Comportamentul Antreprenorial

Comportamentul Antreprenorial

Introducere

Antreprenorii sunt indivizi inovativi, orientați proactiv și care își asumă riscuri calculate. Ei creează sau dezvoltă activități economice, prin identificarea de noi oportunități, în vederea generării de valoare, funcție de contextul temporal și spațial în care acționează.

La nivel microeconomic, antreprenoriatul este procesul de creare a valorii care pune în legătură atitudinea și abilitățile antreprenorilor cu două tipuri de evenimente: sesizarea și/sau crearea oportunităților în mediul extern firmei, respectiv exploatarea oportunităților identificate și evaluate din perspective resurselor alocate și a riscurilor asociate. Cu alte cuvinte, antreprenoriatul reflect direcțiile strategice puse în aplicare de o firmă în vederea înregistrării în mod continuu a unei performanțe ridicate. Pot fi delimitate două componente ale antreprenoriatului: prima ține de atitudinea antreprenorului și dorința sa de a urma noi oportunități de piață pentru a crea valoare, iar a doua este legată de comportamentul antreprenorului și al firmei, funcție de modul de înțelegere a dezechilibrelor creatoare de oportunități și de resursele necesare pentru exploatarea lor.

La nivel macroeconomic, antreprenoriatul implică existența unor condiții generale ale cadrului național și ale mediului de afaceri ce asigura creșterea eficienței și inovarea, fiind considerat un factor de creștere economic.

Pentru a completa lista de informații despre activitatea și calitǎțile care impulsioneazǎ rezultatele antreprenorilor s-au întreprins numeroase studii. Concluzia comunǎ a acestora a fost cǎ toți antreprenorii de succes prezentau urmǎtoarele calitǎți: controlul interior, capacitatea de planificare, asumarea riscurilor, inovația, folosirea feedback-ului, luarea deciziilor, independența. Aceastǎ listǎ se aflǎ între-un proces de îmbunǎtǎțire continuǎ prin adǎugarea de noi caracteristici.

Capitolul I. Caracteristicile antreprenorului

Determinare și perseverențǎ: Mai mult decât oricare alt factor, dedicarea totalǎ cǎtre succes ca antreprenor poate depǎși obstacolele. Determinarea puternicǎ și perseverența pot face un antreprenor sǎ facǎ fațǎ oricǎror greutǎți pe care alte persoane le-ar considera insurmontabile și chiar pot compensa lipsa de experiențǎ și de îndemânare a personalului angajat.

Dorința de a câștiga: Antreprenorii examineazǎ o situație, determinǎ cum își pot mǎri șansele de câștig și trec mai departe. Ca rezultat riscurile considerate mari de persoanele obișnuite sunt riscuri mari pentru antreprenori.

Cǎutarea feedback-ului: Antreprenorii eficienți sunt adesea descriși ca având capacitatea de a învǎța repede și dorința puternicǎ de a ști cât de bine se descurcǎ și cum își pot îmbunǎtați rezultatele. Feedback-ul este important deoarece antreprenorul este dispus sǎ învețe din greseli și din experiențele anterioare.

Rezolvarea problemelor persistente: Antreprenorii nu sunt intimidați de situații dificile. Încrederea în sine și optimismul general îl fac sǎ vadǎ imposibilul ca pe ceva ce doar necesitǎ mai mult timp pentru a fi rezolvat. Problemele simple îl plictisesc, antreprenorii sunt extrem de persistenți însǎ sunt realiști în a aprecia ceea ce pot și ceea ce nu pot sǎ facǎ și unde au nevoie de ajutor pentru rezolvarea unor probleme dificile, dar de neevitat.

Inițiativǎ și responsabilitate: Antreprenorii au fost întotdeauna considerați persoane independente, ei cautǎ și preiau inițiativa, se pun în situații în care sunt personal rǎspunzǎtori pentru succesul sau eșecul întregii operațiuni. Le place sǎ se implice în probleme în care impactul lor personal sǎ poatǎ fi mǎsurat.

Orientare spre oportunitǎți: Un lucru care îi diferențiazǎ clar pe antreprenori este concentrarea spre oportunitate mai mult decât spre resurse, structurǎ sau strategie. Când se hotǎrǎsc sǎ întreprindǎ o acțiune o fac într-un mod calculat, încearcǎ sǎ facǎ totul pentru a obține cât mai multe șanse de câștig, dar evitǎ sǎ-și asume riscuri ce nu sunt necesare.

Toleranțǎ pentru eșec: Antreprenorii folosesc eșecul ca pe o experiențǎ din care pot învǎța ceva. Cei mai eficienți antreprenori sunt cei care se așteaptǎ la dificultǎți și nu sunt dezamǎgiți, descurajați sau deprimați de un eșec.

Încredere în sine și optimism: Deși antreprenorii întâmpinǎ adesea obstacole majore încrederea în abilitǎțile personale îi determinǎ sǎ le depǎșeascǎ și îi face pe ceilalți sǎ-și menținǎ propriul optimism.

Realizarea de viziuni: Antreprenorii știu unde vor sǎ ajungǎ. Ei au o viziune sau concept despre ceea ce vor sǎ fie firma lor. De exemplu, Steve Jobs de la Apple Computers dorește ca firma sa sǎ producǎ microcomputere ce pot fi folosite de oricine, de la copiii din școli pânǎ la oamenii de afaceri. Nu toți antreprenorii au viziuni predeterminate pentru firmele lor, unii își dezvoltǎ viziunea în timp, conștientizând ce este firma și ce poate ajunge.

Nivelul mare de energie: Cantitatea mare de munca depusǎ de antreprenori presupune din partea acestora existența unei energii superioare. Mulți antreprenori își dozeazǎ cantitatea de energie monitorizând cu grijǎ ce mǎnâncǎ, ce beau, fac exerciții fizice și știu când sǎ se retragǎ pentru relaxare.

Creativitatea și spiritul de inovație: Creativitatea a fost privitǎ timp îndelungat ca ceva genetic, cu care te naști și nu o poți dobândi. Una dintre teoriile celebre apǎrute spre sfârșitul secolului al-XX lea afirmǎ cǎ aceasta poate fi învǎțatǎ.

Independența: Frustrarea în fața sistemelor birocratice, împreunǎ cu dorința de a face o „diferenta” îi face pe antreprenori niște persoane foarte independente care doresc sǎ facǎ lucrurile în felul lor. Totuși antreprenorii nu iau toate deciziile, ci doresc ca autoritatea sǎ le ia pe cele importante.

Lucrul în echipǎ: Dorința de independențǎ și autonomie nu îl oprește pe antreprenor sǎ doreascǎ lucrul în echipǎ. De fapt în timp ce antreprenorul știe clar unde se aflǎ firma (sau unde ar dori sǎ se afle) personalul se ocupǎ de activitǎțile de „zi cu zi” din firmǎ.

Abilitǎți manageriale: Aceasta nu reprezintǎ o caracteristicǎ absolut necesarǎ a antreprenorilor însǎ este important de știut cǎ un antreprenor de succes are nevoie și de acest tip de cunoaștere.

Capitolul II. Factori importanți, cu influență asupra mediului antreprenorial

Indiferent de performanțele sale economice, activitatea unei companii se va forma la intersecția între factorii: de naturǎ legislativ-normativǎ, sociali, financiari, tehnologici, politici și globali. Fiecare factor influențeazǎ mediul antreprenorial într-un mod diferit și pot acționa atât în sensul scǎderii cât și în sensul creșterii performanțelor sale. Gradul de adaptabilitate și flexibilitate a personalitǎții antreprenorului au un cuvânt greu de spus. Astfel, un antreprenor cu cunoștințe solide în domeniul resurselor umane va da dovadǎ de tact și diplomație în cazul unei crize de personal. În aceeași mǎsurǎ un antreprenor care nu se informeazǎ despre legislația care îi reglementeazǎ activitatea, chiar dacǎ beneficiazǎ de consiliere juridicǎ, se va afla în imposibilitatea deschiderii și menținerii unui dialog productiv cu statul român sau va obține cu dificultate o finanțare, fie ea prin societǎți financiar-bancare, cât și prin instituții europene.

a. Factori de naturǎ legislativ-normativǎ: Principala trǎsǎturǎ a acestor factori se referǎ la caracterul lor extern. Acest tip de factori sunt generați în principal de statul român, de instituțiile sale, și din momentul aderǎrii la Uniunea Europeanǎ și de reglementǎrile ei. Vizeazǎ în mod direct legile, actele, ordonanțele de guvern, dispozițiile cu caracter special sau alte proiecte de legi care se referǎ în mod direct la mediul antreprenorial. Spre deosebire de ceilalți factori, raportul de forțe pentru aceastǎ situație este inegal. Indiferent de statutul, domeniul de activitate sau de elementele care țin strict de persoana antreprenorului, asupra factorilor menționați societatea comercialǎ nu are putere de decizie în sensul schimbǎrii lor. La nivel individual, fiecare companie trebuie sǎ manifeste un comportament de adaptare și de înțelegere asupra condițiilor pieței pe care activeazǎ. Aici, un cuvânt greu de spus îl au organizațiile profesionale. Un astfel de organism, cu un numǎr mare de membrii, rezultate remarcabile, o anumitǎ conduitǎ și o reprezentanțǎ puternicǎ poate fi un barometru bun pentru statul român și un punct de vedere pe care organele statului îl va consulta în momentul elaborǎrii documentelor legislativ-normative.

b. Factorii sociali: Sunt factori cu caracter dual și subiectiv, se întâlnesc atât în mediul extern cât și în mediul intern al întreprinderii. Factorii sociali în raport cu mediul extern înteprinderii sunt reprezentați de furnizori, clienți (posibili și actuali), funcționarii statului, posibilii investitori și partenerii de afaceri. În ceea ce privește factorii sociali interni, cea mai mare pondere o au angajații unei companii.

Relația antreprenor – furnizor/client este bazatǎ pe încredere, pornește de pe poziții egale și în care, fiecare element urmǎrește pǎstrarea subunitarǎ a raportului economic: minimum de efort/maximum de efect. De obicei, acest tip de relație este ghidat de cutume comerciale care s-au format de-a lungul timpului.

Relația antreprenor – intraprenor sau anagajator – angajat este reglementatǎ în primǎ instanțǎ de Codul Muncii și Drepturile de Proprietate Intelectualǎ. Deși, la nivel de structurǎ de companie este considerat un raport de subordonare, angajatul este “un consumator” sau “un client” de sarcini duse la îndeplinire, în termenele stabilite și cu rezultate semnificative. Factorul uman are un rol determinant în activitatea unei companii. Așa cum un angajat bun contribuie la bunǎstarea și extinderea unei afaceri, un angajat mai puțin competent poate da un sens negativ unor parteneriate de afaceri care pânǎ la momentul respectiv se desfǎșurau în bune condiții.

c. Factori de ordin financiar: Factorii financiari nu introduc numai noțiuni teoretice în privința unor indicatori, ci prin analiza lor oferǎ informații relevante pe baza cǎrora se pot face verificǎri ale situației actuale, evaluǎri, dar și previziuni pentru o perioadǎ determinatǎ de timp. O altǎ noțiune în definirea factorilor de ordin financiar se referǎ la posibilitatea infuziei cu cash-flow prin: credite, fonduri europene, împrumuturi de la stat și alte modalitǎți. Principalii actori în categoria factorilor de ordin financiar sunt: instituțiile financiar-bancare, Banca Naționalǎ a României (BNR), Bursa de Valori București (BVB).

d. Factorii tehnologici: Au în vedere evoluția tehnologicǎ și se regǎsesc pe mai multe nivele. Astfel, își fac simțite efectele atât asupra obiectului principal de activitate al firmei, cât și asupra producitvitǎții unei companii.

e. Factorii politici: Pentru cǎ stau la baza dezvoltǎrii mediului antreprenorial, îi putem numi factori primari. Regimul politic a influențat în mod decisiv apariția sau dezvoltarea mediului antreprenorial într-o anumitǎ țarǎ sau zonǎ geograficǎ.

f. Factori de ordin global: Trateazǎ cu precǎdere efectele pe care le au evenimentele din economiile puternice ale lumii, politica statelor care dețin monopol pe o anumitǎ piațǎ, conflictele armate, acordurile privind circulația mǎrfurilor sau ultimele descoperiri în domeniu.

Concluzie

In concluzie, antreprenorul este un actor principal si un simbol al economiei de piata. Rolurile si contributia antreprenorilor se amplifica substantial ,simultan cu manifestarea lor pe plan calitativ superior ,ceea ce se reflecta in revolutia antreprenoriala actuala ,care, potrivit afirmatiilor a numerosi specialisti, va ajunge la apogeu in secolul XXI ,generand multiple mutatii, unele inca dificil de imaginat in present.

Bibliografie

1. Donald F. Kuratko, Richard M. Hodgetts, “Entrepreneurship-A contemporary approach”, Hardcover – September 1, 2000

2. McDougall, P., Oviatt, B., „International Entrepreneurship: the Intersection of Two Research

Paths”, Academy of Management Journal, Vol. 43, Part 5, 2000,

3. http://ro.wikipedia.org/

4. http://store.ectap.ro/

5. https://businessintro.wordpress.com

6. http://congrazie.ro/