Conceptia Despre Actor a Unui Mare Maestru al Scenei Moderne, Grotowski

Teatrul este pentru mulți o fascinatie însă pentru foarte puțini reprezintă ceva clar. Încă zbătându-se în necunoscut, mulți trăiesc adesea cu impresia ca "a juca teatru" înseamnă a memora versuri și pagini întregi.

Pentru aceia care însă au găsit o pasiune în descoperirea a ceea ce înseamnă actor, iată un punct de vedere interesant al lui Grotowsi, teoretician al teatrului.

În viziunea lui Grotovski actorul trebuie să fie devotat trup și suflet muncii sale și publicului altfel dacă este exploatat pentru a câștiga bani și valoarea publicului, atunci arta actorului se învecinează cu prostituția. Actorul trebuie să fie în stare să descifreze toate problemele trupului sau altfel atenția îi va fi distrusă de obstacole care vor apărea cu siguranța în cale și procesul de autopenetrare va eșua, corpul trebuie să fie eliberat de orice rezistență. Cu cât suntem mai absorbiți de ceea ce este ascuns înăuntrul nostru, în dezvăluire cu atât mai riguroasă trebuie să fie, semnul, artificialitatea și ideograma, în aceasta constă principiul expresivității. Trebuie ca un actor să se cunoască atât pe sine, cât și trupul său foarte bine, iar dacă i se impun anumite gesturi ce nu-i aparțin atunci nu mai este el, și apare zidul de blocaj, crispare și tensiune. Cele mai importante exerciții sunt: exercițiul de ritm ale lui Dullin, cercetările lui Delsatre asupra reacțiilor  extrovertite și introvertite, lucrările lui Stanislavski despre ,,acțiunile fizice’’, antrenamentul biomecanic al lui Meyerhold și sintezele lui Vahtangov.

Teatrul lui nu este totuși o combinație de tehnici împrumutate de la aceste surse și  nu dorește să-i ofere actorului un ,,bagaj de artificii’’. Actorul trebuie să se exprime printr-o tensiune extrema și o dezgolire a propriei sale intimitatea. El trebuie să se dăruiască complet. Prin aceasta Grotowski propune o tehnica de integrare a tuturor forțelor psihice și corporale ale actorului, impulsul și acțiunea acționează împreună. 

Actorul lucrează în public cu corpul și îl oferă în mod public. Tehnica ,,actorului sfânt’’ este una inductiva, pe când cea a unui actor curtezant este una deductiva.

Actorul pe care îl propune Grotowski trebuie să fie apt să își construiască limbajul psiho-analitic de sunete și gesturi, mai mult aparatul vocal al actorului trebuie să fie mai dezvoltat decât cel al omului de pe strada. Actorul poate să își exploateze nu doar cutia craniana și pieptul, ci și partea din spate a capului, nasul, dinții, laringele, abdomenul, șira spinării. Corpul trebuie să fie eliberat de orice rezistență.

El trebuie să dobândească și dexteritatea de a-si deschide laringele și să selecționeze un anume tip de respirație, în mod conștient. Grotowski este împotriva satisfacerii nevoilor culturale ale spectatorului considerând că sunt minciuni. Acesta urmărește prin confruntarea cu spectacolul să se analizeze pe el însuși. După părerea să actorul nu trebuie să aibă mai mult de 14 ani când începe studiul,  pentru ca mai târziu e prea târziu, acesta fiind deja format psihic și moral. Plecând de la ideea că nu exista decât un singur element de care teatrul nu se poate dispensa și acela e actorul, s-a pus problema ce loc acorda ca regizor al textului.

Condițiile esențiale ale artei – actorului pentru a îndeplini obiectivul unei cercetări metodice, Grotowski nu pune o piesa pentru a-i învăța pe alții ce știu deja. Antrenamentul actorului consta în exerciții elaborate de către actor adaptate, dezvoltate și prelucrate, exerciții elementare, exerciții de compoziție și exerciții ale măștii faciale. Pune accent și pe tehnica vocii, impostația, respirația, deschiderea laringelui, rezonatorii, baza vocii, exerciții organice, imaginația vocala, "partituri" vocale, articularea, pauzele exploatarea greșelilor, tehnica pronunțării. Grotowski menționează ca relația intre spectator și actor este vitala în teatru, el își începe cursurile prin deviza: ,,esența teatrului este actorul, iar acțiunile sale și ceea ce poate el să îndeplinească’’. Schema cursului sau și diferitele exerciții sunt bazate pe numeroși ani de experiența ca și pe o certare metodica și științifică a tehnicilor actorului și a prezentei sale fizice pe scena.

Grotowski face o distincție intre metode și estetica. Grotowski a fundamentat estetica "teatrului sărac" punându-se accent pe relația actor-spectator.  Grotowski s-a îndepărtat de teatru atunci când a interes ca ascensiunea a atins punctul limita și când a pătruns intr-un teritoriu necunoscut, acela al teatrului-dans. Jerzy Grotowski întotdeauna a susținut ca teatrul nu ar putea concura cu cinematograful și a vrut să aducă un teatru pentru un public prin confruntare, provocare și experimentare, un  teatru care  nu s-a  bazat foarte mult pe imagine, ci doar pe prezenta actorului.

Jerzy Grotowski, eminent regizor, teoretician al teatrului, pedagog, creator de metodă actoricească, unul din cei mai mari reformatori ai teatrului secolului al XX-lea. S-a născut pe 11 august 1933 la Rzeszów. În anul 1955 a absolvit Secția de Actorie a Institutului de Teatru din Cracovia, după aceea a studiat regia la Institutul de Teatru de la Moscova, unde a cunoscut tehnicile actoricești și artistice ale lui Stanisławski, Vahtangov și Meyerhold. După întoarcerea în țară a rămas asistent la Institutul din Cracovia și a început acolo studiile de regie. În 1957 a debutat la Teatrul Vechi din Cracovia, regizând „Scaunele” de Eugen Ionescu. În 1959 s-a mutat definitiv în orașul Opole unde a preluat conducerea artistică a Teatrului 13 Rânduri. Directorul literar al teatrului era Ludwik Flaszen. Colaborarea lui Grotowski cu Flaszen a fost fructificată în curând prin înființarea teatrului de avan-gardă care a devenit, de asemenea, un puternic centru artistic de cercetare. După lichidarea teatrului la Opole, Grotowski împreună cu colectivul s-a mutat la Wrocław, unde a înființat Teatrul Laboratorium. Prima premieră a Teatrului Laboratorium într-un nou loc a fost a IV-a versiune a lui Acropolis, după Stanisław Wyspiański, pregătită în colaborare cu Józef Szajna.

Pentru aceia care însa au găsit o pasiune în descoperirea a ceea ce înseamnă actor, Grotoswski a fost un regizor de teatru polonez și ocupa un loc de frunte în cifra de spectacole de teatru avant-garde a secolului XX.

Jerzi Grotovski regizor și teoretician de teatru polonez a studiat la Cracovia, Moscova și în China și împreuna cu Ludwik Flaszen, Grotovski inițiază în 1959, Teatrul Laborator la Opole, mutat ulterior la Wroclaw. Aici, el face cercetări asupra artei actorului, căruia ii extinde registrul expresiv și căuta să modifice raporturile spectacolului cu spectatorul. Dintre montările sale mai importante sunt: Cain de Byron, Kordian de Slowacki, Akropolis de Wyspianski, Prințul constant de Calderon-Slowacki. Grotovski este și autorul volumului de teorie Spre un teatru sărac (1968).

Teatrul înființat de el aparține celor mai importante instituții de artă ale secolului al XX-lea. Aici a creat spectacolele sale care au încântat, au trezit împotriviri și discuții, precum „Prințul neînduplecat” sau „Apoca-lipsis cum figuris”. Jerzy Grotowski a fost nu numai creatorul teatrului, dar și filosoful lui. În anul 1968 a formulat manifestul „Spre teatrul celui sărac”, editat în Statele Unite.

Laboratorium n-a fost un teatru clasic. Grotowski a propus programul „teatrului de participare”. În spectacolele lui cei mai importanți nu erau actorii sau textul prezentat, ci emoțiile care legau artistul cu spectatorul. În ultima perioadă a muncii sale în Polonia, în anii 1978-1982 a realizat un program al Teatrului Izvoarelor și a întreprins călătorii de cercetare în India și America de Sud, cercetând ritualuri comune pentru întreaga omenire, comportamente a căror origine trebuie căutată la strămoșii comuni.

Din anul 1986 Jerzy Grotowski a locuit în Italia, la Pontedera lângă Pisa. Atelierul teatral înființat de el, în colaborare cu Universitatea din California și Centrul Peter Brook, a realizat programul lui artistic de cercetare. Grotowski este al treilea polonez, alături de Adam Mickiewicz și Bronisław Geremek, care a fost profesor la Collège de France. A predat în mai multe universități de prestigiu din toată lumea. Multe dintre ele i-au conferit titlul de doctor honoris causa (printre altele Universitatea din Pittsburgh, Dr. Paul University din Chicago și Universitatea din Wrocław). Ultima dată a vizitat Polonia în martie 1997. A murit pe 14 ianuarie 1999 la Pontedera, în Italia. Anul 2009 a fost declarat de UNESCO, Anul Jerzy.

Bibliografie

Jerzy Grotowski – Carte de Teatru, Editura Nemira, 

Jerzy Grotowski – Wikipedia

Jerzy Grotowski – Spre un Teatru Sărac, traducere de George Banu și Mirella Nedelcu-Patureau