Comunicarea Strategica In Domeniul Militar

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Master Psihologie Aplicată în Domeniul Securității Naționale

Anul I

Comunicare strategică în domeniul militar

Gheorghe A. Daniel

2016

Operațiile informaționale. Războiul informațional

Studiile științifice asupra acestui domeniu sunt oarecum recente. Studiile publicate sub diverse forme, mai ales în plan structural-operational sunt puține. Abordarea și oficializarea acestora fiind extrem de sensibilă cu implicații în domeniul juridic, politico-diplomatic, economico-financiar, militar, etc.

Revoluția informațională reprezintă cel mai mare salt al societății umane de la revoluția Industrială încoace și pentru majoritatea țărilor asta s-a materializat într-un salt substanțial în toate domeniile, dar mai ales în cel militar, obligând întregul sistem de apărare armată al statelor beneficiare de a se transforma aproape instantaneu în această direcție.

Evoluția întregului câmp de înțelegere a noțiunii de confruntare informațională, a făcut ca referirea la acesta să se extindă sub denumiri variate: conflict, agresiune, război imagologic, psihologic, electronic, geofizic etc.

În era modernă, războaiele nu se mai poartă exclusiv pe frontul clasic de luptă, în dimensiunea fizică, ci se mută în raport de context, în domeniul informațional. Astfel, confruntările se duc din ce în ce mai mult în planul mental, cel al inteligenței naturale, artificiale și psihicului uman. Confruntarile de acest tip iau în considerare “Triada puterii descrisă de Alvin Toffler în Powershift”, conform căreia există trei surse importante ale puterii: forța fizică, bogăția și cunoașterea. „Cea mai importantă evoluție economică a timpurilor noastre a fost ascensiunea noului sistem de a crea avere, care nu se mai bazează pe mușchi, ci pe creier”.

Aceste elemente se pot fi converti ușor dintr-una în alta. Cea mai importantă și cea mai puternică dintre acestea fiind cunoașterea. Ea fiind considerată puterea la cea mai înaltă calitate și poate fi folosită pentru a pedepsi, răsplăti, convinge, transformă etc. Celelalte două forțe depind de cunoaștere. Aceasta nu se epuizează, putându-se genera la infinit.

Având în vedere că, cunoștințele specialiștilor, accesul la datele, echipamente IT de mare performanță ce au fost păstrate cu strășnicie până acum, au ajuns la dispoziția corporațiilor, grupurilor sau asociațiilor de tot felul, dar și a cetățenilor de rând, războiul informațional este ceva nou, în actualul mediu de securitate dar și vechi în același timp, care este necesar a se constitui, dezvolta și aplică ca fundament esențial de realizare eficientă a securității României.

Apărut după jumătatea secolului XX, războiul informațional este considerat un război la fel de important ca cel terestru, maritim, aerian și spațial.

Încă din 1973 se anunța o mare schimbare, Alvin Toffler avea să aducă în discuție o nouă formă de război și anume, războiul informațional, prin apariția unei societăți „organizate pe baza cunoașterii, în scopul controlului social și direcționării inovației și a schimbării”.

Războiul informațional cuprinde o parte defensivă și o parte ofensivă și are ca scop funcționarea arhitecturii în vederea elaborărarii deciziilor prin obținerea superiorității informaționale în cadrul conflictelor.

Conceptul de război informațional a apărut la S.U.A. în anul 1992, după ce în urmă cu doi ani, în războiul din Golf, fusese practicat de maniera „război pilot”.

Scopul războiul informațional se identifică prin:

• a capta informații;

• a transmite informații;

• a prelucra rapid informații;

• a împiedica adversarul să facă același lucru.

Pentru o evidențiere mai amplă a acestor termeni am încercat o prezentare a câtorva definiții ale războiului informațional aparținând unor institute, instituții, specialiști sau analiști:

Războiul informațional reprezintă totalitatea acțiunilor la nivel tactic, operativ și strategic pe timp de pace, criză, escaladare a crizei și a conflictului, care folosesc mijloace informaționale pentru atingerea obiectivelor proprii”, reprezintă ansamblul, acțiunilor întreprinse în scopul obținerii superiorității informaționale, în sprijinul strategiei militare naționale, prin afectarea informației și sistemelor informaționale ale adversarului, menținând și protejând propriile sisteme și informații”, el, există la convergența activităților și proceselor informative, activităților de suport (logistica), a proceselor de bază și a proceselor de comandă și control” și constă în „acțiuni întreprinse pentru a dobândi o înțelegere relativ mare a punctelor forte, slăbiciunilor și centrelor de greutate ale infrastructurii militare, politice, sociale și economice ale adversarului”.

În sens larg, este „unul dintre tipurile de contramăsuri ale războiului rece dintre două state, adoptate și pe timp de pace, respectate nu doar de către forțele armate, ci și de către populație pentru a asigura stabilitatea sistemelor administrative, sistemelor de control a producției, controlului științific, controlului cultural etc. Acesta este sensul în care securitatea informațională a individului, a societății și a statului este înțeleasă în mod uzual”.

În sens restrâns, reprezintă, unul din tipurile de activități – operații, acțiuni militare (sau pregătiri în vederea desfășurării acestora) – care are ca scop realizarea unei superiorități față de adversar, sub forma eficienței, perfecționării și fiabilității informației primite, a prelucrării și a elaborării amănunțite a deciziilor administrative”.

Într-o altă variantă, războiul informațional este termenul generic atribuit confruntărilor de natură informațională specific societății contemporane, care constă în acțiuni violente sau non-violente, desfășurate de entități diverse (state, coaliții, alianțe, organizații sau grupuri de interese sub toate formele de organizare), prin folosirea de metode, tehnici și mijloace speciale

de natură informațională, în baza unor planuri sau strategii mai mult sau mai puțin elaborate, în scopul afectării valorilor laice și perene ale oricărui stat istoricește constituit, dar și al altor forme de organizări colective.

În mod evident, conceptul de război informațional este folosit, adaptat și asumat de către specialiști în interiorul culturii profesionale militare, atribuindu-i-se sintagma „război de comandă și control”. Acestui termen (război informațional) i s-a atribuit sintagma de operații informaționale, având înțelesul de parte componentă a spectrului operațiilor militare, dar și conotația nivelului operativ.

Pentru celelalte niveluri, putem formula:

– Campanii informaționale – corespunde nivelului strategic;

– Acțiuni, ciocniri sau lupte informaționale – nivelului tactic;

– Agresiuni informaționale – le înglobează pe toate celelalte. Sunt folosite la modul general cu caracter ipotetic în situațiile de analiză a unor contexte aflate la limita competiției dintre loaial sau neloaial.

În armata romană conceptul a fost definit în anul 2006, odată cu apariția Doctrinei operațiilor informaționale S.M.G.- F.O.P. 3.15. Documentul a fost inițiat și realizat în cadrul Secției Operații Psihologice, din Direcția Operații și se constituie ca un ansamblu de principii și reguli de bază privind înțelegerea și implementarea lui.

“Doctrina” definește conceptul făcând referire la principalele elemente definitorii ale operațiilor informaționale care se execută în sprijinul operațiilor întrunite, cadrul general de planificare, desfășurare și evaluare a efectelor acestora, precizând totodată, sistemul relațional dintre structurile de INFO OPS și alte structuri din interiorul sau din afara organismului militar implicate în desfășurarea acțiunilor militare la pace, criză și la război.

Operațiile informaționale – INFO OPS constituie acțiunile sincronizate și coordonate, ce au fost planificate și desfășurate pentru a obține efectele dorite asupra voinței, puterii de înțelegere și capacităților/mijloacelor adversarului, potențialului adversar sau altor entități aprobate de Centrul Național de Comandă Militară în sprijinul realizării obiectivelor comandantului, prin afectarea informațiilor și proceselor bazate pe aceste informații, concomitent cu valorificarea informațiilor proprii, dar și cu protecția și întărirea sistemelor bazate pe informați.

Războiul informațional desfășurat și înțeles ca agresiune informațională reprezintă totalitatea acțiunilor disimulate de influențare ce sunt îndreptate atât împotriva organelor, instituțiilor sau organismelor sistemului național de securitate cât și împotriva organismului specializat pe securitate națională, din orice stat constituit ca subiect de drept internațional, în scopul controlului asupra majorității pârghiilor de gestiune ale acestuia. Statul agresat nu își mai controlează resursele strategice, nu își mai poate exercita puterea și nu mai poate asigura majorității cetățenilor un climat social adecvat.

INFO OPS coordonează ansamblul politicilor, procedurilor și acțiunilor personalului specializat și tehnologiei folosite în scopul influențării cunoștințelor, convingerilor și credințelor factorilor de decizie și ale combatanților părții adverse, pentru a le afecta abilitatea de a decide și voința de a lupta, perturbându-le procesul de planificare, conducere și desfășurare al operațiilor militare sau nonmilitare, concomitent cu protejarea și valorificarea informațiilor și sistemelor informaționale, precum și asigurarea rezistenței și stabilității psihomorale a forțelor armate și populației proprii.

INFO OPS are ca scop principal degradarea/neutralizarea procesului decizional al părții adverse dar și al infrastructurii și tehnologiei sale informaționale. Se desfășoară pe două componente complementare, una pasivă (defensivă) și alta activă (ofensivă) si asigură îndeplinirea scopurilor războiului informațional – dominarea informațională a adversarului.

Cele două laturi se integreze una în cealaltă și totodată sunt sprijinite de activitatea informativă, în scopul de a avertiza/modela prioritar factorii de decizie amici și inamici, de a promova obiective specifice, la pace, criză, război și post-război.

APLICAȚII ALE OPERAȚIILOR INFORMAȚIONALE

ÎN DIFERITE ARMATE ȘI ÎN ALIANȚA NORD-ATLANTIC

Documentele definitorii ale domeniului în cadrul Alianței și anume proiectele pentru o nouă „Politică NATO pentru INFO OPS” – MC 422/2 și cea de-a patra variantă de Doctrină NATO

A INFO OPS – AJP 3.10, elaborată în 2006 nu au fost aprobate de către Consiliul Nord-Atlantic datorită implicațiilor pe care acestea le presupuneau în domeniul politic, comunicării publice, economic și diplomatic, resimțindu-se lipsa unei Strategii informaționale – Info Strategy – la nivelul Alianței, care să definească cadrul de desfășurare al activităților specifice fiecărui domeniu.

În aceste condiții, până la adoptarea unei Strategii informaționale la nivelul NATO, în scopul asigurării funcționării conceptului de operații informaționale militare, în cadrul misiunilor Alianței în curs de desfășurare din Kosovo, Afganistan, Marea Mediterană s-a convenit asupra adoptării unor documente doctrinare interimare corespunzătoare, ceea ce înseamnă că fiecare comandant de forță (COMKFOR, respectiv COMISAF) își va organiza după cum va crede de cuviință structurile, atribuțiile lor și relațiile dintre acestea.

La acest moment este apărută o nouă doctrină AJP 3.10, care nu conține modificări majore. Ea a fost publicată la sfârșitul anului 2007, având la bază proiectul MC422/3 -” NATO Military Policy on Information Operations” (Strategia militară a NATO pentru operațiile informaționale, aprobată de către Comitetului Militar, în martie 2007) și care operează pe trei direcții: acțiuni de influențare, perturbarea procesului de comandă și control al adversarului și protecția informațiilor proprii.

Operațiile informaționale engleze:

Doctrina britanică a operațiilor informaționale păstrează același cadru conceptual euroatlantic, cu unele particularități determinate de spiritul pragmatic și eficient al britanicilor.

Info Ops reprezintă o „strategie integratoare” și nu o capacitate de luptă propriu-zisă. Info Ops „nu comandă nici o capacitate militară, ci se orchestrează și se sincronizează, ca parte a managementului unei campanii, o categorie largă de activități destinate să îndeplinească obiectivele comandantului forței întrunite respective”.

Info Ops în Germania

Armata germană dispune, după Statele Unite, de cele mai mari și mai puternice forțe și mijloace de operații psihologice din NATO, asumându-și responsabilitățile de națiune cadru pentru PSYOPS-ul din HQ ISAF (Kabul în Afganistan), simultan cu menținerea unei contribuții consistente în materie de tehnică și personal în cadrul KFOR (la Prizren și Pristina în Kosovo). Remarcabilele resurse tehnice și umane PSYOPS germane sunt susținute de o doctrină a „informării operative” adoptată în cadrul Bundeswehr-ului ( a fost construită pe aceiași piloni cu mode-lul NATO).

Militarii germani au inclus însă în doctrina lor și expresia „operații informaționale întrunite bazate pe efect” care integrează cele două concepte al războiului bazat pe rețea și al operațiilor bazate pe efect: „În principiu, toate mijloacele pot fi folosite în cadrul operațiilor informaționale întrunite bazate pe efect, atunci când țintele politice și militare necesită acest lucru”.

China în abordarea operațiilor informaționale.

Preocupările chineze în domeniul războiului informațional, atât în ceea ce privește partea soft, cât și în cea tehnologic-informatică sunt în mare parte învăluite de secret, dar, la fel ca și rușii sau alte națiuni care aspiră la o poziție de lider într-o viitoare lume multi-polară, au analizat evoluțiile militare observabile în timpul conflictelor din Golful Persic sau Kosovo în care au fost scoase la luptă cele mai noi capacități militare occidentale și americane.

China posedă un program denumit „Puterea invincibilă”, inclus într-o rețea de 48 supercalculatoare dispuse în diverse locuri de pe glob, folosite în domeniul afacerilor. Într-un studiu al staff-ului armatei chineze, specialiști săi susțin că victoria în războiul strategic informațional al secolului XXI stă în suveranitatea propriei rețele informaționale și controlul asupra rețelei sale de către o putere străină, ar pune în primejdie interesele vitale naționale ale Chinei și ar însemna implicit agresarea civilizației chineze.

Acțiunile informațional-psihologice rusești – Federația Rusă, întocmai ca și predecesoarea sa Uniunea Sovietică, a fost și este extrem de interesată de conceptul de război informațional. Rusia nu oferă încă o perspectivă transparentă și coerentă asupra acestui domeniu, cel puțin din punct de vedere teoretic și doctrinar.

Militarii ruși folosesc în loc de termenul nord-atlantic de „operații psihologice”, pe cel de „acțiuni informațional-psihologice”, care desemnează același gen de activități, dar care se referă și la acțiuni militare în forță, de mare impact psihologic. Pe de altă parte, rușii utilizează și conceptul de „control reflexiv” sau „războiul informațional intelectual” care presupune „furnizarea unor informații oponentului pentru a-i determina o reacție prestabilită, fără ca acesta să fie conștient că este subiectul unei manipulări”.

Trupelor rusești li se aplică în schimb conceptul de „sprijin psihologic”, care presupune influențarea dirijată a militarilor pentru a le asigura acea stabilitate psihică și soliditate a moralului care să le permită să acționeze în orice condiții.

Mijloacele de manipulare au astăzi efecte mult amplificate de era informațională. Descrierea mijloacelor informaționale și psihologice utilizate pentru manipulare făcută de specialistii rusi se bazează pe îndelungată experiența în domeniu acumulată de U.R.S.S. în timpul războiului rece, când multe din aceste mijloace au fost utilizate.

Mijloace informaționale sunt asociate cu schimbarea intenționată, din partea celui ce manipulează, a conținutului comunicării, raportat – transmis receptorului. Metodele utilizate includ:

a) prezentarea în mod intenționat a unui neadevăr ori a unei informații distorsionate sau neutre în scopul dezinformării;

b) darea unor explicații ale faptelor ce reflectă un punct de vedere unilateral al subiectului aflat în discuție;

c) reducerea conținutului informațiilor transmise, eliminându-le pe cele care nu slujesc punctul de vedere al celui ce manipulează informațiile în cauză;

d) prezentarea zvonurilor drept adevăruri, reducerea importanței unor informații prin suprasaturarea receptorului cu altele redundante;

e) atribuirea informațiilor, în mod intenționat și fraudulos, unor surse neutre de prestigiu sau „surse de încredere”;

f) facilitarea unor așa zise „scurgeri” de informații confidențiale în scop de intoxicare;

g) utilizarea calomniilor pentru a „otrăvi” opinia receptorului în legătură cu anumite subiecte de interes.

Pentru manipularea psihologică și informațională, statele moderne își focalizează atenția asupra mijloacelor tehnice. Telefoanele mobile, televiziunea prin satelit, internetul, faxurile portabile, sunt unele dintre noile instrumente sau, dintr-o anumită perspectivă, arme care au energizat atingerea obiectivelor manipulării. „Muniția” pentru aceste arme este

asigurată de mijloacele de dezinformare/neutralizare/anihilare.

https://www.youtube.com/watch?v=ywPIKrDQ3sY

ACTIVITĂȚILE PSIHOLOGICE DE PE CÂMPUL DE LUPTĂ

Japoneziiau folosit postul de radio “Tokyo Roșe” pentru a emite muzică, propagandă și concepte de descurajare a ianmicilor. Germanii au folosit Mildred Gillar, cunoscută ca “Axis Sally”. Americanii au folosit descurajarea și operațiunile psihologice pentru a convinge comandamentul german că invazia din ziua Z va avea loc la Calais și nu în Normandia. Pentru a întări convingerea germanilor că debarcarea nu va avea loc în Normandia, aliații, printre alte tehnici folosite, au îmbrăcat un cadavru de pe un submarin german, găsit înecat în mare, în hainele unui curier din armata aliată și, l-au “dotat” cu hărți și înscrisuri care atestau o viitoare debarcare la Pas-de- Calais.

Totuși, cea mai bună și mai inovativă utilizare a războiului psihologic poate fi atribuită stației de emisie BBC. Pe perioada mai-septembrie 1940, când invazia germană în Anglia părea iminentă, și-a început emisia un program ușor de audiat, rezultat al postului BBC și care adesea era ascultat chiar de germani. Este celebră o acțiune “confecționată” de postul de radio BBC. Astfel, aflând că familiile muncitorilor din Hamburg urmau să fie evacuate în est, datorită intenselor bombardamente, postul de radio respectiv a adăugat o “informație” suplimentară, și anume că în Polonia și Slovacia bântuie holera și tifosul, anunțând că astfel de epidemii au izbucnit în taberele speciale de copii evacuați. Pentru a spori credibilitatea, englezii au transmis mesajul respectiv, nu direct, ci într-o formă extrem de abilă: Dr. Conți, Reichsfuhrer pentru medicină, i-a felicitat pe ofițerii medici din taberele pentru copii din landul Werthenland, pentru devotamentul dezinteresat cu care luptă împotriva epidemiei de difterie din rândul copiilor. El a exprimat satisfacția sa pentru succesul obținut în depășirea tragicei lipse de medicamente și reducerea numărului morților la o medie de 60 pe săptămână. Oricine își poate imagina ce efecte au avut asemenea știri “liniștitoare” asupra soldaților ai căror copii se aflau în acele tabere sau ale căror familii urmau să fie evacuate în zona unde “holera și tifosul făcea 60 de victime pe săptămână”.

În Vietnam, SUA a angajat aparatele B-52 și bombardiere de luptă asupra Hanoiului și Haiphong pentru a forța comuniștii să încheie un acord de pace, prevederi cheie pe care deja le acceptaseră. Comuniștii au convenit asupra termenilor doar după ce forțele militare au fost măcelărite pe câmpul de luptă. Anterior aranjamentelor, forțele comuniste din Vietnam s-au confruntat cu ofensive puternice, înfrângeri care nu le-au lăsat nici o perspectivă pentru beneficii militare imediat următoare. Datorită nevoii de securitate a operațiunii americanii din zonă nu au putut fi evacuați înainte de atac. Această complicație cât și necesitatea de a minimaliza dezastrele și pagubele fizice, au făcut din echipele PSYOP cheia operațiunii.

Războiul din Golf a schimbat total semnificația utilizării operațiunilor psihologice multimedia. Emisiunile radio-TV, broșurile și megafoanele au folosit teme despre fraternitatea arabă, forțele aeriene aliate și izolarea irakiană, pentru derutarea cât mai multor soldați inamici din deșert. Una din cele mai eficiente tactici au implicat distribuirea de fluturași care informau că vor fi bombardați în 24 de ore și ca urmare trebuie să se predea pentru evitarea distrugerilor. Au fost împrăștiate în doar 7 săptămâni, 29 milioane de fluturași în cel puțin 14 sortimente diferite. Acești fluturași difuzați în spatele liniilor irakiene au avut impact asupra aproximativ 98% din cei 300.000 de membri ai armatei. Grupul 4 PSYOP și-a început emisiunea radio, Vocea Golfului, pe 19.01.1991. Ea a funcționat continuu până la 01.04.1991, cumulând mai mult de 210 de ore de emisie în direct și 330 de ore de progarme înregistrate. Au fost emiși un total de 2072 de itemi asociați cu 189 de mesaje de operațiuni psihologice.

Iraq a ales să folosească un nume feminin, “Baghdad Betty”, pentru a-și realiza emisia de propagandă pentru a determina și deziluziona inamicul. Din nefericire pentru Iraq, ei au uitat că, un program pentru război psihologic cu adevărat eficient trebuie să aibă aportul unor psihologi clinicieni și psihologi (sociali) ai organizațiilor, înalt calificați, “specializați în dinamica inconștientă a motivației și comportamentului uman “și care cunosc “valorile și obiceiurile diferitelor culturi”. În una din primele sale emisii, postul Bagdad Betty atenționa soldații americani că, în timp ce ei se află în deșertul Arabiei Saudite, acasă, soțiiile și prietenele lor se culcă cu Tom Cruise, Tom Selleck și Bart Simpson. Eșecul, lăsând la o parte ridicolul suficient de a presupune că soțiile și prietenele vor fi seduse de două staruri de cinema, a survenit prin slaba cercetare a culturii americane. Astfel, Betty a pierdut orice șansă de credibilitate. Pe parcursul operațiunii Furtună în Deșert, grupul 4 de operațiuni psihologice a prezentat echipele tactice de megafoane. Echipele de megafoane emiteau îndemnuri la predare, mesaje de hărțuire și viclenie.

Majoritatea echipelor au atașate lingviști din arabia Saudită, Egipt sau Kuweit, pentru a executa emisii în direct după cum o cerea situația din teren. Echipele de megafoane au fost implicate într-un mod inovativ pentru controlul prizionierilor cu emisiuni destinate să realizeze pacificare a prizionierilor și să evidențieze autoritatea Poliției Militare. Unul din cele mai bune exemple ale reușitei utilizării megafoanelor a apărut în timpul războiului din Golf. Pentru a nu asedia direct insula, echipa tactică de operațiunin psihologice din cadrul Batalionului 9 de operațiuni psihologice, folosind un elicopter UH-1N, megafoanele zburătoare au survolat în jurul insulei, însoțite de arme de escortă. Mesajul transmitea adversarului, predarea în formație a doua zi. Adoua zi, 1405 iraqieni incluzând un general, așteptau în formație la turnul de radio pentru a se preda forțelor de marină fără a se trage măcar un foc.

Bibliografie:

1 Hugo Grotius, Dreptul războiului și al păcii, București, 1968;

2 C. Clausewitz, Despre război,ed. românească prefațată de dr. Corneliu Soare, 1976;

3 Concept impus de către teoreticienii militari, după Antoine Henri, baron de Jomini (1779-1896), Precis de l`art de la guerre, Paris, 1938, în Pagini din Gândirea militară universală,Vol.II, Epoca medievală și începuturile epocii moderne, ediție îngrijită de S. Pintea și Gh. Tudor, București, 1985;

4 Alvin Toffler, Powershift, Editura Antet, București 1995;

5 Rona Thomas, analist politico-militar, în Richard D., Special Report on R.I., Computer Security Journal, vol.11, nr. 2, 1996;

6 Analist civil din Ministerul Rus al Apărării;

7 S.M.G./F.O.P.-3.15., Doctrina operațiilor informaționale, București, 2007;

8 Yoshihara, Toshi, Chinese Information Warfare: A Phantommenace or Emerging Threat, Strategic Studies Institute, US ArmyWar College Newsletter, Carlisle, PA, november, 2001;

9 Academia Statului Major General Rus;

10 Păun Vasile, Popa Anca Monica, O provocare strategică:Războiul informațional, Editura UTI, Buc