Consideratii Generale Privind Dreptul Maritim Si Transporturile Maritime

Comertul maritim este reprezentat de norme si reguli juridice proprii, diferite de normele si regulile juridice ce conduc celelalte activitati economice.

Izvoarele istorice demonstreaza ca au existat in perioada antica reguli importante in legatura cu dreptul si comertul maritim.

Codul lui Hamurabi , creat cu mult timp in urma , cuprinde peste 280 de norme legate de regulile de navigatie, felul in care sunt construite ambarcatiunile , dar si raspunderea carausului.

Din aceleași surse aflam despre fenicieni și cartaginezi ca se ocupau cu comerțul pe mare conform unor uzanțe bine stabilite.

In sec. al III-lea – al II-lea iH Grecii, cei ce erau buni navigatori cat și comercianți, au dezvoltat in insula Rhodos un comerț maritim intens, fapt care a determinat apariția și stabilirea unor reguli care guvernau aceasta activitate, reguli denumite Legi Rodiene.

Legile Rodiene au avut o deosebita importanta in evolutia comerțului maritim in Marea Neagra si Marea Mediterana . Aceste legi erau aplicate de cetățile porturilor Callatis, Histria si Tomis.

Romanii au preluat legile rodiene și le-au făcut cunoscute prin guvernatorii provinciilor cu ieșire la mare.

Apoi in evul mediu de la competentele statornicite în orașele medievale, porturi la Marea Mediterană, Marea Adriatică, Marea Baltica si Oceanul Atlantic, pană oranduirile din zilele noastre au trecut secole, pe parcursul cărora Dreptul Maritim a înregistrat multiple transformări, determinate în principal atât de schimbarea reglementarilor economice și sociale, cât și de progresul tehnic, transformări ce i-au conferit specificul de ramură de drept diferita.

Uzurile portuare medievale, la început indoielnice, schimbate de la port la port, au devenit cu timpul mai stabile și cu aplicații pe zone tot mai mari, fapt ce a determiat necesitatea întocmirii de colecții pentru ușurarea aplicării constante a acestora în practica comerțului maritim. Astfel, în evul mijlociu , uzurile care-și găseau aplicarea în bazinul Mării Mediterane au fost stranse într-un cod numit Consulatus maris.

Numele colecției își găsește aplicația în faptul ca , in sec. al XII-lea, instanțele comerciale se numeau tribunale consulare, iar sentințele judecătorești priveau afacerile comerciale maritime și de aici denumirea de Consulatus maris.

Pentru cele mai frecvente cazuri aplicate în porturile situate pe țărmurile europene ale Oceanului Atlantic și ale Marii Nordului, s-a întocmit colecția denumită Roles d’Oleron,iar în porturile de la Marea Baltică își găseau aplicare Regulile de la Visby.

Similar Posts