Comunicarea Politica In Mediul Online din Romania. Campania Pentru Alegerile Prezidentiale din 2014

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de

Socio-Umane

Comunicarea politica in mediul online din Romania. Campania pentru alegerile prezidentiale din 2014

Indrumator:Bogdan Gheorghita

Student:Siia Oana

Sibiu

2016

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Alegeri prezidențiale în România, 2014

Alegeri prezidențiale în România, 2014

Alegerile prezidențiale din România au avut loc în două tururi de scrutin, la 2 noiembrie 2014 și la 16 noiembrie 2014. Pentru al doilea tur s-au calificat premierul în funcție, Victor Ponta (Alianța PSD–UNPR–PC), cu 40,44% din voturi, respectiv primarul Sibiului, Klaus Iohannis (ACL), cu 30,37%. În al doilea tur, cu o participare la vot cu peste 10% mai mare față de primul tur, Iohannis a obținut 6.288.769 de voturi, reprezentând 54,43% din opțiuni. Victor Ponta a obținut 5.264.383 de voturi, reprezentând 45,56%.

Alegerile au fost marcate de cozi lungi de așteptare la secțiile din străinătate, de până la zece ore. În pofida statului la rând, zeci de mii de cetățeni români nu au reușit să voteze, toate secțiile fiind închise la ora 21. După numărarea voturilor din străinătate a devenit certă preferința românilor din diaspora pentru candidatul opoziției, Klaus Iohannis, care a obținut în diaspora cel mai bun scor (89,73%).

Conform Constituției României, art. 83, mandatul președintelui este de 5 ani, cu posibilitatea înnoirii sale o singură dată.

Organizarea alegerilor

Guvernul Ponta a modificat prin OUG 45/2014 modalitatea de alegere a președintelui României, pentru ca votul să poată fi exprimat de alegători în orice secție de votare.

OUG 45/2014 a fost criticată de Partidul Național Liberal sub aspectul favorizării votului multiplu, la mai multe secții de votare. În data de 5 august 2014 PNL a sesizat Curtea de Apel București cu o cerere de anulare a OUG 45/2014. La 20 august 2014 instanța a decis sesizarea Curții Constituționale în această cauză. Această instanță a respins în data de 16 septembrie 2014 excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, fără să o judece pe fond.

În data de 19 septembrie congresmanul american Christopher Smith, membru al Comisiei pentru Afaceri Externe din Camera Reprezentanților, a adresat o scrisoare premierului Ponta, în care și-a exprimat îngrijorarea față de modificarea legii electorale în perioada campaniei electorale. Congresmanul Smith a arătat că legislația electorală trebuie adoptată în urma dezbaterii în Parlament, nu prin modalitatea unei ordonanțe de urgență.

Depunerea candidaturilor

Primul candidat care și-a înscris candidatura a fost Victor Ponta, care a depus pe 17 septembrie listele cu semnături. Klaus Iohannis și-a depus candidatura pe 20 septembrie. Monica Macovei și-a depus candidatura pe 21 septembrie, anunțând că a strâns peste 300.000 de semnături.

În data de 22 septembrie și-au depus listele mai mulți candidați. Călin Popescu-Tăriceanu a ajuns la ora 10:00 la Biroul Electoral Central și și-a înscris candidatura ca independent, întrucât înregistrarea partidului PLR trena încă în justiție. Elena Udrea și-a depus candidatura prezentând peste 400.000 de semnături. Dan Diaconescu a strâns conform propriei declarații peste 300.000 de semnături. În aceeași zi Hunor Kelemen a depus listele cu peste 270.000 de semnături.

La 23 septembrie, ultima zi în care a fost posibil să fie depuse candidaturi, s-au înscris Teodor Meleșcanu, Corneliu Vadim Tudor și William Brânză și ceilalți candidați.

Sondaje de opinie

Turul întâi

Prezența la vot

Consulatul general din München. Coada cu puțin timp înainte de închiderea urnelor.

Rezultate

Deficiențe

Protest spontan al alegătorilor care nu au apucat să voteze la Consulatul general din München. Conform cotidianului Die Welt, au demonstrat sute de oameni.

Lipsa formularelor tipizate

În mai multe secții de votare din Sectorul 2 din București, în Timișoara și în județul Cluj au apărut cazuri în care nu mai existau formulare tipizate pentru declarațiile pe proprie răspundere. Alegătorii care votau în afara localității de domiciliu nu au putut vota și au fost nevoiți să caute alte secții care mai aveau aceste formulare. Purtătorul de cuvânt al PNL, Alina Gorghiu, a declarat, într-o conferință de presă, că solicită demisia de urgență a prefectului de București, fiindcă acesta a refuzat să pună la dispoziția secțiilor de votare declarații suficiente pe care cetățenii să le completeze pentru a putea vota pe listele suplimentare.

Votul în diaspora

Din cauza numărului mic de secții de votare din străinătate (294 de secții) și a procedeului deficitar de votare în afara țării, foarte mulți români nu au reușit să voteze până la închiderea urnelor, deși aceștia au stat mai multe ore și au format cozi de mii de persoane în mai multe capitale europene, dar și în alte orașe.

Federația asociațiilor de români din Europa au solicitat Biroului Electoral Central să prelungească programul la secțiile de votare din străinătate unde zeci de mii de persoane nu au reușit să voteze până la închiderea urnelor. Asociația cere și demisia ministrului de externe, Titus Corlățean. De asemenea, sute de români au protestat în seara alegerilor în fața sediului Ministerului Afacerilor Externe.

Candidatul Monica Macovei și Cătălin Predoiu au cerut demisia Guvernului Ponta pentru proasta organizare a alegerilor.

Președintele în funcție, Traian Băsescu, a spus că a urmărit cu atenție procesul electoral de duminică, atât din țară cât și din diaspora. Șeful statului a spus că se impun demisiile ministrului de Externe Titus Corlățean și a ministrului delegat pentru Românii de Pretudinteni Bogdan Stanoevici, acuzând "Grave deficiențe la organizarea votului în străinătate"

Candidatul independent Gheorghe Funar a cerut Biroului Electoral Central anularea alegerilor din 2 noiembrie și reluarea lor. Motivul invocat este că nu s-a asigurat egalitatea cetățenilor în fața legii, prin "încălcarea" dreptului de a vota al cetățenilor români aflați în străinătate.

De asemenea, parlamentarul german Gunther Krichbaum, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Bundestag, a sugerat că împiedicarea dreptului la vot echivalează cu fraudarea alegerilor și a apreciat că forurile europene competente trebuie să investigheze problema votului din Diaspora. În opinia lui Krichbaum, premierul Ponta și-ar fi pierdut deja orice autoritate de a mai exercita o funcție guvernamentală.

Între cele două tururi de scrutin

Pe data de 8 noiembrie președintele Traian Băsescu a cerut din nou demisia Ministrului Afacerilor Externe, Titus Corlățean.

În zilele de 8 și 9 noiembrie zeci de mii de români s-au adunat în marile orașe ale României pentru a protesta împotriva premierului Ponta și a ministrului Corlățean. Cele mai importante proteste au avut loc în Timișoara și Cluj, dar proteste semnificative au avut loc și în București, Constanța, Iași, Brașov și Oradea.

În același sfârșit de săptămână a devenit publică implicarea unor înalți clerici ai Bisericii Ortodoxe Române, între care arhiereul Iustin Hodea, în campania electorală a lui Victor Ponta. O investigație realizată de TVR Cluj a demonstrat implicarea mitropolitului Andrei Andreicuț în campania lui Ponta.

Pe data de 9 noiembrie s-a aflat că diplomații români din Italia, țară în care se află o comunitate largă de români, au cerut ajutor autorităților locale italiene pentru deschiderea de secții de vot în două orașe (Riano și Verbia) în care trăiesc un număr mare de români. Primăriile din Italia au răspuns pozitiv cererii diplomaților români din peninsulă, însă Ministerul Afacerilor Externe a refuzat sprijinul acestora.

Pe 10 noiembrie europarlamentarul PMP Cristian Preda a transmis o scrisoare lui Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, și lui Martin Schulz, președintele Parlamentului European, în care a semnalat problemele apărute în diaspora în primul tur al alegerilor prezidențiale. Cristian Preda le-a cerut liderilor europeni să aibă o poziție publică în care să-i solicite premierului Victor Ponta respectarea dreptului de vot a românilor din diapora.

Biroul Electoral Central a anunțat că deschiderea de noi secții de votare în diaspora este atât legală cât și recomandată. Anunțul a fost făcut printr-un comunicat de presă și nu printr-o hotărâre juridică, ceea ce a permis guvernului să spună că nu există bază legală pentru deschiderea de noi secții de votare în străinătate. Ministrul Titus Corlățean a ignorat comunicatul de presă al BEC și și-a depus demisia pe data de 10 noiembrie pe motiv că el nu dorește să încalce legea, transformându-și propria demisie într-un atac politic la adresa șefului statului și a contracandidatului prim-ministrului în turul al doilea: „Nu accept să încalc legea, ca MAE să fie forțat să încalce legea pe considerente de interese politice, electorale, ale domnilor Băsescu și Iohannis. Și nu pot accepta să ofer motive de contestare a rezultatelor alegerilor prezidențiale din turul II pe considerente de nelegalitate a înființării de noi secții de votare în străinătate”

Tot pe 10 noiembrie premierul Ponta a trimis șefului statului decretul de numire a lui Teodor Meleșcanu, candidat la prezidențiale în turul întâi și susținător al său în turul al doilea, în funcția de ministru de externe. Președintele Băsescu a semnat în aceași zi decretul de numire, motivând că nu vrea să lase în aer problema deschiderii de noi secții de vot în diaspora. Teodor Meleșcanu a depus jurământul în aceeași zi. Cu toate acestea, la 14 noiembrie, Meleșcanu a declarat că „nu MAE organizează alegerile din diaspora, ci BEC, alături de Biroul Electoral pentru Străinătate”.

Dezbaterile electorale

Dacă în turul întâi nu a existat nici o dezbatere între niciunul dintre cei 14 candidați la prezidențiale, problematica dezbaterilor prezidențiale a fost pusă în prim plan după turul întâi și transformată în motiv de atacuri de campanie.

Echipa premierului Victor Ponta a fost cea care a pornit negocierile pentru campanie pe 2 noiembrie: l-a invitat pe Klaus Iohannis sa vină pe zilele de 10, 11, 12 respectiv 13 noiembrie la posturile România TV, Realitatea TV, B1 TV respectiv Antena 3 pentru a dezbate pe niște teme decise de PSD. Klaus Iohannis a refuzat, menționând că dezbaterile ar trebui să aibă loc pe "o platformă publică, independentă, accesibilă celor doi candidați și întregii media" astfel încât nici un candidat să nu fie avantajat, iar temele pentru campanie ar trebui negociate.

Klaus Iohannis i-a recomandat premierului o dezbatere la Palatul Parlamentului la fel ca la alegerile prezidențiale din 2009, dar Victor Ponta a refuzat.

Pe 4 noiembrie Universitatea de Vest din Timișoara i-a invitat pe cei doi candidați la o dezbatere în Aula Magna a Universității. Klaus Iohannis a acceptat a doua zi invitația UVT.[ Răspunsul premierului a fost unul negativ. Premierul a insistat că dezbaterile ar trebui să aibă loc la televiziuni șă să fie moderate de jurnaliști. Klaus Iohannis s-a arătat nemulțumit de faptul că premierul a refuzat invitația Universității de Vest din Timișoara.

Pe 8 noiembrie președintele Băsescu i-a invitat pe cei doi candidați la Palatul Cotroceni pentru dezbatere. Deși Klaus Iohannis a refuzat să dea un răspuns concret invitației președintelui, echipa premierului s-a folosit de invitația șefului statului pentru a-și ataca contracandidatul asociându-l din nou cu acesta.

Pe 9 noiembrie ACL a cerut convocarea conducerii Parlamentului pentru a se discuta repartizarea timpilor de antenă pentru dezbaterea celor doi finaliști ai cursei prezidențiale. Pe 10 noiembrie, birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului s-au reunit, însă cele două părți nu au ajuns la o înțelegere nici de această dată.

Pe 11 noiembrie Klaus Iohannis a anunțat cu puțin timp înainte de începerea emisiunii că i se va alătura prim-ministrului Victor Ponta la Realitatea TV pentru o primă confruntare a candidaților. A doua confruntare a candidaților a avut loc pe 12 noiembrie la B1 TV.

Capitolul 2. Rolul mijloacelor de informare într-o campanie electorală

2.1. Rolul mass-media în promovarea candidaților

Primele generaţii de cercetători aveau credinţa că oamenii pot fi persuadaţi, convinşi, influenţaţi de media în a-şi însuşi puncte de vedere complet străine, credinţă complet răsturnată astăzi, când s-a ajuns la concluzia că media nu fac decât să reafirme, să reconfirme opinii deja existente.

Modelul stimul-răspuns presupune apropierea partenerilor actului comunicaţional, efectul produs fiind mai rapid şi de o intensitate mai mare. Teoria are la bază o anumită percepţie a societăţii de masă, văzută ca o comuniune gregară, uniformă, atomizată care are, prin urmare, acelaşi gen de răspuns la un stimul identic. Această viziune conduce la ideea unei societăţi uşor manipulabile prin orchestrarea unor campanii media bine direcţionate, fapt confirmat de istorie. În timpul celui de-al doilea Război Mondial,mijloacele media au fost foarte eficient utilizate pentru propagandă, mai ales de către nazişti, studiile demonstrând că, de această dată, oamenii au avut, într-adevăr, reacţii similare la acelaşi gen de mesaj.

Extrapolând, putem afirma că interacţiunea dintre media şi publicul ţintă este una de tip stimul-răspuns.

Emiţătorul transmite, nemijlocit, stimuli indivizilor, care, deşi separaţi, au, în linii mari, acelaşi tip de răspuns la stimuli identici. Răspunsurile declanşate de stimuli vor fi, cel mai adesea, rapide şi inconştiente, adică nesupuse unui control sever din partea raţiunii, vor avea aşadar un caracter precipitat, emoţional. De altfel, nu alta este intenţia multor sisteme media, care înţeleg să exploateze tocmai acestă vulnerabilitate a consumatorului, în modalităţi mai mult sau mai puţin discutabile sub aspect etic.

Aceeaşi teorie este sugestiv denumită de M. DeFleur “teoria glonţului magic” pentru a ilustra mai plastic modul în care mesajele “bombardează” indivizii, izolaţi, cu mesaje care, toate, determină reacţii, voluntare sau involuntare, nemijlocite şi imediate, media putând fi înţelese ca “factori declanşatori de comportament social programat”. Efectul produs este direct dependent de factori precum doza (în cazul acesta există şi alte elemente interesante, consideră De Fleur, citându-i pe Lazarsfeld şi Katz: “mass-media atotputernice, pe de o parte, transmiţând mesajul, şi masele reduse la atomi, pe de alta, aşteptând să îl recepteze – şi nimic în spaţiul dintre ele”). Unii cercetători i-au reproşat lui DeFleur caracterul prea general al teoriei, deşi se poate observa că ea vizează doar situaţii particulare ale comunicării de masă: crize sociale, sau, în opinia lui Dennis McQuail, dezordinea socială şi campaniile de influenţare a publicului.

Modelul hegemonic este fundamentat pe teoriile sociale marxiste, pe diviziunea claselor sociale şi pe ireconciliabilitatea lor. Teoria îşi ia drept cadru sau context social perioadele de calm şi stabilitate economică şi socială, stări nerevoluţionare aşadar. Burghezia sau clasele dominante îşi subordonează sistemele media, care devin un instrument ideologic, aservit unor interese de clasă. Controlul media echivalează, în aceste condiţii, cu puterea absolută, cu hegemonia. Totuşi, modelul rămâne tributar ideii de influenţă puternică; în definitiv, “puterea hegemonică nu este altceva decât reversul pasivităţii audienţei – un public activ şi critic nu ar asimila imediat valorile «picurate» de presă şi nu ar deveni atât de uşor prizonierul unei ideologii străine de propriile sale interese şi valori”.

Modelul dependenţei a fost lansat de M. DeFleur în 1976, ca urmare a observării omniprezenţei media în societate. Este necesar, mai întâi, sădefinim acest concept. Dependenţa trebuie privită ca o relaţie, un contract încheiat între două părţi, fiecare având nevoie de cealaltă în vederea satisfaceri necesităţilor sau îndeplinirii obiectivelor. Aplicând definiţia sistemelor media, obţinem: modelul de dependenţă admite o influenţăfoarte puternică a media asupra receptorilor, care determină schimbări de atitudini, de comportament, de mentalităţi. Ce trebuie să remarcăm este faptul că acest model este unul al unei dependenţe unilaterale, nefiind recunoscut fenomenul numit astăzi feedback. Aşadar, existădependenţă, dar numai din partea consumatorilor faţă de sursă. Mesajele, odată ajunse la destinatar şi prelucrate de către acesta, în direcţia inducerii unui anumit efect dorit de media, nu mai are valabilitate, adică, momentan, nu mai poate suferi modificări din nici o parte. Doar urmărind efectele produse şi dorind o reiterare sau o revigorare a mesajului, mass-media pot reactualiza informaţia.

Dependenţa de media se manifestă în grade foarte diferite, în funcţie de acumulările socio-culturale şi de nevoile de cunoaştere, de informare şi de orientare sau prelucrare a informaţiei. Ceea ce înseamnă că nu toate informaţiile au aceeaşi valoare pentru individ sau că o informaţie are aceeaşi semnificaţie pentru toţi indivizii. Studii asupra textului jurnalistic au evidenţiat o anumită clasificare a ştirilor, după un criteriu numit news worthiness, potrivit căruia cel mai mare impact îl au informaţiile despre ce s-a întâmplat, iar cel mai mic cele referitoare la ce s-a spus. Funcţia fatică, cea referenţială şi cea emotivă primează.

Nu putem nega însă în modelul lui DeFleur o anumită interdependenţă între variabilele procesului de comunicare: audienţa, deşi pasivă, mediaşi sistemul social, adică contextul. Aşa cum notează A. Bandura, “în asemenea modele de cauzalitate unidirecţională, comportamentele sunt descrise ca fiind modelate şi controlate fie de context, fie de anumite dispoziţii de ordin intern. Teoria cunoaşterii sociale explică psihosocialul ca funcţionând în termenii unei relaţii de 
 tricauzalitate, de reciprocitate. Pentru modelul determinismului reciproc, comportamentul, factorii cognitivi, biologici sau de altă natură, precumşi evenimentele din mediul apropiat operează ca determinanţi interactivi, fiecare supunându-se unor procese de influenţare bidirecţionale. Dar reciprocitatea nu înseamnă neapărat o egaliate a puterii surselor de influenţă. Unele pot fi mai puternice decât altele, însă e nevoie de timp pentru ca un factor să îşi exercite influenţa şi să activeze influenţe reciproce”.

Schimbarea perspectivei, trecerea adică la modelele influenţei limitate a media, a focalizat atenţia în direcţia examinării situaţiilor în care se realizează transferul de informaţie funcţională către audienţă, mai precis, identificarea meterialului transferat, în speţă mesajul denotativ şi faptele în sine, dar şi a conotaţiilor individuale asociate acestora, precum şi a stilului prezentării.

Noua atitudine a dus la descoperirea faptului că audienţa nu numai că află despre anumite fapte, evenimente prin expunerea la semnalele media, dar învaţă şi despre importanţa anumitor subiecte. Lippmann distingea încă din 1922 între realitate (environment) şi pseudo-realitate (pseudo-environment) – percepţia particulară şi individuală a acesteia. Or, această segregaţie nu face decât să împiedice eficienţa mesajelor-ţintă, care nu pot lua în considerare, tocmai din motive de randament, dualitatea percepţiilor receptorilor. Practicarea unui dublu discurs pare cea mai potrivită soluţie, echivocul, ambiguitatea contrastând astăzi, poate într-o măsură prea mare, cu aşteptările publicului.

Se va merge acum spre relativizarea efectelor mass-media, relativitate dată de următoarele elemente: “media reprezintă doar una dintre multiplele surse şi factori de influenţare; influenţa este condiţionată de alte componente ale mediului social; influenţa este mai curând indirectă, deci mediată de alte elemente ale mediului social”.

Comunicarea de masă nu poate urmări în totalitate tipicul celei interpersonale. Cercetările efectuate de Katz şi Lazzarsfeld asupra impactului media în campania electorală din 1940 au arătat că efectele campaniei, extinsă la nivel de masă, au fost neglijabile în raport cu cele obţinute în comunicarea interindividuală. Modelul stimul-răspuns părea să nu mai corespundă noilor realităţi, în condiţiile emergenţei noilor mijloace de comunicare în masă, radioul şi televiziunea.

În acest context, a fost avansat, în 1955, modelul fluxului în doi paşi. S-a lansat atunci ipoteza potrivit căreia schimbările de atitudine la nivelul audienţei de masă sunt doar indirect atribuibile sistemelor media, care au efecte directe, puternice şi uşor de urmărit cu precădere asupra liderilor de opinie ai diverselor grupuri. Prin urmare, responsabili de schimbările majore de atitudine ale publicului sunt aceştia, şi doar indirect media. Altfel spus, modelul comunicaţional suportă acum un alt element, un factor de mediere, de filtrare şi selecţie a mesajelor trimise de destinatori.

Modelul a avut ca punct de plecare următoarele ipoteze:

1) Indivizii nu trăiesc izolaţi, ci în grupuri, atomizaţI într-o ţesătură socială, astfel încât grupul devine factorul integrant în societate;

2) Media nu exercită o influenţă directă asupra indivizilor, mesajele lor sunt intermediate de relaţiile sociale şi de exponenţii acestora;

3) Unele persoane din grup sunt mai interesate decât altele de media, sunt consumatori mai mari ai mesajelor presei.

Verificarea acestor ipoteze a condus la crearea unei noi percepţii asupra procesului comunicaţional, reprezentat grafic astfel: destinatorul emite mesaje către un lider de opinie, receptorilor, care filtrează mesajul din grupul său şi-l retransmite, prelucrat.

Se pune acum problema cine poate fi lider de opinie, care sunt notele distinctive care îl particularizează din masa de receptori omogenă şi anonimă. S-au identificat următoarele caracteristici:

Credibilitate, asigurată prin participarea ctivă anterioară în viaţa publică a grupului şi reprezentativitate în concordanţă cu principiile şi obiectivele acestuia;

Relaţii de diferite tipuri cu indivizi sau alte grupuri exterioare;

Disponibilitate de expunere şi preluare a mesajelor emise de diverse surse.

Ceea ce aduce nou acest model este recunoaşterea capacităţii de reacţie a audienţei. Pasivă, omogenă, amorfă până acum, masa devine o unitate alcătuită din individualităţi animate de mentalităţi similare, dar care traduc mesajele primite de la liderii de opinie prin intermediul unor grile absolut personale. Mesajele suportă aşadar o dublă interpretare, din ce în ce mai puţin obiectivă, prin însăşi activitatea de selecţie a lor: o dată la preluarea de către liderul de opinie direct de la sursă şi apoi la preluarea lor de la intermediar de către masa receptorilor.

Ce rol mai au în aceste condiţii media? Ele îşi rezervă “rolul de factor de întărire a predispoziţiilor şI deciziilor luate”, rol bine evidenţiat de un alt model.

Modelul agendei vine pe fondul constatării imposibilităţii media de a acorda o atenţie egală tuturor evenimentelor. Media nu fac decât să selecteze, conform unor criterii şi priorităţi ce variază de la o instituţie la alta, anumite evenimente în dauna altora, adică introduc o ordine de priorităţi care, adesea, nu este cea reală, sau nu corespunde calendarului destinatorilor. Agenda publică este cea care se adaptează agendei media şi nu invers. Această chestiune odată lămurită, noile studii au abordat problema dintr-o altă perspectivă: dacă media creează agenda publică, cine creează agenda media? Răspunsul este, în linii mari, acelaşi: jurnalismul, ca şi profesiune, cu practicile, tradiţiile şi valorile sale reprezintă filtrul real al reflectării realităţii prezentate de către instituţiile media, indiferent de formele lor. “Informaţiile nu sunt o reflectare a evenimentelor zilei; ele sunt de fapt un set de povestiri construite de jurnalişti pe marginea acestor evenimente”, afirmaţie care evidenţiază rolul jurnaliştilor şi responsabilitatea de care trebuie să dea dovadă, ca fiind principalii factori de influenţă a stabilirii priorităţilor informaţionale. M. McCombs admite pentru SUA un singur agent extern în crearea agendei media: preşedintele. În rest, însă, în selectarea ştirilor politice primează aceleaşi valori jurnalistice, în dauna celor partizane. Apelând la cuvintele lui B. Cohen din 1963 putem conchide: “Poate că presa nu are succes în a le spune oamenilor ce să gândească, dar ea reuşeşte de minune în a spune despre ce să gândească”.

Esenţiale în dinamica cercetării efectelor media, mai ales a utilizărilor şi a gratificaţiilor sunt: conceperea audienţei ca reactivă, analiza pe termen scurt, imediată şi măsurabilă a schimbărilor de concepţii, de atitudini, de comportamente, presupunerea unei influenţe directe a media asupra audienţei. De fapt, A. M. Rubin simte nevoia unei disocieri între cele două categorii de cercetări. Cercetările despre efecte privesc cel mai adesea procesul comunicării de masă din perspectiva comunicatorilor, în timp ce analiza utilizărilor începe întotdeauna cu membrii audienţei. Cele două abordări au totuşi ceva în comun: “ambele încearcă să explice consecinţele comunicării de masă ca atitudini şi percepţii individuale, cum e cultivarea, ca schimbări de comportament (behavioristice), cum e dependenţa, sau ca efecte sociale”. Studiile despre utilizări şi gratificaţii, mai ales, recunosc capacitatea de iniţiativă şi activitate a audienţei.

De fapt, (re)activitatea consumatorilor reprezintă conceptul-cheie al modelului “uses and gratifications”, prin activitate înţelegând utilitatea, intenţionalitatea, selectivitatea şi implicarea acestora în procesul de consum mediatic. În ultimii ani, însă, s-a operat o nuanţare: cercetătorii nu mai percep audienţa ca fiind universal activă, ci doar variabil activă; altfel spus, nu toţi indivizii sunt la fel de activi tot timpul. Activitatea depinde, în sens larg, de contextul social şi de potenţialul pentru interacţiune. Elemente precum mobilitatea sau singurătatea sunt foarte importante. Un grad scăzut de mobilitate dublat de o mare singurătate au ca efecte o ritualizare a media şi o mai deasă căutare de sprijin din partea acestora. La fel de importante sunt şi dispoziţiile atitudinale, care funcţionează ca un filtru pentru media, dar şi mesajele şi utilizările. Mai mult, aceste atitudini, rezultând din experienţe trecute cu un anumit mediu şi producând aşteptări pentru noi gratificaţii, afecteazăînţelegerea media.

2.2. Influența presei asupra candidatului

Pe parcursul campaniei prezidențiale din 2014, s-au observat numeroase momente în care mass-media a jucat în rol decisiv în influențarea votului populației, fie prin apariții televizate ale participanților sau ale susținătorilor acestora, fie prin prezentarea din prisme diferite a evenimentelor politice din perioada respectivă, cu scopul evident de promovare sau de denigrare a unui personaj politic. Astfel, ca în orice campanie post-decembristă ce a avut loc la noi în țara, votul cetățenilor a putut fi influențat direct fie prin prezentarea concretă, obiectivă sau părtinitoare a unor situații, fie prin opinii ale unor persoane cu afinități politice, promovate de pârghiile de informare a populației.

Astfel, exemple relevante sunt reprezentate de momentul în care mass-media prezintă cum Guvernul Ponta a folosit pârghiile guvernamentale pentru a încerca să obtină un avantaj net în cursa electorală, cum a fost Ordonanța de Urgentă 55 care a permis traseismul politic al aleșilor locali, ordonanță care, în ciuda protestelor opoziției politice, a rămas validă, astfel că ACL a pierdut un număr mare de persoane cu influență asupra preferințelor populației, precum primari sau consilieri locali. Un alt moment îl constituie seria de probleme la secțiile de votare din diaspora, care au fost insuficiente și care i-au pus pe mulți români în imposibilitatea de a-și exprima votul. în urma acestei situații, ACL și reprezentanți ai românilor din străinătate au solicitat suplimentarea secțiilor de votare, pentru turul doi de scrutin, dar s-au confruntat cu refuzul Guvernului Ponta și al miniștrilor de Externe de a suplimenta numărul secțiilor de votare din străinătate, în pofida deciziei favorabile a Biroului Electoral Central.

Aceste două momente-cheie au fost de natură să starnească revolta cetățenilor, fapt care a provocat în țară mitinguri de protest. Pentru a evidenția modul concret în care unul din aceste momente a influențat votul oamenilor, prezentăm rezultatele unui sondaj realizat de INSCOP în intervalul dintre cele două tururi: ”În ceea ce privește opțiunea de vot, din totalul populației care declară că s-a prezentat la vot, 22,5% spun că opțiunea lor politică a fost determinată în mare măsură de problemele apărute la votul din străinătate, 20,1% arată că opțiunea lor a fost determinată în mică măsură de aceste probleme, în timp ce 55,9% spun că aceste situații nu au contribuit deloc la opțiunea lor de vot, iar 1,5% nu au dorit să răspundă intrebarii”.

Astfel, se observă faptul că preferința politică a aproape 43% din populația cu drept de vot care s-a prezentat la urne în ziua de 16 noiembrie a fost influențată de acest eveniment prezentat spațiul public. Un alt episod important de menționat din categoria celor subiectiv relatate ar fi denigrarea candidatului Elena Udrea prin prezentarea unor fotografii alături de Alina Bica, procuror șef DIICOT, într-o excursie privată la Paris, prezentarea unor suspiciuni din trecutul candidatului Klaus Iohannis cu privire la dobândirea de imobile, apariția președintelui în funcție, Traian Băsescu, care susține, fără dovezi, că deține informații conform cărora Victor Ponta, candidatul eșichierului politic, ar fi agent acoperit al Serviciului de Informații Externe. În principiu, majoritatea situațiilor de natură de a decredibiliza pe unul sau pe un alt candidat au fost rezultatul aparițiilor publice ale membrilor de partid direct implicați în campanie.

La categoria subiectivismului politic mass-media, cu rol în influențarea votului, se încadrează si perioada dintre cele tururi, interval în care toți candidații care nu au trecut de primul tur își anunță public susținerea unui anumit candidat competiție (exemplu: Corneliu Tudor C.P. Tăriceanu îl susțin pe Victor Ponta , Monica Macovei îl susține pe Klaus Iohannis). Acesta situație este completata de concursul direct, inițiat în spațiul public în ultimele zile ale companiei, de către președintele în funcție, Traian Băsescu, care își îndeamnă electoratul să voteze “anti-Ponta”.

De asemenea, televiziunile au influențat direct campania prin modul părtinitor de promovare a candidaților, în funcție de apropierile politice ale posturilor, fapt ce reiese din analiza Consiliului Național al Audiovizualului. Astfel, din monitorizarea cantitativă a posturilor tv, în intervalul 7-15 noiembrie (intervalul dintre cele două tururi prezidențiale), CNA concluzionează că Antena 3 si România TV au fost posturile de știri care în săptămana campaniei pentru alegerile prezidențiale 2014 au prezentat părtinitor informații despre Victor Ponta. În schimb, B1 TV s-a dovedit a fi cel mai echilibrat post, iar TVR 1, Realitatea TV, Digi 24 l-au promovat mai mult pe Klaus Iohannis, după cum urmează:

Antena 3: B1 TV:

Candidat: Klaus Iohannis -Victor Ponta Candidat Klaus Iohannis – Victor Ponta

știri Voce: 99-135 știri Voce: 66-65

știri Despre: 110-138 știri Despre: 12-25

Dezbatere (studio+tel): 15-66 Dezbatere (studio+tel): 12-25

Promovare (sec.): 51-5950 Promovare (sec.): 2895-3097

Digi 24: Realitatea TV:

Candidat: Klaus Iohannis-Victor Ponta Candidat: Klaus Iohannis – Victor Ponta

știri Voce: 186-167 știri Voce: 170-124

știri Despre: 233-222 știri Despre: 115-91

Dezbatere (studio+tel): 8-8 Dezbatere (studio+tel): 35-32

Promovare (sec.): 9060-8219 Promovare (sec.): 3364-2100

România TV: TVR 1:

Candidat: Klaus Iohannis-Victor Ponta Candidat Klaus Iohannis – Victor Ponta

știri Voce: 79-121 știri Voce: 8-6

știri Despre: 129-138 știri Despre: 1-3

Dezbatere (studio+tel): 23-51 Dezbatere (studio+tel) 4-4

Promovare (sec.): 96-4524 Promovare (sec): 3348-2141

În apărarea lor, conducerile posturilor au arătat că aceste eventuale situații părtinitoare au luat naștere ca o consecință a faptului că reprezentanții unor partide si anumiți candidați au refuzat invitațiile oferite de un post TV față de altul în funcție de „culoarea politică“ a fiecăruia. În ciuda derapajelor, CNA nu sancționat niciun post pentru dezechilibre între candidați.

De asemenea, probleme în acest interval au fost identificate si din punctul de vedere al promovării sau al decredibilizării unui anumit candidat. Spre exemplu, Jurnalul Național s-dovedit a fi un susținător necondiționat al lui Victor Ponta, în timp ce Adevărul l-a favorizat într-o mare măsură pe Klaus Iohannis între cele două tururi. Rolul mijloacelor de comunicare online în campanie si asupra notorietății candidaților Internetul a fost principala sursă de informare si, implicit, de influențare a votului în cadrul alegerilor prezidențiale din 2014, fapt învederat direct de două aspecte: În primul rand, la ultimele alegeri prezidențiale doar 60.000 de români aveau cont pe Facebook, în timp ce în ziua de 16 noiembrie se observă 7.2 milioane de conturi ale populației României pe acest site de socializare. În al doilea rand, se observă rezultatele studiului IRES efectuat pe un esantion de 6000 de persoane la finalul lui noiembrie, care arată că 54% dintre intervievați utilizează internetul. Dintre acestia, 46% au urmărit atât mesajele candidaților la președinție sau campania lor, cât si evenimentele politice din România în timpul campaniei.

De asemenea, 70% cred că internetul a influențat votul din al doilea tur. Ca exemplu concludent pentru modul în care internetul a influențat votul, vom prezenta un studiu realizat de Mediafax în intervalul dintre cele două tururi, care evidențiaza interacționarea dintre românii activi pe Facebook cu privire la situația politică din România. “Dintre primele zece articole care s-au râspăndit masiv pe Facebook în intervalul 9-16 Noiembrie, opt prezintă mesaje, scrisori deschise sau apeluri la mobilizare împotriva candidatului Victor Ponta, iar două sunt stiri care, la randul lor, au potențial de mobilizare, în urma problemelor generate de votul din strainatate”.

De altfel, majoritatea oamenilor si analistilor politici din România au convenit, în urma scrutinului prezidențial, că oamenii din mediul virtual au înclinat balanța votului între cele două tururi, aspect care a dus la consacrarea expresiei “Partidul Facebook”.

În aceste conditii, paginile de socializare ale celor doi candidați rămasi în cursă după primul tur, cât si evoluția notorietății acestora, reprezintă indici importanți în vederea comprehensiunii influenței asupra votului. În acest sens, vom prezenta un studiu amplu realizat de Mediafax în decursul lunii noiembrie. La începutul acesteia, pagina lui Klaus Iohannis avea un număr mai mic de fani în comparație cu Victor Ponta, întrucât era mai puțin cunoscut de opinia publică, iar profilul alegătorilor săi nu era pe deplin conturat. Pe de alta parte, la finalul lunii, în urma mobilizărilor masive din mediul online, numărul fanilor acestuia a crescut vertiginos, în general în rândul persoanelor cu vârste de 18-35 de ani. În schimb, datele legate de Victor Ponta au rămas constante, cu un numar mai mic de 1 milion de fani, cu vârste în general de peste 35 de ani.

Concluziile ultimei saptamani sunt cele mai importante: “…până duminică seara, raportul între numărul de fani Klaus Iohannis si cel al fanilor lui Victor Ponta, pe Facebook, era similar cu cel al voturilor finale. Astfel, din totalul fanilor atrasi de cei doi pe Facebook, 55% erau ai lui Iohannis, iar 45% ai lui Victor Ponta”. Sursa citată menționeaza că Iohannis – a cărui pagină de Facebook este mult mai recentă decat cea a liderului PSD – “…a avut o crestere spectaculoasă în ultimele două luni. În ultima saptamană de campanie, Ponta a pornit de la 665 de mii de fani, crescând usor până la 715 mii, în timp ce Iohannis a crescut de la 521 de mii de fani si a ajuns la 874 de mii în ziua dinaintea votului.

Pe 16 noiembrie, interacțiunea lui Iohannis cu fanii a crescut brusc, ajungând la 2.759.000 de like-uri, comentarii si share-uri într-o singură zi (total 15 noiembrie: 264 de mii de interactiuni). Pe 16 noiembrie, interacțiunea lui Victor Ponta cu fanii săi a crescut usor comparativ cu zilele precedente, ajungând la 294 de mii de interacțiuni (228 de mii in ziua precedenta).

Aceeasi analiză arată că Iohannis a avut un engagement al fanilor de trei ori mai mare comparativ cu Victor Ponta (106.3% față de 33.08%)”.De asemenea, fanii lui Iohannis s-au inmulțit rapid în rândul românilor din diaspora. Aceste date sunt relevante pentru a înțelege pe deplin diferența de vot dintre cele două tururi si cauzele acesteia. Astfel, se observă clar cum notorietatea unui personaj politic, cât si acțiunile politice la care acesta ia parte, pot schimba radical indicii unui scrutin politic.

Date interesante din sondaje pre-campanie + evoluția / recuperarea procentelor în timpul scrutinului. Un element de maximă noutate apare la aceste alegeri prezidențiale: într-o societate realmente misogină, în alegerile din noiembrie 2014 s-au înscris în cursă două femei: Elena Udrea și Monica Macovei. În istoria post-decembristă, singura femeie care a îndrăznit să ducă o bătălie de idei cu bărbații a fost în anul 2000, când independenta Graziela-Elena Bârlă a obținut în primul tur al prezidențialelor doar 0,55% din voturi. Referitor la accesul femeilor la cea mai înaltă funcție în stat, un sondaj INSCOP realizat la finele lunii august și începutul lunii septembrie 2014 relevă faptul că circa 43 % dintre români sunt convinși că nu contează dacă președintele este bărbat sau femeie, 38,1 % consideră că funcția prezidențială nu este potrivită pentru o femeie, iar 11,9 % dintre respondenți afirmă că preferă în fruntea statului o femeie.

Mai departe, 23 % consideră că o femeie ar schimba lucrurile în bine dacă ar avea acces la această demnitate, iar 15,4 % consideră că țara ar merge mai rău cu o femeie în frunte. În fine 47,5 % dintre români ar vota o femeie la conducerea tării și 40,8 % nu ar face acest lucru.

Este interesant că toate sondajele de opinie, chiar și cele mai vechi, în care cei doi au fost introduși în portofoliul de candidați, indică pentru turul al II-lea al prezidențialelor o luptă între Victor Ponta și Klaus Iohannis.

Candidatul ACL se situează în previziuni între 43% și 47% dintre opțiuni, iar Ponta undeva între 53% și 57%. Există și un sonjaj BCS, din iulie 2014 care arată o victorie „la fotografie” a lui Iohannis în turul al II-lea, cu 50,4 %, dar și un altul al CCSC din august 2014 care arată o victorie a lui Ponta cu 51% la 49%. Teoretic, din experiența anilor trecuți, rezultă că o diferentă de maxim 10 procente între primii doi clasați în primul tur de scrutin poate să dea speranțe celui mai slab clasat că în cel de-al doilea tur poate aduna atât de multe voturi încât să devină victorios. Întotdeauna, după revoluție, candidatul Stângii a obținut undeva între 30 și 35% în primul tur, clasându-se în fața opozantului, urmând ca persoana susținută de Dreapta politicii românești să recupereze din distanță în al doilea tur. Foarte importantă în toată această analiză este marja de eroare a sondajelor, situată undeva în jurul lui 3%. Mai jos se poate observa dinamica încrederii populației în toți candidații, cu câteva luni înainte de campanie. Comparativ cu rezultatul final al votului, se poate observa cum candidatul Klaus Iohannis recuperează un procent de aproape 25% între cele două tururi, în timp ce Victor Ponta acumulează un plus cu puțin peste 5% (54,44%-45.56%).

Totodată, relevante sunt și sondajele efectuate de CSCI după fiecare confruntare electorală dintre cei doi candidați din turul al doilea. Astfel, după prima confruntare, 70% au considerat că Victor Ponta a fost cel care a dominat dezbaterea. La a doua confruntare publică a celor doi, 58% au fost de părere, din nou, că Victor Ponta a fost cel ce a deținut controlul dialogului.

Cu toate acestea, se observă că aceste date nu au contat în privința alegerii câștigătorului în cel de-al doilea tur, astfel că părerea alegătorilor nu a fost influențată de confruntări.

2.3. Confruntările dintre candidații la funcția de președinte

În campania electorală, un accent deosebit se pune pe discursurile din cadrul dezbaterilor finale. Aceasta se bazează pe interacțiunea între candidați, construită pe baza unor enunțuri pozitive și negative ale căror scop este reliefarea calităților și avantajelor pe care le are fiecare dintre ei. În campania electorală din 2014, au fost organizate două confruntări între principalii candidați la funcția de președinte al României.

Prima confruntare

Prima dezbatere dintre Victor Ponta și Klaus Iohannis a avut loc marți seară, 11 noiembrie 2014, la Realitatea TV, fiind anunțată pe ultima sută de metri, după ce candidatul PNL a afirmat că participă la emisiune. Emisiunea a părut improvizată, cu regulile comunicate greu de înțeles. Iohannis a venit fără notițe, fără hârtii pregătite, în timp ce Victor Ponta a avut la îndemână o documentație consistență. Emisiunea a fost dominată verbal de Victor Ponta, care l-a întrerupt aproape tot timpul pe Iohannis, până la momentul în care moderatorul a amenințat cu tăierea microfonului.

Klaus Iohannis s-a plâns la începutul emisiunii că nu știe care sunt regulile dezbaterii și a intrat rapid în defensivă când l-a întrebat Lavinia Sandru cum poate afirma că dorește să fie președintele tuturor românilor dacă nu a mers în Chișinău și în Cernăuți până acum. La această întrebare, Iohannis a răspuns că Cernăuți și Chișinău nu fac parte din România. De notat că la întrebarea pentru Victor Ponta, Lavinia Sandru i-a cerut primului ministru să trimită un mesaj către alegătorii din Chișinău.

Temele mari de discuție au fost votul din diaspora, lupta anticorupție, imunitatea parlamentarilor, pensii, taxe și impozite, relații internaționale. Nici unul dintre candidați nu a oferit informații noi despre programele lor, despre poziționarea lor față de temele majore de dezbatere. În timpul emisiunii au existat câteva momente tensionate între cei doi candidați, cu replici acide. Iohannis l-a acuzat pe Ponta că a organizat alegerile din diaspora "execrabil", Ponta l-a acuzat că-i tratează pe români "ca un moșier, ca un stăpân de sclavi". Un alt moment tensionat a fost când Ponta i-a cerut lui Iohannis să-și prezinte scuze față de soția sa, Daciana, pentru un articol publicat în ziarul de promovare al ACL despre presupuse falsuri în declarația de avere. Iohannis i-a cerut lui Ponta la rândul lui să-și prezinte scuze că l-a făcut vânzător de copii, traficant de organe, că nu e bun român etc.

Replicile între ei au continuat, iar la final Iohannis și-a cerut scuze generic: "Dacă am lezat pe cineva în campanie, îmi cer scuze". Rapsunsul lui Ponta: "Mulțumesc". Emisiunea s-a terminat cu un anunț surprinzător al lui Rareș Bogdan, care a spus că Victor Ponta va rămâne în studiourile Realității TV pentru a mai participa la o emisiune. Klaus Iohannis a fost surprins și a precizat că, în opinia sa, Victor Ponta nu poate continua această emisiune, dar Rareș Bogdan a încercat să îi explice că este o emisiune similară cu cea la care a participat și el cu o seară în urmă și discuția va avea loc în alt studio. în cele din urmă, Victor Ponta nu a rămas în studiourile Realității TV.

După emisiune, Cozmin Gușă a declarat, la Realitatea TV, că Victor Ponta a fost fair play, pentru că, deși Rareș Bogdan i-a spus să mai rămână la emisiune, primul ministru a refuzat. În timpul dezbaterii, cei doi candidați au primit opt întrebări de la ziaristele Realitatea TV Lavinia Sandru, Ema Zeicescu și Denise Rifai. În jurul orei 21:30, Klaus Iohannis i-a atras atenția moderatorului că s-a terminat timpul alocat emisiunii. De notat sunt două intervenții relevante: Prima: Lavinia Sandru l-a încuiat pe Iohannis când l-a întrebat dacă a fost în vizite la Chișinău și Cernăuți. A doua: Denise Rifai l-a încolțit pe Ponta cu un citat din reprezentantul FMI, citat pe care Ponta îl citise distorsionat.

Reacțiile analiștilor si jurnaliștilor după prima dezbatere Jurnalistul Ion Cristoiu: "Cel puțin în materie de abilități politice, Victor Ponta a învățat multe de la Traian Băsescu. Marți seara, turuind cifre, punînd întrebări despre cifre, a reușit tot timpul să fie în ofensivă (…) Lui Klaus Iohannis i-a lipsit tema președinției, tema pentru care vrea să ajungă el președinte, la care trebuia să revină cu acceași încăpățînare cu care Victor Ponta a revenit la tema Traian Băsescu."

Dan Andronic: "Marele câștigător al serii de marți a fost publicul, MILIOANELE de oameni care au avut ocazia să-i vadă în carne și oase pe cei doi, dialogând, mai mult sau mai puțin aprins, a putut să cântărească argumentele și contra-argumentele fiecăruia."

Fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu, pe Facebook: "Iohannis s-a descurcat onorabil. Dar, la câtă muniție exista despre Ponta, putea să-l dea cu roțile în sus în primele zece minute. Și n-o spun ca un om de pe margine. Am stat față în față cu Ponta cândva și l-am văzut transpirat tot. E victima perfectă."

Jurnalistul Cristian Tudor Popescul: "Domnul Victor Ponta e aidoma unui sulițaș de infanterie ușoară, care se învârte în jurul panzer-ului Iohannis. Astea suint cele două atitudini, încercând mereu să-i înfingă sulița în coaste".

Lucian Mândruță, pe Facebook: "România trebuie cucerită cu emoție și nu cu analiză. Iohannis, deși pare că are dreptatea de partea lui, nu are și abilitatea artistică de a livra mesajul. Ponta, avocat șmecheraș cu vino-ncoace, a punctat prin două metode: întrebări retorice bine scrise, cu ironie mușcătoare și cu o stăpânire a subiectelor cu mult superioară".

A doua confruntare între candidați

Klaus Iohannis și Victor Ponta s-au întalnit din nou, miercuri seară, 12 noiembrie 2014, la B1 TV, în cadrul celei de-a doua dezbateri televizate dintre cei doi politicieni calificați în turul doi al alegerilor prezindențiale, moderată de Mădălina Puscălău. Klaus Iohannis a părut mult mai în largul lui și l-a pus în cateva rânduri în dificultate pe Victor Ponta, în special în momentul în care i-a cerut acestuia "ca intre barbați" să convoace vineri Parlamentul pentru a respinge legea amnistiei și pentru a ridica imunitatea tuturor parlamentarilor, având in vedere ca, în prealabil, DNA a cerut acest lucru. Ponta nu a oferit un raspuns clar.

Iohannis l-a acuzat pe Ponta că, a doua zi când va ajunge presedinte, va adopta legea amnistiei si gratierii. Ponta nu a părut deloc confortabil, iar Iohannis a reluat tema și a numit o lungă listă de lideri din PSD cu probleme penale: Năstase, Dragnea, Nicusor Constantinescu, Hrebenciuc – până la 38 de nume. Ponta a afișat un zâmbet și a încercat să contraatace cu exemplele Mircea Roșca, Tudor Chiuariu, Varujan Vosganian si Akos Mora (PNL).

Momentele-cheie ale dezbaterii au fost produse de Iohannis: În primul rand, când a vorbit de corupție, a prezentat o fotografie cu toți liderii PSD, printre care și Ponta, adunați să-l apere pe seful CJ Arges, Constantin Nicolescu. Iohannis a prezentat-o ca o dovadă a atitudinii PSD față de corupți, dându-i lui Ponta la începutul emisiunii un dosar plin cu scrisori de la români care nu au putut vota in Diaspora. În al doilea rând, a râs sfidator în timpul unui discurs populist al lui Ponta, moment în care candidatul PSD s-a enervat și l-a comparat pe Iohannis cu Băsescu. Pe finalul emisiunii Klaus Iohannis a avut o replică de efect, după ce Victor Ponta l-a acuzat din nou de apropiere de Traian Basescu. "Oare dl Basescu i-a prostit pe români cand v-a pus premier? Pe mine m-a refuzat, pe dvs v-a pus", a replicat Iohannis.

Reacțiile analiștilor si jurnaliștilor după a doua dezbatere

La fel ca și în cazul primei dezbateri electorale dintre cei doi candidați la alegerile prezidențiale, confruntarea dintre Victor Ponta și Klaus Iohannis, de miercuri seara de la postul B1 TV, a fost analizată la cald de jurnaliștii și analiștii politici.

Ion Cristoiu: "Amândoi concurenții au făcut greșeli copioase. Klaus Iohannis aducând în discuție chestia cu taloanele de pensie de ieri, fără să-și dea seama că emisiunea de acum nu mai are audiența celei de ieri. Victor Ponta a încercat să reîncălzească ciorba nepriceperii lui Klaus Iohannis".

Dan Andronic: "A fost mult mai bine. Am asistat la o dezbatere mult mai apropiată de ceea ce așteptau românii să vadă de la ultimii doi candidați rămași în cursă. Am avut o dezbatere care ne-a apropiat de ceea ce vedem în SUA, în debaterile dintre un Democrat și un Republican. Ambii candidați ne-au convins că sunt diferiți. Că propun Românii diferite, că ne cer votul pentru a reprezenta schimbarea."

Stelian Tănase, președintele TVR, pe blogul personal: "Făcind un bilanț după dezbaterile Ponta-Iohannis de la Realitatea tv și B1, cred că Ponta a ieșit primul. În prima dezbatere el a cîștigat destul de detașat. Aseară Iohannis a cîștigat, dar la o diferență mai mică decît cîștigase Ponta în prima seară. Pe total, Ponta păstrează un avans, nu mare, dar îl păstrează."

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu: "În această seară am avut o confruntare, în tranșee, nu una corp la corp, de luptă pe câmpie, cum a fost aseară. În această înfruntare, Klaus Iohannis, a fost mult mai bine. A venit cu biblioraftul, nici nu știu dacă a făcut bine. "Domnul Iohannis a spus campania electorală s-a încheiat. E abia miercuri. În loc să lupte până în ultimul minut."

Fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu, pe Facebook: "Ce a dovedit Ponta în seara asta? Nimic nou. A pus din nou tunul cu minciuni pe electorat. De data asta, spre deosebire de ieri, Iohannis a pus mai bine în evidență minciunile lui Ponta, faptul că e prizonier al corupților și se teme și să pronunțe "amnistie și gratiere", dar să mai fie de acord și cu convocarea Parlamentului. Iohannis i-a dat câteva lovituri subtile lui Ponta."

Radu Banciu, realizator B1 TV: "Victor Ponta a fost net superior lui Iohannis. Iohannis a venit totalmente nepregătit. Știu că publicul B1 nu vrea să audă asta, dar eu nu am ce să fac: Victor Ponta a fost net superior în această dezbatere. A fost o dezbatere care a pus capăt acestei campanii, Iohannis era atât de plictisit pe final, atât de obosit, încât nu văd de ce l-am mai chinui încă o dată. Am înțeles că lumea a început să-l admire pe Iohannis, dar asta poate din cauza faptului că Iohannis este umilit în aceste dezbateri."

2.4. Factorul Facebook în alegerile prezidențiale din 2014

Mizele alegerilor prezidențiale

A existat ceva în personalitatea candidatului Klaus Iohannis care a determinat alegători potențiali din țară și din diasporă să se mobilizeze sau, campania agresi- vă și cu tente negative desfășurată de candidatul Victor Ponta au fost factorii de- cisivi pentru câștigătorul alegerilor prezidențiale din Noiembrie 2014? Conștiința socio-politică a românilor a ajuns la un grad de maturitate, iar acest fapt acompa- niat de îndeplinirea nevoilor principale au avut ca efect transformarea anumitor dorințe, nașterea unor preferințe politice, nutrirea unor aspirații pentru un alt tip de viitor care să fie cumva scăpat de tenebrele comunismului.

Putem vedea în votul diasporei o dorință iminentă de exprimare a libertății (învățate prin comparația cu alte popoare) în mod oportun și pașnic. Putem vedea o diasporă care a învățat ce în- seamnă libertatea civică și felul în care poate fi ea exprimată. Au devenit conștienți românii din diasporă de propriile drepturi și au înțeles cum funcționează un sistem democratic în care propriul vot poate avea putere? Cert este că se putea observa o schimbare de atitudine și o schimbare a abordării legate de prezența la vot.

Am asistat deci la o atitudine individuală pozitivă față de posibilitatea exprimării propriului vot și la o fermitate în dorința de exprimare a acestuia. Gestionarea necorespunzătoare a secțiilor din diasporă a contribuit la acest efect prin faptul că a condus la solidarizarea și omogenizarea românilor cu drept de vot.

La sfârșitul anului 2013 estimările legate de o posibilă mobilizare a româ- nilor pentru vot a fost subestimată și datorită poziției pe care o avea România în clasamentul european privind accesul la internet prin fibră optică. Astfel în 2013 România era pe locul 23 în clasamentul european în privința conexiunii la inter- net prin fibră optică iar în anul 2014 a reușit să ajungă pe locul 5. „…deocamdată, având în vedere gradul extrem de scăzut de penetrare al internetului în România, procesele electorale NU au loc și NU se câștigă pe…Facebook!! În afară de asta, în conformitate cu studiile de specialitate, peste 95% din romani obțin informațiile despre realitățile din țară de la posturile de televiziune, restul de 5% utilizând pos- turile radio, presa scrisă și internetul.“

Miza principală era pusă pe atragerea acelui segment din alegători care erau complet dezinteresați de alegerile prezidențiale sau de alegeri politice în general. Găsirea unor motivații potențiale putea prestabilii câștigătorul scrutinului final. Această masă de alegători constituia un potențial uriaș și o resursă nefolosită. Iar dintr-o anumită perspectivă putea constituie o amenințare în cazul în care dorea să dea un vot de blam sau de răzbunare. Acest electorat constituie un cuțit cu două tăișuri iar în unele cazuri a fost manipulat intens. Astfel „factorul esențial pentru asigurarea victoriilor dreptei politice (pdl, pmp, pfc, pnțcd și pnr) atât la alegerile europarlamentare cât și la cele prezidențiale este reprezentat de… atragerea unui segment cât mai mare din rândul celor 11 milioane de romani care nu s-au prezen- tat la alegerile parlamentare din decembrie 2012!!“.

Partidul „Facebook“

La începutul anului 2014 a fost declanșat un semnal de posibilă implicare a Facebook-ului în mobilizarea alegătorilor care putea fi supus analizei analiștilor și putea constitui un posibil indicator discret pentru regizarea unui scenariu. Cu puține zile înainte de turul doi al scrutinului „pe Facebook au fost create în ultimele zile mai multe pagini de eveniment prin care românii sunt invitați să iasă în stradă pen- tru a susține dreptul constituțional de a vota. Manifestațiile sunt anunțate pentru ora 18.00, în Bucuresti- Piața Universității, Timisoara-Piata Victorii, Cluj-Piata Unirii, Iasi-Prefectura, Constanta-Parc Primărie, Brasov-Prefectura, Piatra Neamt-Teatrul Tineretului și Craiova-Piata Mihai Viteazu, Oradea-Piata Unirii, Galați. Este pentru a doua oară în ultimele două săptămâni când se inițiază proteste în stradă. Sâmbătă, 8 noiembrie, 10 mii de oameni au ieșit în stradă pentru a-i susține pe românii din străinătate, împiedicați să voteze în primul tur. A doua zi, pe 9 noiembrie, s-au mo- bilizat românii din străinătate, protestând la Paris, Londra, Dublin și Viena“.

Mobilizarea diasporei s-a făcut în mare parte prin intermediul rețelei de so- cializare Facebook. De exemplu „în Anglia, zeci de români aflați la sute de kilome- tri de secțiile de votare s-au mobilizat pe Facebook pentru a închiria autocare cu care să ajungă la vot“8. Majoritatea informațiilor din mass-media (clasică) despre evoluția votului la urne au fost obținute tot prin Facebook. Diversele aspecte se- cundare sau impresii personale despre felul în care decurgeau alegerile în cele 294 de secții de votare din diasporă au fost împărtășite pe Facebook. Aproape același lucru s-a întâmplat și cu impresiile din cele 18.847 secții de votare din țară. În 2014, au votat în străinătate cu 70% mai mulți români decât în 2009 iar câteva mii de ro- mâni nu au putut vota. „Klaus Iohannis este noul președinte al României, iar ma- re parte dintre voturile pentru el au venit din diaspora, unde 378.811 români s-au prezentat la urne. La primul tur votaseră în străinătate 161.054 de persoane. Astfel,

Klaus Iohannis a fost votat de 338.873 de români din străinătate (89,73%), iar Victor Ponta de 38.778 (10,26%).“

Întrebarea legitimă care se naște ar fi următoare: A învins Facebook-ul celelalte „oferte“ ale campaniei electorale? Au fost declanșate campanii de mobilizare și motivare ideologică coordonate prin intermediul rețelei de socializare Facebook. Oamenii s-au implicat în postări, like-uri și distribuiri. „Campania de mobilizare la vot ‘Ne facem auziți’ a fost urmărită pe Prima TV și pe rețelele sociale de peste zece mi- lioane de români. Pe pagina de Facebook a campaniei, peste jumătate de milion de români, atât din țară, cât și din străinătate, au recepționat mesajele. De altfel, postările au avut peste 10.000 de like-uri, iar 2178 de persoane au redistribuit unul din mesajele campaniei.“ Aproape în fiecare regiune a țării au existat astfel de campa- nii de mobilizare folosindu-se de rețeaua de socializare Facebook. „Astfel ‘partidul

Facebook’ a devenit o forță și ar fi bine ca politicienii să țină cont de ce spunem…“.

Ascensiunea „like-urilor“

Klaus Iohannis și-a creat cont pe Facebook în data de 28.05.2014. Numărul mare de simpatizanți pe care l-a strâns în scurt timp confirmă presupoziția că rețeaua de socializare Facebook a avut un rol major în devaluarea estimărilor emise și în oferirea surprizelor electorale. Viitorul președinte a înregistrat o creștere masivă a numărului de fani în lunile dinaintea campaniei în timp ce oponentul său, Victor Ponta, și-a adunat simpatizanții într-un timp mai mare printr-o activitate mai înde- lungată pe rețeaua de socializare.

În ultima săptămână de campanie electorale pentru turul doi (10-16 noiembrie) a avut loc o adevărată feerie pe conturile de Facebook ale celor doi candidați.

„Ponta a pornit de la 665.071 fani, având o creștere ușoară până la 715.332, în timp ce Iohannis a plecat de la 521.825 și a ajuns la 874.844, în ziua dinaintea votului și mai ales în cea a votului el reușind să atragă foarte mulți simpatizanți.“

Sporirea numărului de simpatizanți era indirect un semnal de avertizare și scotea în evidența potențialul rețelei de socializare pentru campaniile electorale. Era o nouă formă de atragere a votanților absenți în primul tur sau la precedentele ale- geri. Un „like“ pe Facebook putea fi un precursor al votului favorabil din cabină. Tot „în ultima săptămână de campanie cei doi candidați au oferit celor 1.590.176 simpatizanți 226 mesaje care și-au găsit răspuns sub formă a 5.855.922 de reacții. Defalcat, publicul pe Facebook s-a manifestat prin 4.947.422 like-uri, 340.353 comentarii și 568.147 distribuiri la postările celor doi prezidențiabili. În săptămâna 10-16 noiembrie Klaus Iohannis, câștigătorul alegerilor, a postat 110 mesaje care au fost răsplătite cu 3.746.977 aprecieri, 180.914 comentarii și 462.234 distribuiri. Deși Victor Ponta a postat un număr mai mare de mesaje, respectiv 116, răspunsul fanilor a fost mai modest în comparație cu contracandidatul sau, Ponta primind numai 1.200.445 like-uri, 159.439 comentarii și 105.913 distribuiri“.

„Iohannis day“

În ziua votului au avut loc câteva evenimente care putea fi cu greu estimate. La ora 12.10 Alianța Creștin Liberală a informat printr-un comunicat, că propriul candidat Klaus Iohannis l-a depășit pe Victor Ponta la numărul de fani și că pagina de Facebook a lui Iohannis a devenit „cea mai mare și cea mai rapid formată comunitate din jurul unui om politic în mediul online“. O analiză a Mediafax a relevat faptul că viitorul președinte „Klaus Iohannis l-a depășit la numărul de fani pe Facebook pe Victor Ponta, până la sfârșitul zilei de vot de duminică repartiția numărului de simpatizanți pe rețeaua de socializare între cei doi fiind foarte apropiată de distribuția votului la urne“. Până la închiderea urnelor, Klaus Iohannis a avut 874.844 fani, iar Victor Ponta 715.332 de fani.

Candidatul ACL la alegerile prezidențiale, Klaus Iohannis, a postat un mesaj pe contul său de Facebook, în care a îndemnat oamenii să iasă la vot. „Mai avem puțin. Ieșiți la vot. Câștigăm!“, a scris pe Facebook Klaus Iohannis. Mesajul a fost postat la ora 19.39, cu o oră și 20 de minute înainte de închiderea urnelor. Ulterior, la ora 20.31, a postat un nou mesaj: „Mai sunt 30 de minute! Cu fiecare vot, suntem mai aproape de victorie!“.

Tot în ziua votului, Klaus Iohannis a avut 35 de postări pe Facebook iar Victor Ponta doar 18 postări. În privința engagement-urilor Klaus Iohannis a avut un en- gagement al fanilor de trei ori mai mare decât contracandidatul său, engagement care a fost decisiv în câștigarea competiției atât în mediul online, cât și la urne. În consecință „cifrele care au contribuit cel mai mult la succesul campaniei pe Facebook a lui Klaus Iohannis au fost cele de engagement. Și aici, nu atât numărătoarea de like-uri la conținutul paginii, cât cifra de engaged users, a oamenilor unici care au interacționat în mod unic cu pagina de Facebook Klaus Iohannis“.

Distribuția pe segmente de vârstă arată că „Victor Ponta s-a adresat pe Facebook unui public mai tânăr, majoritatea simpatizanților lui Ponta având vâr- sta cuprinsă între 18 și 24 de ani, în comparație cu simpatizanții lui Klaus Iohannis care au vârstă cuprinsă între 18 și 34 de ani. Simpatizanții lui Victor Ponta sunt în mod egal bărbați și femei. în timp ce fanii lui Klaus Iohannis sunt în număr ușor mai mare femei (57%)“.

Practic și cu afirmând cu puțină tendențiozitate, Klaus Iohannis a câștigat Alegerile Prezidențiale pe Facebook. La finalul zilei alegerilor, Klaus Iohannis a scris următoarele pe contul său: „Împreună, am câștigat bătălia aici, pe Facebook! Vă mulțumesc pentru această victorie! Sunteți acum cea mai mare comunitate formată în jurul unui om politic din mediul online! Împreună, atât de mulți și de puternici, suntem de neînvins! Astăzi CÂȘTIGĂM!“.

Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale, iar mediul online a jucat un rol foarte activ în această campanie, pentru prima dată în România. „Ați scris istorie!

Pentru prima dată, online-ul a făcut diferența“, a fost mesajul lui Klaus Iohannis pe pagina sa de Facebook, în noaptea în care a aflat că a fost ales președintele țării. Pe de altă parte, deputatul PSD Sebastian Ghiță, a spus ironic că „nu a crezut că ’Partidul Facebook’ și ’Partidul Diaspora’ vor putea să întoarcă rezultatul votului la alegerile prezidențiale“.