Conditionari Si Consecinte ale Perceptiei Institutionale Asociate Experientei de Migratie In Strainatate

Lucrare de disertație

Condiționări și consecințe ale percepției instituționale asociate experienței de migrație în străinătate

Cuprins

Rezumat

Introducere

Relația conceptuală rețele – remitențe sociale – percepție instituțională

Precizări metodologice

Condiționările și consecințele percepției instituționale

„Trasee de migrație”

Sprijin de integrare la destinație

Remitențe sociale

Percepția instituțiilor la revenire în România

Angajament civic în țara de origine

Comportament de revenire

Antreprenoriat

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

Rezumat

Acest studiu evidențiază impactul rețelelor în integrarea migrantului la destinație și implicit asupra gradului de dobândire și transmitere a remitențelor sociale. A doua relație conceptuală analizată are în vedere condiționarea percepției migranților referitoare la instituțiile de la origine prin intermediul așteptărilor conturate în interacțiunile instituționale de la destinație. Iar cea de-a treia relație din model subliniază efectul percepției instituționale de la origine asupra: angajării civice a migranților în țara de origine, comportamentului de revenire și antreprenorial al migranțului. Cercetarea calitativă a fost realizată în comuna Chiscani, județul Brăila și cuprinde atât opiniile migranților, cât și ale reprezentanților instituționali.

Introducere

Intensificarea fenomenului de migrație la nivel global și a remiterii către spațiul de origine stârnește curiozități și provoacă reflecții asupra potențialului său de dezvoltare socio-economică în spațiul de origine (Koser 2007). Se presupune că remitențele monetare asigură necesitățile de bază și capitalul de dezvoltare în comunitate mai bine decât ajutoarele financiare ale statului sau chiar ale instituțiilor internaționale de finanțare, precum: FMI, Banca Mondială sau BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) (Tilly 2004; Newland 2007; De Haas 2010). Dar implicațiile pozitive ale remitențelor nu se limitează doar la aspectele monetare, ci ar trebui să se raporteze și la cele sociale, datorită capacității de schimbare atitudinală la persoanele cu experiență de migrație directă/ indirectă. Rețelele transnaționale ale migranților sunt cele care amplifică procesul de transmitere a valorilor, normelor, ideilor, practicilor și a capitalului social între cele două spații. (Glick Schiller, Basch și Blanc-Szanton 1995; Levitt 1998; Tilly 2004). Așadar, circulația remitențelor sociale referitoare la percepția pozitivă a instituțiilor dinspre spațiul de destinație spre cel de origine ar putea produce în cel din urmă spațiu reforme instituționale prin exercitarea presiunii de jos în sus asupra actorilor institutionali locali și naționali.

Prin acest studiu doresc să evidențiez modul în care remitențele sociale dobândite de migrant în țara de destinație condiționează percepția instituțională a acestora la revenirea în România și consecințele ce derivă din această condiționare.

Lucrarea este structurată în patru părți. În prima parte argumentez relația rețele – remitențe sociale – percepție instituțională din perspectiva teoriilor sociologice. Conceptul de rețea este abordat din perspectiva teoriilor explicative ale fenomenului de migrație (Massey et.al. 1993; Arango 2000; Șerban 2011), ale transnaționalismului (Glick Schiller, Basch și Blanc-Szanton 1995; Portes 1997; Tilly 2007) și ale relațiilor conturate în cadrul rețelelor (Granovetter 1973). Remitențele sociale sunt puse în legătură cu celelalte două concepte din rețea pornind de la teoria dezvoltată de Peggy Levitt în 1998 și actualizată împreună cu Lamba-Nieves în 2011. Iar percepția asupra instituțiilor este conturată prin aspecte referitoare la: performanța instituțiilor (Putnam 2001), încrederea percepută de cetățeni în aceste instituții (Piotr Sztompka 1996; Putnam 2001; Dogan 2005; Power și Jamison 2005) și nivelul de corupție asociat acestora (Morris și Klesner 2010). În cea de-a doua parte am precizat aspectele metodologice ale studiului. Iar în cea de-a treia parte am analizat și interpretat datele colectate din cercetare având în vedere: descrierea „traseelor de migrație”; evidențierea sprijinului de integrare a migranților la destinație, a tipurilor de remitențe sociale dobândite de migranți în țara de destinație; explicarea percepției migranților față de instituțiile din România prin prisma remitențelor sociale dobândite de aceștia în străinătate și evidențierea consecințelor percepției instituționale, precum: angajament civic al migrantului în România; intenția de migrație și antreprenoriatul. Ultima parte a lucrării cuprinde concluziile cercetării și recomandările pentru cercetări viitoare.

Relația conceptuală rețele – remitențe sociale – percepție instituțională

Fenomenul de migrație presupune asumarea de riscuri și costuri de către persoana care intenționează să migreze internațional (Massey et.al. 1993, Arango 2000). Iar strategia de contrare a acestor implicații inițiale vizează formarea unei rețele transnaționale de angajament prin investirea încrederii interpersonale și onorarea reciprocă a așteptărilor referitoare la membrii rețelei (Tilly 2007, p.6). Așadar, rețelele de migrație sunt constituite în baza capitalului social deținut de migrant la origine/destinație și tind să se amplifice în urma alternării „relațiilor tari” cu cele „slabe” (Granovetter 1973).

Perpetuarea cooperării în rețea facilitează ciclicitatea migrației (Massey et.al. 1993, Arango 2000) și extinderea rețelei prin sprijinul reciproc de identificare a oportunităților de angajare, găzduire, susținere financiară și de integrare în societatea de destinație. Extinderea rețelei de migrație atâta timp cât încă există interacțiune constantă și dezvoltarea relațiilor „slabe” prilejuiesc accesul la variate capitaluri de resurse (Șerban 2011). Însă apartenența la o categorie specifică de rețea condiționează privilegiile obținute de migrant (Tilly 2007, p.15). Adică, oportunitățile economice, de continuare a studiilor și de integrare a migranților stabiliți la destinație se transmit către ceilalți migranți din rețea, în special către cei noi.

Transnaționalitatea caracterizează migrația, datorită tehnologizării intense din ultimii ani, în sensul închegării de relații multiple și constante la destinație și origine, dar și a conectării celor două spații de referință prin fluxul de persoane, idei, bani și obiecte care circulă între acestea (Glick Schiller, Basch și Blanc-Szanton 1995, p.48). Fluxurile de persoane, idei și obiecte transmise dinspre destinație spre origine și invers surprind propagarea remitențe sociale în aceste spații (Tilly 2007).

Mai mult decât atât, transnaționalismul semnalează asumarea de către migrant a identității publice atât în spațiul de destinație, cât și în cel de origine (Glick Schiller, Basch și Blanc-Szanton 1995, p.48) prin exercitarea dreptului de vot și menținerea contactului mediatic; a caracterului bilingv al relaționării; a cultivării intereselor cel puțin economice, dacă nu sociale și politce și a menținerii rezidenței în ambele spații (Portes 1997).

Relația migrație-devoltare privită din perspectiva difuuiunii culturale înfățișează conceptul de remitențe sociale. Așadar, difuzarea „ideilor, practicilor, identităților și capitalului social” între spațiile de destinație și origine simbolizează globalizarea interacțiunilor individuale (Levitt 1998, Levitt și Lamba-Nieves 2011).

Levitt precizează că se pot dobândi și transmite minim trei categorii de remitențe sociale (1998, pp.933-935): structuri normative – idei, valori și credințe, incluzând reguli comportamentale interpersonale și în vecinătate, răspunderea intrafamilială, norme de participare comunitară, norme referitoare la rolul actorilor politici sau instituționali și așteptări privind performanța instituțională; sisteme de practici – acțiuni condiționate prin structurile normative (de exemplu pattern-urile participării civice, politice) și capital social – referindu-se la valori interiorizate, reciprocitate, solidaritate consolidată (bouded solidarity) și încredere reîntărită (enforceble trust) cu scopul maximizării așteptărilor de colaborare în acțiuni comunitare (Portes și Sensenbrenner 1993, p.1323 citat în Levitt 1998, p.935).

Conform lui Levitt (1998), remitențele sociale sunt obținute prin interacțiuni individuale și instituționale directe/ indirecte (lecturarea presei, vizionarea canalelor TV și discuțiile cu alte persoane) la destinație, observații ale migranților asupra mediului socio-cultural, instituțional și economic. Iar transmiterea remitențelor sociale este realizată prin căi identificabile în momentul revenirii migrantului la origine, la vizitele non-migranților a prietenilor/rudelor de la destinație, în conversațiile telefonice și prin împărtășirea de e-mail-uri, scrisori, înregistrări video.

Impactul remitențelor sociale (ibidem) este condiționat de: stabilitatea remitențelor în transmitere – valorile și normele sunt conturate și negociate constant; densitatea și caracterul orizontal al rețelei transnaționale, precum și durabilitatea relațiilor dintre membrii rețelei –transmiterea eficientă a remitențelor sociale rezidă în rețelele dense de relații „tari”; statusul mesangerului; specificitatea destinatarului fluxului de remitențe sociale; diferențele culturale dintre spațiul de destinație și cel de origine și procesul de transmitere – traiectorii diferite, transferuri complexe de remitențe, frecvența transferurilor într-un timp redus.

Rolul remitențelor sociale în îmbunătățirea guvernării locale/centrale la origine (Levitt și Lamba-Nieves 2011, pp.19 -20) derivă din dobândirea și transmiterea acestora în spațiul de origine inoculând atitudini și modele comportamentale de raportare la cadrul instituțional. Perspectiva critică la adresa instituțiilor, pe care mă aștept să o aibă în urma experienței de migrație, va motiva îmbunătățirea pattern-urilor de participare publică și angajament civic a migranților și non-migranților în țara de origine în vederea reformării sistemului.

Cadrul instituțional este perceput la nivel individual prin raportare la trei aspecte: încredere în instituții, corupție instituțională și performanță instituțională. Piotr Sztompka (1996, p.12) discută despre o cultură a încrederii, în termeni de apariție/dispariție, specifică fiecărei națiuni în funcție de structura/contextul favorabil și de cadrul său istoric. Cultura încrederii influențează așteptările referitoare la eficiența instituțională în rezolvarea solicitărilor adresate de către cetățeni și pe cele legate de valorile personale ale individului

Încrederea în instituții se înscrie în ultimii patruzeci de ani într-un considerabil trend degresiv (Dogan 2005, pp.4-5) în contextul extinderii așteptărilor politice, a vizibilității și a transparenței liderilor; a substituirii perspectivei ideologice cu considerente pragmatice în evaluarea instituțiilor; a amplificării ratelor de imigrație euro-atlantică, simțitor și în rândul elitelor; dar și a intensificării atribuțiilor mass-mediei și a jurnaliștilor în sfera politică și instituțională cu scopul demascării actelor de corupție instituțională.

Deși, neîncrederea tinde să atingă cote tot mai mari, nu trebuie să considerăm că sistemul de guvernare democratic nu funcționează, el își menține legitimitatea. Inglehart explică amplificarea neîncrederii pe fondul trecerii la postmodernitate prin reconfigurarea pattern-urilor de participare publică și politică în sensul intensificării atitudinii critice în rândul cetățenilor. (1997, p.296 citat în Power și Jamison 2005, p.58). Dogan (2005, p.13) pretinde că erodarea încrederii nu este temporară, nefiind dependentă de o situație particulară, ci indică o cronicizare a insatisfacțiilor față de majoritatea instituțiilor de-a lungul ultimilor patruzeci de ani, datorită rațiunilor pragmatice de performare ineficientă la nivel instituțional, nu ideologice. Acest fenomen se amplifică permanent, deoarece încrnilor. (1997, p.296 citat în Power și Jamison 2005, p.58). Dogan (2005, p.13) pretinde că erodarea încrederii nu este temporară, nefiind dependentă de o situație particulară, ci indică o cronicizare a insatisfacțiilor față de majoritatea instituțiilor de-a lungul ultimilor patruzeci de ani, datorită rațiunilor pragmatice de performare ineficientă la nivel instituțional, nu ideologice. Acest fenomen se amplifică permanent, deoarece încrederea/neîncrederea au capacitatea de a se auto-satisface (Gambetta 1988, p.234 citat în Putnam 2001, p.191).

Morris și Klesner (2010) au evidențiat în studiul lor relația negativă de determinare reciprocă între încrederea interpersonală și instituțională și toleranța coruptibilității instituționale și participarea la acte de corupție. Pierderea legitimității insituționale, ca urmare a săvârșirii actelor de corupție în sistem de către reprezentanții instituționali, promovează încălcarea legii și oferirea șpăgii. De asemenea, Donatella della Porta (2000, p.203 citat în Power și Jamison 2005, p.59) sesizează cercul vicios de regenerare a corpției. Așadar, corupția din sistemul administrativ influențează negativ performanța instituțională, iar ineficiența instituțională în rezolvarea solicitărilor adresate de cetățeni amplifică neîncrederea instituțională, care la rândul său favorizează corupția.

Conform lui Putnam (2001) orice instituție democratică trebuie să dea dovadă de flexibilitate față de cerințele cetățenilor, eficiență și eficacitate în îndeplinirea solicitărilor adresate de către cetățeni. Iar variațiile globale ale performanței instituționale sunt explicate de traseul istoric și de contextul social. Istoria influențează strategia de guvernare selectată inițial și performată constant. Această relație este definită de către teoreticienii istoriei economiei prin termenul „dependență de traseu” (p.201), conform căruia situația actuală depinde de contextul anterior, iar situațiile viitoare vor depinde de contextul actual. North (1990 citat în Putnam 2001, p.202) discută despre auto-perpetuarea pattern-urilor instituționale, indiferent de calitatea acestora, și adaptarea actorilor sociali la acestea prin respectarea regulilor jocului cu scopul neexcluderii ca urmare a opunerii și a încercării de reformare.

Contextul social de explicitare a performanței instituționale are în vedere gradul de dezvoltare socio-economică măsurat prin PIB și civicitatea cetățenilor operaționalizată prin implicare și solidaritate civică. Implicarea civică presupune participarea cetățenilor în chestiunile publice (Walzer 1980, p.64 citat în Putnam 2001, p.103). Putnam (2001, p.108) măsoară această dimensiune prin incidența lecturării ziarelor, indicele participării la vot și incidența votului preferențial. Iar solidaritatea civică este indicată de intensitatea vieții asociative, o măsură a sociabilității civice.

Diferențele de performanță instituțională între societățile civice și cele mai puțin civice derivă din capacitatea de mobilizarea în vederea concretizării așteptărilor referitoare la flexibilitatea, eficiența și eficacitatea instituțiilor. Spre exemplu, în societățile mai puțin civice cetățenii nu acționează colectiv pentru satisfacerea așteptărilor, ci doar devin cinici cu privire la aceste chestiuni. Așadar, situația performanței instituționale în România este justificată de erodarea încrederii interpersonale și în instituții și a angajmentului civic ca urmare a instaurării comunismului pe fondul unor tradiții civice deficitare.

Precizări metodologice

În cercetarea de față mi-am propus să evidențiez modul în care remitențele sociale dobândite de migrant în țara de destinație condiționează percepția instituțională a acestora la revenirea în România și consecințele ce derivă din această condiționare.

Întrebările urmărite în cadrul cercetării:

Diversitatea sprijinului de integrare în societatea de la destinație condiționează dobândirea remitențelor sociale?

Percepțiile migranților privind instituțiile de la origine sunt conturate sub forma așteptărilor în funcție de practicile de interacțiune instituțională de la destinație?

Percepția instituțiilor de la origine diferă între cele 3 categorii de migranți?

Care sunt consecințele percepției instituționale de la origine pentru cele 3 categorii de migranți?

Care sunt factorii concurenți cu percepția instituțională din țara de origine în explicarea consecințelor?

Au fost intervievate 17 persoane, dintre care 12 migranți (într-un caz au fost intervievați atât soțul, cât și soția) care la momentul desfășurării studiului reveniseră în România și 5 reprezentanți instituționali, câte unul de la fiecare instituție: primărie, școală, dispensar, poliție și biserică. Persoanele intervievate sunt migranți pe termen lung, care au stat la destinație cel puțin 1 an de zile și care la momentul intervievării reveniseră în România de cel mult 3 ani. Însă, există și o excepție, migrantul adventist a revenit mai demult în România. Dintre migranții intervievați, există o singură persoană din satul Lacu Sărat, comuna Chiscani, toți ceilalți migranți provenind din satul Chiscani (sat centru de comună). Speram să extind activitatea de culegere a datelor și la un sat periferic din comună. Însă, datorită limitărilor legate de timp și a nerecomandării unei alte persoane din satul Lacu Sărat, am fost nevoită să amân activitatea de culegere a datelor în Lacu Sărat.

S-a utilizat un eșantion de disponibilitate în colectarea datelor calitative, încercându-se a se utiliza metoda bulgărelui de zăpadă pentru selecția respondenților. Însă, primul migrant intervievat nu a știu să ne recomande un alt migrant care la momentul cercetării revenise în țară. În aceste condiții respondenții au fost selectați pe baza recomandărilor provenite de la o persoană pe care o cunoșteam în satul Chiscani sau pe baza recomandărilor localnicilor întâlniți pe stradă.

Culegerea datelor s-a realizat în două etape: perioada 11 – 19 aprilie, când au fost intervievați 10 migranți și perioada 17 – 19 mai, când am discutat cu reprezentanții instituționali și cu încă 2 migranți.

Prelucrarea și analiza datelor a fost realizată în programul Nvivo. În câteva cazuri, am prezentat datele sub forma unor matrici de coduri sau a unor modele.

Operaționalizare

Țara de destinație reprezintă țara în care s-a emigrat Iar țara de origine reprezintă țara din care s-a emigrat (România).

Prin conceptul „traseu de migrație” mă refer la pattern-ul de a face migrație constituit ca urmare a reușitei individuale anterioare la destinație și negociat în urma interacțiunilor dintre actorii de la destinație și cei de la origine. „Traseele de migrație” descriu pattern-uri de alegere a țărilor de destinație, a perioadei de migrație, de declanșare a deciziei de a migra, în dobândirea statusului d.p.d.v.legal de destinație, de alegere a zonei de locuit, de conturare a profilului ocupațional al migrantului în funcție de experiența pe piața muncii a persoanei care l-a ajutat să migreze sau să se integreze în societatea de la destinație.

Prin conceptul sprijinul de integrare socială la destinație încerc să evidențiez relaționarea migrantului de la destinație în rețeaua sa de migrație, interacțiunile de la locul de muncă, interacțiunile cu vecinii și alte interacțiuni în afara rețelei de migrație. În conturarea acestor relaționări mă refer la intensitatea relației, percepția asupra încrederii interpersonale și sprijinul/ ajutorul reciproc.

Conceptul de remitențe sociale se referă la asimilarea limbii de la destinație, a structurilor normative (sfaturile, indicațiile și regulile referitoare la interacțiunea cu instituțiile din țara de destinație; așteptările referitoare la percepția instituțională de la origine conturate ca urmare a interacțiunii instituționale de la destinație), a sistemului de practici (tipurile de interacțiune instituțională în țara de destinație, experiența interacțiunii instituționale, frecvența acestora, gradul de mulțumire față de această interacțiune, actele de corupție), a capitalul social dobândit la destinație (ajutor reciproc, percepție asupra încrederii interpersonale și angajamentul civic de la destinație: contactul mediatic cu societatea de la destinație, viața asociativă și participarea publică prin vot și comportament protestatar) și la mijloacele de transmitere a acestora (menținerea legăturii cu țara de origine și frecvența acestora, subiectele de discuție).

Interacțiunea cu instituțiile din România se referă la tipul de interacțiune, experiența de interacțiune instituțională și frecvența interacțiunilor instituționale în România.

Percepția instituțiilor la revenirea în România se referă la: performanța instituțională (percepția gradului de îndeplinire de către instituții a obiectivelor pe care și le-au propus, percepția referitoare la performanța actorilor instituționali locali și gradul de mulțumire față de modul de rezolvare a solicitărilor adresate, față de serviciile oferite comunității și față de măsurile guvernamentale), încrederea în instituții (percepția față de deciziile luate de către consiliul local și guvern) și corupția asociată instituțiilor (percepția asupra practicilor de corupție instituțională și exemple de acte de corupție instituțională de la nivel local sau național pe care le cunosc sau la care au participat)

Angajamentul civic de la origine se referă la contactul mediatic (urmărirea canalelor TV și citirea presei), viața asociativă (afilierea politică, religioasă, culturală și profesională, asocierea în cadrul unei organizații recreative sau a unei asociații locale) și participarea publică în comunitate (prin ședințele consiliului local, prin vot și prin comportamentul protestatar).

Revenirea migranților este operaționalizată prin motivația revenirii la origine și prin intenția privind migrația. Iar variabila antreprenoriat se referă la comportamentul antreprenorial efectiv și la intențiile antreprenoriale.

Figura 1. Condiționări și consecințe ale percepției instituționale la origine_model de testat

Condiționările și consecințele percepției instituționale

„Trasee de migrație”

„Traseul de migrație” reprezintă pattern-ul de migrație adoptat (Șerban 2006, p.119), având în vedere reușita individuală anterioară a migranților la destinație și transmiterea acesteia posibililor migranți. Negocierea „traseelor de migrație” se datorează procesului dinamic de interacțiune între actorii de la destinație și cei de la origine. La destinație, cadrul legislativ, actorii instituționali, cererea de pe piața forței de muncă, percepția cetățenilor, cât și rețeaua de migrație influențează probabilitatea de „bătătorire a drumului”. Astfel, rigiditatea cadrului legislativ și a actorilor instituționali facilitează clandestinitatea, speculațiile și dezvoltarea inovativă a traseelor.

„Traseele de migrație” identificate în rândul migranților intervievați indică o distribuție a țărilor de destinație în care prevalează Spania, fiind urmată de Italia, Austria, Germania și Franța. „Traseele de migrație” către Spania indică Madrid-ul sau zonele limitrofe acestuia (portul din Nava Serada, Torejon de Ardoz, Ciudad Real, Castel la Mancha) ca principale zone de locuit. De asemenea, mai sunt amintite și Valencia, Granada și un sat „la 80 de kilometrii de Almeria”(I.H., bărbat, 37 de ani, migrant Spania). Migrația spre Spania este facilitată în majoritatea cazurilor de rețeaua de rudenie, iar în foarte puține cazuri de cea de prietenie/ colegialitate Iar în câteva situații apare ideea de reîntregire a familiei. Din cei 12 migranți intervievați, doar o singură persoană a ales țara de destinație pe considerente arbitrare: „Am dat cu banul.”(C.C., bărbat, 43 de ani, migrant Spania,Germania,Franția&Italia) în detrimentul rețelei de migrație. „Traseul de migrație” adoptat de această persoană indică rute multiple de migrație, și anume: Spania, Germania, Franța și Italia.

Zonele de locuit din Italia indicate în „traseele de migrație” sunt: Roma; Belpasso, provincia Catania în regiunea Sicilia și Vieste, provincia Foggia în regiunea Puglia. Se evidențiază tot o migrație de rețea în baza rudeniei. Rutele de migrație parcurse de comunitatea de penticostali din comuna Chiscani sunt determinate de relațiile de rudenie. În familia migrantului penticostal intervievat s-a migrat către Spania și Austria. Amploarea fenomenului de migrație la penticostali se datorează dimensiunii mari a familiei și procesului de reîntregire a acesteia la destinație.

Strategia însușită de majoritatea migranților intervievați vizează diminuarea costurilor și a riscurilor și sporirea beneficiilor așteptate asociate migrației prin formarea rețelelor de migrație (Massey et.al. 1993). Migrația este motivată de rețelele de încredere și reciprocitate perpetuate constant la origine și destinație. Astfel, statusul socio-economic al persoanei care oferă sprijin de integrare la destinație conturează decizia de a migra.

Motivația de a migra este conturată și din perspectiva teoriei pieței forței de muncă segmentate (Piore 1979 citat în Massey et.al. 1993 și în Arango 2000) referindu-se la factorii de împingere (push) de la nivel local – restructurările masive din industrie, concentrate preponderent în zona comunei Chiscani și de la nivel general – posibilitatea redusă de angajare, nivelul redus al veniturilor și incertitudinea privind siguranța locului de muncă; dar și la factorii de atragere (pull) spre destinație, precum: nivelul ridicat al veniturilor și probabilitatea sporită de angajare.

Profilul socio-demografic al migranților intervievați variază în funcție de „traseul de migrație” adoptat (Tabel 1). Ruta către Spania a atras atât bărbați, cât și femei, preponderent populație tânără cu vârsta cuprinsă între 20 și 39 de ani, de nivel mediu de educație. În timp ce ruta către Italia a fost apreciată mai degrabă de bărbați decât de femei, de persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 29 de ani, respectiv 40 și 49 de ani, de nivel mediu de educație.

Valul inițial de migranți din Chiscani provine din comunitatea penticostală. Acesștia au migrat începând cu anii 1990 – 1995 spre Austria și Spania. Migrația inițială spre Spania a fost clandestină până în jurul anului 2002, când accesibilitatea spre Spania a sporit datorită posibilității dobândirii rezidenței legale pe o perioadă de trei luni. „Traseul de migrație” către Italia pare a se constitui începând cu anul 2004, iar majoritatea emigranților italieni intervievați au plecat în perioada 2007 – 2011.

„Eu am avut 2 copii care au plecat [în Austria] în ’90. Au stat acolo, au cerut azil politic, o bucată au stat fugari. Numa cine a fugit știe cum a fost. Într-o casă pustie stăteau vreo 15 inși. Și când venea poliția, fugeau ca potârnichile în toate direcțiile. I-a luat o doamnă de la primăria orașului Graz ca să muncească la casă la ea. […]aia le-a făcut actele […] Și pe urmă s-au cărat unul pe altul. Din Spania s-au dus prima dată unul singur, a traversat fraudulos și pe urmă ceilalți au plecat și ei când se dădea drumul pentru 3 luni, dar au rămas pe acolo.”(Mtc., bărbat, 72 de ani, penticostal, migrant Spania&Austria)

„Pocăiți am avut vreo 450. A plecat unul apoi s-au tras unul pe altul că sunt mulți. Dacă sunt 10 frați s-au luat unul pe altul: frați, cumnați, veri.” (medic Chiscani)

Experiența directă de migrație în rândul persoanelor intervievate variază între 1 an și 10 ani. Variația tinde să fie influențată de situația din țara de destinație la momentul plecării, vârsta migrantului și/sau prezența familiei nucleare la destinație. Perioada de ședere în străinătate a emigranților italieni este mai redusă sau mai puțin constantă decât a emigranților spanioli, probabil datorită nereîntregirii familiei în Italia, a vârstei scăzute a migranților și a contextului socio-economic din țara de ședere, aspecte care nu le-au permis conturarea unui statut la destinație.

În ceea ce privește statusul migrantului la destinație din punct de vedere legal, emigranții italieni practică o migrație iregulară, în timp ce majoritatea celor spanioli au reușit să dobândească rezidența și asigurarea medicală (seguros, tarcheta medical), iar o mică parte dintre ei au lucrat cu contract de muncă.

Profilurile ocupaționale ale migranților intervievați sunt diferențiate în funcție de gen. Femeile lucraseră în Spania/ Italia ca: menajere pe cont propriu sau angajate a unor firme de menaj, îngrijitoare pentru bătrâni sau copii, bucătărease sau ajutoare de bucătar și chelnerițe. Iar bărbații migranți intervievați au lucrat ca: muncitori în construcții și tâmplărie, muncitori necalificați în agricultură, șoferi, angajat în parcuri de distracții, brutar, agent de pază și protecție. Profilul ocupațional al migrantului este determinat de traiectoria ocupațională a membrilor rețelei de migrație, cel puțin în situația de migrație inițială. Câțiva migranți dețin ocupații similare cu membrii rețelei ce i-au sprijinit în procesul de integrare la destinație. Însă, dacă domeniul/ ocupația nu se menține, cel puțin tipul activității (calificată/ necalificată) se păstrează în cazul majorității migranților intervievați, plecați prin rețea. Constatarea de mai sus confirmă observația lui Tilly (2007) referitoare la condiționarea oportunităților survenite ca urmare a relaționării în cadrul rețelei transnaționale.

„Erau necalificați. Și eu am fost tot necalificat am lucrat”(I.H., bărbat, 37 de ani, migrant Spania)

„După aceea am o soră care muncește în case făcând curat și cumnatele mele tot în case muncesc, făcând curat.”(Mrl_1, femeie, 25 de ani, migrant Spania)

Sprijin de integrare la destinație

Integrarea migrantului în societatea de la destinație îi permite acestuia maximizarea beneficiilor asociate migrării. Mai exact, șansa migrantului de integrare la destinație este amplificată de diversitatea sprijinului oferit în dobândirea remitențelor sociale, ca sursă de proveniență și specificitate.

Sursa de proveniență a sprijinului este analizată din perspectiva relațiilor sociale conturate în țara de rezidență. Iar specificitatea sprijinului este determinată de tipul relației sociale, mai exact de „puterea legăturii”(Granovetter 1973, p.1361). Am măsurat „puterea legăturii” prin: intensitatea de interacțiune (natura relației, natura activităților desfășurate împreună și frecvența desfășurării acestora), mijloacele de comunicare, percepția asupra nivelului de încredere și sprijinul/ajutorul reciproc.

În cercetarea de față, sprijinul de integrare socială în Spania/ Italia provine de la membrii rețelei de migrație, colegii și superiorii de la locul de muncă, vecinii și prietenii migrantului. Relația de rudenie specifică majorității migranților intervievați facilitează traversarea granițelor, găsirea unui loc de muncă, a unei locuințe și integrarea socială la destinație. Foarte rar relațiile de rudenie alternează cu cele de prietenie/ colegialitate în constituirea rețelei de migrație. Diferența dintre tipurile de rețele de migrație identificate provine din încrederea percepută față de persoana/persoanele care i-a(u) ajutat să migreze și să se integreze în țara de ședere. În rude și prieteni apropiați se tinde a se avea mai multă încredere decât în colegi de muncă, vecini.

„Sora mea și fratele meu [m-au ajutat să plec]. Da [ei au fost ajutați] de către alte persoane care la fel fac parte din familie. Erau verii noștii. Doar prin familie!”(Mrl_2., femeie, 25 de ani, migrant Spania)

„Sincer, n-am încredere în nimeni. Dar pot să zic, ca rudă, ca astea, am un pic de încredere.”(C.C., bărbat, 43 de ani, migrant Spania,Germania,Franția&Italia)

Activitățile desfășurate de migranții intervievați împreună cu persoana/persoanele care i-a(u) ajutat să migreze și să se integreze în Spania și Italia vizau petrecerea sărbătorilor împreună, cumpărături, plimbări, excursii, practicarea unor sporturi, discuții despre situația de la locul de muncă și despre tradiții. Interacțiunea face to face este mai degrabă specifică migranților care relaționează la distanțe mici și tinde să se reducă odată cu mărirea distanței, însă sporește frecvența interacțiunilor telefonice și online. Variația activităților și frecvența interacțiunilor face to face în cadrul rețelei de migrație sporesc oportunitățile de integrare la destinație.

Sprijinul reciproc prevalent în rețeaua de migrație constă în identificarea oportunităților de angajare în Spania/ Italia pentru membrii rețelei, prietenii de la destinație și rudele/prietenii din România. Alte servicii reciproce în rețeaua de migrație rezidă în oferirea unui împrumut/suport financiar, găzduire, suport emoțional, ajutor în relaționarea cu cetățenii de la destinație și sprijin în activitățile casnice. Sprijinul reciproc este mai frecvent în rețelele de rudenie, unde există mai multă încredere între membrii, decât în rețelele de prietenie/colegialitate, mai ales în această perioadă economică incertă. Diversitatea și intensitatea sprijinul reciproc în rețeaua de migrație denotă relațiile tari instituite între membrii rețelei.

Sprijinul de integrare provine și din afara rețelei de migrație, adică de la prietenii români/spanioli/italieni și din mediul de muncă și de locuire de la destinație. Relaționarea cu membrii bisericiilor penticostale în Austria/ Spania asigură contactul cu persoane din afara rețelei de migrație. O altă sursă a sprijinului derivă din interacțiunile migranților cu părinții colegilor de clasă ai copiilor săi.

Mediile de muncă și de locuire sunt multietnice, cuprinzând spanioli, italieni, români, marocani, tunisieni, africani, chinezi și sud-americani (argentinieni, chilieni și brazilieni), însă migranții intervievați interacționează mult mai frecvent cu români și spanioli/italieni. Interacțiunile cu românii în spațiul de destinație sunt apreciate mai degrabă negativ de migranții ajunși în Spania/ Italia în lipsa rețelei de rudenie, deoarece au așteptări mult mai mari privind sprijinul de integrare acordat de aceștia. De aceea, uneori, migranții au mai multă încredere în spanioli/italieni, decât în români: „românul era javră”(I.H., bărbat, 37 de ani, migrant Spania).

Relațiile de colegialitate erau per ansamblu bune, dar se limitau la petrecerea timpului liber, discuții despre tradiții, despre ei și despre familiile lor. În relaționarea cu superiorii la destinație se remarcă neevidențierea diferențelor de status social în interacțiunea angajator-angajat la locul de muncă și interesul față de angajat. În schimb, relațiile cu vecinii se limitau în general doar la un contact minim. Însă, în mediul rural se evidențiază o apropiere față de vecini, excluzând situațiile de locuire în campanii, datorită caracteristicilor comunității mici. Migranții tind a avea mai multă încredere în colegi de muncă decât în vecini, datorită relaționării mai intense. Cele mai frecvente servicii reciproce în afara rețelei de migrație constau în: identificarea oportunităților de angajare, oferirea datelor de contact a instituțiilor și informarea privind realizarea actelor la destinație. Mai puțin frecvente sunt serviciile de oferire a unor împrumuturi financiare, găzduire și transport către diverse locații.

Interacțiunile de la destinație ale migranților cu prietenii, colegii de muncă și vecinii din afara rețelei de migrație par a contura mai degrabă relații slabe între aceștia. Însă, integrarea la destinație a migranților depinde de combinarea celor două tipuri de relații, tari și slabe (Granovetter 1973), instituite pe parcursul șederii lor în Spania și Italia.

Remitențe sociale

În lucrarea de față am abordat remitențele sociale doar din perspectiva expeditorului, a migrantului, deoarece vroiam să văd ce schimbări atitudinale și comportamentale survin în cadrul instituțional românesc ca urmare a experienței instituționale din Spania/ Italia.

Cunoașterea limbii din țara de destinație facilitează integrarea migrantului în acea societate, care la rândul său influențează posibilitatea migranților de asimilare a remitențelor sociale. Prima relație se produce și invers, în sensul că relațiile cu italienii/ spaniolii extind metodele de asimilare a cunoștințelor lingvistice, îmbunătățesc nivelul de cunoaștere a limbii de la destinție și reduc durata de asimilare. Sprijinul de dobândire a cunoștințelor lingvistice provine cel mai frecvent de la: membrii rețelei care cunoșteau limba și cu care interacționau frecvent, prietenii/colegii de muncă/vecinii de altă naționalitate și programele TV. Dicționarele și cursurile de limbă organizate de primării sunt metode mai puțin utilizate. Nivelul de aprofundare lingvistică este cel puțin mediu pentru majoritatea migranților. Iar durata de asimilare variază între o lună și un an, în funcție de oportunitatea de relaționare cu persoane de altă etnie și de disponibilitatea de timp a migrantului.

Analiza structurii normative în spațiul de destinație indică un nivel mai ridicat de corectitudine și de respect față de ceilalți cetățeni.

„Ăștia sunt puțin mai reci, nemții, sunt mai corecți un pic mai mult decât noi. Acolo, de exemplu, lucram și de la ora 18 nu îmi mai dădea voie să tai cu flexul că fac gălăgie. Și eu îmi pregăteam materialele dinainte, le tăiam și pe urmă mai puneam materialul jos, mai puneam gresia, faianața, ca să nu mai fac gălăgie. Nu ai voie, că chemau imediat poliția. Ei sunt foarte corecți în privința asta. Ei nu fac greutăți la alții. Pe când la noi bagă manele până la 2 noaptea. Diferența foarte .. […] Eu eram străin acolo, nimeni nu mă cunoștea, nici eu nu îi cunoșteam și treceau pe lângă mine și îmi ziceau: „Kuskrot!”, adică ”Domnul să te binecuvânteze!”, cam așa se traduce. Și foarte respectuoși în privința asta. Te salutau, deși nu te văzuseră niciodată.”(Mtc., bărbat, 72 de ani, penticostal, migrant Spania&Austria)

Relaționarea instituțională necesită o atitudine deschisă, cooperantă din partea migranților, deoarece administrația din Spania/Italia/Austria este eficientă și promovează o atitudine deschisă, serviabilă. Însă, relațiile cu angajatorii erau nuanțate, existând și cazuri de abuz față de angajați (neplata la timp sau a orelor suplimentare), în special în Italia. Atitudinea negativă se remarcă la câțiva dintre migranții necalificați, care lucrau fără contract de muncă. Relațiile de colegialitate implică un comportament cuviincios, civilizat, respectuos din partea migranților.

„Din ce ne povesteau era foarte serviabili.”(Mtc., bărbat, 72 de ani, penticostal, migrant Spania&Austria)

„Da, te comporți ca un om normal și să nu faci necazuri”(I.H., bărbat, 37 de ani, migrant Spania)

Relația dintre remitențele sociale și percepția instituțiilor la revenire în România este reprezentată elocvent de așteptările referitoare la performanța instituțională de la origine. Comparația mentală între destinație și origine influențează spritul critic față de instituțiile românești. Așteptările referitoare la eficiența instituțională sunt conturate în funcție de experiențele personale la destinație.

Modelele instituționale eficiente se referă la: receptivitatea instituțională (amabilitatea, claritatea, promptitudinea și calitatea serviciilor oferite); eficiența sistemului de plată care facilitează achitarea taxelor și impozitelor cu ușurință; existența sistemului informatic pentru gestionarea eficientă a datelor și diminuarea erorilor insttuționale datorate dogmatismului și încărcării excesive a cadrului birocratic; intensificarea descentralizării responsabilităților cu scopul reducerii timpului alocat rezolvării unor solicitări; diminuarea numărului de documente obligatorii rezolvării unor solicitări; respectarea dreptului de exprimare publică; sporirea veniturilor salariale măcar spre nivelul țărilor sudice ale UE; diferențierea TVA-ului la produse în funcție de necesitatea și consecințele sale; îmbunătățirea sistemului de taxare/impozitare prin calcularea diferențiată și îmbunătățirea capacității administrative de utilizare a resurselor disponibile, în vederea facilitării dezvoltării socio-economice.

Schimbările instituționale din sistemul medical sunt argumentate prin nemulțumiri referitoare la condițiile igienice din unitățile sanitare, modul de relaționare a cadrelor medicale cu pacienții sau vizitatorii lor și la practica de a da șpagă și a apela la relații pentru a rezolva eficient o chestiune. Percepțiile contradictorii referitoare la sistemului educațional constau: pe de o parte, în menținerea programei „stufoase” pentru asigurarea nivelului ridicat de cultură generală, iar pe de altă parte, în eliminarea programei „stufoase” datorită diminuării în timp a culturii generale pe fondul aprofundării rapide a diverse informații teoretice fără aplicare practică. În plus, „rigiditatea” sistemului educațional românesc față de cel spaniol permite perpetuarea discriminării de la vârste fragede, datorită promovării competitivității și marginalizării copiilor cu rezultate slabe la învățătură.

„Nu există erori, nu te plimbă dintr-un birou într-altul, nu stai la cozi, nu îți trebuie multe acte. Și dacă nu știi să vorbești, îți pune la dispoziție și un translator dacă ești la început și nu știi să vorbești. Ce să vă mai zic? Când plătești o taxă știi pe ce ai plătit-o, se vede în străzi în autostrăzi, în parcuri, în orice, se vede. […] nu îți pare rău că ai plătit TVA, că ai plătit impozit, nu îți pare rău de nicio taxă dată, că se vede în calitatea vieții. Calitatea de viață e mult mai ridicată.”(D., bărbat, 30 de ani, migrant Spania)

„Mai puțini bani în buzunar și un pic de igienă, comunicare așa[…]Normal medicul trebuie să te cheme să-ți comunice ce se întâmplă cu pacientul familia și trebuie să știe, astăzi a evoluționat, mâine nu.[…]Te duci și la spitale și oriunde se dă cusită. Suni, îți dă ora[…]Uita-ți asta trebuiește. Te duci la doctor de familie[…]are calculator, ești intrat acolo, îți spune ce boală ai, intră tot. Când te duci la un doctor de familie aici, trebuie să cauți nu știu ce. Acolo doctorul te are, are tot și când îți deschide dosarul îți apare orice boală de care ai suferit, de câte ori ai fost.”(M.U., femeie, 36 de ani, migrant Spania)

Experiența instituțională personală în Spania/ Italia/ Austria influențează pregnant percepția migranților față de instituțiile românești. Gama extinsă de interacțiuni instituționale apreciate pozitiv „ar putea dezvolta” pattern-urile de evaluare instituțională. În acest sens putem vorbi de o împuternicire a cetățenilor în vederea comprehensiunii și criticării sistemului, dar și a proiectării mentale a reformei instituționale. Paleta interacțiunilor instituționale la destinație a migranților intervievați cuprinde: unități sanitare, unități școlare, primării, poliție, poștă, centre sociale, agenții de imigrație, Direcția Generală de Trafic, firme de transport, instituții bancare, inspectorat școlar și agenții de plasare pe piața muncii. Experiența pozitivă de interacțiune instituțională a migranților în Spania/ Italia/ Austria surprinde: amabilitatea și corectitudinea reprezentanților instituționali; durata redusă de timp în rezolvarea solicitărilor, datorită funcționării sistemului informatic ce asigură comunicarea interinstituțională; eficiența sistemului electronic de plată prin transfer bancar, sistemul de programare la medic și neoferirea stimulentelor financiare sau de altă natură pentru rezolvarea solicitărilor. Percepția negativă a migranților față de performanța instituțională de la destinație raportează lipsa amabilității și a clarității răspunsului oferit de reprezentanții instituționali ai ambasadei românești din Spania și perioada îndelungată de așteptare între programare la medic și consultarea efectivă. Însă, urgențele sunt soluționate rapid.

„ [La primărie] nu am avut contact cu ei prea mult, dar am avut nevoie odată de niște acte și chiar s-au ocupat, nu să zici că stai să te cerți cu lumea, întrebi de ce ai nevoie acolo și se rezolvă. Deci, chiar dacă ești străin, nu contează că ai acte sau nu.[…]am adus o mototretă în afară și a trebuit să mă duc la primărie, și m-am dus cu un italian, proprietarul la motoretă și am cerut direct, era o doamnă acolo, nu știu cu ce se ocupa, și mi-a zis de ce aveți nevoie, una alta și mi-a dat toate actele necesare. Adică dacă stăteam să mă duc la noi, umblam 2-3 zile și acolo în 20 de minute am rezolvat tot. Și la noi am umblat 2-3 zile pentru niște acte. [Acest lucru este posibil], pentru că ei au cu ce. Adică la ei totul e posibil că ei nu muncesc manual cum muncim noi, au toate mașinăriile posibile, nu duc lipsă de oameni, așteaptă-l pe cutărescu să îți dea o semnătură sau din astea, deci te trimite unde e nevoie. Adică nu trebuie să stai să te duci la primar, vezi că nu e primarul, te trimite la vice, te duci chiar și la o asistentă dacă este în măsură să îți dea toate aceste chestii.”(AUR, bărbat, 23 de ani, migrant Italia)

„Se comportă mult mai bine decât doctorii din România Da, vorbea foarte frumos, chiar dacă eram străină. [Se rezolvau lucrurile] mult mai repede, mult mai atenți și nu am fost nevoită să dau bani.”(B.D., femeie, 41 de ani, migrant Italia)

Capitalul social dobândit la destinație este măsurat prin încrederea și reciprocitatea generalizate, indicatori analizați în variabila integrarea migranților, și prin angajamentul civic la destinație (asociere, participare publică și contact mediatic) (Putnam 2001). Viața asociaționistă în Spania este prezentă la un migrant în sfera sportivă. Iar preotul amintește de un caz izolat de afiliere religioasă în comunitatea de la destinație.

„O femeie de aici plecată cânta la strană, adică venea cânta în corul bisericii și acuma în Italia e cântărața preotului, e dascălul preotului cum ar veni, ea trăiește din asta. Comunitatea se adună acolo și ea mai are câte două-trei ore suplimentare la un bătrân, dar o parte din venituri și le înregistrează la biserică. Ea a fost ancorată.” (H.V., preot, Chiscani)

Indicatorii participării publice în țara de ședere în stărinătate constau în exercitarea dreptului de vot pentru țara de destinație și participarea la proteste la destinație. Un singur migrant a votat la alegerile locale din Spania, deși mai mulți migranți intervievați aveau buletin și implicti drept de vot. Un alt migrant intenționa să voteze, însă nu primise invitația acasă, precum soția sa. Comportamentul protestatar în țara de rezidență în străinătate s-a identificat la un cuplu de tineri destul de bine integrați în societatea spaniolă, manifestat „în fața sediului Guvernului Comisiei Europene din Madrid”(D., bărbat, 30 de ani, migrant Spania), datorită falsificării voturilor moldovenilor la ultimele alegeri prezidențiale, dar și în discuțiile cu colegii de muncă, prietenii și pe forumurile online ale canalului RealitateaTV. Și-au exprimat intenția de protest alături de spanioli, pentru “că la toată lumea [li s-a tăiat salariile]”(Mrl_2., femeie, 25 de ani, migrant Spania).

Contactul mediatic cu țara de destinație evidențiază interesul pentru situația socio-economică de acolo și este condiționat de asimilarea cunoștințelor lingvistice. Canalele TV spaniole/ italiene sunt urmărite pentru divertisment și asimilarea cunoștințelor lingvistice de câțiva migranți; și pentru cunoașterea situației în țara de ședere în străinătate de majoritatea migranților. Doar doi emigranți spanioli citeau presa fiindcă erau interesați de situația de la destinație. Ceilalți se uitau doar la anunțuri, mica publicitate.

„Da foarte mult … zilnic citesc presa spaniolă și acum mă interesează mai mult decât aici.”(D., bărbat, 30 de ani, migrant Spania)

Transmiterea remitențelor sociale înspre destinație, dar și spre origine este facilitată de rețeaua transnațională densă din care fac parte destinatarul și expeditorul și implică relaționări face to face frecvente. Relația migramtului cu România tinde a se menține prin interacțiuni telefonice, mai degrabă decât digitale cu familia și prietenii. Experiența instituțională personală din Spania/ Italia/ Austria este transmisă în general pe perioada revenirii la origine. Remitențele sociale cu privire la instituții sunt transmise de patru migranți către persoanele cu care păstrează legătura în România. Acești migranți par a fi mai „ancorați” la destinație. Aveau rezidență în Spania și locuiau împreună cu familiile lor, unii dețineau contract de muncă și o singură persoană își cumpărase apartament acolo. În schimb, transmiterea remitențelor sociale de către ceilalți migranți este influențată în cazul a patru persoane de gradul redus de interacțiune cu instituțiile din Spania/ Italia, de absența persoanelor cu care puteau păstra legătura în România la un singur migrant și de menținerea legăturii cu socrii, care aveau o stare de sănătate precară, în cazul altui migrant. Ceilalți migranți nu discutau despre experiența instituțională din Spania/ Italia, pentru că membrii familiei nu erau interesați și erau alte probleme despre care trebuia să se discute.

„Îi întrebam cum se simt, dacă e totul bine în țară, dacă plouă, dacă ninge. Mai întrebam ce mai e, cum mai sunt salariile, cum e situația în țară. [Și] îmi spuneau că totul a stat pe loc. :Bine le spuneam când mi-au ieșit actele spaniole. [Despre instituțiile din Spania] le-am povestit când am venit în țară, nu când vorbeam la telefon, pentru că era apelul scump.”(Mrl_1, femeie, 25 de ani, migrant Spania)

„Ce mai e prin țară. Am trimis bani acasă, ce ați mai făcut la casă? Copiii ce mai fac? Fata era la la liceu…sunteți bine? Asta e. [Le povesteam] absolut tot. Erau curioși. și le spuneam. Până și ce mănânc le spuneam. [De experiența cu instituțiile le-ați povestit?] Nu, că n-am avut.(C.C., bărbat, 43 de ani, Spania,Germania,Franția,Italia).

Percepția instituțiilor la revenire în România

Reflecția comparativă a migranților asupra experiențelor instituționale la destinație și origine condiționează percepția referitoare la: performanța, încrederea și coruptibilitatea asociată instituțiilor de la origine. Dar și percepția instituțională condiționează interacțiunea instituțională din spațiul de origine astfel încât percepția negativă asupra unei instituții va impulsiona evitarea interacțiunii cu respectiva instituție. Relația de determinare reciprocă este mai degrabă specifică migranților cu intenții de revenire la destinație, unde instituțiile sunt percepute pozitiv, datorită capacității de rezolvare eficientă a solicitărilor.

Harta instituțională a migranților în România indică interacțiuni frecvente cu: primăria (aprobări, întocmirea dosarelor de ajutor social și furnizarea documentelor necesare întocmirii actelor de identificare); unitățile sanitare și poliția (realizarea actelor de identificare și sancționarea comportamentelor deviante).

Performanța instituțiilor românești este evaluată din perspectiva insatisfacțiilor față de: modul de rezolvare a solicitărilor adresate instituțiilor, măsurile guvernamentale și serviciile oferite comunității. În analiza insatisfacțiilor privind rezolvarea solicitărilor adresate instituțiilor (Tabel 2) nu se remarcă pattern-uri specifice tipologiei migranților. Însă, majoritatea insatisfacțiilor sunt precizate mai degrabă de migranții cu intenții de stabilire în România, probabil datorită tendinței frecvente de interacțiune, din moment ce sunt stabiliți în țară de ceva timp. Rezolvarea solicitărilor în instituțiile din România atrage prevalent insatisfacții referitoare la: deficiențele de receptivitate instituțională (lipsa amabilității reprezentanților instituționali și a promtitudinii), stimulentele oferite predominant în sfera medicală și precaritatea condițiilor din unitățile sanitare.

Măsurile guvernamentale românești percepute ca insatisfăcătoare se referă la: sistemul medical- stimulentele financiare acordate personalului medical, precaritatea condițiilor igienice, netratarea urgențelor într-un timp scurt și deficiențele de comunicare pacient/vizitatori-personal medical; oportunitățile reduse de angajare datorită restructurării posturilor și a domeniilor industriale și nedezvoltării altor domenii de activitate; diferența politicilor veniturilor (salarii și ajutoare sociale) și a prețurilor între origine și destinație; nediferențierea taxării/impozitării produselor în funcție de utilitate; rigiditatea sistemului educațional; sistemul bancar- comisioane și dobânzi exorbitante; și coruptibilitatea sistemului juridic.

„ [Referitor la unitățile sanitare], curățenia în primul rând, care lipsește total. Sistemul de urgență, care e la pământ. Mergi la o urgență și stai 5 ore.[…] Asistentele care iau șpagă, le-aș amenda sau le-aș da afară.”(Mrl_2., femeie, 25 de ani, migrant Spania)

Insatisfacțiile referitoare la serviciile oferite comunității din comuna Chiscani au în vedere: întârzierea finalizării lucrărilor de infrastructură, constrângerea rezolvării solicitărilor adresate primăriei prin plata diverselor servicii(salubritate,etc.), absența facilităților de practicare a diverse activități sportive și nedezvoltarea poențialului turistic al zonei.

Performanța instituțională este indicată și de îndeplinirea obiectivelor propuse la nivel local și percepția performanței reprezentanților instituționali locali. Nu am observat variații perceptive în îndeplinirea obiectivelor propuse la nivel local în funcție de tipologia migrantului din perspectiva intenției de migrație. Obiectivele la care se raportează migranții sunt propuse de către primar în timpul și la scurt timp după campania electorală. Majoritatea migranților susțin vehementnt că se promit prea multe în perioada alegerilor și nu se îndeplinesc, intensificând ineficiența și neîncrederea instituțională.

„Da, păi când eram pe teren și jucam fotbal cred ca ne-a zis de 15.000 de ori că se face port, că se face parc, că se face hotel cu restaurant. Deci el a zis că face, când a venit banul, cât face..50-50, cât ajunge ajunge, jumate parc și restul la mine. De ce face asta, că vin alegeri, fac și până acum de ce nu au zis că fac? Că vin alegerile? Să fim serioși.”(AUR, bărbat, 23 de ani, migrant Italia)

Performanța reprezentanților instituționali locali (primar,viceprimar,etc.) este percepută atât pozitic, cât și negativ. Percepțiile pozitive evidențiază implicarea activă a reprezentanților instituționali la dezvoltarea localității și severitatea primarului față de localnicii „care fac prostii sau dacă nu vor să muncească și vor să le dea șomaj”(Mtc.). Implicarea activă a reprezentanților instituționali în dezvoltarea localității este mai degrabă precizată de migranții cu intenții de stabilire în România, dar nu cu diferențe notabile față de cei cu intenții de revenire la destinație. Iar percepțiile negative descriu: neimplicarea activă la dezvoltarea localității; dezinteresul/lipsa amabilității față de solicitările localnicilor; incapacitatea de proiectare strategică a dezvoltării și utilizarea resurselor comunității cu scopuri politice. Neimplicarea activă în dezvoltarea localității este precizată mai degrabă de migranții cu intenții de revenire la destinație, dar nu cu diferențe notabile față de cei cu intenții de stabilire la origine. Dezinteresul față de solicitările localnicilor este indicat de majoritatea migranților intervievați cu referire la: acordarea ajutorului social în funcție de scopuri politice; nu de nevoie; implicarea directă restrânsă a primarului în rezolvarea disensiunilor cu funcționarii publici în adresarea solicitărilor și neimplicarea în negocierea salariilor pentru posturile de muncă despre care este înștiințat. Incapacitatea de proiectare a dezvoltării raportată și la nivel general, nu doar local, este amintită de unul dintre migranții cu intenții de revenire în Spania. În plus, comportamentul necuviincios al polițiștilor este indicat de migranții stabiliți în România.

Neîncrederea în instituțiile guvernamentale se auto-regenerează constant pe fondul crizei economice, a menținerii „relației patron-client”, care „implică un schimb interpersonal și obligații reciproce, dar schimbul este vertical, iar obligațiile asimetrice”(Putnam 2001, p.196), adică „vinderea” unor chestiuni comunitare arzătoare de atragere a votului. De asemenea, încrederea în consiliul local este tot scăzută „Cam 0,1%. Pentru că nu sunt serioși. Mint, fură de la stat”(AUR.). În general, se realizează mental asocierea dintre primar și consiliu local. Atunci când performanța primarului este mai degrabă percepută negativ și majoritatea obiectivelor propuse sunt neîndeplinite, consiliul local este perceput ca fiind de neîncredere.

„Nemulțumirile pentru că atunci când au fost alegerile, numai ca să ne obțină voturilă, au promis una și nu mai rețin dacă a împlinit ceva, din contră ne-a tăiat. A zis că mărește pensia și ne-a luat 45 Ron din pensie. Nu știu ceva propus, promis de ei, care să și facă. Criza asta … criză e pentru noi. Pentru cei săraci au tăiat, dar pentru cei care au sute de milioane nu știu dacă au tăiat. Cred că de acolo trebuia tăiat mai mult.[…] ăla care are 10.000 putea să îi ia și lui 5.000 și rămânea cu 5.000. Iar ăsta dintr-o 1.000, dacă îi lua 200 rămânea și ăsta cu 800. Dacă ăsta trăia cu 800, putea și ăla să trăiască cu 5.000. Ce e al tău e și al meu, ce e al meu, nu e treaba ta. Așa și pentru conducerea respectivă. Sunt nemulțumit, pentru că ei și-au făcut de toate și presa îi dă în vileag și ei o dau din colț în colț.”(Mtc., bărbat, 72 de ani, penticostal, migrant Spania&Austria)

Practica de corupție instituțională este percepută de persoanele cu interacțiune instituțională variată la destinație ca un fapt acuzator, de menținere a mentalității vechi, „bolșevice”, datorită conștientizării gravității, reticenței și evitării stimulării (non-)financiare, în unele cazuri. În ciuda interacțiunii instituționale la destinație sunt și câteva cazuri de adaptare la sistem, motivate de incapacitatea instituțională românească în rezolvarea promptă a solicitărilor și afișarea dezinteresului. Percepția asupra practicilor de corupție și actul efectiv influențează temeinic nivelul de încredere interpersonală și instituțională. Stimularea (non-)financiară este semnalată cel mai frecvent în sfera medicală publică, în urgentizarea elaborării actelor și în favorizarea acordării beneficiilor.

„Moda asta este cumva învechită, un pic. Și acum nu mai poți să îi scoți din cap românilor. Adică să te duci la un om și să îți spună: „Nu domnule eu am salariu!” […]Pe aceștia îi apreciez ca pe un fel de occidentali. Ăștia sunt oameni civilizați, Ceilalți trec în cealaltă tabără de necivilizați. Noi suntem o țară care a fost acceptată de Uniunea Europeană să intre în rândurile lor, ar trebui și noi să fim un pic mai civilizați și să renunțăm la mofturile noastre. Orice și medic și profesor și primar și consilier ăștia sunt în slujba poporului ca să slujeacă poporul nu poporul să slujeacă pe el.”(Mtc., bărbat, 72 de ani, penticostal, migrant Spania&Austria)

Conform cercetării lui Putnam (2001, pp.20–21) performanța instituțională este influențată de contextul socio-istoric, iar migranții intervievați percep acești factori contextuali explicativi indicând: gradul ridicat de coruptibilitate în România, grație menținerii practicii PCR încă din perioada guvernării comuniste; incapacitatea de planificare coerentă a dezvoltării socio-economice datorită fluctuațiilor politice și implicit de strategie în parlament/guvern și diferențele în calitatea și cantitatea muncii prestate între România și Spania/ Italia/ Austri.

„Noi ce am făcut…am luat ideile astea de la bolșevici. Deci noi trăim pe mentalitatea bolșevică și acum. Eu cred că și conjuctura geografică. Vezi estul Europei e afectat rău în mentalitate. Vezi dacă ar avea bani…eu sunt convins că au bani, dar nu știu ce să facă cu ei.”(D., bărbat, 30 de ani, migrant Spania)

„Asta nu există la ei așa ceva [cu șpaga], numai la noi există.”(M.U., femeie, 36 de ani, migrant Spania)

Angajament civic în țara de origine

Pattern-uri de implicare civică a migranților la origine sunt determinate de experiența directă/indirectă a civicității la destinație. Iar percepția negativă a instituțiilor din spațiul de origine amplifică indignarea cetățenilor. Deși se consideră că pattern-urile de implicare civică ar putea fi transpuse practic la origine mai ales în condițiile percepției instituționale negative, deficiența civicității în România este justificată de contextul socio-istoric:„Noi ce am făcut … am luat ideile astea de la bolșevici. Deci noi trăim pe mentalitatea bolșevică și acum. Eu cred că și conjuctura geografică. Vezi estul Europei e afectat rău în mentalitate.”(D., bărbat, 30 de ani, migrant Spania). Mentalitatea estică, precizată de migranți, promovase docilitatea ca valoare civică pe parcursul guvernării comuniste, dar și în perioada de tranziție la capitalism. Astfel, poate fi explicată eroziunea culturii asociaționiste și de protest.

„În țări care sunt civilizate sunt foarte utile [protestele]. La noi, deocamdată cum suntem un pic necivilizați de sus în jos, nu prea e util. Adică ăia au de suferit. Și nu ați văzut că cu tot riscul la doamna aia, învățătoate sau profesoară ce o fi fost, care a stat 70 și nu știu cât de zile în greva foamei. Și nu a băgat-o nimeni în seamă. Băsescu când a fost întrebat a spus că nici nu știa. Cum să nu știi? Chiar așa trăiești în țara asta, unde toată presa a discutat despre asta. Și tu te faci că nu știi. Și pe mine asta mă nemulțumește, că vezi cum unul suferă pentru dreptul său.[…][La ei se poate pentru că] ăia deocamdată respectă drepturile omului, la noi nu se respectă. La noi dreptul omului este atât: să stai și dacă îți dau una, taci și nu mai spui la nimeni că treci prin mâna mea iar, asta deocamdată până când Uniunea Europeană o să ia măsuri împotriva noastră. Asta o să se plătească foarte greu.Unii pentru drepturile lor protestează, iar alții își bat joc și îi ia și îi leagă și îi duce în dubă și le mai dă și bătaie. Deci țara noastră o să aibă de suferit din cauza asta. Și eu tot în țara asta trăiesc și o să am de suferit.”(Mtc., bărbat, 72 de ani, penticostal, migrant Spania&Austria)

În comuna Chiscani nu am identificat o culturaă asociaționistă, ci doar o afiliere religioasă în rândul penticostalilor. Membrii cultului penticostal susțin că sunt solidari în fața tragediilor și că se preocupă de gospodărirea bisericii. Angajamentul civic al migranților la revenirea în România este măsurat și prin contact mediatic evidențiând interesul pe care migrantul îl manifestă față de chestiunile publice. Majoritatea migranților intervievați vizionează știrile de pe canalele TV românești mai degrabă decât să citească presa românească, indiferent de țara de rezidență. Contactul mediatic al migranților este facilitat de pătrunderea companiei de telecomunicații RCS&RDS prin serviciul Digi în Spania/ Italia.

„Din când în când [citesc ziare românești], nu mereu. Și aici [în România], pentru că soacra mea citește presa mereu. [Și acolo în Spania citesc] ziarele numai când mă duc în magazinele românești. Când am ocazie să mă duc la magazinul românesc iau ziarul și îl mai răsfoiesc, dar așa nu, […] că nu e chiar așa aproape magazinul. Iar [știrile de pe canalele românești acolo în Spania], numai dacă aveam Digi, puteam urmări. [Am avut Digi], dar doar după o anumită perioadă. Deci am stat un an fără aparatul acela și după un an de zile l-am montat. [Mă uitam] la emisiuni, la știri, la canale cu muzică.”(Mrl_1, femeie, 25 de ani, migrant Spania)

„ [Presa] foarte mult [o citesc]. Da, da, da [mî uit și la televizor]. În special Antena 3.”(C.C., bărbat, 43 de ani, migrant către Spania,Germania,Franția,Italia)

„Eu mă uitam pe internet la Realitatea până acum vreo 2 ani până am văzut că și ăștia te prostesc și îți aruncă în ochi dintr-astea: Nea Marian a omorât-o pe tanti Veta. Lucrurile importante nu sunt precizate.”(D., bărbat, 30 de ani, migrant Spania)

Participarea publică efectivă în cadrul ședințelor consiliului local, exercitarea dreptului de vot și a comportamentului protestatar indică angajamentul civic al migrantului în România. Neparticiparea la ședințele consiliului local este justificată de absența cadrului democratic de exprimare a părerii personale și de nesolicitarea de participare din partea reprezentanților consiliului.

„Nu am vrut să mă duc odată [la ședințele de consiliu ale primăriei] și am înțeles că o persoană de aici mai tânăr ca mine cu 2 ani a vrut să ia cuvântul, era primarul, notarul plus proștii, că așa se numesc, că altfel nu văd cum. Când a văzut că respectivul era mai tânăr ia zis „Dacă nu îți convine ieși afară!” sau stai jos, deci a vrut să ia cuvântul. Asta e exprimare de primar?”(I.H., bărbat, 37 de ani, migrant Spania)

La majoritatea migranților intervievați, exercitarea dreptului de vot pentru alegerile prezidețiale și parlamentare nu este condiționată de prezența în spațiul de ședere în străinătate, ci doar la cele locale. Comportamentul de vot devine o formă de protest atunci când migrantul dorește schimbarea președintelui și/sau a guvernării locale/centrale sau în situația de neprezentare/ anulare a votului. Participarea la protest depinde de preconizarea mentală a reformei de către migranți, datorită manifestării protestatare. Migranții intervievați consideră că în România protestul nu produce schimbări vizibile și rapide, spre deosebire de vestul și sudul Europei. În această cercetare, protestul este camuflat și sub alte forme: discuțiile cu vecinii și prietenii; comentarea pe forumurile online și intenționarea anulării votului la alegeri.

„Aici? Sincer am fost, în primul rând mi-a părut rău și în al doilea rând am vrut să desenez ceva pe hărțoagele alea, și mi-a fost frică să nu îmi dea vreo amendă.”[…]Da, [am participat la protest] aici la Brăila, la casa albă, înainte să plec, la combinat pentru că a cumpărat hoțul ăla de Con și l-a terminat îți dai seama. Și anul trecut în față la Laminorul, cu jandarmii lângă noi și am început fiecare huăăă, că eram nemulțumiți de salarii și de locul de muncă că nu e sigur.”(I.H., bărbat, 37 de ani, migrant Spania)

„ [Am încercat să protestez] așa online pe forumurile de la Antena3, mai trimiteam ceva.”(D., bărbat, 30 de ani, migrant Spania)

Comportament de revenire

O altă consecință a percepției instituționale consistă în intenția de stabilire a migranților la origine/destinație. Motivația migranților de revenire în România este alimentată de situația socio-economică din Spania/ Italia nefavorabilă migrării și de dorința revederii persoanelor dragi din România. Criza economică a amplificat ratele de șomaj în UE, ajungând în 2011 la 21.7%, pentru Spania, la 8.4% pentru Italia și la 7.4% pentru România. În plus, problema Spaniei nu se limitează doar la rata mare de șomaj. Consecințele acestei situații sunt răsunătoare și implică în primul rând intensificarea migrației nativilor spre America de Sud sau zona nordică a Europei (Ionescu 2012).

Dar chiar și așa, destui migranți intenționează să revină la destinație, datorită dificultăților economice și instituționale întâmpinate în România. Analiza intenției de migrație evidențiază următoarea tipologie: 5 migranți cu intenții de revenire la destinație, 2 migranți indeciși și 5 migranți cu intenții de stabilire la origine.

„Să plec cât mai repede cu putință, altfel foarte greu.[…]Nu merge nimic bine în țara asta, chiar dacă ai ceva bani iți mai lipsește ceva, pile și relații, care atârnă în țara asta mai mult decât orice.”(D., bărbat, 30 de ani, migrant Spania)

Antreprenoriat

Voi analiza orientarea antreprenorială din perspectiva operaționalizării realizate în cercetarea Locuirea Temporară în Străinătate (Toth și Toth 2006, pp.49–53), având în vedere comportamentele și intențiile antreprenoriale. Practica antreprenorială am identificat-o la un cuplu de migranți, care au revenit în România pentru construirea casei și înscrierea soției la școala de asistente. Deschiderea magazinului alimentar tinde a fi o strategie de suplimentare a veniturilor obținute în Spania. În schimb, intenția antreprenorială apare mai frecvent în rândul migranților intervievați (4 persoane). Transpunerea ideilor antreprenoriale în practică întâmpină dificultăți datorită insuficienței capitalului finanaciar, a situației economice incerte nefavorabilă dezvoltării afacerilor și a sistemului de taxare/impozitare care nu stimulează antreprenoriatul în rândul tinerilor.

„Am vrut să-mi deschid PFA pentru amenajări anterioare, dar nu este rentabil, deoarece taxele și impozitele sunt mari, iar lucrările nu sunt așa dese. Acuma m-am înscris la serviciul de ofițeri în armată și îmi fac ei contract deci nu mai reiau ideea antreprenoriatului”. (Mh.B., bărbat, 23 de ani, migrant Italia)

„Am vrut dar nu-mi dă voie mafia, mafioții de la Brăila și controloalele m-au demotivat. Am vrut să preiau un magazin din comună care era derăpănată construcția, dar nu am fost lăsat de către autoritățile locale deoarece erau pe locul deținut de către doi deputați de la Brăila. Aveam în acel moment 15.000 lire sterline pe care i-a mâncat între timp.[…] În concluzie, aici nu ai niciun viitor.”(I.H., bărbat, 37 de ani, migrant Spania)

„În afară de a-și construi o casă, altceva nimic, nu și-au deschis afaceri la nivel de comunitate.[…]Este un avantaj financiar pentru familie, prosperitate, își face o casă și își cumpără o mașină.” (director școală Chiscani)

Concluzii și recomandări

Cercetarea are ca scop evidențierea impactului remitențelor sociale obținute de migrant la destinație asupra percepției instituțioanle de la origine. Am vrut să văd dacă experiența instituțională de la destinație, dar și angajamentul civic generează o atitudine critică față de instituțiile de la origine și care sunt consecințele acestei atitudini (Figura 3). În acest sens am analizat gradul de dobândire a remitențelor sociale din perspectiva oportunităților de integrare în societatea spaniolă/ italienească/ austriacă. Am observat că diversitatea sprijinului la destinație, cât și relațiile „tari” conturate în cadrul rețelelor transnaționale influențează posibilitatea de integrare a migrantului, și implicit de obținere a remitențelor sociale. Așadar, izolarea și limitarea interacțiunilor la rudele/ colegii din rețeaua de migrație evidențiază posibilități și intenții reduse de integrare a migranților în spațiul de ședere în străinătate.

Evaluarea instituțiilor românești este realizată în legătură cu așteptările migranților conturate pe fondul practicilor de interacțiune instituțională din Spania/ Italia/ Austria. În plus, am intenționat să observ dacă există variații ale percepției instituționale în funcție de tipologia migrantului. Așadar, migranții cu intenții de stabilire în România tind să precizeze mai degrabă insatisfacții privind modul de rezolvare a solicitărilor adresate, probabil datorită interacțiuniilor instituționale mult mai frecvente la origine decât față de celelalte categorii de migranți, din moment ce au revenit în țară cu ceva timp în urmă. Migranți care au revenit și s-au stabilit în România sunt mai degrabă mulțumiți de gradul de implicare a primarului și viceprimarului comunei. În schimb, migranții cu intenții de revenire la destinație critică neimplicarea activă a primarului și viceprimarului comunei în dezvoltarea localității și incapacitatea de proiectare a dezvoltării de către reprezentanții instituționali de la nivel local, dar și general. Ceilalți indicatori ai percepției instituționale sunt precizați nediferențiat în funcție de tipologia migrantului. Oricum, țin să precizez că diferențele de percepție instituțională între categoriile de migranți nu sunt semnificative, datorită numărului mic de migranți intervievați.

Deși, percepția negativă a migranților față de instituțiile românești la revenirea în țară ar fi trebuit să mobilizeze spre asociere cetățenii nemulțumiți (migranții) cu scopul propunerii de soluții la situațiile deranjante depistate în interacțiunile instituționale. Acest scenariu nu se petrece datorită contextului socio-istoric specific României, și anume implicațiilor regimului comunist. Așardar, schimbarea pattern-urilor de implicare civică ca urmare a experienței de migrație se petrece mai degrabă la nivel perceptiv decât comportamental. În foarte puține cazuri se observă o opunere față de sistem și o încercare de reformare instituțională.

Consecințele percepției migranților față de instituțiile românești, la revenire în țară, constau în: neparticiparea publică la ședințele consiliului local sau la proteste, dar și în exercitarea constantă a dreptului de vot și menținerea contactului mediatic. În plus, comportamentul de revenire este influențat de capacitatea instituțională de a satisface așteptările migranților, conturate în urma evaluării experiențelor de interacțiune instituțională din spațiile de destinație și origine. Oricum, consecințele sunt influențate și de alte variabile, precum contextul socio-istoric specific României și situația economică critică din Spania și Italia. Regimul comunist a limitat posibilitatea implicării civice a cetățenilor români, datorită erodării încrederii interpersonale și a reciprocității generalizate. Situația economică critică din Spania și Italia este determinată de criza economico-financiară de la nivel global. Cel puțin în Spania rata ridicată de șomaj, cât și amplificarea fenomenului de migrație a nativilor au facilitat la nivel guvvernamental luarea de măsuri de limitare a imigrației.

Noutatea studiului derivă din punerea în legătură a conceptelor: rețele transnaționale, remitențe sociale și percepție instituțională (performanță, încredere și corupție la nivelul instituțiilor). Propun extinderea cercetării către membrii familiilor cu migranți la destinație, pentru a observa mecanismul de transmitere a remitențelor sociale, cât și impactul comportamental în interacțiuniile cu instituțiile românești asupra non-migranților cu experiență de migrație prin familie. De asemenea, ar fi util să ținem sub control experiența de migrație prin realizarea unui design cvasi-experimental, în care să potrivim subiecții în baza unor criterii relevante. Cel mai important criteriu ar fi prezența/absența experienței directe/indirecte de migrație. Studiul a demarat inițial pornind de la acest design, însă dificultatea controlării difuziunii experienței de migrație m-a determinat să modific design-ul. Aceasta fiind și principala limitare a cercetării realizate. Alte limitări survenite din constituirea eșantionului se referă la numărul redus de migranți reveniți în România pentru o perioadă scurtă de timp și care intenționează să se deplaseze spre destinație în curând.

Bibliografie

Arango, J. (2000) Explaining migration: a critical view. International Social Science Journal, 165, 283-296.

Badea, C.V. (2009) Migrația de revenire. Studiu de caz în satul Speriețeni, un sat de tranziție. Iași, Editura Lumen.

De Haas, Hein (2010) Migration and development: a theoretical perspective. International Migration Review, 44(1), 227-264

Dogan, M. (ed.) (2005). Political Mistrust and the Discrediting of Politicians. Leiden, Boston, Brill, 1-53.

Glick Schiller, N., Basch, L. și Blanc Szanton, C. (1995) From Immigrant to Transmigrant: Theorizing Transnational Migration. Anthropological Quarterly, 68(1), 48-63.

Granovetter, M. (1973) The Strength of Weak Ties: A Network Theory Revisited. Sociological Theory, 78(6), 1360-1380.

Ionescu, A. (Marți 24 aprilie 2012). Spaniolii au ajuns noii români ai UE, portughezii și grecii fug de Europa. Brazilia devine noul paradis al emigranților, la concurență cu visul american. ​​Exodul șomerilor din zona euro. Hot News, [Online] Disponibil la: http://economie.hotnews.ro/stiri-cariere-12077975-spaniolii-ajuns-noii-romani-portughezii-grecii-fug-europa-brazilia-devine-noul-paradis-emigrantilor-concurenta-visul-american-exodul-somerilor-din-zona-euro.htm [Accesat la data de 16.05.2011]

Koser, Khalid (2007) Migration and development. International migration. A very short introduction. Oxford, New York, Oxford University Press.

Levitt, P. (1998) Social Remittances: Migration Driven Local-Level Forms of Cultural Diffusion. International Migration Review, 32(4), 926-948.

Levitt, P. și Lamba-Nieves, D. (2011) Social Remittances Revisited. Journal of Ethnic and Migration Studies, 37(1), 1-22.

Massey, D., Arango, J., Hugo, G., Kouaouci, A., Pellegrino, A. și Taylor, E.J. (1993) Theories of international migration: A Review and Appraisal. Population and Development Review, 19(3), 431-466.

Morris, S. și Klesner, J. (2010 Corruption and Trust: Theoretical Considerations and Evidence from Mexico. Comparative Political Studies. 43(10), 1258-1285.

Newland, K. (2007) A New Surge of Interest in Migration and Development. Migration Information Source, [Online] Disponibil la: http://www.migrationinformation.org/Feature/display.cfm?ID=580 [Accesat la data de 16.12.2011]

Portes, A. (1997) Immigration Theory for a New Century: Some problems and Opportunities. The International Migration Review, 31(4), 799-825.

Power, T.J. și Jamison, G. (2005) Political Mistrust in Latin America. În: Dogan, M. (ed.) Political Mistrust and the Discrediting of Politicians. Leiden, Boston, Brill, 55-80.

Putnam, R. (2001) Cum funcționează democrația: tradiții civice ale Italiei moderne. Iași, Editura Polirom.

Rostaș, Z. și Stioca, S. (coord.) (2006) Tur-retur. Convorbiri despre munca în străinătate. Seria Actual. Vol I și II. București, Editura Curtea Veche.

Sandu, D. (coord.) (2006). Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1999 – 2006. București, Fundația pentru o Societate Deschisă.

Sandu, D. (coord.) (2009). Comunități românești în Spania. București, Fundația Soros România.

Sztompka, P. (1996) Trust, Distrust and the Paradox of Democracy. Wissenschaftszentrum Berlin für Sozialforschung, [Online] nr. P 97-003. Disponibil la: http://bibliothek.wzb.eu/pdf/1997/p97-003.pdf , [Accesat la data de 06.05.2012]

Șerban, M. (2006) Trasee de migrație internațională către Spania. În: Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1999 – 2006. București, Fundația pentru o Societate Deschisă, 119-125.

Șerban, M. (2011) Migrație. În: Vlăsceanu, L. (coord.) Sociologie. Iași, Editura Polirom, 786-839.

Tilly, C. (2007) Trust Networks in Transnational Migration. Sociological Forum, 22(1), 3-24.

Toth, G. și Toth, A. (2006) Orientarea antreprenorială. În: Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1999 – 2006. București, Fundația pentru o Societate Deschisă, 49-53.

Vlase, I. (2011) Migrația de întoarcere a românilor din Italia. Studiu de caz in Vulturu, Vrancea. Calitatea Vieții, 12(2), 155 – 176.

Alte surse:

Eurostat. (n.d.) Unemployment rate by sex. [Online[ Disponibil la: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tsiem110 [accesat la data de 22.05.2012]

Anexe

Tabel 1. Distribuția socio-demografică a migranților intervievați în funcție de țara de destinație

Notă: Sunt 12 cazuri analizate, însă în tabel apar cumulat mai multe persoane, deoarece există două persoane care indică mai multe rute de migrație. Aceste date sunt prelucrate în Nvivo pentru realizarea unei matrici de coduri, care are în vedere compararea mai multor atribute: gen, vârstă, nivel educație și țară de destinație.

Exemplu de mod de citire a datelor: Dintre persoanele care au migrat în Spania, 4 sunt femei..

Tabel 2. Insatisfacțiile privind rezolvarea solicitărilor adresate instituțiilor, în funcție de tipologia migrantului

Notă: Sunt analizate 12 cazuri,.Aceste date sunt prelucrate în Nvivo pentru realizarea unei matrici de coduri.

Exemplu de mod de citire a datelor: Dintre migranții care au indicat șpaga ca insatisfacție, 3 persoane intenționează să se stabilească la destinație.

Figura 3. Condiționări și consecințe ale percepției instituționale la origine_model rezultat din cercetare (teren)

Bibliografie

Arango, J. (2000) Explaining migration: a critical view. International Social Science Journal, 165, 283-296.

Badea, C.V. (2009) Migrația de revenire. Studiu de caz în satul Speriețeni, un sat de tranziție. Iași, Editura Lumen.

De Haas, Hein (2010) Migration and development: a theoretical perspective. International Migration Review, 44(1), 227-264

Dogan, M. (ed.) (2005). Political Mistrust and the Discrediting of Politicians. Leiden, Boston, Brill, 1-53.

Glick Schiller, N., Basch, L. și Blanc Szanton, C. (1995) From Immigrant to Transmigrant: Theorizing Transnational Migration. Anthropological Quarterly, 68(1), 48-63.

Granovetter, M. (1973) The Strength of Weak Ties: A Network Theory Revisited. Sociological Theory, 78(6), 1360-1380.

Ionescu, A. (Marți 24 aprilie 2012). Spaniolii au ajuns noii români ai UE, portughezii și grecii fug de Europa. Brazilia devine noul paradis al emigranților, la concurență cu visul american. ​​Exodul șomerilor din zona euro. Hot News, [Online] Disponibil la: http://economie.hotnews.ro/stiri-cariere-12077975-spaniolii-ajuns-noii-romani-portughezii-grecii-fug-europa-brazilia-devine-noul-paradis-emigrantilor-concurenta-visul-american-exodul-somerilor-din-zona-euro.htm [Accesat la data de 16.05.2011]

Koser, Khalid (2007) Migration and development. International migration. A very short introduction. Oxford, New York, Oxford University Press.

Levitt, P. (1998) Social Remittances: Migration Driven Local-Level Forms of Cultural Diffusion. International Migration Review, 32(4), 926-948.

Levitt, P. și Lamba-Nieves, D. (2011) Social Remittances Revisited. Journal of Ethnic and Migration Studies, 37(1), 1-22.

Massey, D., Arango, J., Hugo, G., Kouaouci, A., Pellegrino, A. și Taylor, E.J. (1993) Theories of international migration: A Review and Appraisal. Population and Development Review, 19(3), 431-466.

Morris, S. și Klesner, J. (2010 Corruption and Trust: Theoretical Considerations and Evidence from Mexico. Comparative Political Studies. 43(10), 1258-1285.

Newland, K. (2007) A New Surge of Interest in Migration and Development. Migration Information Source, [Online] Disponibil la: http://www.migrationinformation.org/Feature/display.cfm?ID=580 [Accesat la data de 16.12.2011]

Portes, A. (1997) Immigration Theory for a New Century: Some problems and Opportunities. The International Migration Review, 31(4), 799-825.

Power, T.J. și Jamison, G. (2005) Political Mistrust in Latin America. În: Dogan, M. (ed.) Political Mistrust and the Discrediting of Politicians. Leiden, Boston, Brill, 55-80.

Putnam, R. (2001) Cum funcționează democrația: tradiții civice ale Italiei moderne. Iași, Editura Polirom.

Rostaș, Z. și Stioca, S. (coord.) (2006) Tur-retur. Convorbiri despre munca în străinătate. Seria Actual. Vol I și II. București, Editura Curtea Veche.

Sandu, D. (coord.) (2006). Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1999 – 2006. București, Fundația pentru o Societate Deschisă.

Sandu, D. (coord.) (2009). Comunități românești în Spania. București, Fundația Soros România.

Sztompka, P. (1996) Trust, Distrust and the Paradox of Democracy. Wissenschaftszentrum Berlin für Sozialforschung, [Online] nr. P 97-003. Disponibil la: http://bibliothek.wzb.eu/pdf/1997/p97-003.pdf , [Accesat la data de 06.05.2012]

Șerban, M. (2006) Trasee de migrație internațională către Spania. În: Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1999 – 2006. București, Fundația pentru o Societate Deschisă, 119-125.

Șerban, M. (2011) Migrație. În: Vlăsceanu, L. (coord.) Sociologie. Iași, Editura Polirom, 786-839.

Tilly, C. (2007) Trust Networks in Transnational Migration. Sociological Forum, 22(1), 3-24.

Toth, G. și Toth, A. (2006) Orientarea antreprenorială. În: Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1999 – 2006. București, Fundația pentru o Societate Deschisă, 49-53.

Vlase, I. (2011) Migrația de întoarcere a românilor din Italia. Studiu de caz in Vulturu, Vrancea. Calitatea Vieții, 12(2), 155 – 176.

Alte surse:

Eurostat. (n.d.) Unemployment rate by sex. [Online[ Disponibil la: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tsiem110 [accesat la data de 22.05.2012]

Anexe

Tabel 1. Distribuția socio-demografică a migranților intervievați în funcție de țara de destinație

Notă: Sunt 12 cazuri analizate, însă în tabel apar cumulat mai multe persoane, deoarece există două persoane care indică mai multe rute de migrație. Aceste date sunt prelucrate în Nvivo pentru realizarea unei matrici de coduri, care are în vedere compararea mai multor atribute: gen, vârstă, nivel educație și țară de destinație.

Exemplu de mod de citire a datelor: Dintre persoanele care au migrat în Spania, 4 sunt femei..

Tabel 2. Insatisfacțiile privind rezolvarea solicitărilor adresate instituțiilor, în funcție de tipologia migrantului

Notă: Sunt analizate 12 cazuri,.Aceste date sunt prelucrate în Nvivo pentru realizarea unei matrici de coduri.

Exemplu de mod de citire a datelor: Dintre migranții care au indicat șpaga ca insatisfacție, 3 persoane intenționează să se stabilească la destinație.

Figura 3. Condiționări și consecințe ale percepției instituționale la origine_model rezultat din cercetare (teren)