Acvacultura Si Piscicultura
CUPRINSUL
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
I.1 Tema proectului……………………………………………………………………………………
I.2 Cuprinsul……………………………………………………………………………………………….
I.3 Justificarea proectului……………………………………………………………………………..
CAPITOLUL II. FACTORI DE BAZA IN STABILIREA CONCEPTIEI DE AMENAJARE SI A TEHNOLOGIEI DE EXPLOATARE
II.1 Factori tehnici…………………………………………………………………………………….
II.1.1 Configuratia terenului……………………………………………………………………….
II.1.2 Calitatea solului………………………………………………………………………………
II.1.2.1 Caracteristicile hidrofizice…………………………………………………………..
II.1.2.2 Caracteristicile pedologice……………………………………………………………
II.1.2.3 Caracteristicile geotehnice…………………………………………………………….
II.1.3 Sursa de alimentare cu apa…………………………………………………………………..
II.1.3.1 Regimul nivelurilor………………………………………………………………………
II.1.3.2 Regimul nivelurilor……………………………………………………………………….
II.1.3.3 Caracteristici fizico-chimice ale apei…………………………………………………
II.2 Factori climatici……………………………………………………………………………………..
II.2.1 Regimul termic………………………………………………………………………………..
II.2.2 Regimul precipitatiilor………………………………………………………………………
II.2.3 Regimul eolian………………………………………………………………………………..
II.2.4 Starea hidroscopica a atmosferei……………………………………………………….
II.2.5 Nebolozitatea………………………………………………………………………………….
CAPITOLUL III. ELEMENTE DE INGINERIE TEHNOLOGICA
III.1. Caracteristicile biologice si etologice ale speciei de cultura…………………………
III.2 Tehnologia de reproducere si crestere………………………………………………………..
III.3 Calculul materialului biologic…………………………………………………………………..
III.3.1 Calculul volumului productie marfa……………………………………………………
III.3.2 Calculul necesarului de material de populare…………………………………………
III.4 Schema procesului tehnologic…………………………………………………………………..
III.5 Tehnologia hranirii suplimentare………………………………………………………………
III.6 Tehnologia administrarii ingrasamintelor si amendamentelor………………………..
III.7 Mecanizarea si automatizarea operatiunilor in acvacultura……………………………
III.7.2 Distribuirea automata a furajelor………………………………………………………..
III.7.3 Transportul furajelor si ingrasamintelor……………………………………………….
III.7.4 Prelevarea si sortarea mecanizata a pestelui…………………………………………
III.7.5 Indepartarea mecanizata a vegetatiei acvatice……………………………………..
III.7.6 Controlul vegetatie acvatice………………………………………………………………
III.8 Managimentul starii sanitare……………………………………………………………………
CAPITOLUL IV. CONCEPTIA DE AMENAJARE A TERENULUI
IV.1 Repartizarea suprafetei amenajate pe categorii de helestee…………………………..
IV.2 Elaborarea schemei hidrotehnice de amenajare………………………………………….
IV.3 Niveluri si suprafete caracteristice ale apei in helestee………………………………….
IV.4 Elemente de bilant hidrologic…………………………………………………………………..
IV.4.1 Regimul nivelurilor sursei de alimentare-evacuare………………………………..
IV.4.2 Calculul elementelor de bilant hidrologic……………………………………………..
CAPITOLUL V. PROECTAREA LUCRARILOR DE BAZA DIN CADRUL AMENAJARII
V.1 Indiguirea si compartimentarea terenului…………………………………………………………..
V.1.1 Stabilirea elementelor geometrice ale sectiuni transversale si ale profilului longitudinal….
V.1.2 Verificarea sectiunii digurilor la infiltratii in regim permanent………………………….
V.1.3 Intocmirea profilului longitudinal si sectiunii transversale tip pentru diguri…………
V1.4 Antimasuratoare………………………………………………………………………………………….
V.2 Reteaua de canale pentru transportul apei…………………………………………………………….
V.2.1 Graficul debitelor canalelor (GDC)……………………………………………………………………..
V.2.2 Demensionarea hidraulica a canalelor………………………………………………………………….
V.2.3 Canale de alimentare………………………………………………………………………………………..
V.2.4 Canale drenoare……………………………………………………………………………………………..
V.2.5 Canale de evacuare……………………………………………………………………………………….
V.3. Instalatii de alimentare-evacuare-recirculare a apei……………………………………………………
V.3.1. Diminsionarea hidraulica a instalatiilor de evacuare recirculare…………………………….
V.3.1.1 Diminsionarea corpului orizontal al instalatiei de evacuare recirculare tip calugar
V.3.1.2 Diminsionarea constructiva a corpului vertical………………………………………………
V.3.1.3 Diminsionarea hidraulica a corpului vertical al instalatiei de evacuare-recirculare tip calugar ……………………………………………………………………………………………………………………….
V.3.2 Diminsionarea hidraulica a instalatiilor de alimentare tip calugar……………………………..
V.4 Statii de pompare………………………………………………………………………………………………………
CAPITOLUL VI. EVALUAREA COSTULUI INVESTITIEI
CAPITOLUL VII. INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI
VII.1 Structura cheltuelilor anuale de productie……………………………………………………………..
VII.2 Calculul preturilor de productie…………………………………………………………………………..
VII.3 Indicatori ai eficientei economice ………………………………………………………………………
CAPITOLUL VIII. NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII
VIII.1 Obligatiile angajatorului…………………………………………………………………………………
VIII.2 Obligatiile angajatiilor…………………………………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE
I.2 TEMA PROECTULUI
Amenajare ciprinicola cu capacitatea de 30t/an,ciclu de 2ani ( 75%C1+ ; 15%A1+ ; 5%H1+ ; 5%S0+ )
DATE INITIALE
Suprafata helesteelor de crestere vara a II a: S=12 ha;
Producția unitara Pu = 2,5 t /an;
Producția totala Pt = 30 t /an.
I.3. Justificarea proiectului
In tara noastra, piscicultura e o ramura economica de traditie. Datorita potentialului hidrografic ridicat al tarii noastre, piscicultura s-a dezvoltat mai intai in iazuri, rezultate prin bararea unui curs natural de apa, apoi, pe masura ce societatea s-a dezvoltat, in amenajari piscicole intensive si superintensive rezultate in urma unor lucrari hidrotehnice complexe.
Policultura este o metoda folosita universal, indiferent de dezvoltarea piscicola a fiecari tari diferind doar speciile care se aleg in functie de clima.
Acvacultura constituie un sector de activitate extrem de variat care nu cuprinde doar creșterea peștilor de apă sărată sau dulce, ci și a moluștelor și crustaceelor, produse în diferite tipuri și conform unor metode diferite de creștere: deschise sau închise, extensive sau intensive, pe pământ, în lacuri, în bazine – alimentate de râuri și chiar de apele subterane – în apele litorale sau în largul coastelor.
Dacă inițial se putea vorbi de o activitate artizanală, în prezent anumite branșe ale acestui sector întrunesc toate caracteristicile unei industrii marcante. In prezent consumul de peste este inferior consumului de carne din Romania. Consumul pe cap de locuitor pe an este mai mic de 2 kg, in timp ce media modiala este de 15 kg pe cap de locuitor.
Principalul deziderat tehnologic ce trebuie realizat intr-un sistem intesiv din acvacultura consta in asigurarea unor conditii mediale care sa corespunda particularitatilor ecofiziologice ale speciei de cultura(crapul).
Obtinerea produsului de cultura in conditii de maxima profitabilitate impune realizarea unui ritm de crestere cat mai ridicat al biomasei, respectiv o perioada cat mai scurta de timp pana la atingerea taliei comercializabile. Pentru a asigura aceasta, pestele este hranit cu furage granulate avand un continut ridicat de proteina.
Este cunoscut faptul ca intr-un helesteu conditiile mediale sunt mentinute la nivelul cerintei tehnologice printr-o judicioasa echilibrare a imputurilor de hrana cu capacitatea asimilativa a helesteului. In acest caz, productivitatea naturala biologica se comporta ca un filtru biologic care proceseaza deseuri .
Crapul reprezinta specia principala a pisciculturii din Romania, indiferent de conjunctura economica deoarece, se tine cont de caracteristice bioproductive ale acestei specii si anume: crestere rapida, valorificare rapida a furajelor, prolificitate mare, nepretentioasa la conditiile de mediu, rezistenta la manipulari.
Tehnologia de crestere in sistem intensiv a crapului de cultura in spatii protejate de diferite marimi, cu sursa de alimentare permanenta, ferite de surse de poluare are posibilitatea de a avea la dispozitie crap de consum, in orice moment al sezonului de crestere. Structura productiei si sistemul de exploatare are in vedere o productia unitara Pu=13.584 kg/ha de crap si specii suplimentare(ca policultura) pentru popularea helesteului de pescuit recreativ sportiv.Unitatea in care se obtine aceasta productie este de tip sitematic cu ciclul de exploatere de 2 ani, sistemul de exploatare fiind intensiv, adica obtinerea productiei marfa se bazeaza in principal pe administrarea hranei suplimentare.
CAPITOLUL II
FACTORII DE BAZA IN STABILIREA CONCEPTIEI DE AMENAJARE SI A TEHNOLOGIEI DE EXPLOATARE
II.1 Factori tehnici
Factorii tehnici care se iau în considerare la stabilirea concepției de amenajare sunt configurația terenului, calitatea solului și calitatea sursei de alimentare.
II.1.1 Cofigurația terenului
Pentru construirea unei amenajări piscicole terenurile perfect plane sunt contraidicate, fiind indicate cele cu o configurație nivelitica variabilă deoarece prin îndiguire și inundare rezultă un ecosistem acvatic ce prezintă o variabilitate mare a adâncimilor apei.
Fie în profil longitudinal (în lungul unui curs de apă), fie transversal, amplasamentul trebuie să prezinte o anumită pantă astfel încât prin modul specific de amplasare al bazinilor și heleșteielor să se asigure un grad mare de circulație gravitațională a apei și în acest fel să se reducă cheltuielile cu energia necesară pompării apei.
În cazul de față viitorul amplasării se află în lunca Siretului, pe un teren de natură aluvială. Terenul ce urmează să fie amenajat prezintă o configurație nivelitică cvasi-plana, cu un grad redus de neuniformitate. Prezintă o pantă generală de 0,7‰ pe direcția și în sensul de curgere a emisarului și o serie de zone microdepresionare.
II.1.2 Calitatea solului
Calitatea solului inereseaza din punct de vedere al caracteristicilor hidrofizice ( permeabilitate), pedologice și geotehnice.
II.1.2.1 Caracteristicile hidrofizice
Pentru limitarea pierderilor de apă prin infiltrație ( ăi deci pentru micșorarea debitului de întreținere necesară) sunt preferabile terenurile a căror permeabilitate exprimată prin coeficientul de filtrație K este mai mică de 10-5-10 -6 cm /s.
Apele infiltrate în special cele care ajung în straturile profunde ale terenurilor antrenează o cantitate importantă de săruri biogene care sunt scoase din circuitul materiei din cadrul ecosistemului cu consecințe asupra biocenozei acvatice din heleșteie.
Principalii indicatori hidrofizici ai solurilor predominante sunt:
Conținut de argilă 20 – 25%
Greutate volumică 1,35 – 1,45g/cm3
Porozitate totală R = 0,42 – 0,45
Coeficient de filtație K = 10-6cm/s
II.1.2.2 Caracteristicile pedologice
De regulă terenurile destinate amenajărilor sunt terenuri cu valoare funciară mică ( sărături, mlaștini, terenuri aluvionare). De obicei sunt alcătuite dintr-un mozaic de soluri cu grade de fertilitate diferite de aceea proiectarea unei amenajări presupune într-o primă fază studii de teren . Importanța capacității bioproductive presupune realizarea unor lucrări de ameliorări ( destufizare, amendare, mobilizarea terenului, îngrășare) având drept scop realizarea stratului esențial activ al solului.
Stratul esențial activ este un strat superficial al solului ce conține un complex de acizi argilo-humici ce au capacitatea de a fixa prin absorbție sau adsorbție surplusul de săruri biogene din masa apei, săruri ce urmează să fie refate circuitului materiei din ecosistem.
Aprecierea calitații unui sol se face pe baza următorilor parametri:
Conținutul de N,P,K
Reacția solului.
Capacitatea de absorbție
Conținutul de Ca (asigură capacitatea de tamponare a apei).
Nu este dorit în cantități mari deoarece fixează oligoelemente în combinații insolubile.
Solurile din terenul vizat pentru amenajare au conținutul de humus determinat pe adincimea de 1 m egal cu 80t/ha ; conținutul în azot măsurat pe o adîncime de 20m egal cu 7t/ha; gradul de salinitate relativ redus; reacția solului fiind slab alcalină: ph = 7-7,5 ;
II.2.3 Cracteristicile geotehnice
Caracteristicile geotehnice ale trenurilor condiționează concepția de amenajare a unei ferme deoarece caracteristicile fizico-mecanice ale acestora ( compresibilitatea , unghiurile de frecare internă, porozitatea, coeziunea, rezistența la tăiere) determină detaliile tehnice de execuție a terasamentelor.
Principalile caracteristici geotehnice ale terenului sunt:
Indicele de plasticitate:1p= 11%;
Indicile de consistență: 1c=0,6%;
Rezistența la tăiere:1,5da N/cm3;
Coeficientul de compresibilitate pe verticală : 0,07;
Unghiul de frecare internă a pământului: 500.
II.1.3 Sursa de alimentare cu apa
Apa reprezintă elementul vital al activității de acvacultură . Întregul proces tehnologic dintr-o fermă piscicolă este legat de apă și de aceea trebuie respectate anumite condiții stricte privind cantitatea și calitatea apei prelevate din sursă.
Sursa de alimentare trebuie să satisfacă anumite condiții cantitative și calitative.
Din punct de vedere cantitativ debitul maxim prelevat trebuie să fie cel puțin egal cu o treime din debitul minim al sursei pe timpul anotimpului călduros.
Din punct de vedere calitativ hidrograful nivelurilor trebuie să asigure o pondere cât mai mare a circulației gravitaționale a apei și să nu determine îndiguiri supradimensionate. Calitatea fizico-chimica a apelor să satisfacă toate cerințele tehnologice.
II.1.3.1 Regimul nivelilor
Sursa de alimentare a viitoarei amenajări piscicole o reprezintă râul Prut.
Datele referitoare la regimul nivelurilor au fost colectate la nivelul postului hidrometric Oancea în intervalul 1980-2005.
Date caracteristice ale punctului hidrometric Oancea:
„0” miră = 6,30 m.r.MN
Cota de atenție =500
Cota de inundație =600
Cota de pericol=700
II.1.3.2 Regimul debitelor
Datele referitoare la regimul debitelor au fost colectate la nivelul postului hidrometric Oancea în intervalul 1980-2005.
Tabelul nr. 1.3.2
II.1.3.3 Caracteristici fizico-chimice ale apei
Conform „Normativului privind obiectivele de referință pentru clasificarea apelor de suprafață” (NORCAS/2002) aprobat prin Ordinul M.A.P.M. nr. 1149/2002 și conform buletinului lunar de analiză elaborat de [NUME_REDACTAT] Prut, parametrii apei râului Prut la stația hidrometrică Oancea se încadrează în clasa generală II astfel:
Tabelul nr. 1.3.3
Analiza biologică relevă încadrarea calității apei râului Prut la stația hidrometrică Oancea în clasa a III-a de calitate, având un indice saprob fitoplanctonic egal cu 2,53.
În ceea ce privește temperatura apei, media temperaturilor maxime înregistrate la stația hidrometrică Oancea este de 26,8oC.
II.2 Factori climatici
În categoria principalilor factori climatici ce condiționează tehnologia de exploatare și stau la baza unor calcule specifice privind bilanțul hidrologic al fermei și demensionarea unor lucrări de amenajare fac parte: regimul termic, regimul precipitațiilor, regimul eolian, al evaporării de la suprafața apei și starea higroscopică a atmosferei.
II.2.1 Regimul termic
Regimul termic determină alegerea speciei de cultură precum și durata ciclului de exploatare. Înregistrarile privind mediile lunare efectuate la statia hidrometrică Lungoci relevă urmatoarea situație:
Tabelul nr. 2.1
Temperatura medie anuală este de 10,5 0C , media temperaturilor minime înregistrate îin lunile de iarnă se situiaza în intervalul – 2,7 0 C -0,2 0C , media temperaturilor maxime înregistrate in lunile de vară se situiază în intervalul 20,3 0 C – 22,5 0C .
Media maximelor si media minimilor lunare și anuale se prezinta conform tabelului următor:
Tabelul nr. 2.1.1
Numărul mediu al zileleor cu temperaturi depasind 250 C (zile de vară) atinge valoarea de 97,2 zile. Numarul mediu al zilelor cu temperaturi mai mari de 30 0C (zile tropicale) este de 29,4.
În ceea ce privește înghetul , primul îngheț , aceasta se înregistrează in medie în jurul datei de 25 noiembrie iar ultimul îngheț în jurul datei de 5 aprilie , durata medie a intervalului fără îngheț avînd 205 zile. Numărul mediu al zilelor de iarnă (zile cu temperatura maxima mai mică de 0 0C) și al zilelor cu îngheț (zile cu temperatura minima mai mică de 00C) etse de 93,2 zile.
Razele solare cad pe suprafețele orizontale sub un unghi ce variază între 680 la solstițiul de vara si 21006' la cel de iarnă. Din această distribuție rezultă o variație de intensitate a radiației solare între 18170 cal./cm2 (pentru luna iulie ) și 2990 cal / cm2 (pentru luna decembrie), radiația globală însumînd 123500 cal / m2 . Mai mult de 60% , din acest total se suprapune perioadei mai-septembrie , adică celei mai mari părti a perioadei de vegetatie.
Durata de strălucire a soarelui este de 2204,7 ore pe an, raportul mediu dintre durata efectivă si durata posibilă (fracția de insolație) este de 0,49.
Numarul mediu al zilelor fără soare este de 69,5 pe an.
II.2.2 Regimul precipitațiilor
Regimul pluviometric constituie in termen important al ecuației de bilanț hidrologic.
Regimul anual al precipitațiilor se desfășoară între un maxim în luna iunie si un minim in luna martie la care se adaugă maximul secundar din noiembrie-decembrie si minimul secundar din octombrie.
Semestrul cald al anului (aprilie-septembrie) contribuie cu 270 mm/m2 la totalul precipitațiilor , iar cel rece cu 174,7 mm/m2 . Repartiția pe anotimpuri se face astfel : 33,8% vara, 25% primavara, 21,7% toamna si 19,5% iarna.
Mediile lunare si anuale ale precipitațiilor se pot aobserva în tabelul urmator:
Tabelul nr. 2.2
Numărul mediu al zilelor cu precipitații mai mari de 0,1 mm/2 este de 96,6 pe an ,iar al celor cu precipitații mai mari de 1,0 mm/m2 este de 61,9 pe an.
Întîia nisoare are loc de regulă in jur de 10 decembrie, iar ultima, între 10 -20 martie. Fața de prima zi cu ninsoare, prima zi cu strat de zăpadă întîrzie de obicei cu 10-15 zile. Numărul mediu anual de zile cu ninsoare este de 22, cele mai multe căzînd în a doua și a treia luna a iernii. Ninsorile se produc foarte rar la începutul si sfîrșitul sezonului rece , însă cu o probabilitate de apariție mai mare în luna aprilie decăt in luna octombrie.
Numărul mediu lunar al zilelor cu ninsoare (cantități mai mari de 0,1 mm/m2 ) se poate observa în tabelul următor:
Tabelul nr. 2.2.1
Nu în orce an cu multe ninsori se formează și un strat de zăpadă consistent și durabil. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă mai mare de 6 cm și acoperînd 5/10 din suprafata solului este de 39,4:
Tabelul nr. 2.2.2
II.2.3 Regimul eolian
Regimul eolian înpreuna cu dificitul de umiditate determină intensitatea evaporației apei, înălțimea de deferlare a acestora. Determină traseul optim al lucrărilor de compartimentare astfel în cît efectul valurilor asupra acestora să fie cît mai mic.
Circulația generală a atmosferei are ca trăsături principale fregvența relativ mare a advecțiilor lente de aer temperat-oceanic din V si NV (mai ales in semestrul cald) , fregvența de asemenea mare a advecțiilor de aer temperat – continental din NE si E (mai ales în anotimpul rece), precum și advecțiile mai puțin fregvente de aer arctic din N și aer tropical maritin din SV și S.
În ceea ce privește variația anuală a vitezelor medii lunare ale vîntului acesta atinge valori ce oscilează intre 3-4 m/s , atingînd în mod excepțional 5m/s în luna aprilie.
II.2.4 Staria hidroscopică a atmosferei
Starea hidroscopică este difenită de umiditatea relativă medie care are valoare de 70-72% , umiditatea relativă măsurată la 2m deasupra apei are valoarea cuprinsa în intervalul 75-80%, deficitul de umiditate fiind 35mm Hg.
Valorile scăzute ale umidități relative indica faptul că predomină aerul continental uscat.
Variația lunară a umidității relative: caracteristic este faptul că valoarea maximă peste 80 % este fregventă in perioada noiembrie –februarie, iar în martie-octombrie valorile sunt de circa 70%.
II.2.5 [NUME_REDACTAT] este destul de ridicata (5-5,5 zecimi), dar apropiată valorilor înregistrate , în general, în Moldova . Media numărului zilelor cu cer senin atinge valoare de 127,4, mazimele fiind în lunile iulie (16,6), august(18,5), septembrie(17,2).
CAPITOLUL III.
ELEMENTE DE INGINERIE TEHNOLOGICA
III.1. Caracteristicile biologice si etologice ale speciei de cultura
Importanța practică a cunoasterii caracteristiciilor speciilor de cultură o prezintă faptul că numai pe baza acestor cunoștințe pot fi elaborate metodele unei exploatări raționale a bazinelor piscicole.
Organizarea operațiunii de pescuit sau cresterea pestilor in heleșteie nu pot fi concepute fără cunoașterea temeinică a speciilor care urmeaza a fi pescuite sau crescute si mai ales fără cunoașterea biologiei acestora.
III.1.1. Caracteristicile biologice si etologice ale crapului (Cyprinus carpio)
Crapul este o specie semimigratoare, cu valoare economică ridicată, comună apelor noastre.
Este răspândit în bazinul aralo-ponto-caspic, Europa meridională și centrală, mai rar în nordul Europei, fluviile pacifice est-asiatice, China orientală, Japonia. A fost aclimatizat în [NUME_REDACTAT] și Danemarca.
Cyprinus carpio, larg răspândit pe teritoriul românesc, este întâlnit începând cu zonele de câmpie până la altitudinea de circa 600m, în apele dulci stătătoare și lent curgătoare, suportând și ape cu salinitatea de 3-4%o.
In mediul natural, crapul găsește condiții corespunzătoare de dezvoltare. Cel mai mare exemplar capturat în apele țării noastre a avut lungimea de l,lm și greutatea de 27 kg. Marea majoritate a exemplarelor care se pescuiesc au o lungime de până la 50 cm și o greutate de până la 2 kg, peste aceste valori fiind o raritate în mediul natural.
Crapul este un pește care se dezvoltă bine în perioada caldă a anului, intensitatea hrănirii și creșterii fiind dependente de regimul termic al apei. Astfel, hrănirea și creșterea se desfășoară în condiții bune la temperaturi de peste 20°C, intervalul optim fiind între 22-26°C
După regimul trofic, în mediul natural, crapul este considerat omnivor, varietatea și mărimea organismelor animale și vegetale consumate fiind corelate cu stadiul de dezvoltare al peștelui. Crapul este cea mai frecventă specie utilizată în ciprinicultură, fiind obținut în urma unor ameliorări și selecții riguroase. Acestea țin seama, în principal, de exploatarea cu maximum de randament a hranei, atât naturale, cât și artificiale, pentru asigurarea unor sporuri de creștere foarte mari și rapide, cât și de satisfacerea unor cerințe ale consumatorilor, cum ar fi: maximum de carnozitate în detrimentul părților necomestibile și proprietăți senzoriale specifice. Crapul de cultură nu este deloc pretențios, mulțumindu-se cu ape relativ sărace în oxigen (3mm3/l), dar preferă apa bine încălzită și rezistă la o temperatură de până la 35°C. în condițiile climatice specifice țării noastre, ajunge la maturitate sexuală la vârsta de 3-4 ani, de regulă masculii maturându-se mai devreme cu un an decât femelele.
Pentru reproducere începe să se cârduiască la temperaturi ale apei de 15°C, când se deplasează spre locurile favorabile pentru realizarea acestui act. Depunerea pontei poate să se declanșeze la 16°C, dar temperatura optimă de reproducere este de 18-20°C (luna mai sau începutul lunii iunie). Datorită maturării asincrone a celulelor sexuale, crapul depune ponta în 3-4 reprize, astfel că reproducerea se poate prelungi până în luna august, toamna obținându-se puiet de dimensiuni diferite.
Crapul are corpul alungit, puțin comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mari. Gura terminală este protractilă prevăzută cu 4 mustăți, două pe maxilă mai scurte și două la colțurile gurii mai lungi.
Coloritul dominat este auriu pe flancuri și negricios-verzui pe spate .
III.1.2. Caracteristicile biologice si etologice ale singeru singerului (Hypophthalmichtys molitrix)
Hypophthalmichthys molitrix (Valenciennes, 1844) – crapul argintiu, sânger – este originar din bazinul Amurului, fiin un pește cu corpul înalt și puternic comprimat lateral spre fața ventrală. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi, mici și subțiri.
Capul este mare, cu ochii situați mai mult în jumătatea inferioară a lui. Gura este relativ mică, terminală, ușor oblică în sus. Coloritul corpului în regiunea dorsală este verde-gri, iar pe părțile laterale și în regiunea ventrală este alb-argintiu. Caracteristic acestei specii este carena fără solzi, foarte ascuțită, care se întinde pe toată lungimea regiunii abdominale, de la istm la zona de inserție a înotătoarei anale.
O altă caracteristică a speciei este faptul că lamelele branhiale sunt foarte dezvoltate, mai lungi decât spinii branhialL Spre interior lamelele sunt acoperite cu o membrană, care reprezintă un filtru foarte fin, cu ajutorul căruia poate reține cel mai mărunt fitoplancton, bacterii și detritus organic din apă, pe care le transformă în carne bogată în proteină. Dinții faringieni, egali ca dimensiune și ca număr, sunt situați pe ultima pereche de arcuri branhiale, pe un singur rând, cu formula 4-4. Au o suprafață masticatoare foarte fin zimțată. Anatomia și fiziologia aparatului digestiv sunt în strânsă dependență cu regimul de hrană, tractusul digestiv fiind de 6-10 ori mai mare decât lungimea corpului.
Este o specie dulcicolă, care în mediul natural se menține mai mult în straturile superioare ale apei, unde fitoplanctonul se găsește din abundență. Sângerul este foarte iute în mișcări, efectuând diverse salturi zgomotoase în afara apei, care pot ajunge la peste 1,5 m . Dimensiunile maxime la care ajunge sângerul sunt de 1 m lungime și de 20 kg greutate. Carnea sa este albă, gustoasă și conține 23,5 % grăsime.
Atinge maturitatea sexuală în apele de origine la vârsta de 3 ani, iar la noi în țară la 5-6 ani, perioada de reproducere fiind la temperaturi ale apei de peste 22°C, la locurile de vărsare ale afluenților râurilor. Hrana de bază a acestei specii este reprezentată de fitoplancton, cu care se hrănește în tot cursul vieții, în afară de prima perioada de dezvoltare, când, paralel cu fitoplanctonul, consumă și zooplancton. Preferă la toate vârstele alge din grupa Chlorophyceae și mai puțin Diatomeae și Cyanobacteria. Primăvara și toamna, când fitoplanctonul este 'foarte redus, conținutul intestinal al sângerului este format aproape numai din detritus (Nikolski, citat de Pojoga, 1988).
III.1.3 Caracteristicile biologice si etologice ale novacului (Hypophthalmichthys nobilis)
Hypophthalmichthys nobilis (Richardson, 1845) – novac, crap argintiu nobil, crap marmorat – seamănă cu sângerul prin forma corpului, poziția ochilor și a altor organe.
Diferă de sânger prin următoarele aspecte: partea ventrală este mai rotunjită, carena ventrală fiind prezentă numai între înotătoarele ventrale și anală; colorația corpului este mai închisă, câteodată gălbuie, cu pete marmorate mai închise ; filtrul branhial este mai rar, fiind adaptat pentru filtrarea zooplanctonului, care formează hrana principală; hrana, la toate vârstele, este reprezentată, în principal de zooplancton și, secundar de détritus, fitoplancton și întâmplător de larve și insecte; atinge maturitatea sexuală în apele de origine la vârsta de 3-4 ani, iar la noi în țară la 7-8 ani, reproducere fiind la temperaturi ale apei de peste 24°C ' .
III.1.4 Caracteristicile biologice si etologice ale somnului ( Silurus glanis )
Somnul are un corp lung, cu un cap turtit dorso-ventral; are o gură largă, care are pe laturi două mustăți lungi, sub gură fiind mustăți scurte. Corpul se termină fără o înotătoare codală propriu-zisă. În medie somnul are o lungime de 2 m, putând însă atinge o lungime de 3 m și o greutate de 150 kg. Culoarea corpului este albăstruie negricioasă sau verzuie măslinie pe spate, iar abdomenul este de o culoare mai deschisă.
El este activ mai ales noaptea, vânând în apele tulburi când temperatura apei este peste 4 – 7 °C. Hrana lui constă mai ales din pești și raci, dar poate ataca și păsări acvatice sau mamifere tinere. Animalele adulte duc în general o viață solitară Perioada depunerii icrelor la somn este în regiunile temperate între lunile mai și iunie, când apa are o temperatură între 17 – 18 °C. Icrele sunt depuse în locuri bogate cu plante acvatice. Cantitatea de icre depuse depinde de posibilitățile de hrănire și de mărimea femelei. La 2 – 3 zile apare puietul care are o mărime de 4 – 5 mm. În primele 10 zile ei sunt sensibili la lumină. După această perioadă încep să se deplaseze activ consumând plancton, crustacee mici. În caz că nu este suficientă hrană apare canibalismul. La vârsta de 4 – 5 ani somnul este apt pentru reproducție.
III.2. Tehnologia de reproducere si crestere
III.2.1 Tehnologia de reproducere si crestere a crapului si a ciprinidilor asiatice in vara I
În perioda cuprinsă între începutul lunii iunie si luna octombrie are loc etapa a II-a de dezvoltare – creștere vara I . În această perioadă puietul se hrănește cu hrană suplimentară cu un procent ridicat de proteine. În continuare are loc furajarea cu furaj mărunțit la moara cu ciocănel , amestecat, umectat si lansat la mesele de furajare, sau cu furaj granulat adaptîndu-se diametrul granuleleor la mărimea gurii peștilor.
A doua etapa de crestere dureaza din iunie pînă in octombrie(120 de zile). Pentru această etapă se folosesc helesteie de crestere vara I, cu suprafata de 5-10 ha, adîncimea apei de 0,5-1m , timpul de umplere fiind de aproximativ de 10 zile iar cel de evacuare de 3-5 zile obtinute prin reproducerea artificiala .
Înainte de inundare bazinele de creștere se face tratamentul suprafeței fundului și a taluzurilor digurilor, prin dezinfecția cu ccr 500kg/ha var nestins. Apoi se administrează îngrașăminte organice (gunoi de grajd sau gunoi de pasăre) , 5t/ha, din care 3t/ha se împrăștie relativ uniform pe fundul bazinului si 2t/ha se administrează în grămezi pe taluzul digurilor.
Cu 20-30 de zile înainte de populare se inunda bazinul de creștere pînă la cota de exploatare, cît mai rapid posibil , pentru că o inundare lentă favorizează dezvoltarea macrovegetației emerse în exces. Cu 10 zile inainte de populare se verifică dacă în bazinul de crestrere au aparut unii dăunători piscicoli , cum sunt: Apus cancriformis , Lepidurus sp., Cyzicus tetracerussi a căror prezenta in bazin pot comprimite viitoarea producție de puiet . În cazul apariției lor, combaterea se face prin tratarea cu Clorofos 200-300g/ha sau cu Decis 50-80ml/ha . Efectulremanent al acestor insecticide este de ccr. 7 zile , asa că, pină la populare planctonul care poate fi afectet într-o arecare măsură se poate reface. Iar puii predezvoltați sau larvelecu care se face popularea nu vor avea de suferit pe urma tratamentului.
Foarte important este ca apa de alimentare a bazinelor de creștere in vara I să intre în bazine numai după ce în prealabil a trecut prin instalații de filtrare ( site sau cutii filtrante cu țesătura cu ochiul de 1 mm ), pentru a se evita pătrunderea speciilor sălbatice care exista in sursa de alimentare. Prezenta acestora in bazinele de creștere, mai ales daca sunt specii răpitoare, compromite uneori total producția de puiet.
Pentru popularea normala se au in vedere următoarele elemente:
– productivitatea piscicola-care se stabilește pe baza aprecierii potențialului trofic al bazinului;
– suprafața luciului de apa
– sporul individual de creștere ( G – g );
– pierderile numerice.
In monocultură norma de populare este de 60 000 ex/ha C0 puiet predezvoltat de 30 de zile/ha. Pierderile numerice in mod obișnuit în acest caz sunt de 50%, iar greutatea medie finala este de 30 – 35 g/ex.
In timpul perioadei vegetative se urmăresc ritmul de creștere si starea sanitara prin efectuarea pescuitului de control bilunar sau lunar. Pentru aceasta din câteva zone ale heleșteului se prind câte 50 – 100 de exemplare, se măsoară greutatea și lungimea fiecăruia, se înregistrează valorile, se fac mediile pe bazine si se compara cu valorile obținute la controalele precedente precum și cu valorile dintr-un grafic stabilit la început. Funcție de rezultate se stabilesc masurile ce trebuie luate. Toamna are loc recoltarea, sortarea si numărarea puilor de o vara.
Recoltarea se face prin vidarea bazinului si aglomerarea puietului cu unelte de pescuit (năvodul) în canalele drenoare, spre zonele cu adâncimi mai mari ale canalelor din apropierea călugărilor de evacuare.
Puietul poate fi prelevat mecanizat sau manual, acesta după sortare si numărare se trece in recipiente, hidrobioane, apoi se transportă la heleșteiele de iernat.
Sortarea este necesara, pentru că pe lângă specia de baza mai apar si alte specii aduse cu apa de alimentare, specii care trebuie îndepărtate manual. Este indicat ca puietul sa fie separat pe doua sau trei grupe de mărimi, în acest mod primăvara se realizează mai ușor popularea heleșteielor de creștere vara II cu grupele respective. Dacă nu sunt condiții de sortare dimensionala toamna, atunci separarea pe grupe de mărimi se face în primăvara următoare când se videază heleșteiele de iernat si urmează populările heleșteielor pentru al doilea sezon vegetativ.
Numărarea se realizează prin metoda volumetrica, gravimetrica sau direct exemplar cu exemplar.
Pentru ciprinidele asiatice tehnologia creșterii în vara I este asemănătoare cu ce a crapului cu mențiunea că în policultură se folosesc densități de populare de 80000-100000 ex/ha. La sfârșitul perioadei de creștere în vara I exemplarele recoltate cântăresc 25-30g/ex.
III.2.2. Tehnologia de reproducere si creștere a crapului și a ciprinidelor asiatice în vara a II-a
Indiferent de ciclul de exploatare, primăvara, după topirea gheții, calendaristic la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie în funcție de temperatura apei și înainte ca materialul din heleșteiele de iernat să înceapă să-și caute activ hrana acesta trebuie trecut în heleșteiele de creștere.
Dacă se întârzie trecerea materialului din heleșteiele de iernat în cele de creștere atunci se accentuează slăbirea datorită creșterii intensității metabolismului, se micșorează perioada de creștere și se expune materialul la acțiunea agenților patogeni. Materialul scos de la iernat se sortează, îndepărtându-se exemplarele cu semne de boală, se fac băi de deparazitare după care se populează heleșteiele de creștere și îngrășare.
Toamna după pescuit bazinele de creștere in vara a II-a vor fi menținute pe uscat până primăvara. Se vor face lucrări de reparații ale digurilor si terasamentelor și se vor administra îngrășăminte ca în cazul bazinelor de creștere în vara I.
Inundarea bazinelor se face cu două săptămâni înainte de populare pentru dezvoltarea hranei naturale. În timpul creșterii se asigură un debit de întreținere pentru acoperirea pierderilor de apă datorate infiltrației și evaporației. În condițiile insuficienței apei se practică recircularea și folosirea aeratoarelor.
Din punct de vedere al exploatării, suprafața cea mai potrivită este de 5 – 10 ha pentru heleșteiele de creștere, suprafețe ce înlesnesc o buna distribuire a furajelor, supravegherea si lupta contra epidemiilor. Adâncimea cea mai potrivita a helesteelor de creștere este de 0,80m in medie.
Heleșteiele pot fi populate diferit, căutându-se sa se obțină producții in condiții economice de exploatare. Pentru aceasta trebuie sa se realizeze densități de populare echilibrate, astfel ca la sfârșitul perioadei vegetative sa se ajungă la greutăți preconizate prin valorificarea cat mai puternica a potențialului bazinului. O populare rara determina exemplare mai bine dezvoltate si pierderi mai mici dar hrana nu este suficient utilizata, din acest motiv se folosește o populare densa, pentru ca răspunde mai bine in ceea ce privește consumul hranei din bazin si a unor producții mai mari. Popularea densă răspunde bine principiului enunțat. Un procent mai mare din hrana naturală se consumă. Utilizarea accelerată a componentelor trofice naturale duce la o dezvoltare corelativă mult mai rapidă a organismelor și astfel se dezvoltă și masa de hrană. Un număr mare de consumatori bentofagi care răscolesc mâlul determină intensificarea trecerii sărurilor biogene din sol în apă.
Heleșteul de vara a doua se populează cu C1 cu greutăți de 35–50 g/ex astfel ca după o creștere in vara a doua de zece ori, sa ajungă la greutatea individuala de 350 – 500 g/ex.
Transportul peștelui de la un bazin la altul se face cu ajutorul hidrobioanelor iar lansarea în bazin se face prin intermediul unor instalații simple sub forma de jgheaburi, unul din capete fiind fixat la gura de evacuare a hidrobionului, iar celalalt capăt sa fie scufundat cam un metru. In aceasta poziție, jgheabul are o inclinare corespunzătoare taluzului prin care se scurge apa si pestele din recipientul de transport.
Durata perioadei vegetative se întinde din aprilie până în octombrie, dar creșterea maximă se înregistrează la jumătatea perioadei, când temperatura este de 24-25°C cu calități fizico-chimice optime.
Hrana suplimentara se distribuie după ce se stabilește rețeta corespunzătoare realizării unui conținut în proteina bruta de 20-25%.
Pentru a se urmări creșterea si dezvoltarea materialului si starea sanitara, se efectuează periodic, bilunar sau lunar pescuitul de control din mai multe locuri ale bazinului, iar exemplarele prinse sunt cântărite și se compara cu valorile dintr-un grafic de creștere. De asemenea, se compara cu rezultatele de la un pescuit de control cu cele precedente pentru a se verifica ritmul de creștere. La sfârșitul toamnei urmează recoltarea, sortarea si numărarea.
Recoltarea se face diferențiat, funcție de suprafața bazinului si de posibilitatea de a se vida sau nu apa din acesta. Când pestele s-a aglomerat în canalul drenor, deci nu exista apa, urmează concentrarea peștelui spre zonele mai adânci, urmează transportul pestelui manual sau mecanizat in utilaje de transport.
Sortarea se realizează pe mese de sortare, pe grupe de mărimi, iar numărarea se face prin metoda gravimetrica: greutatea medie pentru eșantioane de 100 exemplare. Prin cântărirea separata a trei loturi se stabilește o medie care apoi se raportează la cantitatea in kg recoltata din bazin. Ne interesează numărul obținut pentru stabilirea pierderilor.
III.2.3. Tehnologia iernării crapului și a ciprinidelor asiatice
Odată cu scăderea temperaturii apei la valori sub 10oC au loc o serie de modificări comportamentale, ciprinidele trecând treptat de la stare activă la una de imobilitate parțială, caracteristică sezonului de iarnă.
Înainte de popularea bazinelor de iernat se face o sortare a materialului biologic, eliminând exemplarele bolnave pe grupe de vârstă și greutate, apoi se îmbăiază în soluții speciale pentru distrugerea eventualilor paraziți. Pentru iernare se folosesc bazine mici cu suprafețe de circa 1ha, cu adâncimi ale apei de 2-2,5m.
Bazinele de iernat sunt amplasate în imediata apropiere a sursei de apa, pentru a evita iarna un circuit prea lung al apei ce ar duce la formarea podului de gheața și înghețarea sau oprirea alimentarii cu apa.
Timpul de umplere si de golire este de aproximativ 7 zile, pe timpul iernatului utilizându-se un debit de întreținere ce poate înlocui tot volumul de apa in 10 zile.
Heleșteiele de iernat sunt vidate primăvara și in perioada vegetativă, timp în care se efectuează diferite lucrări de îmbunătățire a structurii solului și are loc mineralizarea substanțelor organice acumulate. Pe timpul perioadei vegetative se urmărește împiedicarea dezvoltării vegetației deoarece aceasta prin descompunere devine un consumator de oxigen nedorit. În acest sens se recomandă ararea vetrei heleșteielor de iernat de cel puțin trei ori în timpul verii.
Pe durata iernării se impune zilnic verificarea temperaturii apei și a conținutului de oxigen atât la nivelul straturilor superioare cât mai ales la fundul bazinelor.
În cazul menținerii unor temperaturi de peste 4oC se impune administrarea hranei (o rație de 1% din greutatea lor) pentru a se evita slăbirea materialului piscicol.
Densitatea de populare la iernat este de 8 ÷ 10 t/ha
Norma de populare se poate calcula cu formula:
unde: Q=debit de alimentare
A= conținutul de O2 al apei de alimentare
a= consumul de O2 al altor organisme din bazin
G= greutatea medie pe exemplar
c= consumul de O2/kg peste
Se vor stabili pierderile tehnologice ca urmare a scăzămintelor fiziologice și a mortalității, rezultând diferențe de greutate medie, vârstă și densitate de populare.
Tabelul nr. 3.3
Parametrii optimi în heleșteiele de iernat sunt:
• O2 să fie în proporție de 4 – 5 cm3 O2/ l apă;
• CO2 < 1,5 ÷ 2 cm3 CO2/ l apă;
• duritatea 6 ÷ 10 grade germane;
• compuși ai azotului < 1 mg/l;
• pH = 7,2 ÷ 8,6.
Dacă în timpul iernării se formează pod de gheață se vor efectua Pe timpul iernii pentru îmbogățirea apei cu O2 se vor folosi, după caz, aeratoare ce duc la agitarea apei.
Iarna, când bazinele se acoperă cu un strat de gheața, pentru a evita asfixierea, se vor face copci, calculând la fiecare 30 m2 o copca de 1m2. Copcile vor fi dreptunghiulare cu latura cea mai mare dispusă pe direcția dominantă a vântului. Ele se acoperă cu paie pentru a evita înghețarea apei. Pentru a mări conținutul apei in oxigen, se fac instalații speciale în heleșteiele de iernat. Aceste instalații constau dintr-un grătar făcut din lemn egal cu suprafața bazinului de iernat si care se așează la 20 – 25 cm sub nivelul apei din bazin. După ce se prinde gheata, se scurge o parte din apa din bazin, astfel ca între stratul de gheata susținut de grătar și suprafața apei sa rămână un gol de 20 – 30 cm care va asigura oxigenul necesar.
În cazul în care amenajarea nu dispune de suficiente bazine, iernarea se poate face și în heleșteiele de creștere. Acest tip de iernat prezintă avantajul că se evită strasul cauzat de pescuit, sortare și transport însă există și dezavantaje majore pricinuite de necunoașterea cantității exacte de material biologic introdus la iernat și posibilitatea păstrării în bazin a exemplarelor bolnave sau gazde a unor agenți patogeni.
III.3. Calculul materialului biologic
III.3.1 Calculul necesarului de material de populare
TEMA PROECTULUI
Amenajare ciprinicola cu capacitatea de 30 t/an, ciclu de 2ani ( 75%C1+ ; 15%A1+ ; 5%H1+ ; 5%S0+ )
DATE INITIALE
Suprafata helesteelor de crestere vara a II a: S = 12 ha ;
Producția unitară: Pu = 2,5 t/an;
Productia totala: Pt = 30 t/an .
• Crap 75 % (C2+- 1,20 kg/ex) – 1875 kg/ha – 1563 ex/ha
• sânger 5% (H2+- 2,00 kg/ex) – 125 kg/ha – 63 ex/ha
• novac 15 % (A2+- 2,00 kg/ex) – 375 kg/ha – 188 ex/ha
• somn 5 % (S1+- 1,00 kg/ex) – 125 kg/ha – 125 ex/ha
Total 2500 kg/ha – 1939 ex/ha
Producția totală:
Se calculează în funcție de producția unitară și suprafața de creștere pește consum (vara a II-a), reprezentând exprimarea cantitativă a rezultatului aplicării tehnologiei propuse, deci peștele de consum ce va fi vândut:
• crap – 1875 kg/ha x 12 ha = 22.500 kg
• sânger – 125 kg/ha x 12 ha = 1500 kg
• novac – 375 kg/ha x 12 ha = 4500 kg
• somn – 125 kg/ha x 12 ha = 1500kg
Total: 30.000 kg
III.3.2 Calculul necesarului de material de populare
1.Creștere vara a II-a
Indicatori biotehnologici
supraviețuiri de la 1 la 1+ (C1, A2, H1 ) 70 %
supravietuiri de la 0* la 0+ (S0) 50%
Necesar unitar de material de populare a heleșteelor de creștere vara a II-a (HCV2)
Corespunzător indicatorilor biotehnologici și a producțiilor unitare se calculează necesarul unitar de material de populare cu formula:
Nr.ex. 1 = Nr.ex.1+ x 1 / Sv.
Se obțin următoarele date:
• crap- 1563 ex/ha x 100/70 = 2233ex/ha (C0+-50 g/ex) = 111,65 kg/ha
• sânger- 63 ex/ha x 100/70 = 90 ex/ha (H0+-45 g/ex) = 4,05 kg/ha
• novac – 188 ex/ha x 100/70 = 269 ex/ha (A0+-40 g/ex) = 10,76kg/ha
• somn- 125 ex/ha x 100/50 = 250 ex/ha (S0+-0,5 g/ex) = 0,125 kg/ha
Total: 2842ex/ha 126,59 kg/ha
Necesar total de material de populare
Se calculează necesarul de material de populare pentru popularea celor 12 ha suprafață creștere vara a II-a, astfel:
• crap – 2233 ex/ha x 12 ha = 26796 ex = 1339 kg
• sânger – 90 ex/ha x 12 ha = 1080 ex = 48,6 kg
• novac – 269 ex/ha x 12ha = 3228 ex = 129,12 kg
• somn – 250 ex/ha x 12 ha = 3000 ex = 1,5kg
Total: 34104 ex 1519,02 kg
Iernat vara I-a
Indicatori biotehnologici
Din nou, pentru simplificare se consideră doar pierderile numerice, dar majorate pentru a acoperi și pe cele în greutate, deci vom aplica indicatorii:
supraviețuiri de la 0+ la 1 (C1, H1, A1, ) 80 %
Nr.ex. 0+ = Nr.ex.1 x 1 / Sv.
Se obțin următoarele:
• crap- 2233 ex/ha x 100/80 = 2791 ex/ha (C0+-50 g/ex) = 139,55 kg/ha
• sânger- 90 ex/ha x 100/80 =113 ex/ha (H0+-45 g/ex) =5,085 kg/ha
• novac – 269 ex/ha x 100/80 = 336 ex/ha (A0+-40 g/ex) = 13,44 kg/ha
Total: 3240ex/ha 158,0 kg/ha
Necesar material de populare
Se calculează necesarul de puiet de o vară ce trebuie introdus la iernat pentru asigurarea producției de consum, astfel:
• crap – 2791 ex/ha x 12 ha = 34492 ex = 1674,6kg
• sânger – 113ex/ha x 12 ha = 1356 ex = 61,02 kg
• novac – 336 ex/ha x 12 ha = 4032 ex = 161,28 kg
Total: 39880 ex 1897kg
Creștere vara I-a (stadiul de pui predezvoltat la puiet de o vară)
Indicatori biotehnologici
supraviețuiri de la 0* la 1+ (C0*, H0*, A0*, ) 50 %
Necesar unitar de material de populare pentru heleșteele de creștere vara a I-a (HCV1)
Nr.ex. 0* = Nr.ex.0+ x 1 / Sv.
Se obțin următoarele:
• crap – 2791ex/ha x 100/50 = 5582 ex/ha (C0* – 1,0 g/ex)
• sânger – 113 ex/ha x 100/50 = 226 ex/ha (H0* – 0,5 g/ex)
• novac – 336 ex/ha x 100/50 = 672 ex/ha (A0* – 0,8 g/ex)
Total: 6480 ex/ha
Necesar material de populare
Se calculează necesarul de pui predezvoltați ce trebuie introduși la creștere în vara I-a pentru asigurarea necesarului pentru producția de consum pe cele 12 ha, astfel:
• crap – 5582 ex/ha x 12 ha = 66984 ex
• sânger – 226 ex/ha x 12 ha = 2712 ex
• novac – 672 ex/ha x 12 ha = 8064 ex
Total: 77760 ex
Predezvoltare fitoplanctonofagi (de la stadiul de larvă 3-5 zile la pui predezvoltați)
Indicatori biotehnologici
supraviețuiri de la 3-5 zile la 0* (C0*, H0*, A0*, Ct0*) 30 %
Necesar de material de populare pentru heleșteele de predezvoltare (HPr)
Corespunzător indicatorilor biotehnologici se calculează necesarul unitar de larve 3-5 zile cu formula:
Nr.ex. larve 3-5 zile = Nr.ex.0* x 1 / Sv.
Se obțin următoarele:
• crap – 66984ex. x 100/30 = 223280ex.
• sânger – 2712ex. x 100/30 = 9040 ex.
• novac – 8064 ex. x 100/30 = 26880ex.
Total: 259200ex.
Calculul necesarului de larve eclozate (de la stadiul de larva ecolzata la stadiul de larvă 3-5 zile)
supraviețuiri de la larve ecolzate la larve de 3-5 zile 60 %
Se obțin următoarele:
• sânger – 9040 ex. x 100/60 = 15067 ex
• novac – 26880 ex. x 100/60 = 44800 ex
Total: 59867 ex.
Calculul necesarului de reproducători și remonți
1.Dimensionarea lotului de reproducători de crap pentru RND
Indicatori biotehnologici
vârsta la care se atinge maturitatea sexuală: 5 ani
prolificitatea productivă (pui predezvoltați/femelă): 85000 ex./
structura familiei introduse în bazinul de reproducere: 2 – 1
densitatea de populare a bazinelor de reproducere: 10-15 fam/ha
rata înlocuirii lotului de reproducători 25 % (inclusiv pierderile tehnologice)
procent reproducători de rezervă (introduși la parcare ) 50 %
indici de selecție remonți:
C2+ la C3+ 60 %
C3+ la C4+ 75 %
Calculul necesarului de reproducători și remonți pentru
popularea heleșteelor de reproducere naturală și predezvoltare (BRNP)
Numărul de femele (familii) lansate în bazinele de reproducere:
324900 ex. C0* / 85000 ex.C0* / = 4 ex. (familii)
Numărul de masculi lansați în bazinele de reproducere:
4 ex. x 2 = 8 ex.
Numărul total de reproducători activi:
4 ex. + 8 ex. = 12 ex.
Numărul de reproducători de rezervă (50 %.):
12 ex. x 50 / 100 = 6 ex.
Numărul total de reproducători lansați în heleșteele de parcare:
12 ex. + 6 ex. = 18 ex.
Numărul de reproducători ce se înlocuiesc anual:
18 ex. x 25 / 100 = 5 ex.
Numărul de remonți de 4 ani necesari (C3+)
5 ex. C4+ x 100 / 75 = 7 ex. C3+
Numărul de remonți de 3 ani necesari (C2+)
7 ex. C3+ x 100 / 75 = 10 ex. C2+
2.Dimensionarea lotului de reproducători de crap pentru RA
vârsta la care se atinge maturitatea sexuală: 5 ani
prolificitatea productivă (pui/femela): 85000ex./fem
structura familiei introduse in bazinul de reproducere 2mas-1fem
densitatea de populare a bazinelor de reproducere 10-15fam/ha
densitatea de populare a bazinelor de reproducere: 10-15 fam/ha
rata înlocuirii lotului de reproducători 25 % (inclusiv pierderile tehnologice)
procent reproducători de rezervă (introduși la parcare) 50 %
indici de selecție remonți:
C2+ la C3+ 60 %
C3+ la C4+ 75 %
Calculul necesarului de reproducători și remonți necesari pentru reproducerea artificiala a crapului
Numărul de femele:
66983ex C0+ /85000 ex C0*=1 ex fem(familii)
Numărul de femele:
33.5 kg/ 5 kg/= 7
Numărul de mascul lansati in bazinele de reproducere:
1ex.fem x 2 = 2 ex. mas
Numărul total de reproducători activi:
1 ex.fem + 2 ex m asculi = 3 ex.
Numărul de reproducători de rezervă:
3 ex. x 50 / 100 = 2 ex.
Numărul total de reproducători:
3 ex. + 2 ex. = 5 ex.
Numărul de reproducători ce se înlocuiesc anual:
5 ex. x 25 / 100 = 1 ex.
III. Densități de populare pentru diferite categorii de heleștee:
Heleștee de iernat vara a doua (HI2)
specii pașnice: 10-15000 kg/ha
specii răpitoare: 5-7000 kg/ha
Heleștee de creștere vara a doua (HCV2) 2-3000 ex/ha
Heleștee de iernat vara întâia (HI1) 10000kg/ha
Heleștee de creștere vara întâia (HCV1) 80-120000 ex/ha
Heleștee predezvoltare planctonofagi (HPF0) 60-80000 ex/ha
Heleștee creștere reproducători crap (HCR) 250 ex/ha
Heleștee creștere remonți crap (HCr) 250 ex/ha
Heleștee parcare prematurare reproducători crap (HPPC) 350 ex/ha
Heleștee de reproducere naturală și predezvoltare crap (BRNPC) -12 fam/ha
Heleștee de iernat reproducători crap (HIR) 1000 ex/ha
Heleștee de iernat remonți crap (HIr) 1400 ex/ha
Necesar suprafață pe categorii de heleștee
Heleștee de creștere vara a doua (HCV2) 12ha
Heleștee de iernat vara întâia (HI1)
crap- 1674,6 kg / 10000 kg/ha = 0,189ha
planctonofagi – 222,3 kg / 10000 kg/ha =
Heleștee de creștere vara întâia (HCV1) 0,972ha
77760 ex. / 80000 ex/ha =
Heleștee predezvoltare fitoplanctonofagi (HPF0) 0,598ha
35916 ex. / 60000 ex/ha =
Heleștee creștere reproducători crap (HCR) 0,02ha
5 ex. / 250 ex/ha =
Heleștee creștere remonți crap (HCr) 0,008ha
2 ex. / 250 ex/ha =
Heleștee parcare prematurare reproducători crap (HPPC) 0,014ha
5 ex. / 350 ex/ha =
Heleștee de reproducere naturală si predezvoltare crap(BRNPC) 1,92ha
Heleștee de iernat reproducători crap (HIR) 0,005ha
5ex. / 1000 ex/ha =
Heleștee de iernat remonți crap (HIr) 0,003ha
5ex. / 1400 ex/ha =
Total 15,72ha
V. Pondere pe suprafete categorii de helestee
Heleștee de creștere vara a doua (HCV2)
12 x 100 / 15,72 = 76,33 %
Heleștee de iernat vara întâia (HI1)
0,189 x 100 / 15,72 = 1,20 %
Heleștee de creștere vara întâia (HCV1)
0,972 x 100 / 15,72 = 6,18 %
Heleștee predezvoltare fitoplanctonofagi (HPF0)
0,598 x 100 / 15,72 = 3,80 %
Heleștee creștere reproducători crap (HCR)
0,02 x 100 / 15,72 = 0,12 %
Heleștee creștere remonți crap (HCr)
0,008 x 100 /15,72 = 0,05 %
Heleștee parcare prematurare reproducători crap (HPPC)
0,14 x 100 / 15,72 = 0,89 %
Heleștee de reproducere naturală si predezvoltare crap(BRNPC)
1,92 x 100 / 15,72 = 12,21 %
Heleștee de iernat reproducători crap (HIR)
0,005 x 100 / 15,72 = 0,03 %
Heleștee de iernat remonți crap (HIr)
0,003 x 100 / 15,72 = 0,01 %
TOTAL 100 %
III.4. Schema procesului tehnologic
III.5. Tehnologia hraniri suplimentare
Hrănirea crapului
Densitățile mari de populare conduc la insuficiența hranei naturale din bazinele de creștere și de aceea este necesară suplimentarea cantităților de hrană, astfel încât peștii să atingă la sfârșitul perioadelor de creștere dimensiunile dorite de către crescător.
Hrănirea peștelui este un factor care poate fi în întregime dirijat de om: întocmirea rețetei furajere, tehnologia de producere a furajului, modul de administrare în timp și spațiu. Una din problemele importante ale nutriției peștilor este alcătuirea rețetelor de furaje, astfel încât furajul combinat să satisfacă în cât mai mare măsură cerințele nutritive implicate în creșterea și dezvoltarea normala a peștilor. Astfel la stabilirea rețetelor trebuie să se țină seama de particularitățile nutriției, digestiei și metabolismului peștilor din componenta formulei de populare.
Eficiența hrănirii constituie unul din principalele mijloace de rentabilizare și perfecționare a producției industriale de pește. Se cunoaște că furajele combinate au eficienta mai mare decât cele simple. Eficiența biologica ridicata a furajului combinat este asigurata printr-un raport corespunzător intre cantitatea și calitatea furajului, care să satisfacă cerințele fiziologice ale organismului hrănit. Eficiența economica a furajării este dată de costul furajului necesar pentru realizarea unității de spor creștere a peștelui, adică de consumul specific. Din studiile făcute privind intensitatea absorbției substanțelor nutritive în tubul digestiv al peștilor s-au lămurit multe aspecte privind metabolismul lipidelor, substanțelor azotoase, hidraților de carbon, macro- și microelementelor. Conform acestor studii, conținutul în lipide al furajului pentru pește trebuie sa fie de minimum 2,5 – 3 %, iar pe măsură ce procentul crește și se apropie de 9,5%, creste digestibilitatea amestecului furajelor. Pentru furajarea peștilor până la vârsta de doi ani este necesar ca furajul combinat să aibă un conținut proteic de minimum 22 – 26% proteină brută (P.B.), iar pentru vârstele mai mari este necesar un conținut mai mare în glucide și ceva mai mic în proteine, care poate fi de minimum 16 – 19% P.B.
Frecvența meselor joacă un rol deosebit în asigurarea sporului în greutate și creșterea eficienței furajului. În tehnologia de furajare se evidențiază normarea rației – consumul zilnic și regimul de furajare (ordinea distribuirii în timp), în functie de greutatea medie și vârsta materialului piscicol de populare, temperatura mediului de creștere, saturația în oxigen a apei și alți factori abiotici. Astfel pentru crap, de exemplu, la temperatura apei de 15 – 18 °C rația va fi de 2% din greutatea materialului populat, la 18 – 21°C de 3%, la 21 – 24°C de 4% și peste 24°C de 5%. Aceasta normă de furajare variază și după cantitatea de oxigen solvit în apa, care, în mod normal, trebuie sa fie de 4 – 6mg/ℓ.
Importantă este și tehnologia de producere a furajelor combinate. Din experiența pisciculturii intensive, forma de prezentare a furajelor cea mai adecvată este cea granulată.
Cele mai noi cercetări în domeniul nutriției animale recomanda ca, pe cat posibil componentele de origine animala din rețetele furajelor combinate să fie înlocuite cu cele de origine vegetală, dar care să fie bogate în proteine, cum sunt: făina de soia integrală, făina de șrot de soia sau floarea-soarelui.
Hrănirea suplimentară este un capitol important al tehnologiei de creștere a peștilor în sistem intensiv pentru ca, din analiza prețului de cost, rezulta ca cheltuielile cu furajarea au o pondere de 30% din cheltuielile totale necesare realizării producției. De aceea, rețetele furajere trebuie să asigure toți factorii nutritivi cu valoare energetica, plastică, biostimulatoare și imunoprotectoare în așa fel ca eficiența lor să fie maximă.
Indicatorul tehnologic care cuantifica eficienta administrării furajelor se numește consum specific de furaje, care înseamnă cate kg de furaj combinat s-au consumat pentru creșterea în greutate a peștelui populat cu 1 kg. Un consum specific normal este de 3 – 3,7 kg furaj/kg spor creștere în vara I și a II-a și de 3 kg furaj/kg spor creștere pentru pestele de vârste mai mari. Când calitatea sursei de alimentare cu apa și productivitatea naturala a bazinelor de creștere sunt bune, atunci consumul specific poate fi mai mic.
1. Stabilirea cantității de furaje pentru cresterea crapului in Vara I
Pentru hranirea suplimentara a crapului in vara I se va utiliza furajul ALLER PERFORMA.
Furajul, a carui compozitie biochimica este prezentata in tabelul nr….. contine: făina de pește, proteină din mazăre, făină de sânge, rapiță, grâu, ulei de pește, ulei vegetal, minerale și vitamine.
Pentru calculul cantitățili de furaje necesare se va lua in considerare factorul de conversia a furajului (specificat de producator) si sporul de biomasa estimat:
F = FCR x STC
Unde:
F – cantitatea de furaje
FCR – Factor de conversie (in cazul de fata FCR=1)
STC – spor total de crestere (STC= Bf-Bi, unde Bf- biomasa finala/recoltare, Bi- biomasa initiala/poopulare)
Ni – Nr. ex. populare HCVI – 66984 ex.
Mi – Masa individuala populare – 1,2 g/ex
Nf -Nr. ex. recoltare HCVI – 34492 ex.
Mf -Masa individuala recoltare – 50g/ex
STC = Nf xMf – Ni xMi = 1724,6 – 80,38=1644.22 kg
F =FCR*STC=1644.22 *1=1644.22 kg
Repartizarea procentuala a cantității totale de furaj pe luni și zile:
Repartizarea cantităților zilnice de furaje la mesele de furajare:
Calculul cantității de furaj necesar pentru creșterea crapului în vara a II-a
Pentru hranirea suplimentara a crapului in vara I se va utiliza furajul ALLER CLASIC.
Furajul, a carui compozitie biochimica este prezentata in tabelul nr.contine: făină de pește, gluten de grâu, ulei de pește, minerale și vitamine.
Pentru calculul cantitățili de furaje necesare se va lua in considerare factorul de conversia a furajului (specificat d eproducator) si sporul de biomasa estimat:
F = FCR x STC
Unde :
F – cantitatea de furaje
FCR – Factor de conversie (in cazul de fata FCR=1,3)
STC – spor total de crestere (STC= Bf-Bi, unde Bf- biomasa finala/recoltare, Bi- biomasa initiala/poopulare)
Ni – Nr. ex. populare HCVII – 26796 ex.
Mi – Masa individuala populare – 50 g/ex
Nf -Nr. ex. recoltare HCVII – 18750 ex.
Mf -Masa individuala recoltare – 1200g/ex
STC = Nf xMf – Ni xMi = 18750*1200 – 26796*50=22500 Kg-1339.8 kg =21160.2 Kg
F = STC*FCR = 21160.2*1.3=27508.26 kg
Repartizarea procentuala a cantității totale de furaj pe luni și zile:
Pentru remonti si reproducatori se calculeaza cantitatea totala de furaj administrata anual considerand o ratie de 2% din greutatea corporala.
Se estimeaza o biomasa totala de reproducatori si remonti de 176 kg.
Biomasa reproducatori activi si de rezerva = 18 ex. * 6kg/ex = 108 kg
Biomasa remonti = 17 ex. * 4kg/ex = 68 kg
Biomasa totala reproducatori = 108+68= 176 kg.
Cantitatea totala de furaj administrata remontilo si reproductaorilor va fi:
F = 176*2% = 3.52 kg/zi
F = 3.52 kg/zi * 210 zile =740 kg
Cantitatea totala de furaj administrata pe ciclul de productie este :
F = 1644.22 kg +27508.26 kg+ 740 kg =29892.48 kg
III.6. Tehnologia administrării îngrășămintelor și amendamentelor
Recoltandu-se anual cantitati insemnate de peste, inseamna ca bazinele acvatice (solul si apa) saracesc puternic in elemente biogene de baza. De aceea pentru mentinerea capacitatii de productie utila a bazinelor (de microorganisme si plante pentru hrana pestelui) trebuie ca din exterior, prin tehnologie adecvata sa se administreze cantitati insemnate de elemente minerale deficitare. Acestea vor avea ca efect principal crearea conditiilor ce contribuie la marirea rezervelor de hrana si implicit la cresterea productivitatii naturale Pn si a randamentului in acvacultura.
Amendamentele au ca efect pozitiv neutralizarii reactiei acide a solului, prin sfaramarea si afanarea acesteia, dezinfectia bazinelor distrugand formele de rezistenta ale unor bacterii.
Ingrasamintele asigura inlocuirea continua a unor componente minerale care anual sunt anulate din bazine prin ihtiomasa produsa.
Ingrasamintele pot fi – minerale – fosfatice
– azotoase
– organice – dejectii
– reziduri
– plante verzi
Pentru ca utilizarea ingrasamintelor sa fie eficienta trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
-fundul bazinului sa fie ameliorat
-temperatura apei sa fie in jur de 20°C
-PH-ul apei si al solului sa fie neutru sau slab alcalin
-cantitatea de O2 solvit sa fie de 5÷8 mg/l
-circulatia apei sa fie slaba
-structura granulara a solului sa faciliteze dezvoltarea organismelor aerobe.
III.6.1. [NUME_REDACTAT] se pot clasifica după trei aspecte:
• după natura lor:
– îngrășăminte minerale: fosfatice, azotoase, calcice
– îngrășăminte organice: reziduuri uscate, verzi și sub forma de reziduuri industriale
– îngrășăminte bacteriene: care se obțin pe diferite medii de cultura.
• după numărul de elemente biogene conținute:
– simple: cu un element biogen
– complexe: cu cel puțin doua elemente biogene
• după starea de agregare în care se afla în momentul distribuirii:
– îngrășăminte solide
– îngrășăminte lichide
Îngrășămintele minerale se pot introduce fie direct pe fundul bazinelor, înainte de inundare în stare solidă, fie după inundarea bazinelor sub formă de soluții apoase. Distribuirea trebuie sa fie uniformă pe întreaga suprafață a bazinului, putându-se face manual sau mecanizat.
Doza de îngrășământ stabilită se poate introduce primăvara integral sau în reprize, după inundarea bazinului. Frecvent se folosește administrarea în reprize. Prima doza se introduce pe solul uscat, înainte de inundare, următoarele se introduc sub forma de soluție, după inundare.
După mai multe reprize de îngrășare se urmărește menținerea la un înalt grad de dezvoltare a planctonului, care poate fi consumat direct de pești sau care condiționează dezvoltarea altor grupe de organisme ce constituie hrană pentru peste.
Se ține seama că la folosirea unui amestec de două sau mai multe elemente chimice se pot forma compuși chimici greu solubili sau chiar insolubili ce fac ineficientă administrarea îngrășămintelor minerale.
De aceea trebuie ca administrarea calciului să se facă toamna după uscarea solului sau iarna când terenul este înghețat. Când calciul nu se poate administra decât primăvara, atunci celelalte îngrășăminte minerale se vor administra numai după circa doua săptămâni pentru a se evita producerea de combinații chimice între calciu și celelalte elemente biogene.
Îngrășămintele organice indiferent de natura lor conțin elemente biogene ca: P, N, K, Ca etc. Întrebuințarea îngrășămintelor organice trebuie să țină seama ca acestea sunt supuse procesului de mineralizare care conduce la un consum puternic de oxigen solvit din apa. In general acestea se distribuie toamna după vidarea, uscarea fundului bazinului și aplicarea amendamentului de calciu, cu scopul realizării unui timp de mineralizare a bazinului până la inundarea lui, evitându-se astfel posibilitatea apariției deficitului de oxigen.
Îngrășămintele solide se distribuie pe suprafața fundului bazinului în grămezi distanțate una fața de alta. Grămezile se uda din când în când, mai ales în zilele călduroase cu apă din heleșteu. Dejecțiile lichide se distribuie în heleșteie fără apă, împrăștiindu-se uniform pe suprafața lui, sau direct în apă
. III.6.2 Calcularea necesarului de îngrășăminte
Se folosesc ambele tipuri de îngrășăminte: organice și minerale.
Îngrășămintele organice se administrează gunoi de grajd și de pasăre în cantitate de 5000kg/ha.
Notăm cu C – cantitatea de îngrășământ administrată, S – suprafața heleșteelor și cu D – doza de îngrășământ/ha.
C1: SHCViI 5t/ha=5*12 = 60 tone
C2: SHCVI 5t/ha=5*0.972=4.86 tone
CT=C1+C2 =64.86 tone îngrășăminte organice
Îngrășămintele minerale mai des folosite sunt :
– fosfat monocalcic(Ca3PO4) care are 20% P2O5 ca substanță activă ;
– azotat de amoniu(NH4NO3) care are30-35%N ca substanță activă.
Cantitativ se folosesc 30kg P2O5 pe ha și 50kg N pe ha
Pentru heleșteul de creștere vara I(HCVI) ce are o suprafață de 0.972 ha este nevoie de următoarele cantități de substanță activă:
– P2O5= 30*0.972 = 29.16 kg
– N=50*0.972 = 48.6 kg
100kg fosfat monocalcic _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _20kg P2O5
x _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _29.16 kg P2O5
x=145.8 kg fosfat monocalcic
100kg azotat de amoniu _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 35kg N
y_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _48.6kg N
y=138.85 kg azotat de amoniu
Cantitatea totală de îngrășământ mineral din vara I : x + y = 145.8 +138.85 = 969,3kg.
Pentru heleșteele de creștere vara a-II-a (HCVII) ce au o suprafață de 12 ha este nevoie de următoarele cantități de substanță activă:
-P2O5=30*12= 360 kg
-N=50*12 =600 kg
100kg fosfat monocalcic _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _20 kg P2O5
x _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _360 kg P2O5
x=1800 kg fosfat monocalcic
100kg azotat de amoniu _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 35 kg N
y_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _600 kg N
y=1714.28 kg azotat de amoniu
cantitatea totală de îngrășământ mineral din vara a II-a : x+y = 1800+1714.28 = 3514.28kg
Calcularea necesarului de amendamente
Amendamentul folosit este CaO. Acesta se folosește pentru îmbunătățirea caracteristicilor fizico-chimice ale solului și pentru a asigura unui aport de Ca.
Se administrează 300kg/ha pentru heleșteele de creștere, iar pentru cele de iernat, 2000kg/ha.
SHCVI=0.972 ha, rezultă o cantitate de CaO de: 0.972*300= 291.6kg
SHCVII=12 ha, rezultă o cantitate de CaO de: 12*300=3600kg
SBI=0,189ha, rezultă o cantitate de CaO de : 0.189*2000=2000.18 KG
Cantitatea totală de amendament CaO este de 5891.78kg
III.7.Mecanizareasi automatizarea operațiunilor în acvacultură
III.7.1 Distribuirea automată a furajelor
Pentru distribuirea automatizată a furajelor se pot folosi distribuitoare acționate cu energie solară sau distribuitoare acționate electric cu acumulatori.
Fig. 1 Distribuitor acționat cu energie solară
Rezervoarele pot conține de 15, 25, 45, 75 și 100l. Distribuitoarele sunt prevăzute cu acumulatori și echipamente de programare cu ajutorul cărora se pot stabili intervalele dintre mese și cantitatea de furaj administrată la o masă. Cantitatea de furaj distribuită într-o zi poate varia de la 100g la 100kg.
Fig. 2 Schema de montaj a distribuitorului
Distribuitorul se montează la o înălțime de minimum 0,6m deasupra nivelului apei. Raza de distribuție a furajelor este de circa 8m.
III.7.2 Transportul furajelor și îngrașămintelor
Pentru transportul furajelor și îngrășămintelor este necesară achiziționarea unui tractor prevăzut cu remorcă.
Pentru satisfacerea necesităților de transport ale fermei se va achiziționa un tractor universal tip T045 produs de societatea MAT Craiova.
Fișa tehnică a tractorului Universal T045
Tabelul nr. 7.2
Fig. nr.7.2.1 Detalii de gabarit
Pentru transportul furajelor, amendamentelor și îngrășămintelor tractorul va tracta o remorcă tip EDK 50 produsă de societatea [NUME_REDACTAT].
Remorca este destinata transportului rutier, sau în afara drumurilor amenajate si poate fi tractata de tractor. Șasiul este o construcție sudata formata din doua lonjeroane care se unesc in partea din fata in forma de "V" legate intre ele cu traverse si suport. Platforma este o construcție sudata formata din profile "U", acoperita cu tabla, pe care se montează obloanele; oblon fata fix, iar cele laterale si spate sunt articulate atât in partea superioara cât și in cea inferioara, permițând deschiderea in ambele parți. Instalația de basculare hidraulica are un cilindru hidraulic si realizează bascularea in spate si lateral stânga, dreapta.
Fișa tehnică a remorcii EDK 50
Tabelul nr. 7.2.2
III.7.3 Prelevarea și sortarea mecanizată a peștelui
După concentrare peștele poate fi prelevat mecanizat cu ajutorul unei pompe de pește.
Astfel de utilaje sunt pompele de pește KSF4 destinată peștilor mai mici de 600g și KSF10 destinată peștilor cu greutăți de peste 1kg, produse de societatea germană AGK Kronawitter GmbH.
Debitul maxim al pompei este de 10t/oră, distanța maximă de ridicare a peștelui este de 5m și acesta poate fi transportat printr-un sistem de conducte până la o distanță de 500m.
Utilajul este mobil putând fi tractat de orice tractor.
Pompa hidraulică asigură un debit de 50l/secundă, motorul electric de acționare putând fi de 3-4KW.
Pentru sortarea materialului piscicol se poate folosi sortatorul automat FASM 1911 produs de aceeași firmă germană.
Capacitatea de prelucrare a utilajului este de 800-1200kg pe oră pentru pești de 8-10cm, 1200-3000kg pe oră pentru pești de 10-20cm și 3000-4600kg pe oră pentru pești mai mari de 20cm.
Dimensiunile celor 4 orificii de ieșire ale peștilor pot fi ajustate în 4 moduri predefinite.
Motorul benzii transportoare poate fi alimentat la o sursă de 230/380V sau opțional de la un acumulator de 24V.
Opțional utilajul poate fi echipat cu o instalație de numărare a peștilor.
Dimensiunile de gabarit sunt: 3500x1000x1180. Greutatea este de 150kg. Puterea motorului este de 0,15KW.
III.7.4 Îndepartarea mecanizata a vegetației acvatice
Pe lângă avantajele pe care le are vegetația acvatica intr-un bazin piscicol, in cazul dezvoltării ei excesive, produce daune însemnate. Dintre acestea menționam:
În cazul vegetației emerse:
– sărăcirea solului si apei in săruri biogene;
– îngreunează mult pescuitul de recolta in cazul bazinelor ce nu pot fi golite complet de apa;
– accelerează colmatarea fundului bazinului;
– împiedica pătrunderea căldurii si luminii solare având ca urmare o slabă dezvoltare a hranei peștilor;
– reduce eficacitatea îngrășămintelor.
În cazul vegetației submerse:
– împiedica dezvoltarea organismelor bentonice;
– îngreunează pescuitul de recolta;
– adăpostește larve de insecte consumatoare de puiet;
– contribuie la creșterea cantităților de substanțe organice din apa.
În cazul vegetației plutitoare:
– prin acoperirea suprafeței apei, împiedica pătrunderea luminii si căldurii precum si aerarea apei, făcând neproductiv fundul bazinului;
– împiedica buna circulație a apei;
– obturează grătarele instalațiilor de evacuare a apei;
– favorizează atacul puietului de către dușmani.
Pentru toate categoriile de vegetație, dezvoltarea excesiva duce la un deficit de oxigen in lunile calde in zorii zilelor.
Având in vedere cele mai de sus, se considera ca intr-un bazin, vegetația acvatica nu trebuie sa ocupe o suprafața mai mare de cea 20%, suprafața in care vegetația nu trebuie sa se dezvolte prea mult.
De aceea, este necesar sa se urmărească permanent dezvoltarea vegetației acvatice, sa se prevină dezvoltarea ei excesiva si sa se îndepărteze acolo unde este abundenta.
In funcție de natura vegetației acvatice, metodele de combatere-recoltare diferă.
In cazul vegetației dure combaterea se poate face in doua situații si anume:
– când bazinul este inundat;
– când bazinul este fără apa.
Împiedicarea dezvoltării vegetației acvatice in cazul bazinelor acoperite cu apa se face prin cosirea ei de 2-4 ori intr-o perioada vegetativa – la 10-12 cm sub nivelul apei sau de la fund când este posibil, ultima cosire urmând a fi făcuta înaintea perioadei de înflorire pentru a împiedica înmulțirea. Cosirea repetata si sub nivelul apei se face pentru a îngreuna acțiunea frunzelor de a produce hrana si de a determina epuizarea rezervelor din rizom, care in cele din urma duce la dispariția plantei.
Când apa a fost evacuata din bazin, vegetația dura, iarna se poate cosi sau arde, rezultând un prețios îngrășământ, iar primăvara, înainte de inundare se poate folosi la păscutul vitelor.
In cazul vegetației submerse cosirea este dificila deoarece tulpinile acestor plante nu au țesut mecanic de susținere si de aceea îndepărtarea ei se poate face prin smulgere cu atât mai mult cu cat rădăcinile sunt slab dezvoltate
Pentru cosirea vegetației acvatice submerse se poate folosi cositoarea acvatică produsă de firma germană AGK Kronawitter GmbH.
Cositoarea este acționată de un motor Diesel de 10CP, care asigură și funcționarea echipamentului de cosire. Brațul cositoarei poate să coboare la o adâncime de circa un metru sub nivelul apei.
Dimensiunile constructive ale bărcii sunt 5000x2000mm.
III.7.5 Controlul vegetației acvatice
Controlul dezvoltării vegetației acvatice în heleștee nu trebuie să însemne o eradicare completă a covorului vegetal nedorit ci o reducere a densității și respectiv vigoarea de crestere. De altfel, îndepărtarea totală a plantelor acvatice ”problemă” reprezintă un deziderat greu de realizat și din anumite considerente ecologice nici nu este de dorit.
Controlul dezvoltării plantelor din incinta heleșteelor, se poate realiza cu ajutorul unor metode și măsuri complexe . Astfel , cositul , fie că este manual sau mecanic, este o metodă de control și are ca obiectiv principal împiedicarea formării și răspîndirii semințelor și bineînțeles este încetinită creșterea plantelor . Pentru majoritatea speciilor de plante , cositul are cel mai mare efect cînd se execută în perioada cuprinsă între faza de dezvoltare deplină a frunzelor și cea de la începutul apariției florilor cînd în organele subterane ( rizomi ) se găseste o cantitate redusă de hrană.
După desecarea heleșteelor și uscarea terenului , se pot folosi utilaje mecanice ( motosăpători , tractoare cu plug , freze, grapa cu discuri, etc.) care, printr-o mobilizare activă a solului, pot distruge o parte din rizomi și rădăcini .
La întuneric plantele verzi ca și celelalte viețuitoare , elimină CO₂ și absorb O₂ . Prin aceste experiențe se conturează procesele fundamentale ale vieții plantelor -fotosinteza, respirația- și se arată însemnătatea pigmenților clorofilieni .
În heleștee , cerințele tehnologice de piscicultură , impun anumite valori ale O₂ din apă în funcție de : vîrsta materialului biologic (ihtiofaună) , densitatea de populare , temperatura apei și altele . În aceste condiții vegetația acvatică trebuie controlată permanent , prin limitarea extinderii atît la suprafața luciului de apă cît și în profunzime ,deoarece noaptea creșterea consumului de O₂ poate provoca moartea ihtiofaunei.
Pe lîngă avantajele pe care le are vegetația acvatică într-un bazin piscicol ( captarea , convertirea și stocarea energiei și transferul acesteia către diferiți consumatori , crearea mediului prielnic dezvoltării zooplanctonului și ridicarea nivelului productivității piscicole naturale , suportul depunerii pontei pentru anumite specii-crap- , refugiul ihtiofaunei față de diferiți factori externi , etc . ) , în cazul dezvoltării ei excesive , se produc disfuncții în aplicarea tehnologiilor piscicole .
Dezvoltarea necontrolată a vegetației emerse și submerse, cum ar fi asociații compuse din Potamogeton gramineus , Polygonum lapathifolium , Najas marina , Lemna trisulca, Typha latifolia, Typha angustifolia , Phragmites australis , are urmatoarele efecte :
• Sărăcirea solului și apei în săruri biogene ;
• Împiedicarea pescuitului de recoltă ;
• Accelerarea colmatării fundului de bazine ;
• Împiedicarea pătrunderii căldurii și luminii solare avînd ca urmare o slabă dezvoltare a hranei peștilor ;
• Reducerea eficacității îngrășămintelor ;
• Împiedicarea dezvoltării organismelor bentonice ;
• Adăpostirea larvelor de insecte consumatoare de puiet ;
• Creșterea cantităților de substanță organică din apă , etc. .
Extinderea la suprafața luciului de apă din heleștee a vegetației plutitoare alcătuită din specii ca Nymphoides peltata , Salvinia natans , împiedică pătrunderea luminii și căldurii precum și aerarea apei făcînd neproductiv fundul bazinelor piscicole. De asemenea , obturează grătarele instalațiilor de evacuare a apei , favorizează atacul asupra puietului de către prădători și împiedică buna circulație a apei.
CAPITOLUL IV.
CONCEPȚIA DE AMENAJARE A TERENULUI
IV.1 Repartizarea suprafeței amenajate pe categorii de heleșteie
Realizarea schemei hidrotehnice a amenajării piscicole ce face obiectul acestui proiect presupune compartimentarea terenului în scopul obținerii diversității de heleșteie necesare.
Condiționat de elementele de inginerie tehnologica, schema procesului tehnologic si indicatorii biotehnologici pe baza unui algoritm de calcul s-a efectuat optimizarea corelației intre mărimea suprafeței aferente diverselor categorii de heleșteie. În urma acestui calcul de optimizare a rezultat o corelație strict determinata intre suprafața de luciu de apa corespunzătoare fiecărui tip de heleșteu, corelație ce asigura o totala independenta tehnologica a unității proiectate.
IV.1.1 . Calculul suprafețelor heleșteelor
Punctul de plecare în proiectarea unei amenajări piscicole îl reprezintă compartimentarea terenului în scopul asigurării existenței tuturor categoriilor de heleștee impuse de cerința tehnologică.
Pentru aceasta trebuie determinată ponderea ocupata de suprafața fiecărei categorii de bazine, pondere determinată în funcție de indicatorii biotehnologici ai tehnologiei de exploatare (supraviețuiri, prolificitate, densități de populare, greutăți medii pe faze de creștere etc. ) și de particularitățile ecologice ale amplasamentului amenajării.
IV.1.2. Densități de populare pentru diferite categorii de heleștee
Heleștee de iernat vara a doua (HI2)
specii pașnice: 10-15000 kg/ha
specii răpitoare: 5-7000 kg/ha
Heleștee de creștere vara a doua (HCV2) 2-3000 ex/ha
Heleștee de iernat vara întâia (HI1) 10000kg/ha
Heleștee de creștere vara întâia (HCV1) 80-120000 ex/ha
Heleștee predezvoltare planctonofagi (HPF0) 60-80000 ex/ha
Heleștee creștere reproducători crap (HCR) 250 ex/ha
Heleștee creștere remonți crap (HCr) 250 ex/ha
Heleștee parcare prematurare reproducători crap (HPPC) 350 ex/ha
Heleștee de reproducere naturală și predezvoltare crap (BRNPC) -12 fam/ha
Heleștee de iernat reproducători crap (HIR) 1000 ex/ha
Heleștee de iernat remonți crap (HIr) 1400 ex/ha
Necesar suprafață pe categorii de heleștee
Heleștee de creștere vara a doua (HCV2) 12ha
Heleștee de iernat vara întâia (HI1)
crap- 1674,6 kg / 10000 kg/ha = 0,189ha
planctonofagi – 222,3 kg / 10000 kg/ha =
Heleștee de creștere vara întâia (HCV1) 0,972ha
77760 ex. / 80000 ex/ha =
Heleștee predezvoltare fitoplanctonofagi (HPF0) 0,598ha
35916 ex. / 60000 ex/ha =
Heleștee creștere reproducători crap (HCR) 0,02ha
5 ex. / 250 ex/ha =
Heleștee creștere remonți crap (HCr) 0,008ha
2 ex. / 250 ex/ha =
Heleștee parcare prematurare reproducători crap (HPPC) 0,014ha
5 ex. / 350 ex/ha =
Heleștee de reproducere naturală si predezvoltare crap(BRNPC) 1,92ha
Heleștee de iernat reproducători crap (HIR) 0,005ha
5ex. / 1000 ex/ha =
Heleștee de iernat remonți crap (HIr) 0,003ha
5ex. / 1400 ex/ha =
Total 15,72ha
Pondere suprafețe pe categorii de heleștee
Heleștee de creștere vara a doua (HCV2)
12 x 100 / 15,72 = 76,33 %
Heleștee de iernat vara întâia (HI1)
0,189 x 100 / 15,72 = 1,20 %
Heleștee de creștere vara întâia (HCV1)
0,972 x 100 / 15,72 = 6,18 %
Heleștee predezvoltare fitoplanctonofagi (HPF0)
0,598 x 100 / 15,72 = 3,80 %
Heleștee creștere reproducători crap (HCR)
0,02 x 100 / 15,72 = 0,12 %
Heleștee creștere remonți crap (HCr)
0,008 x 100 /15,72 = 0,05 %
Heleștee parcare prematurare reproducători crap (HPPC)
0,14 x 100 / 15,72 = 0,89 %
Heleștee de reproducere naturală si predezvoltare crap(BRNPC)
1,92 x 100 / 15,72 = 12,21 %
Heleștee de iernat reproducători crap (HIR)
0,005 x 100 / 15,72 = 0,03 %
Heleștee de iernat remonți crap (HIr)
0,003 x 100 / 15,72 = 0,01 %
TOTAL 100 %
Ponderile astfel obținute se vor aplica, pentru tehnologia propusă și după stabilirea în prealabil a ponderilor digurilor și canalelor, suprafeței totale ce ne propunem să o amenajăm, rezultând suprafețele efective pe categorii de bazine precum și suprafețe de canale și diguri.
Pentru alte tehnologii de creștere metodologia de calcul este identică, putând apare etape în plus sau minus funcție de etapele de creștere corespunzătoare tehnologiei.
IV.2. Elaborarea schemei hidrotehnice de amenajare
În scopul realizării bazei materiale necesare tehnologiei de exploatare prezentate, a fost necesar să se realizeze prin compartimentare toate categoriile de heleșteie specificate mai sus. Din considerente tehnologice s-au adaptat la particularitățile morfo-topografice ale amplasamentului, heleșteiele au fost astfel amplasate încât să poată să fie realizat un flux tehnologic optim în ceea ce privește circulația materiei prime și a materialelor.
Heleșteiele preconizate a se realiza sunt echipate cu instalații specifice de alimentare-evacuare, diferite tipo-dimensional de la o categorie de heleșteie la alta, instalații care asigură inundarea, primenirea, reglarea nivelurilor și evacuarea apei, din acestea rezultând caracterul sistematic al amenajării.
La elaborarea concepției de amenajare s-au avut în vedere doua principii de bază :
• principiul biologic ce impune realizarea de heleșteie a căror caracteristici constructive să se încadreze în valorile menționate in tabelul.
• principiul hidrotehnic care impune, în esență, independența fiecărui heleșteu în ceea ce privește alimentarea și evacuarea apei.
La stabilirea schemei hidrotehnice a amenajării s-au studiat și particularizat următorii factori :
• configurația terenului ;
• calitățile solului ;
• calitățile apei din sursa de alimentare ;
• regimul nivelurilor din emisar;
• caracteristicile fizico-mecanice ale terenului;
• regimul hidro-climatic al zonei.
Conform celor doua principii de amenajare menționate la amplasarea diferitelor tipuri de bazine și heleșteie din cadrul schemei hidrotehnice, s-au luat în considerare o serie de criterii cum urmează:
• asigurarea corelației în cadrul schemei hidrostatice. Se va urmări ca heleșteielor să li se asigure o formă rectangulară, raportul dintre laturi fiind cel recomandat ca optim din punct de vedere tehnologic.
• heleșteiele se vor amplasa în cadrul schemei hidrotehnice de amenajare astfel încât să fie asigurată evitarea efectului deferlant al valurilor pe taluz.
• se va urmări, ca în funcție de particularitățile concrete ale amplasării, principalele lucrări de compartimentare ale principalelor heleșteie, să fie astfel amplasate față de direcția predominanta a vântului încât lungimea să fie minimă.
• la stabilirea traseului lucrărilor de compartimentare s-au urmărit ca în limita condițiilor impuse de amplasare să fie satisfăcute exigențele celor patru criterii specifice : topografic, geotehnic, economic, al punctelor obligate.
• heleșteiele de creștere vara I se amplasează în stricta concordanță tehnologică cu celelalte categorii de heleșteie astfel încât transportul să se realizeze pe distanțe cât mai mici.
• la stabilirea traseului digului carosabil s-au urmărit optimizarea transportului de material biologic și cel al principalelor materii prime și materiale.
În cadrul metodologiei de compartimentare a amenajării s-au urmărit următoarele etape:
• s-au împărțit suprafețele fiecărei categorii de heleșteie într-un anumit număr de heleșteie astfel încât suprafața unui heleșteu sa se încadreze in ecartul de variație optima;
• ținând cont de principiile si criteriile prezentate anterior s-a schematizat concepția de amenajare la scara 1:2500 astfel încât să se reprezinte toate heleșteiele și bazinele necesare, respectându-se pe cat posibil raportul dintre laturile bazinelor;
• s-a trasat rețeaua de canale de alimentare si evacuare în vederea asigurării unei circulații adecvate a apei;
• s-a calculat suprafața efectivă și totală amenajată.
Tehnologic se cunoaște care este corelația optima intre suprafața ocupata de diferite categorii de heleșteie, corelație exprimata printr-o pondere strict determinata a fiecărei categorii de bazine. La redactarea schemei hidrotehnice de amenajare este necesar sa se cunoască suprafața totala a unui heleșteu incluzând digurile de compartimentare.
IV.3. Niveluri și suprafețe caracteristicevale apei in heleștee
După stabilirea necesarului de suprafață pe categorii de heleșteie pasul următor îl constituie stabilirea caracteristicilor tehnico-constructive ale acestora. Între caracteristicile constructive principale luate în considerare la proiectarea schemei sunt incluse, prioritar două dintre ele: adâncimea apei și variabilitatea adâncimii apei la nivelul platformei fiecărui heleșteu.
Adâncimea apei în heleșteie, variabilitatea ei depinde de:
• nivelul normal de exploatare proiectat;
• configurația nivelitică a vetrei heleșteielor.
Din punct de vedere tehnologic este necesar ca nivelul de apă preconizat a se obține în heleșteie, nivel corelat cu relieful vetrei heleșteielor, să asigure adâncimi de apă care să se înscrie în ecartul optim.Stabilirea unor niveluri tehnologice și eficiente din punct de vedere economic presupune:
• identificarea cotelor externe, minimă, maximă și ale vetrei heleșteielor;
• în funcție de uniformitatea, neuniformitatea, altitudinea punctelor, se determină cota medie a terenului NTmediu (m.r. MN);
• adoptarea adâncimii optime specifice pentru fiecare din bazinele proiectate;
• determinarea nivelului apei în fiecare din heleșteiele schemei hidrotehnice cu ajutorul formulei:
(↓H2O=↓NTmediu + adâncimea optimă) (m.r. MN);
• determinarea adâncimilor extreme ale apei în scopul verificării încadrării în ecartul optim.
Tabelul 4.3. Cotele terenului si adăncimea apelor din heleștee
IV.4 Elemente de bilanț hidrologic
Caracterul sistematic al schemei hidrotehnice proiectate impuse, condiționează mărimea și dinamica principalilor parametri hidrologici:
• debite de inundare, desecare, întreținere, primenire, recirculare;
• volume de apă recirculate pe perioada vegetativă;
• raportul între volumele de apă vehiculate prin pompare și volumele de apă recirculate gravitațional.
La stabilirea elementelor de bilanț hidrologic s-au luat în calcul și s-au corelat factorii:
• capacitatea nivelitică a fiecărui heleșteu, condiționată de configurația nivelitică a vetrei heleșteielor, capacitatea nivelitică reprezentând volumul util de apă corespunzător nivelului normal;
• hidrograful nivelurilor în emisar la asigurările specifice hidroameliorațiilor piscicole determinate pentru perioadele caracteristice: inundare, desecare, în cele două secțiuni caracteristice ale schemei: amonte și aval.
IV.4.1 Regimul nivelurilor sursei de alimentare-evacuare
Metodologia de determinare a nivelurilor caracteristice luate ca bază de calcul a parametrilor bilanțului hidrologic este:
– identificarea cotei medii a terenului în zona amplasamentului SPA;
– în funcție de o ipotetică variabilitate a terenului se adoptă nivelurile caracteristice în secțiunea de calcul, după cum urmează:
-↓NA mediu 70%=↓NT mediu + 0,10 ÷ 0,30 mrMN
-↓NA max 5%=↓NT mediu+3 ÷ 5 mrMN
-↓NA max 1%=↓NA max 5% + 1,5 mrMN
-↓NA min 95%=↓NT mediu – 1,5 ÷ 2 mrMN
-↓ etiaj=↓ plan 0- mira(din anuarul hidrologic).
Hidrograful nivelurilor se determină în mod identic cu următoarele precizări:
– ↓NA mediu 70% = ↓NT mediu + 0,30 ÷ 0,50 mrMN
– pentru nivelurile maxime, respectiv pentru nivelul minim se adoptă ecartul
de variație din secțiunea de alimentare.
În ambele cazuri, în cazul stației principale de alimentare și stației principale de evacuare într-un context hidrologic, deci până la un anumit nivel al apei din emisar, circulația apei între incinta piscicolă și emisar se realizează gravitațional. Pentru a facilita aceasta circulație se prevăd lucrări specifice de subtraversare, conducte ce trec pe sub platformele stațiilor de pompare ce racordează hidraulic cele două biefuri.
Aplicând metodologia prezentată anterior, nivelurile caracteristice ale râului, respectiv ale canalului de desecare se prezintă astfel:
Fig.4.1 Niveluri caracteristice ale râului Prut
(postul hidrometric Oancea, altitudine plan „0” miră 55,00mrMN
Fig.4.1.1 Niveluri caracteristice ale râului Prut
(postul hidrometric SPE Oancea, altitudine plan „0” miră 47,00mrMN)
↓NA 50,00
.
IV.4.2 Calculul elementelor de bilaț hidrologic
Pentru stabilirea bilanțului hidrologic al unei amenajări sistematice, care poate constitui un element prohibitiv în vederea realizării la parametri proiectați a amenajării respective și care este folosit în planificarea și raționalizarea folosirii apei, este necesară determinarea pentru fiecare bazin în parte a următoarelor categorii de debite:
• debite de umplere(inundare);
• debite de evacuare(desecare);
• debite de întreținere-primenire;
• debite necesare supraînălțare nivel(conform necesităților tehnologice).
4.2.1. Debitele de umplere (inundare) – Qu
a) Determinarea volumelor de apă necesare.
Volumul total necesar pentru umplere:
Vtu=10·Hmed.·S(mii m³)
Volumul pentru umplere asigurat pe cale gravitațională:
Vug=10[↓NA med.per.inundare(70%) – ↓NT med.]·S(mii m³)
Volumul pentru umplere asigurat prin pompare:
Vup=10[↓NA – ↓N med.per.inundare(70%]·S(mii m³)
b) Calculul debitelor de umplere.
Qu=(10·S·H med·1000)/(86400·Ti) (m³/s)
Ti=număr zile pentru inundare
Durate optime de inundare:
HCVI – 20-25 zile
HCVII – 30-35 zile
HCVIII – 35-40 zile
HI – 5-7 zile
În tabelul 4.2. sunt prezentate toate volumele de apa si debitele de umplete
Tabel .4. 2. Debitele de umplere (inundare)
4.2.2. Debitele de evacuare (desecare) – Qd
a) Determinarea volumelor de apă evacuate.
Volumul total ce trebuie evacuat:
Vtd=Vtu(mii m³)
Volumul de desecare pe cale gravitațională:
Vdg=10[↓NA-↓N med.per.de inundare(70%)]·S(mii m³)
b) Calculul debitelor de desecare
Qd=(10·S·H med·100)/(86400·Td) (m³/s)
Td = număr zile pentru desecare.
Durate optime pentru desecare
HCVI – 20-25 zile
HCVII – 30-35 zile
HCVIII – 35-40 zile
HI – 5 zile
În tabelul 4.3. sunt prezentate toate volumele de apa si debitele de evacuara
Tabel 4.3. Debitele de evacuare (desecare)
4.2.3. Debite de întreținere-primenire (Qi+p)
Compensarea pierderilor de apă prin evaporație.
a) Intensitatea evaporației de la suprafața apei, qe
qe=0,00479(u2-ua)·W (cm/zi),
unde: u2 – umiditatea aerului măsurată la 2 m deasupra apei (mm col. Hg.),
ua – umiditatea aerului măsurată la cea mai apropiată stație meteo (mm. col.Hg),
W – viteza medie a vântului pe direcția predominantă (km/h).
u2=30 (mm.col.Hg)
ua=20 (mm. Col. Hg)
W=16 (km/h)
qe=0.00479(30-20)*16=0.76 (cm/zi)
qe= 0,76 (cm/zi)
b) Debit evaporat de la suprafața apei:
Qe = (qe·S·10-2·104 )/86400=0,0016·qe·S (m³/s)
Compensarea pierderilor de apă prin infiltrație.
a) Intensitatea infiltrațiilor: coeficientul de infiltrație k=10-6
b) Debitul infiltrat prin cuva heleșteului (Qi)
Qi=k·S·10-2·104=102·k·S (m³/s)
Debitul de recirculare (Qr )
Qr=S·qr/1000 (m³/s)
Debite unitare de recirculare (qr)
HCV I – 5l/s/ha
HCV II – 3l/s/ha
HCV III – 2l/s/ha
Pentru heleșteiele de iernat debitul unitar de recirculare se determină din condiția ca întregul volum de apă să fie schimbat în 10 zile.
qr=(1ha·H med.)/10·86400=11,6·H mediu (l/s/ha)
Debite totale de întreținere-primenire (Qi+p)
Qi+p =Qe+Qi+[NUME_REDACTAT] tabelul 4.4. sunt prezentate toate valorile caracteristice debitelor de intreținere- primenire
Tabelul 4.4 Debite de intreținere-primenire
CAPITOLUL V
PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE BAZĂ DIN CADRUL AMENAJĂRI
V.1. Îndiguirea si compartimentarea terenului
În funcție de amplasarea și rolul pe care-l îndeplinesc digurile în cadrul schemei de amenajare se pot evidenția următoarele tipuri de diguri:
• diguri de apărare – sunt dimensionate în funcție de clasa de importanță a lucrării la niveluri maxime în sursa de alimentare – evacuare, cu asigurare de calcul și verificare de 5% și respectiv 1%.
• diguri de compartimentare – care realizează configurația schemei hidrotehnice impusă de cerința tehnică și se dimensionează în funcție de caracteristicile bazinelor limitrofe.
• diguri adiacente canalelor de alimentare – evacuare – sunt dimensionate pentru a asigura funcționabilitatea canalelor deservite.
Întrucât valoarea lucrării de terasamente prezintă o apreciabilă pondere în volumul total al cheltuielilor necesare realizării investiției la proiectarea îndiguirii incintei s-au luat în considerare criteriile specifice
• criteriul geotehnic – condiționează traseul îndiguirilor și elementelor geometrice ale secțiunii transversale, în funcție de caracteristicile
• fizico-mecanice ale pământului (compresibilitatea, porozitatea, unghi de frecare interior, rezistența la tăiere).
• criteriul economic – determină trasee de lucrări de compartimentare și urmăresc puncte de altitudine maximă, obținând cota tehnologic necesară a coronamentului cu înălțimi reduse de diguri, respectiv secțiuni și volume eficiente de terasamente.
• criteriul punctelor obligate utilizat în situația în care, în condiții uneori limitative rezultate din criteriile anterioare a fost necesar să se realizeze toate heleșteiele și bazinele incluse în schema de amenajare.
Din corelarea celor patru criterii, în funcție de particularitățile hidrografice ale amplasamentului, rezultă soluția de compartimentare, soluție ce se regăsește în schema hidrotehnică de amenajare.
Obiectivele principale ale proiectării lucrării de compartimentare au urmărit două aspecte:
• stabilirea cotei coronamentului astfel încât să fie asigurată stabilirea digurilor de compartimentare și apărare;
• stabilirea elementelor geometrice din profilul transversal al digurilor astfel încât în condiții de maximă eficiență secțiunea proiectată să satisfacă condițiile de stabilitate specifice: infiltrații, alunecare, spălare;
V.1.1. Stabilirea elementelor geometrice ale secțiiunitransversalesi ale profilului longitudinal
Principalele elemente de calcul ce definesc un dig în secțiunea transversală și în profil longitudinal sunt (figura 5.1.):
• cota proiectată a coronamentului;
• cota de execuție a coronamentului;
• coeficient de taluz;
• lățimea coronamentului;
• date de calcul pentru diferite cantități de lucrări din antemăsurători
Figura 5.1. Principalele elemente de calcul ce definesc un dig (secțiune transversală și longitudinală)
↓NCP = NAmax+hd+hs,
unde:
hd = înălțimea de deferlare a valurilor pe taluz;
hs = înălțimea suplimentară de siguranță;
ha = k·3,2·(2hv)tg α
k = coeficient ce depinde de natura protecției taluzului;
k = 0,90 (pereu înierbat);
2hv = înălțimea totală a valului;
tgα = 1/mo
hv = 0,0168·W0,71·L·h0,54 ,
unde:
W – viteza medie a vântului la asigurarea de calcul 5%, W=18 km/h;
L – lungimea fechtului valului [km];
hs = 0,2 ÷ 0,5 m
Hp=↓NCP -↓N
b)Stabilirea cotei de execuție a coronamentului (NCE)
Figura 5.2. Principalele elemente caracteristice cotei de execuție a coronamentului
↓NCE=↓NCP +ht , unde:
ht – tasarea totală (m);
hf – tasarea terenului de fundație;
hr – tasarea remanentă în corpul digului;
hf=T(ε1-ε2)/(1+ε1),în care:
T = 4m = grosimea stratului permeabil;
ε1 = 0,7 = coeficientul de porozitate inițială a terenului de fundație;
ε2 = 0,6 = coeficientul de porozitate a terenului de fundație după
construirea barajului;
hr = μ1·Hp, în care:
μ1 = 0,070-coeficient de tasare pe înălțime pentru terenuri luto-nisipoase;
c) Stabilirea coeficienților de taluz .
• pentru pământuri luto-nisipoase:
m0 = 2,5-3
m1 = 1,5-2
d) Stabilirea lățimii coronamentului
bp = 0,61+2√Hp m (formula Trantwine)
be = bp+Δb = bp+μ2·Hp,unde:
bp – lățimea proiectată a coronamentului;
Hp – înălțimea proiectată a digului;
be – lățimea de execuție a coronamentului
μ2 – coeficient egal cu 0,1-0,3
În tabelul 5.1. sunt prezentate elementele geometrice ale secțiunii transversale la diguri de compartimentare.
V 1.2. Verificarea secțiunii digurilor la infiltrații in regim permanent
Verificarea secțiunii la infiltrații s-a efectuat prin metoda Pavlovski simplificată. În principiu, metoda constă în limitarea poziției punctului de emergență a curbei de infiltrație la o valoare considerată acceptabilă din punct de vedere al stabilității pentru digurile piscicole (figura 5.1.2)
Figura5.1 2. Principalele elemente caracteristice la verificarea secțiunii digurilor la infiltrații în regim permanent
Zonă saturată cu apă
Zonă nesaturată
Relațiile de calcul sunt:
I = ha+1(m)
B = bp+(Hp- ha)·(m0+m1)
hi = I+B/n – √(I+B/n)3 – I2 ≤ 1,5, unde: m1 – coeficientul taluzului uscat.
Rezultatele verificărilor sunt expuse în tabelul 5.2
Tabel 5.2. Verificarea secțiunii digurilor la infiltrații
V.1.3. Întocmirea profilului longitudinal si secțiunii transversale tip pentru diguri
Profilul longitudinal și secțiunea transversală tip sunt necesare pentru întocmirea documentației de deviz (antemăsurătoare și deviz pe categorii de lucrări) precum și pentru adoptarea tehnologiei de execuție adecvate volumelor de umplutură și particularităților geotehnice ale amplasamentelor.
În profil longitudinal sunt evidențiate:
configurația nivelitică a terenului;
nivelul apei în heleșteu;
nivelul proiectat al coronamentului;
Cu aceste elemente se determină parametrii necesari pentru determinarea cantităților de lucrări pe articole de deviz necesare la execuția terasamentului respectiv (volum de pământ, suprafețe taluze, suprafața ampriză, suprafață coronament, etc.)
La întocmirea profilului longitudinal s-a pornit de la următoarele date inițiale:
lungime dig;
coeficient de taluz;
nivel mediu teren;
diferența nivelitică;
cota proiectată coronament;
lățime coronament;
Relațiile de calcul sunt:
Sgeom.pr = Hp[2bp+Hp(m+n)]·1/2 (m²); Snec = 1,25·Sgeom (m²)
Vgeom.pr .= Sgeom.pr.·L (m³); Vnec. = Snec.·L (m³)
Lt = Hp(√1+n²+√1+m²) (m); St = Lt·Ldig (m²)
Figura 5.1.3. Secțiune transversală tip prin diguri
(D3)
Figura 5.1.4. Profil longitudinal tip pentru diguri
Tabelul 5.1.3.Elementele caracterisice îndiguirii
Similar se întocmește profilul longitudinal pentru fiecare dig de amenajare si se calculeaza toate elementele necesare executării divizului de lucrări de terasament.
V.1.4 [NUME_REDACTAT] vederea determinării valorii unui obiect de investiție se procedează astfel:
întocmirea profilului longitudinal și al secțiunii transversale tip;
stabilirea tehnologiei și a utilajelor de execuție;
întocmirea antemăsurătorii în baza tehnologiei de execuție și a cantităților de lucrări precizate în profilul longitudinal și în gestiunea transversală tip;
antemăsurătoarea cuprinde, într-o succesiune tehnologică și funcțională operațiile (lucrările) care trebuie executate în scopul realizării proiectului de investiție respectiv. În antemăsurătoare sunt cuantificate cantitățile de lucrări pe fiecare articol.
Fiecărei categorii de lucrări îi este specific un indicator de norme de deviz. Astfel, pentru lucrările de terasamente: indicatori norme deviz: TS, lucrări de construcție: C, lucrări de îmbunătățiri funciare: If.
Întocmirea devizului pe categorii de lucrări (DCL) se realizează pe baza catalogului de prețuri unitare pe articole de deviz care sunt notate cu același indicativ: TS, C, If.
Tabel 1.4 Antemăsurătoare
V.2 Rețeaua de canale pentru transportul apei
Circulația apei în cadrul schemei hidrotehnice este determinata de specificul ei și este asigurata de o rețea de canale alimentare-evacuare. Particularitățile constructive rezultă din funcționalitatea specifica fiecărui canal.
V.2.1 Graficul debitelor canalelor
Pentru stabilirea debitului maxim de calcul specific fiecărui canal și în scopul optimizării hidraulice a funcționării rețelei de canale este necesar să se întocmească graficul debitelor canalelor.
Din analiza graficului debitelor canalelor se desprinde și oportunitatea utilizării unor construcții tip stăvilar ce permit izolarea pe perioade determinate tehnologic a unor compartimente de schema hidrotehnică.
Determinarea GDC se face în funcție de elementele de bilanț hidrologic stabilite anterior și de schema hidrotehnică de amenajare.
Astfel, plecând de la canalele de alimentare și respectiv evacuare, se stabilesc:
• codul canalului;
• funcționarea canalului (alimentare, evacuare, întreținere);
• unitatea hidrografică beneficiară în schema hidrotehnică (heleștee sau canale);
• perioada de funcționare (pe luni și decade);
• variația debitului pe perioade de funcționare;
• debit maxim de transportat;
Graficul debitelor canalelor prezintă o importanță deosebită în proiectarea amenajării și în optimizarea consumului de apă al acesteia, fiind folosit la:
• determinarea debitului de calcul pentru dimensionarea hidraulică a canalelor;
• dispecerizarea transportului, distribuției și evacuării apei, conform variațiilor tehnologice;
• optimizarea funcționării rețelei de transport, distribuție și evacuare a apei;
• cuantificarea consumului total de apă al amenajării și al celui detaliat pe heleșteu
V.2.2 Dimensionarea hidraulică a canalelor
Elemetele caracteristice ale dimensionării hidraulice a canalelor sunt ilustrate în figura 5.2.2
1. Înclinația taluzurilor (m):se stabilește în funcție de caracteristicile fizico-mecanice ale terenului și textura solului.
2. Lățimea de fund a canalului (b) se adoptă în funcție de mărimea debitului.
3. Determinarea raportului optim al secțiunii (b /ha):
b/ha = 2(√1+m2-m)
4. Adoptarea înălțimii de siguranță (hs) în funcție de Q
5. Determinarea adâncimii canalului (hC):
hc = ha + hs.
6. Determinarea secțiunii ariei de curgere (A):
A = (b + m·ha) ha
7.Calculul perimetrului udat (P):
P = b + 2ha·√1 + m2
8. Determinarea razei hidraulice (R):
R = A/P
9. Coeficientul de rugozitate al secțiunii (n) depinde de modul de protecție al secțiunii canalului și de starea de întreținere a lui.
– pentru canal betonat n = 0,016.
10. Determinarea coeficientului Chezy (C):
C = (1/n)Ry , unde:
y = 2,5·√n – 0,13 – 0,75(√n-0,1)·√R.
11. Calculul pantei necesare fundului canalului (I):
I= Q2/A2·C2·R
12. Determinarea vitezei medii de curgere (v):
v = C·√R·I
13. Viteza de neeroziune (vne):
vne = K·Q0,1·R⅓
14. Viteza de neînnămolire (vnin):
vnin = A·Q0,2
15.Exprimarea regimului vitezelor:
vnin <v<vne
Dacă vitezele obținute în urma calculelor nu respectă relația de mai sus, atunci se aplică criteriul vitezelor admisibile.
Rezultatele calculelor sunt redate în Tabelul 5.2.2
Principalele aspecte constructive și funcționale ale rețelei de canale proiectate se stabilesc în mod diferențiat, după cum urmează:
Tabelul 5.2.2. Valorile elementelor caracteristice ale dimensionării hidraulice a canalelor
V.2.3 Canale de alimentare
Stabilirea caracteristicilor tehnice și constructive ale canalelor de alimentare presupune următoarele etape (tabelul 5.2.3):
a. identificarea nivelului maxim al apei într-unul din heleșteiele adiacente canalului ↓NAmax , (mrMN);
b. stabilirea căderii tehnologic necesare a lamei de apă în vederea realizării aerării ∆H (m): ∆H = ↓NFCin pct,max.-↓NAin pct.max;
c. determinarea cotei fundului la extremități: pentru aceasta este necesară mai întâi identificarea tronsonului de canal din dreptul heleșteului cu nivel maxim, pentru măsurarea lui L1 și L2.
∆H1 = L1·I (m)
∆H2 = L2·I (m), unde I este panta canalului.
↓NFCamonte = ↓NFCin pct.max.+∆H1 (mrMN)
↓NFCaval = ↓NFCin pct.max-∆H2 (mrMN)
d. determinarea cotei medii a fundului canalului:
↓NFCmediu-(↓NFCamonte+↓NFCaval)/2 (mrMN)
Tabel 5.2.3. Caracteristicile tehnice si constructive ale canalelor de alimentare
V.2.4 Canale drenoare
Rolul canalelor drenoare într-un heleșteu constă în:
a) descărcarea completă (vidarea) apei din bazine, în vederea menținerii pe uscat a acestora pentru mineralizarea aerobă a depozitelor organice depuse pe parcursul perioadei vegetative.
b) menținerea nivelului freatic pe perioada când bazinele nu sunt inundate la o adâncime suficient de mare (0,5 ÷ 1 m) pentru a se evita apariția fenomenului de sărăturare.
c) asigură concentrarea unei însemnate părți din efectivul piscicol (50 ÷ 80%) în vederea prelevării mecanizate (pescuitul cu năvodul în heleșteie se practică până când adâncimea apei pe platformă ajunge la 0,4-0,5 m;din acest moment, pescuitul cu unelte filtrante înconjurătoare devine ineficient, și de aceea se impune concentrarea volumului de apă rămas în rețeaua drenoare, a cărei capacitate de stocare trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura supraviețuirea materialului piscicol pe perioada pescuitului).
Pentru un canal drenor sunt esențiale trei caracteristici:
– panta fundului canalului (orientată dinspre IA înspre IE);
– capacitatea nivelitică (volumul canalului);
– variabilitatea adâncimii apei pe traseul canalului.
Etape de lucru:
a. determinarea lungimii canalului drenor; L = semiperimetrul heleșteului (m)
b. identificarea cotei terenului în zona instalației de evacuare ↓NTe (mrMN)
c. adoptarea unei adâncimi tehnologice optime a canalului drenor în zona instalației de evacuare: He (mrMN)
d. determinarea cotei fundului canalului drenor în zona instalației de evacuare ↓NDe = ↓NTe-He (mrMN); aceasta este și cota radierului instalației de evacuare
e. adoptarea unei diferențe de nivel între extremitățile canalului în scopul asigurării unei pante corespunzătoare: ∆H = 0,3H = 0,3-0,5 (m),
f. determinarea cotei fundului canalului drenor în zona instalației de alimentare:
↓NDa = ↓NDe + ∆H (mrMN)
g. se determină adâncimile caracteristice ale apei: la alimentare, evacuare medie.
h. se adoptă o lățime medie a drenorului: B= 6÷10 (m)
i. determinarea capacității nivelitice: W = (L·B·Hmed)/1000 (mii m³).
Tabel 5.2.4 Caracteristicile tehnice si constructive ale canalelor drenoare
V.2.5 Canale de evacuare
Etapele de lucru:
a. identificarea cotei minime drenate de canal pentru canalele secundare, aceasta fiind cota minimă a radierului unei instalații de evacuare dintr-unul din heleșteiele deservite;
b. determinarea distanțelor între punctele de cotă minimă și extremitățile canalului L1 și L2;
c. stabilirea diferenței funcționale de nivel necesare între cota punctului minim drenat și cota fundului canalului în dreptul punctului respectiv:
∆H = 0,1- 0,4 m
d. stabilirea cotei fundului canalului în dreptul punctului de cotă minim:
↓NFCpm = ↓NDmin-∆H (mrMN).
e. calculul diferenței de nivel între punctele de cotă minimă și extremitățile canalului pentru realizarea pantei I determinate pentru calculul hidraulic:
∆H = L1· I2 (m)
f. calculul cotei fundului canalului la extremități, cu ajutorul relațiilor:
↓NFCamonte = ↓NFCp.m.+ ∆H1 (mrMN)
↓NFCaval = ↓NFCp.m.-∆H2 (mrMN).
g. calculul nivelului apei din canal:
↓NAC = ↓NFCmed.+ha (mrMN), unde:
↓NFCmed = (↓NFCamonte+↓NFCaval)/2 (mrMN)
h. verificarea asigurării gardei de siguranță a canalului:
h’s = ↓NTmed-↓NA (m);
h’ s≥ hs; ↓NTmed = cota medie a terenului pe axul canalului (mrMN);
hs = înălțimea de siguranță (m)
Tabel 5.2.5. Caracteristicile canalelor de alimentare
V.3 Instalați de alimentare-evacuare –recirculare a apei
Conform principiului hidrotehnic în baza căruia s-a elaborat concepția de amenajare, fiecare dintre heleșteiele incluse în schema hidrotehnică este echipat cu instalații de alimentare cu apă și instalații de evacuare-recirculare a apei.
Alimentarea heleșteielor cu apă se realizează cu ajutorul construcțiilor de alimentare de tip călugăr extern.
Evacuarea și recircularea apei se realizează cu ajutorul instalațiilor tip călugăr intern.
V.3.1 Dimensionarea hidraulică a instalațiilor de evacuare recirculare
Figura 5.3.1. Profil longitudinal prin instalația de evacuare tip călugăr
V.3.1.1 Dimensionarea corpului orizontal al instalatiei de evacuare recirculare tip călugar
Figura 5.3.1.1 Schița de calcul hidraulic al instalației
Dimensionarea hidraulică a corpului orizontal constă în stabilirea diametrului interior standardizat care să asigure debitele medii instalate, rezultate din calculele hidrologice anterioare, respectiv desecarea incintei într-un timp tehnologic determinat.
Calculul parcurge următoarele etape;
1. Determinarea debitului mediu necesar pe care trebuie să-l asigure instalația:
Qmed = (S·Hmed·10000)/(T·86400) [m3/s] , unde:
S = suprafața heleșteului [ha];
Hmed = adâncimea medie a apei [m];
T – timpul de golire [zile].
2. Determinarea diferenței de nivel între extremitățile canalului drenor:
ΔH=I x Ld.
3. Determinarea cotei radierului instalației
↓NR=↓NT-Hmin-ΔH.
4. Determinarea sarcinii aproximale a instalației:
H’ = ↓NA – ↓NR
5. Adoptarea coeficientului de debit aproximativ:
m’ = 0,7 – 0,9
6. Calculul diametrului interior (nestandardizat) al corpului orizontal:
D’ = √(6·Qmed/m’·π·√2·g·H’) (m)
7. Standardizarea diametrului interior:
Aproximația se face prin adaos sau scădere.
8. Determinarea sarcinii reale a conductei:
H = H’ – 1/2·D (m)
9. Calculul lungimii corpului orizontal:
L = b + (m0 + m)·(↓NC – ↓NT) (m), unde: b -lățime coronament dig (m), m0, m – coeficienți de taluz, ↓NC -nivel coronament (mrMN), ↓NT -nivel mediu teren (mrMN).
10. Calculul razei hidraulice a conductei:
R = A/P = D/4 (m)
11. Calculul parametrului y din expresia coeficientului de viteză:
y = 2,5·√n – 0,13 – 0,75(√n-0,1)·√R., unde n = coeficient de rugozitate conductă; n = 0,016.
12. Calculul coeficientului Chezy:
C = 1/n · Ry
13. Calculul coeficientului pierderilor longitudinale de sarcină:
λ = 8g/C2 , g = 10 m/s²
14. Calculul pierderilor longitudinale de sarcină:
hf = λ · L/D
15. Evaluarea pierderilor locale de sarcină:
hl = hl i+ hll, unde: hli = pierderi de sarcină la intrarea în conductă; hli = 0,5;
hll = pierderi de sarcină la ieșirea din conductă; hll = 1.
16. Calculul coeficientului real de debit:
m = 1/√hf + hl
17. Calculul debitului real al instalației:
Qinst.= 2/3 · m · π · D2/4 · √2gH (m³/s)
18. Verificarea condițiilor de funcționare:
Qinst. > [NUME_REDACTAT] – Qmed < 0,1 · [NUME_REDACTAT] se face prin adaos sau scădere.
8. Determinarea sarcinii reale a conductei:
H = H’ – 1/2·D (m)
9. Calculul lungimii corpului orizontal:
L = b + (m0 + m)•(↓NC – ↓NT) (m), unde: b -lățime coronament dig (m), m0, m – coeficienți de taluz, ↓NC -nivel coronament (mrMN), ↓NT -nivel mediu teren (mrMN).
10. Calculul razei hidraulice a conductei:
R = A/P = D/4 (m)
11. Calculul parametrului y din expresia coeficientului de viteză:
y = 2,5·√n – 0,13 – 0,75(√n-0,1)·√R., unde n = coeficient de rugozitate conductă; n = 0,016.
12. Calculul coeficientului Chezy:
C = 1/n · Ry
13. Calculul coeficientului pierderilor longitudinale de sarcină:
λ = 8g/C2 , g = 10 m/s²
14. Calculul pierderilor longitudinale de sarcină:
hf = λ · L/D
15. Evaluarea pierderilor locale de sarcină:
hl = hl i+ hll, unde: hli = pierderi de sarcină la intrarea în conductă; hli = 0,5;
hll = pierderi de sarcină la ieșirea din conductă; hll = 1.
16. Calculul coeficientului real de debit:
m = 1/√hf + hl
17. Calculul debitului real al instalației:
Qinst.= 2/3 · m · π · D2/4 · √2gH (m³/s)
18. Verificarea condițiilor de funcționare:
Qinst. > [NUME_REDACTAT] – Qmed < 0,1 · [NUME_REDACTAT] 5.3.1.1. Dimensionarea corpului orizontal al instalației
V3.1.2 Dimensionarea constructiva a corpului vertical
Dimensiunile în plan ale secțiunii transversale a corpului vertical se adoptă din considerente constructive în funcție de diametrul corpului orizontal și de numărul de pereți de vanete (două rânduri pentru recirculare, trei pentru evacuare).
Figura 5.3.1.2. Dimensionarea constructivă a corpului vertical
Tabel 5.3.1.3 Dimensiunile constructive ale corpului vertical
V.3.1.3. Dimensionarea hidraulică a corpului vertical al instalației de evacuare-recirculare tip calugar
Calculul hidraulic al corpului vertical constă în verificarea condiției ca debitul deversat peste peretele de vaneți în timpul perioadei vegetative să fie superior debitului de recirculare.
Figura 5.3.1.3. Schița de calcul hidraulic
Etape de calcul:
1) Qd = m · b · h · √2gh = m · b · h2/3 · √2g (m³/s), unde: m = m1 · m2, coeficient de debit, m = 0,49-0,56, m1 = coeficient contracție pe orizontală al lamei deversante,m1=0,7, m2 = coeficient contracție pe verticală, m2=0,7-0,8, b = lățimea pragului deversant (deschiderea corpului vertical) (m), h = grosimea lamei deversante, se alege multiplu de lățime al vaneților, h = 5 – 20 cm.
2) Qr = S · q (m³/s), unde : q = debit unitar de recirculare, S = suprafața bazinului
3) Verificarea condiției de funcționare:
Qd ≥ [NUME_REDACTAT] 5.3.1.3. Carateristicile bazinelor
V.3.2 Dimensionarea hidraulică a instalațiilor de alimentare tip calugar
Figura5.3.2. Schița de calcul hidraulic
Etape de calcul:
1. Determinarea debitului mediu necesar pe care trebuie să-l asigure instalația:
Qmed = (S · Hmed · 10000)/(T · 86400) (m³/s)
2. Determinarea sarcinii instalației:
∆H = ↓NCA – ↓NA (m)
3. Adoptarea coeficientului de debit aproximativ:
m’ = 0,5 – 0,8
4. Calculul diametrului interior (nestandardizat) al corpului orizontal, D’ (m)
5. Standardizarea diametrului interior D (m)
6. Calculul lungimii corpului orizontal L (m)
7. Calculul razei hidraulice a conductei R (m)
8. Calculul parametrului y din expresia coeficientului de viteză (Chezy) al conductei
9. Calculul coeficientului Chezy, C
10. Calculul coeficientului pierderilor longitudinale de sarcină, λ
11. Calculul pierderilor longitudinale de sarcină, hf
12. Evaluarea pierderilor locale de sarcină, hl
hl = hl i+ hll + hlg, unde hlg = pierderi de sarcină în grătar
hlg = β(s/b)4/3 · sinα, unde:
– β = f (forma secțiunii barelor grătarului), β = 0,67 (profil hidrodinamic);
– s = distanța sau lumina dintre barele grătarului;
– b = grosimea barelor;
– α = unghiul pe care îl face planul grătarului față de direcția de acces a apei în corpul orizontal, α = 90°
13. Calculul coeficientului real de debit, m
14. Calculul debitului real al instalației :
Qinst = m · (T · D2/4) · √2g · ∆H (m³/s)
Spre deosebire de călugărul de evacuare lipsește coeficientul subunitar 2/3 întrucât presiunea de lucru a conductei rămâne constantă pe toată perioada de funcționare:
Qinst > Qmed .
În tabelul 5.3.2. sunt prezentate dimensiunile corpului orizontal al instalației
Tabel 5.3.2. Dimensionarea corpului orizontal al instalației
V.4 Stații de pompare
Alcătuirea unei stații de pompare
Stația de pompare este un ansamblu de construcții și instalații care servesc la ridicarea pe cale mecanică a apei folosită la irigații , pentru evacuarea apei din sistemele de desecare, pentru alimentarea cu apă.
Elementele componente ale unei stații de pompare sunt :
• pompa – echipată cu conductă de aspirație prevăzută cu sorb , conductă de refulare și dispozitiv de amorsare ;
• bazin de absorbție – amenajat la locul de unde se ia apa din sursă;
• bazin de refulare – amenajat la locul de unde se refulează apa ;
• motorul – care acționează pompa ;
• clădirea și instalațiile anexe de exploatare și întreținere .
În amenajările piscicole se folosesc pompe centrifugale într-o gamă foarte largă de tipuri, capabile să ridice o varietate mare de debite la diferite înălțimi . Motoarele folosite sunt diesel sau electrice. Dispozitivul de amorsare se folosește pentru umplerea cu apă a pompei și a conductei de aspirație . La stațiile mari de pompare care nu sunt submerse , amorsarea se poate face cu o pompă mai mică sau cu ajutorul pompelor de vid.
Condiții de funcționare :
• amorsarea pompei de pornire
• învârtirea rotorului pompei la viteza și sensul corespunzător producerii forței centrifuge
• conducta de aspirație să fie perfect etanșă
• înălțimea de aspirație să nu fie mai mare de 5 m
• lungimea conductei de aspirație să nu fie mai mare de 25 m
CAPITOLUL VI.
EVALUAREA COSTULUI INVESTITIEI
Realizarea unei lucrări de investiție presupune efectuarea unor studii și lucrări. În cazul amenajărilor piscicole acestea sunt următoarele: studii topo-hidro-geo-pedologice, întocmirea documentației tehnico economice, lucrări de terasamente (diguri, canale, platforma tehnologică), lucrări de artă, construcții tehnologice, stații de pompare, utilaje, dotări inițiale, organizare de șantier, asistența tehnică, alimentare cu energie electrică, amenajare drumuri acces.
Întrucât valoarea lucrărilor de terasamente prezintă într-o amenajare piscicolă o pondere de circa 60%, în baza elementelor proiectate se determină valoarea exactă a lucrărilor de terasamente necesare pentru realizarea schemei hidrotehnice, după care celelalte cheltuieli se estimează în funcție de valoarea terasamentelor utilizând coeficienții recomandați de activitatea practică.
Pentru calculul valorii lucrărilor de terasamente se realizează o evaluare a volumului lucrărilor de terasamente. Utilizând coeficienții recomandați pentru celelalte cheltuieli se determină valoarea fiecăruia dintre ele.
Tabelul 6. Evaluarea costului investiției
CAPITOLUL VII.
INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI
VII.1 Structura cheltuelilor anuale de productie
Tabel 7.1. Deviz nr. 1 al cheltuielilor cu materialul de populare
Tabelul 7.2. Deviz nr.2 al cheltuielilor pentru furaje
Tabelul 7.3. Deviz nr.3. al cheltuielilor pentru îngrășăminte și amendamente
Tabelul 7.4. Deviz nr.5 al cheltuielilor pentru energia electrică
Tabelul 7.5. Deviz nr. 6 al cheltuielilor cu personalul
Tabel 7.6. Deviz general al cheltuielilor anuale de producție pentru primul an de exploatare
VII.2 Calculul prețurilor de producție
CAPITOLUL.VIII
NORME DE TEHNICA SECURITĂȚII MUNCII
VIII.1 Obligațiile angajatorului
Condițiile în care se desfășoară procesele de muncă,complexitatea echipamentelor tehnice , intensitatea efortului mental, volumul din ce în ce mai mare și complexitatea informațiilor necesare de recepționat și prelucrat necesită organizarea si desfășurarea muncii si a activitaților social-administrative pe baza noilor principii de cunoaștere , înțelegere si aplicare a standartelor și normelor de sucuritate și sănătate a muncii.
Protecția muncii constituie un ansamblu de activități instituționalizate avînd ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfășurarea procesului de muncă, apararea vieții, integritații corporale și sănătăți salariaților si a altor persoane participante la procesul de munca.
Normele si standardele de protecție a muncii reprezintă un sistem unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor participanților la procesul de munca.
Activitatea de protecție a muncii asigura aplicarea criteriilor ergonomice pentru reducerea efortului fizic, precum si masuri adecvate pentru munca femeilor si a tinerilor. Protecția muncii are ca scop asigurarea celor mai bune condiții de munca, prevenirea accidentelor si a îmbolnăvirilor profesionale în rândul angajaților.
In conformitate cu aceste reglementari, obligația de a asigura securitatea si sănătatea, în toate aspectele referitoare la munca, revine conducătorului unitații iar obligațiile angajaților nu afectează principiul responsabilității angajatorului.
VIII.1 Obligațiile angajatorului
Angajatorul, în calitate de conducator al unitatii trebuie:
– să asigure evaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea angajaților în vederea stabilirii măsurilor de prevenire, incluzând alegerea echipamentului tehnic, a substanțelor chimice și a preparatelor utilizate, amenajarea locurilor de muncăetc.;
– să dispună evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru toate locurile de muncă, inclusiv pentru acele grupuri de angajați care sunt expuși la riscuri particulare; în urma acestei evaluări, măsurile preventive și metodele de lucru stabilite de către angajator trebuie să asigure o îmbunătățire a nivelului de protecție a angajaților și să fie integrate în toate activitățile unității respective, la toate nivelurile ierarhice;
– să asigure auditarea de securitate si sănatate în munca a unității, cu ajutorul instituțiilor abilitate;
– să stabileasca măsurile tehnice și organizatorice de protecție a muncii, în concordanță cu mediul de muncă și factorilor de risc evaluați la fiecare loc de muncă, pentru asigurarea securității și sănătății angajaților;
– să stabilească în fișa postului atribuțiile și răspunderea angajaților ăi a celorlalți participanți la procesul de muncă în domeniul protecției muncii, corespunzător funcțiilor exercitate;
– să elaboreze instrucțiuni proprii de securitate a muncii, care să detalieze și să particularizeze prezentele norme și normele specifice de securitate a muncii, în raport cu activitatea care se desfășoară;
– să asigure și să controleze, prin personal propriu sau prin personal extern abilitat, cunoașterea și aplicarea de către toti angajații a măsurilor tehnice și organizatorice stabilite, precum și a prevederilor legale în domeniul protecției muncii;
– să ia în considerare din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă capacitatea angajaților de a executa sarcinile de muncă repartizate;
– să asigure, pentru angajații care au o relație de munca cu durată determinată sau cu caracter interimar, același nivel de protecție de care beneficiază ceilalți angajați ai unității;
– să ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii angajatilor: afise, filme, carti, brosuri, pliante, acte normative, manuale, teste, fise tehnice de securitate etc.;
– să asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajării, asupra riscurilor la care această va fi expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor tehnice și organizatorice de prevenire necesare, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea și stingerea incendiilor și evacuarea personalului în caz de pericol iminent;
– să asigure măsurile necesare pentru informarea angajatorilor din orice unitate exterioară, ai căror angajați lucrează în unitatea sa, referitor la riscurile pentru securitate și sănătate la care aceștia din urmă pot fi expusi, precum și la măsurile de prevenire și protecțe adoptate la nivel de unitate și loc de muncă, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea și stingerea incendiilor și evacuarea în caz de urgență;
– sa asigure resurse pentru instruirea, testarea, formarea și perfectionarea personalului cu atribuții în domeniul protecției muncii;
– să ia masuri pentru autorizarea exercitării meseriilor și a profesiilor conform reglementărilor în vigoare;
– să angajeze numai persoane care, în urma controlului medical și a verificării aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinilor de muncă pe care urmează să le execute;
– să se asigure ca sunt consultați angajații și/sau reprezentanții lor în problemele referitoare la măsurile și consecintele privind securitatea și sănătatea în muncă la introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentului tehnic, îmbunătățirea condițiilor si a mediului de munca, la desemnarea persoanelor cu atributii specifice sau la angajarea, când este cazul, a institutiilor specializate sau persoanelor juridice si fizice abilitate pentru a presta servicii în domeniul protectiei muncii, la desemnarea persoanelor cu atributii privind primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor, evacuarea angajatilor, precum si la modul de desfasurare a activitatii de prevenire si protectie împotriva riscurilor profesionale, inclusiv a celei de instruire în domeniu;
– să acorde reprezentantilor angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea în munca un timp adecvat, care va fi considerat timp de munca, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile prevazute în prezentele norme;
– să ia masuri corespunzatoare pentru ca numai angajatii care au fost instruiti adecvat sa poata avea acces la locurile de munca unde exista riscuri pentru securitatea si sanatatea acestora;
– să asigure periodic sau ori de câte ori este cazul, verificarea încadrarii nivelului noxelor în limitele admise, prin masuratori efectuate de catre organisme abilitate sau laboratoare proprii abilitate;
– să stabileasca si sa tina evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit si sa identifice locurile de munca unde pot aparea stari de pericol iminent;
– să comunice, cerceteze, înregistreze, declare si sa tina evidenta accidentelor de munca, a bolilor profesionale, a accidentelor tehnice si a avariilor;
– să asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate în procesele tehnologice;
– să prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca în timpul controlului sau al cercetarii accidentelor de munca;
– să asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de munca, cu ocazia controalelor si a cercetarii accidentelor de munca;
– să desemneze, din oficiu sau la solicitarea inspectorului de muncă, persoanele care participă la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de munca; să ia masuri pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea unui accident de munca mortal sau colectiv, în afara cazurilor în care menținerea acestei stări ar genera alte accidente sau avarii cu consecințe grave, sau ar periclita viața accidentaților sau a altor angajați;
– să anunte imediat producerea unor avarii tehnice, evenimente, accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale la inspectoratul teritorial de muncă și organele de urmărire penală competențe, potrivit legii;
– să asigure dotarea, întreținerea, verificarea echipamentelor individuale de protecție și a echipamentelor individuale de lucru și să nu permită desfasurarea nici unei activități de către angajații săi fără utilizarea corectă de către aceștia a echipamentului din dotare;
– să acorde, la recomandarea medicului, materiale igienico-sanitare si alimentatie de protectie;
– să asigure supravegherea medicala corespunzatoare a riscurilor pentru sanatate la care angajatii sunt expusi în timpul lucrului;
– să asigure întocmirea fisei de expunere la riscuri profesionale pentru fiecare angajat expus si completarea acesteia de fiecare data când se produc schimbari ale procesului de productie;
– să întocmeasca evidenta nominala a angajatilor cu handicap si a celor cu vârsta sub 18 ani.
VIII.2 Obligațiile angajațiilor
Angajatii au urmatoarele sarcini si obligatii:
– să-si însuseasca si sa respecte normele si instructiunile de protectie a muncii si masurile de aplicare a acestora;
– să utilizeze corect echipamentele tehnice, substantele periculoase si celelalte mijloace de productie;
– să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrara a dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice si ale cladirilor, precum si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
– să aducă la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnavire profesionala;
– să aduca la cunostinta conducatorului locului de munca în cel mai scurt timp posibil accidentele de munca suferite de persoana proprie, de alti angajati sau de ucenicii, elevii si/sau studentii în practica;
– să oprească lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa informeze de îndata conducatorul locului de munca;
– să refuze întemeiat executarea unei sarcini de munca daca aceasta ar pune în pericol de accidentare sau îmbolnavire profesionala persoana sa sau a celorlalti participanti la procesul de munca;
– să utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care a fost acordat;
– să coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca, atâta timp cât este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea sa se asigure ca toate conditiile de munca sunt corespunzatoare si nu prezinta riscuri pentru securitate si sanatate la locul sau de munca;
– să dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si de cercetare în domeniul protectiei muncii.
BIBLIOGRAFIE:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Acvacultura Si Piscicultura (ID: 1119)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.