizează legăturile dintre CNIPMMR și principalii stakeholderi.

Astfel, dacă în cazul relațiilor cu mass-media și partenerii media, legăturile sunt de forma unor “gentleman agreement”, în cazul relațiilor cu sponsorii, legăturile iau forma unui contract ferm în care sunt precizate obligațiile pe care trebuie să le respecte părțile alături de beneficiile fiecăreia. Și în cazul acordurilor internaționale sau acordurilor cu alte confederații patronale, legăturile se realizează sub forma unui “Parteneriat de colaborare” semnat de ambele părți ce include cele mai importante aspect pe care fiecare parte trebuie să le aibe în vedere pe parcursul perioadei de colaborare care, de cele mai multe ori, sunt reînnoite odata cu încetarea perioadei.

De cele mai multe ori, colaborarea dintre CNIPMMR și stakeholderii săi sunt deosebit de fructuoase datorită comunicării permanente dintre cele două părți. Aceasta îmbracă forma ședințelor, întâlnirilor periodice și comunicării electronice zilnice.

CAPITOLUL IV.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Modalități de îmbunătățire a relațiilor CNIPMMR cu stakeholderii

La baza relațiilor CNIPMMR cu stakeholderii se află colaborarea modernă a managementului stakeholderilor, concluzie pe care se bazează abordarea noastră și care se mai caracterizează prin:

Stakeholderii au interese în organizație,

Stakeholderul poate influența pozitiv sau negativ activitățile organizației,

Cultivarea stakeholderilor poate crește substantial funcționarea și perfecționarea organizației.

Managementul stakeholderilor este un concept deosebit de important fără de care o organizație nu ar putea să fie sustenabilă. Prin influențarea mediilor interne și externe organizației și crearea unor legături benefice cu stakeholderii, acesta vine în sprijinul obiectivelor organizații, managementul profesionist și performant al acesteia fiind managementul bazat pe stakeholder.

Managementul CNIPMMR se bazează pe valorificarea și cultivarea relațiilor cu stakeholderii majori. Principalele puncte forte ale acestuia putem afirma că sunt reprezentate de răspândirea aproximativ unitară a patronatelor sale, vizibilitatea ridicată în mass-media și activitate intensă în mediul international de profil. Astfel, răspândirea aproximativ unitară a permis existența membrilor CNIPMMR în toate comisiile și comitetele de interes pentru sectorul de IMM-uri din fiecare județ al țării favorizând reacționarea rapidă la fiecare problemă locală întâmpinata, reprezentarea în mass-media a poziționat CNIPMMR ca principal reprezentant al părții patronale iar activitatea internatională a facilitate transferul de informații și know-how pe care nicio altă organizație nu le-au putut dobândi.

Principalele puncte slabe ale relațiilor CNIPMMR cu stakeholderii identificați pot fi sintetizate astfel: dependența de sponsorizări, diferențe apreciabile de potential și implicare ale aparatului executiv, comunicarea deficitară a organismelor statului cu partea patronală și caracterul formal al relațiilor cu unii stakeholderi. Astfel, CNIPMMR este o organizație non-profit, obținerea de sponsorizări favorizând buna funcționare și dezvolare a acesteia, fapt ce, odata cu schimbările economice, a început a fi din ce în ce mai greu de susținut. De asemenea, comunicarea deifictară cu organismele statului și caracterul formal al relațiilor cu unii stakeholderi a îngreunat misiunea și obiectivele organizației care nu a găsit suport în aceștia.

Pornind de la analiza efectuată, de la punctele forte și slabe identificate, considerăm necesare următoarele perfecționări:

Extinderea numărului de firme membre prin existența a unui patronat în fiecare județ al României;

Atragerea de noi fonduri;

Extinderea parteneriatelor și acordurilor cu alte organizații;

Implica mai ridicată a structurilor în activitățile desfășurate de CNIPMMR;

Crearea de noi evenimente dedicate IMM-urilor în vederea atragerii de noi fonduri;

Sporirea gradului de vizibilitate al organizației în rândul mass-media (ex.Stabilirea unui parteneriat cu o televiziune activă în domeniul economic/al mediului de afaceri în vederea difuzării unor emisiuni TV proprii CNIPMMR);

Creșterea stimulărilor financiare ale salariaților;

Introducerea unor indictori de măsurare a performanței stakeholderilor;

Realizarea unor întâlniri periodice cu cei mai importanți stakeholderi;

Implicarea mai ridicată în rezolvarea solicitărilor primate de la organizațiile internaționale dedicate IMM-urilor;

Colaborarea mai ridicată cu organizațiile patronale internaținale cu care CNIPMMR are semnate protocoale de colaborare;

Creșterea numărului de angajați ai aparatului executiv.

De asemena consider important menținerea și amplificarea următoarelor aspecte:

Promovarea importanței IMM-urilor și rolului acestora prin amplificarea studiilor și analizelor de ansamblu asupra economiei și sectorului IMM;

Continuarea demersurilor de îmbunătățire a cadrului de reglementare a activității IMM-urilor;

Susținerea și elaborarea de proiecte cu finanțare nerambursabilă în parteneriat cu structurile teritoriale ale CNIPMMR.

Promovarea și dezvoltarea managementului relațiilor cu stakeholderii în România

La o primă vedere, managementul stakehoderilor într-o organzitație nu ar trebui să fie un mecanism foarte complicat atât timp cât respectă o schema simplă: comunicarea permanentă, cunoașterea de către management a nevoilor stakeholderilor și transmiterea de poziții oficiale ale companiei pentru ca stakeholderii să aibă oportunitatea de a-și exprima punctul de vedere și de a contribui în mod activ la identificarea și implementarea celor mai eficiente soluții pentru organizație. Totuși, această schemă este urmată cu exactitate de foarte puține ori datorită specificului diferit al fiecărei organizații și mizelor diferite ale stakeholderilor implicați.

În România, managementul stakeholderilor este un concept relativ nou, practicat în mare măsură de către organizațiile mari. Considerăm că dezvoltarea managementului stakeholderilor trebuie faciliteze creșterea performanței organizației și a dezvoltării sustenabilității acesteia, pornind de la următoarele recomandări:

Figura 5-Recomandări privind dezvoltarea managementului stakeholderilor

ELABORAREA ȘI IMPLEMENTAREA DE STRATEGII GUVERNAMENTALE

Implicarea stakeholderilor în procesul de elaborare a strategiilor guvernamentale. Conform modelului european care a implementat 2 strategii de sănătate luând în calcul interviuri cu stakeholderii din sănătate publică din Uniunea Europeană, România ar putea realiza o serie de strategii care să beneficieze de experiența și sprijinul stakeholderilor.

DEZVOLATAREA ȘI ACCESAREA DE FONDURI EUROPENE

Introducerea de fonduri europene destinate stimulării angajării stakeholderilor în activitățile exercitate de către organizație. Pe tot parcursul implementării fondurilor, organizațiile vor fi asistate și ajutate în implementarea acestora.

INTRODUCEREA UNOR CURSURI FACULTATIVE

Introducerea la nivelul universităților a unor cursuri facultative care să vizeze managementul stakeholderilor.

Materia va lua forma unor cursuri în cadrul Facultăților de Manangement iar cursurile vor fi predate de către profesori de management. În plus, pentru a putea conecta partea teoretică cu cea practică în cadrul cursurilor vor putea fi prezenți săptămânal managerii unor corporații importante din România care vor prezenta specificul acestui concept, beneficiile utilizării acestuia și bune practici din domeniu.

De asemenea, pe baza unui parteneriat public-privat, se pot realiza stagii de practică în cadrul companiilor care folosesc un management al stakeholderilor într-un mod eficient.

OFERIREA DE TRAINING

Realizarea de cursuri și seminarii care să aibă ca principal scop utilizarea eficientă a stakeholderilor și creșterea angajamentului acestora. Cursurile vor fi alcătuite dintr-o parte teoretică ce va fi predată de către profesorii de management și o partea practică predată de un manager de nivel superior.

Aceste traininguri pot fi realizate pe de-o parte de către Guvernul României sau Ministerul Economie dar pot veni și ca proiect elaborat de către Uniunea Europeană. Pentru o bună calitate a acestora, training-urile se vor desfășura pe o perioadă de minim 1 lună și vor include o serie de simulări și cazuri practice.

REALIZAREA UNOR CENTRE DE CONSULTANȚĂ

Realizarea unor centre în fiecare zonă de dezvoltare a României care să ofere consultanță în vederea prezentării beneficiilor utilizării stakeholderilor și a utilizării eficiente a acestora. Centrele vor fi dotate cu cate 3 specialiști în domeniu ce vor putea răspunde punctual oricărei solicitări primite, costurile fiind suportate de către Guvernul României.

PROMOVAREA LA NIVEL NAȚIONAL A UNEI ASOCIAȚII A MANAGEMENTULUI STAKEHOLDERILOR

Prin asocierea unor companiilor și a părților lor interesate se pot crea asociații care să aibă ca principal obiectiv dezvoltarea capacității și utilizării stakeholderilor. Acestea se vor înființa și vor funcționa ca oricare alte asociații din România (ex. Patronale, sindicale, etc).

Astfel, așa cum am precizat anterior, managementul stakeholderilor din România este un concept relativ nou care nu este utilizat de majoritatea organizațiilor. Mai jos ilustrăm circuitul acțiunilor care sunt necesare dezvoltării acestuia.