Conceptul Operațional “logistică Integrată,, In Acțiunile Militare Moderne

CONCEPTUL OPERAȚIONAL “LOGISTICĂ INTEGRATĂ,, IN ACȚIUNILE MILITARE MODERNE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

Rolul conceptelor operaționale in configurarea acțiunii militare

1.1 Fizionomia acțiunilor militare in mediul operațional actual.

1.2 Conceptele operaționale:rol,tipologie,adaptabilitate

1.3 Conceptul logistica integrata in conceptia acțiunilor militare .

CAPITOLUL 2

Sprijinul logistic in operațiile militare actuale

2.1 Sprijinul logistic-factor de succes în operațiile militare specifice luptei armate.

2.2 Modalități de realizare a sprijinului logistic pe domenii functionale.

2.3 Rolul sprijinului logistic in operațiile de stabilitate.

3.Studiu privind aplicarea conceptului de Logistică Integrată în operatia de apărare.

3.1 Ipotezele cercetării.

3.2Conceptul de logistică integrată este necesar pentru a fi aplicat in concepția actiunilor militare.

3.3 Succesul si operația de apărare este condiționat de realizarea unui sprijin logistic adecvat particularităților de ducere a luptei.

3.4 Scenariul tactic.

3.5Date privind logistica in apărare la un curs de apă.

3.6.Modalități de sprijin logistic pe timpul organizării si ducerii aparării.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

LISTA CU ABREVIERI

Fizionomia acțiunilor militare in mediul operațional actual

Solicitările în domeniul logistic impun crearea unui sistem de sprijin cu mare mobilitate, capabil să acorde susținere în locul în care acesta este necesar, în volumul cerut și la momentul oportun. Din punctul nostru de vedere, considerăm necesar ca, înainte de toate, să fim în măsură să determinăm cerințele logisticii și pe cele asociate acesteia, în mod coerent, deoarece implementarea cu succes a principiilor sprijinului logistic, precum și a conceptelor asociate acestui domeniu reprezintă, cu siguranță, o necesitate pentru înțelegerea eficientă a întregului mediu actual. În acest sens, se consideră că “… există un număr de direcții care par să fie semnificative, comune, deși percepțiile individuale diferă în funcție de observațiile și experiențele personale”.

Progresul tehnologic, ca parte a revoluției în afaceri militare produce mutații în arta militară și în fizionomia acțiunilor militare la nivel strategic, operativ și tactic.

Aceste evoluții în plan conceptual și acțional, transformă spațiul de luptă într-un mediu operațional integrat, în cadrul căruia, dominația este asigurată de forța înalt tehnologizată, capabilă să acționeze cu eficiență în toate dimensiunile mediului fizic, informațional și psihologic.

Forța înalt tehnologizată acționează în mediul operațional integrat pe baza următoarelor concepte doctrinar-strategice: manevra dominantă; angajamentul selectiv de precizie; protecția multidimensională; logistica în rețea (concentrată)

În sensul celor prezentate, putem sublinia că, în viitorul apropiat, nevoia de flexibilitate a structurilor logistice va genera noi inițiative în raport cu cerințele pentru care au fost proiectate și cu cele de susținere a forțelor luptătoare.

Odată constituite, marile unități, unitățile și subunitățile de sprijin logistic vor trebui să adopte nu numai un nou, predictiv și proactiv mod de asigurare a sprijinului logistic pentru forțele luptătoare, ci “… și modul de planificare și conducere operațională a logisticii”.

Sfârșitul secolului trecut și primii ani ai actualului mileniu sunt caracterizați de apariția unor noi tehnologii și de o complexitate crescută a sistemelor utilizate în domeniul logistic. Aceste tendințe coroborate cu limitarea progresivă a resurselor și restricțiile bugetare tot mai severe au determinat abordarea egală a tuturor componentelor sistemului logistic. Deficiențele constatate în timp, ca urmare a diverselor încercări de restructurare a sistemului logistic, au impus ca sprijinul logistic să fie planificat și integrat încă de la început și relaționat cu procesul de dezvoltare a întregului sistem militar, în scopul asigurării unui echilibru între cerințe și capabilitățile avute la dispoziție. Apreciem că pentru asigurarea echilibrului necesar între dorință și resurse este necesar să se ia în considerare, la modul general, performanțele economice ale societății românești la momentul actual, iar în mod particular, caracteristicile sistemului militar, resursele puse la dispoziția organismului militar de factorul politic, care, în final, oferă informațiile necesare despre eficacitatea și eficiența sistemului logistic. În legătură directă cu relația cerințe-resurse și cu stadiul procesului de transformare, considerăm că, și în condițiile crizei economice la nivel mondial, ale alocării unui nivel redus de resurse pentru instituția militară, este necesară respectarea unor principii, standarde, criterii și cerințe care să permită asigurarea forțelor luptătoare cu tot ceea ce le este necesar. În acest sens, s-au identificat și s-au structurat atât cerințele generale, cât și unele specifice ale transformării prezentate în continuare.

1.2 Conceptele operaționale:rol,tipologie,adaptabilitate

Operația, în sensul cel mai larg, definită de anumite dicționare explicative, presupune o activitate efectuată de unul sau mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop sau o acțiune a unei forțe, a unei facultăți care produce un anumit efect. În plan militar operația este văzută ca o „acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia” dar și ca un „ansamblu de manevre coordonate efectuate de trupele militare în vederea realizării unui plan de luptă” .

Alte dicționare definesc operația din perspectiva domeniului militar cu anumite detalii, care vin să ne apropie de sintagmele întrebuințate în regulamentele militare, astfel , „acțiune militară de mare amploare desfășurată după un plan unic de către mari unități operative” .

1.3 Conceptul logistică integrată in concepția acțiunilor militare.

Logistica este văzută ca un „ansamblu de operații de deplasare, de organizare, de aprovizionare care permit funcționarea unei armate,” considerăm că putem lansa o primă definiție a operației logistice astfel: acțiunea militară de mare amploare a unor mari unități logistice care contribuie la realizarea unui anumit scop printr-un ansamblu de operații de deplasare, organizare și aprovizionare executate după un plan unic/strategic.

La această dată, sintagma ”operație logistică” nu se regăsește în conținutul doctrinelor, strategiilor, regulamentelor și manualelor care fundamentează domeniul logistic militar românesc, fapt pentru care se naște întrebarea dacă între termenul de sprijin logistic și cel de operație logistică se poate pune semnul egal.

În opinia noastră sunt două noțiuni total diferite, având în vedere că în plan militar, termenul de sprijin este în general, subordonat celui de operație. Cu atât mai mult în domeniul logistic, sprijinul logistic este subordonat sau poate fi parte a operației logistice. Principalul argument pe care îl aducem este dat de nivelul la care se manifestă cele două acțiuni: sprijinul logistic este realizat la nivel tactic și operativ, de la nivelul subunităților până la nivelul grupării de forțe întrunite, numai cu structuri militare specializate și numai în interiorul organizației militare, în timp ce operația logistică presupune efortul conjugat al unui stat, în plan militar și economic, pentru susținerea unei operații întrunite de mare amploare, la mari distanțe în afara teritoriului național.

Cel mai actual și elocvent exemplu îl constituie efortul SUA, dar și al coaliției care susține Forța internațională de securitate și asistență/Internationel security asistance force(ISAF) care operează în Afganistan. Pentru susținerea ISAF funcționează în Kandahar o bază militară, respectiv Baza KAF/Kandahar Airfield Base, în care își desfășoară activitatea aproximativ 25.000 de oameni. Principalele activități care se derulează în această bază sunt practic elemente ale unei operații logistice, având în vedere ca sunt preluate materiale și trupe, dislocate de la 4.000-5.000 km., care ulterior sunt împinse către 100.000 de luptători ce acționează din Baze operaționale înaintate/Forward operational base(FOB), dispuse pe întregul teritoriu al Afganistanului.

Considerăm că o acțiune în domeniul logistic, poate fi considerată operație logistică dacă în planificarea, derularea și susținerea acesteia se regăsesc cel puțin următoarele elemente: mijloace de transport strategic cu posibilități de proiectare a unei forțe de valoare corp de armată la distanțe mari și în timp relativ scurt; posibilitatea constituirii unor baze militare de mari dimensiuni cu capacități de realizare a procesului RSOI&M pentru personalul și materialele a 2-3 brigăzi la un ciclu de rotire; mijloace de transport strategice pentru realizarea dislocărilor intrateatru de forțe și mijloace; asigurarea unui flux de aprovizionare/reaprovizionare cu toate clasele de materiale pentru un număr semnificativ de luptători și pentru funcționarea tehnicii și echipamentelor militare, la distanțe foarte mari, într-un mediu ostil și fără sprijinul națiunii gazdă; economie puternic dezvoltată cu posibilități de susținere a unui conflict de lungă durată până la realizarea scopurilor politico-strategice stabilite; posibilități reale de refacere a luptătorilor după misiune și revenirea la normalitate în plan social.

2.1 Sprijinul logistic:factor de succes în operațiile militare specifice luptei armate.

După cum prezentam în introducerea de la acest capitol, de o bună perioadă de timp, la nivelul ONU, NATO, UE și OSCE se înregistrează o serie de schimbări conceptuale, organizatorice și procesuale, în ceea ce privește logistica, sprijinul logistic și sistemul prin care structurile de sprijin logistică asigură sustenabilitatea forțelor multinaționale în operațiile militare. În acest sens, dorim să evidențiem faptul că, procesul menționat, prin care se urmărește adaptarea structurilor de sprijin logistic la nevoile operaționale ale forțelor a căpătat profunde implicații în teoria și practica militară, inclusiv în ceea ce privește felul în care organizațiile internaționale de securitate menționate, statele membre și organizațiile logistice internaționale înțeleg să acționeze în acest domeniu extrem de complex și de greu, cel al logisticii.

În sensul celor prezentate, la nivelul ONU, NATO și UE, logistica, sprijinul și sistemul logistic au ajuns să se reconsidere, în sferă conceptuală, funcțională și structurală, în strânsă corelație cu lecțiile învățate (acumulate) în operațiile militare, cu noul context geopolitic și geostrategic și cu tendințele de modernizare manifestate în viața socială, la nivel global.

Urmare la cele evidențiate și luând în considerare misiunile pe care structurile de conducere și de execuție a sprijinului logistic trebuie să le îndeplinească, în speță, asigurarea tuturor condițiilor de trai și luptă a personalului, suntem de părere că, evaluarea funcționalității și eficienței sistemelor logistice actuale trebuie realizată atât prin identificarea și evidențierea punctelor tari și a celor slabe, cât mai ales prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru corectarea deficiențelor înregistrate și prin optimizarea funcționării sale.

În viziunea Alianței Nord-Atlantice dar și a Uniunii Europene funcțiile sprijinului logistic în operațiile multinaționale conduse de către cele două organizații internaționale de securitate sunt specifice celor trei componente ale logisticii (producție, in-service și consum) și vizează o serie de funcții specifice precum : funcția de aprovizionare; funcția de material; funcția de management a informațiilor logistice; funcția de mentenanță și reparații; funcția de mișcare și transport; funcția de geniu pentru logistică; funcția de sprijin medical; funcția de sprijin prin contractare; funcția de Sprijin a Națiunii Gazdă, respectiv anumite funcții aflate în relaționare, astfel: funcția de cooperare Civil-Militari (CIMIC); funcția de standardizare și interoperabilitate; funcția de protecția mediului înconjurător; funcția de sprijin cu produse petroliere; funcția de lucru cu muniții și explozivi.

Referitor la relațiile funcționale dorim să evidențiem faptul că acestea sunt de mai multe tipuri, în funcție de nivelul ierarhic (verticale) și de structurile din compunerea Forței Multinaționale sau din afara acesteia (orizontale).

Relațiile funcționale pot fi considerate fie relații fie raporturi stabilite la nivelul sistemului logistic, între organele de planificare și conducere și cele de execuție a sprijinului logistic, din punct de vedere ierarhic și la nivelul structurilor funcționale, în interiorul acestora (orizontale), respectiv între organele evidențiate și cele aparținând altor structuri cu care se colaborează sau cooperează, în scopul atingerii stării finale dorite. Schimbul de informații care are loc atât pe verticală de sus în jos (ordine și solicitări de informații) și de jos în sus (rapoarte de informare, răspuns la solicitări) și pe orizontală se desfășoară, întotdeauna „… în scopul desfășurării normale a actului de planificare și conducere a sprijinului logistic al unei grupării de forțe” .

Extrem de important, în opinia noastră, este ca acest schimb permanent de informații să fie facilitat de modul de organizare și funcționare a relațiilor stabilite, în mod organizațional între diferitele structuri de sprijin logistic. În acest sens, cele două fluxuri de informații (de jos în sus și de sus în jos) trebuie să funcționeze eficient în ambele sensuri, iar în ceea ce privește relaționarea pe orizontală, schimbul de informații trebuie să fie rapid și eficient, astfel încât să permită transmiterea mai departe către decidenți și subordonați a datelor necesare luării deciziei, respectiv execuției.

Din punct de vedere funcțional, relațiile ce se stabilesc între diversele organe de sprijin logistic, între acestea și celelalte structuri din cadrul comandamentului Forței Multinațional sau între acestea și operatorii economici care acționează în cadrul zonei de responsabilitate logistice, organizații internaționale guvernamentale și nonguvernamentale, respectiv organe ale administrației centrale și locale din arealul geografic menționat trebuie să fie analizate prin prisma canalelor de comunicare care derivă din funcționarea sistemului de sprijin logistic, cel care asigură punerea în valoare a nivelului de autoritate al diverșilor șefi sau comandanți, respectiv cel care asigură respectarea structurii ierarhice existente la nivelul Forței Multinaționale.

În finalul acestui subcapitol, dorim să evidențiem faptul că, sistemul logistic proiectat și realizat la nivelul unei Forțe Multinaționale care acționează într-o operație, într-un teatru de operații trebuie să asigure acțiunea sinergică a tuturor factorilor implicați, indiferent de nivelul ocupat în sistem, de nivelul artei militare sau dacă acestea fac parte din organele de planificare și conducere sau de execuție.

În opinia noastră, sistemul de sprijin logistic realizat la nivelul unei forțe trebuie să permită un nivel de mobilitate și flexibilitate crescută a organelor de planificare și conducere, precum și a celor de execuție a sprijinului logistic vizibilitate crescută asupra repartiției, distribuției și eficienței utilizării resurselor, asigurarea în totalitate a sprijinului logistic pentru forțele participante la operații, eficiență și eficacitate în derularea procesului de mentenanță și, nu în ultimul rând un grad de informatizare crescut în domeniul abordat. La fel de important un astfel de sistem de sprijin logistic trebuie să genereze costuri minime din partea TCNs, în direcția sprijinului asigurat operațiilor de stabilitate și sprijin, precum și un nivel ridicat de interoperabilitatea operațională și administrativ cu structurile de sprijin logistic ale organizației internaționale de securitate aflată la comanda operației militare.

2.2 Modalități de realizare a sprijinului logistic pe domenii functionale.

2.2.1.Managementul resurselor materiale

Managementul resurselor materiale cuprinde activitățile desfășurate pentru asigurarea bunurilor materiale în vederea realizării obiectivelor sprijinului logistic al structurilor militare, atât în timp de pace, cât și la război.

Procesul specific al managementului resurselor materiale cuprinde, în opinia noastră, fazele caracteristice, astfel:

a) faza previzională – prognoză, planificare, programare;

b) faza de operaționalizare – conducerea și coordonarea personalului implicat în atingerea obiectivelor de aprovizionare și managementul stocurilor;

c) faza de comensurare și interpretare a rezultatelor – exercitarea funcției de control și evaluare.

Managementul resurselor materiale cuprinde aprovizionarea și managementul stocurilor.

“Aprovizionarea, parte componentă a managementului resurselor materiale, cuprinde totalitatea activităților ce se desfășoară pentru stabilirea necesarului, lansarea cererii, desfășurarea procedurilor de achiziții, recepția, gestionarea, depozitarea, distribuția și scoaterea din funcțiune a bunurilor materiale necesare pentru dotarea și susținerea forțelor.”

2.2.2. Mișcarea și transportul

„Mișcarea și transportul cuprind totalitatea activităților desfășurate pentru asigurarea capabilităților și resurselor necesare schimbării poziției personalului, echipamentelor și materialelor necesare pentru îndeplinirea misiunilor.”

Planificarea, organizarea, executarea, controlul și monitorizarea executării deplasării structurilor și a transporturilor pentru sprijinul logistic al acestora trebuie să constituie, în opinia noastră, una dintre prioritățile de bază ale structurii logistice și de mișcare și transport de la nivelul unităților de profil și trebuie să se realizeze conform reglementărilor în vigoare, sarcinilor și responsabilităților stabilite în acest scop.

Mișcarea și transportul structurilor trebuie să fie dimensionate în așa fel încât să asigure nivelul de mobilitate necesar, respectiv capabilitățile pentru concentrarea rapidă și eficientă a forțelor proprii în interiorul zonei de acțiune.

Modurile de transport utilizate pentru deplasarea structurilor sunt reprezentate de:

a) transportul terestru, în care sunt incluse transportul rutier și feroviar;

b) transportul aerian;

c) transportul pe căile navigabile interioare;

d) transportul combinat sau intermodal/multimodal.

Utilizarea fiecărui mod de transport depinde de zona geografică și gradul de dezvoltare al infrastructurii și mijloacelor de transport existente. Alegerea modurilor de transport pentru îndeplinirea fiecărei misiuni în parte se face în funcție de specificul acestora, corespunzător stadiului de desfășurare a acțiunilor militare. Planificarea și executarea transporturilor și dislocării forțelor se realizează cu sprijinul Sistemului Aliat de Dislocare, Mișcare și Transport (ADAMS).

2.2.3. Mentenanța

Mentenanța este definită ca „… totalitatea principiilor, regulilor, resurselor umane, materiale și financiare, interdependente între ele și care formează un tot unitar, destinat desfășurării tuturor acțiunilor întreprinse pentru a menține și restabili echipamentele la caracteristicile tehnice specifice de funcționare”.

Pentru optimizarea desfășurării activităților, structurile de mentenanță dispun de competențe bine stabilite, determinate de dotare și pregătirea personalului. În acest scop, conceptul de mentenanță se redefinește, în funcție de starea echipamentelor și momentul efectuării lucrărilor, prin două componente: preventivă și corectivă.

„Mentenanța preventivă cuprinde un ansamblu de activități întreprinse pentru menținerea sistemelor tehnicii în condiții normale de funcționare, prin înlocuirea periodică a materialelor consumabile și executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare și control, planificate la intervale regulate, în funcție de durata de utilizare sau serviciu.”

„Mentenanța corectivă cuprinde un ansamblu de activități complexe desfășurate pentru restabilirea capacității normale de funcționare a sistemelor defecte, care au ca scop repunerea în stare de funcționare a echipamentelor defecte și/sau deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la acțiunile militare. Astfel de activități de mentenanță cuprind operații, cum sunt: testarea/diagnoza, reparațiile de mică, medie sau mare amploare, verificarea și executarea reglajelor etc.”

Nivelurile de mentenanță, pe care este structurat sistemul de mentenanță operațională a echipamentelor militare, sunt stabilite în funcție de complexitatea lucrărilor, durata de imobilizare a tehnicii, dotarea cu echipamente, aparatură, utilaje și SDV-uri specifice, calificarea personalului și condițiile de lucru.

Acestea se prezintă, astfel:

a) Nivelul de bază, care cuprinde intervențiile de mentenanță preventive și corective, cu imobilizări ale tehnicii de scurtă durată: control tehnic înaintea misiunii, control tehnic pe parcurs, întrețineri tehnice curente, întrețineri tehnice și inspecții periodice, revizii, reparații etc.;

b) Nivelul intermediar, care cuprinde intervențiile de mentenanță preventive și corective, cu imobilizări ale tehnicii pe durată medie de timp: testare, clasificare operațională, revizii, reparare.

2.2.4. Sprijinul medical

Asigurarea unui sistem eficient de sprijin medical reprezintă una dintre misiunile de bază ale logisticii, în care sunt incluse: menținerea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor; colectarea, tratamentul și evacuarea pacienților; reaprovizionarea cu sânge și materiale sanitar-farmaceutice. Sprijinul medical trebuie să satisfacă standarde acceptabile de îngrijire medicală.

Sistemul medical operațional reprezintă totalitatea principiilor, regulilor, resurselor umane, materiale și financiare destinate desfășurării activităților de asistență medicală, evacuare medicală și sprijin logistic medical al efectivelor militare.

În sensul celor prezentate mai sus, sprijinul medical este definit ca fiind „… un ansamblu de activități ce se acordă personalului și constă în asigurarea de servicii de medicină preventivă și curativă, servicii stomatologice, reaprovizionarea cu medicamente, sânge, materiale medicale, protecția medicală NBC, precum și evacuarea medicală a răniților și bolnavilor, pentru a reduce la minim, pe cât posibil, pierderile de forțe umane din cauza rănirilor și îmbolnăvirilor și întoarcerea la datorie a acestora.”

Sprijinul medical se evidențiază prin următoarele elemente de specificitate: similitudinea actului medical; urgența actului medical; proximitatea; minimizarea intervalului de intervenție medico-chirurgicală; continuitatea actului medical; specificitatea actului medical.

2.2.5. Infrastructura

Infrastructura cuprinde obiectivele și facilitățile necesare conducerii, cartiruirii/cazării, adăpostirii, depozitării, deplasării, protecției forțelor și populației civile, bunurilor materiale și valorilor patrimoniului cultural național, sprijinului medical, asigurării cu apă potabilă etc.

Cartiruirea trupelor și adăpostirea animalelor constau în totalitatea măsurilor și acțiunilor ce se execută în scopul: asigurării cu terenuri, construcții și instalații specifice; exploatării, întreținerii și reparării construcțiilor și instalațiilor; cazării personalului în clădiri, corturi, adăposturi, vehicule speciale etc.; apărării împotriva incendiilor. Înainte ca spațiile destinate să fie ocupate, acestea se verifică din punct de vedere al rezistenței construcției și din punct de vedere genistic, pentru ca nu cumva să fie minate, se iau măsuri de curățire, dezinfectare și, după caz, de deminare și apoi se dispun în ele personalul, tehnica și materialele.

Se interzice folosirea bunurilor populației sau ale instituțiilor publice fără consimțământul proprietarilor și fără aprobarea șefilor nemijlociți. Militarii sunt obligați să protejeze bunurile populației, precum și mediul înconjurător din zona în care sunt cazați. Pe timpul cazării, armamentul se păstrează în încăperi amenajate în acest scop, iar obiectele personale și lenjeria militarilor, în ranițe.

De regulă, fiecărei structuri i se repartizează un spațiu adecvat pentru a-și putea desfășura activitățile în condiții optime. Aceste spații trebuie identificate în perioada de pregătire a misiunii, pe timpul executării recunoașterilor de logistică, iar repartiția lor se face prin intermediul personalului de specialitate al structurilor care asigură sprijinul logistic.

2.2.6. Serviciile de campanie

În cadrul serviciilor de campanie sunt incluse serviciile destinate hrănirii, îmbăierii personalului, spălării și curățării echipamentului, deratizării și dezinsecției, asigurării poștei și curieratului, refacerii și recreării personalului, serviciile funerare, apărării împotriva incendiilor, asigurării sănătății și securității în muncă, protecției mediului.

Răspunderea pentru asigurarea serviciilor de campanie revine șefilor structurilor care au sarcini pe linia realizării sprijinului logistic. Aceste servicii se asigură prin structurile proprii, cele puse la dispoziție, în sistem externalizat prin agenți economici pe plan local sau contractori tradiționali. Din rațiuni umanitare, serviciile de campanie pot fi asigurate și asupra populației civile din zona de responsabilitate logistică.

2.3 Rolul sprijinului logistic in operațiile de stabilitate.

Operațiile militare actuale necesită flexibilitate și dinamism dar și structuri logistice capabile să achiziționeze materialele și tehnica de care este nevoie, să le transporte în cantitățile necesare acolo unde este nevoie și atunci când este nevoie.

Capabilitățile de sprijin logistic integrat vor asigura sprijin și

susținere logistică atât timp cât este nevoie, vor dezvolta abilitatea de a lua decizii logistice la timp și sigure.

Dezvoltarea logisticii focalizate rezultă din perfecționarea sistemului

informatic, inovării în domeniul structurilor organizaționale, regândirea proceselor și utilizării tehnologiilor avansate în domeniul transporturilor. Aceste transformări deja au și început în domeni cum ar fi: aprovizionarea,

raportarea, mentenanța și înlocuirea tehnicii. Dintre rezultatele esențiale ale

logisticii focalizate putem menționa:

– răspuns logistic rapid;

– distribuție în timp util;

– vizibilitate totală asupra mijloacelor avute la dispoziție;

– posibilitatea combinării și integrării informațiilor;

– realizarea unui pachet logistic adaptat.

Toate aceste considerente vor facilita dezvoltarea unei forțe cu capabilități

sporite, suple, ce se realizează prin reducerea numărului echipamentelor aflate

asupra militarilor, reducerea amprentei logistice și a timpului de răspuns.

Logistica focalizată va conecta efectiv toate domeniile logisticii și unitățile

beneficiare prin intermediul unor sisteme informatice avansate, care să integreze

vizibilitatea în timp real a tuturor mijloacelor, suprapuse pe o imagine relevantă

câmpului operațional aflat în continuă schimbare. Aceste sisteme vor incorpora

instrumente superioare de sprijinire a luării deciziei de către comandant, prin

îmbunătățirea analizei, planificării și anticipării cerințelor elementului luptător. De asemenea, se asigură legătură adecvată cu sectorul civil pentru a aplica cele mai noi metode de management al afacerilor la domeniul logistic. Prin combinarea acestor capabilități împreună cu o structură organizațională modernă se va obține un control în timp real al lanțului logistic până la utilizatorul final, de fapt o îmbunătățire a managementului întregului sistem logistic, ceea ce duce la sprijinirea priorităților comandantului forței. Creșterea vitezei, a capacității și eficienței sistemelor de transport avansate vor determina îmbunătățirea capacității de dislocare, redislocare, aprovizionare și susținere a forței în cadrul operațiilor de stabilitate și de sprijin. Acordurile de colaborare reciprocă și planificarea comună vor permite obținerea unei cooperări optime într-un mediu multinațional.

Putem aprecia că viitorul forței întrunite va fi influențat de o legătură

îmbunătățită dintre operații și logistică pentru livrarea precisă în timp a mijloacelor necesare elementului luptător.

Astfel, în mod substanțial crește eficiența și eficacitatea operațională,

concomitent cu creșterea gradului de încredere al militarilor în aceste noi

capabilități. Totodată se va reduce în mod corespunzător nevoile de susținere

logistică cât și vulnerabilitatea căilor de comunicații logistice, cu alte cuvinte se va reduce amprenta logistică.