Consilierea In Cariera a Adolescentilor In Romania

Introducere

Consilierea in cariera a adolescentilor in Romania.

Scurt istoric al evolutiei conilierii in cariera

Autocunoasterea si dezvoltarea personala

Explorarea traseelor educaționale și profesionale.

Implicarea familiei in procesul orientarii si consilierii in cariera

Corelarea cu dinamica pietii muncii din Romania.

3 .

4.Concluzii

Bibliografie

Anexe

Consilierea în carieră a adolescenților in Romania

2.1 Scurt istoric al evolutiei conilierii in cariera

„Consilierea înseamnă multe lucruri. Ea este o tehnică de informare și evaluare. Ea este un mijloc de a modifica comportamentul.Ea este experiență de comunicare. Dar mai mult decât atât, ea este o căutare în comun a sensului în viața omului, cu dezvoltarea dragostei ca element esențial concomitent cu căutarea și consecințele ei. Pentru mine, restul este lipsit de importanță, dacă nu există acțiunea de căutare a sensului vieții. Într-adevăr această căutare este însăși viață, iar consilierea este numai o intensificare specială a acestei căutări” (R. W. Strowig)

Consilierea în carieră este un proces de scurtă durată, prin care un specialist consilier oferă sprijin unei alte persoane (client) pentru a depăși o serie de obstacole ce țin de sfera carierei, a vieții profesionale (șomaj, nevoia de a lua o decizie importantă, lipsa de satisfacție la locul de muncă etc.) sau care țin de viața personală și pot avea efecte în cea profesională (lipsa de organizare, dificulăți de comunicare, abilitati insuficiente de managementul timpului etc).

Consilierea constă într-o serie de întâlniri față în față în timpul cărora au loc discuții între client și consilier (interviuri, completarea unor teste de evaluare a intereselor, valorilor, trăsăturilor de personalitate, atitudinilor, sunt discutate rezultatele obținute în urma aplicării testelor, au loc exerciții de simulare a situațiilor reale etc), cu scopul de a clarifica situațiile problematice pe care persoana respectivă le întâmpină, pentru a identifica soluțiile posibile și pentru a sprijini clientul în adoptarea celei mai potrivite decizii

Consilierea în carieră vizează asistarea indivizilor, indiferent de vârstă și de momentul vieții active, pentru a lua cele mai bune decizii cu privire la propria carieră. Cu alte cuvinte, consilierea în carieră se adresează deopotrivă elevilor, care fac primele alegeri legate de viitorul lor profesional, și persoanelor adulte, care doresc să își dezvolte cariera sau să se orienteze spre o nouă profesie.

Consilierea si orientarea școlară și profesională, ca fenomen social, și-a reliefat importanța la începutul secolului XX, cu prilejul modificării semnificative atât a raportului între cererea și oferta de locuri de muncă, dezvoltării industriale, cât și a sporirii nivelului competențelor cerute de utilizarea noilor tehnologii.

În logica lucrurilor, consilierea profesională este precedată de consilierea și orientarea școlară. Cu toate acestea, consilierea profesională are o istorie mai consistentă. Primele preocupări în acest domeniu au vizat industria, transporturile și armata. S-a urmărit sporirea eficienței muncii, a productivității și creșterea responsabilității printr-o mai bună corelare a resurselor umane cu anumite caracteristici ale locului de muncă. Inițial consilierea, orientarea școlară și profesională a fost o activitate, in principal, de asistență socială, cu un nivel ridicat de control al acesteia de către autorități.

În România, orientarea școlară și profesională are tradiție; aceasta s-a desfășurat în cabinete și laboratoare care au funcționat eficient. Cele mai multe au fost situate în centre universitare, fiind dotate cu aparatură psihologică și personal de specialitate.

O etapă distinctă în istoria consilierii, orientării școlare și profesionale a fost aceea a „psihotehnicii” marcată prin derularea procesului de consiliere și orientare aproape exclusiv pe baza rezultatelor obținute de clienți la unele teste psihologice, de performanță, punându-se accent mai mult pe tehnicile orientării decât pe finalitățile acesteia.

Începutul orientării din România a fost marcat de înființarea Institutului de Psihologie Experimentală, Comparată și Aplicată de la Cluj în anul 1922 și de începutul activității primului Laborator Psihotehnic la Societatea de Tramvaie din București în 1925. Acestea aveau drept scop inițial o mai bună organizare a muncii, restructurarea modului de utilizare a forței de muncă, distribuirea rațională a oamenilor pe posturi de lucru corespunzătoare capacităților personale de muncă și recrutare de tineri în vederea calificării.

În comparație cu preocupările de orientare profesională pentru adulți, activitatea de orientare școlară și preorientare profesională desfășurată în școli în beneficiul elevilor, a demarat relativ târziu. Preorientarea trebuie văzută ca un proces de conturare generală –prin informare, asistență, autocunoaștere – a preferințelor și aspirațiilor cu privire la ruta școlară și profesională.

După anii 1950 se conturează preocupări sistematice, înființându-se instituții corespunzătoare pentru consilierea și orientarea școlară.

În țara noastră istoria consilierii și orientării școlare și profesionale a parcurs ambele modele posibile ale relației acestor procese cu sistemul de educație și formare profesională.

Primul model este cel autonom care consideră consilierea și orientarea și școlara și profesională ca pe un proces de sine stătător și exterior sistemului de învățământ ce se derulează în școli și este îndeplinit de instituții cu funcții sociale din afara sistemului de educație.

Al doilea model este cel dinamic care include consilierea, orientarea școlară și profesională în programul de formare din școală ca pe o activitate de natură educativă, asociată celorlalte arii curriculare.

Între anii 1950 și 1989, activitatea de consiliere, orientare școlară și profesională a avut o evoluție sinuoasă în ultimele decenii ale mileniului precedent fiind desființată pentru că a fost transferată – formal – tuturor cadrelor didactice, care nu dispuneau întotdeauna de o pregătire metodologică și de instrumentele de lucru necesare. După acest interval, se înființează un nou mecanism instituțional: Centrele de Asistența Psihopedagogică în scopul extinderii activității fostelor cabinete și laboratoare de consiliere, orientare școlară și profesională dar și a abordării altor categorii de probleme ale copiilor, părinților și profesorilor.

Centrele de Asistență Psihopedagogică sunt încadrate cu profesori, consilieri specialiști în domeniul psihologiei, pedagogiei și asistenței sociale ce au în vedere diferite tipuri de activități cum ar fi:

consilierea elevilor, părinților și cadrelor didactice în probleme legate de cunoașterea / autocunoașterea elevilor; adaptarea elevilor la cerințele școlii; orientarea carierei elevilor;

examinarea psihologică a elevilor la solicitarea școlii;

inițierea psihopedagogică a părinților pentru o mai bună cunoaștere a copiilor și pentru a îmbunătăți comportamentul lor educativ;

culegerea de date privind dinamica profesiilor și utilizarea lor în munca de consiliere și orientare.

În anul 1997 schimbările socio-ecomonice din țara noastră au impus demararea unui proiect de Informare și consiliere privind cariera. Proiectul a fost susținut de Guvernul României si de o finanțare externă și a avut ca obiective principale:

elaborarea de profile ocupaționale,

editarea de publicații cu informații referitoare la orientarea profesională,

organizarea de cursuri pentru pregătirea consilierilor și a persoanelor care se ocupă cu consilierea și orientarea carierei,

realizarea de programe interactive informatizate de orientare a carierei,

adaptarea unor instrumente psihologice specifice activității de orientare școlară și profesională,

dotarea unităților specializate de orientarea carierei cu echipamente ajutătoare activității de consiliere.

În ultimul deceniu al secolului XX, activitatea de orientare școlară și profesională a fost influențată de:

reînființarea Institutului de Științe ale Educației în anul 1990, ce desfășoară activități de cercetare în domeniu,

crearea în anul 1995 a Asociației Naționale de Orientare Școlară și Profesională,

organizarea în anul 1997, a Conferinței Asociației Internaționale de Orientare Școlară și Profesională,

publicarea de lucrări științifice în domeniul consilierii și orientării școlare și profesionale,

organizarea Centrelor de Informare și Orientare Profesională de către Agenția Națională de Ocupare și Formare Profesională în toate județele țării,

crearea în 1999 a Centrului Național de Resurse pentru Orientarea Profesională.

2.2 Autocunoaștere și dezvoltare personala

Fiecare tânăr își pune uneori întrebări de felul:

Cine sunt eu?

Prin ce mă deosebesc de cei din jur?

Care sunt punctele mele tari și slabe?

Care sunt posibilitățile mele?

Răspunsurile la întrebările de acest fel se referă la cunoașterea însușirilor de personalitate definitorii, a aptitudinilor, a sistemului motivațional și de valori, la creșterea stimei de sine, a încrederii în sine, dezvoltarea creativității, a capacității de autocontrol, a abilităților de comunicare și relaționare interpersonală, a posibilităților de gestionare a emoțiilor, etc.

Autocunoaștere

Formarea conceptului de sine (imagine de sine + stimă de sine)

Conștientizarea aptitudinilor

Conștientizarea intereselor și a sistemului de valori

Autocunoașterea presupune formarea conceptului de sine (Self-concept) care

cuprinde totalitatea ideilor și sentimentelor pe care o persoană le are despre ea însăși.

Conceptul de sine are două aspecte: imaginea de sine și stima de sine.

Imaginea de sine (Self-image) reprezintă părerile despre calitățile și defectele pe care

le avem – sau credem că le avem (de ex. o adolescentă se poate considera fiică ascultătoare,

studentă bună, prietenă fidelă, talentată la desen etc.).

Stima de sine (Self-esteem) reprezintă modul în care ne autoapreciem, cum ne evalăm

în raport cu propriile noastre așteptări și așteptările celorlalți.

Imaginea de sine și stima de sine se formează începând cu primii ani de viață.

Formarea unei imagini de sine realiste și a unei stime de sine ridicate depinde în primul rând

de atitudinea celor din jur, în special a părinților, fraților, prietenilor, cadrelor didactice. Ei

sunt cei care prin cuvintele, comportamentele, reacțiile lor ne oferă o “oglindă”, în care se

reflectă comportamentele noastre și prin intermediul căreia începem să ne construim propria

imagine.

Creșterea stimei de sine are o mare importanță și se poate realiza prin diferite metode.

Dacă stima de sine scăzută se datorează unor competențe deficitare, este necesară

îmbunătățirea acestor competențe (de exemplu, dacă un student are o stimă de sine scăzută din

cauza unor eșecuri la examene, este importantă îmbunătățirea tehnicilor de învățare). Dacă

cineva își impune niște standarde exagerate în raport cu posibilitățile sale și are eșecuri din

acest motiv, va fi necesară adoptarea unor standarde mai realiste. Pentru creșterea stimei de

sine este esențial ca individul să își conștientizeze calitățile, competențele, să acorde atenție

succeselor sale, să învețe să se autovalorizeze.

2.3 Explorarea traseelor educaționale și profesionale.

Explorarea traseelor educaționale și ocupaționale se realizează prin colectarea informațiilor privind oportunitățile educaționale și la ocupații. Trebuie să încercăm să adunăm cât mai multe informații referitor la natura muncii pe care dorim să o efectuăm, cerințele educaționale pentru a ocupa un loc de muncă, perspectivele de angajare,mediul muncii, cîștiguri etc. Corectitudinea informațiilor obținute este esențială pentru a putea face alegeri în concordanță cu interesele, valorile, însușirile de personalitate care ne caracterizează.

Pentru a obține cât mai multe informații despre traseele educaționale și profesionale

posibile, trebuie să identificăm un număr cât mai mare și mai variat de surse de informare.

Materialele tipărite reprezintă o sursă de informații exacte, care provin direct de la

ofertanți.

Broșurile sunt colecții de informații succinte și relevante despre o instituție (tipul

instituției, scopul acesteia, ofertele sale etc.).

Pliantele prezintă în general informații despre oferte specifice (ex. o școală de vară, un workshop etc.).

Profilele ocupaționale sunt descrieri ale ocupațiilor după o structură standardizată, ceea ce facilitează compararea lor. Putem obține informații și din ziare și reviste. Acestea prezintă, în rubricile lor de specialitate,oportunități educaționale sau profesionale, diverse aspecte legate de piața muncii.

Materialele audiovizuale. Din această categorie fac parte anumite casete audio-video,

CD-uri, emisiuni radio sau TV care furnizează informații despre unele instituții de învățământ

sau despre unele ocupații.

Internetul. Există multe site-uri pe care găsim informații despre oferte educaționale și

ocupaționale. Pentru a obține informații despre ofertele instituțiilor de învățământ căutările

pot fi începute cu accesarea site-ului Ministerului Educației, Cercetării și Inovării

www.edu.ro. La alte informații importante (inclusiv referitor la probleme de legislația muncii)

putem ajunge pornind de la site-ul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale

http://www.mmuncii.ro. Aici găsim și Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) prin care

ne putem informa referitor la ocupațiile care ne interesează.

Interviul de informare. Pentru a ne informa, putem apela și la persoane care, prin

natura poziției pe care o ocupă în cadrul unei firme, pot oferi informații. Putem solicita un

interviu (o discuție) cu astfel de persoane, pentru a obține direct de la sursă informații despre

oportunitățile educaționale și / sau ocupaționale de la firma respectivă.

Rețeaua socială este alcătuită din persoanele pe care le cunoaștem, în care avem

încredere și care ne pot oferi ajutor, sprijin, inclusiv în problema alegerii carierei. Din această

rețea fac parte părinții, alți membri ai familiei, prieteni, profesori, vecini etc., persoane care

pot oferi informații despre trasee educaționale, despre firme potențial angajatoare, și cu care

putem discuta despre experiența lor profesională.

Experiența directă în muncă are o importanță deosebit de mare. Această experiență

se poate câștiga prin:

activități de voluntariat;

muncă în timpul vacanței;

observarea modului în care își desfășoară activitatea diferite persoane: membrii

familiei, prieteni, cunoștințe.

Activitățile de acest fel oferă și șansa extinderii rețelei sociale care ne poate fi utilă mai târziu,

când dorim să găsim un loc de muncă.

Luarea unei decizii privind cariera

Explorarea traseelor educaționale și ocupaționale este urmată de luarea deciziei de

carieră, adică selectarea unei opțiuni din mulțimea variantelor disponibile la un moment dat.

Atunci când luăm o decizie trebuie să fim conștienți de faptul că nu luăm o decizie pentru

întreaga viață. În cursul vieții este posibil să identificăm cariere care ni se potrivesc mai bine

și putem relua procesul de construire a carierei.

Căutarea unui loc de muncă

După luarea deciziei și absolvirea școlii care ne oferă calificarea adecvată dorim să

găsim un loc de muncă Pentru aceasta este necesar să urmărim situația de pe piața muncii.

Prin “piața muncii” înțelegem configurația specifică a cererii și ofertei de locuri de muncă

existente la un moment dat. Piața muncii este foarte dinamică. Se modifică ponderea

profesiilor, apar schimbări la nivelul deprinderilor de muncă solicitate datorită progresului

tehnologic etc.

Ce putem face concret pentru a găsi un loc de muncă?

publicarea unor anunțuri în publicații specializate;

participarea la târgurile de locuri de muncă (job shop-uri) organizate periodic

de agențiile de ocupare a forței de muncă;

identificarea și consultarea cu regularitate a anunțurilor cu oferte de locuri de

muncă din ziare, reviste;

putem căuta informații direct la firmele la care am dori să ne angajăm. Intrând

pe site-ul firmei, putem afla eventualele oportunități de angajare.

Uneori putem găsi afișe cu locuri de muncă disponibile pe poarta / ușa firmei.

altă posibilitate este cea de a discuta direct cu persoane care lucrează la firma care

ne interesează (pe cât posibil, cu persoane din conducerea firmei).

consultarea site-urilor electronice specializate, de exemplu:

www.bestjobs.ro

www.hipo.ro

www.myjob.ro

www.hr-recruitment.ro

www.ejobs.ro

www.locuridemunca.ro

www.netjobs.ro

www.cautajob.info

www.yourjobs.ro

www.premier-job.ro

www.wowjobs.ro 

www.findjob.ro

www.cariereonline.ro 

www.eures.anofm.ro

Eures – (European Employment Services) reprezintă o rețea de cooperare între

serviciile publice de ocupare europene și a fost creată pentru facilitarea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul Spațiului European și Elveția.

Siteurile de recrutare specializate pe domenii

In ultimii ani au aparut si siteuri de recrutare care s-au axat pe un anumit domeniu.

Jobinmarketing.ro, dupa cum sugereaza si numele, ofera locuri de munca in marketing sau in domenii conexe precum: vanzari, branding, advertising, relatii publice, design sau media. Fiind un portal care ofera companiilor posibilitatea publicarii de anunturi gratuite, siteul este in principal populat de IMM-uri si start-up-uri care doresc sa-si mareasca echipa.

Cauti joburi in IT?

Atunci poate vrei sa arunci o privire pe Jobber.ro. Siteul pune la dispozitie peste 8.000 de locuri de munca pentru programatori, designeri, administratori sau testeri.

Portfolios.ro este un portal de joburi specializat pe domeniul industriilor creative: fotografie, design, pictura, arhitectura. Platforma este in crestere, in prezent fiind peste 500 de companii cu 600 de oferte de munca valabile.

Daca iti doresti un job la stat poti apela la portalul creat de Guvernul Romaniei, Posturi.guv.ro, unde sunt centralizate toate joburile disponibile in administratia publica din Monitorul Oficial si in institutiile publice.

Pe langa aceste siteuri de cariera mai exista si motoarele de cautare de joburi din Romania. Acestea ofera candidatului posibilitatea de a accesa o selectie masiva de joburi adunate din mediul online. Iata o parte dintre acestea:

http://www.careerjet.ro

http://www.findjob.ro

http://ro.indeed.com

O mai buna intelegere a specificului fiecarui site de recrutare te va ajuta in obtinerea jobului dorit.

apelarea la o agenție sau oficiu de plasare a forței de muncă.

Aceste agenții oferă servicii de mediere a muncii, adică oferă informații privind locurile de muncă vacante și condițiile de ocupare a acestora prin publicarea, afișarea lor și prin organizarea de burse ale locurilor de muncă. Informații utile de acest fel pot fi găsite:

pe site-ul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă www.anofm.ro;

2.4 Implicarea familiei in procesul orientarii si consilierii in cariera

Părinții transferă adesea adolescentilor nemulțumirile lor profesinale, stereotipurile cu privire la muncă (grea, bănoasă, sigură, de prestigiu, etc) sau propriile aspirații nerealizate, faptul având efecte nefavorabile în alegerea și realizarea carierei acestora. Ponderea în care adolescentii țin seama de dorința părinților cu privire la filiera școlară de urmat și profesia viitoare scade pe măsură ce aceștia sunt incluși în niveluri mai înalte de școlarizare ( facultate,master). Toți cei abia ieșiți de pe băncile facultati și-au pus, la un moment dat întrebări cu privire la care profesie ar fi cea mai potrivită pentru ei. În general, „criteriile” pe care le au în vedere părinții în influențarea alegerii universitar-profesionale a se referă la:

siguranța și viitorul profesiei pe piața forței de muncă

durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp în care tânărul este dependent material de familie)

costurile financiare (taxe ale educației)

avantajele materiale neașteptate

poziția socială conferită de profesiei

potențialele riscuri ale muncii

Categoriile de argumente folosite de familie sunt, cel mai adesea, diferite de cele ale specialiștilor în consilierea și orientarea profesională, acestea fiind de natură economică, afectivă, de conservare a tradițiilor, de poziție socială.

Părinții sunt cei ce reprezintă model de viata, de comportare, cu influența decisivă asupra copilului. În familie, adolescentul învață limbajul și comportamentul social, își formează idealuri și aspirații, convingeri și sentimente, trăsături de voința și de caracter.

Meseria de părinte presupune o adevărată măiestrie în ceea ce privește educarea comportamentului, a relațiilor și a activităților adolescentului. Și ca orice persoană investită cu mare responsabilitate în a conduce adolescentul pe necunoscutul drum al vieții, părintele poate adopta diferite stiluri de exercitare a rolului parental.

Mulți părinți greșesc prin faptul că, dorind să își motiveze copiii, le impun cerințe

exagerate în raport cu posibilitățile lor. În acest fel adolescentul va suferi numeroase eșecuri și va

avea sentimente de vinovăție pentru că nu se poate ridica la nivelul așteptărilor părinților. O

altă greșeală frecventă este etichetarea copilului ca fiind rău, prost, incapabil etc., pentru niște

comportamente greșite.

În aceste cazuri părinții fac o confuzie între comportament și personalitate, ei devalorizează întreaga personalitate a copilului pentru un singur eșec. Aceste greșeli de natură educațională duc la conturarea unei imagini negative de sine, la scăderea stimei de sine, cu numeroase consecințe negative pentru viitorul adolescentului.

Iată ce sfaturi le dă părinților, Mihai Jigău, autorul cărții „Consilierea Carierei”, în vederea consilierii tinerilor:

tânărul trebuie tratat cu seriozitate și respect, ascultat și încurajat să-și asume responsabilități;

părinții trebuie să se asigure că vor să-l sprijine în a lua o decizie bună și nu să-și impună punctul de vedere sau profesia lor ca model, pentru a-și compensa propriile nereușite sau pentru a-și realiza propriile aspirații;

să stea de vorbă cu adolescenti pe tema carierei, să le asculte cu răbdare temerile, ezitările, punctul de vedere;

să stea de vorbă cu profesorii;

să se informeze, împreună cu adolescenti, despre ofertele de educare/angajare;

să le pună la dispoziție și să-i încurajeze să citească ziare și reviste de specialitate pe piața muncii, care conțin anunțuri de angajare și prezentări de companii;

să le atragă atenția supra conținutului unui anumit anunț care nu este serios (cum ar fi cele care conțin promisiuni exagerate și aluzii transparente la alte activități sau obligații);

la început, lista opțiunilor profesionale ale tinerilor este mai largă; ei trebuie ajutați treptat să-și contureze interesele cu privire la carieră, prin luarea în considerare a tot mai multe criterii, condiții sau restricții impuse de ralitate și astfel, să se focalizeze pe un număr mai mic de alternative;

nu trebuie inoculate, în mintea tinerilor, idei preconcepute și stereotipuri cu privire la anumite profesii;

tinerii trebuie preveniți că este o realitate a pieței muncii schimbarea profesiei, a locului de muncă, concedierea și șomajul, învătarea continuă sau reorientarea profesională;

pentru că unii tineri au tendința de a se limita la niveluri de studii mai reduse sau părăsesc un anumit tip de educație înainte de încheierea oficială a duratei acestuia și fără a se înscrie la o altă formă de educație, ei trebuie avertizați asupra faptului că gama ofertei de locuri de muncă și salarizarea sunt în legătură directă cu nivelul de studii finalizate;

este extrem de utilă cultivarea permanentă a încrederii în sine, în forțele proprii, în capacitatea de a realiza ceva, fără a exagera și fără a valoriza la modul absolut;

tinerii trebuie ajutați să nu se descurajeze dacă, după ce au mers la mai mulți angajatori, și după luni de cătare, nu și-au găsit încă un loc de muncă. Cautarea unui loc de muncă poate fi foarte frustrantă, de aceea se recomandă apelarea la ajutorul unor specialiști în recrutare;

tinerii nu trebuie împiedicați, ci dimpotrivă, să se angajeze pentru o lună sau două pe perioada verii;

tinerii trebuie informați asupra drepturilor ce le revin odată angajați, salarii, carte de muncă, concedii de odihnă și medicale, asigurări, protecția muncii.

În majoritatea siuațiilor, familia este reperul major în conturarea opțiunilor pentru o anumită carieră a tinerilor.

Corelarea cu dinamica pietii muncii din Romania.

Toate ocupațiile au aspecte pozitive și aspecte negative. Dacă aștepți ca ocupația ta să fie cea ideală ești nerealist . Amintește-ți că poți fi mulțumit făcând multe alte lucruri. Este important să alegi profesia care iți satisface cât mai multe dintre nevoile, interesele tale și contribuie la dezvoltarea aptitudinilor tale.

ANALIZA DATELOR ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Chestionar

Rolul orientrăii și consilierii profesionale in dezvoltarea carierei

Chestionarul, a fost aplicat unui număr de 50 studenti din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti.

Chestionarul a urmărit să reliefeze percepția absolvenților privind rolul orientrăii și consilierii profesionale in dezvoltarea carierei.

1. Sexul.

Feminin Masculin

2. Vârsta.

18-25 ani 25-30 ani 30-40 ani 40-50 ani

3. Care este ultima formă de invatamant absolvită?

 Doctorat

 Master

 Facultate

 Postliceal

 Liceal

4. Mediul in care locuiți?

Rural Urban

5.Care este ocupația dumneavoastră actuală?

[anonimizat]

Liber profesionist

6. Ai participat pană acum la vreo activitate de consiliere pentru alegerea carierei?

DA NU

7. Ai participat vreodată la un curs de dezvoltare personală sau pe teme de carieră?

DA NU

8. Cum te-a pregatit practica din facultate pentru cariera pe care vrei să o urmezi?

Mi-a dezvoltat abilitățile și cunoștințele teoretice

Nu am făcut.

Nu m-a pregatit

Aproape deloc

9. Ai un plan de carieră?

DA NU Nu stiu / Nu raspund

10. Așteptări față de evoluția în planul carierei:

Un loc de muncă stabil

Posibilități de avansare în baza muncii

Specializarea într-un anumit domeniu.

11. Ai vreo idee despre cariera spre care te indrepti?

DA NU Nu stiu / Nu raspund

12. Stii de ce calificare ai nevoie pentru cariera pe care ti-ai ales-o ?

DA NU

13. Stii ce Companii oferă calificare in cariera aleasă de tine?

DA NU Nu stiu / Nu raspund

14. Ai informatii specifice despre aceste Companii?

DA NU

15. De unde obții informatiile care te ajută in orientare si consiliere in carieră?

Universitate

Surse formale (biblioteci,programe mass-media educative)

Surse informale(emisiuni de divertisment,reteaua sociala,experienta directa)

16. Ai nevoie de asistență pentru:

A-ti explora interesele, abilitatile, alte caracteristici personale legate de cariere specifice?

A te informa despre cariere specifice ?

A te informa despre Companii?

17. Aspectele care au influențat alegerea carierei:

Familia

Prietenii

Calitatea diplomei obținute

18. În ce măsură v-ar putea înfluența un membru apropiat al familiei în alegerea carierei?

Deloc

Într-o mică măsură

Într-o mare măsură

Într-o foarte mare măsură

19. Ce competențe ai dori să îți dezvolți pentru a face față pe piața muncii?

comunicare marketing personal (CV, scrisoare de intenție, interviu) internet, computer

limbi străine abilități tehnice abilități artistice abilități științifice Altele (care?)

nu știu

20. Unde ai dori să-ți dezvolți aceste abilități?

cursuri

ateliere de lucru

participand la programe de training

altele (care?)…

21.Succesul în cariera mea depinde de:

pregătirea pentru carieră salariu motivant voința competențe relaționale

lucru în echipă limbi străine creativitate adaptare cu ușurință la situații noi

rezistența la stres disponibilitate pentru lucru cu program prelungit

experiența în domeniu cunoștințe operare PC capacitate de a lua decizii rapide, spirit practic, dinamism, putere de muncă, inteligență, etc. altele (care?)……

22. Te rog, descrie jobul ideal pentru tine, după ce vei absolvi.

Propria afacere

HR generalist

Manager resurse umane

Un job stabil

23. Rețeta succesului din prespectiva studenților:

Bine pregătit professional

Îți place ceea ce faci

Te implicit

Muncești pe brânci