Conceperea și Comercializarea Produsului Turistic “paște la Rozavlea”

Universitatea “Babeș – Bolyai” Cluj Napoca

Facultatea de Geografie, Extensia Sighetu Marmației

Specializarea Geografia Turismului

Conceperea și comercializarea produsului turistic

“Paște la Rozavlea”

Coordonator:

Lect. univ. dr. Mihai Hotea

Absolvent:

Ileana Victorița Dunca

Sighetu Marmației

-Iulie 2015-

Conceperea și comercializarea produsului turistic

"Paște la Rozavlea"

MOTTO:

“Vestea că Iisus a Înviat nu schimbă cu nimic lumea contemporană. În continuare, înaintea noastră se află Munca, Disciplina, Sacrificiul. Paștele ne dă însa puterea spirituală de a face muncă, de a accepta dișciplina, de a face sacrificiul.”

(Henry Knox Sherrill)

Mulțumiri

Doresc să-mi exprim profundele mele mulțumiri Domnului lect. univ. dr. Mihai Hotea care a fost conducătorul Lucrării mele de Licență, pentru ajutorul, disponibilitatea, și susținerea dumnealui pe perioada acestei întregi perioade de cercetare.

Țin să mulțumesc de asemenea întregului colectiv de cadre didactice al Universității „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Geografie, Specializarea Geografia Turismului, Extensia Sighetu Marmației care au acceptat să-și consacre din timpul lor cu ocazia întrevederilor pe care le-am avut de-a lungul celor trei ani și la cursurile la care mi-au transmis din experiența lor profesională precum și numeroase informații suplimentare la cerecetările mele pentru realizarea acestei lucrări de licență.

Doresc să mulțumesc de asemenea Ioanei Vișovan, prietenei mele Mirela Simion precum și întregii familii pentru susținerea și prezența lor.

În sfârșit țin să mulțumesc întregului corp de profesori și formatori pentru această perioadă de pregătire din viața mea pe parcursul acestor trei ani frumoși de studenție.

CAPITOLUL I

INTRODUCERE GENERALĂ

La miazănoapte de cetatea Transilvaniei este o alta mai mică și anume cetatea Maramureșului, străjuită și ea de munți și păduri, dar și mulțimea de râuri și pâraie a acestui străvechi pământ românesc.

Acestă gură de rai de unde își au obârșia descălecătorii, este pe cât se poate de veche dar și atât de nouă natura care este îmbinată de un pitoresc blând în care omul s-a integrat într-o trăire multimilienară, care își arată pretutindeni pecetea ingeniozității și vredniciei maramureșului. Pentru că aici nu numai că locurile sunt minunate ci și locuitorii, renumiți pentru hărnicia lor și totodată spiritul gospodăresc. În toate vremurile, într-o pornire spontană spre bucuria de a trăii, maramureșanul cântă cântecele lui, cuprinzând o variată gamă de sentimente, iar cei care îi ascultă sau îi observă rămân uimiți în fața acestor suflete deschise precum o carte.

Obiceiurile de primăvară sunt preferate rozăvlenilor, deoarece în acest anotimp întreaga natură se trezește la viață, iar munca agricolă este întâmpinată cu diferite tradiții și superstiții, ținute de aceștea cu mare sfințenie pentru a le aduce roade pe toată durata anului.

Maramureșul este o zonă folclorică fascinantă, cu legende în care arta se exprimă prin cel mai autentic sens al înțelegerii ei, dar în acelaș timp crescând viguroasă și mereu proaspătă.

Comuna Rozavlea a cărei mențiuni scrise apare pentru prima dată în urmă cu 600 de ani, sub denumirea de “Villa Iohanis Woiwode”. Acestă comună cu nume de rezonanță legendară aparține de regiunea istorico-geografică cunoscută sub denumirea de “Țara Maramureșului”, aflată mai exact în nordul României.

Trecând peste toate acestea și ajungând la perspectiva desfășurării turismului actual, acestă minunată comună aflată pe Valea Izei este cea de-a șasea comună așezată pe culuarul principal al râului, totodată putem constata că tradițiile și obiceiurile acestei localități nu au dispărut, din potrivă acestea persistă și la ora actuală cu acelaș spirit popular, reprezentând un atuu pentru perspectivele dezvoltării turistice ale comunei.

Activitatea turistică este una dintre fenomenele care s-au impus în epoca contemporană, bazată pe dorința nemărginită a oamenilor societății de astăzi, de a-și petrece timpul călătorind, căutând colțuri liniștite de natură, vizitând sate dar în acelaș timp de a se desprinde de viața cotidiană.

Am ales să concept această lucrare de Licență, care cuprinde conceperea și comercializarea unui produs turistic ce are la bază, sărbătoarea anuală, mai exact, sărbătoarea Pascală. În acesta lucrare fiind încadrate toate elementele de arhitectură, flolclor, ritualuri specifice, tradiție, port tradițional.

Tema acestei lucrări pornește de la conceperea și promovarea produsului turistic “ Paște la Rozavlea”. Pe parcursul acestei sărbătorii se vor desfășura activității care vor stârni interesul potențialilor turiști. Lucrarea aceasta necesită un plan de desfășurare, am realizat acest plan pe etape.

În prima etapă a fost stabilirea titlului, după care a urmat căutarea informaților, documentarea, cercetarea: (deplasarea pe teren, participarea la marele eveniment, fotografierea elementelor specifice și tradiționale) și tot aici sunt incluse și sursele de bibliografie. După ce am realizat toate aceste etape, am început comercializarea și promovarea produsului turistic “Paște la Rozavlea”. Acest produs se desfășoară pe durata a trei zile, două nopți de cazare. În aceste trei zile, fiecare zi are un program bine stabilit cu o serie de activități care să surprindă în mod plăcut potențiali turiști.

Motivația alegerii temei

Alegerea acestei teme a fost o decizie cu interes personal și local deoarece rădăcinile mele încep din această comună numită Rozavlea. Și în acelaș timp doresc prin prezenta lucrare să promovez și să valorific satul natal. Vreau să scot la suprafață valorile acestei comune prin poziția economică și totodată tradițiile și obiceiurile acestei zone.

De aceea conceperea și promovarea produsului turistic “Paște la Rozavlea”, într-o regiune denumită cum este Țara Maramureșului deține un impact pozitiv asupra potențialilor turiști. Întocmirea acestei lucrări de licență a avut la bază informații acumulate pe parcursul celor trei ani de studiu în incinta Universității “Babeș-Bolyai”, Facultatea de Geografie, specializarea Geografia Turismului, extensia Sighetu Marmației.

Aceasta lucrare îmi va permite aprofundarea cunoștințelor dobândite pe parcursul celor trei ani de studiu.

Punctul de plecare

După toată această documentare și cercetare despre acest sat și sărbătoarea Pascală, am început să concep și să comercializez acest produs turistic “Paște la Rozavlea”. Punctul de plecare a acestei lucrări de licență este “Paște la Rozavlea”.

Obiectivul studiului

Scopul acestei lucrări de licență este urmărirea comercializării și promovării a acestui produs turistic „Paște la Rozavlea” pentru a se face mai cunoscut pe piața turistică.

Structura studiului

În primul capitol mi-am exprimat motivația alegerii temei.

În al doilea capitol am scris despre metodologia de lucru.

În capitolele trei și patru vorbim despre considerați generale și obiceiuri, tradiți în comuna Rozavlea.

Ultimele capitole, patru și cinci vorbim despre conceperea produsului turistic și comercializarea produsului turistic “Paște la Rozavlea”. Aici putem să spunem că este inclusă și promovarea acestui produs turistic.

Date utilizate

Datele utilizate în această lucrare sunt informațile acumulate de-a lungul timpului în cercetarea mea pentru a întocmi și de a duce la capăt aceasta lucrare de licență.

Metode utilizate

Pentru realizarea lucrării am utilizat următoarele metode: analiza cantitativă, analiza calitativă și metoda cartografică.

Rezultate așteptate

Obiectivul țintă a acestei lucrări este de a include produsul turistic ” Paște la Rozavlea” în circuitul sectorului turistic, dar și o mai bună promovare a satului.

CAPITOLUL II

METODOLOGIA DE LUCRU

În realizarea lucrării mele de licență cu titlul Conceperea și comercializarea produsului turistic Paște la Rozavlea am îmbinat cercetarea de teren cu studiul bibliogarfic de specialitate.

Consider că cea mai importantă etapă este cea a documentării, cea care urmează imediat după alegerea temei, prin care cercetătorul se informează temeinic asupra subiectului și totodată este momentul în care își stabilește direcțiile în care vrea să aducă lucrarea propriu-zisă.

În această etapa de documentare sunt cercetate anumite lucrări de specialitate, articole, cărti, site-uri oficiale web fiind luate o serie de notițe.  Etapa structurării cercetării stabilește exact capitolele care vor fi conținute, subcapitolele, studiul de caz, direcțiile de cercetare, scopul cercetării și obiectivele urmărite. Următoarea etapă privește revizuirea literaturii de specialitate și alegerea exactă a metodologiei de cercetare.

Munca de teren a constat în: deplasarea în teren și prospectarea obiectivelor analizate, fotografierea acestora, întocmirea produsului, discuții cu oficialitățile și populația locală pentru obținerea informațiilor dorite. În urma cercetării de teren și consultării bibliografice a fost realizat un site pentru promovarea produsului turistic. Site-ul a fost realizat cu ajutorul platformei google pe care am încărcat informații sub formă de text și materiale fotografice.

În cadrul acestor materiale am pus accent pe importanța promovării produsului turistic, expunerea obiectivului turistic și a simbolului specific de paste (oul). Această lucrare reprezintă un drum deschis pentru colaborarea agențiilor de turism în vederea promovării produsului turistic cât și a comunei.

CAPITOLUL III

SATUL ROZAVLEA. CONSIDERAȚII GENERALE

3.1 Localizarea geografică

Fig. 1 Localizarea geografică (Sursa Mirela Simion, Lucrare de licență 2012)

Comuna Rozavlea este situată în aria geografică a depresiunii Izei, cea mai joasă parte a depresiunii Maramureșului, cu relief de dealuri prelungi cu spinări netezite, dominate de măguri ce depășesc 700 metri altitudine, pe culuarul Izei, format la poalele vechiului piemont de sub eruptiv. Comuna se desfășoară de o parte și de alta a văii Izei și a afluentului său Botiza (Șieuț), astfel că vom găsii particularități ale unităților de relief ale Piemontului Botizei, Culmii Bocicoelului și Culuarul Izei.

Din punct de vedere administrativ, teritoriul comunei este situat în jumătatea nord-vestică a județului Maramureș, pe drumul județean 171 A ce leagă municipiul Sighetu Marmației de zona minieră Borșa.

Suprafața comunei Rozavlea este de 64,41 km², și are o formă romboidă cu vârfurile deschise spre cele patru puncte cardinale.

Matematic, comuna este așezată între paralele de 47°40´18´´ și de 47°45´12´´ latitudine nordică și între meridianele de 24°09´46´´ și 24°17´20´´ longitudine estică.

În limitele sale administrative cuprinde satele Rozavlea satul de reședință și Șieu, așezat în partea sudică a satului Rozavlea de-a lungul râului Botiza (Șieuț). Cele două sate sunt despărțite de râul Iza.

Comuna Rozavlea se învecinează la nord-est cu comuna Leordina, la vest și nord-vest cu comuna Strâmtura, la sud cu comunele Botiza și Ieud, iar la est și sud-est cu comunele Vișeu de Jos și Bogdan Vodă.

Față de reședința de județului, municipiul Baia Mare, comuna Rozavlea este așezată la o distanțăde 97 km, legătura făcându-se peste pasul Gutâi. Față de Sighetu Marmației se găsește șe 32 km, iar față de cea mai apropiată gară C.F.R Iza Săliștea de Sus, 22 km.

Râul Iza străbate comuna pe direcția sud-est nord-vest pe o distanță de 7,8 km, primind pe stânga ca afluent pe Botiza (Șieuț), de-a lungul căruia pe o lungime de 6,8 km se găsește așezată cea mai mare parte a satului Șieu.

Din punct de vedere climatic se situează într-un sector de climă temperat-continentală moderată, cu un topoclimat de adăpost relativ rece și umed, dar care favorizează cerințele plantelor de cultură din zonă.

Poziția geografică a comunei favorizează dezvoltarea unei activități agricole complexe: cultura plantelor, legumelor, zarzavaturilor în lunca Izei și terasele acesteia, creșterea vitelor pe pășunile naturale de pe terasele înalte și interfluviile de pe partea dreaptă a Izei, apicultura precum și unele activități cu caracter industrial din cadrul micii industrii.

Fig. 2 Localizarea județului

3.2 Considerați geografico-istorice

Rozavlea, a cărei mențiune scrisă apare pentru prima dată, în urmă cu peste 600 de ani, sub denumirea de “ Villa Iohanis Woiewode” – 1373.

Atestată documentar doar în anii 1326, 1353, 1373,(cf. C. Suciu – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. II, lit. O-Z, pag.86, ediția 1968) vechimea așezării Rozavlea și continuitatea populației pe aceste locuri este mult mai mare, mărturie stând descoperirile arheologice. Urme materiale care atestă existența epocii neolitice (a pietrie șlefuite, cca. 5600 – 1700 î.Ch.) pe teritoriul comunei au fost scoase la lumină pe terasa râului Iza, între Rozavlea și Strâmtura, în locul numit “Luhuri”, în anul 1913. Obiectele descoperite erau: un topor, un pumnal, un vârf de lance și cioburi de vase.

Epoca bronzului (1700 – 700 î.Ch.) este atestată arheologic prin descoperirile ce s-au făcut în Șieu în anul 1935 (cf. M. Roșca- Repertorium, 1956 nr. 59, pag. 239). Pe dealul Cârstii din satul Șieu, în anul 1971 a fost scos la iveală un alt depozit de bronz.

Un an mai târziu, pe Valea Spinului, în locul numit “Butani” la circa 2 km distanță de centrul satului, în partea de NE a hotarului satului Rozavlea, s-a descoperit cel mai mare depozit de bronz din acestă comună. Acesta datează, din punct de vedere cronologic, din perioada târzie a bronzului secolului al XIII-lea î.Ch. și face parte dintr-un grup de descoperiri din sudul “Țării Maramureșului.”

Pe teritoriul comunei nu s-au descoperit urme material din perioada de trecere spre feudalism, dar acesta nu înseamnă că acest teritoriu nu a fost populat. Obștiile sătești în care erau organizați locuitorii, erau conduse de cneji. Mai multe obști sătești unite formau o uniune de obști conduse de voievozi. Obștile se descompun între secolele VII – IX, apărând primele sătulețe feudale, cnezatele și voievodatele.

Documentele istorice menționează în Maramureș existența a șapte cnezate, printer care și cel al Izei, din care făcea parte și localitatea Rozavlea.

De-a lungul anilor, localitatea Rozavlea a fost donată nobililor maramureșeni care erau cneji sau voievozi. Datele privind donațiile și punerea în posesie a comunei Rozavlea nu se mai întâlnesc în secolele XVI – XVII, probabil că cei înobilați su lăsat moștenire averile fiilor lor linie bărbătească.

Alături de alți maramureșeni, și locuitorii comunei Rozavlea au participat din plin la toate frământările sociale și politice care au avut loc în Transilvania și în restul țării în decursul istoriei. În secolul X, Maramureșul făcea parte din Voievodatul românesc condus de Menumorut. Creșterea puterii statului feudal maghiar sub dinastia Arpadiană a însemnat, pentru popoarele vecine, o mare primejdie. Dorința feudalilor maghiari de apune stăpânire pe imensele bogății ale Transilvaniei, i-a teterminat să înceapă compania de cucerire a acestui ținut.

În anul 1353, Rozavlea aparține lui Bogdan și fratelui său Iuga. În 1373 comuna este făcută donație lui Iohanes Woivoda. În anul 1373 satul Rozavlea este menționat ca proprietate a lui Ioan Voievod de Rozavlea, înrudit cu Ștefan Voievod de Maramureș și Bogdan Vodă Descălecătorul. În 1390 un document atestă faptul că Rozavlea este data de către regale Sigismund magiștrilor Bale Voievod și drag din Maramureș. În 1411 este pomenită pentru prima data familia Man din Șieu, care primește din partea regelui Sigismund a treia parte a moșiei din Șieu. În 1465 Rozavlea intră în posesia Elisabetei, mama lui Matei Corvin.

În anul 1358, Bogdan Vodă însoțit de grosul populației de pe Iza, deci și de rozovleni, pârjolește moșiile fiilor lui Giula din Giulești și pe a lui Ioan de Rozavlea, după care trece în Moldova și pune bazale statului independent Moldova.

Rozăvlenii s-au alăturat răscoalei conduse de Francisc Rakoczi împotriva habsburgilor. Un mare dezastru s-a abătut asupra satelor maramureșene în anul 1717, când 10.000 de tătari conduși de Agiamet Gverei pătrund în maramureș. La Rozavlea jefuiesc populația, omoară o parte din ea. Iau un număr de robi și dau foc satului. Atunci a ars și biserica din lemn, construită în anul1396. Se cunoaște cum a sfârșit expediția tătarilor și dezastrul lor de la Preluca Tătarilor din Borșa. Atunci, sub conducerea protopopului Lupu Sandrin, tătarii sunt pur și simplu zdrobiți, din cei 10.000 de tătari au scăpat cu viață doar 2000. Locul unde s-a surpat terenul, îngropând pe tătari, se mai numește și azi Jgheabul tătarilor. Sigur că la acestă luptă au participat și locuitori ai Văii Izei, printer care și rozovleni.

În anul 1962 și în Rozavlea proprietatea privată asupra pământului își dă obștescul sfârșit, prin colectivizarea forțată a agriculturii. O enormă greșală a regimului stalinist s-a făcut în acestă zonă de munte prin acest act al colectivizării. Cei care s-au opus colectivizării au fost deposedați la cele mai bune pământuri, primind în schimb cele mai rele, mai neproductive. Li s-a confiscat inventarul agricol mobil și imobil, unii au făcut chiar și ani grei de temniță, la canal. Familiei 19

Radu Gheorghe i s-a confiscat întreaga avere. Amândoi soții au făcut și ani de pușcărie la “Canal” și Sighetu Marmației.

În perioada 1966 – 1980, în timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, într-o perioadă de creștere economică generală a României, comuna Rozavlea cunoaște la rândul ei o dezvoltare în ceea ce privește ridicarea nivelului de trei a populației: se electrifică satul, se asfaltează drumul principal județean, se receptează primele emisiuni TV, se construiesc locuințe, școli, grădinițe, blocuri de locuințe, magazine, farmacie și brutărie. Se dezvoltă rețeau școlară, crește numărul cadrelor didactice, se deschide un internat cu cantină pentru elevii de la distnță mare față de școală. Este perioada “naționalismului luminat” al lui Nicolae Ceaușescu, dizident față de Moscava, copilul teribil al Răsăritului, răsfățatul Occidentului, primit cu cele mai mari onoruri de mai marii Lumii Occidentale, lume care doar pese cțtva timp îi va pregăti o moarte similară cu cea a unui martir.

Anii 1980 – 1989 au fost ani de regres economic penru românii din țară, viața devine din ce în ce mai grea, nemulțumirile populației mocnesc, spiritual de revolt se ațâță din ce în ce mai mult. Toate acestea vor culmina cu Revoluția din Decembrie 1989 care a adus României o șansă pentru viitor, o șansă pentru a se ridica la nivelul marilor democrații occidentale, o șansă de a oferi tuturor o viață demnă, prosperă.

Denumirea localității Rozavlea apare sub diferite aspecte fonetice maghiare. N. A. Constantinescu explică numele localității Rozavlea din numele de persoană “Grozav” care în limba ucraineană are forma “Hrozav”. De la Grozav s-a format femininul Grozava, mult mai frecvent, care cu fonetism ucreinean, devine “Hrozavlea”, prin afereză, Rozavlea.

După opinia altora, numele localității derivă din slavonul “Rozavlete” – a se revărsa (este vorba despre revărsările Izei pe aceste meleaguri). I. Mihaly deduce toponimul Rozavlea de la sărbătoarea Rusaliilor, deductive care este cea mai credibilă, deoarece revărsări s-au produs nu numai pe teritoriul de azi al Rozavlei, ci și pe cele ale altor localități din zona Izei. Explicația cu limba ucraineană este o aberație, cuvântul “grozav” seaman a cuvânt dacic iar ucrainenii nu au fost prezenți pe Valea Izei în perioada la care se referă Constantinescu.

Alexandru Filipașcu (Istoria Maramureșului, ed. 1940 pag. 98), include Rozavlea la domeniul Bocicoiu, arătând și câțiva proprietari: Rozavlea (ung. Hrozalya), 1373. Villa Iohanis Woiwode, 1390 “Hrozallya”, proprietatea lui Ioan Vodă și a familiilor lui Petrovan de Dolha și Petrova (1326), Pop (1688), Popan, alias Petrovay (1699) și Rac (1688).

După cum se poate constata, Rozavlea era un sat nobil în secolul al XIV-lea, cu nume nobiliare a căror existent o constatăm și azi: Rac, Man, Petrovan, Dunca etc.

Accesibilitatea

Regiunea Maramureșului Istoric este izolată din punct de vedere a accesibilității geografice ceea ce se manifestă cu consecințe în densitatea populației și dezvoltarea economică.

Fiind situată în subregiunea Valea Izei, parte componentă a depresiunii Maramureșului, o regiune deluroasă fragmentată de râuri, accesibilitatea spre localitate este relativ greoaie, deoarece întreaga salbă de localități situate în arealul “Valea Izei” sunt deservite de o singură cale rutieră asfaltată – drumul județean 186. Distanța față de centrul polarizator al Depresiunii Maramureșului, orașul Sighetu Marmației este de 36 km, iar distanța față de reședința de județ, Baia Mare, este de 78 km.

Legătura Comunei Rozavlea cu alte localități este exclusiv pe căi rutiere, pe teritoriul comunei nu există gară și nici căi ferate. Principala cale rutieră pe care este asigurat transportul în comun este Drumul Județean 186 Vadu Izei – Săcel, iar cea mai apropiată gară este situată la 22 km în orașul Săliștea de Sus.

Accesibilitatea spre localitatea Rozavlea pe cale feroviară este realizabilă doar prin intermediul gărilor din apropiere: Sighetu Marmației și Săliștea de Sus (22 km), constrânsă de transbordare pe cale rutieră.

Accesul spre localitate poate fi realizat, constrâns tot de transbordare rutieră, și pe cale aeriană prin intermediul aeroportului internațional Baia Mare, situat la 96 km (Tăuții Măgherăuș) și prin intermediul aeroportului internațional Cluj-Napoca, situat la 190 km față de localitatea Rozavlea.

Fig. 3 Accesibilitatea spre orașele principale

Accesibilitatea spre această comună cu numele de Rozavlea se face atât prin transport rutier, feroviar cât și aerian, iar în tabelul următor am reprezentat localitățile cele mai apropiate și distanța acestora care fac legătura spre comună.

Tabel 1. Accesibilitatea spre comuna Rozavlea

Potențialul turistic a comunei

Comuna Rozavlea dispune de un potențial turistic format de datinile, obiceiurile și tradițiile populare transmise din generație în generație, de-a lungul veacurilor. Se remarcă în cele două localități, bisericile din lemn cioplit, obiecte de artă populară din lemn.

“Spre deosebire de resursele atractive aparținând cadrului natural, care sunt un dar al naturii, zestrea turistică antropică reprezintă o însumare de elemente cu funcție recreativă create de omul însuși. Este necesară încă din acest punct o precizare clară: apariția lor ca obiective de interes turistic nu poartă întotdeauna pecetea premeditării, adică nu au fost edificate în acest scop, ci dimpotrivă, în majoritatea cazurilor, au îndeplinit alte atribuții (economice, strategice, culturale, etc). Însușirea recreativă și-au câștigat-o în timp, ajungând adeseori ca ea să prevaleze în comparative cu vechile atribuții, devenind un obiectiv turistic propriu-zis. ” (Pompei, C., 1999, pag.84)

Comuna Rozavlea dispune de un potențial turistic antropic bogat format din arhitectura tradițională (biserica, poartra, gospodăria), meșteșuguri, port popular, datini, obiceiuri și tradiții populare transmise din generație în generație, de-a lungul veacurilor.

Maramureșul și-a lǎsat amprenta pe pǎmântul milenar prin construcțiile de lemn, case și biserici, mori și semne de mormânt, acareturi gospodǎrești și unelte. Prezența, în toate satele Maramureșului, a bisericilor de lemn, este expresia rolului pe care l-au avut acestea de-a lungul veacurilor în viața și spiritualitatea româneascǎ de pe acele meleaguri.

“Imaginea cu impactul cel mai puternic asupra locuitorilor, turiștilor și a cercetătorilor o constituie biserica veche de lemn”. (Gabriela Ilieș, 2007, pag.149)

Din punct de vedere al planimetriei, la bisericile maramureșene se constatǎ unitatea de concepție, edificiile fiind ridicate pe sistemul de plan folosit de întreaga arhitecturǎ medievalǎ româneascǎ și caracteristicǎ cultului ortodox. Caracteristic arhitecturii bisericilor maramureșene este supraînǎlțarea bolții naosului, ce se sprijinǎ nu pe pereții clǎdirii, ci pe un sistem de grinzi și console. Elemente de decor vin sǎ susținǎ arhitectura maiestuoasǎ a construcției. Încadramentele ușilor masive de la intrare, precum și ale ferestrelor, poartǎ însemne decorative pe care le gǎsim frecvent și la casele tradiționale și care, sunt expresia unui limbaj ce se lasǎ greu de descifrat, având o încǎrcǎturǎ simbolisticǎ milenarǎ, astǎzi trecutǎ în planul artisticului.

Comuna Rozavlea se desfășoară pe malul drept al râului Iza oferind priveliști pitorești și un farmec specific datorat și arhitecturii care se integrează armonios în cadrul natural. Gospodăria țărănească din Rozavlea se înscrie în tipologia gospodăriilor maramureșene.

O veche tradiție în arta populară a țesutului covoarelor a fost reînviată în ultimii ani de către doamna învățătoare Orzac Maria, împreună cu mama și fiicele ei. Aceste covoare, căutate mai ales de turiștii străini dar și români, au fost obiectul unor expoziții în județ și în țară, cu prilejul unor manifestări cultural-artistice.

În comuna Rozavlea se desfășoară anual, în perioada 15-20 august, o amplă manifestare sub genericul “Zilele culturii – Roza Rozalina”, la care sunt prezenți mii de cetățeni, fii ai comunei, dar și oaspeți din țară și de peste hotare. Dacă la primele ediții, printer oaspeții de seamă s-au numărat domnii Ion Iliescu, acad. Ștefan Pașcu, Grigore Leșe, lotul olimpic de box condus de Francisc Vaștag, alți reprezentanți de seamă ai artei și culturii românești din județ și din țară, la ultima ediție a avut ca oaspeți pe Excelența sa Michael Klinger, ambasadorul Poloniei la București, Excelența sa Arnosz Cezariusz Borzynki, consulul onorific al României la Gdansk-Polonia. În domeniul turismului, comuna dispune de spații de cazare și servicii complete, atât prin pensiunile din rețeaua ANTREC, cât și prin “Casa Tomșa”, cu restaurant, bar și 14 locuri de cazare în camera cu 2 și 3 paturi.

Sunt deosebit de atractive, din punct de vedere turistic, datinile și obiceiurile de peste an care se desfășoară în comuna noastră din cele mai vechi timpuri: nunțile, botezurile, reptul sterpelor ( un gen de sâmbră a oilor), colinzile din perioada sărbătorilor Crăciunului, chiar și sărbătorille religioase din august și septembrie. Marea majoritate a turiștilor vin la Rozavlea în perioada Crăciunului și Revelionului.

Caractere geografico-umane

Conform raportului socio-economic al comunei Rozavlea pentru anul 2013, populația înregistrează un număr de 3100 de persoane, comparativ cu anii precedenții fiind în scădere. Din populația totală un procent de 53% o reprezintă populația activă, iar un procent de 27% este reprezentat de populația de peste 60 ani, pe când populația tânără (sub 20 ani) înregistrează doar un procent de 20% . Raportat la suprafața comunei, densitatea populației este de 0,7 %.

Conform estimărilor, la 1 ianuarie 2009 populația stabilă a comunei Rozavlea constituia 3443 persoane, 18.79% dintre acestea fiind sub 18 ani. Densitatea populației în limitele comunei este de 69.8 locuitori/km2.

La recensământul din anul 2002, populația comunei alcătuia 6124 locuitori, 51.49% bărbați și 48.51% femei. Persoanele sub 15 ani alcătuiau 18.47% pe când persoanele peste 59 de ani alcătuiau 19.14% din populația totală. În 2002 densitatea populației la nivelul comunei era de 124.1 locuitori/km2.

Analizând toate cele spuse mai sus se poate observa scăderea continuă a numărului populației comunei Rozavlea, datorată diverșilor factori. Unul dintre aceștia fiind migrația forței active în afara granițelor țării, în special în Franța, Spania, Italia, Anglia, unde lucrează în special în domeniul construcțiilor, agriculturii sau menajului. Sumele câștigate de aceștia fiind investite în case și mașini, și mai puțin în afaceri.

Tabel 2 Structura rețelei stardale din Comuna Rozavlea

Satul Sâlța, aparținător comunei Rozavlea, este conectat de centrul comunei prin intermediul DC 17, recent asfaltat.

Viața spirituală, cultura

Cercetările arheologice mai vechi și cele din zilele noastre efectuate de Institutul Arheologic din București și Muzeul Județean Maramureș în acest nord statornic și în comuna Rozavlea, atestă fără putință de tăgadă o existență umană multimilenară, ale cărei începuturi aparțin epocii pietrei, după cum rezultă din urmele materiale descoperite.

În acestă epocăfusese depășit stadiul cetei primitive, făcându-și apariția ginta matriarhală și exogamia. Noile relații întăresc năzuința spre frumos a oamenilor. Apar primele manifestări de artă: desene, gravuri, picturi, figurine de lut etc. Din păcate, pe teritoriul comunei nu s-a găsit asemenea manifestări ale culturii, uneltele găsite din epoca pietrei au fost înstrăinate.

În neolitic, purtătorii culturii Criș s-au răspândit și în părțile noastre. Sunt caracteristice acestei culturi fusaiolele și greutățile de lut ars, pentru firele de război de țesut vertical. Vasele au formă de soclu, de pară, fiind ornate cu incizii adânci. Morții erau înhumați în poziție chircită. Urma de așezări din această epocă s-au descoperit la Șieu, pe dealul Cetățeaua.

Fig. 4 Vase cu formă de soclu (sursa www.google.ro)

În epoca bronzului, dovezile culturii materiale sunt mai concludente datorită celor două descoperiri, două depozite de bronz de la Rozavlea și Șieu, din care se constată perfecționarea prelucrării metalelor, o mai bună ardere a vaselor și grija mai mare față de aspectul lor estetic. Ceștile cu toartă, străchinile, olurile și vasele de provizii, se pare că se încadrează în cultura “Otomani”. Pe lângă înhumarea morților se folosește și ritul incinerației.

În epoca fierului se dezvoltă meșteșugurile locale, se răspândește roata olarului, se trece la plugul cu brăzdar de firer care va impulsiona dezvoltarea agriculturii. Tot acum se toarnă obiecte de podoabă din bronz și argint. În acestă perioadă se construiesc locuințe mai durabile, ca urmare a unei vieți mai statornice pe care o duceau uniunile de triburi dacice. Productivitatea mărită a muncii în agricultură, creșterea pe scară mai largă a vitelor, creșterea surplusului de bunuri, au dus la apariția proprietății private și a claselor sociale antagoniste. Se perfecționează tehnica armamentului, iar războaiele de jaf se intensifică. Ca arme dacii foloseau arcul, paloșul drept sau crub, scutul sabia scurtă iar ca stindard era vestitul balaur (draco).

În ceramică era caracteristică ceașca dacică și chiupurile. Există o știință empirică medicală populară și se cunoaște scrisul cu litere grecești. Religia este monoteistă ( cu toate că unii istorici o consideră politeistă, neputând însă enumera mai mult de două zeități).

Prima așezare dacică s-a descoperit în satul Oncești, la locul numit “Cetățuia”, în anul 1964. A fost încadrată ca vechime în intervalul sec. I î.Ch.- sec. I d.Ch. (cf. O. Bandula). Este situate la circa 25 de km de comună.

Prin transformarea a o parte din Dacia în provincie romană, cultura înfloritoare dacică este întreruptă în teritoriile cucerite, romanii introducând aici sclavagismul dezvoltat. Cultura geto-dacică se va menține în regiunile neocupate de romani, în care se încadrează Maramureșul, deci și comuna Rozavlea. S-a introdus mitul imhumației, ceramic a fost impodobită cu brâuri alveolare, au apărut noi forme de vase precum amphora, castronul. Altă așezare dacică din sec. I d.Ch. s-a descoperit la Călinești, în locul numit “Rogoazele – Valea Ciutei” de către cercetătorii R. Popa și C. Kasco.

Perioada trecerii spre feudalism este mai săracă în urme material pe teritoriul Maramureșului, dar este sigur că populația este de pe aceste meleaguri a suproviețuit migratorilor, s-a românizat și a asimilat alte populații, cu un nivel de cultură mai scazut, rezultând în final poporul roman.

Culturii spiritual a clasei dominante I se opune cultura clasei ascendente, purtătoare a progresului social.

3.3 Arhitectura satului

Motto:

“…În raport cu regulile și normele care organizează relațiile interumane, intersociale, obieceiurile sunt acte de comunicare cu limbaj propriu, un limbaj activ în care pe lângă cantitatea de informații comunicată, cantitatea de acțiune este mult mai mare decât în orice act de limbaj verbal” (Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976)

În folclorul românesc modern obiceiurile pot fi definite ca “ansamblu de manifestări folclorice legate de un anumit moment, eveniment sau dată, indiferent de natura lui funcțională: magică, de solemnizare, spectaculară, sacră sau profană”. (Definiție data de Profesorul Mihai Pop și Pavel Ruxăndroiu, Folclor literar românesc). Obiceiul de regulă aparține grupului social familia sau comunitatea. Toate obiceiurile în general statornicite în viața de familie, dar și a comunităților sătești maramureșene, se referă la cele din ciclul vieții dar și cele de peste an, care sunt marcate de component sacrale, creștine, cu note proprii care au contribuit la păstrarea și transmiterea lor peste timp. Momentele importante și hotărâtoare din viața omului, cum ar fi nașterea, căsătoria, moartea, dar și zilele de trecere de la un anotimp la altul, care presupun munci specifice care au determinat apariția unor ceremonii și ritualuri de o mare frumusețe și originalitate.

Din punct de vedere al planimetriei, la bisericile maramureșene se constatǎ unitatea de concepție, edificiile fiind ridicate pe sistemul de plan folosit de întreaga arhitecturǎ medievalǎ româneascǎ și caracteristicǎ cultului ortodox. Caracteristic arhitecturii bisericilor maramureșene este supraînǎlțarea bolții naosului, ce se sprijinǎ nu pe pereții clǎdirii, ci pe un sistem de grinzi și console. Elemente de decor vin sǎ susținǎ arhitectura maiestuoasǎ a construcției. Încadramentele ușilor masive de la intrare, precum și ale ferestrelor, poartǎ însemne decorative pe care le gǎsim frecvent și la casele tradiționale și care, sunt expresia unui limbaj ce se lasǎ greu de descifrat, având o încǎrcǎturǎ simbolisticǎ milenarǎ, astǎzi trecutǎ în planul artisticului.

Localitatea Rozavlea se desfășoară pe malul drept al râului Iza oferind priveliști pitorești și un farmec specific datorat și arhitecturii care se integrează armonios în cadrul natural. Gospodăria țărănească din Rozavlea se înscrie în tipologia gospodăriilor maramureșene.

Un element important al gospodǎriei maramureșene îl constituie porțile, adesea cu o înfǎțișare monumentalǎ, care și-au cucerit o faimǎ binemeritatǎ prin armonia proporțiilor, prin echilibrul construcției și prin metafora densǎ a ornamentației. Adevǎrate opere de artǎ, frumusețea porților uimește cu atât mai mult cu cât creatorii au fost țǎrani simpli, fǎrǎ pregǎtire specialǎ, dar cu un simț al esteticului deosebit. O poartǎ maramureșeanǎ este un ansamblu format din pǎrți fixe și mobile .

Poarta maramureșeanǎ "clasicǎ" și cea mai des întâlnitǎ este alcatuitǎ din trei stâlpi de bazǎ, confecționați din lemn de stejar, dispuși paralel și în același plan. Poarta maramureșeanǎ este, în afarǎ de atributele deja descrise, și o marcǎ de identitate culturalǎ, zonalǎ și localǎ. Dacǎ în privința arhitecturii locuinței și a celorlalte componente ale gospodǎriei tradiționale s-au produs astǎzi mutații nu întotdeauna fericite, pierzându-se mult din specificul zonal, poarta rǎmâne ca un simbol al Maramureșului, reînnoindu-se an de an pe aceeași structurǎ, pe același model, purtând aceleași simboluri.

Tabel 3 Simboluri frecvent întâlnite pe porțile tradiționale din Rozavlea

(prelucrare de Gabriela, Ilieș, 2007, după Dăncul, M., Cristea, G., 2000)

Fig. 5,6 Poartă maramureșană din lemn (sursa proprie)

Gospodăria țărănească tradițională se încadrează în tipul gospodăriilor cu curte dublă. Spațiul din gospodărie este ocupat de o constructive cu destinație specială necesară desfășurării normale a vieții în gospodărie. Gospodăria Maramureșului cuprinde două componente: “statutul”, respective gospodăria propriu-zisă (grădina, curtea, casa, ocolul vitelor cu construcțiile aferente) și terenurile din afara gospodăriei (fânețele, pădurile, terenul arabil), pe care se găsesc adesea construcțiile pentru văratul și iernatul animalelor.

În cadrul gospodăriei maramureșene un loc special îl ocupă casa și în funcție de acesta se ordonează și restul construcțiilor. Casa nu a dominat întotdeauna gospodăria prin dimensiunea ei, totuși ea s-a impus prin arhitectura și decorarea ei prin specific local. Casele tradiționale erau așesate pe zid de piatră de carieră sau piatră de râu.

Construcțiile, în marea lor majoritate, erau din lemn de stejar cioplit, din bârne rotunde, îmbucate cu “chețari”, așezate pe tălpi masive și pe o fundație din pietre de râu.

Casele vechi nu au avut prispa cu stâlpi și arcade. Acesta s-a generalizat în zonă în secolul al XVII-lea. Stâlpii prispei se ridică din talpa casei și se fixează de fruntar, fiind prevăzuți cu contrafișe de o parte și de alta. Elementul principal și totodată ordonator este casa de locuit, la care se adaugă, în funcția de puterea economică, starea socială, alte elemente:

– Grajdul pentru vaci

– Cotețele pentru porci, păsări de curte, câine

– Șoprul și șopreica pentru depozitarea nutrețului pentru vite

– Coleșna care adăpostește unelte de arat, lemnele pentru foc

– Coșul pentru porumbul recoltat toamna

– Fântâna cu “vârdină” (cumpănă)

– Closetul

– Poarta cu vraniță

– Garduri interioare și exterioare.

3.4 Portul tradițional din Rozavlea

Interiorul unei case tradiționale maramureșene o uimește prin felul în care s-a realizat îmbinarea dintre frumos și util. “Casa”, adică încăperea în care locuia familia era situate de regulă în dreapta tindei. Aici se afla instalat cuptorul cu vatra, pe care se prepara mâncarea, fiind sursă de căldură iarna, iar noaptea sursă de lumină. Pe cuptor dormeau iarna copiii și batrânii din rațiuni de căldură. În partea opusă, pe diagonal, era colțul cu masa; după ușă se găsea “podișorul” (dulapul cu vesela). În apropierea vetrei se afla patul cu “strujac” din paie, iar deasupra lui “ruda”.

Pereții erau acoperiți cu icoane pe sticlă și blide înflorate, din lut, în jurul cărora se găseau ștergare. În amenajarea și înfrumusețarea interioră a locuințelor nteriorrincipal revine femeilor, care vor țese atât textile de interior, cât și piese de îmbrăcăminte. Textilele de interior sunt:

ștergurile de rudă și icoane, al căror specific îl constituie motivele decorative geometrice, romboidale și cromatică simplă, cu predominanță roșu, albastru și galben, culori care mai târziu a devenit culorile drapelului național – Tricolorul românesc;

saci de perină

fețe de masă

țolurile sau covoarele “expresie de măiestrie și artă”.

Toate le găsim așezate pe “ruda” din casă, pe pereți, pe masă, pe paturi. În cadrul textilelor de interior, o notă aparte o au cergele din lână, care au evoluat de-a lungul vremii, de la cromatica simplă oferită de culoare naturală a lânii și țesute “în vârste” (negrul-alb), la cele de azi, cu o gamă largă de culori sintetice.

Fig. 7, 8 Interiorul casei tradiționale (sursa proprie)

Meșteșugurile țǎrǎnești au apǎrut pentru a satisface nevoile omului, în special în perioada când satele erau ,,închise", guvernate de un sistem autarhic. Odatǎ create, ele s-au perfecționat, pǎstrându-se vii pânǎ în zilele noastre.

Torsul, țesutul și cusutul dau o ambianță deosebită interiorului casei din Maramureș. Aceasta este armonizatǎ de prezența textilelor care, prin varietatea lor, bogǎția formelor, motivelor decorative, a cromaticii și nu în ultimul rând a felului cum sunt aranjate, dau o notǎ specificǎ zonei. Dupǎ funcția țesǎturilor în cadrul casei se disting: țesǎturi de uz curent (cerga, țolul, țolinca, lepedeul, fața de perinǎ, ștergarele, fața de masǎ); țesǎturi cu caracter decorativ (țolurile și cergile de rudǎ, cǎpǎtâie de pernǎ, țesǎturile de desagi, ștergarele de rudǎ, ștergarele de icoanǎ, ștergarele de blid, fețele de masǎ și lepedeele care se pun pe rudǎ); țesǎturile de ritual (covorul pe care îngenuche mirii când depun juramântul, dar și covorul de pe masa pe care este așezat mortul în coșciug în timpul priveghiului și al prohodului, ștergarele și materialele de traistǎ care se dau de pomanǎ la înmormântare, crijma de botez).

Meșteșugul prelucrǎrii lemnului se justificǎ prin bogǎția pǎdurilor de foioase și rǎșinoase, pǎduri care și astǎzi acoperǎ o mare parte a teritoriului. Astǎzi gospodǎriile s-au modernizat, fenomen firesc și necesar, s-au îndesit de-a lungul drumului principal, dar, în general, au pǎstrat structura modelului tradițional.

Un domeniu important al creației populare este cel al portului popular. Maramureșenii se cunosc din ce sat provin după caracteristicile portului popular. Pentru femei elemental care duce la identificarea satului de proveniență este zadia, mai précis culorile care se regăsesc pe zadie, iar pentru barbate, lecrecul. De asemenea, se diferențiază și în Rozavlea ca peste tot în Maramureș, portul de vară, de cel de iarnă, portul bărbătesc de cel femeiesc, portul copiilor, al tinerilor și al bătrânilor. Tot diferit este portul din zilele lucrătoare, constând în haine mai vechi și uzate, față de portul din zilele de sărbătoare, când toată lumea îmbracă hainele tradiționale de cea mai bună calitate (noi și bine întreținute).

Portul femeilor din Rozavlea, se aseamănă în general, cu portul femeiesc din județ. Pe cap se poartă “o pânzătură” (năframă) din bumbac în zilele de lucru și din cașmir în zilele de sărbătoare. Aceste baticuri sunt viu colorate și au diverse modele: cu cireșe, cu nori, cu fulgere, cu căpățâni.

În jurul gâtului se poartă “zgărdan” (un fel de zgardă care se fixează pe gât legându-se la spate cu șnur) confecționat din mărgele mărunte și colorate așezate într-o armonioasă ordine geometrică.

Din punct de vedere artistic o mare importanță o are cămașa confecționată din pânză albă (țesută din cânepă în amestec cu in, mai târziu din in în amestec cu bumbac sau numai din bumbac), care contrastează plăcut cu zadiile în dungi orizontale colorate în negru și roșu. La început cămașa îmbracă tot corpul. În zile noastre ea imbracă numai bustul. Gura cămășii numită “gurița” este foarte mica, uneori este un decolteu rotund, alteori pătrat. Mâneca este încrețită și prinsă din umăr, extremitățile mânecii sunt încrețite și se numesc “bezeri”. Atât gura cămășii cât și mânecile sunt ornate cu broderii și cusături artistice numite “pogmeți”. Cromatica broderiilor cuprinde roșul mohorât, albastrul, galbenul, portocaliul, verdele și negrul.

Poalele confecționate din acelaș material ca și cămașa, fixe (odinioară) sau detașate (ulterior) sunt simple și de culoare alba. Împodobite cu colți, poalele sunt tivite cu acul.

Frecventă în zilele noastre este “sumna” care a înlocuit zadiile. Confecționată din cașmir, ea se poartă peste poale și se leagă (încinge) în așa fel încât broderia sau colții de la poale să nu fie acoperiți.

Zadiile înlocuite de sumnă sunt țesute în tiara de către femei. Ele au dungi late, orizontale, alternând culoarea roșie (jar) cu negrul. Când se încing zadiile peste poalele albe, frumos cusute, prima data se leagă zadia de la spate, apoi cea din față, astfel încât în partea de sus, ele se petrec puțin (se acoperă cea din spate).

Peste cămașă se poartă “pieptar” sau “chit”. Pieptarul este un cojoc din piele cu blăniță de oaie tunsă scurt în interior, ornat cu broderii în nuanțe de roșu și maro, aceste broderii reprezintă flori, în mijlocul cărora se întâlnesc fixate bine bucăți rotunde și mici, de oglindă. Chitul este confecționat din postav de lână, țesut în casă și dus la valtoare. Din acelaș material (pănura) este lucrat și “lecrecul” care se poartă iarna peste cojoc sau chit. Culorile predominante ale lecrecului sunt negrul sau verdele închis, uneori și albastrul închis.În picioare se poartă opinci de “oargă”- piele de bovine – de culoare galben – maronie. Opincile sunt legate cu curele mici în jurul gleznei. Vara, în opinci, se purtau “colțuni”, adică ciorapi tricotați din lână, iar pe timpul iernii se purtau obiele din pănură de culoare albă.

Ca accesorii se poartă trăistoacele, trăistile sau, cu mult timp în urmă, desagii. Acestea erau țesute în tiară, erau confecționate din lână și aveau țesătură în două ițe, în pătrățele alternând două culori: roșul și negrul sau albul și negrul.

Fig. 9 Ținuta în zilele obișnuite (sursa proprie)

Costumul bărbătesc are elemente comune cu celelalte porturi din Maramureș și în acelaș timp din Ardeal. Pe timp de vară bărbații poartă pe cap “clop” (pălărie) și iarna “cușmă” (căciulă din blăniță de oaie sau miel). În trecut, bărbații de peste 40 de ani purtau plete lungi, ca o podoabă capilară. Unii îsi lăsau barba mare.

Copiii și feciorii își împodobesc clopurile și cușmele în zile de sărbătoare cu flori natural numite “stuț”, procedeu numit înstruțare. Cămașa traditională bărbătească este confecționată din pânză țesută din cânepă în amestec cu in, sau in cu bumbac mai târziu. Pânza este țesută în “două ițe” în tiara, în casă. Croiul cămășii bărbătești este mai puțin complicat decât la cămașa femeiască. Piepții nu depășeau ca lățime lungimea mânecilor. Peste cămașă se poartă o curea de piele, lată de aproximativ 40 cm. numită “chimir”, având rolul de a proteja mijlocul pe timpul muncilor grele. În chimir se poartă cuțitul, banii, iasca și amnarul.

“Gatiile”, o altă piesă component a costumului popular bărbătesc, sunt confecționate din acelaș material cu cămășile. Se poartă pe timp de vară și sunt largi, iar lungimea este medie. Partea de jos a gatilor are o cusătură ornamentală. În talie se strâng cu un șnur numit “brăcinar”.

Iarna gatiile sunt înlocuite de “cioareci” (pantaloni din pănură alba, țesută în patru ițe). Croiul cioarecilor este cel al unui pantalon obișnuit, cu excepția unei manșete late de vreo 20 cm.

Peste cămașă iarna sau în sezonul mai rece se poartă “sfeter” din lână albă, împletit manual, foarte strâns. Pieptarul, piesa componentă a costumului popular, se confecționează din pănură tivită cu catifea neagră sau albastră. Cojocul este confecționat din piele de oaie cu blană în interior netunsă. Ornamentele cojocului seaman cu ornamentele de pe cojocul femeiesc.

Ca încălțăminte, portul popular presupune opinci din piele legate cu curele peste obielele din lâna albă. Mânecările și traista sunt accesoriile bărbătești. Mănecările sunt un fel de manșete țesute și frumos colorate, care se leagă la încheieturile mânilor cu șnururi. Traista este de dimensiuni mici, confecționată din țol (covor) și se poartă peste cămașă, sub cojoc sau chit.Frumusețea portului popular reprezintă o atracție puternică pentru străini și este un motiv de mândrie locală bineîntemeiată. Din păcate modernismul alterează autenticitatea, tradiția și portul local.

Maramureșul este o arie culturalǎ cu caracteristici specifice bine conturate care, în structurǎ, se regǎsesc în ceea ce înseamnǎ „spiritualitate româneascǎ”, conținând însǎ și multe elemente de originalitate, de identitate zonalǎ foarte precise. Îndeosebi în preajma sǎrbǎtorilor, în Ajunul Crǎciunului sau de Boboteazǎ, în Maramureșul istoric, pe locurile de leagǎn ale neamului românesc, basmele devin relitate, țǎranii devin haiduci sau cavaleri și poveștile auzite la gura sobei devin reale.

3.5 Obiceiuri de primăvară românești

Primăvara, anotimpul în care întreaga natură se trezește la viață, muncile agricole sunt întâmpinate cu diferite tradiții și superstiții. Astfel, se spune că nu este bine ca prima zi în care s e iese cu plugul la arat să fie zi de post – luni, miercuri, vineri. Când auzi prima dată în an cântecul cucului, este bine să ai bani la tine, ca să nu duci lipsa lor tot anul. Se spune chiar și o incantație: “Bani, cucule, bani!

Țâie frunza și iarba,

Mnie bani tătă vara.

Țâie frunza cea de tei

Mnie plin jăbu’ de lei.”

La sărbătoarea ’’Blagoveșteniei’’ (Buna Vestire) se practică obiceiul ca în fiecare gospodărie să fie aprinse focuri, dimineața devreme, din resturile de pe lângă casă, rămase după ieșirea din iarnă. Se afumă cu această ocazie întreaga gospodărie, se înconjoară casa, grajdul, cotețele, alte acareturi, cu scopul de a alunga duhurile necurate de pe lângă gospodărie, de a ’’imuniza’’ gospodăria de atacurile acestor duhuri necurate pentru toată perioada anului.

Obiceiul “Sângearzului” (23 aprilie) are ca element specific stropitul oamenilor cu apă, încadrându-se în categoria riturilor de fertilitate și fecunditate. În acestă zi, băieții satului urmăresc și stropesc fetele cu apă din fântână sau din râu și nimeni nu are voie să se supere. Fetele se ’’lasă’’ a fi udate, considerând că prin acesta vor avea noroc în viață, vor avea soț și copii.

Fig. 10, 11 Obiceiul “Sângeorzului” (23 aprilie)

(Sursa https://sites.google.com/site/rozavleamm/obiceiuri-de-primavara)

Staulele florilor ’’Duminica Floriilor’’ este sărbătoarea în care se culeg ramuri de salcie cu muguri (mățișoare) pentru a fi duse la biserică spre a fi sfințite, după care se țin în casă, la o icoană religioasă, tot timpul anului, considerate a fi ocrotitoare și apărătoare de fulgere, trăznete, epidemii, alte calamități naturale. Sărbătoarea Învierii Domnului ’’Sfintele Paști’’ sărbătoare religioasă de prestigiu, ținută de 2000 de ani de poporul roman, se suprapune cu sărbătoarea păgână, ancestrală, a reînvierii zeiței vegetației, sărbătoare a strămoșilor nostril daci precreștini. În timpul acestei sărbători, se fac ouă roșii, se face ’’pasca’’, se sfințesc bucatele în biserică, vinul, mielul, vițelul – vechea ofrandă adusă Zeului Suprem. Se face chiar și un fel de întrecere, după terminarea slujbei de sfințire. Cel care ajunge primul acasă, gustă din bucatele sfințite la biserică, și apoi trage clopotul bisericii, va avea noroc tot timpul anului, va fi primul în sat iar familia lui nu va cunoaște necazuri.

Fig. 12 Obicei Pascal, Sfințirea bucatelor (sursa proprie)

La slujba de la miezul nopții de Înviere (Litiile) participă mai ales acele persoane care au ținut post negru, fără mâncare și apă, din joi dinaintea acestei sărbători. În urmă cu ani, în vremea când existau în Rozavlea familii de evrei, după Litii, era obiceiul ca oamenii să arunce cu pietre în casele evreilor, pedepsindu-i în felul acesta pe urmașii de sânge ai celor care L-au răstignit pe Isus Hristos.

După ce primăvara își intră în drepturi, există obiceiul ca oamenii care dețin oi să le adune la un anumit cetățean pentru a avea grijă de ele și a le scoate la păscutul primei ierbi. Se strâng grupuri de oi numite ’’boteie’’, care la sfârșitul primăverii se vor reunii în grupuri mai mari numite ’’stâne’’. Ostână are circa 300 de oi, proprietate a 40-50 de oameni. Administratorul stânei (gazda de stână) va organiza, înainte de plecarea în munte cu oile, măsurarea cantității de lapte mulsă de la oi, pentru calcularea cantității de brânză, urdă ce va reveni fiecărui proprietar de oi de stână. Acest obicei purtând numele la noi de ’’ruptul sterpelor’’, asemănător cu âmbra oilor’’, adună la o mare petrecere cu mâncare, băutură, muzică, voie bună, nu numai pe proprietarii de oi, ci și invitați. Un invitat special la aceste obiceiuri este preotul satului care procedează la sfințirea stânii, a ciobanilor, câinilor, a întregului inventor al stânii.

CAPITOLUL IV

Obiceiuri, tradiții și superstiți în Săptămâna Mare

(Săptămâna Patimilor )

Săptămâna mare, numită și săptămâna patimilor, este reprezentată de ultima săptămână din postul Sfintelor  Paște. Totodată, săptămâna mare este săptămâna deniilor, toate zilele acestei săptămâni fiind considerate, încă de la începuturile creștinismului, mărețe și sfinte și, chiar din seara de Florii, se citesc deniile, slujbe de priveghere care se săvârșesc doar în săptămânile a cincea și a șaptea ale Postului Paștelor.

Luni, se citește, mai înainte de toate, istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim. Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”

Marți,  ziua a doua a Sfintei Săptămâni, denumită și Marțea Seacă este dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar și propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat. Credincioșii sunt îndemnați la priveghere, să fie, cu alte cuvinte, pregătiți, în orice clipă să-l întâmpine pe Iisus. În Marțea Seacă, există superstiția conform căreia țăranii trebuie să se spele ritualic pentru a seca bolile. Centrându-se pe termenul generic al săptămânii (a seca, secare, secat), ziua este caracterizată de practici magice ambivalente, ce utilizează atât magia negativă (interdicții pentru a nu stârni golul, secul, nenorocul), cât și pe cea pozitivă (scăldatul ritualic, pentru a seca bolile).

În ziua de miercuri a Săptămânii Mare, denia îl pomenește pe Iuda, apostolul devenit vânzător, care se gândește să-l trădeze pe Învățător, dar și pe Maria, femeia desfrânată devenită mărturisitoare, care-i spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căință și îl unge cu mir. În anumite zone, există obiceiul ca miercuri seara, când soarele asfințește, copiii să meargă cu colindul, la sfârșit primind ouă pentru a le roși.

Joi sau Joia Mare, în această seară este rânduită Denia celor 12 Evanghelii. Ne sunt amintite patru momente grele: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina la care Iisus i-a strâns în jurul său pe Apostoli și la care s-a instituit Taina Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă. Ca obiceiuri și tradiții, în cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se roșesc ouăle. Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creștinii care s-au spovedit se împărtășesc. În Joia Mare, există superstiția conform căreia fetele obișnuiesc ca, în timpul slujbei, să facă pe o sfoară câte un nod, după fiecare evanghelie, apoi  își pun sfoara sub pernă ca să-și viseze alesul.

În Vinerea Mare, numită și Vinerea Neagră, cea mai tristă dintre tristele zile ale pătimirii Domnului, rememorăm aducerea la judecată, batjocorirea, schingiuirea, răstignirea, moartea și îngroparea lui Iisus. Seara, rememorând momentul așezării Mântuitorului în mormânt, în biserici se oficiază Denia Prohodului, cortegiul de credincioși, în frunte cu preoții, dă ocol bisericii de trei ori, după care, cu toții, trec pe sub Sfântul Aer (Epitaf), o pânză pe care se află imprimată icoana înmormântării. Totodată, conform datinii, credincioșii care se întorc de la Biserică, aduc acasă lumina Prohodului, a punerii Domnului Iisus în mormânt, și înconjoară casa ținând în mână lumânarea aprinsă. În ziua Vinerii Mari, tradiția ne mai spune ca este bine să se țină post negru. În același timp credincioșii, care nu pot, totuși, posti negru, nu trebuie să mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oțet, deoarce lui Iisus i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit.

Alte  superstiții ale Vinerii Mari ar fi următoarele: dacă va ploua în Vinerea Mare, anul va fi unul mănos; dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în Vinerea Mare, vei fi sănătos tot anul; femeile nu au voie să coase, să țese, nu coc pâine sau altele asemenea, fiindcă este mare pericol de boală și spirite rele.

Sâmbăta Paștelui, ultima zi a Săptămânii Mare, este ziua în care trupul Mântuitorului Iisus s-a odihnit în mormânt, este zi de reculegere, credincioșii se pregătesc pentru marea veghe. Seara, în bisericile ortodoxe se aprind luminile, anunțând că se apropie Învierea. În miez de noapte, în biserici se oficiază slujba Sfintelor Paști. Sunt sfințite pasca, ouăle roșii și celelalte bucate, pentru că postul a luat sfârșit. Credincioșii iau Lumină din Lumină, spun „Hristos a înviat!“ și răspund „Adevărat a înviat!“, formule cu care se salută apoi timp de 40 de zile, până la Înălțare. În ziua Sâmbetei Mari, conform tradiției străvechi, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină și se roagă la icoane, apoi se apucă de plămădit.  Pot termina, însă, toate treburile casei. Ca o superstiție, în cuptor, vasele trebuie puse doar cu mâna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soț, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează. Ca obiceiuri românești și tradiții, în Săptămâna Mare, e bine ca toți credincioșii să ierte și să se împace cu toți cei cu care au fost în dușmănie.

Preparatele tradiționale de Paște la Rozavlea

Se spune că în Țara Maramureșului gazdele sunt primitoare, casele, frumoase, iar mâncarea, cât poți duce. Cine ajunge pe acest tărâm îmbelșugat în concediu sau vacanță sigur se întoarce încântat și recomandă locul tuturor cunoștințelor. Iar avantajul pe care pensiunile agro-turistice îl folosesc pentru a “agăța” turiștii este chiar mâncarea, căreia i s-a dus zvonul și peste granițele țării. Pentru maramureșeni, un om flămând este un om nefericit, așa că gazdele vor fi întotdeauna în preajma ta, gata să-ți umple farfuria din nou, în secunda în care ai reușit să o golești. Și, dacă refuzi o noua porție, e posibil să se simtă jigniți. Așa că, dacă vii în Maramureș mai exact în colțul nostru de rai și anume comuna Rozavlea adu-ți pofta de mâncare cu tine!

Fiecare rozăvlean are pe masă în ziua de Paști nelipsitele bucate, care sunt:

drob de miel

friptură de miel

ouă roșii ssau de diferite culori și modele

hrean cu smântână

cozonac

pască

prăjituri.

vin din via proprie

În satul nostru Rozavlea se obișnuieste ca în Joia Mare să se vopsească ouăle. În alte locuri, acest obicei se practică în Vinerea Mare. Ouăle roșii sunt asociate cu jertfa Mântuitorului, însă și celelalte culori au semnificații. Credința populară spune că atâta timp cât vor fi vopsite ouăle roșii, răul va fi ținut departe. Tradițiile de Paști sunt nenumărate în Maramureș, însă în Rozavlea se leagă tradiția nu doar de vopsirea ouălor, ci și de ciocnitul ouălor și supersițiile despre acestea. Credințele rozăvlenilor fac referire și la celelalte bucate specifice pe masa de Paste: mielul și pasca. Oul reprezintă simbolul fecundității și era folosit din cele mai vechi timpuri și de alte popoare, în ritualurile lor de sărbători. Oul vopsit în roșu este asociat cu sângele Mântuitorului. “Una dintre legende spune că în momentul în care Maria Magdalena a pus coșul cu ouă sub crucea pe care era răstignit Hristos, a curs sânge pe acestea și s-au colorat în roșu.”

“O altă legendă spune că la cina împărătească, la trei zile după răstignirea Mântuitorului, împăratul a zis că atunci va învia Hristos, când ouăle de pe această masă se vor înroși și cocoșul care era gătit va cânta. Și imediat ouăle s-au înroșit, iar cocoșul a cântat.”

Conform tradiției populare, pe Pământ răul nu va putea învinge, atâta timp cât va fi sărbătorită Învierea Domnului și vor continua să se vopsească ouă roșii în amintirea jertfei Domnului Iisus Hristos. ”O legendă spune că Lucifer nu poate ieși din iad, pentru că Dumnezeu l-a prins în lanțuri. El încearcă să iasă, rozându-și acele lanțuri. Pe când e gata să le rupă, se apropie Paștele. Și de fiecare dată, acesta întreabă dacă se mai fac ouă roșii. Atunci cand i se răspunde Da, lanțurile se reîntăresc, iar trebuie să-și ia munca de la capăt.”

 Conform tradiției în comuna Rozavlea, ouăle se ciocnesc în ziua de Paști, însă doar de către bărbați, aceștia rostind ”Hristos a Inviat!” cu răspunsul ”Adevarat a Înviat”. Un alt obicei practicat este cel al sacrificării Mielului. În trecut, mielul era sacrificat doar sâmbăta de către bărbați. Obiceiul sacrificării mielului este preluat de la evrei. Mielul il închipuie de fapt pe Mântuitorul Hristos care a fost pedepsit fără vină.  Tot ăn aceste zile gospodinele obișnuiesc să prepare pasca, un cozonac mai special cu brânză. Și acesta este însă ”un obicei agro-pastoral”. ”Pasca este realizată din făină de grâu cea mai curată, din brânză, ou, având acel aspect de soare și de pe care nu lipsește semnul Crucii.

Pregătirea ouălor de Paște

În tradiția din comuna Rozavlea femeile nu aveau nevoie de coloranți chimici ca să-și vopsească ouăle de Paști, acestea folosind plante pentru a obține roșu, galben, verde sau albastru, utilizând aproape aceleași tehnici pentru vopsirea lânii. Rozăvlencele fierbeau frunzele, florile, coaja sau tulpina plantelor împreună cu ouăle. Se foloseau coaja de ceapă roșie sau floarea de bujor pentru culoarea roșie, secară crudă de primăvară, izma sau frunza de mesteacăn pentru culoarea verde, coaja de măr sau gălbenele pentru culoarea galbenă și frunza de nuc pentru culoarea cafenie.

Culori care pot fi obținute din plante:

Rosu deschis: coaja de ceapa roșie, sfecla proaspată, floare de bujor

Portocaliu: coaja de ceapă albă, morcovi

Galben: morcovi, flori de galbenele, coaja de măr, coaja de portocale sau lamaie, morcovi Verde: secara crudă de primăvară, menta, frunze de mesteacăn, foi de spanac

Albastru: frunze de varză roșie

Maro: frunze de nuc, ceai negru sau cafea

Vopsitul cu ceapă roșie

Pentru vopsitul a 15 ouă e nevoie de cojile de la cinci cepe mari. Se pun într-o oală de 2 -3 l, care are interiorul închis la culoare, deoarece oala se poate păta. Se adaugă doua linguri de oțet (fixează culoarea) și se lasă la fiert vreo 15 min., la foc mic, ca să nu crăpe. Ouăle se scot pe o farfurie cu o lingură de lemn și se lasă la scurs și răcit,

fără să se șteargă. După ce sunt uscate, se ung cu slănină sau ulei pentru luciu. Iar pentru ca ouăle să aibă un aspect și mai frumos se pot face modele din diferite tipuri de ierburi, acestea fiind puse pe ouă și așezate cu mare grijă într-un ciorap și legate foarte bine pentru a nu putea fi mișcate frunzele. Pe urmă vor fi lăsate în apa fiartă împreună cu ceapa roșie după care se vor forma modelele.

Fig. 13 Vopsitul ouălor cu ceapă roșie (sursa proprie)

Vopsitul ouălor cu cafea

Cafeaua dă o nuanță maronie ouălor, iar pentru aceastea se fierb 5-6 linguri de cafea într-un vas suficient de mare ca să nu dea în foc. Se adaugă ouăle, care se fierb circa 10-15 minute. În funcție de durata cât sunt ținute în apă, ouăle se colorează mai mult, iar moroul devine mai intens. De asemenea, nu trebuie uitată lingura de oțet, ”ingredientul” nelipsit din retetele de vopsire pentru ouăle de Paște.

Vopsitul ouălor cu sfecla roșie

Două bucăți de sfeclă se taie cuburi și se pun într-un litru de apă. Se adaugă două linguri de oțet alb și se lasă la fiert 10-15 minute. Dacă sfecla este lăsată prea mult la fiert culoarea devine maronie. Se oprește focul când apa capătă o culoare rubinie, după care se strecoară. Ouăle fierte în prealabil 5-7 minute se pun în zeama de sfeclă și se lasă până capătă culoarea dorită (uneori poate să dureze și o noapte). Pentru o fixare mai rapidă a culorii se pot fierbe ouăle împreună cu sflecla, dar există riscul ca ele sa se spargă ori să se crape. Important ca ouăle să fie verificate din când în când ca să nu se închidă prea tare la culoare.

Vopsitul ouălor cu varză roșie

O varză roșie mică se toacă și se pune la fiert într-un litru și jumătate de apă cu două linguri de oțet și se fierbe 15-20 minute. Zeama se colorează în roșu închis la început, pe urmă capătă o nuanță mov-violet, iar la final devine albastră. Ouăle se pot pune la fiert și împreună cu varza, caz în care se poate ca acestea să nu se coloreze uniform. În schimb, se pot prinde bucățele mici de varză, care pot să creeze modele interesante pe ele. O alta metoda este aceea de a strecura zeama de varza și a pune în ea ouale fierte în prealabil. În câteva ore se poate obține o culoare plăcută albastră, aproape turcoaz, pe circa 10-15 ouă.

Sfaturi pentru vopsirea ouălor

Pentru ca ouăle să fie vopsite perfect, bătrânele spuneau că e bine să aibă coaja netedă și curată. Mai nou, gospodinele obișnuiesc să le spele cu detergent pentru vase înainte să le pună la fiert. În apă, se pun 1-2 liguri de sare și 1-2 linguri de oțet, iar când dă în clocot se lasă ouăle la fiert circa 5 minute ori 7 minute pentru cele care le vor foarte tari. Dacă ouăle puse la fiert sunt bej – oțetul le poate albi, dar acest lucru nu e un motiv de panică. Când sunt gata, se scot cu o lingura din lemn și se lasă să se răcorească puțin, dar nu prea mult, cel mai bine pe un cofrag.

Drobul de miel

Ingredientele principale pentru drob de miel sunt măruntaiele de miel (ficat, plămâni, inimă și rinichi), verdețuri (ceapă verde, mărar, pătrunjel, usturoi, leuștean), ouă (crude și fierte), pâine înmuiată în apă sau lapte. Măruntaiele fierte și tocate sunt amestecate cu celelalte ingrediente și condimente (sare, piper). Prapurul mielului este așezat într-o tavă, peste care se pune amestecul de carne. Drobul de miel este unul dintre cele mai apreciate mâncăruri tradiționale, existând o serie de variații ale rețetei. Una dintre acestea este utilizarea unei foi de aluat în locul praporelui. În majoritatea variantelor se așază ouă fierte în centrul acestuia.

În mod tradițional, pregătindu-se pentru sărbătorile pascale, credincioșii ortodoxși jertfesc un miel ce simbolizează jertfa lui Hristos pentru mântuirea neamului omenesc. Drobul este un preparat tradițional care nu trebuie să lipsescă de la masa de Paște. Acest preparat are un nivel mediu de complexitate și nu trebuie să stai mai mult de o oră și 30 de minute în bucătărie pentru a-l găti.

Pasca tradițională de Paști în Rozavlea

Pasca nu trebuie să lipsească de pe masa de Paște, iar în Rozavlea dar și în multe dintre satele din Maramureș pasca se pregătește fără umplutură de brânză, pasca din aluat de cozonac, cea care poate fi mâncată alături de drob și friptură.

Din făina cernută se prepară mai întâi maiaua. O parte din făină se opărește cu 3/4 pahar de lapte clocotit, se amestecă bine până se răcește, se adaugă drojdia dizolvată în restul de lapte ușor călduț. Se amestecă bine și se lasă să crească. În timp ce maiaua crește se bat gălbenușurile pe marginea aragazului și se amestecă cu sare și zahăr până ce acestea se topesc fără să se încălzească prea tare compoziția. Se adaugă apoi 2 linguri de ulei, și smântâna. După ce se amestecă bine se adaugă albușurile bătute spumă și se pune totul peste maiaua crescută. Se amestecă ușor cu restul de făină și se începe frământatul care durează cam 1/2 ore, până ce coca nu se mai lipește de mâini. Se începe încorporatul uleiului amestecat cu untul călduț. Se netezește la sfârșit coca, se acoperă vasul și se lasă să crească.

O coca reușită crește în circa 4 ore. Aluatul crescut se așează în forme unse, pregătite astfel: se iau bucăți de coca, care, după apreciere, ar umple formele cam ceva mai mult de jumătate. Se lucrează pe planșetă cu mâinile unse cu grăsime. Pentru ornament se pot face diverse împleturi, forme, în funcție de imaginația gospodinei. Se coc la început la foc domol, iar după 1/4 oră la un foc potrivit. Se încearcă des că să nu stea mai mult de 3/4 oră în cuptor ori va începe să se ardă.

Din acest aluat se poate prepara pasca umplută cu brânză pentru cei care o preferă pe aceasta. În cazul în care vrem să facem pască umplută cu brânză, aluatul se întinde într-o formă rotundă de tartă sau chiar un vas tapetându-se pereții vasului cu aluat, apoi se pune umplutura care este făcută de regulă din: brânză de vaci amestecată cu câteva gălbenușuri, smântână, stafide și puțin griș. Pentru o pască cu dimensiuni normale, cu un diametru de aproximativ 26 de centimetri, aveți nevoie de o jumătate de kg de brânză dulce de vaci se va amestecă cu 3 gălbenușuri, cu un pahar mic de smântână din comerț, 100 gr gris și stafide după preferințele fiecăruia. După ce am umplut pască punem deasupra o foaie de aluat. Se unge și se ține la cuptor timp de 45 min, de asemenea aluatul, înainte de a fi băgat la cuptor, se ține la crescut în tavă.

Fig. 14 Pasca tradițională (Sursa http://s2.ziareromania.ro)

Friptura de miel la cuptor

Partea cea mai bună pentru friptura de miel este pulpa din spate. Carnea neudată se pârlește la flacără mica pentru a se arde bine firele de par rămase. Carnea de miel scade mult în timpul procesului de prăjit/fript, dar pus în cuptor cu tot cu os acesta își va păstra bine forma.

Se așează într-o tavă, se condimentează după gust cu piper, boia dulce, iar pentru a se rumenii se unge puțin cu ulei sau cu untură de porc. Tava se introduce la cuptor circa 20 de minute, se presară cu sare și 2-3 linguri de apă. Din când în când carnea se întoarce pentru a se rumenii uniform, stropindu-se cu sosul din tavă. Se frige 1-2 ore, iar spre final se pune în sos 2-3 căței de usturoi, tăiate felii.

Fig. 15 Friptura de miel (sursa www.google.ro)

Capitolul V

Conceperea produsului turistic “Paște la Rozavlea”

5.1 Turismul rural

Turismul rural este o activitate economică, privit prin prisma faptului că este parte componentă a ramurii mari economice (turismul), dar și parte a bazei economice a așezărilor rurale. În același timp este o modalitate de conservare a calităților naturale și umane ale unui spațiu geografic, un mod de educație și de creștere a calității vieții pentru cei care practică acestă activitate. Care sunt însă semnificațiile celor trei noțiuni amintite anterior (turism rural, agro-turism, turism verde sau turism la țară). Există, în literatura de specialitate, mai multe definiții rezultate din modul de abordare a problemelor.

“O definiție generală ar fi aceea că turismul rural este activitatea turistică desfășurată în spațiul rural, privit în toată complexitatea sa. Această activitate trebuie să asigure perpetuarea valorilor specifice acestui spațiu, precum și satisfacerea intereselor celor care oferă servicii turistice, dar și a celor care sunt beneficiari” (Mac I., Petrea Rodica, Petrea D., 1999).

În privința psihologilor, turismul rural este o formă aparte de turism în care se bazează pe latura umană. Turistul este considerat ca un adevărat oaspete, un prieten, iar contactul uman (dialogul și schimbul de impresii) este primordial. Turistul trebuie să răspundă acestei ospitalitalități prin respect și considerație pentru comunitatea rurală.

Sociologii consideră că turismul rural se poate practica în condițiile desfășurării normale a vieții rurale. Turistul va cunoaște omul (țăranul), viața sa de zi cu zi, cultural rurală. De aceea, amenajările turistice în mediul rural trebuie să apațină în exclusivitate comunității rurale, singura în măsură să păstreze nealterat spațiul rural. (Mac I., Petrea Rodica, Petrea D., 1999).

Prin urmare putem spune că turismul rural este forma de turism care asigură un contact nemijlocit al turistului cu mediul fizic și antropic din spațiul rural și îi oferă acestuia posibilitatea de a cunoaște și a participa la viața cotidiană a populației locale. Turismul rural are o puternică vocație culturală și educațională, precum și o deosebită importanță pentru păstrarea valorilor și a identității culturale a comunităților rurale, ceea ce rezultă că Rozavlea este ridicată la nivel turistic datorită tradițiilor ei bine păstrate, a legendei dar și a obiceiurilor ei de peste an, care în momentul actual facem referire la obiceiul Pascal.

Comuna o putem încadra în turismul tematic, deoarece se bazează pe evenimente tradiționale ale satului românesc, organizate în continuare conform tradițiilor de sute de ani. Un astfel de exemplu îl reprezintă culegerea viei și producerea mustului/vinului sau producerea horincii.

Ideea principală a tuturor formelor de turism este ca fiecare pensiune în parte să aibă caracteristicile sale care o fac unică și de neuitat, pentru a devenii un brand local. Gazdele de la pensiunile rurale știu că un client este mulțumit dacă este tratat ca și când ar fi un membru al familiei.

5.2 Conceptul de produs rural

W.J. Stanton definește produsul turistic ca fiind "un ansamblu de atribute sau de caracteristici fizice, chimice si de alta natura, reunite intr-o forma identificabila. Produsul poate fi un obiect, un serviciu, o activitate, o fiinta umana, un loc, o organizatie, o idee etc., respectiv rezultatul unui proces (inclusiv natural).”

Produsul în agroturism este elementul esențial al mixului de marketing, toate celelalte elemente ale mixului de marketing fiind determinate strict de acesta deoarece produsul este distribuit, promovat și tot pentru el se stabilește și prețul. Produsul turistic trebuie să satisfacă diversitatea nevoilor consumatorilor și din această cauză, pentru a putea obține un profit, “producătorul” trebuie să determine natura multidimensională a cererii de consum și ofertei numai pentru acele produse care sunt cerute de către turiști. Produsul turistic oferit de către turismul rural include un ansamblu de produse și servicii (cazare, masa, divertisment, etc.) utilizate într-un context anume, influențate fiind de factorii naturali ai regiunii sau localității.

Calitatea produsului turistic este direct legată de exploatarea patrimoniului zonei, înțelegând prin acesta și resursele naturale, infrastructura și în special calitatea resurselor umane din zonă implicate în activitatea de turism.

Elementele fundamentale ale produsului turistic din Rozavlea trebuie distribuit de către rețele specializate (agenții de turism, tour operatori, etc.) care pot fi sitnetizate după cum urmează:

Atractivitatea resurselor: climatice, peisagistice, istorice, culturale, servicii turistice – ca o motivație de a vizita din nou zona.

Infrastructura: drumurile de acces, mijloacele de transport, telecomunicatii, servicii de transport pot fi incluse în pachetul de servicii sau pot fi lăsate la latitudinea clientului.

Spațiile de primire: recepția, cazarea și ofertele culinare – sunt elemente principale ale produsului turistic și reprezintă premisa revenirii turistului

Dotările suplimentare

Permanente: “Zilele culturii – Roza Rozalina” 15-20 august

Ocazionale: culturale, artistice, evenimente comerciale (targuri, expozitii, festivaluri), care se desfășoară în orașul istoric Sighetu Marmației, iar în Rozavlea datinile și obiceiurile de peste an din cele mai vechi timpuri, cum ar fi nunțile, botezurile, ruptul sterpelor (gen sâmbra oilor) și bineînțeles sărbătorile creștine

Resurse umane: simt al frumosului, ospitalitatea de care doar moroșenii știu cel mai bine să de-a dovadă (turismul este o industrie a ospitalității).

Sintetizand caracteristicile produsului în turismul rural, trebuie menționat că acesta trebuie să îndeplinească exigențele oricărui alt produs oferit pe piață, precum și următoarele:

Trebuie să aibă o marcă

Raportul calitate/preț trebuie să fie optim

Particularitatea și originalitatea pieței turistice locale

Diversitatea serviciilor turistice

5.3 Piața turismului rural

Piața turismului rural se referă la domeniul economic al ofertei turistice concretizate în oferta turistică (producția turistică) și cererea pentru serviciile turistice rurale din comună.

Spre deosebire de piața de bunuri de consum, piața pentru turisnul rural din Rozavlea prezintă urmatoarele elemente specifice:

locul ofertei este același în care aceasta este consumată, dar poate să difere de locul unde ia naștere cererea

oferta de turism rural este rezultatul unei imagini mentale pe care potențialul consumator (turist) și-o formează asupra informației primite direct și indirect

oferta de turism rural are un caracter neflexibil, înțelegând prin aceasta că nu este elastică în timp și spațiu, și nu poate fi stocată sau transformată.

Componentele produsului turistic

Produsul turistic pentru a fi realizat și incluzând o gama variata de componete și anume :

► Potențialul turistic natural

► Potențialul turistic antropic

► Baza tehnico-materiala specifica turismului

► Infrastructura

► Resurse umane

Produsul turistic – reprezintă combinația tuturor elementelor de atractivitate împreună cu serviciile specifice și nespecifice turistice oferite de una sau mai multe intreprinderi turistice .

Tipuri de produse turistice în general :

– Cazarea

– Alimentația

– Transportul

– Agrement

Resursele naturale turistice

Resursele naturale turistice sunt date de totalitatea potențialului turistic natural pe care îl oferă cadrul natural prin componentele sale de baza .

Principalele componente pe care comuna Rozavlea le reprezintă la ora actuală sunt:

► Relieful , treptele de relief și faunele de relief

► Clima

► Hidrografia

► Flora

► Fauna

► Rezervatiile naturale (care se află în apropiere)

De asemenea putem lua în considerare în componența unui produs turistic și fauna deoarece prezintă importanța turistică datorita varietăților speciilor de animale contribuind la atractivitatea unei zone turistice .

Formele de turism practicate în comună dar și in apropierea acesteia sunt :

– turism de vânătoare

– turism de cercetare

– turism științific

Iar pe baza rezervațiilor naturale existe în jur, prezintă importanța turistică pentru aspectul estetic pe care il oferă munții.

Forma de turism practicată în rezervații sunt:

– odihnă și recreere

– alpinism

– cercetare

– agrement

– sportiv

Pentru resursele naturale antropice pe care comuna le scoate în evidență sunt cele de tip cultural-istoric. Elementele componente ale potentialului cultural-istoric sunt vestigiile arheologice și monumentele istorice și de artă. Monumentele istorice și de artă sunt date de mănăstiri (cea mai apropiată mănăstire de patrimoniu, Bârsana), biserica existentă în Rozavlea cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril care este considerat monument istoric în comună, case memoriale, palate , muzee, etc. Elementele de etnografie și folclor: porturi, obiceiuri, ansambluri folclorice. Instituțiile și evenimentele cultural-artistice: bibloteca comunală, sat cu tradiții folclorice.

5.4 Conceperea produsului turistic “Paște la Rozavlea”

Turismul reprezintă o componentă esențială a economiei țării, o ramură cu un foarte mare potențial de dezvoltare. Este constituit în principal din prestații de servicii. Turismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri și servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obișnuit, pe o perioadă mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât desfașurarea unei activități remunerate. Foarte importante în definirea conceptului sunt scopul călătoriei, distanța și durata deplasării precum și „personalitatea” turistului. O dată cu dezvoltarea turismului organizat a crescut importanța agențiilor de turism, serviciile fiind oferite pe baza de contracte între agenții de vânzare și piața vizată. Însă turiștii ajunși în mediul rural preferă plimbările în aer liber, recreere și cunoașterea tradițiilor aflate în acea zonă, fapt care agențiile de turism nu presupun astfel de pachete turistice în perioada sărbătorilor Pascale, atingând de fapt turismul de weekend.

De altfel, conceperea unui alt tip de produs turistic, de weekend, Paște în Rozavlea aduce după sine un ansamblu de activități pe care cu siguranță turiștii nu le vor uita. Produsele ecologice, aerul prospăt, curat și ozonat, liniștea odihnitoare, condițiile de cazare, ospitalitatea de care dau dovadă rozăvlenii, frumusețile zonei și ale comunei, portul popular, datinile și obiceiurile specifice, precum și multe alte atracții din jur, pot să vă facă un sejur la Rozavlea, de neuitat, de vis care va duce la un mare succes comunei.

Pentru cei care vor să se întoarcă în timp, o zona din Maramureș, Rozavlea îi așteaptă într-un peisaj de poveste, și după cum spunea Andrei Popete Pătrașcu (Țara Maramureșului – tezaur de istorie și cultura românească) “Și unde altundeva pe pământ putem fi mai aproape de rai dacă nu în Țara Maramureșului tarâm dumnezeiesc de frumos, dăltuit simplu în piatră și lemn, dar adânc impregnat de mit și istorie.”

Experiența turiștilor va fi una de neuitat, dar în acelș timp vor fi motivate atât gazdele cât și vizitatorii ca șederea lor să fie cât mai unică și totodată pentru a transmite mai departe vestea pozitivă despre acest loc minunat, ca numărul de turiști să fie în continuă creștere.

5.4.1 Concurența

Comportamentul consumatorilor de turism se află într-un permanent proces de schimbare. O multitudine de factori externi din trecutul apropiat explică acest proces și continuă să influențeze criteriile și deciziile de cumpărare ale turiștilor. Printre cele mai vizibile caracteristici ale modului de manifestare a cererii de produse și servicii turistice se regăsesc:

→ diminuarea duratei sejurului;

→ fragmentarea vacanțelor;

→ creșterea cererii pentru vacanțe personalizate;

→ trecerea de la vacanțe active la vacanțe cu dublă experiență (dobândirea de noi cunoștințe și trăirea de emoții autentice).

Ca urmare a acestor schimbări, comportamentul turiștilor se schimbă, la rândul său.

Au devenit caracteristice:

→ rezervarea vacanței cu două luni înaintea plecării, față de 6-9 luni cât se obișnuia în anii trecuți;

→ influența puternică asupra deciziei de cumpărare a prețului;

→ se caută discount-urile acordate de liniile de transport;

→ descreșterea razei în care se realizează călătoriile internaționale;

→ se preferă zonele cu turism rural, în mod special cele cu o cultură străveche și bine păstrată;

→ creșterea turismului național ca urmare atât a accesibilității regiunilor naționale din punctul de vedere al culturii cât și ca rezultat al creșterii eforturilor de promovare ce vin din partea autorităților naționale precum și a întreprinzătorilor;

→ creșterea călătoriilor în grup formate din persoane cu aceleași caracteristici sau interese, ca urmare a securității de care beneficiază aceste aranjamente;

→ creșterea importanței internetului în alegerea vacanței și în compararea ofertelor în funcție de preț.

Țara Maramureșului, vechi leagăn de cultură și civilizatie, care și-a dăltuit în lemn și piatra istoria, locul unde tradițiile, portul și arta populară se păstrează ca nicăieri altundeva în România și locul de baștină al voievozilor descălecători Dragoș și Bogdan.

Orizontul de așteptare al unui turist, atunci când vizitează prima dată o regiune, este să beneficieze de servicii de calitate, să găsească spații de cazare corespunzătoare și să se lase fascinat de pitorescul peisajului. Pentru a lua contact cu cele mai iscusite producții materiale sau spirituale ale populației autohtone, își programează vizite la muzeele din regiune. Cei ce ajung însă în Țara Maramureșului au parte de o surpriză: aproape fiecare sat, în întregul lui, este un muzeu viu.

Un muzeu populat cu oameni, care viețuiesc cu dezinvoltură printre „exponate”. Fiecare localitate pare a fi un „muzeu al satului”, cu ulițe nici măcar pietruite, străjuite de-o parte și de alta de gospodării și anexe construite eminamente din lemn – veritabile monumente de arhitectură și artă populară.

“Spre deosebire de resursele atractive aparținând cadrului natural, care sunt un dar al naturii, zestrea turistică antropică reprezintă o însumare de elemente cu funcție recreativă create de omul însuși. Este necesară încă din acest punct o precizare clară: apariția lor ca obiective de interes turistic nu poartă întotdeauna pecetea premeditării, adică nu au fost edificate în acest scop, ci dimpotrivă, în majoritatea cazurilor, au îndeplinit alte atribuții (economice, strategice, culturale, etc). Însușirea recreativă și-au câștigat-o în timp, ajungând adeseori ca ea să prevaleze în comparative cu vechile atribuții, devenind un obiectiv turistic propriu-zis. ” (Pompei, C., 1999, pag.84)

Comuna Rozavlea dispune de un potențial turistic antropic bogat format din arhitectura tradițională (biserica, poartra, gospodăria), meșteșuguri, port popular, datini, obiceiuri și tradiții populare transmise din generație în generație, de-a lungul veacurilor.

Maramureșul și-a lǎsat amprenta pe pǎmântul milenar prin construcțiile de lemn, case și biserici, mori și semne de mormânt, acareturi gospodǎrești și unelte. Prezența, în toate satele Maramureșului, a bisericilor de lemn, este expresia rolului pe care l-au avut acestea de-a lungul veacurilor în viața și spiritualitatea româneascǎ de pe acele meleaguri.

“Imaginea cu impactul cel mai puternic asupra locuitorilor, turiștilor și a cercetătorilor o constituie biserica veche de lemn”. (Gabriela Ilieș, 2007, pag.149)

Comuna Rozavlea se desfășoară pe malul drept al râului Iza oferind priveliști pitorești și un farmec specific datorat și arhitecturii care se integrează armonios în cadrul natural. Gospodăria țărănească din Rozavlea se înscrie în tipologia gospodăriilor maramureșene.

Motto:

“…În raport cu regulile și normele care organizează relațiile interumane, intersociale, obieceiurile sunt acte de comunicare cu limbaj propriu, un limbaj activ în care pe lângă cantitatea de informații comunicată, cantitatea de acțiune este mult mai mare decât în orice act de limbaj verbal”

(Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976)

Așadar, luând în considerare toate cele scrise mai sus, concurența pentru produsul nostru “Paște în Rozavlea” va fi cea mai mică problemă la nivel turistic în zonă, deoarece comuna dispune și de propiile ei atracții.

Biserica de lemn, monument istoric codul MM-II-m-A-04621, cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rozavlea se află la strada principală, ușor accesibilă turiștilor. Informațiile cu privire la anul datării variază de la sursă la sursă, cert este că a fost ridicată între anii 1717 – 1720 pe locul alteia mai vechi, arsă de tătari și care a fost, la rândul ei, ridicată prin 1661 ca mănăstire ortodoxă. Construcția impresionează prin alură și dimensiuni, fiind una din cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii de acest fel din Maramureș, cu planul dreptunghiular, absida degroșată, pereții supraînălțați și pridvorul pe latura de vest.

Bisericile de lemn din zonă exercită o atracție deosebită asupra privitorilor prin suplețea construcțiilor cu turnuri ascuțite și suprafață de susținere mică. Aceste construcții sunt rodul interdicției impuse romanilor de autoritățile timpului de a-și construi sălașuri de cult din piatră, dar acestea nu au făcut decât să crească faima acestor capodopere, apreciate în momentul de față pe plan mondial ca monumente unice a culturii și civilizației maramureșene. De inspirație nativă, dar de un rafinament estetic elevat, bisericile de lemn sunt realizări tehnico-arhitecturale de excepție cu acoperișuri ondulate sprijinite pe edificii asamblate din trunchiuri masive de stejar și molid, legate cu cuie de tisă sau pe socluri de piatră. Construite din îmbinări orizontale de barne de stejar, în special, bisericile maramureșene din lemn au planul împărțit în pronaos, naos și altar.

Analizând cele de mai sus putem afirma că aceste caracteristici corespund și bisericii din lemn din Rozavlea.

Această biserică este considerată a fi una dintre cele mai izbândite creații ale arhitecturii populare maramureșene, însă popularitatea obiectivului este mai redusă datorită slabei promovări desfășurate, dar mai ales datorită faptului că este eclipsată de bisericile și mănăstirile învecinate, unele incluse în patrimoniul UNESCO (Ieud, Bârsana, Poienile Izei, Dragomirești).

Fig. 16 Biserica și Clopotniță – exterior (sursa proprie)

Acoperișul, cu poală dublă unită desupra absidei, se sprijină pe console largi, rotunjite la capete, peste care se înalță elegant în pante repezi șarpanta șindrilă drept.

Turnul-clopotnița are o înălțime de 28 m și se ridică semeț, având la jumătatea sa un foișor extins pe o structură de console, ce susțin un număr de 12 stâlpi prinși în arcade, cu rosturi la întâlnirea cu cununa de sus, peste care se lasă un coif de formă pătrată la bază prelungit în 8 fețe, ce se termină cu o cruce din fier forjat prevăzută cu Semilună.

Pridvorul deschis este susținut de 4 stâlpi legați cu o cunună profilată prin arce fixate prin cuie de lemn în stil autentic local.

Fațada, pictată initial pe toată suprafața, păstrează partial șcena Tăierii capului lui Ioan Botezătorul.

Intrarea în biserică se face printr-un portal deschis spre fațada vestică, unde se poate observa o pictură exterioară foarte rară, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Pictura este mult deteriorată din cauza expunerii sale la mediu. Cel mai vizibil e fundalul desenului arhitectural, cu arcuri rotunde, cu roșu vestimentar și pe chipuri și cu o parte din inscripții.

Pronaosul are obișnuitul tavan plat al bisericilor din lemn. Tema principală, ca aproape întotdeauna, este Judecata de Apoi, pe peretele vestic, în jurul ușii de intrare, continuându-se pe peretele nordic.

Pe bolta din naos se află Sfânta Treime, iar în colțuri se află Evangheliștii scriind. Părțile inferioare ale bolții arată pe partea nordică Scara lui Iacob și un peisaj ușor unduios cu numeroși copaci. Pe partea sudică sunt Sfinții Ilie și Carul cu Foc și Sfântul Ilie prinzându-și tunica, în același peisaj deluros. În naos se mai păstrează în colorit viu scene din Ciclul Pildelor cu Vameșul, Bogatul, Slăbănogul, apoi câteva episoade cu Patimile și Geneza, în care atrag atenția figurile personajelor cu fețele pline și gama cromatică vie, în care predomină roșul și albastrul, alături de verdele-pal, ce scot în evidență ansamblul pictural împărțit în suprafețe de dimensiuni egale pe registre, despărțite de brâuri decorate cu motive florale și cu benzi în zig-zag.

Iconostasul, realizat în trei registre, impune prin modul original de acoperire a suprafețelor în stil baroc, limitate de chenare, ce cuprind medalioane înlănțuite cum se poate observa în registrul median, dar și prin tratarea modernă a compozițiilor în planuri și în adâncime cu valorificarea efectelor de culoare.

Ușile împărătești sunt decorate cu vrejuri de viță-de-vie pline de ciorchini în nota obișnuită înaltă și la alte biserici, în timp ce ușile diaconești sunt zugrăvite cu Arhangheli Mihail și Gavril stând în picioare.

Catapeteasma, care separă altarul de naos, combină armonios sculptura și pictura. Sunt expuse icoanele obișnuite și regiștrii celor mai multe din celelalte catapetesme. În timpul primelor decenii ale secolului al XX-lea, noi icoane pictate au fost așezate pe structura sculptată în lemn, în stil baroc.

Altarul are un spațiu poligonal și în această biserică tavanul este plat, iar picturile nu se pot desluși. Picturile de pe pereți au fost curățate și se execută lucrări de refacere a bisericii, cu o echipă de studenți de la Universitatea București, condusă de Dana Postolache, restaurator. Biserica este bine întreținută fiind în stare bună de conservare fiind înscrisă în lista monumentelor istorice și de arhitectură de interes național.

La locul obiectivului există și un ghid permanent care se ocupă de acestă biserică pe nume Roșca Florin (muzeograf).

Concurența este una destul de ridicată în această la nivel de județ, deoarece fiecare sat în parte prezintă unitate de cazare de tip pensiune și care dorește să atragă un număr cât mai mare de turiști, oferindu-le o gamă largă de servicii. Turiștii sunt întâmpinați cum numai moroșenii știu să o facă mai bine, oferindu-le căldură spirituală, confort, preparate culinare tradiționale, din propria gospodărea. Toate acestea nu reprezintă un risc pentru comună și produsul turistic stabilit, deoarece comuna Rozavlea dispune de un potențial turistic ridicat format din datinile, obiceiurile și tradițiile populare transmise din generație în generație, de-a lungul veacurilor. Remarcându-se prin biserica de lemn, declarată monument istoric și intrată în patrimoniul UNESCO, porțile din lemn cioplit, obiecte de artă populară din lemn, arta populară a țesutului covoarelor. Covoarele țesute din lână vopsită vegetal, căutate mai ales de către turiștii străini dar și români, au format obiectul unor expoziții în județ și în țară, cu prilejul unor manifestări cultural-artistice.

5.4.2 Infrastructura turistică în satul Rozavlea

Tabel 4 Unitățile de cazare din comuna Rozavlea

Din graficul de mai jos se poate observa că, deși internetul este cea mai avantajoasă, rapidă și utilizată mijloc de promovare, foarte puține unități figurează pe paginile de cazare aferente localității Rozavlea. Explicația ar putea consta în:

necunoașterea utilizarii internetului,

dezinteresul față de acest mijloc,

taxele ridicate pentru înregistrare în baze de date pentru cazare.

Unitățile de alimentație din localitatea Rozavlea se întâlnesc doar în cadrul unităților de cazare, și doar pentru turiști, excepție face Casa Tomșa, care este de fapt un motel, unde funcționează și un bar-restaurant permanent.

Fig. 17 Analiza unităților de cazare în funcție de sursa de informare

5.4.3 Considerații demografice

Țara Maramureșului reprezintă o destinație turistică importantă, promovând în principal produse turistice de tip turism montan, turism cultural și religios, gastronomia și dornici de experiențe autentice. Maramureșul a fost inclus între cele mai frumoase 20 de destinații de vizitat în 2015, recomandate de revista americană National Geographic Traveler (travel.nationalgeographic.com).

Regiunea Țării Maramureșului este caracterizată de National Geographic Traveler drept "Neînfricata lume veche". Așadar, datorită acestui fapt turiștii vin anual în număr foarte mare în zona noastră plină de cult și istorie, cu tradiții păstrate din generație în generație până în zilele noastre, unde modernismul nu a pătruns în nici una dintre satele maramureșului, fapt care Țara Maramureșului reprezintă un atuu datorită conservării Patrimoniului cultural și religios. Deosebit de atractive sunt sărbătorile de peste an, care se desfășoară în comuna noastră din cele mai vechi timpuri. Marea majoritate a turiștilor vin la Rozavlea datorită sărbătorilor religioase cum ar fi Sărbătoarea Nașterii Domnului și cea a Învierii Lui.

5.4.4 Găsirea unei perspective

În realizarea produsului turistic Paște în Rozavlea avem nevoie de o strategie bine stabilită și o analiză a pieței pentru atingerea punctului țintă. Un produs turistic implică atât gazdele cât și turiștii datorită emoțiilor positive aduse de câtre aceștia, încât motivația turistică să cuprindă prin esență impulsuri, intenții și tendințe specifice cu carcater subiectiv, influențat de o serie de factori, cum ar fi piramida motivațională umană propusă de A. Maslov:

Unul din obiectivele principale a acestui produs turistic, este prin esență Paște în Rozavlea, care strategic vorbind trebuie implicare totală în crearea și comercializarea acestui produs turistic și de ce nu și în promovarea pe plan turistic a comunei.

Pentru întocmirea pachetului va fi nevoie de un personal specializat atât pe partea gastronomică dar și cea de recepție cât și necesarul unui ghid turistic, pentru a prevenii situațiile neplăcute în eventuale situații.

Se va întocmii un itinerariu turiștilor pe parcursul celor trei zile care se va desfășura o parte în perimetrul comunei dar și în apropierea acestuia, sosirea va avea loc sâmbătă dimineață, iar plecarea va fi luni spre seară.

Activitățile la care turiștii vor lua parte vor fi la partea gastronomică pentru a observa în de-aproape cum se prepară bucatele noastre tradiționale, slujba de Înviere de la miezul nopții și sfintirea coșului sâmbătă seara, slujba de duminică dimineață, iar luni se va organiza un mic spectacol de muzică populară.

Muzica tradițională din zona Maramureșului este născută în inima naturii, muzica maramureșană este plină de entuziasm. Fie de dor, de dragoste, de băut sau de învârtit, cântecul maramureșan te umple de emoție și vitalitate. Mai la început, păstorind departe de casă, țăranul din Maramureș și-a cântat dorul din frunză. Apoi și-a cioplit o tilinncă și un fluier, iar registrul muzical a devenit și mai complex. Totul s-a desăvârșit când cetera (vioara) a devenit instrumentul principal, prin care maramureșanul pare a-și exprima cel mai bine trăirile cale mai intense.

Cântecul viorii te poartă pe un portativ ce urcă până pe crestele munților și apoi coboară pe văile și luncile Țării Maramureșului. Pe lângă ceteră, moroșenii sunt dibaci în mânuirea zongorei, o chitară simplă modifăcată la 5 corzi și a dobei, iar dacă la toate aceste instrumente se adaugă și horitul cu vocea și strigăturile inconfundabile, pământul vibrează și la fel și sufletul ascultătorilor.

5.4.5 Piața turistică

Prestatorii de servicii turistice își desfășoară activitatea în cadrul unei imense piețe – piață turistică, care este divizată la nivel geografic în național și internațional. În activitatea de turism, producția serviciilor pe acestă piață, are ca rezultat final ceea ce este cunoscut sub forma produsului turistic, produs diferit față de bunurile fizice. Dacă bunurile fizice sunt produse, stocate, apoi vândute și mai târziu consumate, în cazul serviciilor turistice acestea sunt mai întâi vândute, apoi produse și consumate în același timp și loc.

Piața turistică ocupă un loc aparte, din ce în ce mai important în piața internă a fiecarei țări, constituindu-se ca segment distinct al pieței serviciilor. Ea diferă de piața mărfurilor prin faptul că este puternic segmentată și prezintă un grad de diversificare și complexitate foarte mare a produselor turistice, având ca principală caracteristică deplasarea potențialilor consumatori la locul de consum (destinație).

Structura pieței turistice este determinată de structura cererii și a ofertei turistice. Structura cererii este importantă în segmentarea pieței turistice pe baza unor criterii specifice. Astfel, în funcție de numărul și mărimea segmentelor de piață, se adoptă fie o strategie concentrată prin care tuturor segmentelor de piață li se oferă același produs turistic, fie o strategie diferențiată prin care produsele turistice sunt diferențiate în funcție de caracteristicile cererii. Pe baza structurii ofertei se pot constitui o serie de piețe ale produselor turistice.

Un rol important în dimensiunea piețelor îl ocupă potențialul turistic al destinațiilor, infrastructura, serviciile complementare, calitatea și pregatirea profesională a personalului prestator de servicii.

Fig. 18 Elementele unui produs turistic

(Sursa: Draica C., Turismul International, Editura All Beck, Bucuresti 2003, p. 4)

5.4.6 Segmentul țintă

Delimitarea acestui segment, trebuiesc definite anumite metode de promovare care vor influența acest produs turistic, și anume:

► tipul călătoriei,

► compunerea grupului,

► activitățile căutate,

► resursele financiare ale turiștilor,

► modul în care experiențele sunt structurate,

► planificarea.

În mod concret, activitatea de promovare a produsului turistic este „o formă specifică de comunicare, care constă în transmiterea pe diferite căi de mesaje și informații menite să-i informeze pe operatorii de turism și pe turiștii potențiali asupra caracteristicilor produsului turistic și asupra elementelor componente ale serviciilor turistice oferite…, să le dezvolte o atitudine pozitivă față de firmele prestatoare de servicii turistice…”(O. Snak , P. Baron , N. Neacșu – op. cit., pg. 248).

Turiștii români sunt atrași în mod natural de semnificația și caracterul de sărbătoare a acestor zile, turiștii străini sunt informați și captați să participe la ritualurile creștine românești al căror potențial de turism religios și cultural este popularizat corespunzator în zona Țării Maramureșului.

Fie că vorbim de un public străin cu inclinații religioase, fie că țintim doar o curiozitate culturală firească, complexul celebrărilor din preajma Sfintelor Paști constituie o atracție turistică majoră în această perioadă, cu condiția să îmbrăcăm totul într-o ofertă a turismului de substanță așa cum fac și alte țări cu obiectivele sau festivalurile lor religioase importante.

Dacă adăugam la sacralitatea momentului bucătăria tradițională de Paște sau obiceiurile noastre străvechi, precum și vopsirea oului cu diferite materiale naturale, avem un tablou extrem de atractiv din punct de vedere turistic.

Paște în Rozavlea este adresat tuturor turiștilor din toate colțurile lumii, care doresc să se întoarcă în timp alături de tradițiile și obiceiurile noastre străvechi pentru o experiență de neuitat.

Produsul turistic este adresat copiilor de vârstă școlară cu însoțitori (6-13 ani), adolescenți cu însoțitori (14-17 ani), tineri adulți (18-25 ani), adulți (26-64 ani), pentru a fi capapili să înțeleagă timpul parcurs pe tărâmurile maramureșene.

Scopul călătoriei pentru turiști este aceea de a evada din viața cotidiană și a-și petrece timpul liber cât mai în profunzime, relaxare și lărgirea de noi orizonturi. Încă din vechime se consideră că orice călătorie îl poate ajuta pe om să răspundă întrebărilor personale importante, problemelor cu care se confruntă, să găsească prieteni sau locuri pe care să le îndrăgească.

A călători = a ieși din zona de confort, a-ți depăși limitele

Călătoria este ca o formă de terapie, și de câte ori nu ați zis sau ați auzit “Plec în lume!” sau “Am nevoie de o vacanță!” Ceea ce de fapt ne transmite subconștientul este că suntem obosiți sau vrem un pic de timp departe de viața de zi cu zi cu problemele și provocările sale, sau pur și simplu nu mai deținem controlul și avem nevoie de o schimbare.

DA, acea schimbare de care fiecare dintre voi aveți nevoie suntem noi rozăvlenii, în care voi ca turiști puteți petrece în sânul unei familii tradiționale de moroșeni. Suntem țărani simpli, dar oameni buni și curați la inimă, care își ghidează în fiecare clipă sufletul și mintea după tradiții străvechi.

Fiecare dintre noi avem o curiozitate aparte, iar dorințele turiștilor nu se opresc niciodată, au libertatea de a vizita și analiza în de-aproape elementele de atractivitate turistică din zonă. Mănăstirile și bisericile încadrate în Patrimoniul UNESCO, muzeele și orașul istoric Sighetu Marmației. Produsul turistic conține și un itinerariu pentru a lega totul într-o singură călătorie.
Ca oricare turist înainte de a pornii la drum într-o călătorie îți verifici bugetul disponibil, de aceea marea majoritate încep să aleagă tot mai mult vacanțe personalizate, de tip "signature", construite în funcție de timpul, bugetul dar și în funcție de ceea ce își doresc de la concediul lor.

Turismul de masă este cea mai cunoscută nișă turistică din România, în ultima perioadă s-a observat o creștere a apetitului românilor pentru vacanțele personalizate, construite în funcție de timpul, bugetul dar și în funcție de ceea ce își doresc de la concediul lor. În acest pachet turistic Paște în Rozavlea personalizat includem experiențe unice în destinație străveche, cu sejururi de 3 zile și un circuit inclus. Prețul pachetului fiind realizat pentru toate buzunarele deoarece categoriile de turiști diferă. În vederea locurilor de cazare, pentru siguranța voastră rezervările se fac cu ceva vreme înainte.

Oricare ar fi scopul declarat al unei călătorii, ar trebui să profităm de ocazie pentru a ne întoarce cu ceva mai mult decât fotografii, magneți și suveniruri. Daca e să apelăm la clișee, aș spune că nu contează drumul ci destinația.

5.5 Motivul de existență a produsului turistic „Paște la Rozavlea”

Cum cea mai bună afacere în zona noastră e să fi gazdă, iar produsul turistic are ca scop deținerea personalul calificat și implicat în desfășurarea activităților. Pentru a putea valorifica potențialul turistic și specificul local, administratorul de pensiune turistică promovează direct produsul turistic în cadrul unor activități specifice programului oferit turiștilor. Prin promovarea potențialul turistic local este asigurată sporirea gradului de atractivitate a pensiunii, și se va contribuii la obiectivul financiar local.

Avantajele vor fi și de partea țăranilor care dețin stâne, se vor vinde miei, lactate de la acestea, rozăvlencelor li se vor cumpăra găini, lapte de vacă și ouă bio, iar celor care dețin cazane cu horincă vor avea un profit meritabil și producătorilor de vin din propria vie.

Primul lucru pe care îl încântă pe călătorul ostenit de drum este gazda întotdeauna ’’veseloasă’’ și primitoare și bineînțeles o masă copioasă de bucate tradiționale. Apoi munca la câmp, adierea de iarbă de-abea cosită, mirosul de lemn și jăratic, gustul laptelui proaspăt muls, plimbările cu căruța, somnul odihnitor sunt câteva din ingredientele de care turistul se îndrăgostește pentru totdeauna.

Horinca (sau pălinca) nu e numai băutura tradițională, ci și mândria fiecărui moroșan gospodar, licoarea care stropește orice ospăț, descrețește frunțile, leagă prietenii și dezleagă limbi, un soi de elixir care capătă puteri tămăduitoare: “Decât leacuri din potică, mai bine-un pic de horincă” zice cântecul popular sau ’’De beau un pic de horincă, Nu mă mai doare nimică’’. Astfel spus, produsul turistic Paște în Rozavlea va fi un adevărat succes, la care turiștii vor revenii cu acelaș interes de care nu se vor plictisi niciodată.

Deoarece de îndată ce treci de ’’poarta’’ Maramureșului, peisajele îți fură privirea: munți împăduriți, adăpați de râuri și pâraie, dealuri îmbătător de verzi, căpițe prietenoase ivite la tot pasul, lacuri tăcute, pășuni, specii florare excepționale, toate îndemnându-te să nu mai lași deoparte aparatul de fotografiat.

Referitor la produsul nostru Paște în Rozavlea, “Dimensiunea succesului tău este măsurata de puterea dorinței tale, de mărimea visului tău și de cum gestionezi dezamăgirile pe drumul către succes” (citat din Robert Kiyosaki), împreună cu activitățile de paște, și serviciile unităților de cazare, toate acestea vor face cu siguranță recomandări pozitive cu privire la produsul turistic. Acest produs poate fii inclus în pachetele turistice ale unităților de cazare pentru a atrage un număr mai mare de turiști, care se desfășoară la începutul sezonului de primăvară.

Determinarea componentelor produsului turistic

Pentru procesul de desfășurare a produsului turistic trebuie să avem în vedere analiza tuturor componentelor în finalizarea cu brio a acestui produs. Aceste componente sunt:

► identificarea segmentului țintă

► cazarea turișilor

► asigurarea de mijloc de transport

► masa

► animație

De multe ori, turistul este satisfacut sau nu în funcție de „cum simte” el „grija” pe care i-o acordă factorii implicați în operaționalizarea produsului turistic. Animarea are drept scop destinderea fizică și psihică, dar și facilitarea contactelor reciproce și ameliorarea relațiilor sociale. Ea se referă la cinci componente luate separat sau împreună: aventură, mișcare, sociabilitate, formare, creativitate.

La nivelul unei așezări umane, animarea stimulează activitatea ei și ameliorează percepția turiștilor asupra ofertei turistice.

Turiștii apreciază eforturile pentru că ele presupun o varietate a propunerilor, adică: muzica, dans, agitație, participare, ocuparea timpului, buna dispoziție și o desfasurare în alte spații decât cel al consumului turistic obișnuit. Sunt organizate astfel participare gastronomică, implicare în tradiții și obiceiuri, deplasări prin zonă ș.a., ele căpătând un caracter tradițional astfel ca turiștii care le apreciază revin întotdeauna cu placere.

Scopul realizării acestui produs turistic Paște în Rozavlea, urmărește promovarea și creșterea numărului de turiști care vin anual, prin diferite materiale de promovare.

Activitatea va începe de sambătă ora 10°°, unde vor fi întâmpinați de către gazdă cu un pahărel de horincă și pâine de casă prospătă.

Fig. 19 Ordinea desfășurării serviciilor (Sursa: Minciu Rodica, op. cit., pag. 225)

Alegerea partenerilor

În alegerea partenerilor, trebuie să ținem cont că este o alegere complexă, în vederea realizării produsului și al programului. Turismul este un domeniu destul de sensibil, iar partenerii trebuie aleși cu mare atenție, deoarece se intră în contact fizic și moral cu turiștii, aceștia având așteptări destul de înalte în ceea ce privește calitatea serviciilor.

Colaborarea cu furnizorii de prestații servicii ecologice, este unul din cel mai important pas de care trebuie să ținem cont. Achiziționarea mielului se va face de la una din stânele existente în zonă, pentru alegerea calității acestuia și a fi sacrificat în cele mai bune condiții de igienă. Mielul va fi verificat de către un medic veterinar, iar după sacrificare carnea zvântată va fi trimisă la un laborator pentru verificarea calității cărnii ca pe urmă a fi consumată de către clienți.

Măsuri de precauție în vederea cărnii de miel

Aprecierea prospețimii cărnii de miel se realizează organoleptic, folosindu-se organele de simț: văzul, mirosul și pipăitul. Astfel, aprecierea organoleptică are în vedere următoarele: aspectul: la carnea proaspătă suprafața este acoperită cu o peliculă uscată, iar în secțiune, carnea este lucioasă și slab umedă; culoarea: la suprafață este roz, iar în secțiune culoarea este roșie, caracteristică speciei și regiunii anatomice; consistență: fermă și elastică, urma lăsată de apăsarea cu degetul dispare repede; mirosul: plăcut, caracteristic speciei; grăsimea: albă și compactă; măduva oaselor: elastică, lucioasă, iar în secțiune umple complet canalul medular; tendoane și articulații: lucioase, elastice, tari, lichid sinovial limpede; bulionul (fiertura de carne după sedimentare): limpede și aromat, cu un strat de grăsime la suprafață.

Pregătirea și prepararea bucatelor se va face de către bucătarul specializat a unității de cazare, cât și pentru celelalte produse de calitate superioară (eco). Vecinii din jurul unității de cazare sunt și ei implicați în comunicarea deschisă cu turițtii, rozăvlenii prin felul lor de a fi simplu, sincer, în vorbele lor pline de talc, mândria cu care povestesc despre locurile în care s-au născut, există ceva care te cucerește la prima vedere, iar toate cele spuse având un rol important în satisfacerea turiștilor de a se simți în largul lor.

În vederea achiziționării materiei prime și alegerea partenerilor, se va lua în calcul și negocierea prețurilor pentru a ajunge la un comun acord în ceea ce privește contravaloarea produselor și serviciilor oferite. Se va face o analiză a pieței anterioare pentru a se putea un balans între calitate/preț, aici întrând în calcul cei care au prețuri mai reduse, pentru ca valoarea produsului turistic sa nu fie foarte ridicată. Se vor întocmi și contracte de colaborare, unde o să fie prezente anumite clauze, privind efectuarea unor reduceri, discounturi, din partea prestatorilor. Orice negociere, hotărâre trebuie notată, și semnată de ambele părți pentru evitarea unor surprize neplăcute .

CAPITOLUL VI

Comercializare produsului turistic “Paște la Rozavlea”

6.1 Delimitarea schematică a produsului turistic: „Paște la Rozavlea”

Pentru cei care își doresc reîntoarcerea în timp a celor trei zile petrecute în Sfintele Paști și totodată ce semnifică viața spirituală a țăranilor, cunoașterea patrimoniului religios prin care viața rozăvleanului este străbătută de un bogat suflu mistic.

“ Despre Maramureș ni se pare că știm totul din cărți sau de la televizor. Ajungând însă pe Valea Izei unde este localizată comuna Rozavlea descoperim că, de fapt, nu știm mai nimic. Și neștiute rămân multe din cărărui. Suntem musafirii unui ținut unde tradițiile sunt vii. Maramureșul este o legendă dincolo de nori și munți. Iar pentru moroșeni, pământul lor este un întreg univers. Fiecare loc este o țară, fiecare casă este o poveste de demult, parcă niciodată spusă de ajuns.”( https://sites.google.com/site/rozavleamm/despre-site)

Pe parcursul acestor zile deconectarea de era vitezei este obligatorie iar telefonul mobil mai puțin necesar.

După o cercetare amănunțită, în ceea ce privește acest produs turistic împreună cu toate elementele și detaliile necesare conceperii acestui produs solitar, vom trece la etapa conceperii propriu-zisă, a produsului turistic care este configurat astfel:

Detalii:

● Durată: 3 zile, 2 nopți

● Cazare în pensiuni turistice

● Locul de sosire/Locul de plecare: Localitatea Rozavlea

● Perioada: 11.04.-12.04-13.04.2015

Itinerariu:

Ziua I – Vizită în comună (11.04.2015, sâmbătă)

Cazarea turiștilor (ora prânzului)

Întâmpinarea se face cu un pahar de horincă și pâine de casă proaspătă

O scurtă vizită a comunei cu căruța: Râul Iza, Monumentul Eroilor, Biserica Sfinții Arhangheli „Mihail și Gavril” considerat monument istoric

Asistarea la pregătirea preparatelor culinare tradiționale pentru cină

Odihnă

Asistarea la slujba de Înviere

Fig. 20 Râul Iza (Sursa proprie) Fig. 21 Monumentul Eroilor

Fig. 22 Biserica Sfinții Arhangheli „Mihail și Gavril” (sursa proprie)

Ziua II – Sfânta Duminică de Paște (12.04.2015)

Participarea la slujba de Paște și sfințirea bucatelor

Servirea mesei din bucatele sfințite

Plimbare până la punctul de belvedere a comunei (Dealul Gogoșa)

Participarea la meșteșugurile țărănești

Cina tradițională formată din ouă roșii, drob de miel, pasca și cozonac cu nucă/mac

Ziua III – A doua zi de Paște (13.04.2015, Luni)

Mic dejun (la cerere, după preferințe)

O mică excursie spre Cimitirul Vesel (unde se va servii și prânzul), cu oprire la Mănăstirea Bârsana și Muzeul Satului din Sighetu Marmației

Sosire cazare ora 20°°, servirea cinei

Fig. 23 Traseu turistic ziua III (sursa proprie)

6.2 Structurarea produsului turistic în funcție de timp

Ziua I:

Sosire ora 12°°

Primire și instalare – 1 oră

Prânz – 1 oră

Parcurgerea traseului cu căruța – 3 ore

Opțional recreere pe marginea râului 30 minute

Asistarea la activitățile specifice sărbătorii pascale – 2 ore

Cina ora 19³°

Odihnă/somn – până la 23³°

Asistarea la slujba de Înviere – ora 00°°

Ziua II :

Mic dejun ora 08°°

Pregătirea pentru slujba de Paște – 30 minute

Pornirea către biserică ora 09³°

Parcurgerea traseului pe jos – 15 minute

Vizionarea slujbei – 3 ore

Întoarcerea la unitatea de cazare – 15 minute

Masa festivă alcătuită din carne de miel, porc, bucate sfințite – 2 ore

Plecare pe dealul Gogoșa – 2 ore

Participarea la meștejugurile țărănești ale gazdei – 3 ore

Timp liber – 2 ore

Cina cu preparate sfințite ora 20°°

Seara liberă

Ziua III:

– Mic dejun ora 08°°

– Plecare spre Mănăstirea Bârsana ora 9°°

– Ora 12°° plecare spre Muzeul Satului din Sighetu Marmației

– Timp liber 3 ore

– Ora 15°° plecare spre Cimitirul Vesel din Săpânța

– Plecare spre cazare ora 18³°

– Eliberare camere ora 20¹°

6.3 Detalierea produsului turistic “Paște la Rozavlea”

Acest produs turistic, este conceput pentru dezvoltarea și valorificarea turismul din această comună. Tipul de produs turistic se valorifică prin obiceiurile, portul, tradițiile și turismul religios, care reprezintă pentru săteni biserica reprezintă un așezământ tradițional pentru că închide formal o experiență îndelung repetată, o experiență de milenii. Biserica organizează și îndrumă viața religioasă a satului.  În vederea patrimoniului religios pot spune că țăranul maramureșan trăiește într-o cuprinzătoare viziune metafizică și religioasă. Viața sa este străbătută de un bogat suflu mistic. Necuprinsul lumii acesteia, tainele țesute în fiece făptură, în fiece chip, în fiece act și trecere, tainele existenței sale însăși, îl fac să răspundă, îl fac să lupte pentru cucerirea sensului și sprijinului absolut: Dumnezeu. Se înțelege deci că în comună, religia nu este o activitate în care socialul domină, nu este un fenomen care se produce mecanic în virtutea cine știe căror legi sociale. Religia aci este o adevarată și cea mai de seamă activitate spirituală, loc de dezvoltare a tuturor forțelor de creație ale țăranului.

„Paște în Rozavlea”, este gândit pe baza sărbători religioase anuale în sezonul de primăvară, care are loc în această comună. Paștele este asimilat cu primăvara, reînvierea naturii la viață, ceea ce simbolizează noul stil de viață, câștigat în urma crucuficării și învierii lui Iisus. Perioada de derulare a produsului este cuprinsă într-un interval de 3 zile și 2 nopți de cazare, în pensiuni turistice de 2**, sau chiar 3*** stele. Pensiunile turistice sunt cunoscute datorită promovărilor sale pe motoarele de căutare, punându-se accent pe arhitectura maramureșană, bucatele tradiționale pentru care sunt folosite produse naturale, chiar din gospodăria proprie, și mai ales bunătatea și căldura cu care sunt întâmpinați turiștii de către gazde.

În ziua de sâmbătă, turiștii vor lua parte la unele activități, pe care cu siguranță le vor aprecia. Vor fi așteptați în fața unității de cazare cu câte un pahar de horincă pentru fiecare, iar pentru a astâmpăra tăria horincii puțină pâine proaspătă de casă. Următorul pas pe care turiști îl vor face este un scurt circuit cu căruța tractată de către cai, în vederea unor puncte principale ale comunei. Dacă tot ne aflăm pe Valea Izei care este axa principală a Țării Maramureșului, acestă zonă este cea mai tipică și cea mai frumoasă din această zonă a Maramureșului, folosită de mii de turiști pentru a vedea porțile maramureșene și pentru a se bucura de peisajul minunat. Se va face o scurtă vizită pe malul râului Iza, care acest râu are o însemnătate pentru rozăvleni, frați adevărați cu muntele și apa, Iza reprezentând pentru ei un model zi de zi, în curgerea sa senină, un loc unde sufletul țăranilor se dezvăluie la fiecare pas, fără frică, plini de mândrie.

Acest râu izvorăște de sub vârful Bătrâna din Munții Rodnei la altitudinea de 1380 m și străbate lin Depresiunea Maramureșului, revărsându-se în Tisa, la Sighetu Marmației, la 268 de metri altitudine. Pe valea acestui râu s-au așezat maramureșenii în vremuri de demult. Aici există dovezi ale locuirii și ale tradițiilor de demult, păstrate până astăzi. Măreția porților maramureșene și tehnica de construcție numai în lemn, cu modele specifice, uimesc orice turist. Mai mult, Valea Izei este o zonă ferită, lipsită de poluare, drept pentru care este favorizată biodiversitatea: pe lângă speciile de plante, turiștii se pot întâlni cu vidre, pescăruși albaștri, rațe sălbatice și alte animale rare.

“Valea Izei este ținutul de legendă al sufletului românesc. Dincolo de coline și păduri, există o altă geografie, mai profundă, aceea a sentimentelor.” (http://www.manastireabarsana.ro/)

Următoarea oprire va fi legată de istoria satului, memoriu pentru soldații pierduți în război, după care ultimul dar și cel dintâi punct turistic important pentru comună este Biserica Sfinții Arhangheli „Mihail și Gavril” considerat monument istoric. Biserica este construită din lemn de brad, de către meșteri anonimi, în stil specific maramureșean. Pictura a fost executată pe pânză lipită de pereții interiori ai bisericii, de zugravi necunoscuți. Iconostasul a fost zugrăvit de Ioan Plohod din Dragomirești în anul 1810. Ultimele restaurări s-au făcut în anii 1981 și 2008. De-a lungul satului se vor putea observa prezente toate elementele arhitecturale maramureșene, de la gardul de nuiele, poarta sculptată, până la casa maramureșană și anexa gospodărească.

Odată ajunși la unitățile de cazare, turiștii vor asista la dorința lor de a se implica în câteva activități de regulă cele reprezentative acestei sărbători: frământarea păștii, vopsirea ouălor și pregătirea mielului, după care vom deplasa la slujba de înviere de la ora 00°°.

În cea de-a doua zi este și cea principală, unde totul se va desfășura în mare parte. Ziua se va începe dis-de-dimineață cu slujba de paște, unde toți credincioșii se strâng, pentru sfințirea bucatelor. După terminarea slujbei ne vom retrage la unitățile de cazare pentru a putea servii masa mult așteptată: ouă roșii, pască, drob de miel, cozonac și toate cele specifice tradiției.

Ziua va continua cu o mică plimbare până la punctul de belvedere a comunei și snume Dealul Gogota urmat de un moment de repaus pentru poze. La revenirea punctului de plecare se va asista și implica alături de gazde la meșteșugurile țărănești. La finalul zile va fi cina cu preparate sfințite și seară liberă.

Ziua a treia se va începe cu obișnuitul mic dejun, dar de data acesta va fi la alegere, după care se va pleca spre Mănăstirea Bârsana. Aceasta sfântă mănăstire, plină de taina Crucii și a Învierii lui Hristos în Biserica Sa, sinteză între evlavie și artă, unde rugăciunea ziditoare de suflet frumos se unește cu munca artistică, ziditoare de lumina construită din piatră și lemn, Barsana este o icoană a sufletului creștin ortodox maramureșean la răscruce de milenii, o speranță pentru un viitor binecuvantat, este un loc sfânt unde natura se unește cu Biserica în Liturghie cosmică.

Următorul punct turistic va fi la Sighetu Marmației, unde vom cunoaște arhitectura fiecărei case tradiționale de pe toate văiile Țării Maramureșului. Acesta este Muzeul Satului, care prin structura sa, creează impresia unui sat tipic maramureșan.Ulițe drepte (principale) și întortocheate, poteci și „prilazuri" alcătuiesc structura intimă a așezării și converg ca în toate satele maramureșene, spre biserica. Pentru casele expuse în muzeu s-a folosit lemn cioplit de meșterii din zonă, și ilustrează locuințe tipice slave, evreiești, maghiare, germane și românești din secolele XVII și XVIII. Acestea sunt păstrate în condiții foarte bune atât în interior cât și pe exterior, împreună cu motivele originale de pe uși și inscripțiile în chirilică și arabă.

Ultimul punct turistic este vestitul Cimitir Vesel din localitatea Sapânta, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective cum ar fi "Crucea cu Soacra", cea mai cunoscută în rândul turiștilor, sau crucea cu "Mort de Moarte forțată". Toate crucile sunt pictate folosindu-se culori puternice, vii, vibrante, precum: roșu, verde, galben și alb. Pentru fundal se utilizează un albastru, cunoscut ca “Albastru de Sapânța”.

Ora cinei va fi la ora 20°°, iar eliberarea camerelor până în ora 20³°.

6.4 Comercializarea produsului turistic: „Paște la Rozavlea”

Piața produsului turistic este compusă din bunuri și servicii concepute să satisfacă cererea de vacanțe și călătorii de afaceri. Tour-operatorii lansează pachete turistice care sunt vândute direct, prin propria rețea de distribuție sau prin agențiile de voiaj detailiste pe baza unui comision. Deci, pachetele turistice sunt călătorii organizate pe baza unor programe prestabilite și detaliate pe servicii turistice. Pachetele sunt vândute în avans la un preț fix.

INPUT → TOURI-OPERATORI

– cumpără

– rezervă

– produc

OUTPUT → PRODUSE TURISTICE

circuite

sejururi

croaziere

produse tematice

BROȘURI

PUNCTE DE VÂNZARE

TURIST

Fig. 24 Circuitul și comercializarea unui produs turistic

Comercializarea produsului turistic presupune următoarele etape:

organizarea preliminară, când produsele sunt concepute și asamblate cu mult înainte de exprimarea cererii clientului. Tour-operatorul va alege destinația, mijloacele de transport, cazarea și modalitatea de însoțire, incluse în pachet, înainte să ofere produsul turistic pieței. Tour-urile se desfășoară însoțite de ghid sau de conducătorul de grup pe tot parcursul călătoriei; aceștia se pot limita la asistarea întâlnirilor dintre clienți cu reprezentanții companiilor (în cazul întâlnirilor de afaceri) sau îi pot însoți tot timpul;

conceperea serviciilor oferite, pornind de la nivelul de bază; serviciul oferit poate fi doar o ședere în vacanță sau servicii mult mai complexe: transport dus/întors, însoțire, transfer, cazare, masă, divertisment, asigurare etc;

stabilirea prețurilor – prețul produsului este stabilit anticipat și, de obicei, se achită înainte de începerea călătoriei; pentru unele produse (cazul cluburilor de vacanță, unde se oferă anumite părți din pachetele turistice) devine tot mai utilizată plata în sistem credit.

6.5 Fișa tehnică a produsului turistic “Paște la Rozavlea”

6.6 Fixarea unui preț

Prețul reprezintă valoarea unui bun sau serviciu atât pentru vânzător cât și pentru cumpărător, valoarea atașată unui bun sau serviciu, prețul sau, se bazează atât pe elemente tangibile (calitatea produsului, avantaje oferite) cât și pe elemente intangibile (factorul feel-good luat în calcul pentru produsele de lux). Prețul unui produs este influențat și influențează la rândul său numeroase variabile de marketing pe parcursul planificării de marketing.

Fig. 26 Factorii ce afectează decizia de preț (Sursa http://www.rasfoiesc.com/business/marketing.ro)

În ceea ce privește produsul nostru turistic, s-a făcut o analiză amănunțită în funcție de serviciile oferite fiind împărțite astfel încât turiștii să fie bine informați cu privire la costul acestora. Prețul variază în funcție de mărimea grupul, prețul fiind estimate la un grup de 30 de persoane.

■ Costuri fixe

– Cazare în pensiune agroturistică: 65,00 lei/zi

– Costul mesei și cinei festive – 70,00 lei / persoană

– Organizator ( producător ) – 180,00 lei

■ Costuri variabile:

– Transportul cu autocarul – 35,00 lei

– Transport cu căruța – 25,00 lei

– Achiziționarea băuturilor – 100,00 lei

– Cheltuieli cu personalul – 100,00 lei

■ Costuri de marketing:

– Cheltuieli de promovare – necesită incluse în preț

– Cheltuieli de publicitate – necesită incluse în preț

■ Costuri generale:

– Cheltuieli în caz de situații neprevăzute: motorină, telefon, etc. 45,00 lei

6.7 Modularea tarifară

Pentru adaptarea tarifară a produsului turistic, acestea făcând parte din strategiile de comercializare. Variația prețurilor fiind în funcție de sezon, bucatele preparate tradițional în sfintele sărbători au un preț puțin mai ridicat față de restul anului.

Mărimea grupului este importantă de asemenea, în favoarea turiștilor deoarece grupul cu cât va fi mai numeros și prețul la unitățile de cazare vor fi mai scăzute. În realizarea unui asemenea produs turistic, se optează la un grup de 30 de persoane. Legat de avantaje, pentru fidelitatea clientelei se vor realiza vouchere pentru turiștii care optează la serviciile noastre, însă această fidelizare constă în avantajul nostru pentru promovarea produsului turistic, acestea o dată oferite turiștilor vor ajunge înafara regiunii noastre, rezultând noi turiști.

Testare și ajustarea produsului turistic : „Paște la Rozavlea”

Produsul nostru turistic este strâns legat de o sărbătoare religioasă anuală, însă înainte de a fi scosă pe piață este necesară o analiză cu privire la eveniment și o ultimă impresie a turiștilor referitor la vizita lor în Țara Maramureșului. Chestionarul următor este conceput la nivel intra-regional pentru a afla din ce categorie de turiști fac parte și care sunt dorințele lor o dată ajunși pe meliagurile noastre.

Chestionar adresat turiștilor

1. În ce categorie de turiști vă încadrați?

turiști români din județul Maramureș

turiști români din afara județului Maramureș

turiști străini din țările invecinate României

turiști străini din țările Europei Occidentale

turiști străini din țări nespecificate mai sus

2. De câte ori ați vizitat Țara Maramureșului?

o dată

de două ori

de mai multe ori

3. Cărora dintre următoarele surse de informare le datorați cunoașterea acestui județ?

mass-media

agențiile de turism și târguri de turism

internet

pliante și cataloage

relatări ale prietenilor și rudelor

altele …………………………………

4. Care sunt motivele pentru care ați ales ca destinație turistică Țara Maramureșului?

calitatea factorilor de mediu

obiceiuri și tradiții specifice zonei

frumusețea peisajului

liniștea și calmul

istoria zonei

prețurile accesibile în comparație cu alte zone

manifestări tradiționale locale (ex: Festivalul Datini și Obiceiuri Marmația, Roza-Rozalina de la Rozavlea ș.a.)

alte motive ………………………………………………

5. Pe ce perioadă se întinde de obicei sejurul dumneavoastră în Țara Maramureșului ?

o zi

un week-end

3-6 zile

peste 6 zile

6. Considerați că potențialul turistic al Țării Maramureșului este pus suficient în valoare?

da

nu

7. Care considerați că sunt cele mai importante atracții turistice din Țara Maramureșului?

Tradițiile și cultura

Natura

Sportul și diversele activități de recreere

Mănăstirile și bisericile

Turismul rural

Drumurile tematice

Altele. Care?……………………………………………………………………………………………….

Care dintre următoarele adjective le considerați potrivite pentru a descrie cel mai bine Țara Maramureșului? (Alegeți 3 adjective repezentative)

prietenos

tradițional

agitat

poluat

elegant

neinteresant

ospitalier

curios

rece

curat

natural

divers

Care dintre urmatoarele adjective le considerati potrivite pentru a descrie cel mai bine locuitorii Țării Maramureșului? (Alegeți 3 adjective repezentative)

prietenoși

reci

curioși

grăbiți

modești

ingenioși

ospitalieri

indiferenți

petrecăreți

zgârciți

10. Cum considerați tarifele practicate în Țara Maramureșului, în comparație cu serviciile oferite?

mari

acceptabile

mici

foarte mici

11. Intenționați să reveniți în Țara Maramureșului?

Da. De ce? …………………………………………………………………………………………………………………….

Nu De ce ? …………………………………………………………………………………………………………………….

12. Ce anume căutați atunci când vă alegeți o anumită destinație de vacanță ?

Odihna

Ineditul locației

Recreerea

Divertismentul

Aventura

Tradițiile

Gastronomia locală

Posibilitatea practicării sporturilor diverse

Vizitarea obiectivelor religioase, culturale

Altele . Care?……………………………………………………………………………………………………………

Vă mulțumim pentru colaborare!

6.8 Promovarea produsului turistic “Paște la Rozavlea”

Segmentul țintă

Datorită destinației produsului, am fi tentați să spunem că piața țintă vizată sunt turiștii credincioși, însă valoarea culturală deținută lărgește mult segmentul de piață. Astfel că, în funcție de perioada anului și de tipul de turism practicat segmentul țintă diferă:

■ Primăvara – turism religios – piața țintă turiști interni și internațioali care caută regăsirea

spirituală în preajma sărbătorilor pascale,

– turism școlar – piața țintă micii turiști porniți în căutarea descoperiri istoriei

locale și a rădăcinilor religiei (prin intermediul programului

de proiecții tematice),

– turism cultural – în această categorie intră cel mai mare procent de turiști,

indiferent de vârstă, venit sau categorie socială.

■ Vara – predomină turismul cultural și mai apoi cel religios, cu aceleași caracteristici

menționate mai sus.

■ Toamna – se regăsesc aceleași tipuri de turism ca și în cazul anotimpului primăvara.

■ Iarna – persistă turismul religios datorat numeroaselor sărbători care domină acest sezon.

Se poate observa că, deși la nivelul Țării Maramureșului predomină sezonalitatea în turism, în localitatea Rozavlea se poate desfășura turismul pe tot parcursul anului, chiar cu mai multe variante de petrecere a timpului liber datorită serviciilor propuse pentru atragerea turiștilor în localitate și implicit pentru dezvoltarea turismului în localitate.

Tipurile de turism practicate pe baza obiectivului analizat sunt variate, cu piețe țintă diferite, deci segmentarea acestora este diferită, nu se poate ține cont de un singur criteriu (venit, nivel educațional, profesie, vârstă), ci de o combinație de criterii.

În cazul turismului școlar este dificil de analizat piața de proveniență a turiștilor, deoarece vizionarea materialelor video poate fi realizat și de către turiști școlari din alte regiuni ale țării, din județ, dar și de către cei de pe plan local sau din imediata apropiere.

La fel se întâmplă și în cazul turismului religios.

Mijloacele de transport utilizate de către segmentele țintă precizate se încadrează în principal în categoria mijloacelor rutiere, fie autocar, fie autoturism personal. Mai puțin sunt utilizate pentru accesul în localitate și la obiectiv alte mijloace de transport (tren, bicicletă, avion), nici măcar mijloacele de transport persoane locale.

Materiale de promovare

Pentru o mai bună promovare a produsului analizat în prezenta lucrare, am gândit câteva materiale alături de un plan de realizare a acesteia.

“În turism se utilisează o mare varietate de suporturi de comunicare. Conceperea acestora revine specialiștilor (graficieni, designer, tipografi), însă profesioniștii din turism, în calitatea lor de comanditari, trebuie să elaboreze cu acești specialist, trebuie deci să înțeleagă sensul afirmațiilor tehnice și conceptuale.” (Comunicare în turism,2006, Gabriela Rotar, Eugenia Câmpeanu-Sonea, M. Ilieș, Gabriela Ilieș, Presa Universitară Clujeană).

Suporturile publicitate sunt necesare pentru promovarea obiectivul turistic indiferent din ce categorie face parte, pentru transmiterea mesajelor către turiști.

Acestea sunt:

– a) tipărite – broșuri, pliante, cataloage, afișul, cărțile poștale, hărțile, ghidurile turistice.

– b) electronice – caseta video, caseta audio

– c) noile tehnologii de comunicare și informare – internetul și broșura electronice

Un prim material de promovare l-am gândit sub forma unui pliant. Pliantul este cel mai uzual mod de comunicare pentru promovarea unui produs turistic, de aceea am considerat că trebuie să existe un pliant doar cu informații despre produs.

Fig. 27, 28 Pliant interior, exterior (sursa proprie)

Poate nu cel mai simplu, dar cu siguranță cel mai de impact material de promovare este afișul. Fiind “cel mai vechi suport de publicitate. A fost intens utilizat la sfârșitul secolului al XIX-lea de către companiile de căi ferate pentru a face “propagandă” pentru stațiunile montane aflate în apropierea punctelor terminus.

Perioada interbelică a reprezentat epoca de glorie a afișelor turistice: de format impresionant, realizate frecvent de artiști celebri (pictori, gravori), afișele au evoluat de la peisajele montane romantice la imaginile epurate, sobre. Încetul cu încetul, în anii ’50, imaginile au fost înlocuite cu fotografii, în detrimentul creativității prin design.” (Comunicare în turism, 2006, Gabriela Rotar, Eugenia Câmpeanu-Sonea, M. Ilieș, Gabriela Ilieș; Presa Universitară Clujeană).

Fig. 29 Afișul produsului turistic (sursa proprie)

Promovarea produsului pe platforma digitală

Știm că trăim într-o lume a vitezei, în care informația este la doar câteva click-uri distanță. Diferența în fața concurenței, o face de cele mai multe ori acel plus/valoare pe care produsul tău îl aduce turistului. Iar prezența în spațiul virtual, la acele câteva click-uri distanță care prefațează decizia de vizitare, este esențială.

Prin intermediul unui site web, mă ajută să-mi prezint detaliat produsele sau serviciile proprii către milioane de potențiali turiști. Această metodă de promovare îmi oferă un avantaj dar și o imagine ușor de identificat, prin prezența online care nu numai că poate fi considerată o obțiune, ci și o necesitate vitală în dezvoltarea produsului turistic și totodată comunei Rozavlea.

Proiectarea, dezvoltarea și deținerea unei pagini web are rolul să stimuleze și să dezvolte valorificarea patrimoniului cultural și religios și a produsului turistic în sine, datorită faptului că internetul e la indemâna oricui, devenind generatoare de venituri, deci cu alte cuvinte, profitabilă.

Avantajele site-ului web

– aduce noi turiști

– asigură reputația

– menține legătura cu clienții

– adaugă credibilitate și siguranță promovării

– oferă acces la informații 24 de ore din 24 oricând și de oriunde din lume

– o promovare online poate aduce rezultate mult mai rapid decât prin metodele tradiționale de promovare.

– îmbunătățește serviciile informative către vizitatorii existenți, prin prezența sa permanentă online

Fig. 30, 31 Site (sursa proprie) http://paste-in-rozavlea6.webnode.ro

CONCLUZII

Pe măsura trecerii timpului motivațiile de călătorie s-au diversificat, pe măsură ce au apărut nevoi și dorințe noi, multiple și mult mai complexe, determinate de trasformările înregistrate la nivelul societății, în diferitele epoci istorice. Experții în domeniu, consideră turismul ca fiind un fenomen economico-social specific civilizației actuale, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a perioadei din trecut. Pe măsura trecerii anilor și amplificării călătoriilor, abordările fenomenului turistic au devenit tot mai numeroase, iar definiția turismului s-a îmbogățit, încercând să reflecte cât mai fidel complexitatea acestei activități. Pe plan social, turismul își aduce un aport substanțial la ridicarea nivelului de instruire, cultură și civilizație al oamenilor. Prin stimularea schimbului de valori, turismul favorizează îmbogățirea orizontului cultural și religios, informațional, atât pentru turiști, cât și pentru populația locală. “Materia primă” a industriei turismului, resursele naturale și antropice, se vor transforma în “produse turistice” numai printr-un consum efectiv de muncă vie, înglobată în prestațiile de servicii turistice.

Pornind de la această idee, proiectul își propune o abordare a noțiunilor de turism, turist și produs turistic. Politica promoțională este o componență importantă a politicii globale de marketing a unei intreprinderi. În prezent, nu este suficient să produci, produsul trebuie să fie cunoscut de către consumatori și să beneficieze de o imagine bună în rândul acestora.

Existența și dezvoltarea intreprinderii sunt puternic condiționate de performanța activității promoționale desfășurate, prin utilizarea unui ansamblu de instrumente specifice, promovarea poate contribui benefic la modificarea percepțiilor, atitudinilor sentimentelor și opiniilor consumatorilor.

  Promovarea, ca expresie a acțiunilor, mijloacelor și metodelor utilizate în orientarea, informarea, atragerea și convingerea clienților să cumpere produsul în scopul satisfacerii dorințelor lor, dar și asigurării rentabilității intreprinderii producătoare, este o necesitate pentru înfaptuirea obiectivelor strategice și tactice ale intreprinderii, pentru inviorarea ciclului de viață al produsului, ca și pentru anihilarea efectelor acțiunilor ce duc la scăderea vânzărilor.

Așadar pentru existența și menținerea produsului turistic este necesară o publicitate permanentă, dar și îmbunătățirea produsului în vederea serviciilor oferite.

BIBLIOGRAFIE

1. Lucrare de Diplomă, Studiu privind geografia populației și așezărilor din Depresiunea Maramureșului, Univ. “Babeș Bolyai” Cluj Napoca, Secția Geografie, Burnar Vasile

2. Lucrare de Disertație, Digitizarea Patrimoniului cultural și religios din Țara Maramureșului. Studiu de caz Comuna Rozavlea, Univ. “Babeș Bolyai” Cluj Napoca, Amenajare și dezvolrate turistică, Mirela Simion

3. Academia de studii economice, Turism-Servicii, Program de organizare și comercializare a unui produs, București 2005

4. Kotler Ph., Principiile marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 1998, pag. 578

5. Cristureanu Cristiana, Economia si politica turismului international, Editura Abeona, Bucuresti, 1992

6. Lucrare de Licență, Proiect de Integrare și Valorificare Turistică a Bisericii de Lemn Sfinții Arhangheli “Mihail și Gavril” din comuna Rozavlea, Univ. “Babeș Bolyai” Cluj Napoca, Extensia Sighetu Marmației, Mirela Simion

7. Olteanu V., op. cit., pag. 86

8. Stancioiu Aurelia-Felicia, Strategii de marketing în turism, Editura Economica, Bucuresti, pag. 54-56

9. Rozavlea, străvechi pământ românesc, lucrare întocmită de Prof. Brumar Vasile, prof. Caia Daniela, Caia Gheorghe, Condrat Ioan

10. Rozavlea din Țara Maramureșului, Caia Gheorghe, Caia Daniela, Cluj Napoca, Dacia 2002

11. Caia, Daniela, Caia, G. (2007), Rozavlea din Țara Maramureșului, Edit. Grinta, Cluj-Napoca;

12. http://www.vatra-daciei.ro

13. www.scritub.com

14. https://sites.google.com

15. http://traditii-superstitii.ro

16. http://www.emaramures.ro

17. http://www.gandul.info

18. http://www.voceatransilvaniei.ro

19. http://jurnaluldenordvest.ro

20. http://www.unibuc.ro

21. http://www.euranek.com

22. http://www.revistadeturism.ro

23. http://stirileprotv.ro

24. http://google.com/Motivatia-turistica

25. http://ziarullumina.ro

26. http://www.travelgirls.ro

27. http://www.realitatea.net

28. https://sites.google.com/site/rozavleamm

29. http://ro.wikipedia.org

30. http://www.manastireabarsana.ro/

31. http://www.visitmaramures.ro

32. http://www.ghidvideoturistic.ro

33. http://take-shape-share.fenc.org.uk

34. http://www.rasfoiesc.com

35. http://www.asociatiaturism.ro